Managementul Deseurilor din Santierul Naval Constanta

CAPITOLUL 4

Managementul deșeurilor din Șantierul Naval Constanța

Scopul părții originale este evidențierea opțiunilor de management a deșeurilor dintr-o unitate de confecții și reparații navale. Studiul de caz a fost realizat la Șantierul Naval Constanța. Situat în zona Marii Negre, Șantierul Naval Constanța S.A. se numără printre cele mai mari șantiere de construcții și reparații nave din Europa.

4.1. lntroducere

Accesibil pe cale maritimă prin Stramtoarea Bosfor, pe apele interioare prin Canalul Dunăre – Marea Neagră și pe calea aeriană folosind Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, Șantierul Naval Constanța SA furnizează armatorilor din întrega lume locul ideal pentru construcția și reparația navelor de până la 200.000 tdw.

Șantierul Naval Constanța SA a câștigat încrederea armatorilor de primă clasă prin capacitatea de a oferi clienților săi atât proiecte de construcții noi uzuale, conforme cu cele mai noi reguli și regulamente ale Societăților de Clasificare și cu cerințele specifice ale fiecărui armator, cât și o gamă largă de lucrări de reparații și conversii nave, efectuate la un nivel înalt calitativ și la prețuri competitive.

Din 2008 și până în anul 2013 inclusiv această societate și-a extins și modernizat spațiile de producție și reparații nave echipamente tehnologice, evoluția principalilor indicatori ce definesc profilul companiei fiind prezentat în tabelul 4.1. [25].

Tabelul 4.1. Evoluția indicatorilor financiari

Deși în ultimi ani a înregistrat un regres datorită problemelor financiare (fig 4.1.), această unitate de reparații și construcții navale se menține în topul Șantierelor Navale din Europa.

Fig. 4.1. Evoluția indicatorilor cifra de afacere și profit în perioada 2008- 2013.

Șantierul Naval Constanța este dotat cu următoarele instalații și spații industriale:

– depozite/magazii, hale de lucru

– utilaje de transport

– căi de transport

– cale de construcție/doc uscat

– utilaje de ridicat

– instalații de transfer pe calele de construcție

– cale de lansare/doc de lansare cu dotări adecvate

– cheuri de armare

– stații de alimentare cu fluide energetice și rețele de distribuție a acestora spre locurile de muncă (energie electrică, aer comprimat, acetilenă, oxigen, amestec de gaz pentru sudare).

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat [26]. În tabelul 4.2 se prezintă sursele posibile de poluare a mediului în urma activităților portuare, obiectivele, țintele și acțiunile cuprinse în Sistemul de management al calității mediului în Șantierul Naval Constanța (SNC). Se observă că deșeurile, atât cele nespecifice (menajere) cât și cele specifice (generate de activitățile industriale) reprezintă surse importante de pouare a mediului cu impact asupra sănătății umane.

Tabelul 4.2. Sistemul de management al calității mediului în SNC

În activitatea de construcție și reparație a navelor, la unitatea studiată sunt utilizate următoarele materii prime: tablă E 36; A 36, sârmă sudură, pietre polizor, freză carban, keralină (ceramică), țevi, cabluri electrice, perii sârmă [27]. Procesele tehnologice/ activitățile în care se utilizează, destinația și modul de depozitare al acestor materii prime sunt prezentate în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Materii prime utilizate în activitățile de construcții și reparații într-un port

4.2. Etapele activităților de construcție a navelor

Pentru construcția și armarea navelor noi în SNC sunt parcurse următoarele activități:

depozitarea materialelor metalice (table oțel și profile laminate de diferite dimensiuni și calități ale oțelului);

sablarea și pasivizarea tablelor și profilelor

debitarea materialelor

confecționarea pieselor (pozițiilor)

preasamblarea și sudarea elementelor de structură

asamblarea și sudarea secțiilor de navă (saturare și vopsire)

montarea secțiilor de navă pe cala de construcție/doc uscat și sudarea cuplărilor

montarea sistemelor de propulsie și guvernare

pregătirea navei pentru lansare și lansarea

armarea la cheu (instalații, agregate, amenajări) și probe.

