Managementul Deseurilor Si Substantilor Toxice In Raionul Rezina

Economie

Managementul Deseurilor Si Substantilor Toxice In Raionul Rezina

Byadmin ianuarie 1, 2024

MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ȘI SUBSTANȚILOR TOXICE ÎN RAIONUL REZINA

CUPRINS

INTRОDUCЕRЕ

CАPITОLUL I. SINTEZA SURSELOR BIBLIOGRAFIC

Caracteristica generală a deșurilor și a substanțelor toxice și managementul lor

1.2. Impаctul еcоlоgic a deșeurilor și substanțelor toxice asupra mediului

CАPITОLUL II. MАNАGЕMЕNTUL DEȘEURILOR ȘI SUBSTANȚILOR TOXICE ÎN CEHIA ȘI ÎN RAIONUL REZINA

2.1. Mоnitоrizаrеа cаlității stării еcоlоgicе аctuаlе а raionului Rezina

2.2. Managementul deșeurilor și a substanțelor toxice în Cehia și în raionul Rezina

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

INTRОDUCЕRЕ

Actualitatea temei. În prezent problema gestionării deșeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creșterii cantității și diversității acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronunțat, asupra mediului înconjurător. Depozitarea deșeurilor pe sol fără respectarea unor cerințe minime, evacuarea în cursurile de apă și arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât și pentru sănătatea populației.

De aceea, legislația europeană transpusă prin actele normative ale Republici Moldova a impus o nouă abordare a problematicii deșeurilor, plecând de la necesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare și de a găsi soluții eficiente în procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de deșeuri.
Gestionarea deșeurilor cuprinde toate activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operații și monitorizarea depozitelor de deșeuri după închiderea lor.
Obiectivele prioritare ale gestionării deșeurilor sunt prevenirea și reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora prin:
• dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
• dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creșterii volumului sau periculozității deșeurilor, ori asupra riscului de poluare;
• dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanțelor periculoase din deșeurile destinate valorificării;
• valorificarea materială și energetică a deșeurilor, cu transformarea acestora în materii prime secundare, ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.
Astfel se asigură protejarea resursele naturale prin folosirea materiilor prime secundare din deșeuri și se reduce poluarea mediului cauzată de eliminarea lor.

Managementul deșeurilor menajere solide este una din problemele prioritare de mediu în țările din regiunea Mării Negre, în special în fostele țări ex-sovietice, deoarece acestea sunt și vor fi o sursă importantă de poluare a mediului. Poluarea cauzată de deșeuri afectează calitatea tuturor componentelor de mediu, inclusiv sănătatea populației. Este necesară întreprinderea unor măsuri concrete în promovarea unui sistem adecvat de gestionare a deșeurilor, inclusiv promovarea colectării separate a deșeurilor. Gestionarea deșeurilor este una din prioritățile majore pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Prevenirea și reducerea generării deșeurilor reprezintă primul pas în ierarhia de gestionare a deșeurilor. În acest cadru managementul corect a deșeurilor și substanțelor toxice în raionul Rezina este una dintre cele mai vizibile dar și greu rezolvabile probleme pentru prevenirea riscului poluării mediului ambiant.

Scоpul: Studiul și еvаluаrеа stării аctuаlе a gestionării deșeurilor și a substanțelor periculoase în raionul Rezina și căutarea unor căi dе аmеliоrаrе.

Rеiеșind din scоpul prоpus аu fоst trаsаtе următоаrеlе оbiеctivе:

– rеviul și sеlеctаrеа litеrаturii;

– mоnitоrizаrеа cаlității stării еcоlоgicе аctuаlе а raionului Rezina;

– еvаluаrеа pоtеnțiаlului dе pоluаrе cu deșeuri аsuprа a mediului;

– studierea managementul deșeurilor și a substanțelor toxice în Cehia și în raionul Rezina;

– еlаbоrаrеа cоncluziilоr și înаintаrеа prоpunеrilоr prаcticе pеntru аmеliоrаrеа stării еcоlоgicе а raionului Rezina.

Lucrаrеа еstе аlcătuită din: intrоducеrе, dоuă cаpitоlе, а câtе dоuă subcаpitоlе fiеcаrе, cоncluzii și prоpunеri prаcticе.

CAPITOLUL I. SINTEZA SURSELOR BIBLIOGRAFICE

Caracteristica generală a deșurilor, substanțelor toxice și managementul lor

Definiție. Deșeurile sunt acele substanțe sau obiecte de care deținătorul se debarasează, are intenția sau obligația de a se debarasa. În general, deșeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viață al unui produs (intervalul de timp între data de fabricație a produsului și data când acesta devine deșeu). În dicționarul Enciclopedic deșeul este definit astfel:

Parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în urma unui proces tehnologic de realizare a unui anumit produs sau semifabricat, neputând fi utilizat în cadrul aceluiași proces tehnologic (deșeuri industriale) sau care rezultă din activități umane, casnice, menajere (deșeuri menajere).

Reziduu: Materie ramasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material sau care se depune pe pereții sau pe fundul recipienților unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere.

Rebut: Produs care nu corespunde condițiilor calitative cerute și care nu mai poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost produs.

Gunoi-Gunoaie: Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă.

Denumirea de deșeuri este mai cuprinzatoare, găsindu-se în toate stările fizice (solidă, lichidă sau găzoasă) și chimice (organice și, de anorganice).

Orice reziduu rezultat dintr-un proces de producție, de transformare sau utilizare, orice substanțț, material, produs sau bun mobil abandonat sau pe care posesorul îl destinează abandonării [16, p.194].

O altă clasificare a deșeurilor este prousă de Așevschi V., Dudnicenco T., Roșcovan D. Deșeuri – substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activități economice, menajere și de consum, care și-au pierdut, integral sau parțial, valoarea inițială de întrebuințare, dintre care unele sînt reutilizabile după prelucrare [8, p.134].

Acestea nu pot fi delimitate de contextul socio-economic din care provine. Subprodusul este prin definiție corpul sau materia obținută ca accesoriu în cursul fabricației unei substanțe sau ca reziduuri ale unei extracții. Astăzi subprodusul reprezintă un reziduu sau deșeu numai dacă a pierdut orice finalitate economică. De exemplu, păcura este un subprodus de rafinare, dar nu este un deșeu.

Clasificare. Clasificare după activitatea de origine

– Urbane: menajere și stradale;

– Din unități agricole;

– Industriale: – inerte (materiale de umplutură și steril),

– banale (asimilabile cu cele menajere),

– speciale (rezultate din procese industriale).

– Speciale cu înalt grad de periculozitate (deșeuri spitalicești, radioactive).

În categoria deșeului urban întră deșeul de orice natură și de orice proveniență (menajer, asimilabil cu cel menajer, comercial etc.) care se poate produce și se gestionează în intravilanul unei localități urbane.

Deșeurile urbane solide includ următoarele tipuri:

– Menajere – deseurile provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta și care poate fi preluat cu sistemele curente de precolectare din localități.

-Comerciale. – Industriale (mici întreprinderi).

– Instituții publice (școli, cămine, internate, hoteluri).

Deșeuri provenite din:

construcții și demolări;

deșeul stradal este definit ca deșeu specific căilor de circulație

publică provenit din activitatea cotidiană a populației, de la spații verzi, de la animale, din depunerea de substanțe solide din atmosferă, etc.

canalizare;

spitale.

Fig.1. Clasificarea deșeurilor dupa proveniență

Prin deșeu asimilabil cu cel menajer se înțelege “deșeul provenit de la mică sau marea industrie, din comerț, din sectorul public sau administrativ care prezintă compoziție și proprietăți similare cu deșeul menajer, putând fi colectat, transportat, prelucrat, depozitat împreună cu acesta”.

Clasificarea dupa proveniență

Deșeuri menajere (locuințe, instituții social –administrative).

Deșeuri asimilabile celor menajere (ateliere, întreprinderi industriale).

Deșeuri stradale.

Salubrizarea căilor de circulație publică (străzi, alei, trotuare).

Deșeuri animaliere (abatoare, ecarisarea teritoriului, unități zootehnice). Deșeuri spitalicești asimilabile celor menajere (spitale, policlinici, dispensare, instituții de cercetări cu profil medical).

Deșeuri de grădină (grădini, parcuri, scuaruri, spații verzi amenajate). Deșeuri agricole (activitate agroindustrială).

Nămoluri (stații de epurare, hasnale, fose septice).

Deșeuri de construcție (demolări, reparații construcții, construcții noi).

Deșeuri voluminoase (locuințe, instituții social-administrative).

Clasificarea dupa compoziție

Deșeuri cu compoziție anorganică (metale feroase, neferoase, deșeuri din construcții, sticlă, ceramică, zgură, cenușă, agregate diverse, praf, nămoluri anorganice).

Deșeuri cu compoziție organică (resturi vegetale, animaliere, hârtie, cartoane, textile, plastice, lemn, plută, cauciuc, piele, blană, nămoluri organice). Deșeuri combustibile: hârtie, cartoane, textile, plastice, lemn, plută, etc. Deșeuri fermentabile: resturi alimentare – legume, fructe, resturi animaliere. Deșeuri inerte: Metale feroase, neferoase, din construcții, sticlă, ceramică, zgură, cenușă, pământ.

Fig. 2. Compoziția deșeurilor menagere în % în Romănia și Republica Moldova

În țările europene dezvoltate, deșeurilor menajere au următoarea compoziție: 16 % hârtie și cartoane, 5 % metale, 6 % sticlă, 39 % resturi menajere, 6 % textile, 11 % plastice și 17 % alte componente diverse [13, p.8].

Clasificarea dupa posibilități de refolosire

Deșeuri refolosibile ca atare: sticlă, metale feroase, metale neferoase, textile, plastice, tabăcărie, pielărie, blănărie, lemn, plută, cauciuc.

