Managementul Deșeurilor Rezultate DIN Activități Medicale
FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ ALMA MATER –
UNIVERSITATEA ALMA MATER DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI SOCIALE HUNEDOARA
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Nadina Rodica Fugaciu
Absolvent:
Claudia-Elena (Șuteu) Enuță
2016
FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ ALMA MATER –
UNIVERSITATEA ALMA MATER DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI SOCIALE HUNEDOARA
Specializarea: Economia comerțului, turismului, serviciilor și managementul calității
MANAGEMENTUL DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚI MEDICALE
Studiu de caz – Spitalul Municipal “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Nadina Rodica Fugaciu
Absolvent:
Claudia-Elena (Șuteu) Enuță
SIBIU
2016
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………………………………………….3
CAP.1 Concepte, definiții și noțiuni fundamentale despre managementul deșeurilor…………..4
1.1 Delimitari conceptuale în managementul deșeurilor………………………………………………..4
1.2. Eficiența și strategia de management al deșeurilor…………………………………………………5
1.3 Necesitatea și importanța managementului deșeurilor……………………………………………..7
1.4 Principiile și obiectivele managementului gestionării deșeurilor……………………………….7
1.5 Cadrul legislativ referitor la gestionarea deșeurilor………………………………………………….9
CAP. 2 Strategia managerială și obiectivele privind managementul deșeurilor medicale…….11
2.1. Deșeuri rezultate din activitatea medicală…………………………………………………………..11
2.2.Etapele managementului gestionării deșeurilor rezultate din activitatea medicală…….14
2.2.1 Colectarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală……………….15
2.2.2 Depozitarea temporară a deșeurilor medicale………………………………………………19
2.2.3 Transportul deșeurilor medicale………………………………………………………………..20
2.2.4 Eliminarea finală a deșeurilor medicale………………………………………………………20
CAP. 3 Studiu de caz – Managementul deșeurilor medicale în cadrul Spitalului Municipal ”Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara……………………………………………………………………………22
3.1 Informații generale și obiectul de activitate al Spitalului Municipal ”Dr.Al.Simionescu” Hunedoara………………………………………………………………………………………………………………22
3.2 Situația actuală privind managementul gestionării deșeurilor rezultate din activitatea unității sanitare………………………………………………………………………………………………………………….26
3.2.1 Tipuri de deșeuri generate în cadrul unității sanitare………………………………………26
3.2.2 Depozitarea temporară………………………………………………………………………………..28
3.2.3 Transportul intern al deșeurilor rezultate din activitatea medicală…………………….30
3.2.4 Transportul extern al deșeurilor rezultate din activitatea medicală……………………31
3.3 Manipularea deșeurilor……………………………………………………………………………………….31
3.3.1 Metodele de manipulare și eliminare a materialelor contaminate și a deșeurilor…31
3.4 Decontaminarea…………………………………………………………………………………………………32
3.5 Evidența cantităților de deșeuri periculoase produse de unitatea sanitară………………….33
3.6 Instruirea personalului………………………………………………………………………………………..35
3.7 Evaluarea riscurilor pe categorii de locuri de muncă și activități prestate de personalul medico-sanitar………………………………………………………………………………………………………..37
3.7.1 Măsuri standard care se impun în prevenirea AES…………………………………………37
3.7.2 Prevenirea accidentelor și altor tipuri de expunere profesională………………………40
3.7.3 Atitudinea în cazul expunerilor profesionale cu produse biologice…………………..42
3.7.4 Principii generale de prevenire a riscurilor în cazul împrăștierii deșeurilor periculoase……………………………………………………………………………………………………………..43
3.8 Responsabilități privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale………..43
3.9 Estimarea costurilor privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale….44
Concluzii și propuneri……………………………………………………………………………………………………….46 Anexe………………………………………………………………………………………………………………………………..49 Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………………..64
INTRODUCERE
În condițiile trecerii la economia de piață, interesul pentru managementul deșeurilor în România este într-o continuă creștere. Managementul deșeurilor este definit ca fiind ansamblul activităților de organizare, conducere și gestionare a deșeurilor. Managementul gestionării deșeurilor cuprinde colectarea, transportul, recuperarea, achiziționarea, prelucrarea și eliminarea deșeurilor, dar și supravegherea oricărei operațiuni și întreținerea locurilor de eliminare a deșeurilor.
Deșeurile nu sunt o problemă care interesează în mod direct numai mediul, devenind și o problemă de pierdere din punct de vedere economic. Astăzi s-a ajuns ca o mare cantitate de deșeuri să fie reciclată sau transformată în îngrășământ. Pentru a avea o cantitate cât mai mare de deșeuri reciclate și transformate în îngrășământ trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să învățăm modalități noi de a consuma și produce, astfel încât, la final să avem de-a face cu cantități cât mai mici de deșeuri, iar cele rămase să fie folosite ca și resursă.
În contextul actual, de instalare a mecanismului unei piețe libere, mentalitatea agenților economici si metodele lor de lucru trebuie radical schimbate. Pentru a supraviețui și pentru a desfășura o activitate profitabilă în condițiile competiției specifice economiei de piață, unitățile economice trebuie să fie receptive la semnalele și cerințele mediului extern, să dispună de o înaltă capacitate de adaptare la schimbări și de flexibilitate.
De asemenea, pe parcursul elaborării lucrării în special a părții practice am conștientizat și mai mult faptul că într-o lume în care trăim împreună în colectivitate în societate în general, unde lucrurile se schimbă foarte rapid, nu poți prezice totul ca manager și cu toții, și aici mă refer la toți angajații unei unități economice avem o forță de muncă foarte inteligentă, care vrea să se implice în multe lucruri iar noi ca manageri trebuie să le dăm ocazia să se implice.
Lucrarea de față acoperă aspecte teoretice și practice ale problematicii managementului deșeurilor, în special ale managementului gestionarii deșeurilor medicale.
Pentru realizarea acestei lucrări am consultat literatura de specialitate românească dar și cea străină, la care am adăugat informații din documentele interne ale instituției analizate respectiv a Spitalului Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara.
În ceea ce privește componenta aplicativă a elaborării lucrării de licență, au fost vizate aspecte ce privesc întocmirea și analiza studiilor de caz, pornind de la colectarea datelor până la analiza informațiilor obținute cu privire la elementele supuse studiului de caz. Mi-am ales această temă deoarece lucrez în domeniu și sunt interesată de toate aspectele legate de gestionarea deșeurilor fiind o componenta esențiala in protecția mediului înconjurator.
Un alt motiv determinant a fost faptul că în organizația în care lucrez de mai bine de 20 ani , am observat și analizat managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală, motiv pentru care m-am și înscris la această facultate de prestigiu, la finalizarea căreia sper să rezolv și să îmbunătățesc gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, respectiv partea de eliminare finală a deșeurilor.
CAPITOLUL I
CONCEPTE, DEFINIȚII ȘI NOȚIUNI FUNDAMENTALE DESPRE MANAGEMENTUL DEȘEURILOR
1.1 Delimitări conceptuale în managementul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărui tip de deșeu.
Contaminarea mediului a devenit un subiect sensibil care nu poate fi considerată doar o problemă la nivel regional si național. Distribuția emisiilor în aer, apă și sol, legătura dintre ciclurile de hrănire și hrană arată că, gestionarea deșeurilor în condiții ecologice este în interesul binelui general devenind astfel o problema la nivel global.
Mediul înconjurător este un bun public pur, deoarece chiar dacă este consumat de către un utilizator, acesta rămâne disponibil și pentru alții, nimeni nu poate exclude pe cineva de la consumarea unui bun public pur, pe când în cazul unui bun public privat, producătorul îi exclude pe toți cei care nu pot plăti prețul acestuia și de asemenea consumatorul nu se poate exclude pe el însuși de la utilizarea unui bun public pur.
Amprenta ecologică (Ecological Footprint) măsoară presiunea pe care omenirea o exercita asupra biosferei, în funcție de suprafața productivă (teren și luciu de apă) a planetei necesară pentru furnizarea resurselor naturale pe care le consumă și pentru neutralizarea deșeurilor pe care le generează locuitorii planetei. Biocapacitatea reprezintă suma totală a ariilor productive. Diferența dintre amprenta ecologică și biocapacitate arată dacă o țară este debitor sau creditor ecologic.
În România, amprenta ecologică este de 2,4%, cea mai scăzută din Uniunea Europeană, dar țara rămâne un debitor ecologic (biocapacitatea fiind de 2,3%), așa cum se arată în raportul “Europa 2007 – Produsul Intern Brut și Amprenta Ecologică” dat publicității de organizația Fondul Mondial pentru Natura (WWF).
Analizând datele furnizate de Institutul Național de Statistică se poate observa un trend crescător al cheltuielilor privind protecția mediului (investiții și cheltuieli curente) în PIB în perioada 2004-2008, de la 2% la 2,8%, respectiv de la 5,5 miliarde lei la 14,3 miliarde lei.
Așadar, responsabilitățile consumatorilor față de situația actuală a biosferei sunt mult mai mari și mult mai precise decât conștientizează în mod obișnuit consumatorul anonim. Dinamica în timp a amprentei ecologice globale exprimă exploatarea de către oameni a tuturor categoriilor de resurse naturale, în demersul general de a satisface la un nivel tot mai ridicat trebuințele dezvoltării.
Dezvoltarea durabilă este un concept atât de vast, încât uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei de Dezvoltare Durabilă, îndepărtând atenția de la adevăratele direcții de dezvoltare non-durabilă (lipsite de sustenabilitate).
Obiectivul global al fondului pentru mediu este acela de a funcționa ca un “instrument economico-financiar destinat susținerii realizării cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului, în conformitate cu normele si standardele de mediu în vigoare”.
Poate fi de apreciat faptul că datorită acțiunilor întreprinse în această direcție au fost promovate activitățile și investițiile în domeniul protecției și îmbunătățirii calității mediului, a fost încurajată dezvoltarea unei structuri economice benefice protejării mediului, sponsorizarea cercetării și dezvoltarea de proiecte, conservarea biodiversității și nu în ultimul rând, a fost încurajată educația și instruirea ecologică.
În practică, principalul rol al fondului pentru mediu a fost să furnizeze asistența financiară în investiții pentru mediu și să dezvolte infrastructuri legate de protecția mediului. Privind superficial, se poate aprecia fondul pentru mediu doar ca instrument administrativ – financiar de sporire a fiscalității prin multiplicarea taxelor și a amenzilor.
Întreprinderile dintr-un anumit sector de activitate nu vor fi afectate în același fel de taxele de mediu, deoarece ele utilizează combinații diferite de factori de producție și au diferite profiluri de emisii poluante.
Ecosistemul Pământului nu poate susține nivelul actual al activității economice și al consumului de materiale, prin urmare, sunt necesare inițiative de sustenabilitate eficiente, ca bază a managementului de mediu la nivel de corporație pentru a scădea presiunea asupra integrității ecologice și sociale. Unele companii tind să omită costurile de mediu cu excepția celor cu energia și apa, în timp ce altele le alocă proceselor individuale. Când se întâmplă alocări incorecte, managerii primesc semnale distorsionate cu privire la costurile reale și beneficiile utilizării sau schimbării proceselor și produselor folosite până în acel moment.
Alocarea corectă a costurilor de mediu face posibilă monitorizarea eficientă a performanțelor, a prețului produselor și a altor activități esențiale în menținerea competitivității unei companii. În general, companiile recunosc costurile directe cu deșeurile dar tind să uite costurile asociate cum ar fi cele cu manipularea și depozitarea deșeurilor radioactive.
În prezent nu există nici o listă standardizată a costurilor de mediu la care să adere toate companiile și nici nu se întrevede să apară în viitorul apropiat. Încercarea de a defini anumite categorii de costuri de mediu nu trebuie să devieze atenția de la provocarea fundamentală și anume, mărirea inventarului de costuri de mediu pentru ca acestea să poată fi contabilizate cum se cuvine.
Putem spune că un sistem contabil de gestiune a mediului potrivit, ne permite reducerea costurilor, fapt care îmbunătățește performanța unei entități în domeniul mediului. Astfel, devine posibilă luarea în considerare în mod simultan atât a aspectelor economice cât și a celor ecologice cu scopul de a garanta succesul durabil al unei entități.
1.2 Eficiența și strategia de management a deșeurilor
Un management eficient depinde de accesul la informații cât mai relevante, pertinente, care permit monitorizarea performanței și deschide perspectiva unor noi forme de participare a partenerilor interesați. Neluarea în considerare a cheltuielilor de mediu, poate să atragă responsabilitatea civilă (viciu de gestiune), sau penală (prezentarea deformată a informațiilor, cu intenție).
Se știe că la ora actuală cea mai prețioasă marfă este informația. Cel mai bine informat este cel mai avantajat, informarea este un poces complex de cunoaștere, investigare și analiză a obiectivelor fenomenelor și proceselor care au loc în natură și societate care cuprinde toate domeniile de activitate în toate aspectele ei, fiind celula de bază în procesul de gândire și creație, în teorie și practică, în pocesul de instruire și actualizare sistematică a cunoștințelor.
În timp ce majoritatea atenției dată de impactul social determinat de edificarea societății informaționale este concentrată asupra schimbării în locuințe, în modul de a trăi, se consideră că influența cea mai pregnantă va fi asupra modului în care lucrăm. Abilitatea de a comunica și de a transmite informația va permite să se transforme însăși natura de muncă ca să modifice situarea locului în spațiu. În viitor se va pune un accent crescând asupra mobilității și flexibilității structurilor, formațiilor de lucru. Desigur că ne lovim de acest magic cuvânt aproape peste tot unde întoarcem capul. Cu alte cuvinte informația aproape că ne guvernează viața chiar însăși existența noastră. Se poate spune că pentru a fi utilă orice informație trebuie să fie și credibilă. Informația are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conține erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informația și-a propus să reprezinte sau ceea ce așteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte. „În acest sens Strategia națională de gestionare a deșeurilor propune cadrul de măsuri care să asigure trecerea de la modelul actual de dezvoltare bazat pe producție și consum la un model bazat pe prevenirea generării deșeurilor și utilizarea materiilor prime din industria de valorificare, asigurând astfel prezervarea resurselor naturale naționale, creeând premisele reconcilierii imperativelor economice și de mediu”.
Strategia de management al deșeurilor este unul dintre primele documente elaborate de Comisia Europeană și cuprinde recomandări referitoare la:
prevenirea generării deșeurilor,
reciclarea și reutilizarea deșeurilor,
reglementari cu privire la transportul deșeurilor,
îmbunătățirea eliminării finale a deșeurilor rezultate din diferite activitați fie că sunt medicale sau de altă natură,
acțiuni de prevenire a contaminării produselor ca urmare a gestionării necorespunzătoare a deșeurilor.
Pentru o mai bună monitorizare a angajamentelor asumate de țara noastră cu privire la gestionarea deșeurilor Serviciul Gestiune Deșeuri elaborează Strategia și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, propune, inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative, avizează strategii și proiecte de acte normative elaborate de alte ministere ce au legatură cu gestionarea deșeurilor, îndeplinește funcția de secretariat tehnic al Convenției de la Basel privind transportul și eliminarea deșeurilor periculoase peste frontierele României.
Planul Național de Gestionare a Deșeurilor a fost elaborat având la bază Strategia Națională de Gestionare a deșeurilor și a datelor care au legătură cu deșeurile, a necesităților descoperite în planurile județene de gestionare a deșeurilor elaborate de autoritațile teritoriale de protecție a mediului.
Succesul unei strategii de management alese depinde în mare măsură de eficacitatea implementării sale.
In cazul reciclării și reutilizării este încurajată recuperarea materialelor componente, preferabil prin reciclare materială. Astfel sunt identificate câteva fluxuri de deșeuri pentru care reciclarea materială este esențială: deșeuri de baterii, deșeuri de ambalaje, deșeuri provenite de la echipamentele electrice și electronice, vehicule care au fost scoase din uz. Dacă deșeurile nu pot fi recuperate, ele trebuie să fie eliminate în condiții sigure pentru sănătatea populației și pentru mediu, având un program strict de monitorizare. Cunoașterea exactă a organizării operative a sistemului de reciclare este esențială în organizarea serviciilor de reciclare deoarece permite organizarea cronologiei operațiunilor, înregistrărilor operative la fiecare nivel organizatoric precum și circulația si neutralizarea deșeurilor rezultate din activitați fie că sunt medicale sau de altă natură.