Înainte de tăiere, tablele sunt duse în hală la sectorul de trasaj și debitare. Fluxul tehnologic, intrările și ieșirile din procesul de debitare al tablei sunt prezentate în fig 4.2.

Fig. 4.2. Intrări și ieșiri din activitatea de construcție și reparații nave

Lucrările care se desfășoară în șantierul naval se împart în doua grupe mari: de construcția corpului și de saturare și armare. Lucrările de construcția corpului se execută în următoarele ateliere:

– confecționat

– asamblat

– sudură

– montaj

Pentru lucrările de saturare și armare sunt necesare următoarele ateliere:

– lăcătușerie navală

– tubulatură

– prelucrări mecanice

– mecanică montaj

– electrică

– tâmplărie și velărie

– vopsitorie

Aceste ateliere se grupează pe secții de producție în funcție de specificul lucrărilor:

– Secția 1 Doc Reparații – sector de corp

– Secția 1A Doc Construcții – sector de corp

– Secția Tubulatură

– Secția Lăcătușerie Navală

– Secția Mecanică și Prelucrări Mecanice

În S. N. C., activitățile de vopsitorie și electrice sunt subcontractate.

Organizarea tehnologică a atelierelor de producție este o problemă foarte importantă în asigurarea unei productivități sporite și a unei eficiențe economice ridicate. Fiecare atelier are un anumit flux tehnologic, dar care trebuie să se integreze în fluxul tehnologic general al șantierului. Această organizare trebuie să asigure folosirea rațională a utilajelor, a suprafețelor de producție, a instalațiilor de ridicat și transportat, a muncitorilor productivi și a personalului tehnic de îndrumare.

Amplasarea atelierelor de producție se face astfel încât să se respecte fluxul tehnologic de execuție al corpului și să se asigure condiții optime pentru saturare și armare. Din amplasarea atelierelor trebuie să rezulte un flux tehnologic cât mai scurt și mai simplu. Deoarece lucrările efectuate în scopul executării corpurilor de nave au o pondere foarte mare într-un șantier naval, o importanță mare o prezintă, amplasarea rațională a atelierelor de la sectoarele de construcții corp nave, pentru a se realiza un flux tehnologic cât mai simplu. Fluxurile tehnologice pentru construcția corpului pot fi organizate după trei scheme:

a) flux direct (continuu)

b) flux lateral

c) flux mixt

Fluxul tehnologic direct se caracterizează prin așezarea atelierelor într-o succesiune continuă, astfel ca semifabricatele să urmeze un drum direct de la depozit până la lansarea navei. Acest flux se adoptă de șantierele care dispun de o suprafață mare de teren uscat. La S.N.C., fluxurile tehnologice de la sectoarele de corp, sunt organizate în general după aceasta schemă. Fluxul continuu prezintă avantajul deplasării pe distanțe scurte a materialelor și elementelor de construcție în procesul de execuție al corpului navelor.

Fluxul tehnologic lateral se caracterizează prin așezarea atelierelor perpendicular pe cheu. Se adoptă acest tip de flux la șantierele care dispun de un teren uscat limitat și un front de apă mai mare. Materialele și semifabricatele se deplasează pe un drum mai lung din cauza poziției atelierelor. Au avantajul însă că se pot organiza mai multe cale de construcție și lansare.

Fluxul tehnologic mixt se caracterizează prin aceea că parțial atelierele sunt așezate continuu pe traseul depozit, sablare și debitare, devine lateral la confecționarea și asamblarea secțiilor plane, pentru a se transforma din nou în flux direct la asamblarea secțiilor de volum și a blocsecțiilor.