Deșeuri refolosibile ca materii prime secundare:

– resturi de: hârtie, carton, metale feroase și neferoase, textile, plastice, lemn, plută;

– resturi alimentare, vegetale, animaliere, etc.

După posibilitatea de valorificare reziduurile menajere sunt de mai multe tipuri:

– compostabile (resturi organice rezultate de la pregătirea hranei);

– combustibile (lemn, cauciuc, materiale plastice);

– inerte (materiale de construcții, ceramică);

– reciclabile (hârtie, sticlă, materiale plastice, metale).

Fig. 3. Reziduuri menagere

Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase

– explozive – substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la focuri sau frecare decât dinitrobenzenul;

– oxidante – substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile;

– foarte inflamabile – substanțe lichide și preparate care au punctual de aprindere sub 21o C;

– substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambient fără adaus de energie suplimentară;

– substanțe solide și preparate care iau foc cu ușuri sau care sunt mai sensibile la focuri sau frecare decât dinitrobenzenul;

– oxidante – substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte substanțe, mai ales cu substanțe inflamabile;

– foarte inflamabile – substanțe lichide și preparate care au punctual de aprindere sub 21o C;

– substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura mediului ambient fără adaus de energie suplimentară;

– substanțe solide și preparate care iau foc cu ușurința la contactul cu o sursă de aprindere și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepartarea sursei de aprindere;

– substanțe găzoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală;

– substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed produc gaze ușor inflamabile în cantități periculoase;

– inflamabile – substanțe și preparate lichide care au punctual de aprindere egal sau mai mare de 21 o C și mai mic sau egal cu 55 o C;

– iritante – substanțe și preparate necorosive care prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea sau cu mucoasele pot cauza inflamații;

– dăunătoare – substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea pot produce riscuri limitate pentru sănătate;

– toxice – substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau dacă penetrează pielea pot produce riscuri serioase, acute sau cronice pentru sanătate și chiar moartea;

– cancerigene – substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă penetrează pielea pot induce cancer sau cresterea incidenței lui;

– corosive – substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acesta;

– infecțioase – substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca producând boli pentru om sau alte organisme vii;

– teratogene – substanțe și preparate care dacă sunt inhalate sau ingerate pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea incidenței lor;

– mutagene- substanțe și preparate care dacă sunt inhalate sau ingerate pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței acestora;

– substanțe și preparate care în contact cu apa, cu aerul sau cu un acid produc gaze toxice sau foarte toxice;

– substanțe și preparate capabile ca dupa depozitare să producă pe diferite căi altă substanță (de exemplu levigat) care posedă una din caracteristicile prezentate mai sus. Astazi, noi producem multe deseuri, care ne fac probleme. În ultimii anii, fiecare cetățian al Republicii Moldova a generat anual aproape 378 de kilograme de deseuri menajere, cantitate care plaseaza țara noastră pe ultimele locuri în Uniunea Europeana, potrivit Eurostat. Raportat la o medie comunitară de 522 de kilograme, Moldova întră în urma Romaniei, Letoniei, Poloniei, Slovaciei și Cehiei în grupul țărilor cu cea mai redusă cantitate de deșeuri menajere pe locuitor. Cantități anuale de reziduuri menajere din diferite țări: Elveția – 707 kg/locuitor, Bulgaria – 410 kg/locuitor, Ungaria – 413 kg/locuitor, SUA – 930 kg/locuitor, Anglia – 521 kg/locuitor, Olanda – 595 kg/locuitor, Franța – 532 kg/locuitor, România – 365 kg/locuitor, Ucraina – 380 kg/locuitor (orașe mari). Cehii aruncă cel mai puțin gunoi din Europa, fiecare locuitor generand 294 de kilograme de deșeuri menajere. La polul opus, cu o "producție" de deșeuri menajere care depășește 750 de kilograme pe cap de locuitor se situează Danemarca, Irlanda și Cipru. Danemarca este liderul la nivel european cu o medie de 801 kilograme pe locuitor.

Sporirea consumului gospodăriilor casnice din Republic Moldova, înregistrat în ultimii 10 ani, a contribuit esențial la creșterea generării de deșeuri solide. Aceste deșeuri au și o compoziție schimbată față de acum 10-15 ani, incluzând multe materiale de ambalaj (ex. PET-uri, pungi de plastic) ce reprezintă un pericol pentru mediu (dacă nu se separă de fluxul total de deșeuri) datorită perioadei foarte mare de dezintegrare a acestora. Tendința de creștere a cantității deșeurilor generate se va menține în continuare, până se va ajunge la un nivel comparabil cu cel din țările dezvoltate. La acest moment, în țările dezvoltate se generează în jur de 540 kg/an de deșeuri municipale pe cap de locuitor , în timp ce la noi acest indice este estimat la circa 378 kg/an (400 kg/an în or. Chișinău) [13, p.9].

Deșeurile menajere provin din activități casnice și de consum. Conform datelor Agenției Europene de protecție a mediului, deșeurile menajere constitue circa 14% din cantitatea totală de deșeuri în Europa de Vest și 5% în țările europei Centrale și de Est.

Aproximativ 40% din deșeurile menajere generate de gospodarii sunt materiale reciclabile, însă cele colectate selectiv reprezintă doar 2,4% din cantitatea totală de deșeuri, arată un studiu realizat de compania Eco-Rom Ambalaje, care preia obligația de reciclare a deșeurilor de ambalaje de la firme precum Coca-Cola sau Unilever. Deșeurile reciclabile, adica hârtie, plastic, metal sau sticlă, reprezintă 39% în mediul urban și 52% în cel rural, iar jumatate din acestea sunt ambalaje. Termenii de “societate de consum”, “avalansa de deșeuri” și “criza a deșeurilor” nu sunt decât cateva exemple care permit ilustrarea problemelor create de deșeuri, cu care se confruntă mediul nostru înconjurator de astazi. Noi, consumatorii, suntem toți responsabili de aceste probleme și fiecare dintre noi va trebuie deci, pe viitor, să facă eforturi ca să menajeze resursele limitate și să reducem cantitățile de deșeuri. Conform studiilor Băncii Mondiale în Republica Moldova numărul gunoiștilor conforme și neconforme este de aproximativ 1099 de unități la momentul actual, iar circa trei sferturi din ele se află în exploatare de aproximativ 20-30 de ani, având un grad de utilizare de 80-100%.

Managementul deșeurilor

Managementul deșeurilor se referă la toate operațiunile care se efectuează în vederea gestionării corespunzătoare a deșeurilor solide: modalități de colectare, reciclare și recuperare, procesare și tratare, depozitare, transport, analiză și monitorizare. Deșeurile solide municipale au, în principal, în componență :

Deșeuri provenite din gospodăriile populației,

Deșeuri stradale, grădini și parcuri,

Deșeuri asimilabile cu cele menajere, provenite de la societăți comenciale și instituții publice.

Managementul deșeurilor solide municipiale, în conformitate cu prevederile dezvoltării durabile, se realizează prin reciclare, reutilizare, tratare, depozitarea fiind ultima opțiune acceptată pentru gestionarea acestora.

Deșeurile solide industriale au o varietate foarte mare, fiind specifice ramurii industriale din care provin. Managementul deșeurilor solide industriale se realizează prin: – acțiuni de minimizare a lor, utilizându-se, în acest scop, procese tehnologice moderne, performante, cu eficiență crescută, – prin reciclare, reutilizare într-un alt proces tehnologic, – prin diverse modalități de tratare. Minimizarea, reciclarea și tratarea acestor deșeuri constituie provocări pentru specialiștii în domeniul științelor mediului.

Fig.4 Reciclarea deșeurilor.

Reciclarea și refolosirea sunt controlate de un număr de factori:

– cantitatea de material: trebuie să fie o cantitate suficientă dintr-un anumit material sau produs pentru a se putea justifica strângerea lui;

– concentrația: produsul sau materialul nu trebuie să fie atât de împrăștiat încât colectarea sa să fie imposibilă;

– ușor de separat: materialele din produse sau alte componente aruncate trebuie să fie ușor de separat;

– puritatea: materialele amestecate necesită un pas suplimentar în separare, și anume spălarea acestora;

– consistența: pentru ca reciclarea și refolosirea să fie eficiente este necesar ca fluxul de reziduuri să fie similar lot după lot;

– aproximarea: o instalație de reciclare sau refolosire trebuie să fie amplasată relativ aproape de locul de colectare, pentru ca costurile de transport să nu influențeze deciziile de reciclare;

– valoarea intrinsecă: un flux de reziduuri cu valoare intrinsecă foarte scăzută pentru orice material este puțin probabil să fie supusă reciclării.

Managementul deșeurilor periculoase. Deșeurile periculoase sunt cele care generează un impact semnificativ asupra mediului, în cazul în care gestionarea lor se realizează necorespunzător. Sursele lor de proveniență sunt variate, aceste deșeuri rezultând, atât din activitățile economice, cât și din gospodăriile populației sau de la spitale și laboratoare de cercetare.

Prin managementul deșeurilor periculoase se încearcă reducerea periculozității și a cantităților generate, tratarea lor, inclusiv tratarea termică, reciclarea și recuperarea lor. Depozitarea este, de asemenea ultima opțiune dorită pentru gestionarea acestora, fiind o opțiune costisitoare pe termen lung, atât din punct de vedere financiar, cât și pentru mediu [20, p.87].

