Managementul Deseurilor In Municipiul Alba Iulia
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918“ ALBA IULIA
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
PROIECT DE DIPLOMĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:
Prof.Univ Dr Dimen Levente Pătrînjean Bogdan
ALBA IULIA
2016
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918“ ALBA IULIA
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN MUNICIPIUL ALBA IULIA
COORDONATOR ȘTIIȚIFIC: ABSOLVENT:
Prof.Univ Dr Dimen Levente Pătrînjean Bogdan
ALBA IULIA
2016
Introducere
Deșeurile reprezintă orice substanță sau obiect rezultat în urma unor activități, de natură fizică sau chimică, acestea au existat din totdeauna fiind chiar și un pericol pentru mediul înconjurator.
Motivația mea în alegerea acestei teme pentru elaborarea lucrări de diploma a fost angrenată de importanța pe care o au acestea, dar mai ales de buna gestionare a deșeurilor într-un oraș, și de dorința de a avea un mediu înconjurator cât mai curat și nepoluat. Din fericire Alba Iulia este un oraș nu foarte puternic industrializat, avand doar câteva firme puternic poluatoare , dar să nu ne culcăm pe o ureche și să privim spre viitor, pe cât posibil să aducem un aport în protecția mediului.
Descrierea geografică
Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m, la o distanță de 340 km de București, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu și la 241 km de Arad. Municipiul este așezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeș, crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei. Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4 km. Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean, erodate de râurile Mureș, Sebeș și Secaș, acestea formând un șir de râpe cu forme interesante și vegetație rară. Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică și 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului.
Deșeurile într-un municipiu reprizintă o problemă mare , astfel trebuie să fie o gestionare foarte inteligentă pornind de la colectare, transport, tratare, valorificare și eliminarea acestora.
Autoritățile componente ale gestionarii deșeurilor trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor de protecție a mediului care reflectă cerințele impuse de legislația europeană. Directivele europene transpuse în legislația romanească au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor, acordând atenție necesitații protejării și economisirii resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune și găsirii de soluții eficiente pentru reducerea poluări.
1. ASPECTE GENERALE ÎN GESTIONAREA DEȘEURILOR
1.1 Tipuri de deșeuri
După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:
A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt grupate în:
A1- Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții publice.
A2 – Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).
A3 – Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și modernizarea și întreținerea străzilor.
A4 – Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.
B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.
C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.
C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:
Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.
Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.
Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile produse de termocentralele care funcționează pe cărbune.
C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.
C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.
1.2 Colectarea deșeurilor
1.2.1 Aspecte generale privind colectarea deșeurilor
Colectarea deșeurilor este prima etapa a gestionari deșeurilor, programele de colectare fiind diferite, acestea depinzând de mai mulți factori, în funcție de deșeul colectat, comunitatea de unde este ridicat și preferințele acestora.
Echipamentele de colectare pot fi diferite, în funcție de producător, furnizor, de modul de lucru a acestora, acționate mecanic sau automat, acestea se adresează unei game foarte mari de clienți, familii mici, medii, mari, instituții, agenți comerciali sau diferiți agenți economici din industire.
„EPA propune următorii pași cheie în dezvoltarea sau modificarea unui sistem de transfer și de colectare a deșeurilor:
Definirea obiectivelor și a constrângerilor comunitații
Caracterizarea suprafeței de generare a deșeurilor și a suprafeței serviciilor
Determinarea opțiunilor de transfer și de colectare publică și privată
Determinarea structurii sistemului de finanțare
Identificarea procedurilor de colectare și de pregatire a deșeurilor
Identificarea echipamentului de colectare și a mărimi echipajului necesar
Evaluarea nevoilor și a opțiunilor de transfer
Evaluarea alternativelor de transfer și de colectare
Dezvoltarea programelor și a rutelor de colectare
Implementarea sistemului de colectare
Monitoriuzarea performanței sistemului , ajustarea acestuia când este necesar”
( managementul dșeurilor , Vasile Oroș , Camelia Drăghici , Editura Universitară Transilvania Brașov 2002 , pagina 23 )
Colectarea se face de către firmele autorizate în domeniu, acestea având un plan de urmărit astfel:
Pentru deșeurile menajere proveite din activitați spitalicești, clinici, piețe de alimente, hoteluri se efectuează colectarea zilnică
Pentru deșeurile menajere provenite de la blocuri cu mai mult de 10 etaje, colectarea se face de două ori pe saptămână
Pentru deșeuri menajere care provin de la blocuri cu mai putin de 10 etaje, colectarea se face odata pe saptămână
Deșeurile provenite de la case de locuit se colectează odată la 10 zile
1.2.2 Dezvoltarea rețelelor de colectare a deșeurilor menajere
Prin colectarea deșeurilor menajere se înțelege efectuarea operațiilor de strângere, prelucrare și transport a acestor deșeuri în vederea valorificării și neutralizării lor.
Astăzi, mai mult ca oricând, deșeurile menajere și mai ales colectarea, transportul și depozitarea acestora constituie o problemă de o deosebită importanță, mai ales prin faptul că volumul acestora crește direct proporțional cu creșterea numărului populației urbane și cu nivelul de trai, fapt ce duce la amplificarea pericolului degradării mediului înconjurător. Varietatea substanțelor organice și anorganice din deșeurile menajere face ca procesul degradării aerobe și anaerobe de către microorganisme să fie rapid și dificil de controlat, fapt ce poate provoca degradarea rapidă a mediului în zonele de depozitare și apariția riscului de îmbolnăvire a locuitorilor din zonă. De asemenea pot apărea diverse rozătoare, precum și alte viețuitoare generatoare de boli dar și factori de transmitere a unor boli infecțioase ce pot provoca epidemii.
Pe de altă parte zonele de depozitare a deșeurilor urbane au un aspect total inestetic, astfel încât zonele din preajma depozitelor de deșeuri sunt practic inutilizabile chiar și pentru agricultură.
Colectarea propriu-zisă este operația de ridicare a deșeurilor de la punctele de precolectare secundară și transportul acestora la centrul municipal de depozitare, valorificare și neutralizare a acestora.
Operația de colectare și depozitare a deșeurilor urbane revine în sarcina primăriilor, care prin regiile proprii sau prin firme private ce au contracte cu primăriile au sarcina să se ocupe de colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor.
Modernizarea sistemului de colectare a deșeurilor urbane solide este posibilă prin introducerea unor tipuri de containere standardizate la nivel european, diferențiate ca dimensiune în funcție de modul de locuire, blocuri sau locuințe individuale.
În viitorul apropiat este necesară de asemenea amenajarea de noi puncte de colectare dotate cu facilități de menținere a stării de curățenie și încadrate în peisajul existent. Europubelele de diferite capacități prezintă avantajul că sunt mai ușor de manevrat, pot fi descărcate în utilaje de transport aflate în funcțiune și permit trecerea treptată la sistemul de colectare dual. Acest sistem constă în utilizarea a două feluri de recipienți:
unul pentru materialele recuperabile de orice fel (sticlă, metale, hârtie, plastic);
altul pentru deșeurile organice ce merg direct la eliminate.
Încercarea de introducere a sistemului dual ca prim pas de colectare selectivă se presupune a fi experimentată într-o zona centrală de locuințe, folosind pubele de 110 l din material plastic și incluzând pentru început un număr de circa 15.000 de locuitori.
Este recomandabilă o trecere lentă de la actualul sistem la noul sistem astfel încât să se poată folosi utilajele existente până la casarea lor definitiva iar înlocuirea lor să se facă pe parcurs. În plus, prin cuprinderea unui număr limitat de locuitori în noul sistem este posibilă o redistribuire a containerelor aflate în funcțiune și eliminarea recipienților improvizați.
Deșeuri ce pot fi separate la sursă: hârtie, sticla, plastic, textile, metal. Cantitatea de deșeuri ce poate fi colectată selectiv este de aproximativ 85-100 kg/loc/an. Sticla este cel mai răspândit material care se colectează separat. Este abrazivă, nu se degradează biologic, absoarbe multă energie într-un arzător și fumul degajat se depune pe instalațiile de ardere și are un potențial de poluare ridicat, fiind o impuritate greu de eliminat în cazul compostării.
Hârtia și cartonul se află pe locul doi la colectare selectivă. Valoarea hârtiei prezintă fluctuații mari pe piața economică. Are potențial ridicat de impurități.
Materialele plastice au o greutate volumică mică (cantitate mare și greutate mică). Colectarea deșeurilor stradale și din parcuri necesită un număr suficient de recipienți stradali, amplasarea lor în locuri adecvate (străzi, piețe, parcuri) și golirea lor periodică. O altă activitate, cea de curățire propriu-zisă a străzilor, presupune măturarea și stropirea (spălarea) lor.
Dotarea cu automăturători multifuncționale și cu randamente crescute va trebui făcută în raport de suprafață străzilor asfaltate, betonate și în funcție de frecvența cu care se impune întreținerea lor. În cadrul deșeuri stradale și din parcuri exista o categoric specială, cele vegetale, rezultate din tăierea pomilor, cosirea peluzelor, culegerea frunzelor căzute care se pretează în mod special la reciclare, această operație realizându-se prin compostare. Extinderea acestor practici este recomandabilă având în vedere existența posibilităților de utilizare a produsului tot la întreținerea spațiilor verzi. Modernizarea acestor activități presupune o mai bună dotare cu utilaje și personal.
Activitatea de colectare a deșeurilor va fi efectuată cu respectarea următoarelor condiții de calitate:
precolectarea deșeurilor municipale se va face numai în recipiente standardizate și în număr suficient pentru depozitarea temporară a deșeurilor între două ridicări;
personalul care deservește autogunoierele să nu lase resturi de deșeuri pe platforma de precolectare/locul de amplasare a recipientelor;
operatorul să comunice graficul de colectare utilizatorului;
sa fie respectat graficul stabilit de ridicare a deșeurilor municipale;
dezinfectarea periodică a recipientelor de precolectare;
transportul deșeurilor municipale să se facă cu autogunoiere speciale, ce au o stare tehnică și de întreținere bună, personalizate cu numele operatorului;
deșeurile municipale să fie depozitate numai în depozitele autorizate;
autogunoierele să fie dezinfectate de operator conform normelor sanitare în vigoare.
Colectarea și transportul deșeurilor voluminoase este o operațiune prin care sunt preluate de la populație acele deșeuri ocazionale al căror volum împiedică precolectarea în pubele. Preluarea se face în recipienți speciali puși la dispoziție de operatorii serviciului de salubrizare. Producătorul deșeului nu are dreptul să depoziteze temporar deșeul voluminos în altă parte decât în recipientul de precolectare. Acesta va fi amplasat de către furnizor în așa fel încât să nu pericliteze circulația rutieră sau pietonală ori siguranța mediului înconjurător și a cetățenilor.
Preluarea deșeurilor voluminoase se va face:
la cererea beneficiarului (telefonic);
periodic, la date bine prestabilite pentru fiecare benficiar.
1.2.3 Recipienții pentru stocare
Containerele de mari dimensiuni, folosite în prezent asigură o creștere a productivității muncii societăților de colectare a deșeurilor menajere, dar sunt puțin rezistente la coroziune, se degradează rapid și sunt inestetice.
În ultima perioadă de timp au apărut containere de dimensiuni medii, confecționate din aliaj de aluminiu sau din tablă de oțel zincată, care rezistă timp mai îndelungat la coroziune, au un sistem de închidere performant, fapt ce împiedică pătrunderea rozătoarelor în aceste containere, precum și reduce eliminarea mirosurilor neplăcute din container. De asemenea aceste containere dispun de roți cu care pot fi deplasate cu ușurință din apropierea blocurilor la zona de unde poate acționa cu ușurință autovehiculul special de descărcare.
Recipienții de stocare a deșeurilor pot fi considerați ca accesorii strâns legate de vehiculele de transport, deci este mai bine dacă se afla în apropierea organului de transport și dacă întreținerea lor sistematica este asigurata de unitatea de salubritate publica. Menținerea în stare curată a recipienților poate fi considerată ca o sarcina a administrării imobilelor. Problemele principale în aceste condiții sunt puse de recipienții de gunoaie pe de o parte și de spațiul de stocare pe de altă parte. Recipienții de gunoaie pot fi considerați ca anexe ale autovehiculelor de transport și, ca urmare, sunt fabricați după prescripții unitare (standarde).
În funcție de mărimea stocării deșeurilor și de caracterul zonei de colectare (gradul de construcție, densitatea locuințelor) sunt fabricați recipienți cu diferite volume.
Tipurile de recipienți de deșeuri utilizați în practică:
recipienți mici, cu volume de 35 – 50 – 60 l;
recipienți mijlocii, cu volume de 90 -110 l;
recipienți mari (containere de rostogolire, descărcare și de schimb) cu volume 1.100 – 1.500 l.
În general recipienții trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Să fie confecționați din materiale rezistente la intemperii, durabili în timp, rezistenți
la eforturi mecanice (loviri, îndoiri), neutri față de acțiuni chimice (coroziune provocată de produsele în descompunere) și neinflamabili;
Să fie echipați cu capace de închidere bune și ușor manevrabile;
Din punct de vedere al formei, trebuie astfel concepuți încât golirea lor să fie ușoară
și rapidă;
Trebuie soluționate manipularea, transportul și curățirea lor de către un singur om, iar greutatea lor proprie să fie cât mai mică;
Partea lor superioară să corespundă condițiilor impuse de dispozitivele de ridicare ale vehiculelor de transport.
În unele țări se caută introducerea sistemului de colectare a deșeurilor în saci de hârtie sau plastic.
Avantaje: manipularea și transportul sunt ușoare, fără emanare de miros urât, degajare de praf sau zgomot (se reduce și numărul muncitorilor de manipulare și încărcare); nu mai este necesară operația greoaie de curățire și întreținere sistematică a recipienților; se elimina suprastocarea nedorită a recipienților în perioadele de vârf datorită cantităților de deșeuri puternic variabile zilnic.