1.3 Necesitatea și importanța managementului deșeurilor
Provocările ecologice care au apărut la sfârșitul secolului XX au condus la o reorientare a modului în care “mediul” și societatea umană se influențează reciproc, statele lumii făcând eforturi conjugate pentru a face față noilor probleme apărute: globalizarea, criza economică, energetică, schimbările climatice, pierderea diversității sistemelor biologice și ecologice, deteriorarea calității mediului ambiant.
Problemele cu care se confruntă societatea de astăzi sunt legate de dorința de dezvoltare socială și economică pe de o parte și menținerea calității vieții pe de alta parte. În procesul de dezvoltare, capacitățile de asimilare a componentelor de mediu (aer, apă și sol) la tipuri diferite de poluare sunt tot mai puțin luate în considerare. Problemele de poluare ale mediului devin tot mai complexe și crează un risc de mediu ridicat.
Gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor a dus la schimbări importante în ceea ce privește poluarea atmosferei, climei afectând în mod direct speciile și ecosistemele. Deversarea necontrolată a deșeurilor reprezintă o amenințare gravă pentru speciile marine.
Încăperile în care se depozitează deșeurile emană un gaz cu efect de seră (metan), cu consecințe directe asupra schimbărilor climatice. În cazul în care depozitele în care sunt aduse deșeurile nu sunt construite corespunzător ele pot contamina apa și solul. Pe timpul transportului deșeurilor se emană în atmosferă particule de dioxid de carbon ce au influență directă asupra poluării aerului. Deșeurile pot produce energie ce poate fi folosită la producția de electricitate și căldură, înlocuindu-se energia produsă cu ajutorul combustibililor sau al cărbunilor. Reducerea emisiilor cu efect de seră se poate realiza prin reciclarea deșeurilor.
Deșeurile ne afectează bunăstarea și sanătatea în mod direct sau indirect, prin mai multe căi:
– gazul metan influențează schimbările climatice;
– dioxidul de carbon influențează poluarea atmosferică;
– apa potabilă este contaminată;
– speciile marine ingerează substanțele chimice provenite de la deșeurile deversate, ca apoi să ajungă la noi în farfurie.
Managementul deșeurilor reprezintă un set de măsuri prin care se implementează un sistem integrat de getionarea a deșeurilor din punct de vedere ecologic si economic.
Gestionarea deșeurilor este una dintre problemele cu care se confruntă România și țările lumii în ceea ce privește protecția mediului. Gestionarea deșeurilor reprezintă activitățile deșfășurate în colectarea, transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor.
1.4 Principiile și obiectivele managementului gestionării deșeurilor
Protecția mediului ocupă un loc important și constituie obligația si responsabilitatea autorităților administrației publice centrale si locale, dar și a tuturor persoanelor fizice si juridice. Autoritățile administrației publice locale si centrale au, în bugetele proprii, prevăzute fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în legislația comunitară din domeniul mediului si pentru programe de protecție a mediului. Autoritățile publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului colaborează în vederea realizării obiectivelor propuse.
Principiile si elementele strategice care stau la baza protecției mediului sunt:
principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
principiul precauției în luarea deciziei;
principiul acțiunii preventive;
principiul reținerii poluanților la sursă;
principiul “poluatorul plătește”;
principiul conservării biodiversitații și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
utilizarea durabilă a resurselor naturale;
informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justiție în probleme de mediu;
dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului.
Principiile enunțate în cadrul Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a legislației comunitare stau la baza activităților de gestionare a deșeurilor:
principiul protecției resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza si eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare;
principiul prevenirii – ierarhia deșeurilor se aplică în calitate de ordine a priorităților în cadrul legislației si al politicii în materie de prevenire și gestionare a deșeurilor: prevenirea,reciclarea, pregătirea pentru reutilizare, alte operațiuni de valorificare, și eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu.
principiul substituției – este necesar înlocuirea materiilor prime periculoase cu cele nepericuloase, astfel se reduce la minim cantitatea de deșeuri;
principiul subsidiarității – stabilește acordarea competențelor astfel încât deciziile în domeniul gestionarii deșeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ față de sursa de generare;
principiul proximitații – stabilește că deșeurile trebuie tratate si eliminate cat mai aproape de sursa de generare;
principiul legat de măsurile preliminare – orice activitate trebuie să țină cont de anumite aspecte principale:etapa dezvoltării tehnologiilor,solicitările privind protecția mediului, alegerea si aplicarea unor măsuri posibile din punct de vedere economic.
Obiectivele principale în domeniul gestionării deșeurilor trebuie să țină cont de anumite principii generale,principii care au fost menționate mai sus și care stau la baza unor activități, cum ar fi:
a) prevenirea și/sau reducerea producerii de deșeuri si a gradului de periculozitate al acestora se poate realiza prin:
dezvoltarea de tehnologii care au prevazute un consum redus de resurse naturale;
dezvoltarea de tehnologii, comercializarea acestora care prin modul lor de fabricare, utilizare și de eliminare nu au influență sau au influență mică asupra creșterii cantității și amenințării deșeurilor asupra riscului de poluare;
dezvoltarea unor tehnologii corespunzătoare pentru eliminarea finală a deșeurilor periculoase;
b) reprelucrarea și valorificarea anumitor deșeuri prin refolosire, reutilizare sau orice procedeu prin care se poate obține materie primă secundară sau prin care deșeurile se potutiliza ca sursă de energie.
1.5 Cadrul legislativ referitor la managementul gestionarii deșeurilor
Cadrul legislativ european privind managementul deșeurilor este vast si complex, însă atunci când a fost transpus în legislația românească au fost prevazute perioade de tranziție pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce privește managementul deșeurilor.
Legislația românească referitoare la deșeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile în vederea asigurării conformării cu standardele europene și a realizării unui management calitativ al deșeurilor de la nivel teoretic la un nivel cât mai practic.
În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, lege care implementează o serie de Directive ale Consiliului Europei. Această lege se adresează firmelor care generează deșeuri din activitatea lor, persoanelor fizice, gospodăriilor individuale, din punct de vedere al colectării selective. Producătorii, deținătorii și comercianții de deșeuri au obligația să desemneze o persoană din rândul angajaților care să ducă la îndeplinire prevederile legii. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deșeurilor ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate. Cei care nu respectă această prevedere legală vor fi amendați cu sumă care poate ajunge la 30000 lei. Trebuie avut în vedere că, lipsa gestiunii deșeurilor a fost cea mai frecventă contravenție sancționată de autoritățile în domeniu.
Din păcate sunt foarte mulți oameni de afaceri, manageri și conducători de unități sanitare și întreprinderi care nu cunosc suficient legislația în domeniu.
Managementul activității de gestionare a deșeurilor cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM)..Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o pondere de 10 miliarde euro.
Directivele comunitare cu privire la managementul deșeurilor și transpunerea lor în legislația româneasca sunt legate de regimul, transportul, depozitarea, incinerarea deșeurilor, nămolurilor de la stațiile de epurare, vehiculelor scoase din uz, a deșeurilor de ambalaje și a ambalajelor, uleiurilor uzate, substanțelor periculoase aflate în echipamentele electrice și electronice, deșeurile provenite de la baterii și acumulatori, deșeurile din industria extractivă, dioxidul de titan și deșeurile provenite din activitățile medicale. În cele ce urmează voi prezenta legislația aplicabilă în sectorul sanitar cu privire la gestionarea deșeurilor:
Legea nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deșeurilor publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 25 noiembrie 2011;
HG nr. 856/2002 cu privire la evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile cu completările ulterioare, inclusiv deșeurile periculoase, (Monitorul Oficial nr.659 din 5 septembrie 2002) modificat prin HG nr.210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (Monitorul Oicial nr.187 din 19 martie 2007);
Ordinul MS nr. 1226/ 3.12.2012 cu modificările și completările ulterioare (Ord.MS 219/2002,ord. 997/2004 si Ord. MS 1029/2004) pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale;
Legea nr. 132/ 30.06.2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice publicată în Monitorul Oficial 461/ 6.07.2010;
Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății publicat în Monitorul Oficial nr. 372/28 apr. 2006 cu modificările și completările ulterioare în gestionarea deșeurilor de medicamente;
Ordonanța Guvernului nr.11/30.01.2003 privind gospodărirea în siguranță a deșeurilor radioactive, republicată – Republicarea 1 în Monitorul Partea I nr. 289 din 02.05.2007, modificãrile ulterioare – ( din data de 18.12.2012);
HG nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare (HG nr. 268/2005);
Ordin MS nr. 1279/ 14.12.2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase publicat în Monitorul Oficial nr.3 din 3.01.2013;
HG nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a
Planului Național de gestionare a deșeurilor;
Ordinul MS nr. 713/2004 privind aprobarea Normelor de autorizare sanitară a unităților sanitare cu paturi;
Ordinul MS nr. 536/1997 cu modificările și completările ulterioare (ord. MS nr. 1.028/2004) pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației;
HG nr.1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României;
HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, modificările și completările ulterioare;
ORDIN Nr. 613 din 15 mai 2009 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a
autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală (Monitorul Oficial nr.343/22.05.2009);
ADR – Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase;
Ordin MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare
CAPITOLUL II
STRATEGIA MANAGERIALĂ ȘI OBIECTIVELE PRIVIND MANAGEMENTUL DEȘEURILOR MEDICALE
2.1. Deșeurile rezultate din activități medicale
Clasificarea pe categorii a deșeurilor rezultate din activități medicale se face ținându-se cont de anumite principii ce se bazează pe practică, astfel se cunosc:
1. deșeurile nepericuloase reprezintă acele deșeuri care sunt asimilabile celor menajere, sunt rezultatul activităților serviciilor medicale, a activităților tehnico-medicale, a celor administrative, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuire a hranei, precum și a activităților de cazare. Aceste deșeurile sunt colectate și sunt îndepărtate la fel ca și deșeurile menajere, dar în momentul în care se amestecă cu orice cantitate de deșeuri periculoase se transformă din deșeuri nepericuloase în deșeuri periculoase. Materialele care fac parte din categoria deșeurilor nepericuloase sunt: ambalajele provenite de la materialele sterile, flacoanele de la perfuzii care nu au avut contact cu sânge sau cu alte fluide biologice, ghipsul care nu a fost contaminat cu fluide biologice, hârtia, resturi alimentare ( excepție fac alimentele care provin de la secția de boli infecțioase), ambalajele din material plastic, recipiente de sticlă ce nu au avut contact cu sânge sau cu alte fluide biologice.
2. deșeurile periculoase sunt acele deșeuri care sunt rezultatul unor activități medicale care prezintă un risc major pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor; aceste deșeuri apar în urma unor activități de diagnostic și de tratament, de supraveghere și de prevenire a anumitor boli precum și de recuperare medicală, de cercetare medicală, producere, testare, depozitare și distribuție a medicamentelor și a produselor biologice.
Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se clasifică în:
a) deșeurile anatomo-patologice și părțile anatomice cuprind părțile anatomice, materialul biopsic provenit de la sălile de operații chirurgicale și obstetrică-ginecologie (placente, tumori, fetuși), părțile anatomice provenite din laboratorul de anatomo-patologie, cadavrele animalelor provenite din laboratoarele de experimentare-cerecetare; aceste deșeuri sunt infecțioase conform PU(precauțiuni universale);
b) deșeurile infecțioase sunt deșeuri ce conțin sau au venit în contact cu sânge sau cu fluide biologice, cu virusurile, bacteriile, paraziții sau toxinele microorganismelor (seringile, acele, acele cu fir, cateterele, perfuzoarele care au tubulatură, recipientele care au avut în interior sângele sau alte fluide biologice, câmpurile de la sălile de operații, mănușile, sondele și alte materiale de unică folosință, compresele, pansamentele, materialele contaminate, membranele de la dializă, pungile de material plastic folosite la colectarea urinei, materialele de laborator folosite);
c) deșeurile înțepătoare-tăietoare cuprind acele și acele cu fir, cateterele, seringile cu ac, branulele, lamele de bisturiu de unică folosință, pipetele, sticlăria de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, ce au venit cu material infectat.. Aceste deșeuri se consideră infecțioase ce au avut contact cu sânge sau cu alte fluide biologice conform PU;
d) deșeurile chimice si farmaceutice sunt deșeuri ce conțin seruri, medicamente, vaccinuri care și-au depășit termenul de valabilitate cu termen de valabilitate depașit, reziduuri de la substanțele folosite la chimioterapie, reactivi și substanțe folosite în laboratoare. Substanțele dezinfectante, tensioactive, deci substanțele folosite la curățenie și dezinfecție sunt considerate substanțe chimice dacă au termenul de valabilitate depășit sau nu sunt depozitate în mod corespunzător.
În vederea unei bune gestionări a deșeurilor medicale se utilizează codurile pentru tipurile de deșeuri, inclusiv cele periculoase, întâlnite frecvent în activitățile medicale, după cum sunt prezentate în tabelul de mai jos, conform Ordinului MS nr.1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale, Capitolul III, Art.8:
Tabelul 2.1
Codurile și tipurile de deșeuri
Deșeurile care sunt considerate periculoase sunt marcate cu un asterisc (*) conform prevederilor anexei nr. 2 „Lista cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase“ la H.G.nr. 856/2002.
2.2 Etapele managementului gestionării deșeurilor rezultate din activități medicale
Respectarea etapelor managementului gestionării deșeurilor constituie un factor important în păstrarea sănătății populației, dar și a mediului înconjurător. Etapele managementului deșeurilor începe o dată cu colectarea selectivă a deșeurilor, continuă cu modul de depozitare și transport al acestora și se încheie cu eliminarea lor finală intrând în sarcina persoanelor responsabile cu aceste activități.
2.2.1 Colectarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală
Colectarea și separarea deșeurilor pe categorii trebuie să constituie primele etape necesare în gestionarea deșeurilor periculoase ce rezultă din activitatea medicală. În cazul în care deșeurile nu se pot separa pe categorii, toată cantitatea de deșeuri va fi tratată ca deșeu periculos.
Recipientul care este folosit la colectare și vine în contact direct cu deșeul periculos provenit din activitatea medicală va fi de unică folosință și se va elimina împreună cu conținutul. Recipientele folosite la colectarea deșeurilor provenite din activitățile medicale au următoarele coduri de culori:
a) galben – folosite pentru deșeuri medicale periculoase (chimice, farmaceutice, infecțioase și tăietoare-înțepătoare);
b) negru – folosite pentru deșeuri medicale ce nu prezintă pericol (deșeuri asimilabile celor menajere).
Pentru deșeurile catalogate infecțioase și tăietoare-înțepătoare se folosește
pictograma "Pericol biologic". (Anexa 1)
Pentru deșeurile periculoase chimice și farmaceutice sunt folosite pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc. (Anexa 1)
Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite tăietoare-înțepătoare se folosesc cutii din carton, ce au în interior saci de polietilenă ori saci de polietilenă galbeni sau marcați cu galben. Cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă și sacii folosiți vor fi marcați și etichetați obligatoriu în limba română, cu pictograma "Pericol biologic" și au specificațiile următoare: felul de deșeuri colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linie ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv, marcajul care trebuie să corespundă indicațiilor Națiunilor Unite, în concordanță cu Acordul european ce se referă la modul cum sunt transportate deșeurile periculoase pe teritoriul international (ADR). Recipientele de carton echipate cu saci din material plastic în interior vor trebuie stocate temporar pe suprafețe uscate. (Anexa 1)
Pubela cu pedală și capac, va avea prevăzută pictograma "Pericol biologic".