Impаctul еcоlоgic a deșeurilor și substanțelor toxice asupra mediului

Problema raportului dintre om și mediul ambiant a devenit vizibilă odată cu revoluția industrială și, mai cu seamă, cu noua revoluție tehnico-științifică. Dezvoltarea economică și tendințele spre confort tot mai mare au acaparat toate domeniile, uitându-se de importanța echilibrului natural pentru existența specie umane. Astfel, au fost poluate grav solul, apa și aerul; au dispărut sau sunt pe cale de dispariție multe specii de plante și animale, iar omul este confruntat, la rândul lui, cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde întregul glob. Termenul de poluare (lat. pollo, polluere – a murdări, a profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăși sau prin consecințele sale, aduce modificări echilibrului biologic, influențând negativ ecosistemele naturale și / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate și confortul omenirii [11, p.89]. Ca rezultat al activităților din industrie, agricultură și tehnologie, se creează cantități tot mai mari de noi deșeuri. Într-un mediu ecologic echilibrat, deșeurile putrezesc, producând materiale noi, utile; frunzele căzute creează un îngrășământ natural care îmbogățește solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte și organisme mai mici, eliminând din nou în aer și în sol elemente importante. Un asemenea mediu, în care prosperă multe forme de viață, ar trebui să fie un model pentru viața modernă. Efectele poluării se văd atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Iată mai multe consecințe ale poluării apelor dulci de pe planeta noastră: – Agenții patogeni – boli virale, bacteriene și parazitare; – Compușii organici biodegradabili și con- ținutul de oxigen – reprezintă în continuare o problemă mare, deoarece mulți compuși organici sunt puțin cunoscuți. – Suspensiile – din râuri și lacuri sunt un transportator major de poluanți; – Nitrații – pot afecta sănătatea omului și sunt generați mai ales de agricultură; – Salinitatea – se produce din cauza irigațiilor excesive, a mineritului, presărării pe șosele, supraexploatării apelor subterane; – Metalele grele – Prin marea lor toxicitate sunt o problemă gravă, ele provenind mai ales din industrie, depozite de deșeuri; – Micropoluanții organici – sunt în principal pesticidele și se epurează greu și au o mare diversitate, fiind greu de identificat individual; – Acidificarea – cauzele principale sunt ploile acide, apele de mină, poluarea cu nitrați a solului [12, p.90]. Există mari diferențe de abordare și decalaje în lume. Astfel, țările tehnologic avansate sunt în ultimele decenii în curs de a-și reface măcar parțial calitatea apelor grav afectată în perioada 1900 -1950, pe când cele în curs de dezvoltare sunt acum în plin proces de a își degrada apele. Toate aceste consecințe se rezulă la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu [13, p.5].

Efectul deșeurilor asupra calității factorilor de mediu

Depozitarea deșeurilor pe sol fără respectarea unor cerințe minime, evacuarea în cursurile de apă și arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât și pentru sănătatea populației. Deteriorarea mediului semnifică întreaga gamă de fenomene și procese dăunătoare mediului înconjurător, fiind mult mai extinsă și mai cuprinzătoare decât "poluarea" care presupune introducerea directă sau indirectă în mediu, mai ales prin activitatea umană, a unor substanțe sau energii susceptibile de a contribui sau a cauza un pericol potențial pentru sănătatea omului, deteriorarea resurselor biologice a ecosistemelor, sau a bunurilor materiale și un obstacol în calea utilizării legitime a mediului [6, p.83].

Poluantul reprezintă orice substanță solidă, lichidă, gazoasă, sau sub formă de energie (radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii aducând daune bunurilor materiale [7, p.84].

Reziduurile pot fi factori importanți în răspândirea infecțiilor. Reziduurile provenite din diferite surse conțin foarte des o gamă variată de microorganisme printre care și agenți patogeni răspânditori de boli infecțioase (viruși, bacterii, ouăle diverșilor helminiți etc.). În condiții prielnice, agenții patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat (zile, luni) de unde pătrund în sol, apă, putând provoca astfel infecții și prin contact direct.

În condiții naturale, fără o neutralizare, unii agenți patogeni din reziduuri rămân în viață timp îndelungat (luni și chiar peste un an) în special ouăle diverșilor helminiți și microbii de sporozoare. Agenții patogeni semnalează în reziduuri numai posibilitatea infecțiilor, iar reziduurile respective sunt considerate ca medii de propagare a infecțiilor. Pentru apariția îmbolnăvirilor și în special a epidemiilor în afara pătrunderii în organismul uman a agenților patogeni, sunt necesari și alți factori cum ar fi receptivitatea organismului, numărul suficient al agenților patogeni etc..

Reziduurile pot conduce la crearea de condiții favorabile pentru înmulțirea insectelor și rozătoarelor.

Atât insectele cât și rozătoarele sunt bine cunoscute ca purtătoare și răspânditoare de boli infecțioase. Muștele sunt atrase de mirosul specific legat de descompunerea reziduurilor cu conținut de substanțe organice.

În aceste substanțe muștele depun ouăle și se înmulțesc foarte repede.

Ciclul de reproducere a muștelor în condiții prielnice este de 4-5 zile. Înmulțirea rozătoarelor este favorizată de grămezile de reziduuri insuficient tratate în care se găsesc materii necesare hranei lor.

Condiția cea mai importantă a tratării este evacuarea ritmică a reziduurilor, depozitarea, respectiv stocarea lor, cât mai puțin timp și în recipienți închiși.

Un efect, cel mai des semnalat în ultimul timp, este cel al poluării solului, apelor de suprafață și a apelor freatice.

Reziduurile necorespunzător tratate cât și produsele lor de descompunere, fiind spălate de ape de precipitații, se împrăștie și pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafața solului pe întinderi mari, după care particulele de sol contaminate și de materii poluante, prin apele de precipitații, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafață din apropiere (canale deschise, pâraie, râuri, lacuri etc.). Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în contact cu apele din precipitații, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special cloruri, nitrați și sulfați, conducând la înrăutățirea calității apei și la creșterea durității acesteia.

Reziduurile menajere reprezintă o sursă importantă de răspândire a infecțiilor prin numărul mare de agenți patogeni pe care le conțin.

Reziduurile provenite din procesele de curățire și spălare din diferite gospodării individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător și prin circulația schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultură etc.) și deci pot ajunge în organismul uman.

Depozitarea și tratarea necorespunzătoare a deșeurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conținut de substanțe organice este însoțită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.). Vântul și mișcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera. Pe arterele de circulație murdare, insuficient curățate, reziduurile sunt zdrobite și sfărâmate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste mijloace. Produsele de ardere (fum, funingine, cenușă) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul înconjurător pe întinderi foarte mari.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și aspectul deprecierii estetice a cadrului natural. Pe lângă pericolul de epidemie și alte consecințe negative de poluare a mediului înconjurător, ca urmare a evacuării necorespunzătoare a reziduurilor, apare o priveliște care provoacă oamenilor dezgust, degradând estetic peisajul. Gradul de civilizație atins la acest sfârșit de mileniu impune orientarea gospodarilor edili și spre găsirea unor soluții eficiente de colectare, transport, depozitare și valorificare a gunoaielor solide menajere [21, p.3].

CАPITОLUL II. MАNАGЕMЕNTUL DEȘEURILOR ȘI SUBSTANȚILOR TOXICE ÎN RAIONUL REZINA

2.1. Mоnitоrizаrеа cаlității stării еcоlоgicе аctuаlе а raionului Rezina

Dezichilibrul ecologic neglijat din considerentele economice sociale și chiar biologice provoacă daune și fenomene, care nu știu de hotare și culturi, pun în pricol viața terestră.

Pentru toți noi, această situație servește un semnal, un îndemn de a acționa unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care, consider, că avem datoria prin munca creatoare să-l facem, cu numai perseverență și consecvență, necompromis generețiilor viitoare.

Prevederile referitoare la mediu, stipulate în Constituția Republicii Moldova, sunt la nivel general, iar în particular acestea sunt dezvoltate în Legea privind protecția mediului înconjurător, Nr. 1515-XII adoptată la 16 iunie 1993. Ea stabilește principiile de protecție a mediului, care rezultă din normele constituționale subliniate mai sus [2, p.17].

Reglementările de mediu cu caracter constituțional se bazează pe Constituția Republicii Moldova, precum și pe un șir de acte și norme legislative fundamentale și documente strategice, precum sunt următoarele:

Legea privind protecția mediului înconjurător, Nr. 1515-XIII din 16 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 10/283 din 30 octombrie 1993;

Legea privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, Nr. 851-XIII din 29 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 52-53/494 din 8 august 1996. nr. 30, p.11.

Legea privind resursele naturale, Nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 40 din 19 iunie 1997;

Legea privind deșeurile de producție și menajere, Nr. 1347-XIII din 9 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 16-17 din 5 martie 1998 [1, p. 214];

Legea privind protecția aerului atmosferic, Nr. 1422-XIII din 17 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 44-46 din 21 mai 1998;

Legea privind fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, Nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 66-68 din 16 iulie 1998;

Programul Național Strategic de Acțiuni în Domeniul Protecției Mediului înconjurător;

Strategia conservării diversității biologice.

În urma monitorizării calității stării ecologice a raionului Rezina am depistat următoarele.

Structura suprafețelor.

Suprafața totală a raionului Rezina este de 62179 ha, Inclusiv pe categorii:

1. Teren cu destinație agricolă – 34527 ha, sau 53,92%; 2.Terenurile localităților – 5354 ha, sau 8,6%;

3.Terenurile industriei, transportului – 1163 ha, sau 1,87%;

4. Terenuri, fondul silvic – 10705.87ha, sau 16,75%;

5. Terenuri, fondul apelor – 1774 ha, sau 2,8%; 6. Terenuri, fondul de rezervă – 8711 ha, sau 14,0%.

Suprafața totală a terenurilor cu destinație agricolă se distribuie astfel:

– arabilă – 30236 ha;

– livadă – 2118,69 ha;

– vii – 971,97 ha.

Structura terenurilor agricole după gradul de erodare:

– slab erodate – cu panta 1 0 – 5 0 – 10560 ha, ori 16,98 % din suprafața totală;

– moderat erodate – cu panta 5 0 – 8 0 – 5856 ha, ori 9,4 % din suprafața totală;

– puternic erodare – cu panta 8 0 – 25 0 – 1594 ha, ori 2,6 % din suprafața totală.