Inconvenientul cel mai mare este că procurarea sacilor este destul de scumpă. Ar trebui asigurată fabricarea continuă a unei cantități însemnate de saci și posibilitatea achiziționării lor fără perturbații. Sacii nu pot fi utilizați pentru transportul zgurii și cenușii datorită pericolului de aprindere.
În platformele de colectare a deșeurilor menajere, acolo unde există cel puțin trei eurocontainere, un recipient va fi destinat colectării molozului rezultat în urma operațiilor de modificare a locuințelor (montat uși, gresie, faianță etc), urmând a fi transportat de către operatori la depozitele autorizate.Molozul rezultat din operatiuni ample ale utilizatorilor (construire, demolare, modernizare etc) va fi depozitat în recipienți pusi la dispozitie de catre operatori si transportat la depozitele autorizate. Pentru eliberarea avizelor de constructie/demolare/modernizare, utilizatorul serviciului de salubritate va trebui să prezinte dovada incheierii unui contract cu o firmă specializată pentru transportul molozului și/sau a plății anticipate a prestației. Pentru a facilita evidența si distingerea de către utilizatori (persoane fizice sau juridice) a eurocontainerelor/europubelelor pentru moloz, acestea vor fi inscripționate cu sintagma pentru moloz.
În continuare sunt prezentate mai multe tipuri de pubele din tablă, respectiv mase plastice de diferite capacități.
În general, astăzi pubelele din metal sunt tot mai mult înlocuite cu „europubele” din polietilenă. Aceste „europubele” sunt robuste, au un sistem de prindere mecanizat, fapt ce asigură descărcarea loc mecanizată, în zona solicită mecanic au perete dublu, sunt realizate din materiale reciclabile, sunt rezistente la coroziune și construcția lor permite introducerea unor saci din material plastic în interior, astfel încât se asigură o igienă superioară acestor pubele.
Coș stradal pentru gunoi PK 50 (Standard DIN 30713). Confecționat din polietilenă de înaltă densitate stabilizată cu UV. Culorile folosite sunt: orange și verde.
Modul de aplicare:
fără stâlp de susținere;
cu stâlp din otel zincat, pentru instalat.
Figura 1.2.3 Coș de gunoi stradal (Google Image)
Alt tip de coș stradal : Pubele rotunde SME (DIN 6628). Material utilizat: HDPE stabilizată UV. Capacitățile întâlnite: 35-50 l.
Figura 1.2.3(1) Coș stradal rodund (Google Image)
b) Containerele MGB de 0,77 si 1,1 m3 sunt o soluție ideală pentru colectarea deșeurilor din blocurile de apartamente, spitale, restaurante, locații de comerț și industriale. Aceste containere respectă intrutotul cerințele legale ale managementului deșeurilor la nivel de primărie. Caracteristicile lor de bază sunt: rezistență deosebită, operare sigură datorită standardului înalt privind protecția muncitorilor, greutate după golire mică și aplicații versatile datorită gamei mari de accesorii disponibile și modificări constructive
Materialul de constructie : tablă din oțel, îngrijit nervurată și formată, decapată, sudată și galvanizată la cald. Roțile: îmbrăcate cu bandaj din cauciuc, putându-se mișca individual și echipate cu frâne individuale sau pedală de picior pentru operarea mecanismului de blocare centrală (4 roti, 200 mm; 2 roti cu frâna). Aceste containere sunt dotate și cu: mecanism de blocare centrala, bară de ridicare, protecție pentru copii conform standard EN .
Figura 1.2.3 (2) Containerele MGB metalice(Google Image)
Totuși eurocontainerele MGB din plastic (EN 840-2), sunt prefelabile, celor metalice. Containerele sunt produse din polietilenă de înaltă densitate (HD). Sunt deosebit de rezistente la influența razelor ultraviolete. Disponibile cu frâne individuale pe roți și cu pedală pentru operarea mecanismului de blocare centrală. Caracteristici: capac fix, culori: verde și negru.
Figura 1.2.3 (4) Eurocontainerele MGB din plastic(Google Image)
Tabelul 6.1 Date tehnice ale eurocontainerelor MGB din plastic
c) Europubelele GMT au capacitatea de 80 l, 120 l, 140 l, 240 l si 360 l. Sunt produse din polietilenă de înalta densitate de foarte înalta calitate, stabilizată la acțiunea razelor ultraviolete. Culorile în care se produc uzual europubelele sunt: negru, roșu, albastru, verde, galben și maro. Avantajele europubelelor GMT sunt:
mobilitate;
ușoare și extrem de robuste;
greutate mica după golire;
ușor de manipulat și mișcat;
capacitate mare;
rezistență înaltă.
Figura 1.2.3 (5) Europubele pentru gunoi Figura 1.2.3 (6) Europubele pentru sticlă și deșeuri reciclabile (Google Image)
Figura 1.2.3(7) Europubele pentru deșeuri din hartie si cartoane(Google Image)
Figura 1.2.3(8) Europubele pentru rezultate din ambalaj din plastic(Google Image)
Figura 1.2.3(9) Europubelele GMT(Google Image)
Tabelul 6.2 Date tehnice ale europubelelor GMT
1.3 Transportul deșeurilor
În unele țări, sistemul de evacuare prin transport cu diferite mijloace auto este înlocuit cu sisteme care însă nu au căpătat o largă utilizare, cum ar fi:
evacuarea gunoaielor prin rețeaua de canalizare comună prin spălare cu apă, care impune o prealabilă sfărâmare, concasare, mărunțire și antrenarea lor prin jet de apă. Aceasta metodă se poate realiza numai în condițiile în care volumul de apă pe cap de locuitor este mare, pentru antrenarea ușoară a deșeurilor (se utilizează în Franța, Italia, Marea Britanie).
evacuarea prin sistem pneumatic, printr-o rețea proprie. Conductele colectoare, asemănătoare tuburilor de gunoi, lasă să cadă deșeurile într-o pâlnie colectoare de unde prin curenți de aer sau vacuum parțial deșeurile sunt conduse într-un siloz unde sunt neutralizate (s-a utilizat la satul olimpic din Munchen -1972).
arderea gunoaielor la locul de producere, care însă prezintă un inconvenient ecologic, pentru că nu înlătura complet colectarea (nu toate deșeurile ard) și creează în interiorul localității surse de poluare aerului, dar se folosește la instalațiile sanitare și la unele întreprinderi speciale.
Modernizarea sistemului de transport al deșeurilor presupune introducerea de utilaje noi de tipul autogunoierelor compactoare de mare capacitate și a autocontainerelor. Achiziționarea noilor vehicule trebuie făcută în corelație cu noile tipuri de containere ce se vor introduce și luând în considerare calitatea drumurilor pe care se vor deplasa.
1.3.1 Tehnici și metode de transport
Condițiile principale sanitare impuse față de construcția vehiculelor de transportat deșeuri, care trebuie întreținute și pe perioada exploatării lor, sunt:
să asigure încărcarea gunoaielor rapid și fără împrăștiere, degajare de praf și zgomot, precum și transportarea deșeurilor complet închise și o descărcare rapidă;
să corespundă caracterului zonei de colectare și să asigure obținerea unui factor util de încărcare și a unui grad de compactare care permite exploatarea vehiculului la parametrii cei mai economici precum și folosirea la maxim a capacității de încărcare utilă, în concordanța cu raporturile densității volumetrice a deșeurilor din zona de colectare, respectiv cu volumul util al vehiculului;
să fie echipate cu dispozitive de avansare continua a deșeuri încărcate și de
repartizare uniformă a acestora;
construcția să fie simplă, cu exploatare sigură, fără deranjamente; caroserie rotativă la arc mic și luând în considerare desele opriri și porniri, să aibă instalații de oprire și pornire sigure;
vor fi dotate cu dispozitive de agățare pentru transportul lopeților sau al altor unelte utilizate la curățarea locului de lucru.
vehiculele să corespundă prescripțiilor valabile privind circulația pe drumuri publice și siguranța circulației, luând în considerare și condițiile de teren.
Mașinile mai trebuie să îndeplinească următoarele exigente privind măsurile constructive obligatorii pentru limitarea pericolelor:
să nu permită efectuarea de comenzi greșite;
să fie prevăzute cu dispozitive obligatorii de prevenire a pericolelor;
să fie tratate din punctul de vedere al protecției la foc;
să aibă un grad mare de stabilitate pentru a fi asigurate împotriva răsturnării;
să fie tratate antifonic și antivibrații;
să fie prevăzute cu filtre eficiente împotriva emisiilor de pulberi și gaze nocive
1.3.2 Transportul deșeurilor spre platformele de selectare/depozitare
Vehiculele de transport și colectare al deșeurilor urbane solide trebuie să satisfacă, conform direcției și normelor europene, următoarele exigente fundamentale de performanță:
pornire-oprire: mașinile trebuie să poată fi pornite și oprite de către operatori prin comenzi simple, prompte, ferme;
funcționare: autogunoierele trebuie să fie dotate cu dispozitive de încărcare eficiente și de înaltă productivitate care să poată manipula mecanizat întreaga gama de pubele și cu dispozitive de compactare, care să poată realiza un grad ridicat de compactare; automăturătoarele trebuie să fie dotate cu perii și valțuri care să asigure o măturare eficientă a străzilor cu un înalt grad de colectare a deșeuri stradale; ambele tipuri de mașini trebuie să aibă o cât mai mare
capacitate utilă de colectare a deșeurilor în compartimente etanșe, să se poată deplasa în siguranța cu o viteza cât mai mare și să se poată descărca integral, într-un termen cât mai scurt;
pericole de avarie reduse: atât la autoșasiul de baza cât și la echipamentul de gospodărie comunală;
securitatea muncii operatorilor: securitatea muncii pe timpul lucrului la încărcare, transport și descărcare; microclimatul din cabină; amplasarea comenzilor în câmpul fiziologic al operatorilor; eforturi cât mai reduse prin asistarea comenzilor; zgomot redus, sub 80 dB în cabină; vizibilitatea optimă de la postul de comandă; iluminarea corespunzătoare pentru lucrul pe timp de noapte; vibrațiile transmise operatorilor trebuie amortizate pentru a se încadra sub limitele admise pentru lucrul continuu pe durata unui schimb;
protecția mediului înconjurător: zgomotul exterior trebuie să se încadreze sub 75 dB; gazele de eșapament trebuie filtrate pentru a se încadra în limitele admise de normele europene; recipienții de colectare să fie etanși pentru a se evita poluarea prin miros sau pierderi de deșeuri pe parcurs.
Vehiculele vor fi încărcate astfel încât deșeurile să nu fie vizibile și să nu existe posibilitatea împrăștierii lor pe calea publică. Fiecărui vehicul i se va asigura personalul necesar pentru executarea operațiunilor specifice, în condiții de siguranță și de eficiență.
Încărcarea deșeurilor municipale în vehiculele transportatoare se face direct din recipiente. Este interzis să se răstoarne recipientele în curți, pe stradă sau pe trotuare, în vederea reîncărcării deșeurilor municipale în vehicule.
Personalul care efectuează colectarea este obligat să manevreze recipientele cu grijă pentru a evita deteriorarea lor, producerea prafului sau răspândirea deșeurilor în afara autovehiculelor de transport.
În cazul deteriorării unor recipiente, saci de plastic si al împrăștierii accidentale a deșeurilor în timpul operațiunii de golire, personalul care execută colectarea este obligat să încarce întreaga cantitate de deșeuri în autovehicul, astfel încât locul să rămână curat în cel mai scurt timp.
După golire, recipientele vor fi așezate în poziție normală, pe locul de unde au fost ridicate. Toate operațiunile vor fi efectuate astfel încât să se evite producerea zgomotului și a altor inconveniente pentru utilizator.
Starea tehnică a autovehiculelor trebuie să fie corespunzătoare circulației pe drumurile publice, fără scurgeri de carburanți, lubrifianți sau lichide speciale și să prezinte o bună etanșeitate a benelor de încărcare.
Autovehiculele care transportă deșeuri municipale trebuie să aibă un aspect îngrijit și să fie personalizate. Benele și containerele vor fi spălate la cel mult două zile și vor fi dezinfectate săptămânal în interior și spre exterior, cu substanțe recomandate de specialiști autorizați în domeniu.
Pentru deplasare se vor folosi traseele cele mai scurte, cu cel mai redus risc pentru sănătatea populației și a mediului, care au fost aprobate de autoritățile competente.
Transportatorii trebuie să aibă dotarea tehnică și personal corespunzător pentru intervenție, în cazul unor defecțiuni sau accidente apărute în timpul transportului.
Personalul care deservește mijloacele auto folosite pentru transportul de deșeuri trebuie sa fie instruit pentru efectuarea acestuia în condiții de siguranța, sa dețină toate documentele de însoțire și să nu abandoneze deșeurile pe traseu.
Cele mai mari cheltuieli în operațiile de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajare sunt cele care privesc combustibilul și întreținerea autovehiculelor de transport. În ceea ce privește transportul containerelor mari, s-au realizat autovehicule specializate, care realizează atât încărcarea containerului pe șasiul autovehiculului, cât și descărcarea lui.
În majoritatea țărilor din Europa se utilizează pentru transportul deșeurilor menajere autocompactoare, care realizează o dată cu încărcarea deșeurilor și compactarea acestora, fapt ce duce la creșterea semnificativă a capacității de transport a acestora. Aceste instalații asigură descărcarea mecanizată în principal a pubelelor și a containerelor.
În România s-au construit încă de peste 20 de ani autocompactoare pe șasiul autocamionului SR 113, dar la care golirea pubelelor se făcea manual, autocompactorul fiind dotat cu o cupă pentru încărcare. În acest moment aceste autogunoiere sunt depășite din punct de vedere al performanțelor tehnico–economice și au fost înlocuite, în anumite zone cu alte tipuri mai moderne și de mare capacitate.
În ultima vreme, în domeniul salubrității localităților, au apărut noi dotări: autocompactorul Volvo pentru reziduuri, cu o capacitate de 14 m3, dotat cu cameră video în spate; automăturătoare pentru trotuare marca Azura 2 (Franța), cu motor Euro 3, care, în pofida dimensiunilor reduse, are o capacitate de stocare a deșeurilor cât un agregat clasic.