Deșeurile înțepătoare-tăietoare se vor colecta în cutie, confecționată dintr-un material ce nu va ceda la exercitarea unor forțe mecanice. Ambalajul folosit pentru colectarea deșeurilor infecțioase înțepătoare-tăietoare au culoarea galbenă și au marcajul "Pericol biologic". Ambalajul trebuie să fie prevăzut cu un capac special care să permită includerea de deșeuri și să aibe rolul de a împiedica scoaterea lor după ce se va umple recipientul, fiind prevăzut cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului va avea un orificiu folosit la detașarea acului de la seringile folosite și a lamei de bisturiu provenite de la blocurile operatorii. De asemenea, mânerul ambalajului va trebui să reziste transportului de la locul stocării temporare până la locul eliminării finale. (Anexa 1)
Ambalajul folosit la colectarea de deșeuri înțepătoare-tăietoare va avea caracteristicile enumerate:
a) impermeabilitate, etanșeitate și sistemul de închidere să fie temporar și definitiv.Sistemul de închidere temporar va asigura măsuri de prevenție suplimentară, sistemul de închidere definitiv va împiedica contaminarea persoanelor ce vor manipula deșeurile înțepătoare-tăietoare și mediul, dar și imposibilitatea refolosirii de către persoane din afara instituțiilor sanitare;
b) marcate și etichetate în limba română având specificate:felul de deșeu colectat, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului (l sau kg), felul utilizării, linie ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv, marcajul care trebuie să corespundă indicațiilor Națiunilor Unite, în concordanță cu Acordul european ce se referă la modul cum sunt transportate deșeurile periculoase pe teritoriul international(ADR);
c) supus unor testări specifice de rezistență a materialului la acțiuni mecanice, testările să fie efectuate de laboratoare acreditate și să confirme rezistența la condițiile tehnice prevăzute de Standardul SR 13481/2003: "Recipiente de colectare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare rezultate din activități medicale. Specificații și încercări" sau cu alte standarde europene;
d) siguranță, stabilitate pe masele de tratament sau în orice loc unde vor fi amplasate, pentru evitarea răsturnării accidentale a recipientului și împrăștierii deșeurilor.
Pentru deșeuri infecțioase provenite din laboratoare se vor utiliza cutii de carton rigid, având în interior sac galben din polietilenă, marcat cu galben, etichetat și având specificații cum ar fi: felul de deșeuri colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linie ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv, marcajul care trebuie să corespundă indicațiilor Națiunilor Unite, în concordanță cu Acordul european ce se referă la modul cum sunt transportate deșeurile periculoase pe teritoriul international (ADR).
Deșeuri provenite din laboratorul de anatomie patologică cuprinzând fragmentele din organe și organele umane, părțile anatomice, lichidele organice, materialele biopsice provenite din sălile de operații chirurgicale și de obstetrică-ginecologie (fetuși,tumori, placente), părțile anatomice provenite din laboratoarele de autopsie, recipientele pentru sânge și sângele etc., ce sunt incinerate vor fi adunate în cutii de carton rigid, având în interior sac de polietilenă ce prezintă siguranță la închidere sau în cutii de material plastic rigid cu capac ce este etanș la închidere, cu marcajul galben.
Ambalajele vor avea specificații cum ar fi: felul de deșeuri colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linia ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv, marcajul care trebuie să corespundă indicațiilor Națiunilor Unite, în concordanță cu Acordul European (ADR).
Fragmentele din organe și organele umane, părțile anatomice, lichidele organice, materialele biopsice provenite din sălile de operații chirurgicale și de obstetrică-ginecologie (fetuși,tumori, placente), părțile anatomice provenite din laboratoarele de autopsie care urmează a fi incinerate sau înhumate vor fi supuse acestor tehnici după depunerea la instituția sanitară și la DSP a unei declarații pe propie răspundere din partea beneficiarului. După obținerea unui certificat eliberat de DSP acestea vor fi colectate și refrigerate în cutii speciale din material rezistent și care se închid etanș.
Pentru deșeurile periculoase chimice și farmaceutice rezultate din unitatea sanitară se folosesc ambalaje speciale cu marcajul specific pericolului ("Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc.),
și se vor trata conform legislației țn vigoare cu privire la deșeuri infecțioase. Deșeurile chimice și
farmaceutice sunt substanțe chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi catlogate ca toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate și reziduurile de substanțe chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; aceste deșeuri sunt incluse în categoria deșeurilor periculoase atunci când prezintă una sau mai multe din proprietățile prevăzute în legislație.
Ambalajele deșeurilor chimice trebuie să fie prevăzute și create astfel încât să se poată împiedica pierderea de conținut, având specificațiile:
materialul din care este confecționat ambalajul și sistemul de închidere trebuie să reziste la orice atac al conținutului și să nu reacționeze transformându-se în substanțe periculoase;
componenetele ambalajului și a sistemelui de închidere trebuie să fie solid și rezistent, pentru a nu se produce defecțiuni, fiind astfel sigure la orice presiune exterioară și la manipularea lor;
sistemul de închidere al ambalajului să fie creat astfel încât să fie deschis și închis de câte ori este nevoie, fără a se pierde conținutul.
Pentru deșeuri chimice periculoase ce sunt în stare lichidă se vor folosi ambalaje destinate acestui scop, impermeabile, iar eliminarea lor se va realiza de către o firmă autorizată.
Recipientele pentru colectarea soluțiilor fixatoare /developare de la Laboratoarele de Radiologie pot fi butoaie de plastic de 60 litri.
Pentru Laboratoarele de Analize Medicale se folosesc bidoane de 25 litri, pentru produsele reziduale generate în cursul diagnosticului de laborator. Deșeurile chimice, aflate în ambalajul lor original (sticlă, folie etc.), pot fi împachetate în recipiente colectoare care nu sunt standardizate UN, conform prevederilor ADR (ADR 3.4 și dispoziția specială 601 de la 3.3). În cazul în care aceste deșeuri nu se află în ambalajul original, ele se colectează și ambalează în recipiente standardizate UN, conform prevederilor ADR.(Anexa 1)
Pentru a evita acumularea în unitățile sanitare a unor cantități mari de deșeuri farmaceutice (de exemplu: medicamente expirate), acestea se returneazã pe baza unui proces verbal de predare- primire farmaciei sau firmei prestatoare de servicii în vederea eliminării finale.
Deșeurile colectate după administrarea de tratamente cu citotoxice și citostatice cum ar fi corpurile de la seringi cu sau fără acele folosite, sticlele și sistemele de perfuzie, materialele moi contaminate, echipamentele individuale de protecție contaminate etc. vor fi adunate separat în ambalaje sigure prevăzute cu capac, de unică folosință, eliminându-se separat.
Ambalajele vor avea aceleași specificații ca și celelalte tipuri de deșeuri. Aceste tipuri de deșeuri vor fi distruse numai prin incinerare, conform Hotărârii Guvernului nr. 128/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru deșeuri nepericuloase se vor folosi saci de culoare neagră, din polietilenă având inscripția "Deșeuri nepericuloase".(Anexa 1)
În cazul în care acest tip de saci nu este disponibil se vor putea utiliza sacii incolori și transparenți din polietilenă.
Colectarea deșeurilor asimilabile celor menajere se efectuează conform prevederilor Legii 211 /2011 privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 25 noiembrie 2011.
Evacuarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face conform reglementărilor în vigoare cu referire la acest tip de deșeuri. Deșeurile periculoase produse de unitatea noastrã sanitarã sunt eliminate prin procedee autorizate, specifice fiecãrei categorii de deșeuri.
Metodele de eliminare trebuie sa asigure distrugerea rapidă și completă a tuturor fenomenelor ce au efect nociv asupra mediului și pentru starea de sănătate a populației.
Metodele folosite pentru eliminarea finală al oricărui deșeu provenit din activitățile medicale sunt:
a) incinerarea – incineratoarele trebuie să respecte normele și standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă și a celor cu privire la produsele secundare ce rezultă din procedeulincinerării;
b) depozitarea în depozitul de deșeuri – în cadrul instituțiilor sanitare deșeurile infecțioase pot fi tratate prin procedeul de neutralizare, cum ar fi: autoclavarea, dezinfecția chimică, dezinfecția cu microunde, încapsularea, iradiere, înainte de evacuarea finală prin depozitarea în depozitul de deșeuri.
Deșeurile asimilabile celor menajere, nu necesită tratament special fiind incluse în operația de evacuare a deșeurilor municipale.
Resturile alimentare colectate de la pacienții internați în secțiile și spitalele de Boli Contagioase, vor fi supuse procedeului de autoclavare înainte de a fi ridicate de serviciul de salubrizare.
Colectarea selectivă a deșeurilor are o importanță deosebită în managementul deșeurilor provenite din activitățile medicale.
Depozitele de deșeuri nepericuloase nu pot conține deșeuri încadrate ca periculoase, adică deșeuri care au una din proprietățile definite în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare.
Ținând cont de faptul că prevederile legii se aplică categoriilor de deșeuri, respectiv deșeuri de hârtie și carton, deșeuri de metal și plastic și deșeuri de sticlă, iar natura acestora poate fi extrem de variată (exemplu: sticlă de geam sau sticlă de ambalaj de sticlă), precum și modul de reciclare este diferit, trebuie să identificăm în primul rând care sunt acele deșeuri pe care trebuie să le colectăm separat și în ce mod.
Deșeuri de hârtie:
– deșeuri de ambalaj de hârtie și carton: cutii de carton provenite de la diverse materiale și produse (de la mobilier, rechizite, produse alimentare etc), cutii carton de băuturi, hârtie de împachetat.
– deșeuri de hârtie, tip maculatură: documente, ziare, reviste.
Deșeuri de plastic:
– deșeuri de ambalaj provenite de la diverse produse, consumabile, de tip folie, PET, alți recipient de plastic.
Deșeuri de metal:
– deșeuri de ambalaj pentru băuturi și produse alimentare.
Deșeuri de sticlă:
– deșeuri de ambalaj de la recipienții pentru băuturi.
Nu cad sub incidența acestei legislații deșeurile de plastic, sticlă, metal provenite de la produse consumabile de tip bibliorafturi, dosare de plastic etc, sau cele provenite de la deșeurile de mobilier sau renovări de tip geamuri, oglinzi, lustre, cabluri, rafturi, coșuri, ghivece etc. Toate aceste deșeuri sunt colectate și predate separat, conform legislațiilor aferente.
Organizarea colectării selective are ca scop principal organizarea colectării pe fluxuri de material. Colectarea selectivă se face prin containere diferențiate prin culorile care indică tipul de material al acestor deșeuri, iar culorile sunt:
GALBEN – pentru deșeurile de plastic și metal
ALBASTRU – pentru deșeurile de hârtie carton
VERDE/ALB – pentru deșeurile de sticlă colorată, respectiv transparentă.
Containerele și recipientele folosite pentru colectarea selectivă se inscripționează cu denumirea materialului.(Anexa 1) Containerele sau recipientele sunt achiziționate de către instituțiile publice. Plasarea bateriilor se face în funcție de zona de generare a acestora. Zonele de generare sunt spațiile secțiilor, compartimentelor medicale, birourile destinate angajaților, zone de acces, zone de întâlniri cu publicul, săli de așteptare și ședințe, dar și spații destinate aprovizonării și cele de servire a mesei (bufet incintă, etc.).
Pubelele trebuie amplasate la loc vizibil și accesibil, preferabil pe culoarele dintre birouri, în special în cazul în care spațiul este restrâns.
O baterie de colectare selectivă se va amplasa în zona de acces a publicului și vizitatorilor și în zona destinată lucrului cu publicul. Pentru zonele în care se generează deșeuri de dimensiuni mari este de preferat să se prevadă pubele de mare capacitate, respectiv pubele de 120 sau 240 litri sau containere de 1.100 litri, care se amplasează în exteriorul clădirii.
Containerele amplasate în exterior se vor utiliza și pentru depunerea deșeurilor preluate din minipubelele din interiorul clădirii.
Golirea pubelelor se face de către personalul ce asigură curățenia, care are obligația să preia separat fiecare flux de deșeuri. Golirea pe fluxuri de deșeuri se face ținând cont de cantitatea generată pe fiecare flux.
Golirea minipubelelor se face în containerele exterioare cu respectarea fluxurilor colectate separat sau în saci diferiți, pe fluxuri de material.
Predarea deșeurilor colectate selectiv se face pe bază de contract către un operator autorizat care, conform autorizației de mediu, poate desfășura activități de colectare și/sau valorificare deșeuri.
Periodicitatea preluării de către colector a cantității de deșeu colectat selectiv se stabilește de comun acord ținând cont de cantitatea generată și volumul disponibil pentru stocare temporară, dar nu mai mult de 30 de zile.
Colectarea prin separarea deșeurilor provenite din activitatea medicală la locul producerii acestora pe categoriile precizate de legislația în vigoare se face în anumite condiții și anume:
1. Saci negrii ori transparenți se vor folosi la strângerea de deșeuri nepericuloase, adică, cele cu codul 18 01 04 în art. 8 din anexa nr. 1 la ordin.
2. Saci de culoare galbenă se vor folosi în pubele, portsaci cu capace ori cutii de carton sau cutiile din material plastic rigid cu capac pentru strângerea de deșeuri periculoase cu codul 18 01 02, 18 01 03* în art. 8 din anexa nr. 1 la ordin.
3. Cutii cu pereți rigizi se vor folosi la strângerea de deșeuri înțepătoare-tăietoare cu codul 18 01 01, 18 01 03* în art. 8 din anexa nr. 1 la ordin.
4. Alte tipuri sau categorii de deșeuri se vor strânge în conform prevederilor cap. V și VI din anexa nr. 1 la ordinul 1226/ 3.12.2012.
2.2.2 Depozitarea temporară a deșeurilor rezultate din activitățile medicale trebuie să fie realizată în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare. Este interzisă cu desăvârșire abandonarea, descărcarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor medicale.
Fiecare unitatea sanitară trebuie să aibe un spațiu central pentru depozitarea temporară a deșeurilor medicale. Spațiul central destinat depozitării temporare a deșeurilor periculoase permite stocarea temporară a cantității de deșeuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora.
Depozitarea temporară a deșeurilor medicale infecțioase în incintele unităților medicale nu trebuie să fie mai mare de 48 de ore, doar în cazul în care aceste deșeuri vor fi amplasate într-un depozit prevăzut cu un sistem de răcire care va asigura o temperatură constantă mai mică de 4°C, iar stocarea temporară va fi de maximum 7 zile. Condițiile de stocare temporară a deșeurilor rezultate din activitatea medicală trebuie să respecte normele de igienă în vigoare. Durata pentru transportul și eliminarea finală a deșeurilor medicale infecțioase nu trebuie să depășească 24 de ore.
2.2.3 Transportul deșeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se va face respectându-se normele de igienă și securitate pentru protejarea personalului și a populației.
1.Transportul deșeurilor periculoase în incinta unităților sanitare se va face pe un circuit separat de cel al pacienților și vizitatorilor. Deșeurile vor fi transportate cu ajutorul unor cărucioare sau containere mobile. Cărucioarele și containerele mobile se vor spală și dezinfecta după fiecare utilizare.
2.Transportul extern (în afara unității sanitare) a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se va efectua astfel încât să se evite arterele aglomerate și pe rute cât mai scurte posibil.
Vehiculul destinat să transporte deșeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
– să fie conceput, amenajat special și destinat doar pentru transportul deșeurilor periculoase medicale;
– să fie sigur din punct de vedere tehnic (lucru confirmat de o autorizație tehnică);
– compartimentul destinat containerelorcare conțin deșeurile periculoase să fie separat de cabina șoferului, să aibă înălțimea de 2,2 m și realizat din materiale ușor lavabile și rezistente la agenți chimici și abur folosiți la curățenie și dezinfecție;
– să aibă dispozitive care fixează containerele în timpul transportului;
– să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii în mediu a deșeurilor în caz de accident;
– să conțină o trusă (sau mini compartiment) ce cuprinde saci de plastic, echipament de protecție, echipamente de curățenie, dezinfecție;
– pe timp de vară (temperaturi înalte) interiorul autovehicului să fie prevăzut cu sisteme de răcire (ventilație aer rece, aer condiționat, etc.);
– autovehiculul să fie marcat și inscripționat cu datele de identificare ale firmei transportatoare și cu activitatea prestată “Transport deșeuri medicale” și pictograma “Pericol biologic”.