Pe teritoriul raionului este puternic dezvoltată eroziunea de suprafață și cea liniară. Aceste procese sunt cauzate de caracterul fragmentat al reliefului, de ploile torențiale, care cad în timpul verii, de rezistența mică la eroziune a unor soluri, mai ales a cernoziomului carbonat, și de cultivarea îndelungată pe pante a culturilor prășitoare și aratul de-a lungul pantelor.

Localitățile, populația.

Total localități în raionul Rezina – 41, din care – 1 orașe.

Populația raionului constituie – 49957 locuitori, din care:

populație urbană –12623 locuitori,

– populația rurală – 37334 locuitori.

Agenți economici.

1. Societăți pe acțiuni – 28 unități;

2. Societăți cu răpundere limitată – 327 unități;

3. Societăți în nume colectiv – 4 unități;

4. Întreprinderi de Stat – 8 unități;

5. Întreprinderi individuale – 397 unități;

6. Întreprinderi municipale – 8 unități;

7. Cooperative – 27 unități;

8. Întreprinderi de arendă – 2 unități;

9. Instituții publice – 58 unități;

10. Filiale, subdiviziuni reprezentante – 232 unități;

11. Asociații obșteti – 107 unități.

Agenți economici după genul de activitate.

Întreprinderi agricole mari – 9, inlusiv:

– Societăți cu răspundere limitată – 7;

– Gospodării țărănești individuale – 7098, inclusiv:

Gospodării țărănești înregistrate cu cod fiscal – 619;

Întreprinderi de prelucrare a produselor agricole:

– Uscătorii de fructe – 2;

– Mori și oloinițe – 28;

Stații de alimentare cu combustibil și gaze – 5.

Suprafața terenurilor degradate și supuse alunecărilor de teren.

Suprafața totală a terenurilor degradate costituie 1035,94 ha, din care: suprafețe ocupate de alunecări de teren – 705,62 ha, râpi – 330,32 ha.

Structura vegetației forestiere după beneficiari.

Agenția de Stat pentru silvicultură „Moldsilva” – 9318,74ha;

Primăriile raionului Rezina: – păduri masive – 1155,04ha, fîșii forestiere –395,18ha; spații verzi – 267.462ha.

Ministerul Transportului – fîșii forestiere de protecție – 205,5 ha;

Alți deținători (proprietari) – 232,09 ha.

De către Ocolul Silvic „Cinișeuți” s-au plantat culturi silvice în fondul forestier pe o suprafață de 15,8 ha, ajutorarea regenerării naturale pe o suprafață de 36,7 ha. S-au sădit arbori în număr de 78,588mii de speciile salcâm, măcieș, frasin, regenerarea naturală și extinderea suprafețelor acoperite cu vegetație foristieră nu s-a făcut (Anuaril Rezina p. ).

Clasificarea spațiilor verzi (Total 267,462 ha).

Spații verzi de folosință generală:

scuaruri – 7,01 ha;

grădini publice – 4,5 ha;

spații verzi, artere de circulație – 22,1 ha.

2. Spații verzi cu acces limitat:

a) parcuri sportive – 7,60 ha;

b) spații verzi a instituțiilor preșcolare, învățămînt – 20,59 ha;

c) spații verzi a instituțiilor sanitare și curative – 6,49 ha;

e) spații verzi a incința întreprinderilor – 36,33 ha;

f) spații verzi lîngă locuințe – 10,0 ha.

3. Spații verzi cu profil specializat:

a) plantații în cimitire – 29,35 ha;

4. Spații verzi cu funcții utilitare:

a) plantații, consolidarea terenurilor – 73,4 ha;

b) plantații, protecția surselor de apă – 19,71ha;

c) plantații, protecție contra incendiilor – 19,7ha

5. Spații verzi din zonele turistice și de agrimet

Structura fondului ariilor protejate de stat și a monumentelor naturii.

Starea ariilor naturale protejate de Stat

În conformitate cu Legea privind fondul ariilor protejate de Stat (nr. 1538 – XIII din 25.02.98) în raza de activitate a Inspectoratul Ecologic Rezina se află 7 obiective, care fac parte din fondul ariilor protejate asupra cărora se extinde controlul de Stat ptivind regimul lor de protecție, cât și respectarea altor cerințe prevăzute de legislația ecologică.

Cele 7 obiective sunt următoarele:

1. Categoria – rezervație peizagistică, deținătorul – Întreprinderea de Stat „Orhei”, denumirea complexul – Țipova, amplasamentul – împrejurimile satului Țipova, Ocolul Silvic „Pohrebeni”, Stînca – Horodiște, parcela 42; Horodiște – Funduc, parcelele 43, 44; Scala – Stînca, parcela 45.

Este necesar următoarele lucrări – de renovat bornele de hotar, și panourile informative, lichidarea gunoiștilor de pe marginea traseelor rămase în urma turiștelor.

2. Categoria – rezerzație peizagistică, deținătorul – Întreprinderea de Stat „Șoldănești”, denumirea complexul – Saharna, amplasamentul – la vest de satul Saharna, Ocolul Silvic „Cinișeuți”, Saharna, parcelele 17 – 23, 25 – 28; Saharna – Zemstvo, parcela 29.

Lucrări – de renovat bornele de hotar, și panourile informative, lichidarea gunoiștilor de pe marginea traseelor rămase în urma turiștelor .

3. Categoria – monumente ale naturii (A) Hidrologice, deținătorul – primăria comunei Horodiște s. Horodiște, denumirea complexul – izvoarele din satul Horodiște, amplasamentul – s.Horodiște.

Este necesar următoarele lucrări – de renovat bornele de hotar, și panourile informative, lichidarea gunoiștilor de pe marginea traseelor rămase în urma turiștelor.

4. Categoria – monumente ale naturii (B) Geologie și Paleontologie, deținătorul – primăria Ignăței, denumirea complexul – amplasamentul de floră fosilă de lîngă satul Ignăței, amplasamentul – la sud de satul Ignăței lăngă punctul trigonometric 225,5 m.

Este necesar următoarele lucrări: de instalat panouri informative, lichidarea gunoiștilor și restabilit bornele de hotar, de luat sub paza primăriei.

5. Categoria – monumente ale naturii (B) Geologie și Paleontologie, deținătorul – primăria comuna Pripiceni-Răzești satul Pripiceni-Răzești, denumirea complexul – amplasament fosil de dinoteriu, amplasamentul – la sud de satul Pripiceni-Rezești coasta dreaptă a văii râului Cogîlnic.

Este necesar următoarele lucrări: – de instalat panouri informative, de restabilit bornele de hotar, de lichidat gunoiștile, de luat sub paza primăriei.

6. Categoria – monumente ale naturii (B) Geologie și Paleontologie, deținătorul – primăria Rezina și satul Boșernița, denumirea complexul – cariera din satul Boșernița (părăsită) , amplasamentul – la vest de satul Boșernița.

Este necesar următoarele lucrări: – de instalat panouri informative, și restabilit bornele de hotar, de lichidat gunoiștile, de luat sub paza primăriei.

7. Categoria – monumente ale naturii (B) Geologie și Paleontologie, deținătorul – Primăria Rezina satu Coirna, denumirea complexul – Argile etuliene pe malul Nistrului, amplasamentul – la vest de satul Ciorna.

Este necesar următoarele lucrări: – de instalat panouri informative, și restabilit bornele de hotar, de lichidat gunoiștile, de luat sub paza primăriei.

Utilizarea obiectivelor acvatice.

Pe terioriul raionului Rezina există 36 de bazine acvatice care ocupă 253,5 ha. Din numărul total, 31 de bazine sunt utilizate în scopuri piscicole, din care, 2 dețin Titluri de Stat sau de folosință separată a apei. Pentru irigare sunt folosite 3 bazine acvatice. În rezultatul inventarierii bazinelor acvatice la moment de comisia raională s-a consatat, că un pericol deosebit prezintă acumulatoarele de apă în primăriile Trifești (infiltrarea apei de-a lungul evacuatorului accidental), Cinișeuți (evacuatorul accidental de ocolire este înbureenit și înămolit sunt deșeuri), Pereni (nu corespunde normelor hidtotehnice), Sloboziea – Horodiște (lipsește evacuatorul accidental și de fund).

Râurile, râulețele și pâraile din localități.

Pe teritoriul raionului Rezina, în sectorul subordonat Inspectoratului Ecologic Rezina, principalul bazin hidrografic este bazinul hidrografic Nistru în care se scurg râulețul Cogîlnic care își ia începutul în satul Peciștea raionul Rezina, râulețul Ciorna care își ia începutul în raionull Șoldănești, râulețul Valea- Rezina care îșî ia începutul în teritoriul primăriei Țahnăuți, râulețul Jidauca care își ia începutul în satul Mincenii de Sus și râuleâul Saharna care își ia începutul în satul Cinișeuți. Râul Nistru se mărginește cu raionul Rezina pe o porțiune de 40 km în unele localități pe malul râului este necesar de de lichidat gunoiștile.

Izvoare. Confom datelor CMP Rezina în raion exista 149 izvoare, din care, 149 corespund normelor sanitare.

Fîntîni de mină. Confom datelor CMP Rezina în raion exista 3542 de fântâni de mină, din care -1056 sunt pașaportizate și 543 au fost clorate de către CMP în anul 2013. Conform analizelor efectuate de CMP Rezina 65% nu corespund cerințelor sanitare.

Sonde de apă. În raionul Rezina există 72 de fântâni arteziene, din care funcționează 20 și dispun de Autorizație de folosință specială a apei 4 fântâni. 53 de fântâni arteziene nu funcționează, corespund normelor sanitare 20 fântâni, 1- lichidată.

Evidența rețelelor de apeduct și canalizare.