Preocupări pentru creșterea eficienței activității de colectare și transport a deșeurilor menajere sunt în toate țările lumii. Tendința mondială este aceea de a utiliza pubele de plastic de mari dimensiuni cu destinații stricte pentru un anumit tip de deșeu, deci de la bun început s-a impus preselectare la locul de producere a deșeurilor. Autovehiculele dispun de sisteme de cântărire, descărcare și compactare.
În Spania există containere de plastic de mari dimensiuni în care locuitorii pun deșeurile doar în pungi legate. Containerele sunt transportate fără ca deșeurile să fie compactate pe platforme speciale unde sunt descărcate și sunt sortate pe tipuri de deșeuri. Datorită faptului că deșeurile nu au fost compactate acestea pot fi ușor selectate.
Din păcate în România datorită faptului că deșeurile sunt compactate ele sunt distruse, amestecate și presate, fapt ce face dificilă sortarea ulterioară a acestora și deci o serie de materiale nu pot fi recuperate.
1.3.3 Tipuri de utilaje de transport și manipulare a deșeurilor
a) mașină de transport gunoi tip Variopress 211 este mașină de transport gunoi cu condensare prin presare. Mecanismul de golire a vaselor se realizează ușor, rapid și fără zgomot. Mecanismul de condensare este pe bază hidraulică, automatizat, dar în cazul unui deșeu mare se realizează și manual. Volumul rezervorului este de 1,5 m3, ciclul de condensare fiind de 17 secunde. Efectuează goliri pentru pubele între 110-1100 l, și a containerelor tip închis de 4-7 m3. Caracteristici de gabarit: lungime 8130- 9080 mm; înălțime 3550 mm; capacitate 16-24 m3.
Figura 1.3.3 Modele mașină de transport gunoi (Google Image)
b) Transportor de container, care poate fi
transportor de container pe rotile(cu basculare laterală, cu brațe);
transportor de container cu un braț;
transportor de container cu două brațe.
Aceste transportoare sunt într-o gamă mare ele având o capacitate 3-35 t.
Figura 1.3.3(1) Modele transportor de container(Google Image)
c) Tipurile de utilaje de manipulare a deșeurilor la gropile de gunoi, la stațiile de transfer sunt diverse, dintre acestea amintim: ifron, buldozere, stivuitoare (cu lamă, cu cupă), minimacarale și altele.
Figura 1.3.3(2) Tipuri de utilaje de manipulare a deșeurilor(Google Image)
1.4 Depozitarea deșeurilor menajere
După colectare, deșeurile municipale se transportă și se depun la rampa de deșeuri.
Varietatea mare a substanțelor organice și anorganice din deșeurile menajere face ca procesul de degradare aeroba și anaeroba de către microorganisme să se desfășoare rapid și necontrolabil, fapt ce duce la degradarea rapida a mediului în zonele de depozitare și a riscului de îmbolnăvire a populației din zonă.
Zona de depozitare necontrolată și neecologică a deșeurilor menajere are un aspect total inestetic, iar zonele din preajma depozitului de deșeuri sunt practic inutilizabile, chiar și pentru agricultură. Zona de depozitare a deșeurilor, în acest caz, este un adevărat focar de infecție, datorită rozătoarelor și a altor viețuitoare care pot transmite boli infecțioase și pot provoca epidemii.
Operațiile de colectare și depozitare a deșeurilor urbane revin în sarcina primăriei, care poate constitui legii proprii sau poate încheia contracte cu firme private, care să se ocupe cu colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor.
1.5 Metode de eliminare a deșeurilor
Când vorbim de o gestionare a deșeurilor menajere ne gândim cu precădere la micșorarea producției acestora, la valorificarea sau la eliminarea lor, făcând referiri la următoarele concepte: mediu înconjurător, energie, materie, tehnologie, economic.
Dacă deșeurile menajere prezintă o putere calorică suficientă, este judicios de a exploata această proprietate din punct de vedere energetic prin producția de căldură, vapori sau de electricitate.
Sunt diverse motive care îngreunează realizarea acestui deziderat cum ar fi de exemplu:
heterogenitatea deșeurilor menajere (cazul țării noastre în speță);
prezența elementelor toxice în compoziția deșeuri și mai ales în produși rezultați în urma tratării acestora prin intermediul diverselor filiere;
cantitate insuficientă de deșeuri, ce conduce la discontinuități în alimentarea fluxului tehnologic de tratare a deșeurilor menajere.
Toate aceste obstacole chimice, tehnice și economice nu ne scutesc de a căuta să protejam mediul înconjurător, printr-o distrugere ecologică a acestor deșeuri menajere.
Cele mai importante metode de dispunere finală a deșeurilor sunt:
arderea (incinerarea) cu sau fără folosirea energiei termice rezultate;
compostarea;
producerea de biogaz pentru obținerea căldurii;
platformele de depozitare sanitare cu sau fără utilizarea gazului rezultat;
eliminarea, îndeosebi a deșeuri toxice, prin export (prin Acordul de la Basel se recunoaște implicit dreptul suveran al oricărei țări de a interzice intrarea deșeuri toxice sau a oricăror deșeuri de proveniența străină pe teritoriul lor);
utilizarea complexă, mixtă a deșeurilor.
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a dezafecta depozitele care nu corespund cerințelor impuse de legislația privind protecția mediului și depozitele create prin depunerea necontrolată pe terenuri neamenajate în acest scop, a deșeurilor.
Depozitele existente pot rămâne în funcțiune dacă se vor conforma prevederilor capitolului VI din Hotărârea de Guvern nr. 162/2002 și Ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr. 1147/2002.
În țările dezvoltate, gropile ecologice sunt izolate cu geomembrane sintetice pe bază de țesături impregnate, dar existând posibilitatea formării de gaze naturale, sunt prevăzute cu sisteme de captare a acestora. Sistemele de realizare a unei gropi ecologice de gunoi sunt diverse și depind de structura geologică a solului, condițiile naturale, etc.
În figura următoare sunt prezentate modalități de realizare a gropilor ecologice în funcție de nivelul pânzelor freatice (a – depozit pe teren plat, cu pânza freatică la mare adâncime; b – depozit organizat într-o groapă, aproape de pânza freatică):
Figura 1.5 Modalități de realizare a gropilor ecologice (Managemetul deșeurilor)
În figură avem reprezentat cu: a – gunoi depozitat; b – strat de acoperire; c – strat de închidere; d – izolație de argilă; e – strat de pietriș; f – șanț pentru colectarea apei pluviale.
1.6 Metode de recuperare a deșeurilor
1.6.1 Reutilizarea
Reutilizarea presupune un proces prin care un produs sau ambalaj poate fi folosit de mai multe ori, acesta fiind realizat dintr-un material mai durabil în timp, care să reziste mai multor utilizari. Un exemplu pot fii sticlele de bere, europaleți, sticlele de lapte etc.
În urma realizari materialelor durabile, acestea prezintă costuri mai ridicate de producție, consum mai mare de energie, în concluzie și prețuri mai ridicate de achiziționare. Cu toate că prețul este mai ridicat pe plan economic aceste produse sunt mai eficiente, fiind reutilizabile, echilibrând balanța investiție-profit în avantajul tău.
1.6.2 Reciclarea
Reciclarea este metoda ce vizează două aspecte importante: eficiența folosirii resurselor și impactul asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil, ci o sursă importantă de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult reciclarea și avantajele în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea deșeurile reprezintă o sursă regenerabilă de energie. Această metodă consideră clasificarea deșeurilor în funcție de componența lor, respectiv in funcție de existența lor ca posibile resurse secundare.
Conform normelor europene, metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei și reutilizarea energiei.
Reciclarea deșeurilor presupune o serie de activități: colectarea, transportul deșeurilor, prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunțire sau compactare, valorificarea materialelor și prelucrarea finală. În ceea ce privește colectarea și transportul, numeroase studii s-au axat pe evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare activitate întreprinsă și pe eficiența economică.
Reciclarea și valorificarea energetică presupune recuperarea energiei din deșeuri. Este un proces ce constă în arderea deșeurilor în instalații speciale cu scopul de a converti energia în energie electrică.
Reciclarea materialelor din deșeurile municipale
Reciclarea materialelor din deșeurile municipale implică:
• prelucrarea intermediară precum sortarea, mărunțirea și/sau compactarea;
• transportarea;
• valorificarea materialelor;
• prelucrarea finală.
Avantajele reciclării sunt conservarea resurselor naturale și reducerea spațiului de depozitare. Totuși colectarea, transportul, valorificarea și prelucrarea finală a materialelor necesită energie suplimentară, iar cele mai multe programe de reciclare sunt subvenționate economic.
Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de:
• identificarea materialelor reciclabile;
• identificarea oportunităților de reutilizare și reciclare;
• identificarea piețelor de desfacere pentru materialele valorificabile.
Un obiectiv principal în gestionarea deșeurilor îl reprezintă maximizarea duratei de funcționare a depozitelor și minimizarea cantităților de deșeuri depozitate. În acest scop trebuie identificatematerialele care pot fi retrase din fluxul de deșeuri pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Programele de reciclare și dezvoltare trebuie sa ia în considerare piețele pentru materialele valorificabile, infrastructura de colectare și costurile generale. In cele mai multe cazuri, materialele valorificabile sunt de calitate inferioară față de cele inițiale, astfel ca prețul pe piața ntrebuie să fie atractiv pentru potențialii cumpărători.( INCDPM – ICIM – Bucuresti – Studiu privind metodele si tehnicile de gestionare a deșeurilor )
Țările dezvoltate au un sistem foarte bine pus la punct in ceea ce priveste recilarea produselor, aceasta constă în colectarea deșeurilor, fie din punctele special prevazute pentru depozitare, fie direct de la agenți economici sau de la persoanele fizice de acasă. “ Nivelele la care se ridică reciclarea depind în mod sensibil de valoarea de piață a materialelor recuperate și de costurile de procesare.”
( mng deseurilor , Vasile oros , Camelia Draghici , Editura Universitatea Transilvania Brasov 2002 )
În țările mai puțin dezvoltate, reciclarea reprezintă o sursă de venit pentru uni agenți economici, aceștia colectând produse scoase din uz la prețuri foarte avantajoase, pe care le reciclează, urmând să vândă produse finite. De cele mai multe ori, acestea sunt de proastă calitate, depinzând în mod direct de materia din care sunt confecționate.
Reciclarea are și punctele sale forte, acestea fiind: recuperarea de energie în procesul de producție, conservarea de resurse, câștiguri de spații de depozitare, emiisi de poluanți mai scăzute, cantitați de deșeuri mai scăzute.
1.7 Deșeuri periculoase
Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți:
(Wikipedia)
Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale și veterinare, biocide, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri, emulsii de hidrocarburi / apă, substanțe conținând PCB-uri sau PCT-uri, dibenzofurani policlorurați, dibenzo-para-dioxin policlorurate, gudroane, vopsele, rășini,plastifianți, adezivi, substanțe chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Toate acestea sunt enumerate în liste specifice. Manipularea și tratarea acestui tip de deșeuri se face numai de agenții economici care îndeplinesc condițiile necesare și ținând evidențe stricte, pe baza unei autorizări.
Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale. Până la darea în folosință a acestora România a obținut perioada de tranziție de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009 pentru stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu respectarea tuturor cerințelor privind protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a obținut perioada de tranziție privind interzicerea depozitării deșeurilor lichide, privind interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite proprietăți (corosive și oxidante) și privind prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri (numai apa de suprafață) până la 31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică, chimică și metalurgie și până la 31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care se conformează sau sistează activitatea.
Figura 1.7 Simbol de avertizare pentru substanțe radioactive depozitate.
Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi eliminate prin distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor radioactive, România are nevoie de două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile radioactive de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.
1.8 Vehicule scoase din uz
Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație a celor vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD, a inițiat un program, cunoscut sub numele de „Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă o primă de 3000 RON persoanelor fizice care achiziționează un autoturism nou și radiază din circulație predând spre casare unui operator economic autorizat să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase din uz un autoturism uzat, cu o vechime de peste 12 ani.
1.9 Tratarea și valorificarea deșeurilor municipale
În context de eliminare a deșeurilor este o parte importantă a ciclului de viață al unui
produs și este asociat cu sarcini de mediu, cum ar fi orice alt stadiu al ciclului de viață.
Municipiul Alba Iulia nu are o ramură de valorificare a deșeurilor , procedura operațională se încheie după depozitare, ele fiind eliminate prin transport în județul Sibiu.
Gestionarea deșeurilor la sfârșitul anului de viață este în linii mari clasificate în următoarele cinci sisteme:
– Reducerea la minimum a deșeurilor
– Reciclarea
– Tratarea biologică
– Tratament termic
– Depozitele de deșeuri
Tradiționale "ierarhia de gestionare a deșeurilor" de multe ori a fost utilizată în procesul de elaborare a politicilor și este în mod clar aplicabilă prevenirea generării de deșeuri ca opțiunea cea mai favorabilă, în timp ce depozitele de deșeuri fără recuperarea energiei (deșeuri de resurse, atât materiale și energie) este metoda cea mai puțin favorabilă.
Activitatea firmelor de reciclare prezente pe piața internă a înregistrat creșteri semnificative în ultima perioadă, datorită cererii mari venite din partea combinatelor siderurgice, pe segmentul deșeurilor feroase. Pe de altă parte, creșterea prețurilor la materii prime și a faptului că legislația Uniunii Europene impune norme de cantități de materiale ce trebuie reciclate pe cap de locuitor este de așteptat ca reciclarea aparaturii electrocasnice să devină o afacere bună. Recuperarea și reciclarea deșeurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezintă una dintre activitățile importante pentru economia mondială, ținând cont și de aspectul diminuării tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime. Piața românească nu face excepție, iar investitorii au descoperit că deșeurile nu numai că nu sunt de aruncat, ci că pot aduce bani buni.
Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de deșeuri nu există practic opțiuni viabile de valorificare pe plan național (ex. sticlă). În prezent sistemul este disponibil în primul rând pentru ambalajele PET și hârtie. Cantitățile reciclate provin, în principal, de la agenții economici și într-o mai mică măsură de la populație, care primește bani în schimbul materialelor predate unităților specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la bază colectarea pe străzi sau în zonele de depozitare. Ele reprezintă, de asemenea, o pondere relativ importantă, dar greu de cuantificat.
La sfârșitul anului 2007 își desfășurau activitatea 639 operatori economici autorizați pentru colectarea deșeurilor de ambalaje, 135 operatori economici autorizați pentru reciclarea deșeurilor de ambalaje și 6 operatori economici autorizați pentru valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje. Capacitatea totală de reciclare a deșeurilor de ambalaje existentă în România la sfârșitul anului 2007 era de:
422.650 tone/an pentru hârtie și carton,
1.036.774,3 tone/an pentru plastic,
41.467 tone/an pentru sticlă,
527.110 tone/an pentru metal.
Valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează în primul rând în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deșeurilor. Până la momentul actual, cantitatea de deșeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare, având în vedere că, pe de-o parte, se acordă atenție în primul rând reciclării, iar, pe de altă parte, cantitatea de deșeuri pretabilă coincinerării este relativ redusă.
1.10 Gestionarea integrată a deșeurilor
1.10.1 Gestiunea integrată – gestiunea durabilă
“Menținerea echilibru om – natură, simultan cu progresul economico-social, concept de bază al dezvoltarii durabile, reprezintă soluția celor doua tendințe opuse: creșterea economică și protecția resurselor de mediu. Gestionarea eficientă durabilă a deșeurilor are ca obiectiv general prevenirea și restrângerea rațională a impactului potențial negativ cu mediul natural.”
( cadru instituțional si legislativ în domeniul gestionării deșeurilor )
Într-un concept de gestiune durabilă, se impune ca necesitate luarea măsurilor alternative de dezvoltare, acestea implicând recilcarea și refolosirea produselor, accentuarea folosirii resurselor naturale regenerabile, dezvoltarea industriei cu potential energetic nepoluant, etc.
Prin gestiunea integrata a deșeurilor, orice deșeu care nu este neutralizat și eliminat devine poluant pentru mediul înconjurător, soluția gestionarii durabile devine gestiunea integrată a deșeurilor.
Un management integrat al deșeurilor urbane ca sistem ecologic urmărește funcțiunile :
Colectarea selectivă și transportul specializat
Depozitarea în condițiile ecologice la nivelul cerințelor Comunitații Europene
Procesarea integrată și obținerea funcțiunilor: hârtie și carton, sticlă și obiecte din sticlă, folii, recipiente și cutii din plastic, metale, deșeuri organice etc.
(Referire la cartea cadru instituțional și legislativ în domeniul gestionării deșeurilor – )
1.10.2 Principii de gestiune a deșeurilor
Pe principiul poluatorul platește, acestuia îi revine sarcina de gestionare a deșeurilor de la faza de colectare până la eliminarea acestora.
Administrațiile publice au obligativitatea sa de a gestiona deșeurile municipale și a le elimina conform legiilor în vigoare.
Principiul prevenirii – spune că activitățile trebuie ierarhizate după importanța, pentru evitarea apariției deșeurilor, pentru minimizarea cantităților, pentru reutilizare, pentru tratare prin recuperare sau prin eliminare.
Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme.
Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile social-economice care le generează.
Persoanele fizice sau juridice au obligativitatea să gestioneze deșeurile, se interzice eliminarea lor necontrolată precum și alte operațiuni neautorizate.
1.10.3 Sarciniile autoritățiilor centrale
Autoritățiile publice care fac parte din administratia mediului înconjurator, trebuie să se pună deacord cu toate prevederile care trebuie să le îndeplineasca persoanele fizice cât și cele juridice, astfel costurile să nu fie foarte ridicate folosind cele mai noi tehnologii de protecția mediului.
Sistemul integrat trebuie să asigure sănatatea oamenilor, să respecte conceptul dezvoltării durabile, să utilizeze resursele regenerabile nepoluante.
’’În vederea diminuări impactului negativ al deșeurilor asupra mediului și sănătății, autoritatea publică centrală de protecție a mediului, care este cea mai înaltă autoritate de decizie și control al gestiunii deșeurilor, va avea în vedere ca Planul național de gestionare a deșeurilor să conțină:
în mod obligatoriu, informații referitoare la:
– tipurile, cantitățile și originea deșeurilor care urmează să fie valorificate sau eliminate;
– măsuri specifice pentru categorii speciale de deșeuri;
– zone și instalații de valorificare sau de eliminare a deșeurilor;
după caz, informații cu privire la:
– persoanele fizice și juridice autorizate să desfășoare activități de gestionare a deșeurilor,
costurile estimative ale operațiunilor de valorificare și eliminare a deșeurilor;
măsuri pentru incurajarea colectării, valorificării și tratării deșeurilor.”
(Referire la cartea cadru instituțional si legislativ in domeniul gestionarii deșeurilor – )
1.11 Impactul deșeurilor asupra mediului înconjurător
În ceea ce privește impactul asupra mediului în privința depozitelor de deșeuri acesta provine în special din eliberarea în mediu a unor substanțe chimice toxice existente în deșeuri, sau formate în timpul depozitarii, pulberi în suspensie. Etc.
Pentru a reduce pericolul, conform Directivei Europene 1999/31EC deșeurile care urmează să fie depozitate trebuie să fie în prealabil tratate Art.6. Cu toate acestea există șanse de contaminare în împrejurimile depozitului, provenite de la substanțele folosite la tratare.
„Din depozitele de deșeuri au loc scăpări de gaze și compuși volatili în atmosferă, urmare a manipulării deșeurilor apariției unor fisuri în sistemul de acoperire, difuziei prin membranele de acoperire, dizvoltării în levigatul care părăsește depozitul pentru tratare, volatizării înaintea închiderii, evacuării gazelor prin sistemul de verificare“ ( Gestiunea deseurilor , Elena Gavrilescu , Glida Diana Buzatu , Editura Sitech )
O alta problemă sunt drumurile neasfaltate care fac legătura depozitelor de deșeuri cu localitățiile , în această zonă se emană o cantitate foarte mare de praf, peste 1 kg/km/vehicul, în timp infrastrucutra de rezistență a drumului poate fi afectată din pricina greutatății autospecialelor.
În urma contactului dintre apa provenită de la precipitații și deșeurile din depozit se formează levigatul, care este evacuat din depozit și supus unui proces de tratare. În cazul unor fisuri aparute pe fuldul depozitului, acesta poate să se infiltreze în sol, contaminândul.
Zgomotul produs de echipamentele care deservesc depozitului cât și autospecialele care efectueză transport, poate fi un factor perturbator pentru vecinatății, cât și pentru vietățiile din împrejurimi.
Pe lângă formele de impact și de risc precizate anterior, mai pot fi și alte modificări: disconfortul vizual cauzat de depozitul de deșeuri, modificări de peisaj, modificarea fertilității solului și a compoziției acestuia, modificari ale biocenozelor în zonele învecinate.
O proastă gestionare a sistemului de management integrat al deșeurilor poate produce impact negativ asupra mediului și asupra sănătății populției, reprezentând un risc asupra florei și faunei, afectând calitatea facturilor de mediu.
2. POLITICA MEDIULUI- DEȘEURILE ÎN U.E
2.1 Baza legală a politicii de mediu
Aparută pe agenda de lucru europeană la începutul anilor 1970, preocuparea pentru mediu dobândește un caracter distinct odată cu semnalul dat de Clubul de la Roma, privind diminuarea resurselor naturale și a deteriorării calității apei, aerului și solului. Crearea politicii comunitare de mediu s-a realizat doi ani mai târziu (1972), dezvoltându-se ca una dintre cele mai importante politici comunitare. Importanța sa este datorată faptului că politica de mediu a devenit politică orizontală a Uniunii Europene, aspectele de protecție a mediului fiind considerate obligatorii pentru celelalte politici comunitare.
Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 – 176 ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 și 95.
Articolul 174 este cel care trasează obiectivele politicii de mediu și contine scopul acestei politici (asigurarea unui înalt nivel de proteție a mediului ținând cont de diversitatea situațiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii.) În completarea acestuia, Articolul 175 identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop și stabileste modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite statelor membre (SM) adoptarea unor standarde mai stricte.
Articolul 95 (o completarea a art. 176) are în vedere armonizarea legislației referitoare la sănătate, protecția mediului și protecția consumatorului în Statele Membre (o clauză de derogare permite acestora să adauge prevederi legislative naționale în scopul unei mai bune protejări a mediului).
Articolul 6 promovează dezvoltarea durabilă ca politică orizontală a Uniunii Europene și subliniază astfel nevoia de a integra cerințele de protecție a mediului în definirea și implementarea politicilor europene sectoriale.
Acestor articole li se adaugă peste 200 de directive, regulamente și decizii adoptate, care constituie legislația orizontală și legislația sectorială în domeniul protecției mediului. Legislația orizontală cuprinde acele reglementari ce au în vedere transparența și circulația informației, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activității și implicării societății civile în protecția mediului. Spre deosebire de aceasta, legislația sectorială se referă la sectoarele care fac obiectul politicii de mediu (gestiunea deșeurilor, poluarea fonică, calitatea apei, calitatea aerului, schimbări climatice, controlul poluării industriale, protecția naturii, protecția solului, substanțe chimice, organisme modificate genetic și protecția civilă – care se regăsesc în planurile de acțiune și în strategiile elaborate).
2.2. Actorii instituționali ai politicii de mediu
Politica de mediu a Uniunii Europene este susținută de un numar de actori instituționali implicati în pregătirea, definirea și implementarea sa, și care se află în permanentă consultare cu guvernele Statelor Membre, organizații patronale și profesionale, organizații neguvernamentale și grupuri de reflecție (think-tankuri). Prin diversele atribuții pe care le au, aceste instituții contribuie la caracterul sinergic al politicii de mediu și asigură realizarea obiectivelor (atât la nivel legislativ, cât și la nivel de implementare.)
Comisia Europeană, DG Mediu. Direcția Generală (DG) Mediu din cadrul Comisiei Europene a fost creată în anul 1981 și este direct responsabilă pentru elaborarea și asigurarea implementării politicii de mediu. Rolul său este de a iniția noi acte normative în domeniu și de a se asigura că măsurile adoptate vor fi implementate de SM.
Consiliul Ministrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii Europene (CUE) și se reunește formal de patru ori pe an și informal de 2 ori pe an (câte 2 consilii formale, și câte un consiliu informal pe perioada unei Președenții), în scopul coordonării politicilor de mediu ale SM. Deciziile Consiliului se adoptă cu majoritate calificată în co-decizie cu Parlamentul European.
Lucrările Consiliului Ministrilor Mediului sunt pregătite de Comitetul Reprezentanților Permanenți ai statelor membre de pe lângă UE (COREPER).
COREPER, acronimul francez sub care este cunoscut Comitetul Reprezentanților Permanenți, include două organisme și anume:
Coreper I, format din ambasadorii adjuncți ai reprezentanțelor permanente ale Statelor Membre de pe lângă UE și se axează pe probleme de mediu, competitivitate, agricultură, pescuit, cultură, tineret, transport, energie, sănătate și probleme sociale;
Coreper II, format din ambasadorii reprezentanțelor permanente ale Statelor Membre de pe lângă UE și se axează pe probleme de politică externă, probleme financiare și de protecție civilă.
COREPER este responsabil cu asistarea Consiliului Uniunii Europene în rezolvarea unor propuneri sau proiecte de instrumente înaintate de Comisie, în stadiul care implică negocieri preliminare. COREPER ocupă o poziție centrală în procesul de luare a deciziilor în Comunitate, fiind în același timp un forum pentru dialog (între reprezentanții permanenți și între aceștia și autoritățile din țara de origine), dar și un organism de exercitare a controlului politic (prin faptul că trasează linii directoare și supervizează activitatea grupurilor de experți).
COREPER este format din reprezentanții statelor membre, fiind un organ permanent, de natură diplomatică, care pregătește ședințele Consiliului, propunerile de decizii precum și propunerile de compromis.
În cadrul Consiliului funcționează două grupuri de lucru pentru problematica de mediu: grupul de lucru mediu – J1 și grupul de lucru privind aspectele internaționale legate de mediu – J2, grupuri care pregătesc lucrările COREPER 1. În cadrul acestor Grupuri de lucru sunt analizate din pucnt de vedere tehnic proiectele de acte normative.
Președinția Consiliului este asigurată prin rotație, pe o perioadă de 6 luni de fiecare stat membru. În timpul unei președinții toate reuniunile consiliilor, COREPER, grupurilor de lucru, precum și toate organele interguvernamentale sunt prezidate de același stat.
Parlamentul European – Comitetul de mediu, sănătate publică și siguranța alimentelor. Implicarea Parlamentului European în politica de mediu a Uniunii se manifestă prin cooperarea acestuia cu celelalte instituții și implicarea în procesul de co-decizie. În anul 1973 Parlamentul a înființat un Comitet de mediu. Propunerea de act normativ este înaintată comitetului de mediu care elaborează un raport conținând o schiță de opinie. Schița de opinie este dezbătută în plenul Parlamentului. Versiunea finală se comunică Consiliului și Comisiei.
Comitetul economic și social are un rol consultativ în procesul de decizie și ilustrează generalitatea politicii de mediu. Acest Comitet a fost creat prin Tratatul de constituire a Comunității Economice Europene din 1957 cu scopul de a reprezenta interesele diverselor grupuri economice și sociale. Este format din 222 de membri, împarțiți în trei grupe: patroni, lucrători și reprezentanți ai unor domenii de activitate (fermieri, meseriași, profesiuni liberale, reprezentanți ai consumatorilor, comunitatea științifică și academică, cooperative, familii, mișcări ecologiste etc.). Membrii sunt numiți pentru o perioada de patru ani, pe baza unei decizii adoptate în unanimitate de către Consiliu.
