Managementul Curricular

4.1. Managementul curricular – componentă a managementului educațional

Indiferent de modalitatea de definire și de operaționalizare, curriculumul este un concept fundamental al educației, cu importanță crucială în organizarea procesului de învățământ în ansamblul său. El reprezintă o categorie centrală în educația contemporană, care modifică semnificativ abordările teoretice și aplicative din educație. De aceea, orice proces de reformă educațională și, cu atât mai mult de reformă a învățământului se desfășoară, în principal, în domeniul curriculumului și situează în prim plan construcția și reconstrucția acestuia.

Așadar, la toate nivelurile învățământului, optimizarea și reformarea implică nevoia de abordare din perspectivă managerială a conceptului de curriculum și de realizare a unui management curricular eficient. Astfel, în managementul educațional, alături de resursele umane, resursele materiale și fizice, dezvoltarea organizațională etc., unul din domeniile funcționale în care se exercită funcțiile manageriale este cel al curriculumului și al etapelor proceselor curriculare: proiectare, aplicare/implementare, dezvoltare și evaluare.

Managementul curricular/ managementul curriculumului reprezintă o componentă a managementului educațional și, totodată, o expresie a ipostazei științifice a conceptului de management; la nivelul instituției de învățământ, managementul curricular reprezintă punctul cheie al ameliorării, optimizării, inovării și reformării în educație. Acceptarea, cunoașterea, și înțelegerea complexității procesului de schimbare curriculară, devin, pentru toți agenții educației, premise obligatorii pentru stimularea schimbării la nivelul școlii și pentru asigurarea calității procesului instructiv-educativ.

La fel ca în cazul curriculumului, referitor la definirea și operaționalizarea conceptului de management al curriculumului, putem distinge două accepțiuni majore:

Accepțiunea largă, cuprinzătoare, care îl consideră un concept integrator și îl operaționalizează abordând procesele manageriale în manieră globală, sistemică. Astfel, în sens larg, management curricular înseamnă întreaga problematică a teoriei, metodologiei și dezvoltării curriculumului.

Accepțiunea restrânsă, reducționistă, care consideră că managementul curricular desemnează ansamblul sistemic al aspectelor administrative și pedagogice ale celor trei procese interdependente prin care există curriculumul: elaborarea, aplicarea/implementarea și evaluarea curriculumului.

Având în vedere aceste considerații, definim managementul curricular din grădiniță și învățământul primar, astfel: proces activ și interactiv bazat pe un ansamblu coerent și unitar de principii, funcții, norme, strategii, sisteme metodologice și procedurale, astfel concepute, integrate și contextualizate în procesul curricular/de învățământ, respectiv în proiectarea/(re)elaborarea, implementarea și evaluarea curriculumului, astfel încât să determine realizarea la standarde înalte de performanță a finalităților învățământului primar și preșcolar, implicând mai multe instanțe decizionale distribuite pe paliere ierarhice interrelaționate, cu competențe și atribuții specifice (nivelurile strategic, tactic și operativ).

4.2. Nivelurile ierarhice în managementul curricular și relația dintre ele. Exemplificări de acțiuni referitoare la învățământul primar și preșcolar

Managementul curriculumului integrează activități specifice repartizate pe trei niveluri ierarhice corelate, așa cum se poate vedea în tabelul nr. 1.4.

Cele trei niveluri ale managementului curricular nu sunt izolate unul de celălalt, ci dimpotrivă, strâns interrelaționate, între ele existând o „comunicare” bidirecțională. Practic, nivelul strategic se prelungește cu nivelul tactic și apoi cu cel operativ, ceea ce face posibilă existența unui flux informațional și decizional atât de sus în jos, cât și de jos în sus:

Pe de o parte, dinspre nivelul macrostructurii spre cel al microstructurii există un flux informațional și decizional continuu și se exercită funcția de control curricular; la nivel micropedagogic, curriculumul atinge stadiul maximei operaționalizări, deoarece el se transformă într-un instrument concret de lucru, centrat pe elev și pe preșcolar.

Pe de altă parte, dinspre nivelul microstructurii spre cel al instanțelor ierarhic superioare și al macrostructurii se exercită funcția de feed-back, respectiv se generează un flux de informații referitoare la deciziile curriculare, ceea ce face posibilă monitorizarea, verificarea și evaluarea calității proceselor curriculare, iar, ulterior, reglarea acestor procese.