Alegerea tipului de flux tehnologic este condiționată de așezarea șantierului, de înzestrarea cu mijloace de baza, de tehnologiile de execuție adoptate funcție de tipurile de nave construite. Un deziderat important care trebuie avut în vedere în organizarea fluxului tehnologic de corp, este acela că navele în momentul lansării să fie saturate în cel mai înalt grad posibil. Pentru aceasta, un volum mare de lucrări de la cheul de armare va fi transferat în atelierele de asamblat și pe cala de construcție montaj.

Astfel lucrările vor fi executate în condițiile unor productivități mult mai ridicate decât cele realizate la cheul de armare [28].

O navă maritimă rezultă din procesul de debitare, fasonare și asamblare a panourilor din tablă, urmând ca la final aceasta să fie livrată potențialilor clienți (fig.4.3.-4.5.).

Fig. 4.3. Intrări și ieșiri din activitatea de trasare și debitare a panourilor din tablă

Fig. 4.4. Intrări și ieșiri din activitatea de sudare și asamblare a pieselor metalice

Fig. 4.5. Intrări și ieșiri din activitatea de tratare și vopsire a navelor maritime

4.3. Gestionarea deșeurilor din Șantierul Naval Constanța

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.

În tabelul 4.4.este prezentată cantitatea deșeurilor generate de navele care au andocat în vederea reparării în portul Constanța între ani 2007 și 2011 29.

Tabelul 4.4. Evoluția deșeurilor din SNC Constanța

Media zilnică de reziduuri generate de navele care utilizează porturile maritime și pentru care trebuie asigurate capacități de preluare:

Reziduuri petroliere: 24 tone/zi

Ape uzate: 0,2 tone/zi

Gunoi: 2 tone/zi

Reziduuri de marfă: 4,4 tone/zi

Unitatea de construcții și reparații nave care fac obiectul prezentului studiu generează prin procesele tehnologice specifice deșeuri solide (resturi table, țevi, electrozi, sârmă sudură, ceramică, deșeuri menajere de la nave, precum și apă uzată menajeră și tehnologică 30. Concret, sursele de deșeuri și deșeurile rezultate la unitatea studiată, detaliate pe principalele operații (aprovizionare piese, procesare, epurare ape uzate, incinerare) sunt prezentate sintetic în fig. 4.6 – 4.8.

Aprovizionarea cu materii prime reprezintă o sursă de deșeuri deloc neglijabilă. În cadrul acestui proces sunt consummate ca materiale auxiliare combustibil (benzină/motorină) și energie electrică și rezultă ca deșeuri cantități destul de mari de ambalaje de diferite tipuri: lemn, material plastic (folie, ambalaje de polipropilenă cuie, sârme), material composite (de la utilizarea tablelor și a țevilor), paleți 31.

Fig. 4.6. Tipuri de deșeuri rezultate de la aprovizionare

Fig.4.7. Tipuri de deșeuri generate în procesul de prelucrare a tablei.

Fig. 4.8. Tipuri de deșeuri rezultate din ambalarea produselor

4.4. Evaluarea sintetică a opțiunilor de management a deșeurilor

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă orice unitate economică, iar un bun management al deșeurilor implică măsuri și acțiuni orientate către reducerea, reutilizarea, reciclarea, valorificarea deșeurilor și ca ultimă opțiune eliminarea acestora (fig. 4.9).

Prima opțiune

Reducerea Conservarea resurselor – reducerea deșeurilor

Reutilizarea Utilizarea repetată a materialelor

Reciclarea Fabricarea de noi produse din materialele reciclabile

Recuperarea Recuperarea energiei din procesarea deșeurilor

Eliminarea Zero conservare a resurselor – poluare

Ultima opțiune

Fig. 4.9. Opțiuni generale de management al deșeurilor.