Comitetul Economic și Social are trei misiuni fundamentale:
să ofere consultanță celor trei mari instituții (Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia);
să asigure o mai mare implicare/contribuție din partea societății civile la inițiativa europeană și de a edifica și consolida o Europă apropiată cetățenilor săi;
să sporească rolul organizațiilor și asociațiilor societății civile în țările ne-membre (sau grupuri de țări), în scopul de a promova dialogul organizat cu reprezentanții acestora și constituirea unor organisme similare în zonele vizate: Europa Centrală și de Est, Turcia, țările EUROMED, ACP, și MERCOSUR, etc. ("dezvoltare instituțională").
Acest Comitet este consultat înainte de adoptarea unui mare număr de documente, și poate să emită o serie de avize din proprie inițiativă. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Comitetul Economic și Social trebuie consultat cu privire la o gama mai largă de probleme (noua politică a locurilor de muncă, probleme sociale, sănătate publică) și poate fi de asemenea, consultat și de către Parlamentul European.
Comitetul regiunilor a fost instituit prin Tratatul de la Maastricht din 1992, iar acum este compus dîn 344 membri și un număr egal de supleanți. Toți sunt numiți pe o perioadă de patru ani de către Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Statelor Membre. Fiecare stat își alege membrii conform propriei proceduri, dar delegațiile reflectă echilibrul general de pe plan politic, geografic și regional/local din cadrul Statului Membru. Membrii Comitetului Regiunilor sunt reprezentanți aleși sau actori-cheie din cadrul autorităților locale sau regionale din regiunea lor de origine. Acest Comitet are, de asemenea, rol consultativ și asigura implicarea autorităților regionale și locale în procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt responsabilitatea Comisiei 4, alături de planificarea spațială și de problemele referitoare la politica urbană și energie.
Comitetul Regiunilor a fost instituit pentru a se ocupa de două mari probleme:
Aproximativ două treimi din legislația comunitară este implementată la nivel local sau regional, de aceea era logic ca reprezentanții autorităților locale și regionale să aibă cuvântul lor de spus în cadrul procesului de elaborare de noi legi comunitare.
Există în acea perioadă temerea că cetățenii ar putea fi excluși de la construirea Uniunii. Implicarea nivelului administrației cea mai apropiată de oameni, a fost unul dintre modurile de a depăsi această îndepartare.
Tratatele obligă Comisia și Consiliul să consulte Comitetul Regiunilor în cazul oricărei propuneri dintr-un domeniu care are repercursiuni pe plan local sau regional.
Dincolo de domeniile menționate, Comisia, Consiliul și Parlamentul European au opțiunea de a consulta Comitetul Regiunilor pe marginea unor propuneri pe care le consideră că au un impact important la nivel local și regional. Comitetul Regiunilor poate de asemenea, formula opinii din proprie inițiativă, care îi permit să introducă anumite subiecte pe agenda UE.
Deciziile actorilor instituționali implicati în politica de protecție a mediului se iau în conformitate cu următoarele principii stabilite prin Articolul 175 al Tratatului CE:
ca regulă generală, deciziile se iau prin votul majorității calificate în Consiliu și prin cooperarea cu Parlamentul European (PE);
pentru programele de acțiune, se respectă decizia majorității calificate în Consiliu și în co-decizie cu PE;
decizii în unanimitate în Consiliu și la consultarea cu PE pentru aspectele fiscale și măsurile privitoare la planificarea teritorială, utilizarea terenului și managementul resurselor de apă, precum și a măsurilor ce afectează politica energetică.
Comitetele de experți și Grupurile de lucru
Comitetele sunt implicate în toate etapele procesului legislativ și au ca sarcină acordarea de asistența instituțiilor comunitare. Comisia Europeană se consultă în mod regulat cu comitetele de experți înainte de a elabora o nouă propunere legislativă. Aceste comitete, formate din reprezentanți ai mediilor implicate, experți din sectorul privat sau guvernamentali, permit Comisiei Europene să ramână deschisă preocupărilor celor vizați de legislația respectivă. În Parlamentul European, diferite comitete permanente organizează munca membrilor Parlamentului European.
Consiliul UE este asistat de comitete și grupuri de lucru, care pregătesc deciziile. Existența anumitor comitete este prevazută de tratate (de exemplu, Articolul 36 – Comitetul pentru justiție și afaceri interne), iar altele sunt comitete ad-hoc, precum Comitetul pentru probleme culturale, care evaluează propunerile cu privire la cooperarea culturală, pregatește dezbaterile Consiliului și urmăreste acțiunile întreprinse ulterior. Aceste comitete sunt formate din reprezentanți ai statelor membre plus un membru al Comisiei. În paralel, diferite grupuri de lucru desfășoară lucrările pregătitoare pentru Coreper. În timp ce unele sunt constituite pe o bază temporară pentru a rezolva o anumită problemă, există grupuri care se ocupă de un anumit sector și se întâlnesc periodic.
Textele legislative adoptate includ principii generale care trebuie respectate. Uneori sunt necesare măsuri mai precise, de transpunere în practică a principiilor. În acest caz, textul prevede instituirea unui comitet în cadrul Comisiei, având drept scop adoptarea deciziilor potrivite. Aceste comitete sunt formate din experți numiti de către statele membre și sunt conduse de către Comisie, iar funcționarea lor respectă regulile stabilite de Consiliu printr-o decizie cunoscută ca Decizia cu privire la comitologie.
În acest sens există circa 300 de comitete, în domeniile industriei, politicii sociale, agriculturii, mediului (circa 35 de comitete), pieței interne, cercetării și dezvoltării, protecției consumatorului și securitătii alimentare.
2.3 Obiectivele și principiile politicii de mediu a UE
Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de Articolul 174 al Tratatului CE și reprezintă:
conservarea, protecția și îmbunatățirea calitătii mediului;
protecția sănătații umane;
utilizarea rațională a resurselor naturale;
promovarea de măsuri la nivel internațional în vederea rezolvării problemelor de mediu la nivel regional.
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unor serii de măsuri minime de protecție a mediului, ce aveau în vedere limitarea poluării, în anii ’90 parcurgând un proces care s-a axat pe identificarea cauzelor acestora, precum și pe nevoia evidentă de a lua atitudine în vederea stabilirii responsabilității pentru daunele aduse mediului. Această evoluție conduce la delimitarea principiilor de acțiune: principiul «Poluatorul plăteste», prevenirii, precauției în luarea deciziilor, asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului, integrării cerințelor de protecție a mediului în definirea și implementarea altor politici comunitare și al proximității.
Instrumentele utilizate sunt dispozitii legislative, în special directive fixând norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de concentrație sau de emisie pentru un produs dat); programe de acțiune în favoarea protectiei mediului; programe de ajutor financiar.
( politica de mediu al uniunii europene . pdf. www.proiecteee.wikispace.com )
Principii
Reprezentanții statelor membre ale Comunității Europene au pus bazele unei politici comune de mediu în urma summit-ului de la Paris din 1972, ca urmare a conștientizării caracterului transfrontalier al problemelor de mediu. Astfel, în 1973 Comisia a inițiat un prim program european de acțiune pentru mediu, care formulează cele mai importante principii ale politicii de mediu, principii care sunt în vigoare și astăzi: principiul poluatorul plătește, al acțiunii preventive și precauției. Acestora li se adaugă principiul protecției ridicate a mediului, al integrării și al proximității.
1. Principiul poluatorul plătește
Acest principiu prevede suportarea cheltuielilor de către poluator cu repararea daunelor provocate în caz de poluare a mediului. Se urmărește astfel responsabilizarea celor care au încălcat normele de mediu și are un caracter coercitiv, fiind menit să descurajeze nerespectarea legislației de mediu.
Un exemplu concludent se regăsește în includerea transportului aerian începand cu 2012 în schema de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră.
2. Principiul acțiunii preventive
Pornește de la ideea că prevenirea este preferabilă oricăror acțiuni ulterioare, fiind mai eficientă din punct de vedere al calității rezultatului final, dar și financiar. Acest principiu are la bază regula „este mai bine să previi decât să combați”.
3. Principiul precauției
Presupune evitarea riscurilor în ceea ce privește posibilitatea existenței unei amenințări la adresa sănătății publice sau a calității mediului. Astfel, se recomandă trecerea la măsuri pentru îndepărtarea amenințării, chiar dacă nu există date suficiente care să susțină iminența și gravitatea acesteia. Conform acestui principiu, decizia de a nu interveni trebuie să fie luată în cazul în care există studii, analize clare care să arate absența unui risc major.
4. Principiul protecției ridicate a mediului
Acest principiu presupune fixarea unor standarde ridicate de protecție a mediului și plasarea problematicii mediului pe primele locuri în rândul politicilor abordate de UE.
5. Principiul integrării
Prevede ca formularea celorlalte politici comunitare să respecte cerințele de protecție a mediului, astfel încât acțiunea Uniunii în privința mediului să fie una coerentă și, implicit, eficientă.
6. Principiul proximității
Scopul acestui principiu este menționat în Directiva Cadru 2008/98/CE a Deșeurilor fiind acela de a asigura eliminarea și tratarea deșeurilor în instalații adecvate aflate în imediata apropiere a producătorilor de deșeuri în scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății publice.
Instumente
Instrumente Legislative Acquis-ul comunitar reprezintă cadrul juridic al politicii de mediu a Uniunii Europene și este definit ca ansamblul drepturilor și obligațiilor statelor membre ale Uniunii Europene și se constituie din legislația primară, reprezentată de tratatele fondatoare și completările ulterioare, legislația secundară, cuprinzând actele juridice ale instituțiilor comunitare (directive, regulamente, decizii, recomandări, avize) și jurisprudența Curții de Justiție a UE22.
2.4 Programe de acțiune pentru mediu
Instrumente financiare ale politicii de mediu Principalele instrumente sunt reprezentate de Programul LIFE+ și de Fondul de Coeziune.
1. Programul LIFE+ este instrumentul financiar al Uniunii Europene pentru mediu. Obiectivul său general vizeazã implementarea, actualizarea și dezvoltarea politicii și a legislației de mediu ale UE prin co-finanțarea proiectelor care adaugă valoare spațiului european. LIFE a debutat în anul 1992, iar în prezent s-au încheiat deja trei faze: – LIFE I (1992-1995), – LIFE II (1996-1999), – LIFE III (2000-2006). 2. Politica de mediu în cadrul Uniunii Europene 31. Între 1992 și 2006, LIFE a co-finanțat 3.104 proiecte pe teritoriul UE, cu o contribuție de aproximativ 2,2 miliarde de euro pentru protecția mediului. Actuala fază a programului este LIFE+ și se desfășoară în perioada 2007-2013, cu un buget de 2,143 miliarde de euro.
Actualul Program LIFE+ se desfãșoarã în perioada 2007 – 2013 și a intrat în vigoare prin aprobarea Regulamentului (CE) nr. 614/2007 al Parlamentului European și al Consiliului UE privind Instrumentul Financiar pentru Mediu ( LIFE+), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L149 din 9 iunie 2007. România a obținut co-finanțare LIFE pentru primele proiecte în anul 1999. Până în prezent, țara noastră este beneficiarul a 65 de proiecte LIFE. În sesiunea 2010, șase proiecte românești au fost alese pentru co-finanțare LIFE+.
Propunerile de proiecte trebuie sã fie eligibile pe una dintre cele trei component ale Programului LIFE+:
• Natură și Biodiversitate: componenta Natură și Biodiversitate continuă și extinde programul inițial LIFE-Natură. Prin această componentă se co-finanțează proiecte ce promovează cele mai bune practici, proiecte demonstrative, proiecte care contribuie la implementarea Directivelor Păsări și Habitate. Va co-finanța proiectele inovative sau demonstrative care contribuie la implemetarea obiectivelor Comunicatului Comisiei (COM(2006) 216 final) "Stoparea pierderii biodiversității până în 2010 – și după". Cel puțin 50% din Biodiversitate. 9 LIFE+ Natură co-finanțează proiecte ce promovează cele mai bune practici, proiecte demonstrative, proiecte care contribuie la implementarea Directivelor Păsări și Habitate. Rata maximă de cofinanțare este de 50%, însă poate fi și de 75% pentru proiectele orientate pe speciile și/sau habitatele prioritare. 9 LIFE+ Biodiversitate co-finanțează proiectele inovative sau demonstrative care contribuie la implemetarea obiectivelor Comunicatului Comisiei (COM(2006) 216 final) "Stoparea pierderii biodiversității până în 2010 – și după". Rata maximă de cofinanțare va fi de 50%.
• Guvernare și Politici de Mediu: componenta Guvernare și Politici de Mediu continuă și extinde programul inițial LIFE-Mediu. Prin această componentă se co-finanțează proiecte care contribuie la implementarea politicii de mediu comunitare, dezvoltarea unor abordări inovative a politicilor, tehnologii, metode și instrumente, cunoștințe de bază cu 32 Politici de mediu privire la politica de mediu și legislație, monitorizarea presiunilor asupra mediului (inclusiv monitorizarea pe termen lung a pădurilor și a interacțiunilor de mediu). Rata maximă de cofinanțare va fi de 50%.
• Informare și Comunicare: este o componentă nouă a programului care va cofinanța proiecte ce urmăresc implementarea campaniilor de comunicare și conștientizare a mediului, protecția naturii și conservarea biodiversității, precum și proiectele care fac referire la prevenirea incendiilor forestiere (campanii de conștientizare, training specific). Rata maximă de cofinanțare va fi de 50%. În România, Ministerul Mediului și Pădurilor îndeplinește rolul de Autoritate Națională LIFE+. 2. Fondul de Coeziune Înființarea Fondului de Coeziune a fost hotărâtă prin Tratatul de la Maastrich, acesta devenind operațional în anul 1994. Acest fond are următoarele caracteristici:
• Sfera limitată de acțiune, din acest fond urmând a se acorda sprijin financiar statelor membre al căror PIB pe cap de locuitor este sub 90 % din media comunitară și care au pus în aplicare un program care are drept obiectiv îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 104c din tratat privind deficitele publice excesive, în cadrul coordonării politicilor economice care fac parte din Uniunea Economică și Monetară. Aderarea noilor state membre, toate eligibile pentru Fondul de coeziune, și existența unor noi necesități semnificative de finanțare în aceste țări, justifică extinderea domeniului de intervenție a fondului, precum și a sumei de 18 miliarde EUR (pentru perioada 2000-2006) la 61 miliarde EUR pentru noua perioada 2007-2013 (58 miliarde EUR + 3 miliarde EUR pentru sprijinul tranzitoriu și specific).