La fiecare din aceste niveluri de decizie și control, se analizează aspectele specifice și se iau deciziile curriculare, în conformitate cu următoarea procesualitate, existând, în mod firesc, grade de libertate specifice fiecărui nivel:

analiza;

identificarea și formalizarea alternativelor;

alegerea unei alternative (opțiunea curriculară);

aplicarea alternativei (acțiunea);

monitorizarea curriculară;

evaluarea demersului implementării;

evaluarea rezultatelor;

(re)evaluarea întregului proces decizional.

Aceste decizii sunt luate în funcție de achizițiile teoretice individuale, de paradigma managerială construită pe baza cunoștințelor din domeniul managementului, dar și în funcție de modalitatea proprie, subiectivă a cadrului didactic, de raportare la procesele și fenomenele curriculare.

Tabelul nr. 1.4.

Niveluri ierarhice în managementul curricular

4.3. Repere în construcția curriculumului pentru învățământul preșcolar și primar

Premisa în construcția noului curriculum este aceea că educatul este recunoscut ca individ cu nevoi proprii de dezvoltare și ca agent al propriei sale dezvoltări, dezvoltare care se realizează în contextul interacțiunii cu mediul natural și social.

În ceea ce privește activitatea de învățare, se valorifică principiile învățării autentice, semnificative, în care educatul/ preșcolarul și școlarul se implică activ, interacționând cu mediul, în contexte educaționale semnificative pentru vârsta sa și particularitățile sale individuale, astfel încât el să devină, în bună măsură, autor al propriei învățări. Învățarea timpurie favorizează apariția oportunităților de învățare de mai târziu, iar cunoștințele și deprinderile dobândite devreme favorizează ulterior, dezvoltarea altora.

a) În cadrul învățământului preșcolar:

Planul de învățământ este conceput pe două nivele de vârstă – pentru nivelul antepreșcolar (de la 0 la 3 ani) și preșcolar (de la 3 la 6/7 ani), în viziune sistemică, în vederea asigurării continuumului educațional în cadrul acestei perioade. Programele sunt precedate de un cadru de referință specific, care esențializează aspectele principale pentru înțelegerea și aplicarea curriculumului pentru intervalul de vârstă respectiv.

Structurarea curriculumului este realizată pe domenii de dezvoltare – diviziuni convenționale necesare, din rațiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării integrale și pentru observarea evoluției copilului:

Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;

Dezvoltarea socio-emoțională;

Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;

Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;

Capacități și atitudini în învățare.

Domeniile de dezvoltare sunt valorificate ca instrumente pedagogice esențiale pentru realizarea individualizării învățării și educației. Pentru fiecare domeniu de dezvoltare sunt formulate obiective cadru și de referință, acestea din urmă fiind etapizate pe intervale de vârstă.

b) În cadrul învățământului școlar:

Planul de învățământ este conceput pe două nivele de vârstă – pentru ciclul achizițiilor fundamentale – clasa pregătitoare, clasa I și a II-a (de la 6/ 7 la 8/ 9-10 ani) și pentru ciclul de aprofundare și consolidare – clasele a III-a și a IV-a (de la 9/ 10 la 10/ 11-12 ani).

Programele școlare sunt precedate de un cadru de referință specific, care esențializează aspectele principale pentru înțelegerea și aplicarea curriculumului pentru intervalele de vârstă amintite.

4.4. Elemente curriculare relevante la nivelul învățământului preșcolar

Potrivit curriculumului pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/ 7 ani, implementat începând cu anul 2008, orientările curriculare și metodologice sunt următoarele:

1. Domeniile experiențiale – sunt următoarele (vezi și subdiviziunea 4.6.):

domeniul estetic și creativ, care cuprinde categoriile de activități:

Educație muzicală;

Activități artistico-plastice (desen; pictură; modelaj);

domeniul om și societate, care cuprinde categoriile de activități:

Educație pentru societate;

Activități practic-gospodărești;

domeniul limbă și comunicare, care cuprinde categoria de activitate Educarea limbajului;

domeniul științe, care cuprinde categoriile de activități:

Cunoașterea mediului;

Activități cu conținut matematic;

domeniul psihomotric, care cuprinde categoria de activitate Educație fizică.