Conducătorul auto trebuie să aibă competențe cu privire la tipul încărcăturii și normele de igienă privind deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
2.2.4 Eliminarea deșeurilor medicale
Eliminarea finală a deșeurilor reprezintă ultima etapă, care incheie circuitul deșeurilor, este de fapt cea mai importantă etapă și reprezintă totalitatea metodelor, tratamentelor fizice, chimice și biologice aplicate deșeurilor periculoase, care urmărește eliminarea pericolelor și riscurilor potențiale asupra mediului și asupra stării de sănătate a populației, precum și reducerea volumului de deșeuri.
Eliminarea deșeurilor periculoase nu s-ar putea realiza din punct de vedere practic fără existența a trei factori importanți interconectați între ei:
– tehnologia,
– dotarea tehnică
– personal calificat.
Odată cu apariția de noi tehnologii, s-au derulat etape de proiectare, execuție si autorizare a unor instalații care au ca și destinație eliminarea deșeurilor periculoase:
Instalație de neutralizare substanțe chimice cu termene de valabilitate depășite – pentru neutralizarea prin metode chimice a unei game diversificate de deșeuri periculoase lichide sau solide;
Instalații dedicate eliminarii deșeurilor cu PCB(bifenili policlorurați sunt un tip de deșeu aparte, perfid, deoarece el nu reprezintă un pericol imediat, iminent, vizibil, în comparație cu alte deșeuri cu grad ridicat de periculozitate, mult mai cunoscute de publicul larg, ca de exemplu cianurile. PCB-urile au un impact serios asupra sanatății și mediului, care include efecte cancerigene, afecțiuni ale funcției reproductive, modificări ale sistemului imunitar, pierderea diversității biologice etc., efecte cu evoluție lentă);
Instalație mobilă de desorbție termică indirectă (DTI) – pentru decontaminarea solurilor contaminate cu pesticide, mercur, produse volatile diverse, fenoli, PCB etc.;
Instalație mobilă de desorbție termică directă (DTD) – pentru decontaminarea solurilor contaminate cu hidrocarburi și/sau alți poluanți cu componente volatile;
Instalație mobilă de desorbție termică directă (DTD) – pentru decontaminarea solurilor contaminate cu hidrocarburi și/sau alți poluanți cu componente volatile;
Instalație de sitare și sortare soluri contaminate;
Instalație mobilă pentru tratare ape amoniacale;
Instalație de tratare ape contaminate cu deșeuri periculoase;
Instalație de eliminare metale grele din ape reziduale;
Instalație de neutralizare acizi (sulfuric, clorhidric, azotic etc.);
Instalație eliminare cianuri;
Instalație eliminare fosfor alb;
Instalație eliminare soluții cu conținut de trioxid și pentaoxid de arsen;
Instalație de distilare și recuperare solvenți;
Instalație decontaminare ambalaje contaminate (recipienți plastic, butoaie, IBC-uri etc.);
Instalație decontaminare circuite de răcire cu amoniac;
Instalație decontaminare material granular (ambalaje de sticlă sparte, ceramică etc.);
Instalație mobilă pentru decontaminări industriale;
Instalație separare emulsii;
Hală bioremediere soluri cu microclimat controlat.
Cu ajutorul acestor instalații se tratează /elimină în siguranță prin metode fizice, chimice, biologice și termice o gamă variată de deșeuri periculoase.
Capitolul III
STUDIU DE CAZ: MANAGEMENTUL DEȘEURILOR MEDICALE ÎN CADRUL SPITALULUI MUNICIPAL
”DR. ALEXANDRU SIMIONESCU” HUNEDOARA
Imaginea 3.1 Imagine corp principal spital
3.1 Informații generale și obiectul de activitate al Spitalului Municipal ”Dr.Al.Simionescu” Hunedoara
Denumirea unității, adresă, telefon, fax, e-mail:
Spitalul Municipal “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara
Str. Victoriei, nr. 14, jud. Hunedoara, cod poștal: 331057
Telefon : 0254/713820
Fax : 0254/711576
e-mail: [anonimizat]
CUI: 5453860
Amplasamentul: Spitalul Municipal “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara este amplasat în municipiul Hunedoara pe str. Victoriei nr.14.
Suprafața de teren ocupată de obiectiv : este de 78.839 mp, din care:
– str. Victoriei nr.14 – 60.857 mp, din care :
9.292 mp suprafață construită;
27.685 mp platforme și căi de acces;
23.880 mp suprafețe cu vegetație.
– str. Chizid nr.124 – 17982 mp, din care :
1.462 mp suprafață construită;
7.400 mp platforme și căi de acces;
9.120 mp suprafețe cu vegetație.
Forma de proprietate : Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara este persoană juridică română, proprietate de stat.
Regimul de lucru: – 24 h/zi;
7 zile/saptămână;
365 zile/an
Structura de personal cuprinde un total de 875 angajați din care:
115 medici
10 alt personal superior
370 asistenți medicali și registratori
227 personal auxiliar
36 tesa
103 muncitori
14 alt personal tesa
Spitalul cu 650 de paturi – este organizat în secții și compartimente și asigură asistența medicală a bolnavilor cu afecțiuni cronice și acute în conformitate cu Ordinul M.S.nr. 578/26.05.2010.
Identificarea amplasamentului și localizarea
Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara este amplasat în Municipiul Hunedoara, situat în Culoarul Cernei, la poalele estice ale Munților Poiana Ruscăi, imediat după confluența pârâului Zlaști cu râul Cerna.
Culoarul Cernei, îngustat în zona muntoasă și deluroasă, se deschide în dreptul Municipiului Hunedoara, formând o luncă mărginită la stânga și la dreapta de formațiuni de relief nu prea înalte (200 – 400 m). Culoarul are o singură deschidere, spre nord, din care cauză circulația aerului și dispersia poluanților atmosferici este îngreunată. Accesul în zonă este asigurat din DN 7 pe DN 68B Sântuhalm – Hunedoara și din DN 66 pe DN 68B Călan – Hunedoara. De asemeni este asigurat accesul pe calea ferată pe magistrala 200, pe ramificația 207 Simeria – Hunedoara.
Spitalul a fost construit în anii 60 fiind finalizat în anul 1968, iar clădirea de Boli Infecțioase, anexă a spitalului, în anul 1954. Spitalul este construit în sistem monobloc (9 niveluri), conform unui proiect din 1962 conceput de ISCAS București, având 5 corpuri (A, B, C, D1, D2, E),fiind una din locațiile ce oferă condiții hoteliere (saloane ce au 2 – 3 paturi) pentru pacienți, și condiții corespunzătoare desfășurării serviciilor medicale cu circuite funcționale. Spitalul este amplasat în cadrul unui ansamblu de clădiri administrative, locuințe, din zona centrală a municipiului Hunedoara, este dezvoltată pe înălțime pe diferite tronsoane, de la 6 – 8 nivele, cuprinde un numǎr de trei tronsoane destinate diferitelor specialități medicale.
Clădirea de Boli Infecțioase, anexă a spitalului, este compartimentată cu circuite bine definite-separate, în care există două secții și un compartiment: Boli Infecțioase, Pneumoftiziologie/TBC și compartimentul Dermato-venerice. Bucătăria proprie acestei clădiri asigură alimentația bolnavilor din acest sector,iar spălătoria deservește întreg spitalul.(Anexa 2)
Ambulatoriul de specialitate al spitalului parțial renovat (partea stângă), reorganizat în conformitate cu OMSP nr. 39/2008 (organizare ca ambulatoriu integrat) în care există:
– cabinete medicale cu corespondent în secțiile spitalului ( Pediatrie, Oftalmologie, Cardiologie, Neurologie, Ginecologie, ORL, Ortopedie și traumatologie, Gastroenterologie, Geriatrie și gerontologie, Medicină Internă, Psihiatrie adulți, Endocrinologie, Dermatologie, Chirurgie Generală, Chirurgie Pediatrică ,Chirurgie Plastică și Reparatorie, Reumatologie, Nefrologie).
cabinete medicale fără corespondent în secțiile spitalului: Neurologie Pediatrică și Psihiatrie Pediatrică – prin reorganizarea fostului cabinet N.P.I. conform noii titulaturi a specialității, cabinet Medicina Muncii, Compartiment SPCIN
S-au efectuat lucrari de renovare generală pe partea stângă a Ambulatoriului în 2015 urmând a se continua și în restul spațiilor ( 2016-2018).(Anexa 2)
Încadrarea clǎdirii:
perioada în care a fost proiectată și construită: 1963 – 1968
clasa de importanță a constructiei: de importanță vitală, clasa I
sistemul structural: construcție cu structură în cadre și diafragme rare de beton armat, cu planșee monolite
categoria de importanțǎ: I
Clădirea în ansamblu se prezintă în stare foarte bună, fărǎ degradări structurale sau nestructurale fapt ce certifică atât o proiectare și execuție corespunzǎtoare a structurii, cât și o întreținere corespunzătoare în exploatare a acesteia.
Organizarea eficientă a serviciilor, o mai bună împǎrțire și o nouă compartimentare a serviciilor existente, modernizarea și dotarea la standarde înalte pentru multe dintre secțiile spitalului, dau o notă de performanță și modernism.
Noua structură organizatorică a spitalului, structura complexă de specialități, gradul înalt de complexitate și competențe, completarea echipamentului de diagnostic și terapie, consolidează statutul unității de spital cu competență de spital județean dat de Ministerului Sănătății și Familiei prin Decizia nr. XI/C/162/58674 din 25.10.1994, capabil să acorde asistență medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din județ care nu pot fi rezolvate la nivelul altor spitale.
Dotarea cu aparatură de înaltă performanță, nivelul ridicat de confort hotelier, existența unui personal calificat și supraspecializat au condus în ultimul timp la cresterea adresabilității, eficientizarea actului medical și recunoasterea Spitalului Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara ca unul dintre cele mai apreciate spitale.
S-au împlinit patru decenii de când Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara este un blazon medical al Hunedoarei. În vremuri nu întotdeauna prietenoase desfășurării actului medical, generațiile de medici, asistenți și infirmieri, componenți ai prestigiosului colectiv al acestui spital au reușit ca prin harul și profesionalismul lor să transforme această instituție într-un bastion al luptei pentru viațã.
Patruzecișiopt de ani înseamnă mult în viața unui om, dar este o vârstă a tinereții coapte în existența unei instituții. Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara se află la vârsta ideală a maturității creatoare de valori. Suntem convinși că generația de azi și cele care vor veni după ea vor duce mai departe efortul înaintașilor spre împlinirea menirii acestei nobile meserii.
Din anul 2000 spitalul poartǎ numele renumitului Dr. Alexandru Simionescu, care a obținut titlul de doctor în științe medicale în anul 1972, care și-a desfǎsurat întreaga activitate medicalǎ în acest oraș, ca medic ortoped și care a realizat intervenții chirurgicale în premieră națională, cum a fost intervenția pentru corectarea deformării coloanei vertebrale cu procedeul Harrington (1966). Numărul intervențiilor chirurgicale efectuate de-a lungul a peste 40 de ani de carieră la Spitalul din Hunedoara a depășit 5.000, iar rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 200 de lucrări științifice.
Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara a fost conceput ca unitate spitalicească complexă și completă la o capacitate de 650 de paturi, respectă funcționalitatea și normele de sănătate ce se impun și posedă o dotare medie.
Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara deservește populația municipiului Hunedoara și teritoriile arondate orașului. Un număr tot mai mare de cetățeni au acces dificil la îngrijirile medicale. Spitalul deservește un număr mare de locuitori din orașele învecinate Hunedoarei (Hațeg. Călan, Simeria, Orăștie). Zona pe care o deservește spitalul are un nivel ridicat al șomajului, dar cu potențial economic în revenire. Populația din zonă este îmbătrânită și cu patologie cronică.
Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara asigură asistențǎ medicalǎ în cazul urgențelor medico-chirurgicale, asistență medicală preventivǎ, curativǎ și recuperatorie, primarǎ și secundarǎ locuitorilor din municipiul Hunedoara și a comunelor arondate acestuia.
Evaluat dupǎ Ordinul MS nr.895 din 31.05.2011, cu modificările ulterioare, referitor la clasificarea din punct de vedere al competentelor, resurselor materiale, umane și a capacitǎții de a asigura asistențǎ medicalǎ, Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara se încadreazǎ la nivelul de competenta III.
Conform organigramei, Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara în structura spitalului se regăsesc 14 sectii, 8 compartimente, 3 laboratoare, Unitate Primire Urgente, 7 cabinete, Serviciu de anatomie patologică, dispensar TBC, cabinet CSM copii, CSM adulți, cabinet de Psihologie Pedriatică, o farmacie cu circuit închis, un sistem Ambulatoriu Integrat.(Anexa 3)
Spitalul Municipal „Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara are o structură complexă cu secții și circuite independente, 13 linii de gardă (pentru specialitǎțile: neurologie, medicinǎ internǎ, pediatrie, obstetricǎ – ginecologie, chirurgie, ortopedie – traumatologie, cardiologie, boli infecțioase, psihiatrie, UPU, Laborator de analize medicale, Laborator de radiologie și imagisticǎ medicalǎ, cu nivel de performanță ridicat pe mai multe specialități (chirurgie lapascopică, microchirurgie reconstructivă și reparatorie, ortopedie de tradiție cu intervenții de mare complexitate, artroscopie, laborator imagistică medicală – computer totmograf, control fluoroscopic al dinamicii operațiilor în focar închis, intervenții oftalmologice sub microscop, implanturi de cristalin, examinări Doppler cardiace și vasculare, echocardiografie trans-esofagiană, monitorizare Holter EKG și tensional, video endoscopie digestivă, gastrocolonoscopie, bronhoscopie cu bronhoscop flexibil, etc.
Din martie 2011 spitalul este certificat pentru sistemul de management conform EN ISO 9001/2008 in conformitate cu procedura TÜV AUSTRIA CERT. (Anexa 4)
Conform Legii nr. 95/14.04.2006 – privind reforma în domeniul sănătății, TITLUL VII – SPITALE, art. 188 – “spitalele sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționază pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse”.
Organizarea activității spitalului se realizează pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu aprobarea ordonatorului de credite ierarhic superior.
Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole, alineate, conform clasificației bugetare.
3.2 Situația actuală privind managementul gestionării deșeurilor rezultate din activitatea unității sanitare
La nivelul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara sunt întocmite proceduri care au ca și scop realizarea obligațiilor legale privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea desfășurată în cadrul spitalului, respectiv separarea selectivă la sursă, colectarea, depozitarea temporară pe secții, transportul către depozitul central și transportul pentru eliminarea finală a deșeurilor medicale periculoase; stabilește responsabilitățile pentru ținerea sub control a acestei activități în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara.
Scopul colectării selective a deșeurilor este de creștere a gradului de reciclare și de valorificare a deșeurilor colectate selectiv și de creștere a gradului de informare și de conștientizare, precum și de educare a angajaților cu privire la colectarea selectivã și managementului deșeurilor.
Scopul colectării deșeurilor rezultate din activitatea medicală într-o manieră corectă și eficientă este de a reduce riscul pe care îl reprezintă acestea pentru personalul din spital, populația generală și mediu.
Spitalul Municipal « Dr. Alexandru Simionescu » Hunedoara respectă prevederile legale în vigoare privind gestionarea deșeurilor medicale și/sau celorlalte tipuri de deșeuri și asigură cadrul instituțional pentru implementarea Strategiei unității privind gestionarea deșeurilor.
Sunt interzise în cadrul instituției:
1. Colectarea deșeurilor înțepătoare – tăietoare în recipiente improvizate și transferul acetora în recipientele colectoare.
2. Introducerea forțată a deșeurilor înțepătoare – tăietoare în recipientele care sunt pline.
3. Lăsarea recipientelor cu deșeuri periculoase la îndemâna pacienților și a personalului neinstruit.
3.2.1 Tipuri de deșeuri generate și colectarea acestora în cadrul unității sanitare
Principalele tipuri de deșeuri generate în cadrul Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara sunt:
Deșeurile menajere – se colectează la locul de producere în coșuri de gunoi cu sac negru menajer în interior.