• Sprijinul financiar este limitat la co-finanțarea proiectelor din domeniile protejării mediului și dezvoltării rețelelor de transport transeuropene;
• Suportul financiar este acordat acelor state care au elaborat programe, prin care se acceptă condițiile referitoare la limitele deficitului bugetar, deoarece se are în vedere legătura dintre acest fond și obiectivul realizării uniunii economice și monetare.
2.5 Strategiile politicii de mediu
Strategiile de realizare ale politicii de mediu întăresc principiul subsidiarității (adică delegarea de responsabilități SM, în timp ce UE trasează numai cadrul general, obiectivele ce trebuie avute în vedere) și încearcă înlocuirea abordării verticale tradiționale, de tip comandă și control, prin promovarea unui model alternativ de realizare a obiectivelor de mediu ale UE. Se poate spune că aceste strategii sunt un fel de „instrumente ajutătoare”, care vin să completeze instrumentele standard și care acționează ca stimulente în vederea adoptării de măsuri pentru protecția mediului sau care accentuează tendința spre o abordare bazată pe principiul voluntariatului. Astfel, este vorba despre: ⇒ Dezvoltarea durabilă, ⇒ Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul protecției mediului, ⇒ Politica Integrată a Produselor (PIP), ⇒ Acordurile voluntare de protecția mediului și reducerea poluării, ⇒ Taxele și impozitele de mediu în cadrul Pieței Unice, ⇒ Strategia europeană de mediu și sănătate. Acestea sunt rezultatul noii abordări a PAM 5 și a tendinței inovatoare a PAM 6, care prevede creșterea numărului instrumentelor de implementare a politicii de mediu și care promovează acțiunile orizontale și integrate.
3. PROCEDURA OPERAȚIONALĂ ÎN MUNICIPIUL ALBA IULIA PRIVIND COLECTAREA ȘI GESTIONAREA DEȘEURILOR
3.1 Proceduri privind colectarea și gestionarea deșeurilor
1. Persoana responsabilă cu elaborarea, verificarea și aprobarea editiei sau după caz, a reviziei în cadrul ediției procedurii operațioanale , Pătrînjean Bogdan
2. SCOPUL
4.1 Procedura descrie activitățile desfașurate în vederea colectării selective a deșeurilor și raportării asupra cantităților ridicate de firma contractată.
3. DOMENIUL DE APLICARE
3.1.Procedura se aplică în cadrul compartimentului Protecția mediului, salubrizare și situații de urgență.
3.2.Asupra modului de colectare selectivă a deșeurilor se va face informarea tuturor persoanelor din Primaria Municipiului Alba Iulia și din subordinea Consiliului local al Municipiului Alba Iulia, care colectează selectiv deșeuri în recipientele de colectare selectivă
4. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ
4.1. Reglementări internaționale SREN ISO 9001:2001
4.2. Legislație Primară
Legea 132/2010, privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice
Legea 101/2006, privind serviciul de salubrizare a localităților, cu modificarile și completările ulterioare.
4.3.Legislație secundară
4.4.Alte documente,inclusiv reglementări interne ale entității publice
Dispoziția Primarului nr.572/2010 privind desemnarea persoanei responsabile cu implementarea colectării selective a deșeurilor în cadrul instituției Primariei Municipiului Alba Iulia.
5. DEFINIȚII ȘI PRESCURTĂRI
– Procedura operațională -Prezentare formalizată, în scris, a tuturor pașilor ce trebuie urmați, a metodelor de lucru stabilite și a regulilor de aplicat în vederea realizării activității, cu privire la aspectul procesual.
– Ediție a unei proceduri operaționale forma inițială sau actualizată, dupa caz, a unei proceduri operaționale, aprobată și difuzată.
– Revizia în cadrul unei ediții -Acțiunile de modificare, adaugare, suprimare sau altele asemenea, după caz, a uneia sau a mai multor componente ale unei ediții a procedurii operaționale, acțiuni care au fost aprobate și difuzate.
6. PROCEDURA
Organizarea și operaționalizarea colectării deșeurilor municipale în Primăria Municipiului Alba Iulia se face prin delegarea acestei responsabilități către SC POLARIS S.A, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contracteleor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.337/2006, cu modificările și completările ulterioare.
6.1 Precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere
Operatorul trebuie să desfășoare activitățile de precolectare, colectare și transport al deșeurilor municipale, inclusiv a deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special, în condițiile legii, în aria administrativ-teritorială a municipiului Alba Iulia, inclusiv localitățiile componente, aflate la urmatoarele distanțe: Oarda de Jos – 4 km, Oarda de Sus – 7 km, Paclișa – 5 km, Micești – 4 km și Bărăbanț – 2 km.
Numărul mediu anual de locuitori din aria de operare este de 58.555 (populație stabilă), în conformitrate cu CPL Recensamantul populației întocmit în luna noiembrie 2011, din care ~ 18.000 cu gospodării individuale și ~ 40.000 în asociații de locatari/proprietari.
Opreratorul care colectează, transportă, tratează, stochează sau depozitează deșeuri trebuie să cunoască:
Tipul și cantitatea de deșeuri care urmează să fie eliminate;
Cerințele tehnice generale;
Măsurile de precauție necesare;
Informațtiile privind originea, destinația și tratarea deșeurilor, precum și tipul și cantitatea de deșeuri, date care trebuie prezentate, la cerere, autorităților competente.
Prestarea serviciului de salubrizare privind colectarea și transportul deșeurilor municipale trebuie realizată în astfel de condiții încât să se asigure:
protejarea sănătății populației;
protecția mediului înconjurător;
menținerea curățeniei și crearea unei estetici corespunzătoare a localităților;
În ceea ce privesc punctele amenajate, pentru colectarea deșeurilor menajere municipale și dotarea acestora, operatorul trebuie să țină cont de următoarele cerințe:
există 169 de asociații de proprietarii, 98 puncte pentru colectarea deșeurilor menajere aparținătoare acestora; cu containere de frzcție umedă și uscată pentru deșeuri menajere
dotarea în totalitate a celor 98 de puncte de colectare cu recipienți speciali pentru colectarea selectiva a deșeurilor, minimum pentru PET-uri și pentru hârtie/carton;
numărul gospodăriilor de pe raza de administrare este de 6078, cu un număr de ~ 18.000 de locuitori, restul locuitorilor ~ 40.000 au domiciliul la bloc și sunt organizați în asociații de proprietari;
datele prezentate fac referire la nivelul lunii noiembrie 2011, acestea putand suferii modificări odată cu dezvoltarea social-economică a municipiului Alba Iulia.
Agenții economicii, care prin exercitarea lucrărilor specifice profilului de activitate, produc deșeuri reciclabile, trebuie să fie dotați cu recipienți pentru colectarea selectivă a acestora.
conservarea resurselor naturale prin reducerea cantității de deșeuri și reciclarea acestora.
Precolectarea se va realiza selectiv, pe tipuri de deșeuri municipale, în pungi/saci de plastic de culori diferite, aferente fiecarui tip de deșeu sau de amestec de deșeuri, a căror valoare va fi cuprinsă în tariful de salubrizare .
La gospodăriile indviduale și blocurile prevăzute cu camere de precolectare, precolectarea se va face în recipiente, pungi/saci sau alte mijloace care prezintă un grad de siguranță ridicat din punct de vedere sanitar și al protecției mediului.
Deșeurile specifice predominant vegetale, precolectate din parcuri, curți și grădini, se transportă în vederea reciclării prin compostare la un sistem autorizat.
Deșeurile rezultate din îngrijiri medicale acordate la domiciliul pacientului sau cele rezultate din activitatea de îngrijiri medicale acordate în cabinete medicale amplasate în condominii, au același regim cu cel al deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală, conform reglementăilor legale specifice.
Deșeurile agricole, rezultate din amenajari în gospodării particulare care nu se asimilează cu fermele zootehnice, se neutralizează prin compostare în amenajări proprii, care nu poluează mediul și nu produc disconfort, amplasate la ce puțin 10 m de locuințe, în incinta gospodăriei. Se interzice transportul deșeurilor agricole pe drumurile aparținând domeniului public de persoane fizice sau juridice, cu excepția operatorilor serviciului de salubrizare.
Colectarea deșeurilor municipale se face numai în recipiente închise cu capac sau pungi /saci de plastic, conform cerințelor și specificului localității.
Containerele și recipientele folosite pentru colectarea separată a diferitelor tipuri, în Municipiul Alba Iulia se folosesc containere pentru gospodări de 120 L , 240 L , 360 L , iar pentru blocuri 1000 L, de materiale conținute în deșeurile municipale și asimilabile acestora, vor fi inscripționate cu denumire materialului/materialelor pentru care sunt destinate și marcate în diverse culori prin vopsire sau aplicare de folie adezivă, conform prevederilor Ordinului nr.1.281/2005 al Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor, respectiv Ordinului nr.1.121/2006 al Ministrului Administrației și Internelor. Punctele de colectare vor fi dotate de către operatorul de salubrizarea cu recipiente marcate în culorile stabilite de actele normative în vigoare, având capacitatea de inmagazinare corelată cu numarul de utilizatori arondați și cu ritmicitatea de ridicare, asigurând condiții de acces ușor pentru autovehiculele destinate colectării.
Menținerea în stare salubră, ventilarea, deratizarea, dezinfecția și dezinsecția punctelor de colectare revin persoanelor fizice și/sau juridice, în cazul în care acestea se află în spații aparținând utilizatorului, sau operatorului, în cazul când acestea sunt amplasate pe domeniul public. Platformele spațiilor necesare colectării deșeurilor, care se vor realiza prin grija Primariei Municipiului Alba Iulia, vor fi în mod obligatoriu betonate sau asfaltate și, în cazul în care nu sunt asigurate condiții de scurgere a apei provenite din exfiltrații sau a celei meteorice, vor fi prevazute cu rigole de preluare, racordate la rețeaua de canalizare sau la camine de colectare etanșe, care vor fi golite periodic prin grija operatorului.
Recipientele amplasate pe căile publice pentru depozitarea deșeurilor stradale trebuie să fie în număr sufient, cu volume adecvate și montate la distanțe optime.
Colectarea deșeurilor neselecționate sau predominant organice din deșeurile municipale și a celor biodegradabile, după caz, în funcție de sezon și de categoria utilizatorului, se realizeaza astfel:
o dată pe săptămână, cu condiția ca la precolectare să fie asigurate condițiile de înmagazinare pentru această ritmicitate.
Colectarea deșeurilor selecționate se realizează la un interval de timp stabilit de operator împreună cu Primaria Municipiului Alba Iulia, în funcție de cantitățile colectate și de volumul recipientelor de colectare.
Se colectează următoarele categorii de deșeuri: Deșeuri de hârtie și carton;
Deșeuri de metal și plastic; Deșeuri de sticlă; Deșeuri menajere.
Responsabilul de colectare selectivă a deșeurilor în instituție este Plaișanu Rodica Georgeta, inspector specialitat în cadrul Compartimentului Protecția Mediului, salubrizare și situații de urgență, în baza Dispoziției Primarului nr.572/2010 privind desemnarea persoanei responsabile cu implementarea colectării selective a deșeurilor în cadrul instituției Primăriei Municipiului Alba Iulia.
Primăria Municipiului Alba Iulia a elaborat planul de măsuri privind colectarea selctivă a deșeurilor aprobat prin Dispoziția nr.572/2010.
Planul de măsuri privind colectarea selectivă conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:
– numele și datele de contact ale responsabilului cu organizarea colectării selective la nivelul instituției publice;
Descrierea organizării colectării selective ( scop, tipuri de containere, planșe cu precizarea amplasării locațiilor);
Obligațiile angajaților și măsurile aplicabile în cazul nerespectării îndatoririlor; Modalitatea de stocare temporară a deșeurilor colectate;
Programul de instruire a angajaților privind colectarea selectiva a deșeurilor; Programul de raportare a rezultatelor;
Programul de informare a vizitatorilor instituției publice; Detaliile contractului de predare a deșeurilor colectate selectiv.
Aprovizionarea cu recipiente și containere se face de către Primăria Municipiului Alba Iulia, în baza contractului de achiziție directă realizat cu un operator economic.
Sistemul de colectare selectivă a deșeurilor trebuie să respecte următoarele condiții:
containerele și recipientele folosite pentru colectarea selectivă se inscriptionează cu denumirea materialului/materialelor pentru care sunt destinate;
în fiecare birou/incinta al/a instituției publice vor fi amplasate 3 recipiente de colectare
selectivă a deșeurilor.
Acestea vor avea următoarele culori, în funcție de tipul de deșeuri colectate: albastru pentru deșeuri de hârtie și carton, galben pentru deșeuri de metal și plastic și alb/verde pentru sticlă albă/colorată;
pe fiecare etaj/nivel al instituției publice vor fi amplasate recipiente de colectare selectivă;
recipientele vor fi amplasate într-un loc ușor accesibil, marcat și indicat corespunzător;
fiecare instituție publică este obligată să îinființeze la intrarea în instituție un punct de colectare selectivă a deșeurilor destinat vizitatorilor și să asigure informarea acestora în acest scop, prin exemplificarea tipurilor de deșeuri corespunzatoare fiecărui container;
recipientele din interiorul clădirii aparținând instituției publice vor fi golite în funcție de intensitatea activității/ritmul de umplere de către personalul însărcinat cu efectuarea curățeniei;
marcarea containerelor în culorile prevăzute la lit. b) se poate face prin vopsire, prin aplicare de folie adezivă sau prin alt procedeu similar, pe minimum 20% din suprafața totală vizibilă;
inscripționarea și aplicarea marcajului colorat trebuie să fie durabile și vizibile, astfel încat să asigure identificarea destinației containerelor și a recipientelor de colectare selectivă.
Instituția publică este obligată să pună la dispoziția operatorului economic autorizat să preia deșeurile colectate selectiv, spații de depozitare speciale în incinta instituției publice.