În această unitate, care face obiectul prezentului studiu se respectă în mod corespunzător toate dispozițiile legale privind monitorozarea gestiunii deșeurilor, există acțiuni de evaluare sistemică a dinamicii cantitative și calitative a deșeurilor generate. Conducerea unității este preocupată de abordarea celor mai eficiente tehnici disponibile care permit reducerea semnificativă a deșeurilor, dar, din motive obiective (problemele financiare cu care se confruntă în ultimii ani), nu există la nivelul firmei un sistem funcțional, etapizat de management al deșeurilor care să vizeze măsuri și acțiuni clare de reducere – reciclare – eliminare (RRE) figurile 4.10. – 4.13.).

Fig. 4.10. Schema RRE pentru apa uzată

Fig. 4.11. Schema RRE pentru deșeurile provenite din ambalaje

Fig. 4.12. Schema RRE pentru deșeurile provenite din procesul de fabricație

Fig. 4.13. Schema RRE pentru deșeurile de supraproducție

4.4.1. Prevenire și minimizare

Deșeurile specifice și nespecifice rezultate din procesele de construcție și reparație a navei constituie o problemă de o deosebită actualitate, datorită creșterii continue a cantităților și a tipurilor acestora, cât și însemnatelor cantități de materii prime, materiale refolosibile și energie care pot fi recuperate și introduse în circuitul economic [32].

Prevenirea și minimizarea deșeurilor vizează:

Analiza și inventarierea deșeurilor pentru a evidenția și monitoriza sursele deșeurilor din procesele de producție

Analiza costurilor și impactul asupra mediului, pentru a evidenția importanța gestionării deșeurilor

Analiza metodelor și mijloacelor de reciclare / reutilizare și eliminare pentru găsirea celor mai optime soluții de gestionare a deșeurilor

Avantajele acțiunilor de prevenire și minimizare a deșeurilor sunt următoarele:

Conservarea resurselor natural

Reducerea poluării

Reducerea cantităților de deșeuri depozitate

Costuri reduse de depozitare și de manipulare

Beneficii materiale și financiare

Generarea deșeurilor poate fi minimizată prin utilizarea eficientă a materiilor prime și în paralel, separarea deșeurilor reciclabile rezultate. De asemenea, deșeurile rezultate în procesul tehnologic la nivelul activităților premergătoare obținerii produsului, care pot fi considerate pierderi pe fluxul de producție, se pot colecta manual [33].

În urma studiului efectuat se consideră utilă aplicarea următoarelor măsuri / tehnici de minimizare a consumurilor de materii prime și auxiliare, energie și combustibili la unitatea studiată:

Pentru consumul de energie:

Iluminarea temporizată a spațiilor și utilizarea echipamentelor cu consum scăzut de energie

Monitorizarea permanentă a timpilor de funcționare ai instalațiilor

Monitorizarea utilizării sistemelor de ventilație pentru reducerea funcționării acestora în afara necesităților

Izolarea corespunzătoare a sistemelor , recipienților și conductelorîncălzite / transportatoare de căldură

Etanșeitatea și izolarea sistemelor pentru menținerea permanent a temperaturii optime

Utilizarea, în limita condițiilor a sistemelor natural de uscare 34.

Pentru minimizarea deșeurilor provenite de la operația de ambalare a produselor, este necesară redimensionarea și reducerea volumului ambalajelor utilizate. Pentru o riguroasă monitorizare a deșeurilor în vederea minimizării impactului asupra mediului, se recomandă respectarea standardelor privind ambalarea, etichetarea și transportul deșeurilor trimise în afara amplasamentului pentru recuperare sau eliminare. Prin aceste câteva măsuri / acțiuni de prevenire și minimizare a consumului de material și produse auxiliare se pot reduce costurile de producție și în paralel se reduc deșeurile generate [35].

4.4.2. Reutilizare – reciclare

Reutilizarea și reciclarea reprezintă forme / modalități de valorificare optimă a subproduselor obținute din industria navală, în vederea reducerii cantităților de deșeuri destinate eliminării.