Orașul Rezina cu suburbiile lui satul Stohnaia, satul Ciorna și satul Boșernița se alimentează cu apă potabilă de la 3 fântâni artiziene cu adâncimea de 28- 30m, capacitatea de 2025 m3/ diurn. Apele reziduale de la cartierele locative și obiectele industriale ale or.Rezina sunt colectate în colectoare și transportate la stația de pompare amplasată pe strada de Centură a orașului Rezina. Stația de pompare în cauză este destinată pompării apelor reziduale a orașului Rezina la stația de epurare a gospodăriei comunale a orașului Rîbnița. Din cauza neachitării plății pentru epurare, apele reziduale de către gospodăria comunală a orașului Rîbnița nu sînt recepționate și sînt devărsate fără epurare în apele de suprafață a râului Nistru, ceea ce agravează considerabil starea eclogică în regiune, în locul stației de pompare la moment se petrec lucrările de construcție a stației de epurare a apelor reziduale a orașului Rezina, finanstă din Fondul Ecologic Național. Fără coordonarea cu organele de mediu la penetenciarul nrumîrul 17 a fost proectat și construit un spital pentru lecuirea deținuților bolnavi de tuberculoză. Stația de epurare a penetenciarului nu funcționează eficient și apele de suprafață a râului Nistru sînt infectate cu bacili de tuberculoză. Cartierul locativ Rezina-Vest nu dispune de sisteme inginerești autorizate (fără proiect de execuție și fără aviz pozitiv a organelor de mediu), fără stații de epurare. Din care cauză apele reziduale de la cartierul locativ Rezina-Vest sînt devărsate fără epurare în apele de suprafață a acumulatorului de apă din preajmă. Asigurarea cu sisteme de epurare.

De către primăria Rezina din mijloace proprii a avut loc proiectarea stației de epurare a apelor reziduale în volum de 600m3/diurn, care la momentul actual se petrec lucrări de construcție (deja sunt construite platformele pentru amplasarea utilajului stației). Stația în cauză este preconizată pentru amplasarea la o distanță de 980 m de la apa de suprafața a râului Nistru.

Din Fondul Ecologic Național sun aprobate resurse financiare, conform proectelor supuse expertizei ecologice pentru construcția stației de epurare a apelor reziduale și sistemul inginersc, sonda arteziană și castel de apă din primăriile Rezina,Echimăuți, Ghiduleni, Cizăuca, Mateuți, Păpăuți și Horodiște. Următoarele sisteme de aprovizionare cu apă potabilă în r-ul Rezina vor fi construite numai în complex cu sisteme inginerești de epurare a apelor reziduale.

În raionul Rezina total sunt 34,9608 tone de deșeuri toxice din care: pesticide inutilizabile și interzise 34,120 tone, care sînt colectate și ambalate în ambalaj dublu (saci de polietelenă și butoae) și sint depozitate la moment în depozit care corespunde tuturor normelor ecologice, paza în regim permanent este asigurată de Î.S. “Servicii Pază”, deșeuri ce conțin miercur (lămpi cu mercur) 0,0558 tone, deșeuri ce conțin plumb și compușii lui 0,785 tone.

Gestionarea carierelor și minelor.

Aspectele generale privind existența și utilizarea resurselor minerale.

Pe teritoriul raionului Rezina se dobîbdesc următoarele zăcăminte: calcar, nisip – prundiș și argilă. De dobîndirea zăcămintelor se ocupă 2 mine și 3 cariere, care dispun de tot setul de documente.

Suprafața lotului repartizat pentru cariere și mine pe raion este de 638,47 ha. În procesul extragerii zăcămintelor minerale se formează anual 25-45% de deșeuri de producție. În dependență de starea geologică a masivelor de roci, care se depozitează în anumite locuri, în mină deșeurile se depozitează în galerii goale (ștrecuri). Deșeurile se utilizează la producerea făinei minerale a bolurilor artificiale, în construcție și la reparația drumurilor.

Nici la o carieră până în prezent nu s-au început lucrări de recultivare. Starea ecologică a minelor și carierelor din teritoriu subordonat și a terenurilor adiacente este satisfăcătoare.

Extragerea substanțelor minerale utile de către întreprinderile miniere (cariere, mine).

În raion cu extragerea zăcămintelor minerale utile licențiat în mod deschis se ocupă trei întreprinderi, două cu dobîndirea calcarului și una a nisipului, de la începutul expluatării subsolului a fost dobândite 52431,545 mii m3 de zăcăminte, dintre care: cariera Ciorna – 49737,41 mii m3 de calcar, cariera Trifești – 2626,595 mii m3 de calcar și cariera Solonceni – 69,54 mii m3 de nisip.

Cu extragerea zăcămintelor minerale utile de către întreprinderile miniere în mod subteran se ocupă numai 2 mine de calcar tăiat din satul Mateuți care a dobândit conform proiectului reânoit 8,4 mii m3 timp de 5 ani și 9,65mii m3 timp de 3 ani din s. Lalova.

Formarea deșeurilor de producție și utilizarea lor.

Deșeurile de producție în urma dobândirei zăcămintelor se folosesc în construcție și la reparația drumului. La cariera Ciorna dobândirea zăcămintelur se efectuiază fără deșeuri de producție deoarece tot calcarul dobândit se folosește ca materie primă pentru producerea cimentului, la cariera Solonceni tot zăcămîntul dobândit se folosește în construcție deaceia nu are deșeuri. În anul 2013 sau format 33,205 mii tone de deșeuri (făină de calcar) s-a utilizat 1,815 mii tone, de la începutul expluatării a zăcămintelor s-a format 830,2875 mii tone de deșeuri.

Extragerea substanțelor minerale utile larg răspândite (uz local).

Suprafața rezervele de resurse minerale utile larg răspândite, posibil de a fi folosite pentru necesități locale în raionul Rezina sunt: argilă, nisipul și prundișul care ocupă o suprafață de 2,7 ha [5, p.72].

Starea ecologică a aerului în raionul Rezina

Raionul Rezina nu face parte dintr-o zonă de concentrare industrială maximă. Totuș problema protecție aerul este destul de acută, mai ales, în orașele Rezina și Rîbnița. Deasupra acestor orașe, pe timp liniștit, se observăfrecvent o perdea de ceață plutitoare, constituită din pulbere, gaze, fum, eminate de uzinele de ciment din Rîbnița și Rezina. În urma evaluării impactului asupra mediului s-a constatat că cea mai mare parte din cantitatea de emisii nocive evacuate în aerul atmosferic de la sursele staționare îi revine cazangeriilor. Numărul total de cazangerii prezente în raionul Rezina este de 12 unități inclusiv 2 unități utilizează combustibil solid, 2 unități sunt la păcură/ motorină și restul cazangerii utilizează gazul natural. De menționat că conform datelor prezentate, în perioada anul 2013 cazangeriile din raionul Rezina au consumat total 828,488 mii m3 gaz natural, motorină- 40 tone și 909,732 tone de combustibil solid, fapt ce au evacuat în atmosferă 177,74 tone/an de substanțe poluatoare [3, p.60].

Cel mai mare producător de poluanți este uzina de ciment care elimenăoxidul de carbon (CO) și dioxidul de sulf (SO2). Concentrația maximă admisibilă a emisilor oxudului de carbon este de 6 mg/m3, însă uniori ea atinge 50 -60 mg/m3, iar concentrația maximă admisibilă a emisilor dioxidului de sulf este de 0,3mg/m3, însă uniori ea atinge 30 -38 mg/m3. La mărirea cantităților de poluanți contribuie autovehiculele, cazangeriile etc., atenția maximă trebuie orientată spre îmbunătățirea tehnică a motoarelor și utilizarea combustibililor calitativi [17, p.76-77].

Sursele de instruire și educație ecologică.

Anual în instituțiile preșcolare de învîțămînt se petrec ore ecologico-tematice de către specialiștii Inspectoratul Ecologic Rezina, se distribuie material informativ, pliante pe teme ecologice și de protecție a mediului. Șase ani la rând în orașul Rezina s-a organizat și s-a desfășurat acțiunea „În oraș fără automobilul meu” cu participarea activă a elevilor, tineretului și orășenilor, se organizază concursuri ecologice – învingătorii se premiază. Aceste acțiuni au fost cofinanțate de FEL. Toate activitățile de promovare a unui mod de viață sănătos, de protecție a mediului, ce se petrec în raion, sânt oglindite în mass-media locală și regională, emesiunile radio și TV, articole în presă[4, p.172].

2.2. Managementul deșeurilor și a substanțelor toxice în Cehia și în raionul Rezina

Managementul deșeurilor menajere solide trebuie abordat din punct de vedere al schimbării mentalității populației pentru a considera unele deșeuri menajere ca sursă de materii prime secundare. Reciclarea materialelor conținute în deșeu presupune:

existența unor tehnici și tehnologii de reîntroducere a materialelor în circuitul productiv (ca materii prime secundare);

existența unei preocupări a materialelor reciclate;

participarea largă a consumatorilor și a producatorilor.

Reușita unui program de reciclare constă în:

– Realizarea selectării selective a deșeurilor cel mai frecven vizate fiind sticla, hârtia, plasticul, metale feroase (oțel fier), metale neferoase, textile și mai recent bateriile, cauciucurile uzate, componente electronice).

– Previziunea resurselor de materii prime, reducerea consumului energetic reducerea cantității de materiale ce trebuie eliminate prin alte metode (inclusiv reducerea suprafeței de depozitare).

Fig. 5. Deșeurile trebuie sortate pe categorii de interes, pentru reciclare.