La sfârșitul programului coșurile sunt golite în pubele de 240 l pe platforma din beton amenajată în curtea spitalului, de unde este ridicat zilnic de firma de salubritate, pe baza contractului.
Deșeurile periculoase rezultate din activități medicale – colectat în recipiente și în saci destinați special colectării acestui tip de deșeuri, depozitat temporar într-o incintă special amenajatã, anexă a spitalului, până la preluare, pe bazã de contract, pentru eliminare prin sterilizare termică sau incinerare. (conf. OMS 1226/ 3.12.2012)
Deșeurile textile – deșeuri generate în urma casării (lenjerii de pat și corp, scutece, saltele). Se colectează la locul de generare, în saci. Se predă pentru valorificare/ eliminare unei firme autorizate, pe bază de contract. Înainte de predare pentru valorificare / eliminare acestea sunt dezinfectate de fiecare secție/ compartiment al spitalului.
Deșeurile de substanțe chimice de laborator, constând din/sau conținând substanțe periculoase, inclusiv amestecurile de substanțe de laborator expirate și substanțele cărora nu li se cunoaște compoziția – se colectează în recipiente de plastic inscripționate (bidoane de 5 litri special destinate, asigurate de firma transportatoare), se stochează în spațiile laboratoarelor special destinat acestor deșeuri și se predau pentru eliminare, unei firme autorizate pe bazã de contract.
Deșeurile de hârtie și carton, inclusiv ambalajele – se colectează în recipiente inscripționate, evitându-se amestecul cu alte deșeuri (conf. Legii 132/2010 privind colectarea selectivă). Se valorifică pe bază de contract prin operatori autorizați.
Deșeurile de plastic (PET, folii) – se colectează în recipiente inscripționate, evitându-se amestecul cu alte deșeuri (conf. Legii 132/2010 privind colectarea selectivă). Se valorifică pe bază de contract prin operatori autorizați.
Deșeurile de sticlă (sticle și borcane) – se colectează în recipiente inscriptionate, evitându-se amestecul cu alte deșeuri (conf. Legii 132/2010 privind colectarea selectivă). Se valorifică pe bază de contract prin operatori autorizați.
Deșeurile de metal și aluminiu:
rezultate de la blocul alimentar: cutii de conserve, doze sucuri se colectează în recipiente inscripționate evitându-se amestecul cu alte deșeuri (conf. Legii 132/2010 privind colectarea selectivă). Se valorifică pe bază de contract prin operatori autorizați.
rezultate în urma casării se depozitează la magaziile destinate acestui scop din curtea unitãțtii de unde se predă, pentru valorificare, operatorilor autorizați.
Deșeurile de la echipamentele electrice și electronice (DEEE) aflate la finalul ciclului de viață sunt depozitate temporar în spațiile unde sunt generate, de unde se colectează periodic (la casare) de către comisia de casare și se predau firmelor specializate, pe bază de contract, în conformitate cu prevederile legislației specifice.
Deșeurile provenite de la tuburi și corpuri de iluminat uzate sunt colectate și depozitate în magazia atelierului de întreținere, în cutii furnizate de firma valorificatoare cu care s-a încheiat contract. După umplerea lor, aceasta le va prelua pentru valorificare.
Colectarea și separarea deșeurilor in cadrul instituției se face pe categorii.
Ambalajele în care se efectuează colectarea și care vin în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală sunt de unică folosință fiind eliminate odată cu conținutul.
Codurile de culori inscripționate pe ambalajele în care se colecteazã deșeurile în unitatea sanitară sunt:
a) galben folosit pentru deșeurile medicale periculoase ;
b) negru folosit pentru deșeurile medicale nepericuloase.
Deșeurile infecțioase care nu sunt obiecte ascuțite tăietoare-înțepătoare sunt colectate în cutii din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenã de culoare galbenă și sunt marcate și etichetate în limba românăspecificații cum ar fi: felul de deșeuri colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linie ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv , codul deșeului. Sacul trebuie să aibe o înălțime care să depășească înălțimea pubelei, astfel încât marginile sacului să se răsfrângă peste partea superioară a acesteia. Deșeurile vor fi depozitate în saci astfel încât să fie posibilă închiderea acestora și transportul lor în condiții de siguranță. Gradul de umplere a sacului nu va depăși 75% din volumul său.
Sacii destinați colectării deșeurilor vor fi amplasați în pubele inscripționate cu pictograma "Pericol biologic" și dotate cu pedală și capac.
Deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt colectate în cutii din material rezistent la acțiuni mecanice și au culoarea galbenă fiind marcate cu pictograma "Pericol biologic". Recipientul este prevăzut la partea superioară cu un capac special care permite introducerea deșeurilor împiedicând astfel ieșirea lor după umplerea ambalajului, fiind prevăzut în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii pentru detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu.
Deșeurile infecțioase de laborator se colectează în cutiile de carton rigid având în interior sac galben din polietilenă, marcat cu galben, etichetat și având specificații cum ar fi: felul de deșeuri colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linie ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv, codul deșeului.
Deșeurile anatomo-patologice destinate incinerării sunt colectate în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă prezintă siguranță la închidere și sunt eliminate prin incinerare.
Recipientele au specificațiile următoare: felul de deșeurilor colectate, pictograma "Pericol biologic", volumul ambalajului, felul utilizării, linia ce marchează nivelul maxim de umplere, data de începere a utilizării ambalajului pe secție, spitalul și secția care a folosit ambalajul, persoana care manipulează ambalajul, data la care ambalajul a fost umplut definitiv,codul deșeului. Părțile anatomice sunt ambalate și refrigerate, după care se depun în cutii speciale, etanșe și rezistente, fiind predate pentru eliminarea finală.
Deșeurile periculoase chimice și farmaceutice rezultate din unitatea sanitară se colectează în recipiente speciale cu marcaj adecvat pericolului ("Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc.) și se tratează conform prevederilor legale privind deșeurile periculoase.
Deșeurile chimice periculoase aflate în stare lichidă se colectează în recipiente speciale, impermeabile, iar evacuarea lor se realizează de către o firmă autorizată contractatã de spital.În cazul spitalului nostru firma prestatoare asigurã recipientele pentru colectarea soluțiilor fixatoare /developare provenite de la Laboratorul de Radiologie-butoaie de plastic de 60 litri , iar pentru Laboratorul de Analize Medicale -bidoane de 5 litri pentru produsele reziduale generate în cursul diagnosticului de laborator.
Pentru evitrea acumulării în unitatea sanitară a unor cantități mari de deșeuri farmaceutice (de exemplu: medicamente expirate), acestea se returnează pe baza unui proces verbal de predare- primire farmaciei, iar farmacia le predă mai departe firmei prestatoare de servicii în vederea eliminării finale.
Deșeurile rezultate în urma administrării tratamentelor cu citotoxice și citostatice reprezentate de corpuri de seringă cu sau fără ac folosite, sticle și sisteme de perfuzie, materiale moi contaminate, echipament individual de protecție contaminat etc. sunt colectate separat, ambalate în containere de unică folosință sigure, cu capac și se elimină separat. Recipientele au aceleași specificații ca și celelalte tipuri de deșeuri. Aceste tipuri de deșeuri sunt eliminate prin procedeul incinerării respectându-se prevederile Hotărârii Guvernului nr. 128/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Deșeurile asimilabile celor menajere (deșeurile nepericuloase) se colectează în saci de culoare neagră confecționați din polietilenă având specificația "Deșeuri nepericuloase".
3.2.2 Depozitarea temporară se realizează în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere. În unitatea sanitară existã un spațiu central pentru stocarea temporară a deșeurilor medicale. Spațiul central de stocare a deșeurilor are doua compartimente:
un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care permite numai accesul persoanelor autorizate;
un compartiment pentru deșeurile nepericuloase care corespunde normelor în vigoare cu privire la respectarea igienei și a mediului de viață (Ordinul MS nr. 536/1997, cu modificările și completările ulterioare).
Spațiul de stocare temporară a deșeurilor periculoase este o zonă cu potențial septic și este separat funcțional de restul construcției și asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea în care sunt stocate temporar deșeuri periculoase este prevăzut cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățării și dezinfecției. Suprafața este ușor lavabilă- pardoseala din gresie, impermeabilă și continuă, astfel dezinfecția și curățarea se realizeazã cu materiale de curățenie de unică folosință considerate la final deșeuri medicale infecțioase.
Este interzis să funcționeze stații de transfer și spații de stocare în locații din afara instituțiilor sanitare sau care nu aparțin operatorilor economici care efectuează procedee de tratare și de eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale.
Spațiul de depozitare temporarã a deșeurilor infecțioase, înțepătoare-tăietoare, deșeuri anatomo-patologice se găsește în curtea instituției, lângă garaje. Spațiul are o suprafațã de 32 m2, pavimentul este din gresie, este prevăzut cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curațării și dezinfecției, și are un dispozitiv de închidere care să permitã numai accesul persoanelor autorizate.
Spațiul central destinat stocării temporare a deșeurilor infecțioase asigură stocarea temporară a deșeurilor colectate în perioada dintre două eliminări succesive ale acestora.
Durata stocării temporare a deșeurilor medicale infecțioase în incinta unității medicale nu p depășește 48 de ore, iar condițiile de stocare temporară a deșeurilor rezultate din activitatea medicală respectă normele de igienă în vigoare. Durata pentru transportul și eliminarea finală a deșeurilor medicale infecțioase nu depășește 24 de ore.
Spațiul de depozitare este prevăzut cu ventilație corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care nu permite descompunerea materialului organic din compoziția deșeurilor periculoase. Spațiul este dotat cu ladă frigorifică pentru depozitarea deșeurilor anatomo-patologice, un cântar electronic, un termometru pentru monitorizarea temperaturii ambientale și un cărucior special pentru transportul recipientelor cu deșeurile aflate în depozitele temporare de stocare de pe secțiile și compartimentele unității sanitare. Periodic este asigurată dezinsecția și deratizarea spațiului de stocare temporară în scopul prevenirii apariției vectorilor de propagare a infecțiilor (insecte, rozătoare).
Spațiul de depozitare temporară a deșeurilor asimilabile celor menajere se găsește momentan în curtea unității, are o suprafata de 12 mp, este special amenajat (împrejmuire gard sârmă, acoperiș tablă cutată, pardoseală de ciment) între orele 8,00 – 8,30, de unde se face și eliminarea finală, fiind ridicate zilnic de către firma de salubritate care are contract cu spitalul.
Spațiul de depozitare a deșeurilor reciclabile este amenajat în curtea unitãții, respectiv pentru deșeurile de carton și hârtie sub forma de țarc acoperit pe o suprafațã de 12 mp, pentru deșeurile din material plastic este pus la dispoziție un container din sârmă de firma care colectează aceste deșeuri.(Anexa 2)
La atelierul de întreținere se colecteazã corpurile de iluminat în cutii speciale puse la dispoziție de societatea care colecteazã aceste deșeuri. Pentru deșeurile de sticlã existã container special amplasat la Atelierul de întreținere. DEE-urile și fierul vechi se depoziteazã în magaziile de reformã de unde sunt predate cãtre firma de colectare.
3.2.3 Transportul intern al deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Transportul deșeurilor medicale periculoase în interiorul unității sanitare se face pe un circuit separat de cel al pacienților și vizitatorilor între orele stabilite de către conducerea spitalului începând cu orele 9.30. O persoană responsabilă preia din secții recipientele destinate deșeurilor medicale, intr-un cărucior mobil special, detinat în acest scop. Deșeurile medicale periculoase în secții sunt depozitate în containere mobile la spațiul de depozit provizoriu al secției de unde sunt ulterior preluate de către persoana responsabilă și transportate la depozitul central pentru deșeuri periculoase. Cărucioarele și containerele mobile se curăță și se dezinfectează după fiecare utilizare.
Pentru protejarea personalului care manipulează deșeurile și a populației, transportul deșeurilor medicale periculoase până la eliminarea finală se execută cu mijloacele de transport autorizate în acest sens și cu respectarea legislației în vigoare.
Deșeurile medicale periculoase și nepericuloase sunt predate operatorilor economici autorizați în urma unor contracte încheiate cu aceștia conform legislației specifice în vigoare.
Transportul deșeurilor medicale periculoase se realizează pe bază de contract cu operatori economici autorizați pentru desfășurarea acestei activități.(Anexa 2)
Având în vedere că unitatea sanitară are mai multe clădiri aflate în locații diferite, transportul deșeurilor medicale periculoase se realizează prin intermediul operatorului economic contractat de unitatea sanitară. Din clădirea de Boli Infecțioase, anexă a spitalului, deșeurile medicale periculoase
sunt ridicate direct de firma prestatoare.
Deșeurile medicale infecțioase se transportă în afara unității pe baza unui contract încheiat cu un operator economic autorizat conform legislației în vigoare și conformându-se prevederilor acesteia:
a) Legea 211/2011, cu modificările ulterioare;
b) HG 1061/2008 cu privire la modalitățile de transport pe teritoriul țării al deșeurilor periculoase și nepericuloase;
c) HG 1175/2007
d) Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii 396/2009 cu privire la înlocuirea anexei la Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului 2.134/2005 cu privire aprobarea Reglementării privind omologarea, agrearea și efectuarea inspecției tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase – RNTR 3;
e) Ordinului MS 613/2009 cu privire la aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor folosite la transportul deșeurilor periculoase provenite din activitățile medicale, cu care instituția sanitară a încheiat contract de prestări de servicii sau prin mijloace de transport proprii autorizate;
f) Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile 1.798/2007 cu privire la aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare;
g) alte prevederi legale în domeniu transportului deșeurilor provenite din activitățile medicale.
Unitatea sanitară, în calitate de generator și expeditor de deșeuri, are obligația să se asigure că, pe toată durata gestionării deșeurilor, de la manipularea în incinta unității, încărcarea containerelor în autovehiculul destinat transportului, până la eliminarea finală, sunt respectate toate măsurile impuse de lege și de prevederile contractelor încheiate cu operatorii economici autorizați.
3.2.4 Transportul extern al deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Firma care are contract cu spitalul preia și transportă deșeurile extern conform graficului și programului din contractul încheiat.
Evidența cantităților de deșeuri infecțioase și tăietoare – înțepătoare – se realizează în baza unui registru existent în spațiu de depozitare temporară unde se și cântaresc. Pentru o evidență a întregii cantități de deșeuri produsă de spital se aplică înregistrarea deșeurilor periculoase în tabelul existent din fiecare secție, care ulterior se predă până în data de 3 a fiecărei luni conform notei informative cu nr. 2133 / 28.03.2013 la coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul din unitatea sanitară.
Înregistrarea datelor privind deșeurile periculoase în vederea transportului și eliminării finale se realizeazã într-un formular de identificare pentru transport și eliminare care conține:
-date de identificare a unitãții producãtoare
-date de identificare a prestatorilor de servicii transport
-date de identificare a prestatorilor de servicii eliminare
-cantitatea de deșeuri trimisã pentru transport și eliminare
-numele și semnãturile responsabililor pentru fiecare etapã
-procedura de eliminare finalã
-data și ora pentru fiecare etapã
3.3 Manipularea deșeurilor
Se consideră deșeuri toate materialele care se aruncă. În laboratoare, în desfășurarea activității cotidiene, decontaminarea deșeurilor și eliminarea finală a acestora sunt strâns legate. Un număr foarte mic de materiale contaminate necesită îndepartarea efectivă din laborator sau distrugerea. Majoritatea sticlăriei, instrumentelor și articolelor de îmbrăcăminte sunt refolosite sau reciclate.
Principiul general ce trebuie sã funcționeze este că toate materialele infecțioase vor fi decontaminate, autoclavate sau incinerate în laborator.
Principalele probleme care se pun, înainte de eliminarea oricăriu obiect sau material din laboratoarele ce lucrează cu microorganisme potențial infecțioase sau țesuturi de la animale sunt:
Au fost obiectele sau materialele respective eficient decontaminate sau dezinfectate printr-o procedură autorizată?
Daca nu, au fost ele ambalate într-un mod autorizat pentru incinerare imediată la fața locului sau pentru transfer într-o altă locație cu posibilități de incinerare?