Avantajele reutilizării – reciclării sunt următoarele:

Economii de energie și de materii prime

Costuri scăzute de management

Crearea locurilor de muncă

Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decât unul de singură folosință

Prețuri de achiziție mai mici pentru produsele refolosite care sunt mai rezistente

Deșeurile rezultate din procesele de prelucrare a materialelor feroase pot constitui materii prime pentru obținerea altor produse. Reutiizarea produselor, atunci când această opțiune există, reprezintă o soluție mai eficientă decât reciclarea, întrucât produsul poate să nu fie procesat înainte de a-l folosi. În cazul reciclării, se poate realiza revalorizarea, care urmărește convertirea materialelor cu valoare scăzută în noi produse valoroase. În mod concret, la unitatea studiată, deșeurile ar putea fi transformate, prin procesul de reutilizare [362].

Paleții de lemn degradați, scoși din circulație, devin deșeuri de lemn. Aceștia se colectează, se cântăresc, se etichetează ca deșeuri de lemn se depozitează pe o platform amenajată și se valorifică fie ca material de construcție, fie prin ardere pentru recuperare termo-energetică [37].

Se impune o gestionare riguroasă a tuturor deșeurilor rezultate (deșeuri de sticlă, deșeuri de plastic, de hârtie, deșeuri metalice), colectarea selectivă în unitatea de producție, etichetarea corespunzătoare și livrarea rapidă, înainte de deteriorarea / degradarea completă a acestora către unitățile specifice de coectare sau reciclare [38].

Alte surse de deșeuri care pot fi reutilizate sau reciclate, sunt anvelopele, acumulatorii uzați, deșeurile metalice, uleiurile uzate de motor, de transmisie și ungere. Aceste material uzate/ degradate/ necorespunzătoare nu trebuie eliminate prin depozitare controlată ele putând fi reciclate sau valorificate corespunzător la unitățile specifice 39.

4.5. Propuneri privind îmbunătățirea respectării cerințelor de management a deșeurilor în SNC

Constatările privind respectarea cerințelor de mediu în SNC în primăvara anului 2015 sunt prezentate schematic în Tabelul 4.5.

Tabelul 4.5 Constatările privind respectarea cerințelor de mediu în SNC în primăvara anului 2015

În continuare sunt analizate deficiențele constatate la fiecare compartiment care, conform observațiilor pe teren, nu a respectat anumite reglementări. Pentru fiecare caz sunt propuse termene și măsuri de remediere (Tabelele 4.6. -4.12. )

Tabelul 4.6. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția corp (p.3)

Tabelul 4.7. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția confecție montaj saturări (p.5)

Tabelul 4.8. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția armare (p.6)

Tabelul 4.9. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la atelier docuri (p.7)

Tabelul 4.10. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la compartimentul aprovizionare depozite (p.9)

Tabelul 4.11. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția sablare, vopsitorie (p.10)

Tabelul 4.12. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la bazinul A (p.16)

O gestionare neadecvată a deșeurilor poate conduce la situații de contaminare a solului, a aerului, a apei, a mediului în general, amenințând sănătatea umană și calitatea vieții. Deșeurile metalice nevalorificate sunt în general depozitate pentru topire și apoi refolosite 40.

Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației Șantierului Naval Constanța.

CAPITOLUL 5

Concluzii

Deșeurile reprezintă una dintre cele mai acute și actuale probleme în contextul dezvoltării durabile. În toate statele sunt generate anual cantități enorme de deșeuri. Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației portului Constanța, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice. Practicarea valorificării energetice a deșeurilor generate în portul Constanța poate ajuta la:

– atingerea țintelor impuse de legislația europeană

– alimentarea cu energie

– respectarea țintelor de emisii de gaze cu efect de seră

– combaterea poluării generate de depozitarea necontrolată a deșeurilor

CONCEPTUL “ZERO DESEURI” descrie, în principal, o serie de tehnologii, instrumente economice și inițiative sociale. Strategii privind reducerea deșeurilor de-a lungul lanțului de producție:

a) producția mai curată;

b) descompunerea produselor;

c) reciclarea, refolosirea și crearea de compost.