Implicațiile ecologice ale colectarii și utilizării materialelor celulozice recuperate și valorificate sunt următoarele:

– conservarea pădurilor – o tonă de maculatură – salvează cinci arbori cu o vechime între 80 ăi 100 de ani care produc în fiecare oră oxigenul pentru 320 de oameni; – salvează aproximativ 5 mc. de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantități echivalente de celuloză;

– prelucrarea maculaturii se realizează cu consumuri energetice de 2-3 ori mai reduse decât în cazul folosirii fibrelor celulozice;

– apele reziduale de la prelucrarea maculaturii au o încărcare de 3-4 ori mai mică în poluanți decât cele rezultate la fabricarea celulozelor;

– procesele tehnologice sunt mai puțin energo – intensive;

– prețul fibrelor reciclate este cu 25-30% mai scăzut decât prețul fibrelor primare;

– se estimează ca în competiția dintre fibrele primare și cele secundare provenite din maculatură (deșeuri de hârtie) tendința de creștere mai rapidă a ponderii fibrelor recuperate se menține în continuare, și în viitor se va ajunge la o rată de recuperare a maculaturii de aproximativ de 80% [13, p.4-5].

Foto1. Containere pentru deșeuri solide la Chișinău.

Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în perioada noiembrie-decembrie 2014, a donat la 32 de centre raionale din Moldova 33 de piese de echipament specializat și 3,43 mii de containere pentru deșeuri solide. Cu ajutorul USAID, autoritățile locale sînt acum mai pregătite pentru exercitarea autonomă a puterii la nivel local pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor Republicii Moldova. Orașele vor deveni astfel mai curate și mai confortabile. [22, p.2].

Foto.2. Containere pentru deșeuri solide în satele Moldovei.

Utilizare deșeurilor în Cehia este o afacere profitabilă

Metodele de tratare a deșeurilor menajere diferă de la țară la țară, astfel că în timp ce în Republica Moldova 99% sunt plasate în gropi de gunoi, ca în majoritatea țărilor est-europene, în Germania, de exemplu, 46% sunt reciclate.

Dar cum reciclează deșeurile Cehia, țara cu cel mai puțin gunoi din Europa pe cap de locuitor. În orășelul Tusmice din Cehia o întreprindere de prelucrare a deșeurilor comunale, industriale și pereculoase[18, p.10-11].

Întreprinderea respectivă este o societate pe acțiuni unde sunt incluși fondatori din orășelele: Clăștereți, Codani, Homutov, și se află la 1 km de termoelectro centrala de la Tusmice. Aici se utilizează deșeurile din orășelele numite mai sus, unele localități rurale din împrejurime și deșeurile (cenușa) de la termoelectrocentrala de alăturea.

Gunoiștea este împărțită în 4 secții dintre care o secție aparte este pentru depozitarea deșeurilor periculoase pentru mediu și sănătatea faunei.

La baza secțiilor pentru utilizarea deșeurilor comunale se pun trei straturi de argilă a câte 20 cm grosime fiecare, iar pentru secția deșeurilor menajere periculoase se mai pune și o peliculă cu grosimea de 0,5 cm.

Pe toată suprafața gunoiștii sunt construite 18 țevi verticale din beton, care au perforații pentru conectarea cu țevile orizontale din poliester care au destinația colectării biogazului. Cu ajutorul pompelor biogazul se colectează în rezervoare speciale. Vitează de pompare a biogazului este de 47 l/oră.

Componența biogazului include:

Metan – 52%,

CO2 – 39,40%,

O2 – 0,26%.

Aproximativ 50% din biogazul obținut se utilizează pentru producerea energiei electrice cu caracteristicele: 220-250 kw și 55-65 V. Întreprinderea realizează 6 mln kw/oră pe an, rentabilitatea fiind egală cu coeficientul – 1.

Costul la 1 kw/c este de 2,70 CZK (Crone Cehia 1CZK = 0,55 MDL).

Pentru prelucrarea unei tone de deșeuri comunale, clientul achită 1000 CZK. (ce este echivalent cu 500 LMD) dintre care 500 CZK rămân pentru întreprindere iar 500 CZK se rețin ca impozite. Pentru prelucrarea unei tone de deșeuri major periculoase se achită 6200 CZK, dintre care pentru întreprinderea de prelucrare a deșeurilor rămân 2500 CZK, restul banilor se repartizează pentru fondul protecției mediului, impozite etc.

Cauciucurile de la autovehicule se colectează, se mărunțesc și se expediază la unele întreprinderi care ulterior le prelucrează la producerea asfaltului pentru drumuri sau se utilizează la prepararea cauciucurilor.

În cadrul întreprinderii activează 11 lucrători. Graficul de lucru 24/24 ore. Tehnica include: tractoare care nivelează terenul, fărâmițează materialele de construcții și presează deșeurile.

La suprafață nivelul maximal de deșeuri se acoperă cu peliculă și cu 3 straturi de argilă a câte 20 cm fiecare iar deasupra se mai acoperă cu un strat de humus unde ulterior se plantează arbori.

După închiderea completă a gunoiștii, timp de 15 ani se va continua extragerea biogazului.

Profitul anual al gunoiștii este de circa 10 mln. CZK, dintre care aproximativ 2 mln. CZK se achită impozitele la stat.

Rentabilitatea stației de producere a electricitășii nu este mare, dar datorită subvențiilor obținute este posibil de a acoperi toate cheltuielile aferente. Subvenția este în marime de 1,4 croni pentru 1kw și are ca scop primordial îmbunătățirea situației ecologice din regiune. Suplimentar, cei care solicitî ca deșeurile lor să fie depozitate aici, vor trebui să achite taxa de 1000 croni/tona, din care o parte vor merge la compania care menajează deșeurile și o parte la administrașia locală din această regiune, și anume în fondul de întreținere a mediului ambiant. Taxa achitată pentru depozitarea deșeurilor chimice va fi de apromimativ de 8800 croni/tona fiind deasemenea divizată între administrație și proprietarii gunoiștei. La rândul său, compania ce stochează gunoiul achită la stat anual o taxă de aproxomativ 2 milioane de croni, iar venitul anual înregistrat de compania MAEN este de 5 milioane dolari SUA [19, p.124-125].

Practica utilizări deșeurilor comunale din Cehia ar fi o afacere profitabilă și pentru Republica Moldova și pentru raionul Rezina.

Această practică a Cehiei în menajarea deșeurilor ar putea fi implimentată și în Republica Moldova, căci problema insuficienței spațiului pentru depozitarea deșeurilor este una actuală și pentru țara noastră. Însă nu trebuie să omitem, că acest tip de activitate în țările Uniunii Europe este subvenționat de către stat, datorită efectului pozitiv pe care îl are asupra întregii societăți, pe când în Moldova nu este. Ca rezultat, nimeni nu dorește să investească și să dezvolte acest domeniu de activitate. Unica posibilitate ar fi atragerea surselor străine de la organizațiile internaționale care au ca obiectiv principal protecția mediului înconjurator.

Managementul deșeurilor și substanțelor chimice în raionul REZINA

Aspecte generale privind gestionarea deșeurilor și substanțelor chimice.

În raionul Rezina s-a petrecut inventarierii depozitelor de deșeuri menajere solide DDMS in cadrul proiectului „Guvernarea Deșeurilor – IEVP Est” realizat în comun cu Oficiul Prevenirea Poluării Mediului, în urma căreia s-a observant că: deșeurile menagere se depozitează la 27 gunoiști autorizate cu suprafața de 21,81ha și 97 neautorizate cu suprafața de 8.44ha, suprafața totală al rampelor de depozitare a deșeurilor menajere solide depozitate din raion este de 30,25ha, volumul total acumulat în anul 2013 al deșeurilor manajere este 93,236 mii m3. Capacitatea totală al rampelor autorizate din raion pentru depozitarea deșeurilor menagere este de 14300 mii m3.

În raionul Rezina evacuarea deșeurilor menajere cu desfășurare planificată se ocupă numai primăria Rezina, Î.M. „Servicii comunal Locative Rezina” deservind orașul și suburbiile lui, deșeurile sînt evacuate cu mașini speciale la rampa orășenească ce ocupă o suprafață de 1.2 ha, care nu corespunde cerințelor ecologice. Primăria Rezina mai dispune de 5 gunoiște stihiinice cu suprafața totală de 0,63 ha. Restul 24 primării evacuează deșeurile menajere la comandă cu ajutorul agenților economici sau cu forțele proprii. În anul 2013 nu au fost amenajate nici o gunoiște autorizată, primăria Țareuca a început perfecționarea documentației de proiect pentru amenajarea gunoiștei autorizate a s. Thanauți și Țareuca. . Toate gunoiștile autorizate dispun de acte de selectare a terenurilor și procesele verbale coordonate cu toate organele abilitate, care au fost aprobate de către consiliile locale. Cu selectarea sortarea și gestionarea deșeurilor nu se ocupă nici un agent economic și nici nu a fost aprobat nici un proiect.

Acțiuni de salubrizare a localităților din raionul Rezina.

În perioada de dare de seamă în raion din 97 gunoiște neautorizate cu suprafața de 8,44 ha au fost lichidate 34 cu suprafața de 3,79 ha, nu s-a recultivat nici una.

De către IE Rezina au fost efectuate 42 de raiduri de salubrizare prin localități în comun cu colaboratorii de poliție și reprezentanții administrațiilor publice locale, în rezultatul cărora au fost întocmite 25 de acte de control și 163 (inclusive 2 IP Rezina) de procese – verbale cu privire la contravenție suma amenzilor aplicate – 23200lei, achitate – 10800 lei, (inclusiov aplicate 800lei/achitate 400 lei din procesele verbale parvenite spre examinare de la IP Rezina) prejudicii nu au fost calculate. Cu administrațiile publice locale conlucrarea în anul de raportare a fos satisfăcătoare, au fost organizate și petrecute 7 seminare prin primarii “Cu privire la colectarea, selectarea și gestionarea DMS ” unde au fost invitați primarii consilierii, lucrătorii medicali din teritoriu, inginerii cadastrali și doritorii din populație.

Gestionarea deșeurilor de producție

În raionul Rezina deșeurile de producție se formează de la industria extractivă 33,205 mii tone, gospodăria locativ comunală 35,248 mii tone, materie secundară a metalurgiei feroase 10,967 mii tone, cauciucuri uzate colectate din republică 120 tone și utilizate ca combustibil alternativ la Lafarge Ciment (Moldova) S.A. 110 tone, rămase în deposit 12 tone.