Aruncarea obiectelor sau materialelor decontaminate implică alte pericole biologice sau de alt fel, pentru cei care efectuează proceduri de eliminare sau care pot să vină în contact cu obiectele eliminate în afara locației respective?
3.3.1 Metodele de manipulare și eliminare a materialelor contaminate și a deșeurilor.
În cadrul instituției sanitare a fost adoptat un sistem de identificare și de separare a materialelor infecțioase și a containerelor respective. Obligatoriu sunt respectate reglementările naționale și internaționale în domeniu. Categoriile care se includ sunt următoarele:
Deșeurile necontaminate (neinfecțioase) care pot fi refolosite, reciclate sau eliminate ca deșeuri generale sau menajere
Obiectele ascuțite (tăietoare-înțepătoare) contaminate (ex. ace hipodermice, bisturie, cuțite și cioburi de sticlã); acestea vor fi întotdeauna colectate în containere rezistente la înțepare-tãiere, prevãzute cu capace și vor fi tratate ca infecțioase.
Materialul contaminat destinat decontaminãrii prin autoclavare urmatã de spãlare și
refolosire sau reciclare.
Materialul contaminat destinat autoclavării și eliminării.
Materialul contaminat destinat incinerării directe.
3.4 Decontaminarea
Autoclavarea cu abur este metoda de elecție pentru toate procesele de decontaminare.
Materialele care urmează sã fie decontaminate și eliminate vor fi puse în containere adecvate (ex. saci din plastic autoclavabili, cu coduri de culori care indicã destinația conținutului acestora pentru autoclavare și/sau incinerare). Pot fi luate în considerație și metode alternative doar dacă acestea îndepartează și/sau omoară microorganismele.
Metoda de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute (abur, aer cald, etc.) și modalitatea de eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale au o foarte mare importanță în managementul acestora.
Metoda de tratare a deșeurilor medicale reprezintă operațiunea de pregătire anterioară valorificării sau eliminării, respectiv operațiunea de decontaminare la temperaturi scăzute, conform legislației în vigoare.
Metoda de decontaminare termică este operațiunea bazată pe acțiunea căldurii umede sau uscate(la temperatură scăzută) ce ajută la eliminarea prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) aflate în deșeurile infecțioase.
Echipamentele pentru tratarea prin decontaminare termică a deșeurilor periculoase este format dintr-un echipament fix folosit la tratamentul termic ce se realizează la temperaturi cuprinse între 105°C – 177°C unde are loc procedeul de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) aflate în deșeuri; acest echipament include dispozitive de procesare mecanică a deșeurilor.
Metodele de eliminare a deșeurilor infecțioase sunt specificate la D5 și D10 din Anexa nr. 2 la Legea 211/2011, cu modificările ulterioare, cu sublinierea faptului că numai deșeurile ce au fost tratate se vor putea elimina prin depozitare.
Conform HG 856/2002 și a Listei Europene a Deșeurilor fișa internă de gestionare a deșeurilor periculoase este un formular care păstrează evidența deșeurilor și conține date cu privire la circuitul complet al acestora de la producere, colectare și eliminare finală.
Instalația de incinerare este instalația tehnică fixă sau mobilă prevăzută cu un echipament ce este folosit la tratamentul termic al deșeurilor, cu sau fără a se recupera căldura de ardere rezultată, așa cum este specificat în Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 cu privire la incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare;
Toate produsele destinate investigațiilor din Laboratorul de Analize Medicale ale Spitalului “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara sunt tratate termic prin autoclavare, în saci autoclavabili, deșeurile ce urmează a fi inactivate înainte de eliminarea finală care sunt transportate ulterior în cutii incineratoare la spațiul central de stocare temporarã.
Autoclavul (Anexa 2) folosit este un echipament electronic performant de tratare termicã a deșeurilor infecțioase- TUTTNAUER 3850 EL cu o capacitate de 62 litri a fost achiziționat în anul 2012. Autovlavul este un sterilizator proiectat special pentru sterilizarea lichidelor și a altor materiale din cadrul laboratorului de analize medicale.Aparatul este controlat de o unitate computerizată ce asigură un ciclu de sterilizare automat. Temperatura și presiunea sunt controlate prin intermediul unor senzori. Sterilizatorul are încorporat multiple dispozitive de siguranță astfel încât este asigurată protecția personalului. În cadrul laboratorului de bacteriologie se folosește programul nr. 4 pentru neutralizarea lichidelor atunci când se recomandă la temperatura de 121 ̊ C (250 ̊ F) timp de sterilizare 20 minute, cu ciclu de uscare. S-a implementat protocolul de lucru conform căruia personalul a fost instruit și care se aplică de către personalul medical în cauză.
3.5 Evidența cantităților de deșeuri periculoase produse în unitatea sanitară
Fiecare producător este obligat să cunoască cantitățile de deșeuri produse.
Pentru cunoașterea cantităților de deșeuri produse se aplică în Spitalul “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara, metodologia de investigație-sondaj pentru culegerea periodică a datelor și pentru calcularea cantităților medii lunare, conform Anexei 2 din Ordinul MS 1226/2012.
Înregistrarea datelor privind deșeurile periculoase predate contractanților de servicii pentru transport și eliminarea finală
Înregistrarea datelor se face completând formularele pentru evidența deșeurilor și a activității de gestionare a deșeurilor (Anexa 5) și reprezintă controlul ciclului producere-transport-eliminare finală de către producător. Documentele care se folosesc sunt: formular pentru înscrierea cântăririlor lunare pentru fiecare secție, compartiment sau laborator.
Metodologia de culegere a datelor privind deșeurile rezultate din activități medicale conform Ord.MS 1226/2012
Activitatea de culegere și analiză a datelor și a informațiilor privind sistemul de gestionare a deșeurilor din unități în care se desfășoară activități medicale și cantitatea de deșeuri produsă pe fiecare tip în parte are drept scop completarea bazei naționale de date și a evidenței gestionării deșeurilor medicale.
Scopurile activității de culegere a datelor privind deșeurile produse în unitățile în care se desfășoară activități medicale sunt:
evaluarea sistemului folosit de unitatea respectivă pentru gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale prin completarea formularului de raportare cu informații referitoare la: descrierea situației actuale privind stocarea temporară, transportul, tratarea și/sau eliminarea, codurile de proceduri și sistemul de pregătire profesională a personalului;
b) măsurarea prin cântărire a deșeurilor generate într-un anumit interval, înscrierea datelor în tabelul prevăzut și calcularea prin însumare a cantităților de deșeuri produse în unitate lunar și, apoi, pe intervalul de raportare, conform cerințelor.
c) identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru personalul unității în care se desfășoară activități medicale, pentru pacienți și pentru populație, managementul riscurilor legate de gestionarea deșeurilor medicale periculoase, informarea și educarea personalului pe baza informațiilor prezentate în raport.
În cadrul instituției sanitare activitatea de culegere a datelor și a informațiilor cu privire la modul de gestionare a deșeurilor, de elaborare și păstrare a evidențelor, precum și raportarea acestor date cade în sarcina persoanei nominalizate ca și coordonator al activității de protecție a sănătății în relația cu mediul.
Persoana nominalizată ca și coordonator al activității de protecție a sănătății în relația cu mediul este responsabilă cu cântărirea deșeurilor colectate într-un anumit interval de timp, înscrierea informațiilor obținute în tabele, păstrarea și transmiterea cantităților de deșeuri produse în unitatea sanitară lunar și/sau în intervalul de raportare;
b) Persoana nominalizată ca și coordonator al activității de protecție a sănătății în relația cu mediul este responsabilă cu elaborarea unui regulament intern cu privire la modul în care fiecare container sau recipient ce conține deșeuri trebuie etichetat în secția și compartimentul în care este umplut, folosindu-se etichete autocolante, data de umplere, cantitatea (se va trece doar după ce se efectuează cântărirea).
c) Persoana nominalizată ca și coordonator al activității de protecție a sănătății în relația cu mediul va desemna o persoană ce va ține evidența deșeurilor și va completa tabelele. Modalitatea de culegere a datelor necesare bazei naționale de date cu privire la deșeurile rezultate din activitatea medicală trebuie să cuprindă anumite etape ce descriu sistemul de gestionare a deșeurilor produse în unitățile sanitare, pentru a se putea determina cantitatea de deșeuri produse într-o anumită perioadă și pentru a se putea calcula cantitatea ce va fi completată în fișa internă de gestionare a deșeurilor:
a) instruirea personalului;
b) alocarea sarcinilor specifice de lucru
c) determinarea prin cântărire a cantităților de deșeuri produse;
d) calcularea cantității totale de deșeuri lunare, anuale, pentru fiecare categorie de deșeu, pentru completarea tabelului.
Determinarea cantităților de deșeuri de fiecare tip generate de unitate se face prin cântărire, astfel:
a) Deșeurile se cântăresc în incinta spațiului destinat stocării temporare (spațiul central de stocare a deșeurilor din incinta unității), care este dotat în acest scop cu cântar, verificat periodic din punct de vedere metrologic și calibrat înainte de cântărirea deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
b) Unitatea de măsură a cantității de deșeuri este kilogramul (kg) pentru toate tipurile de deșeuri.
c) Cântărirea se face în prezența reprezentanților spitalului – responsabilul spațiului temporar de stocare a deșeurilor și a operatorului economic care efectuează transportul.
d) În unitățile sanitare care fac operațiuni de tratare a deșeurilor infecțioase, cântărirea se efectuează înainte și după tratarea deșeurilor. (nu este cazul in unitatea noastra).
În unitatea sanitară se produce o cantitate zilnică mai mică de 1.000 kg de deșeuri. Cântărirea deșeurilor se face imediat după aducerea în spațiul destinat stocării temporare (în spațiul central de stocare temporară) a fiecărui container sau recipient conținând deșeuri medicale iar cântărirea finală către operatorii economici se face înaintea înlăturării acestora de pe amplasament (încărcarea în mijlocul de transport) .
După efectuarea cântăririlor se completează datele de pe eticheta fiecărui container sau recipient cu privire la cantitatea de deșeuri produse.
În formularul pentru înscrierea cântăririlor se consemnează: data (și ora cântăririlor, dacă se fac mai multe în aceeași zi) și cantitățile de deșeuri, pe categorii, tratarea, transport, eliminare, rămase în stoc.
Metodologia va fi comunicată Direcțiilor de Sănătate Publică județene:
– Metodologie de calcul al cantităților de deșeuri generate, raportarea rezultatelor activității de gestionare a deșeurilor
– Cantitatea lunară totală din fiecare tip de deșeuri, astfel cum acestea sunt clasificate la art. 8 din anexa nr. 1 la ordin.
– Coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul urmărește corectitudinea completării, semnează tabelele prevăzute și este responsabil cu transmiterea și păstrarea acestor evidențe în conformitate cu prevederile legale.
– Transmiterea rapoartelor privind evidența deșeurilor și a activității de gestionare a deșeurilor se face după cum urmează:
a) lunar, până la data de 15 a lunii ulterioare celei pentru care se întocmește raportarea, coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul din unitate transmite către direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București tabelul completat lunar;
d) anual, până la 15 ianuarie pentru unități, 25 ianuarie pentru direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, respectiv 10 februarie pentru centrele regionale de sănătate publică, se transmite ierarhic raportul completat conform cerințelor.
Tabelele completate corespunzător perioadei de raportare, se prezintă autorităților cu atribuții de control și/sau se transmit, la cerere, autorităților competente pentru protecția mediului.
Înregistrarea datelor privind evidența deșeurilor se face în format electronic (Excel). Transmiterea datelor se realizează electronic (prin e-mail – Excel) sau pe suport hârtie (prin fax sau prin poștă).
Raportarea datelor anuale cu privire la gestionarea deșeurilor se face către autoritatea desemnată cu protecția mediului conform HG 856/2002, cu completările ulterioare.
Raportarea datelor anuale cu privire la rezultatele obținute din gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel național se realizează de Ministerul Sănătății cu ajutorul Institutului Național de Sănătate Publică către Ministerul Mediului și Pădurilor și Institutul Național de Statistică ținându-se cont de prevederile HG 856/2002, cu completările ulterioare.
Evidența cantităților de deșeuri colectate selectiv produse în unitatea sanitară
Registrul (Anexa 5) se întocmește folosind modelul din Anexa Legii 132/2010 privind colectarea selectivã a deșeurilor în instituțiile publice cu respectarea încadrării deșeurilor pe coduri, așa cum sunt prevăzute în HG 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv a deșeurilor periculoase, cu completările ulterioare.
Conform acestei reglementări, modul de încadrare al deșeurilor generate de regulă în cadrul activității de birouri este următorul:
Ambalaj de hârtie și carton:cod 150101
Ambalaj de plastic: cod 150102
Fracțiuni colectate separat, hârtie și carton (maculatură, reviste): cod 200101
Ambalaje metalice (doze, conserve):cod 150104
Ambalaje de sticlă (sticle, borcane):cod 150107
3.6 Istruirea personalului
Pentru aplicarea prevederilor Ordinului Ministerului Sănatății 1226/2012, persoanele cu responsabilitate în activitatea de gestionare a deșeurilor medicale din cadrul instituției trebuie să se instruiească sub îndrumarea Direcțiilor de Sănătate Publică Județene și a Institutului Național de Sănătate Publică, conform metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății.
Departamentele cu îndatoriri în medicina mediului și a colectivităților ori în epidemiologie-sănătate publică din interiorul Institutului Național de Sănătate Publică și al centrelor regionale de sănătate publică, cu ajutorul DSP de la nivel județean, va elabora modalitatea privind instruirea persoanelor medicale privind gestionarea deșeurilor medicale la nivel național, acestea vor fi implementate în fiecare instituție sanitară.
DSP de la nivel județean va controla activitatea legată de instruirea și formarea persoanelor cu responsabilitate în activitatea de gestionare a deșeurilor infecțioase rezultate din activitatea medicală și va verifica modalitatea de instruire a personalului de la nivelul fiecărei unități sanitare.
Persoana desemnată cu coordonarea activității de gestionare a deșeurilor din cadrul Directiilor de Sănătate Publică de la nivel județean stabilește perioada de cursuri care nu va trebui să depășescă 12 luni(între două cursuri succesive).
Toate unitățile sanitare sunt obligate să asigure modalitatea instruirii și formării profesionale continue a personalului legate de gestionarea deșeurilor medicale, în oricare dintre situațiile enumerate:
a).la.angajare;
b) la preluarea de sarcini noi de serviciu sau la trecerea pe alt post;
c) la achiziționarea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
d).la.achiziționarea.de.tehnologii.noi;
e) la sugestia persoanei desemnată cu coordonarea activității de gestionare a deșeurilor infecțioase produse de instituția sanitară atunci când se constată nereguli de aplicare a codurilor de procedură, dar și la sugestia inspectorilor DSP;
f) la sugestia persoanei nominalizate pentru coordonarea activității de protecție a sănătății în relația cu mediul;
g) periodic, chiar dacă s-au produs sau nu schimbări în metodologia de gestionare a deșeurilor medicale.
Persoanele implicate în metodologia de gestionare a deșeurilor medicale periculoase trebuie să dețină cunoștințe despre:
a) genurile de deșeuri ce se produc în cadrul instituției;
b) pericolele pentru sănătatea umană și mediu înconjurător ce pot apărea în decursul etapelor de eliminare a deșeurilor medicale;
c) planurile și protocoalele ce se aplică în cazul în care se produc accidente sau incidente în activitatea de gestionare a deșeurilor, procedura de la nivelul instituției cu privire la metodologia de colectare selectivă a deșeurilor, a stocării temporare, transportului și eliminare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală .
Instruirea angajaților privind colectarea selectivă a deșeurilor în cadrul Spitalului s-a făcut prin protocoale și odată cu amplasarea recipientelor destinate colectării selective în secții, compartimente, servicii, birouri. Compartimentul SPCIN a instruit angajații din fiecare sector de activitate în parte (secții/compartimente), cu privire la modul de colectare separată pe categorii de deșeuri, instruire care se va face de asemenea, ori de câte ori apar completări sau modificări asupra legislației în vigoare, referitor la colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice.