În spațiile de depozitare vor fi instalate containere de colectare selectivă a deșeurilor de mare capacitate. Numărul și capacitatea containerelor se calculează în funcție de cantitatea de deșeuri colectate și de numărul lunar de goliri.
Preluarea deșeurilor colectate selectiv se face la intervale de timp de maximum 30 de zile. Periodicitatea preluării deșeurilor este stabilită în contractul încheiat între instituția publică și operatorul economic autorizat.
Primăria Municipiului Alba Iulia este obligată să implementeze un program de informare și instruire a propriilor angajați cu privire la organizarea colectării selective a deșeurilor. Personalul însărcinat cu efectuarea curățeniei va fi instruit suplimentar.
Primăria Municipiului Alba Iulia este obligată să țină evidența cantitaților de deșeuri colectate selectiv.
Deșeurile colectate selectiv vor fi cântărite la predare, iar cantitatile vor fi consemnate într-un registru de evidență a deșeurilor colectate selectiv.
Datele din registru sunt raportate către Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția Județeană de Mediu, conform adreselor din anexa.
6.2 Valorificarea rezultatelor activității
Colectarea deșeurilor municipale se efectuează folosindu-se doar autovehicule special echipate pentru transportul acestora.
Încarcarea deșeurilor municipale în autovehiculele transportatoare se face direct din recipiente. Este interzisă descărcarea recipientelor pe sol în vederea încărcării acestora în autovehicule.
Personalul care efectuează colectarea este obligat să manevreze recipientele astfel încât să nu producă praf, zgomot sau să răspândească deșeuri în afara autovehiculelor de transport. După golire recipientele vor fi așezate în locul de unde au fost ridicate.
Personalul care execută colectarea este obligat să încarce în autovehicule întreaga cantitate de deșeuri existente la punctele de colectare, lasând locul curat și măturat, chiar dacă există deșeuri municipale amplasate lângă containerele de colectare.
În cazul în care în/lângî recipientele sau containerele de colectare sunt depozitate și deșeuri din construcții , acestea vor fi colectate separat, dupa caz, inștințând în scris utilizatorul despre acest fapt, precum și suma suplimentară pe care trebuie să o plătească pentru colectarea acelor deșeuri.
Se realizează colectarea selectivă a deșeurilor în vederea reciclării și valorificării materialelor selectate.
Se cântăresc cantitățile de deșeuri, care se trec într-un bon de transport.
Cantitațile se ridică de la Primărie, din locul special destinat de către SC.POLARIS.S.A
Se elaborează situația lunară a deșeurilor colectate de către instituție care se raportează Agenției Naționale de Mediu și Agenției Județene de Mediu.
6.3 Sortarea deșeurilor municipale
Operatorul trebuie să desfășoare activitatea de sortare a deșeurilor municipale, în condițiile legii, în aria administrativ-teritorială a Municipiului Alba Iulia.
În circuitul deșeurilor este prevăzută activitatea de preselectare la producator și selectare în punctele de colectare, care se realizează în recipiente de colectare inscripționate diferențiat pentru fiecare categorie de deșeuri reciclabile: sticlă, hârtie/carton, PET-uri, organice, altele.
În Municipiul Alba Iulia punctele de colectare a gunoiului menajer trebuie dotate cu eurocontainere pentru colectare selectivă inscripționate și colorate diferit pentru PET-uri, hârtie, sticlă și metal, respectând prevederile legale.
Materialele separate în actiunea de preselectare și selectare a deșeurilor trebuie valorificate pe categorii, de către concesionar.
Sumele încasate prin valorificarea acestor materiale se vor folosi pe perioada de derulare a concesiunii pentru amenajare si întretinerea punctelor de colectare.
Prestarea activității de sortare a deșeurilor municipale se executa astfel încât să se realizeze:
a) continuitatea activității, indiferent de anotimp și condițiile meteo, cu respectarea prevederilor contractuale;
b) controlul calității serviciului prestat;
c) respectarea instrucțiunilor/procedurilor interne de prestare a activității;
d) ținerea la zi a documentelor cu privire la cantitățile de deșeuri selectate, colectate și predate agenților economici valorificatori;
e) respectarea regulamentului serviciului aprobat de autoritatea administrației publice locale, în condițiile legii;
f) prestarea activității pe baza principiilor de eficiență economică, având ca obiectiv reducerea costurilor de prestare a serviciului;
g) asigurarea mijloacelor auto adecvate pentru încărcarea și transportul deșeurilor sortate de la toate punctele amenajate pentru colectarea selectivă a deșeurilor;
h) îndeplinirea obiectivelor anuale privind reciclarea și valorificarea deșeurilor, prevazute in legislatia in vigoare, prin preluarea responsabilității de catre operator pe toată durata de executare a contractului.
7. RESPONSABILITĂȚI
7.1. Persoana desemnată prin Dispoziția Primarului
– realizează instruirea personalului din Primăria Municipiului Alba Iulia în vedrea realizării colectării selective a deșeurilor;
– în baza bonului de transport trece cantitățile de deșeuri în registrul de evidență a deșeurilor colectate selectiv;
– întocmește situația lunară a cantităților de deșeuri ridicate;
– raportează prin fax situația lunară către Agenția Națională de Mediu și Agenția Județeană de Mediu.
7.2 Secretarul Municipiului Alba Iulia .
– Verifică adresa privind situația lunară a cantităților de deșeuri.
7.3 Primarul
– Aprobă situația lunară către Agenția Națională de Mediu și Agenția Județeană de Mediu.
8. ANEXE, ÎNREGISTRĂRI, ARHIVĂRI
Anexa 1 –Registrul de evidență a deșeurilor colectate selectiv
-Model-
A. Date de identificare
Anexa 2
ROMÂNIA, JUDEȚUL ALBA
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ALBA IULIA
Către ,
Agenția Națională pentru Protecția Mediului
Având în vedere prevederile art.13, alin.2, din Legea 132/2010, privind colectarea selectivă a deșeurilor în institutiile publice, vă transmitem situația lunară privind cantitățile de deșeuri colectate selectiv la Primăria Municipiului Alba Iulia pentru luna______4_______,conform anexei nr.1, atașată la prezenta adresă
3.2 Organizarea sistemului de colectare si depozitare a deșeurilor
3.2.1 Precolectarea și colectarea deșeurilor municipale
Precolectarea deșeurilor municipale se face numai din recipiente standardizate, prin descărcarea acestora în autogunoiere.
Colectarea deșeurilor municipale se face în autogunoiere, iar acestea vor fi încărcate astfel încât deșeurile să nu fie vizibile și să nu existe posibilitatea împraștierii lor pe căile publice. Este interzis să se răstoarne recipientele în curti, pe stradă sau pe trotuare, în vederea reîncărcării deșeurilor municipale în autogunoiere.
Fiecărui vehicul trebuie să i se asigure personalul necesar pentru executarea operațiunilor specifice, în condiții de siguranță și de eficiență.
Personalul care efectuează colectarea este obligat să manevreze recipientele cu grijă, pentru a evita deteriorarea lor, producerea prafului sau răspândirea deșeurilor în afara autovehiculelor de transport.
După golire, recipientele trebuie așezate în poziție normală, pe locul de unde au fost ridicate. Toate operațiunile vor fi efectuate astfel încât să se evite producerea zgomotului și a altor inconveniente pentru utilizator.
În cazul deteriorării unor recipiente, și al împrăștierii accidentale a deșeurilor în timpul operațiunii de golire, personalul care execută colectarea, va încărca întreaga cantitate de deșeuri în autovehicul, astfel încât locul să rămână curat.
Operatorul are obligația de a asigura curățenia permanentă a punctului de precolectare, dupa evacuarea deșeurilor din recipiente și dezinfecția periodică a acestuia;
Operatorul are obligația să dețină echipamente cu sistem de curățare și spălare a recipientelor în vederea efectuării operațiunii de spălare a acestora cel pțin o dată pe lună.
Containerele pentru deșeuri reciclabile vor avea o deschidere specifică cu acces limitat, fără a exista posibilitatea de a deschide capacele de sus.
3.2.2 Transportul deșeurilor municipale
Deșeurile municipale trebuie transportate cu autogunoiere, folosindu-se la maximum capacitatea de încărcare.
Autogunoierele trebuie să aibă o stare tehnică și de întreținere corespunzătoare circulației pe drumurile publice, fără scurgeri de carburanți, lubrifianți sau lichide speciale, vor fi compatibile cu tipul recipienților de precolectare, benele de încărcare vor fi etanșe și vor fi personalizate cu o inscripție, vizibilă pe cel puțin două laturi ale sale, și nu mai mică de 1 mp, care va conține denumirea companiei de salubritate, adresa și numărul de telefon, precum și un afiș publicitar al companiei de salubritate adresat locuitorilor orașului, în vederea constientizării acestora.
Autogunoierele trebuie dotate cu lopeți sau alte unelte utilizate la curățarea locului de lucru.
Autovehiculele care transportă deșeuri municipale ce se pot împrăștia în timpul transportului, trebuie să aibă un aspect îngrijit, să fie personalizate și obligatoriu să fie acoperite cu prelată impermeabilă.
Fiecare autogunoiera trebuie să dețină licența de execuție emisa de Autoritatea Rutieră Română.
Benele trebuie spălate la cel mult doua zile și vor fi dezinfectate săptămanal în interior și la exterior, cu substanțe recomandate de specialiști autorizați în domeniu.
Personalul care deservește mijloacele auto folosite pentru transportul de deșeuri trebuie instruit pentru efectuarea acestuia în condiții de siguranță, să dețină toate documentele de însoțire și să nu abandoneze deșeurile pe traseu.
Operatorul trebuie să aibă dotarea tehnică și personal corespunzător pentru intervenție, în cazul unor defecțiuni sau accidente aparute în timpul transportului.
3.2.3 Depozitarea
Construirea unei stații de sortare și a unei instalații de tratare mecano-biologică în localitatea Galda de Jos. Stația de sortare va avea o capacitate de 43.000 tone/an și va asigura sortarea fracției uscate (deșeurilor de hârtie, deșeuri de plastic, deșeuri de metal și deșeuri de sticlă) colectate separat de pe teritoriul localităților care nu sunt deservite de stațiile de sortare existente în prezent în județul Alba.
Instalația de tratare mecano-biologică va avea o capacitate de 85.566 tone/an și va asigura tratarea fracției umede colectată separat în vederea reducerii cantității de deșeuri biodegradabile eliminate pe depozitul conform.
Deșeurile tratate rezultate vor fi utilizate că material de acoperire, necesar la operarea depozitului de deșeuri de la Galda de Jos. Depozitul de la Galda de Jos, cu o durata de viață de 21 de ani, va avea 2 celule și un volum total de 1.926.000 metri cubi. Prima celulă, care va fi construită cu finanțarea din cadrul proiectului, va avea o durata de viață de 5,3 ani și un volum de 543.000 metri cubi.
Stația de transfer Municipiul Alba Iulia
3.3 Gestiunea deșeurilor în baza legislației de mediu din România
DIRECTIVA 75/442/CEE
DIRECTIVA CADRU A DEȘEURILOR
Transpusă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deșeurilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001.
SCOP
Definirea deșeurilor
Desemnarea autorității naționale competente pentru gestionarea deșeurilor
Crearea unui cadru instituțional pentru gestionarea deșeurilor
Elaborarea unui Plan Național de Gestionare a Deșeurilor
Stabilirea unui sistem de reglementare în domeniul gestionării deșeurilor.
Deșeu: orice substanță sau obiect pe care deținătorul le elimină sau are obligația să le elimine în temeiul dispozițiilor naționale în vigoare
eliminare:
colectarea, sortarea, transportul și tratarea deșeurilor, precum și stocarea și depozitarea acestora la suprafață sau în subteran,
operațiunile de transformare necesare pentru reutilizarea, recuperarea sau reciclarea deșeurilor
Excepții de la aplicare
Se exclud din domeniul de aplicare a prezenței directive:
deșeurile radioactive;
deșeurile rezultate în urma activităților de prospectare și extracție, a tratării și stocării resurselor minerale, precum și a exploatării carierelor;
cadavrele de animale și următoarele deșeuri din agricultură: materii fecale și alte substanțe utilizate în agricultură;
apele uzate, cu excepția deșeurilor în stare lichidă;
efluenții gazoși emiși în atmosferă;
deșeurile acoperite de norme comunitare specifice
Planul Național de Gestionare a Deșeurilor cuprinde:
în mod obligatoriu, informații referitoare la:
– tipurile, cantitățile și originea deșeurilor care urmează să fie valorificate sau eliminate;
– măsuri specifice pentru categorii speciale de deșeuri;
– zone și instalații de valorificare sau de eliminare a deșeurilor;
după caz, informații cu privire la:
– persoanele fizice și juridice autorizate să desfășoare activități de gestionare a deșeurilor;
– costurile estimative ale operațiunilor de valorificare și eliminare a deșeurilor;
– măsuri pentru încurajarea colectării, valorificării și tratării deșeurilor
Planul Național de Gestionare a Deșeurilor a fost aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 954/18.10.2004.
Procedura de reglementare pentru gestionarea deșeurilor este cuprinsă în Ordinul Ministrului apelor și protecției mediului nr. 860/ 2002 (modificat și completat prin Ordinul 210/2004) pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu și în Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 876/2004 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a activităților cu impact semnificativ asupra mediului.
DIRECTIVA 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor
Transpunere
HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor
Modificat de HG 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului
HG 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și a Planului național de gestionare a deșeurilor
Pentru operarea, monitorizarea, controlul instalatiilor de incinerare se aplică prevederile Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor, aprobat prin OM 757/2004 (publicat în M.Of.86 bis/2005)
ELIMINAREA PRIN DEPOZITARE A DEȘEURILOR PERICULOASE
Depozitarea este principala metodă de eliminare (cca 57%), această cantitate incluzând deșeurile depozitate și stocate în vederea eliminării;
Din cele 51 de depozite industriale pentru deșeuri periculoase (DIP) inventariate, 4 depozite sunt conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE din punct de vedere constructiv; Pentru acestea, în anul 2005, se va verifica respectarea criteriilor de acceptare a deșeurilor depozitate;
Cele 47 depozite pentru deșeuri periculoase care nu sunt conforme cu prevederile Directivei 1999/31/CE vor sista depozitarea până la termenul limită 31.12.2006, urmând ca reabilitarea amplasamentelor să se realizeze în următorii 1-3 ani.