Toate aceste măsuri duc la un mod de viață durabil, la reducerea consumului de resurse natural și la recuperarea energiei.

Navele de croazieră generează cantități mari de deșeuri care necesită eliminarea lor într-un mod responsabil. MARPOL 73/78 permite eliminarea în apele mărilor a mai multor tipuri de deșeuri tratate atunci când o navă este la 12 mile de țărm. Totuși trebuie încurajate acțiunile suplimentare pentru a realiza o gestionare a deșeurilor,la țărm deoarece atunci mările și oceanele ar deveni o mare groapă de gunoi pentru deșeurile solide.

Pentru a realiza acest lucru este nevoie ca toate porturile să adopte planuri de management și angajamente de mediu și să ofere facilități adecvate de reciclare, minimizare și reutilizare a deșeurilor.

Multe dintre efectele negative asupra mediului sunt direct asociate cu nave de croazieră și pot fi depășite prin cooperare și îmbunătățiri tehnologice. Southampton are șansa de a deveni nu numai cel mai mare port de croazieră al Marei Britanie, dar, are de asemenea posibilitatea de a conduce prin exemplul dat în adoptarea unui sistem de management responsabil și durabil în gestionarea deșeurilor generate de navele de croazieră.

Industria portuară se încadrează în categoria producătorilor de deșeuri, prin totalitatea de subproduse feroase nedestinate consumului uman generate prin procesele de delaminare și tăiere a tablelor. Unitățile economice din industria construcțiilor navale pot valorifica deșeurile proprii prin reciclare, sau le pot dirija către unitățile cu instalații de tratare (pentru reducerea gradului de periculozitate) sau către unități cu incineratoare (pentru reducerea volumului și generarea de energie)

În concluzie, utilizarea unui model de LCA pentru analiza deșeurilor generate de navele Cargo face posibilă furnizarea factorilor de decizie cu privire la informațiile cantitative și calitative, de la evaluarea impactului asupra mediului, al sistemului global la înțelegerea efectelor operațiunilor individuale și de proces. Autoritatea portuară din Koper a arătat un mare interes în rezultatele acestui studiu

O gestionare neadecvată a deșeurilor poate conduce la situații de contaminare a solului, a aerului, a apei, a mediului în general, amenințând sănătatea umană și calitatea vieții. Deșeurile metalice nevalorificate sunt în general depozitate pentru topire și apoi refolosite.

Lucrarea inventariază tehnologiile de tăiere și prelucrare a materialelor feroase, dezvoltând problema gestionării deșeurilor rezultate. O bună gestionare și un sistem eficient de management al deșeurilor implică măsuri și acțiuni de minimizare, reciclare, reutilizare și valorificare. Sunt prezentate pe larg măsurile și acțiunile descrise în articolele de specialitate citate în lucrare și în studiul de caz realizat la un șantier naval de construcție și reparații nave.

Întreaga lucrare promovează opțiunile moderne de valorificare a deșeurilor din activitățile portuare și în particular din construcția și repararea navelor maritime, care prin aplicare, pot modifica componentele și pot genera acțiuni concrete la nivelul producătorilor din industria navală: reutilizarea produselor folosind mai multe material reciclate și proiectarea prodiselor astfel încât să genereze mai puține deșeuri; separarea deșeurilor în vederea reciclării și valorificării.

Prezenta lucrare se dorește o pledoarie pentru industria de gestionare a deșeurilor, promovând idea investițiilor pentru adoptarea celor mai bune tehnici disponibile din domeniul valorificării/reciclării deșeurilor în general și a deșeurilor din industria portuară în subsidiar.