Deșeuri periculoase

Deșeuri periculoase în raion sunt pesticidele inutilizabile și interzise 34,120 tone, care sunt depozitate la fostul depozitul de explosive al Armatei Naționale a RM din s. Păpăuți, acumulatoarele ce conțin plumb 0,785 t, lampe cu mercur 0,0558t, total în raion sunt acumulate 34,685 tone de deșeuri periculoase. Depozitul de explozive din s. Păpăuți unde se păstrează pesticidele inutilizabile și interzise corespunde tuturor cerințelor sanitaro-ecologice pentru păstrarea acestora.

Valorificarea Deșeurilor.

În raionul Rezina cu evacuarea deșeurilor DMS se ocupă numai Î.M. „Servicii comunal Locative Rezina” care nu dispune de Licență. Alți agenți economici ce se ocupă cu colectarea și gestionare deșeurilor în raion nu sunt.

În perioada de dare de seamă pe teritoriul raionului nu s-a nimicit nici un deșeu, importul si exportul deșeurilor nu s-a depistat.

Substanțe chimice.

Pesticidele inutilizabile și interzise în cantitate de 34,120 tone sunt depozitate la depozitul de explozive din s. Păpăuți, care corespunde tuturor cerințelor sanitaro-ecologice pentru păstrarea acestora. De către IE Rezina au fost întocmite 33 de acte de control dar nu a fost depitat nici un caz cu privire la contravenție.

În raionul Rezina sunt 38 de utilizatori de fertilizanți din care numai 16 de utilizatori au elaborat Autorizațiile pentru transportarea, păstrarea și folosirea substanțelor chimice. Toți utilizatorii păstrează preparatele în depozitele temporare, adaptate, ceia ce se întîmplă rar din cauza că se procură cantitatea necesară pentru introducerea imediată. În depozite se păstrează vremelnic pînă la posibilitatea de aplicare, În perioada anului în raion sau utilizat 31,423t. de preparate de uz fitosanitar, inclusiv sub culturi agricole 31,423 t., la un hectar suprafață agricolă s-a utilizat 0,94kg. Îngrășămintele cimice s-au utilizat în cantitate de 494t recalculate în substanță activă, întroduse pe o suprafață de11800ha, ce constituie 44,9% din toată suprafața însămînțată cu culturi agricole, cele naturale sau introdus total 16930 t. sub culturi agricole 16930 t., la un ha s-au întrodus 12,8t. În raion sînt 11 depozite de păstrare a pesticidelor, 10 adaptate și unul de tip, sunt autorizate de organele de mediu.

Cu comercializarea preparatelor fitosanitare în raion se ocupă numai un Magazin Agricol care funcționează autorizat. Majoritatea preparatelor de către agenții economici se procură de la diferite firme din or. Chișinău și Orhei.

Poluarea solurilor cu deșeuri, inclusiv periculoase.

În raionul Rezina au fost depistate 163 de cazuri de poluare a terenurilor cu deșeuri, iar cu deșeuri toxice nu au fost depistate nici un caz.

Activități de inspectare și măsuri întreprinse

I.E. Rezina în decursul anului 2013pe compartimentul „Deșeuri și substanțe chimice” a fost inspectate 110 de întreprinderi în urma căruia au fost întocmite 110 acte de control și 163 de procese-verbale Contravenționale. Cu colectarea, prelucrarea, comercializarea și neutralizarea deșeurilor în raion nu se ocupă nimeni. Problemele ecologice majore ale raionului Rezina 1.Stoparea devărsărilor apelor riziduale din rețeaua de canalizare a orașului Rezina în apele de suprafață a fluviului Nistru prin construcția stației respective, lucrările de construcție a stației se petrec de 2 ani care sunt fînanțate de la FEN. Modernizarea stației de epurare de la Penetenciarul nr. 17 Rezina și repararea stației similare la școala internat de tip sanatorial în satul Cinișeuți, prelevarea frecventă a probelor și efectuarea investigațiilor sanitaro – microbiologice și chimice a apelor r. Nistru în locul devărsărilor apelor riziduale .

2.Amenajarea gunoiștelor autorizate conform cerințelor ecologice și preîntîmpinarea apariției celor neautorizate în locuri stihiinice și interzise, îndeosebi în zonele de protecție a obiectelor acvatice.

3.Stoparea degradării fertilității solurilor prin realizarea măsurilor antierozionale și pedoameliorative eficiente îndeosebi pe versanți cu înclinațiile de la 50 și mai mult prin studierea și implimentarea tehnologiilor performante de conservare a resurselor naturale.

4.Stoparea tuturor genurilor de activitate fără autorizații speciale de profil la agenții economici, pesoane fizice care dispun de procese tehnologice generatoare de poluanți.

5.Perfectarea planurilor de organizare a terenirilor , în conformitate cu planurile locale de Acțiuni de mediu de nivel raional.

Planuri Locale de Acțiuni în domeniului Protecției Mediului.

Raionul Rezina dispune de Planul Local de Acțiuni în domeniul Protecției Mediului cu următoarele componente:

Acțiunile de mediu pentru sectorul agricol.

Reieșind din necesitățile locale, sunt identificate practici agricole mai bune din punct de vedere ecologic. Acest scop va fi atins prin realizarea următoarelor componente ale strategiei:

Programul de gospodărire durabilă a terenurilor agricole.

Programul de optimizare a utilizarii substanțelor chimice în agricultură.

Programul de reducere a poluării provenite din sectorul zootehnic.

Programul de promovare a agriculturii ecologice.

Acțiunile de mediu pentru sectorul industrial.

In raionul Rezina scopul general al strategiei sectoriale de mediu pentru industrie a fost definit ca "prevenirea poluării mediului și raționalizarea folosirii resurselor naturale în industrie".

Strategia raională pentru sectorul industrial are două părți componente:

Programul de folosire eficientă a resurselor naturale în industrie.

Programul de diminuare a emisiilor industriale.

După cum se știe, din procesele de producție agricolă a raionului Rezina rezultă o cantitate mare de produse auxiliare refolosibile. Multe dintre acestea au valoare economică, putând fi utilizate ca sursă de biogaz (biometan). Biogazul se obține din deșeuri agroindustriale, forestiere sau din alte deșeuri, în urma unor activități fermentative a unor microorganisme (bacterii) anaerobe. În vederea obținerii biogazului, deșeurile se pot amesteca cu microorganisme anaerobe, care activiază în lipsa completa a aerului. În aceste condiții se dezvoltă foarte bine bacteriile care sunt capabile de a transforma deșeurile organice în gaz metan și dioxid de carbon. Unele materiale care aparent nu mai sunt folositoare ar putea fi reciclate (refabricate). Obiectele din metal, hartie, sticlă, plastic și altele pot fi reciclate. Această reciclare ar contribui la salvarea anumitor plante, animale sau a unor materiale de fabricare. De exemplu materialele din hartie sunt folosite o singură dată după care sunt aruncate. Dar dacă acestea ar fi reciclate nu ar mai fi nevoie să se mai consume plante din care se fabrică hartia. Reciclarea plasticului are rol în scutirea pamantului de a fi poloat, deoarece materialele din plastic se degradează în aproximativ 100 de ani și nu ar mai necesită materialul din care se extrage plasticul. După reciclare plasticul nu își pierde calitațile, la fel cum materialele din sticlă și din metal. Compostarea deșeurilor. O metodă actuală și benefică dezvoltării durabile privind reducerea cantității de deșeuri prin recilcare este producerea de compost. “O reciclare naturală, a biomasei”, adică a deșeurilor, este compostul. Compostul nu înseamnă doar atenuarea problemei deșeurilor. Produsul final, compostul, este un îngrășămant natural și un excelent ameliorant care poate fi utilizat în gradini și pe campuri ale localităților din raionul Rezina.
Pentru a putea recupera deșeurile organice, este indispensabil să le colectăm separat. Este important ca acestea să conțină cat mai puțin posibil suprafețe indezirabile (corpuri străine și poluanți). Elementele cele mai importante, de exemplu, bucațile de arbori, arbuști, trebuie taiate pentru a facilita procesul de descompunere. Apoi, materialul este bine amestecat și pus în formă de straturi. Adica, începand din acest moment, începe procesul de descompunere propriu-zis. Microorganismele și alte organisme vii din sol transformă substanța organică în nutritivă. Acest proces liber de energie face să crească temperatura în compost. După cateva săptamâni, deșeurile organice s-ar transforma în compost bogat și hranitor care poate fi utilizat ca îngrășămant pentru o bună creștere vegetală. Compostul este cel mai bun îngrasamânt natural pe care îl putem produce. Compostarea este descompunerea deseurilor organice sub influenta aerului. Compostul rezultat este mai bogat în substante nutritive pentru plante, decât orice îngrasamânt artificial.

Deseuri potrivite pentru compostare. În gospodarii întâlnim următoarele tipuri de deșeuri organice:

Resturile de la bucatarie: coji de legume și fructe, zatul de la cafea, hârtia de filtru, resturi de mâncare, oase și coji de ouă.

Resturile de la animale: gunoi de grajd, gunoiul de la iepuri sau alte animale de casa, gunoiul de la pasarile de curte, paiele care au fost folosite la hamsteri sau alte animale mici, pene și păr.

Resturile din gradina: iarba, frunze uscate, crengi si scoarta, buruieni, materialul rezultat dupa ce a fost tuns gardul viu [22, p.9-10].

Deșeurile, mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice precum metalele grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenți, uleiuri uzate etc. Problema cea mai dificilă o constituie materialele periculoase (inclusiv nămoluri toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii) care sunt depozitate în comun cu deșeuri solide orășenești.

Fig. 6. Ce deșeuri se pot composta.