Instruirea s-a efectuat de către Compartimentul SPCIN: medicul primar epidemiolog, as.pr. igienă SPCIN împreună cu Directorul de Îngrijiri Medicale. Instruirea personalului medical s-a efectuat pe baza Ord.MS nr.1226/ 3.12.2012. S-a implementat Procedura de colectare, sortare și eliminare a deșeurilor conform Ord. MS nr.1226/3.12.2012 care a fost predat conducerii unității spre aprobare și luare la cunoștință de către Compartimentul SPCIN cu nr. de înregistrare 434/13.01.2014.
Personalul este informat periodic de către responsabilii numiți cu organizarea colectării selective – coordonatorul activitãții de protecție a sănătății în relație cu mediul din instituția sanitarã împreună cu medicul epidemiolog – SPCIN, directorul de îngrijiri medicale si serviciul de management al calității, asupra eventualelor nereguli sesizate în modul de implementare al acestei activități în cadrul instituției noastre.
3.7 Evaluarea riscurilor pe categorii de locuri de muncă și activități prestate de personalul medico-sanitar
Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează pe baza tuturor informațiilor existente, mai ales a:
a) clasificării agenților biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;
b) recomandărilor emise de inspectorii de muncă și/sau de inspectorii autorii DSP de la nivel județean, care vor indica necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expuși acestui agent biologic, în cursul activității lor;
c) informațiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activități profesionale a lucrătorilor;
d) efectelor alergice și toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activității lucrătorilor;
e) faptului că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.
Pentru realizarea unei evaluări a riscului biologic trebuie luați în considerare următorii factori:
1. Patogenitatea agentului infecțios și doza infectantă
2. Consecințele posibile ale expunerii
3. Calea naturală de infectare
4. Alte căi de transmitere, rezultate în urma manipulãrii în laborator (parenterală, aeriană, ingerare)
5. Stabilitatea agentului infecțios în mediul extern
6. Concentrația agentului infecțios și volumul de material concentrat ce se manipulează
7. Disponibilitatea unei gazde adecvate/susceptibile (umane sau animale)
8. Informații disponibile din studii pe animale, raportări privind infecții dobândite în laborator (profesionale) sau raportări de cazuri clinice
9. Intenția de a utiliza anumite tehnici în laborator (ultrasonarea, aerosolizarea, centrifugarea, etc)
10.Orice manipulare genetică a microorganismului care poate duce la extinderea gamei de gazde susceptibile sau poate modifica sensibilitatea acestuia la terapiile considerate eficace
11.Accesul efectiv la mãsuri profilactice sau terapeutice eficace.
Clasificarea riscurilor în unitățiile sanitare cu paturi, în funcție de activitatea depusă avem următoarele situații:
I – contact permanent, inevitabil, consistent;
II – contact imprevizibil, inconstant;
III – contact inexistent; Pentru categoriile aparținând grupelor I si II se vor aplica permanent Precauțiunile Universale.
Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente Precauțiunile obișnuite.
3.7.1 Măsuri standard care se impun în prevenirea AES (accidente prin expunere la sânge), conform Ordinului Ministerului Sănătății 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare Anexa 4 Capitolul II
1. Mâinile se spală imediat după ce vin în contact cu sânge sau produse contaminate cu sânge
2. Mănușile se poartă atunci când maănile vin în contact:
– cu un produs biologic
– cu leziuni tegumentare și de mucoasă
– cu un echipament contaminat
– în cazul în care personalul de îngrijire prezintă afecțiuni dermatologice ale mâinilor
3. Plăgile de orice fel vor fi protejate cu pansamente.
4.O atenție deosebită se va acorda procedurilor invazive și manipulării echipamentelor cepot fi contaminate cu produse biologice.
5.Este interzis ca acele contaminate să fie îndoite și recapișonate și, niciodată să nu fie detașate de seringă cu mâna!
6. Instrumentele înțepătoare-tăietoare vor fi imediat evacuate în recipientele destinate colectării.
7. Se va utiliza masca, ochelarii, halatul, atunci când situația o impune, pentru a se evita expunerea la proiecții.
8. Echipamentele și suprafețele vor fi decontaminate imediat după utilizare.
Echipamentul de protecție
Obligatoriu va fi utilizat echipamentul de protecție adecvat, complet, corect;
"ECHIPAMENTUL DE PROTECȚIE" reprezintă o barieră între personalul medical și sursele de infecție ce pot apărea pe parcursul desfășurării activității specifice domeniului medical cu posibilitate de contaminare.
CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea Precauțiunilor Universale:
Mănuși- trebuie utilizate în următoarele situații:
anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, țesuturi umane;
abord venos sau arterial;
recoltare de LCR(lichid cefalorahidian);
contact cu pacienți care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curățirii, decontaminării.
Tipul mănușilor
– de uz unic sterile: chirurgie,examinare internã, intervenții care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuși duble; abord vascular prin puncție; tegument pacient cu soluții de continuitate;manipularea unor materiale potențial contaminate;
nesterile curate: examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există:
o recomandare contrară;
manipularea de materiale contaminate;
curățenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;
de uz general, menaj, de cauciuc;
activități de intreținere, care implică un contact cu sânge și alte produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate,
curățire și decontaminare instrumentar, material moale, suprafețe contaminate,
manipularea de materiale contaminate;
curățenie, îndepărtare de produse biologice
Modul de folosire al mănușilor:
– schimbare după fiecare pacient;
– după folosire se spală mai întâi măinile cu mănuși, după care acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare și apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoțând-o cu grijă și aruncând-o în același container aflat la îndemână;
– după îndepărtarea mănușilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănușile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activității încheiate; mănușile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curață, dezinfectează;
– mănușile de uz general se pot decontamina și reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)
Halate obișnuite- în timpul tuturor activităților din unitățile medicale
Șorțuri, bluze impermeabile – completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potențial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:
– secții cu profil chirurgical;
– laboratoare;
– servicii de anatomie patologică, medicină legală;
– unele activități administrative;
– servicii de urgență.
Măști- protejează:
– tegumentele;
– mucoasele bucală, nazală ale personalului medical.
Protectoare faciale și ochelari cu ecran protector protejează:
– tegumentele; – mucoasele bucală, nazală, oculară.
Echipamente de resuscitare- protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respirației artificiale.
Bonete – simple (textile) ori impermeabile
Spălarea mâinilor –rol important în prevenirea contaminării și diseminării agenților microbieni(Anexa 2)
Când spălăm măinile ?
– la începerea și terminarea programului de lucru;
– la intrarea și la părăsirea salonului pacienților;
– înaintea și după examinarea fiecărui pacient; atenție deosebită va fi la pacienții cu receptivitate mare ;
– înaintea și după efectuarea tratamentlui la pacienți
– înaintea și după efectuarea investigațiilor și procedurilor invazive;
– după scoaterea mănușilor de protecție;
– după scoaterea măștii folosită la locul de muncă;
– înaintea preparării și distribuirii alimentelor și medicamentelor administrate
per os;
– după folosirea batistei;
– după folosirea toaletei;
– după trecerea mâinilor prin păr;
– după activități administrative sau gospodărești.
Cum spălăm mâinile?
– îndepărtăm bijuteriile (inelele, brățările), ceasurile;
– unghiile vor fi îngrijite și tăiate scurt;
– utilizăm apă curentă și săpun pentru spălarea obișnuită;
– se vor aplica două săpuniri consecutive;
– antisepticele vor putea fi folosite în caz de urgență, dar acest lucru să nu devină o obișnuință;
– există situații în care spălatul mâinilor este completat de dezinfecția acestora:
– după venirea în contact cu pacienții septici, contagioși și a celor cu imunodepresie severă;
– înaintea și după efectuarea unor tratamente parenterale (în aborduri vasculare și efectuarea de puncții lombare este obligatorie purtarea mănușilor), schimbarea pansamentelor (atenție – mănuși), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenție – mănuși);
– după ce se efectuează toaleta pacientului la internare;
– după ce se manipulează și transportă cadavrele;
– înaintea și după efectuarea de examene și tratamente oftalmologice, ORL, stomatologice și înaintea și după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluții de continuitate (atenție-mănuși).
– spălarea, dezinfecția mâinilor și portul mănușilor
ȘTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE- cu hârtie prosop(de unică folosință)
3.7.2 Prevenirea accidentelor și a altor tipuri de expunere profesională
Expunerea profesională apare în siuații diferite,cum ar fi:
– inoculări percutane:
înțepare;
tăiere.
– contaminarea tegumentelor care prezintă soluții de continuitate;
– contaminarea mucoaselor.
– în timpul:
– efectuării de manopere medicale invazive cu ace și instrumente ascuțite;
– manipulării de produse biologice potențial contaminate;
– manipulării instrumentarului și a altor materiale sanitare,după utilizarea în activități care au dus la contaminarea cu produse biologice potențial infectate.
– prin intermediul:
– instrumentelor ascuțite;
– materialului moale;
– suprafețelor, altor materiale utilizate în activitatea din unitățile sanitare;
– reziduurilor din activitatea medicală;
Metode de prevenire
– obiecte ascuțite:
– reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
– colectare imediatã după utilizare în containere rezistente la înțepare și tăiere,
amplasate la îndemână și marcate corespunzator conf.Ord.MS1226/2012, pentru:
pregătire în vederea utilizării;
distrugere;
SE INTERZICE RECAPIȘONAREA, îndoirea, ruperea acelor utilizate!!!(Anexa 2)
– de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
– lenjerie:
manipularea lenjeriei contaminate cu sânge și alte produse biologice potențial contaminate cât mai puțin posibil;
sortare și prelucrare cu echipament de protecție potrivit, în spații special destinate;
colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcați în mod corespunzãtor conform Ord.MS nr. 1226/2012;
evitarea păstrării lor îndelungate, inainte de prelucrare;
asigurarea unui ciclu corect și complet de prelucrare
decontaminare.
– curățenie și decontaminare:
folosirea mănușilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau țesuturi;
decontaminarea inițială cu substanțe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcate;
dezinfecție cu soluție germicidă;
uscarea suprafeței prelucrate;
folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curățeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereților, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor, conform Ord.MS.nr.261/2007
– reziduuri infectante (Ord. MS nr.1226/2012)
neutralizare prin ardere sau autoclavare
colectare – recipiente impermeabile, marcate pentru diferențierea clară prin culoare și etichetare.
– igiena personală:
spălarea mâinilor (pct.2);
spălarea altor parți ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potențial contaminate sau cu materiale potențial contaminate;
evitarea activităților cu risc de expunere:
existența de leziuni cutanate( prezența unui deficit imunitar);
– graviditate;
– asistența de urgență, principii:
viața pacientului este prețioasă;
obligatorie aplicarea Precauțiunilor Universale;
– chiar și în situații imprevizibile se vor asigura cele necesare respectării principiilor Precauțiunilor Universale.
SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ:
– mască, ochelari, ecran protector, mănuși, halat, șorturi impermeabile, cizme, bonete;
– decontaminare după efectuare a necropsiilor:
instrumentar;
suprafețe, mobilier.
LABORATOARELE CLINICE ȘI DE CERCETARE:
– colectarea flacoanelor care conțin produse biologice în containere marcate, care să impiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;
– evitarea contaminării pereților exteriori ai flacoanelor colectoare;
– utilizarea echipamentului potrivit cu prestațiile laboratorului:
mănuși;
masca, ochelari de protecție, ecran protector;
halat, șorț impermeabil, bonetă.
– spălarea atentă a mâinilor;
– utilizarea de echipamente de pipetare automate, semiautomate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;
– atenție la utilizarea de material ascuțit în activitatea de laborator;
– curățenia, dezinfecția, sterilizarea în mod corect, standardizat;
– instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:
chimică;
fizică-ardere;
autoclav.
– aparatura defectă-decontaminare înainte de reperare;
– la terminarea activității, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea și îndepărtarea în vederea prelucrării;
– amplasarea de afișe avertizoare asupra riscului de contaminare.
3.7.3 Atitudinea în cazul expunerilor profesionale cu produse biologice care fac obiectul Precauțiunilor Universale
Inoculare percutanată, înțepătură, tăietură:
spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;
aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălarea cu apă și săpun sau detergent.
Expunerea mucoaselor:
clătirea gurii cu apă curentă;
– clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.
Raportarea evenimentului:
medicului personalului;
imediat dupa expunere;
– înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă
identificarea);
– înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus:
momentul și felul expunerii;
primul ajutor.
Medicul personalului decide:
asupra personalului;
asupra pacientului.
– consiliere și consimțământ pretestare;
– testare privind statutul imunitar și infecțios (HBV, HIV, HCV) in dinamică;
– urmărire clinică, profilaxie, tratament complicații ale expunerii.
Persoanele expuse în timpul activității în unități private se vor adresa Direcției de Sănătate Publică, dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unitățile de stat.
ÎNTREAGA ASISTENȚĂ ACORDATĂ PERSOANELOR IMPLICATE ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ ("SURSĂ", PERSONAL AFECTAT) SE VA DESFĂȘURA NUMAI PE BAZĂ DE CONSIMȚĂMÂNT ȘI CONFIDENȚIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR LOR MEDICALE.
Personal infectat cu HIV:
– respectarea drepturilor omului;
– schimbarea locului de muncã, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia, când:
se dovedește că nu-și protejează pacienții;
este necesară protecția sa medicală.
– conducerea unității va asigura un alt loc de muncă.
3.7.4 Principii generale de prevenire a riscurilor în cazul împrăștierii deșeurilor periculoase
Purtarea echipamentului de protecție, menținerea curățeniei acestuia și utilizarea lui permanentă;
Asigurarea de instalații pentru igiena personală și utilizarea acestora înainte de a servi masa și la sfârșitul zilei;
Reducerea numărului de lucrători expuși sau care ar putea fi expuși;
Separarea zonelor de lucru;
Limitarea accesului în zonele cu risc;
Reducerea la minimum a duratei și a intensității expunerii- dezinfecție rapidă a zonei contaminate cu biocide active pe HIV și HBV (timpul de expunere sã fie cât mai redus);
Interdicția de a se consuma alimente sau băuturi precum și evitarea fumatului în zonele respective;
Respectarea procedurilor de lucru care include măsuri privind manipularea, depozitarea și transferul deșeurilor și a produselor chimicale (Anexa 6).
Date statistice pe anul 2015
Numărul total al personalului : 875
Numărul total de paturi și numărul mediu de paturi ocupate: 612 (continue) / 38 (internãri de zi),total : 650
Numărul total de cazuri de hepatită B, hepatită C și alte infecții virale cu transmitere sanguină în rândul personalului implicat în manipularea deșeurilor/2014 : 21
Numărul total de:
a) alte accidente din care poate rezulta transmiterea unei infecții serioase sau vătămarea: 0
b)accidente cu ace de seringi sau alte obiecte ascuțite: 0
3.8 Responsabilități privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale
Managerul spitalului elaborează strategia privind gestionarea deșeurilor și deleagă responsabilitatea implementării strategiei Directorului de Îngrijiri medicale, în calitate de membru al Comitetului Director al spitalului.
Coordonatorul activității de protecție a sănătății în relație cu mediul în colaborare cu responsabilul de mediu, directorul de îngrijiri, comp. SPCIN, șeful serviciului tehnic – administrativ, șefii departamentelor generatoare de deșeuri, identifică deșeurile generate în cadrul fiecărei secții / compartiment / serviciu / birou, în vederea întocmirii “listei deșeurilor generate în cadrul Spitalului Municipal Dr. Alexandru Simionescu Hunedoara” (anexa 7).
Formularul cuprinde o serie de informații legate de gestionare, și anume:
denumiri și coduri deșeuri Conf. HG 856/2002;
locul și sursa generatoare de deșeuri (procesul/operația), tipul de deșeu și originea acestuia;
caracterizarea deșeurile din punct de vedere al naturii lor (periculoase / nepericuloase, respectiv valorificabile / nevalorificabile);
precizează locul de colectare/stocare provizorie pentru fiecare categorie de deșeuri;
agentul economic care asigură valorificarea /eliminarea.
Gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală în cadrul Spitalului Municipal “Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara, în conformitate cu Ordinul MS nr.1226/3.12.2012 cu privire la aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale, responsabilitățile privind colectarea deșeurilor revin:
– reprezentanților instituției – managerul, directorul medical, directorul de îngrijiri,
– coordonatorului activității de protecție a sănătății în relația cu mediul – asistent principal igienă din cadrul compartimentului SPCIN,
– consilierului pe probleme de siguranță din instituție – inginerul din cadrul compartimentului SSM-SU,
– medicului delegat cu responsabilități în prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale din instituție – medicul primar epidemiolog, coordonator al compartimentului SPCIN,
– șefului serviciului administrativ – inginerul coordonator al Serviciului Administrativ,
– responsabilului spațiului de stocare temporară,
– medicilor șefi de secție,
– asistentelor șefe,
– medicilor,
– asistentelor,
– infirmierelor,
– îngrijitoarelor care asigură curățenia în spital, într-un cuvânt întregului personal angajat al instituției.
Persoana desemnată să coordoneze activitatea de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea unităților care desfășoară activități conexe celor medicale (cabinete de înfrumusețare corporală, îngrijiri paleative și îngrijiri la domiciliu etc.) are ca atribuții să coordoneze și să răspundă de colectarea, transportul, tratarea și eliminarea deșeurilor rezultate din activitatea proprie.
În conformitate cu Legea nr.132 din 30 iunie 2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice responsabilitățile privind colectarea selectivă a deșeurilor se face prin numirea unor responsabili la nivel de unitate, respectiv Directorul de Îngrijiri și Medicul primar epidemiolog prin instruirea întregului personal al instutuției și în special al personalul însărcinat cu efectuarea curățeniei direct raspunzător de colectarea deșeurilor din unitate și care va fi instruit suplimentar conform prevederilor art.54 din ord. MS 1226/2012.
3.9 Estimarea costurilor privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale
În conformitate cu prevederile a OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice la nivelul unității a fost încheiat un acord cardu privind serviciile de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală, pe o perioada de 30 luni începând cu data de 20.07.2011 și prelungit prin Contractul Subsecvent de Prestări Servicii nr.11/04.01.2016 la Acordul Cadru nr.177/28.11.2014.
În urma licitației, prețul privind colectarea, transportul și eliminarea finală pentru deșeurile rezultate din activitatea medicală va fi determinat de cantitățile de deșeuri colectate raportat la comanda formulatăp de către achizitor, și cu luarea în considerare a prețului unitar ofertat de către acesta în propunerea financiară, respectiv 5,80 fără TVA – 2775 kg/lună.
Cantitatea lunară de deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, cunoscută și evidențiată în raportări este de aproximativ 2.560 kg/luna.
Conform contractului prestatorul se obligă să presteze servicii de colectare, transport și eliminare finală deșeuri spitalicești servicii clasificate conform CPV : 90524400 – o Servicii de clectare, de transport și de eliminare a deșeurilor spitalicești. De asemenea, prestatorul va asigura, raportat la comanda achizitorului, serviciile de colectare a deșeurilor medicale rezultate din activitatea unității sanitare (inclusiv să pună la dispoziția achizitorului recipienții/ambalajele necesare în acest sens), transportul acestora și eliminarea finală a deșeurilor potrivit normelor aplicabile în materie.
Pentru deșeurile infecțioase și înțepătoare-tăietoare, operatorul transformă aceste deșeuri, din deșeuri infecțioase în deșeuri neinfecțioase prin procedeul de sterilizare termică de joasă temperatură.
Pentru deșeurile anatomo-patologice, deșeurile rezultate de la aplicarea tratamentelor cu cititoxice și citostatice se asigură incinerarea la operatorul care are contract cu instituția
Valoarea estimată a cheltuielilor privind serviciile de colectare, transport și eliminare finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală este de 196.935,97 lei/an.
Deșeurile asimilabile celor menajere sunt colectate de firma de salubritate din Hunedoara pe bază de contract. Prețul de colectare al deșeurilor asimilabile celor menajere este de 60,80 lei/mc fără TVA, iar cantitatea lunară a acestora este de 83 mc/lună.
Valoarea estimată a cheltuielilor privind colectarea deșeurilor menajere este de 75.090,43 lei/an.
Deșeurile colectate selectiv, respectiv carton, hârtie, plastic, sticlă sunt colectate de firma de salubritate, în baza unui protocol de colectare. Nu esistă costuri pentru aceste servicii din partea unității sanitare.
Deșeurile de fier sunt predate către centrele de colectare a fierului vechi de pe raza municipului Hunedoara.
Deșeurile de DEE sunt colectate de o societate specializată în acest sens, în baza unui contract de prestări servicii încheiat la nivel de unitate.
Deșeurile tuburi și corpuri de iluminat sunt colectate pe bază de contract de o firmă specializată în acest sens din București.
Deșeurile rezultate din activitatea Laboratorului de Radiologie, respectiv filme, soluții fixatoare și revelatoare se colectează de către o firmă care transportă aceste deșeuri pe bază de contract.
Soluțiile apoase de reactivi rezultate din activitatea Laboratorului de Analize Medicale se transportă și sunt neutralizate de către o firmă din Cluj Napoca.
CONCLUZII ṢI PROPUNERI
1. În ultimul timp gestionarea deșeurilor, fie că sunt rezultate din activitățile medicale, fie că provin din alte activități, a devenit un domeniu interesant și important la nivel mondial. Problemele mediului ( poluarea, efectele asupra sănătății populației, recuperarea energiei) au legătură directă cu gestionarea deșeurilor. Protecția mediului trebuie integrată în definirea și implementarea managementului gestionării deșeurilor.
2. Gestionarea deșeurilor este costisitoare, costă bani. Implementarea unui sistem nou de gestionare care include colectarea, sortarea si reciclarea, poate aduce venituri în timp și poate genera noi locuri de muncă, dacă se pune accent pe reciclare.
3. Legislația Uniunii Europene și cea a României oferă cadrul necesar coordonării gestionării deșeurilor rezultate din activitățile medicale pentru instituțiile statului, cum ar fi: Garda de Mediu, Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, Institutul Național de Sănătate Publică, Agențiile Județene de Protecția Mediului și unitățile sanitare.
4. Concepția actuală cu privire la gestionarea deșeurilor constă în ideea adoptării de tehnologii noi care să producă deșeuri în cantități reduse și într-o formă cât mai ușor de tratat. Pentru ca impactul asupra mediului să fie cât mai redus trebuie găsite soluții pentru adoptarea de metode moderne de tratare/eliminare a tuturor tipurilor de deșeuri
5. Responsabilitatea educației și formării profesionale a angajaților în privința colectării separate a deșeurilor la sursă, a depozitării și eliminării finale a deșeurilor cade în sarcina echipei manageriale prin coordonatorul activității de protecție a sănătății în relația cu mediul din unitățile sanitare.
Propuneri
1.Achiziționarea de către unitatea sanitară a unei instalații de sterilizare termică cu căldură umedă (abur)(Anexa 7). Sterilizarea termică cu căldură umedă (abur) – autoclavarea este un procedeu de neutralizare folosit pentru tratarea deșeurilor medicale infecțioase, cu excepția deșeurilor anatomo -patologice. Tehnologia cuprinde mai multe etape:
– colectarea pe categorii a deșeurilor în recipienți speciali,
– preluarea și transportul la stația de tratare,
– neutralizare prin sterilizare cu abur,
– tocarea resturilor de la deșeuri și
– transportul la locurile special amenajate.
Stația poate trata toate deșeurile provenite de la unitățile sanitare de pe raza județului Hunedoara și din împrejurimi.
Stația are o capacitate de prelucrare de 500 kg/h (circa 12 tone/zi). Deșeurile medicale periculoase tratate prin sterilizare termică sunt supuse unor operațiuni de procesare mecanică (mărunțire, tocare, compactare, etc).
Neutralizarea prin sterilizare termică (autoclavarea), se realizează la temperaturi cuprinse între 121 grade Celsius și 147 grade Celsius.
Conform Raportului studiului privind managementul și tratarea deșeurilor medicale (Versiunea RO) materialul rezultat poate fi transportat la rampa de gunoaie ca deșeu asimilabil celor urbane sau pentru "recuperare" în instalații de gazeificare a conținutului său superior energetic (7000 kcal x kg).
Instalația propusă este concepută pentru obținerea unei maxime siguranțe ecologice, tehnice și de gestiune în vederea ocrotirii mediului în zonă. Instalația aplică tehnologie și tehnică de ultimă generație corespunzătoare noilor sisteme și metodologii de gestiune având următoarele avantaje:
– proces fără ardere;
– reducerea nevoii de incinerare;
– sterilizarea completă a deșeurilor;
– deșeurile sunt mărunțite (tocate) apoi sterilizate la temperaturi înalte într-un sistem închis;
– resturile sunt reduse cu peste 70 % și sterilizate complet;
– nu există emisii în apă sau în aer în urma procesului de sterilizare;
– procesul de sterilizare este complet automatizat și monitorizat prin sistemul de control.
Ținând cont de faptul că în unitățile spitalicești se generează permanent deșeuri medicale periculoase, neutralizarea și eliminarea lor implică cheltuieli permanente. Un spital de capacitate medie, așa cum este și Spitalul Municipal ”Dr.Alexandru Simionescu” Hunedoara cheltuiește anual circa 40.000-50.000 de euro activitățile de preluare, transport și eliminare de către firmele de colectare, a deșeurilor medicale periculoase, altele decât cele anatomo-patologice și părți anatomice. Achiziționarea de către spital a unui echipament propriu de neutralizat deșeuri medicale periculoase, altele decât cele anatomo-patologice, prin sterilizare termică (autoclavare) se poate face cu circa 50.000 de euro. Astfel, după primul an de utilizare, echipamentul se amortizează, iar începând cu cel de al doilea an, spitalul nu mai trebuie să aloce pentru neutralizarea și eliminarea deșeurilor medicale periculoase (altele decât cele anatomo-patologice) decât sume foarte mici, practic plătesc doar curentul electric, restul până la 40.000-50.000 euro putând fi folosiți în alte scopuri:materiale sanitare, medicamente, salarii, investiții .
Analiza SWOT
Puncte tari
– tratarea directă cu abur saturat se face la temperatură și presiuni ridicate și constante;
– managementul deșeurilor este bazat pe principiul: poluatorul plătește și reduce riscul de la sursă ;
– sistemul are capacități de procesare mari (ex.: capacitatea medie a unei stații functionale pe piața românească este de 500 kg/h., rezultând un potențial de procesare de 12 tone/zi);
– reducerea cantității de deșeuri la 75% din cea inițială (in funcție de tehnologia de sterilizare folosită);
– eliminarea finală a deșeurile periculoase rezultate din activitățile medicale prin arderea în incineratoare proprii prezintă risc pentru unitățile sanitare: în procesul de incinerare se produc emisii nocive precum dioxina si metalele grele, deosebit de periculoase pentru sanătatea populației, frecvent, prezintă deficiențe de funcționare, nu sunt adaptate pentru incinerarea deșeurilor cu un conținut ridicat de material plastic, prezintă costuri ridicate de operare;
– alternativa pentru unitățile sanitare de sterilizare termică cu căldură umedă (abur) a deșeurilor periculoase este prevăzută în Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor.
Puncte slabe
– cantitatea produsă la nivel local sau regional de deșeuri medicale periculoase nu este cunoscută nefiind o informație publică;
– potențialul de procesare a deșeurilor poate depăși necesarul de sterilizare deoarece nu se pot încheia contracte de procesare cu toate unitățile medicale locale sau regionale;
– dificultate în încheierea și respectarea contractelor cu unitățile medicale deoarece poate exista posibilitatea să nu aloce bani pentru ceea ce se colecteaza în "mod normal" de fimele de salubrizare la comun cu gunoiul menajer;
– tentatia de a reduce durata de tratare a deseurilor pentru diminuarea costurilor legate de producerea aburului la temperatura si presiunea optime;
– reticență la nivel national față de colectarea selectiva a deșeurilor;
– existența deșeurilor ce nu pot fi neutralizate prin sterilizare: anatomopatologice și părți anatomice, citotoxice, farmaceutice, radioactive, cadavre;
Oportunități
– închiderea crematoriilor existente în cadrul unităților sanitare;
– externalizarea serviciilor de tratare și eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
– existența pe piața românescă a echipamentelor de ultimă generație folosite pentru tratarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
Amenințări
-unitățile sanitare cu număr redus de paturi pot să-și achiziționeze autoclave proprii;
-subfinanțarea sistemului de management al deșeurilor;
-insuficienta informare și conștientizare a angajaților cu privire la colectarea selective a deșeurilor;
-afacere ce depinde de contractele încheiate cu unitățile sanitare și de cantitățile generate de acestea;
-necunoașterea și implementarea dificilă a noilor tehnologii în materie de eliminare a deșeurilor.
2. Educarea și formarea profesională a angajaților prin participarea la cursuri de pregătire conform legislației în domeniu.
3. Trainingul angajaților cu privire la noutățile apărute în domeniul managementului deșeurilor rezultate din activitățile medicale.
Anexa 1
Imaginea 2.1 Pictogramă deșeuri infecțioase
Imaginea 2.2 Pictograme deșeuri periculoase
Imaginea 2.3 Cutii deșeuri neînțepătoare
Imaginea 2.4 Recipient deșeuri înțepătoare-tăietoare
Imaginea 2.5 Pictograme deșeuri chimice și farmaceutice
Imaginea 2.6 Recipient colectare soluții Radiologie
Imaginea 2.7 Recipient colectare produse reziduale Laborator
Imaginea 2.8 Saci colectare deșeuri nepericuloase
Imaginea 2.9 Containere colectare selectivă
Anexa 2
Imaginea 3.2 Clădire Boli Infecțioase, TBC, Dermatovenerologie
Imaginea 3.3 Clădire Ambulatoriu de Specialitate
Imaginea 3.4 Container colectare deșeuri material plastic
Imaginea 3.5 Operator transport deșeuri
Imaginea 3.6 Autoclav TUTTNAUER 3850 EL
Imaginea 3.7 Tehnica spălării mâinilor
Imaginea 3.8 Interzis recapișonarea acelor
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
ANEXA 7
Imaginea 7.1 Instalație de sterilizare termică cu căldură umedă (abur)
BIBLIOGRAFIE
A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
B. Legislație
1. Legea nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deșeurilor publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 25 noiembrie 2011
2. HG nr. 856/2002 cu privire la evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile cu completările ulterioare, inclusiv deșeurile periculoase, (Monitorul Oficial nr.659 din 5 septembrie 2002) modificat prin HG nr.210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (Monitorul Oicial nr.187 din 19 martie 2007)
3. Ordinul MS nr. 1226/ 3.12.2012 cu modificările și completările ulterioare (Ord.MS 219/2002,ord. 997/2004 si Ord. MS 1029/2004) pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale
4. Legea nr. 132/ 30.06.2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice publicată în Monitorul Oficial 461/ 6.07.2010
5. Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății publicat în Monitorul Oficial nr. 372/28 apr. 2006 cu modificările și completările ulterioare în gestionarea deșeurilor de medicamente
HG nr. 1.470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a
Planului Național de gestionare a deșeurilor
Ordinul MS nr. 713/2004 privind aprobarea Normelor de autorizare sanitară a unităților sanitare cu paturi
Ordinul MS nr. 536/1997 cu modificările și completările ulterioare (ord. MS nr. 1.028/2004) pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației
HG nr.1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României;
ADR – Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase
Ordin MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare
12. Hotărârea de Guvern nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor
13. Ordinul nr. 1121/2006 privind stabilirea modalităților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective
14. Hotarârea de Guvern 870/2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020
C. Site- uri
http://www.sphd.ro/
http://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2014/articole/deseurile-o-problema-sau-o-resursa
http://www.setcar-braila.ro/eliminare-deșeuri-periculoase
www.tuttnauer.com
www.interferențe.ro/spalarea-corecta-a-mainilor.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Deșeurilor Rezultate DIN Activități Medicale (ID: 117717)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.