2. Temele anuale de studiu – care reprezintă teme complexe, integratoare: „Cine sunt/ suntem?”, „Când, cum și de ce se întâmplă?”, „Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”, „Cine și cum planifică/ organizează o activitate?”, „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, „Ce și cum vreau să fiu?”, sprijină proiectarea conținuturilor și derularea activităților integrate. Ordinea prezentării nu are legătură cu momentul din anul școlar; pentru nivelul I pot fi abordate cel puțin 4 teme într-un an școlar.

3. Activitățile de învățare – reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv organizate și conduse de către cadrul didactic, în scopul atingerii finalităților prevăzute în curriculum (finalităților educației timpurii);

Categoriile de activități de învățare sunt:

– activitățile pe domenii experiențiale (activități integrate sau pe discipline: săptămânal se desfășoară maximum 3 activități integrate la nivelul I și 5 activități integrate la nivelul II);

– jocurile și activitățile alese – se desfășoară în următoarele centre de activitate:

Bibliotecă;

Arte;

Știință;

Construcții;

Colțul căsuței/ Joc de rol;

Nisip și apă;

Joc de masă;

– activitățile de dezvoltare personală includ:

Întâlnirea de dimineață – este o activitate planificată zilnic, după sosirea tuturor copiilor și cuprinde o perioadă de timp între 15-25 de minute. Etapele întâlnirii de dimineață sunt: salutul, prezența, completarea calendarului, noutăți/ evenimente/ știrea zilei.

Rutinele – activități repetitive, care se repetă zilnic, la intervale de timp aproximativ stabile, activități care conferă siguranță, securitate, coerență și ordine în viața copilului.

Tranzițiile – activități de scurtă durată, care fac trecerea de la rutine la activități de învățare, de la secvențele de activitate de învățare organizată și structurată, la secvențele de îngrijire, în diferite momente ale zilei.

Activitățile opționale;

Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii pentru grupele de program prelungit sau săptămânal.

4. Într-un an școlar, se pot derula maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni/ proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcție de complexitatea temei abordate și de interesul copiilor pentru tema respectivă. Pot exista și săptămâni în care preșcolarii nu sunt implicați în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale de interes pentru copii. Totodată, pot exista și proiecte de o zi și/ sau proiecte transsemestriale.

În funcție de nivelul grupei, de tema mare abordată și de subtema săptămânii, se poate acorda, de la o săptămână la alta, o mai mare pondere uneia/ unor discipline/ domenii experiențiale, pentru intervalul 3-5 ani.

Educația muzicală, activitățile artistico-plastice și activitățile practice pot fi alternate de la o săptămână la alta, proiectând derularea a cel puțin două din cele trei pe care le avem la dispoziție.

În actualul curriculum nu se mai operează cu orar și schemă orară, ci există un program zilnic de activitate.

4.5. Elemente curriculare relevante la nivelul învățământului primar

Actuala structură a curriculumului pentru învățământul primar este fundamentată de cele opt domenii de competențe cheie (prevăzute în Recomandarea 2006/962/EC a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, OJL 394, 30.12.2006), care determină profilul de formare a elevului. Acestea reprezintă o combinație de cunoștințe, abilități și atitudini, care sunt considerate necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, cetățenia activă și incluziunea socială:

comunicarea în limba maternă;

comunicarea în limbi străine;

competențe matematice și competențe de bază la știință și tehnologie;

competențe digitale;

a învăța să înveți;

competențe sociale și civice;

spiritul de inițiativă și antreprenoriat;

conștientizare și exprimare culturală.

Conform Planului Cadru pentru Învățământul Primar, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale, Nr. 3371 din 12 martie 2013, ariile curiculare și disciplinele de învățământ studiate la acest nivel sunt următoarele:

Aria curriculară Limbă și comunicare, care cuprinde disciplinele:

Comunicare în limba română, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a II-a;

Limba și literatura română, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

Limbă modernă, studiată din clasa pregătitoare, până în clasa a IV-a.

Aria curriculară Matematică și științe ale naturii, care cuprinde disciplinele:

Matematică și explorarea mediului, studiată în manieră integrată din clasa pregătitoare până în clasa I;

Matematică, studiată din clasa a II-a, până în clasa a IV-a.