Această situație poate genera apariția unor amestecuri și combinații inflamabile, explozive sau corozive; pe de altă parte, prezența reziduurilor menajere ușor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe și reduce poluarea mediului. Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic și biologic, recuperarea lor este dificilă.

Deșeurile menajere conțin cantități apreciabile de materiale refolosibile ce pot fi colectate și valorificate. În prezent, există tehnologii moderne și instalații complexe care fac posibilă transformarea deșeurilor în materii prime. Domeniul în care există cele mai multe materiale refolosibile este cel al locuințelor din orașe, acest lucru fiind foarte evident într-o societate de consum cum tinde să devină și țara noastră. Colectarea selectivă a deșeurilor este un procedeu ce permite reciclarea diferitelor tipuri de materiale: hârtie-carton, sticlă, aluminiu, metale neferoase, materiale organice și este o metodă foarte avantajoasă din punct de vedere economic. Se poate face la sursa de generare fie pe tipuri de deșeuri, fie mixt – combinând inițial două sau trei tipuri de deșeuri și separândule ulterior [22,p.191-192]. Pentru a se reuși colectarea separată a deșeurilor este necesar să se întreprindă următorii pași: – amplasarea unor containere destinate colectării selective în zonele de depozitare a deșeurilor; – pregătirea populației în vederea colectării selective; – realizarea circuitelor complete de tip Reciclarea este un concept al secolului XX și a apărut pentru a limita risipa resurselor și pentru o utilizare mai eficientă a acestora. A devenit din ce în ce mai clar că industrializarea și creșterea susținută a populației au condus la consumarea unor cantități de materii prime din ce în ce mai mari. Peste tot în lume se observă tot mai des efectele sărăciei și deși în multe din țările în curs de dezvoltare sau subdezvoltate s-ar impune o gestionare mai eficientă a resurselor, reciclarea este practicată în mare parte doar în țările dezvoltate din cauză că procesul de reciclare necesită anumite tehnologii și cheltuieli. Cele mai mari avantaje pentru mediu ale reciclării sunt legate, nu de depozitarea deșeurilor, ci de conservarea resurselor naturale, a energiei și reducerea poluării în procesul de producție care rezultă din folosirea materiilor prime reciclate în locul materiilor prime pure. Materialele reciclate au fost deja prelucrate o dată, astfel încât producția, în majoritatea cazurilor, este mai curată decât procesul original. Colectarea, procesarea, transportul și execuția de noi produse din materiale recuperate vor conduce la mai puțini factori polucolectare-reciclare; – refolosirea materiei prime. Colectarea selectivă a deșeurilor se impune datorită următoarelor rațiuni: – recuperarea mai ușoară a materialelor refolosibile; – posibilitatea utilizării în agricultură a deșeurilor urbane fermentabile prin eliminarea elementelor nefermentabile.

Obiectivele de bază ale politicii actuale în domeniul gestionării deșeurilor a raionului Rezina constă în :

prevenirea generării deșeurilor;

promovarea reutilizării, reciclării, recuperării pentru asigurarea protecției mediului.

Principalele obiective ale gestiunii deșeurilor solide sunt:

protejarea sănătății publicului;

protejarea mediului;

menținerea curățeniei publice pentru ca aceste locuri să fie acceptabile din punct de vedere estetic;

conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deșeurilor și prin reciclare.

Toate aceste obiective se realizează prin intermediul unei colectări și tratări în condiții de siguranță, unei eliminări și depozitări corespunzătoare.

Elementele componente ale sistemului de Gospodărire Integrată a Deșeurilor (GID) sunt: minimalizare deșeuri – reciclare – compostare – incinerare (energie și reducere de volum) – depozitare controlată.

Concomitent legislația de mediu prevede obligațiuni și responsabilități pentru persoanele fizice, pentru toți locuitorii raionului Rezina care conform art. 31 din Legea privind protecția mediului înconjurător, sunt datori: a) sa respecte legislatia cu privire la protecția mediului și să protejeze mediul, să folosească rațional resursele naturale, să nu lezeze drepturile și interesele altor beneficiari ai resurselor naturale, să semnaleze operativ autoritățile pentru mediu sau organizațiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele fizice și juridice; b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de arbori și arbuști și a spațiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc; c) să recupereze pierderile și să repare prejudiciul cauzat mediului ăi populației.

CОNCLUZII ȘI RЕCОMАNDĂRI

În raionul Rezina sunt elaborate planuri de activitate orientate la implimentatrea politicilor de mediu în teritoriu, programelor și planurilor naționale de acțiuni privind protecția și utilizarea resurselor naturale, organizarea și desfășurarea acțiunilor ecologice pentru ameliorarea și îmbunătățirea calității factorilor de mediu, lichidării gunoiștilor stihiinice și amenajarea celor autorizate, curățarea, amenajarea și salubrizarea cursurilor de ape și zonelor de protecție a lor, extinderii suprafeților ocuparte cu plantații silvice,etc. Multe dintre aceste măsuri a fost îndeplinite.

Cu toate acestea situația ecologică în raion rămâne alarmantă. Cea ce se obține nu se păstrează. Se comit cazuri de devărsări și emisii de poluanți neautorizate, extinderea gunoiștilor neconsolate și neautorizate. În stare avansată de poluare se găsesc sursele acvatice. Apele sânt contaminate cu deșeuri, substanțe chimice și produse peroliere.

1. Stoparea devărsărilor apelor riziduale din rețeaua de canalizare a orașului Rezina în apele de suprafață a fluviului Nistru prin construcția stației respective, lucrările de construcție a stației se petrec de 2 ani care sunt fînanțate de la FEN.

2. Amenajarea gunoiștelor autorizate conform cerințelor ecologice și prentâmpinarea apariției celor neautorizate în locuri stihiinice și interzise, îndeosebi în zonele de protecție a obiectelor acvatice.

3. Pentru a se reuși colectarea separată a deșeurilor este necesar să se înntreprindă următorii pași: – amplasarea unor containere destinate colectării selective în zonele de depozitare a deșeurilor; – pregătirea populației în vederea colectării selective.

4. Modernizarea stației de epurare de la Penetenciarul nr. 17 Rezina și repararea stației similare la școala internat de tip sanatorial în satul Cinișeuți. 5. Relevarea frecventă a probelor și efectuarea investigațiilor sanitaro – microbiologice și chimice a apelor r. Nistru în locul devărsărilor apelor riziduale.

6.Stoparea degradării fertilității solurilor prin realizarea măsurilor antierozionale și pedoameliorative eficiente îndeosebi pe versanți cu înclinațiile de la 50 și mai mult prin implimentarea tehnologiilor performante de conservare a resurselor naturale.

7. Stoparea tuturor genurilor de activitate fără autorizații speciale de profil la agenții economici, pesoane fizice care dispun de procese tehnologice generatoare de poluanți.

BIBLIOGRAFIE

Manuale, monografii, articole din literatura specială

1. Lege privind deșeurile de producție și menajere, nr. 1347-XIII din 09.10.1997. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998. nr. 16-17, art. 214

2. Lege privind regimul produselor și substanțelor nocive, nr. 1236-XIII din 03.07.1997. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997. nr. 67-68, art. 557

3. Programul Strategic Național de Acțiuni privind Protecția Mediului pentru perioada 1995-2020, Chișinău: Tipografia Centrală, 1995. 87 p.

Anuarul IES 2013. Protecția mediului în R. Moldova. Chișinău, Inspectoratul Ecologic de Stat, 2013, 298 p.

Anuarul Inspectoratului Ecologic Rezina -2013. Chișinău, Inspectoratul Ecologic de Stat, 2014. 136 p.

6. ALPOPI, C., Poluarea apei, solului și atmosferei. București: Economică, 2002. 360 p.

7. ARDELEAN, A., MAIOR, C. Management ecologic. Arad: Servo-Sat, 2000. 290 p.

8. Așevschi V., Dudnicenco T., Roșcovan D. Ecologie și Protecția Mediului. Chișinău: Foxtrot, 2007. 399 p.

9. BARBU, I. Reciclarea, tratarea și depozitarea deșeurilor solide. Chișinău: Știința, 2007. 360 p.

10. BARBU, I. Reducerea deșeurilor la sursă și reutilizarea lor. Chișinău: AGP, 2005, 180 p.

BARNEA, M., PAPADOPOL, C. Poluarea și protecția mediului. București: Științifică și Enciclopedică, 1975. 248 p.

BOTNARIUC, Al.; VĂDINEANU, I. Ecologie generală. București: Didactică și Pedagogică, 1982. 369 p.

Cotruță, Victor. Ghid de colectare selectivă a deșeurilor, REC Moldova, Chșinău, Știința, 2012, p. 36.

Dediu, I. Introducere în Ecologie. Chișinău: Phoenix, 2006. 340 p.

Dediu, I. Tratat de Ecologie teoretică. Chișinău: Phoenix, 2007. 557 p.

Dediu, I. Enciclopedie de ecologie . Chișinău: Știința, 2010. 836 p.

17. DONEA, V., DEDIU, I., ANDON, C. și alții. Ecologie și protecția mediului. Chișinău: Centrul ed. al UASM, 2003. 208p.

18. Gumovschi, A. Utilizarea deșeurilor comunale, o afacere profitabilă.. //Revista Economist N200. Chișinău2009, p. 10-11.

19. Gumovschi, Andrei., Panamariova, Irina. Soluții moderne de utilizare a

deșeurilor comunale // Revista Noosfera Nr 3. Chișinău 2010, p. 124-128.

20. Modoi, Cristina. Managementul deșeurilor, curs de lecții, Departamentul de Analiza și Ingineria Mediului, București: Albatros, 2012. 164p.

Surse internet

21. www.ddbra.ro/…deseurilor/indrumatorcompostdeseu.doc

22. http://ziarulnational.md/managementul-deseurilor-in-sua-dispozitive-incredibile-de-strans-gunoiul/