LEGEA101/2006
SERVICIUL DE SALUBRIZARE A LOCALITȚILOR
cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților;
sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale ori asociațiilor de dezvoltare comunitară;
precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special
sortarea deșeurilor municipale;
organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor;
depozitarea controlată a deșeurilor municipale;
înființarea depozitelor de deșeuri și administrarea acestora.
Modalități de gestiune
Gestiunea serviciului de salubrizare se realizează prin următoarele modalități:
gestiune directă-hotărârea de dare în administrare
gestiune delegată-contractul de delegare a gestiunii
pe baza unui regulament al serviciului și a unui caiet de sarcini
DIRECTIVA 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor
Transpunere
HG 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, modificată și completată de HG 268/2005.
Pentru operarea, monitorizarea, controlul instalațiilor de incinerare se află în vigoare “Normativul tehnic privind incinerarea deșeurilor” aprobat prin OM 756/2004 (publicat în M.Of.86 bis/2005)
Generearea și gestiunilor deșeurilor medicale
Conform datelor ISP București, institut aflat sub autoritatea MS, a fost estimată o cantitate totală de deșeuri medicale de cca. 64.000 t/an, din care, 45.000 t/an sunt deșeuri asimilabile cu cele menajere, iar 19.000 t/an sunt deșeuri medicale periculoase (12.000 t/an deșeuri infecțioase și 7.000 t/an deșeuri înțepătoare – tăietoare)
Deșeurile medicale periculoase reprezintă cca.30 % din cantitatea totală de deșeuri medicale generate.
Prin implementarea prevederilor OM 219/2002 (modificat și completat de Ordinul 1029/2004 și Ordinul 997/2004) se estimează o scădere a cantității de deșeuri medicale periculoase în România în perioada 2004-31.12.2006 datorită unei mai bune gestionări a deșeurilor la nivelul unităților medicale. Aceasta descreștere se estimează a fi la cca 12.500 t/an până în 2009.
HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje ( publicată în MO 639 din 20 iulie 2005)
Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr.880 publicat în ianuarie 2005 privind procedura de raportare a datelor privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
Conform prevederilor OM, raportarea datelor privind ambalajele și deșeurile de ambalaje se face de:
producătorii și importatorii de ambalaje, producătorii și importatorii de produse ambalate – pentru datele privind ambalajele;
consiliile locale și unitățile specializate care preiau direct de la generatori deșeurile de ambalaje în vederea valorificării și – pentru datele privind deșeurile de ambalaje până la 31 .12. 2006 pentru atingerea obiectivelor
globale de reciclare de 25%
individuale de 15% pentru sticla, 15% pentru hârtie/carton și 15% pentru metale
până la 31 Decembrie 2008 pentru atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie și carton, 50% din greutate pentru metal.
LEGE Nr. 211/2011 *** Republicată privind regimul deșeurilor
Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2011. & 1.
Dispoziții generale ART. 1. Prezenta lege stabilește măsurile necesare pentru protecția mediului și a sănătății populației, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea și gestionarea deșeurilor și prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor și creșterea eficienței folosirii acestora.
3.4 Practici și Strategii
Strategia națională, în conformitate cu principiile UE, se concentrează asupra unei
serii de priorități, după cum urmează:
Prevenirea producerii deșeurilor și reducerea cantităților pentru diferite tipuri de deșeuri;
Utilizarea deșeurilor (prin refolosire, reciclare și recuperare a energiei);
Eliminarea deșeurilor și reziduurilor ce nu pot fi folosite (prin incinerare și/sau depozitare în condiții conforme).
Obiectivele naționale, după cum sunt descrise în Programul Operațional Sectorial – Mediu (POS –Mediu), Axa prioritară 2 “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric” sunt următoarele:
Creșterea ratei de conectare a populației la serviciile de colectate și de administrare a deșeurilor municipale, de o calitate adecvată și la tarife accesibile;
Reducerea cantității de deșeuri depozitate și în special reducerea fracției biodegradabile din deșeurile municipale;
Creșterea cantităților de deșeuri reciclate și refolosite;
Beneficiarii proiectelor de gestionare a deșeurilor pot fi municipii, consilii judeșene sau asociații municipale.
Planificarea strategică este un proces ciclic care poate fi aplicat rezolvării problemelor complexe.
Se aplică în majoritatea sferelor activităților umane. Componentele principale ale planificării strategice includ: identificarea problemelor în baza analizei situației existente; generarea unor obiective în vederea rezolvării problemelor; evaluarea și prioritizarea obiectivelor; generarea unor acțiuni ce sprijină fiecare obiectiv; acțiuni de evaluare; pregătirea unui plan de acțiune detaliat, inclusiv un plan financiar; monitorizarea și evaluarea progresului în vederea furnizării unui feedback pentru modificări și îmbunătățiri.
Planificarea gestiunii desșurilor solide ar trebui să aibă la bază următoarele principii:
Principiul proximității;
Principiul prevenirii;
Viabilitatea principiului sistemelor;
Ierarhia deșeurilor.
Principiul proximității: infrastructura de management al deșeurilor trebuie amplasată în
apropierea principalilor generatori de deșeuri. Amplasamentele identificate ale infrastructurii
principale de gestionare a deșeurilor din județ sunt în conformitate cu acest principiu.
Principiul prevenirii: în cazurile în care anumite opțiuni pot risca nevoia de protecție a mediului, aceste opțiuni trebuie evitate. Opțiunile alese sunt folosite pe plan internațional și vor fi implementate în conformitate cu legislația, standardele și specificațiile naționale și internaționale. Încetarea funcționării depozitelor existente este de asemenea în conformitate cu acest principiu.
Viabilitatea principiului sistemelor: sistemele selectate ar trebui să corespundă resurselor financiare ale producătorilor de deșeuri și în paralel să permită îndeplinirea obiectivelor de mediu. Sistemul propus îndeplinește obiectivele de mediu și sunt accesibile cetățenilor.
Ierarhia deșeurilor:
Prevenirea producerii deșeurilor și minimizarea pericolului;
Promovarea refolosirii și reciclării deșeurilor;
Utilizarea materialului inclus în deșeuri, inclusiv recuperarea energiei;
Eliminarea în siguranță a deșeurilor.
Următoarea secțiune demonstreză modul în care planificarea strategică a fost aplicată în județul Alba în vederea rezolvării problemelor acute de mediu și de infrastructură.
Strategia acoperă deșeurile municipale incluzând deșeurile colectate din gospodării, colectare în
vederea reciclării, deșeuri de ambalaje, ce s‐a măturat de pe străzi, deșeuri similare industriale,
comerciale și instituționale, deșeuri “verzi” și deșeuri din piețe.
Acoperă gestionarea deșeurilor pe perioada 2008 – 2037
Planul local de acțiune pentru mediu identifică unele acțiuni specifice de îmbunătățire a sistemului de administrare a deșeurilor:
Supravegherea impactului deșeurilor menajere asupra apelor subterane;
Reducerea deșeurilor depozitate provenite de la exploatarea minieră, a lemnului și din industria metalurgică;
Amenajarea unui depozit regional;
Organizarea serviciilor de colectare a deșeurilor în toate localitățile.
Strategia propusă de gestionarea deșeurilor se va baza pe câteva argumente precum:
Reducerea impactului asupra mediului legate de generarea și administrarea deșeurilor;
Protecția sănătății publice;
Implementarea sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor, care să fie accesibile
cetățenilor.
Scopul principal al strategiei de management al deșeurilor în județul Alba este dezvoltarea și
implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor solide în vederea îndeplinirii
cerințelor cetățenilor.
Concluzii și Recomandări
În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea publică. Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt: modificări de peisaj și disconfort vizual; poluarea aerului; poluarea apelor de suprafață; modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.
Problemele cu care se confruntă Alba Iulia sunt diverse , de la amplasarea depozitelor de deșeuri foarte aproape de comunitate până la o proastă gestiune a procedurii de colectare transport valorificare eliminare .
În urma planurilor de managementul integrat de mediu , aceste probleme pot fi diminuate, prin costruirea unor noi depozite ecologice de deșeuri, colectarea selectivă a deșeurilor, transportul cu autospeciale care să îndeplinească cerințele UE, pe plan economic valorificarea poate deveni o sursă importantă de venit, expluantâdu-se deșeurile prin construcție de stație de biogaz, pentru producerea de energie electrică, reciclarea metalelor etc.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activității de monitorizari a factorilor de mediu afectați de prezența deșeurilor realizarea unei platforme ecologice de gunoi. Modernizarea sistemului de colectare, reciclare, transport și stocare a gunoiului menajer se realizează prin: introducerea de europubele, modernizarea și perfecționarea sistemului de sortare și valorificare a deșeurilor,
Managementul deșeurilor menajere solide trebuie abordat prin schimbarea mentalității populației, printr-o educație susținută, prin proiecte pilot, prin implementarea colectării selective, încă de la sursă, a unor tipuri de deșeuri reciclabile. Deșeurile menajere de tipul hârtie-carton, PET-uri, sticlă, textile, deșeuri metalice, materie organică, ce se regăsesc în containere în cantități considerabile, constituie surse importante de materii prime secundare.
Modernizarea sistemului de colectare, reciclare, transport și stocare a gunoiului menajer se realizează prin: introducerea de europubele, modernizarea și perfecționarea sistemului de sortare și valorificare a deșeurilor, realizarea unei platforme ecologice de gunoi.
Organele administrației publice locale care au, prin lege, răspunderea asigurării curățeniei localităților au elaborat doar în mică măsură strategiile și planurile de management prevăzute de legislație.
Frecvența colectării deșeurilor de la populație se realizează respectând prevederile contractuale încheiate între asociațiile de locatari și operatorii serviciilor de salubritate.
În ansamblu privind problematica deșeurilor este foarte importantă, o proastă gestionare a acesora poate aduce o serie de focare de infecție, boli, poluare a aerului, solului sau al apelor. Din aceste motive legislația în vigoare a fost îmbunătățită, astfel se pune din ce în ce mai mult accentul pe gestionarea integrată a deșeurilor, prin realizarea de centre regionale de managementul integrat al deșeurilor, fiind în faza de finalizare centru regional de depozitare situat la Galda De Jos. Stația de sortare va avea o capacitate de 43.000 tone/an și va asigura sortarea fracției uscate (deșeurilor de hârtie, deșeuri de plastic, deșeuri de metal și deșeuri de sticlă) colectate separat de pe teritoriul localităților care nu sunt deservite de stațiile de sortare existente în prezent în județul Alba. Instalația de tratare mecano-biologică va avea o capacitate de 85.566 tone/an și va asigura tratarea fracției umede colectată separat în vederea reducerii cantității de deșeuri biodegradabile eliminate pe depozitul conform. Deșeurile tratate rezultate vor fi utilizate că material de acoperire, necesar la operarea depozitului de deșeuri de la Galda de Jos. Depozitul de la Galda de Jos, cu o durata de viață de 21 de ani, va avea 2 celule și un volum total de 1.926.000 metri cubi.
Bibliografie
Alexei Atudorei și Ion Păunescu „Gestiunea Deșeurilor urbane”, Editura Matrix rom Bucuresti, pag.8
Antonescu N., Polizu R., Popuscu M., „ Valorificarea energetică a deșeurilor: Procese și instalații de ardere.” Editura tehnică București, 1988.
Berca M., „Strategii pentru protecție mediului și gestionarea a resurselor”, Editura Grand București, 1998.
Camelia Drăghici, Vasile Oros „Managementul deșeurilor”, Editura Univ. Transilvania Brașov 2002, pagina 23.
Corneliu Ungureanu, pagina 7-8
Dimitrie C., „Planul local de acțiune pentru mediu”, Județul Alba, 2004.
Elena Gavrilescu, Gilda Diana Buzatu „Gestiunea Deșeurilor”, Editura Sitech
Livadă M., Pricop M., – Cei trei „R” de aur: Recuperare, recondiționare și refolosirea materialelor, Editura Științifică București, 1984.
Mohan G., Ardelean A., -„Ecologia și protecția mediului”, Editura „Scaiul” București 1993.
Mănescu S., – „Ingineria mediului”, Editura Medicală, București, 1981.
Pietraru J., „Halde pentru depozitarea șlamurilor, cenușilor, zgurilor, sterililor și deșeurilor menajere”, Editura Tehnică București, 1982.
Rojanschi, V. și alții, – Economia și protecția mediului, Editura Economică, 1997.
Rojanschi, V. și alții, – Protecția și ingineria mediului, Editura Economică, 1998.
Rusu T., – Tehnologii nepoluante, Editura UTC-N, 1997.
Rusu T., Dolha C., – Tehnologii nepoluante și gospodărirea poluanților, Editura UTC-N, 1998.
Rusu T., – Protecția mediului și a muncii, Editura Mediamira Cluj-Napoca, 1999.
Shabbir H. Gheewala „LCA of waste management systems—research opportunities”
Administrati fondului de mediu , Conditii de participare la programul rabla 2016
Master plan Managerial. Integrat de mediu Primăria Municipiului Alba Iulia
Politici de mediu broșura nr. 4
Politica de mediu a Uniunii Europene . pdf. www.proiecteee.wikispace.com
Documentație provenită de la Agenția de Protecție a Mediului Alba.
(http://www.islavici.ro/cursuriold/Politici%20de%20mediu.pdf )
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alba_Iulia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gestionarea_de%C8%99eurilor
www.apmbm.ro
www.eurosalub.rdsbv.ro
www.span.style
http://www.ruralonline.ro/dezvoltare-durabila-Obiective-si-principii-ale-politicii-europene-de-protectie-a-mediului_26-02-2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Deseurilor In Municipiul Alba Iulia (ID: 117707)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.