Științe ale naturii, studiată din clasa a II-a până în clasa a IV-a.

Aria curriculară Om și societate, care cuprinde disciplinele:

Istorie, studiată în clasa a IV-a;

Geografie, studiată în clasa a IV-a;

Educație civică, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

Religie, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a.

Aria curriculară Educație fizică, sport și sănătate, care cuprinde disciplinele:

Educație fizică, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a;

Joc și mișcare, studiată în clasa a III-a și a IV-a;

Aria curriculară Arte, care cuprinde disciplina Muzică și mișcare, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a. Disciplina Muzică și mișcare este studiată în manieră integrată, fiind inclusă și în cadrul ariei curriculare Educație fizică, sport și sănătate.

Aria curriculară Tehnologii, cuprinde disciplina Arte vizuale și abilități practice. Această disciplină este studiată în manieră integrată din clasa pregătitoare până în clasa a IV-a, fiind inclusă și în cadrul ariei curriculare Arte.

Aria curriculară Consiliere și orientare, cuprinde disciplina Dezvoltare personală, studiată din clasa pregătitoare până în clasa a II-a.

Structura actualului plan-cadru pentru învățământul primar urmărește atingerea unui nivel de performanță elementar în formarea până la sfârșitul clasei a IV-a, a următoarelor principale competențe (conform Metodologiei privind aplicarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar):

Utilizarea modalităților de comunicare, în limba română, în limba maternă și în cel puțin o limbă străină, într-o varietate de situații;

Utilizarea conceptelor, a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoașterii, a instrumentelor tehnologice, în vederea rezolvării de probleme în contexte școlare, extrașcolare și profesionale;

Integrarea, participarea activă și responsabilă la viața socială;

Utilizarea eficace a instrumentelor necesare învățării pe tot parcursul vieții;

Interiorizarea unui sistem de valori care să orienteze atitudinile și comportamentele;

Manifestarea creativității și a spiritului inovator;

Managementul vieții personale și al evoluției în carieră.

Potrivit curriculumului pentru educația copiilor de la 6/ 7 la 10/ 11 ani, implementat în anul școlar 2013, orientările curriculare și metodologice definesc următorii termeni:

*Plan-cadru de învățământ – document de politică educațională care reflectă parcursul de învățare pe care școala îl oferă copiilor pe durata unui nivel de învățământ, precizând disciplinele obligatorii (trunchiul comun) studiate de elevi pe parcursul fiecărui an școlar și numărul de ore alocat acestora pe săptămână, precum și numărul de ore care pot fi alocate disciplinelor opționale (curriculum la decizia școlii/ CDȘ).

*A fost aprobat prin OMEN nr. 3371 din 12 martie 2013

Arie currciulară – grupaj de discipline școlare care transpun didactic domenii înrudite din cunoașterea umană, care favorizează coerența orizontală între discipline și economia de timp școlar prin transferurile conceptuale și metodologice care se realizează între discipline înrudite.

Trunchi comun – ofertă educațională de parcurs în mod obligatoriu de către toți elevii care urmează același tip de program de formare.

CDS (Curriculum la decizia școlii) – ofertă educațională propusă de școală, adecvată pe cât posibil specificului local, intereselor și nevoilor elevilor.

Plajă orară – număr variabil de ore pe săptămână alocat unei/ unor discipline opționale din planul-cadru de învățământ, școala fiind cea care îl decide.

Schemă orară – modalitate concretă prin care clasele și școlile își alcătuiesc programul, incluzând orele cuprinse în trunchiul comun și orele stabilite prin CDȘ, schemele orare ale claselor alcătuind împreună schema orară a școlii.

1. Astfel, în conformitate cu OMEN nr. 3371 din 12.03.2013, planul-cadru de învățământ pentru clasele pregătitoare, I, a II-a, a III-a și a IV-a cuprinde:

Obs:

1La clasa pregătitoare, I și a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba română.

2La clasa pregătitoare, I și a II-a, disciplina se intitulează Matematică și explorarea mediului.

3De asemenea, pentru școlile sau clasele cu elevi aparținând minorităților naționale care studiază în limba română, apare și disciplina Comunicare în limba maternă, iar pentru învățământul primar cu program integrat și suplimentar de artă-muzică, alocările orare pentru CDS vor fi utlizate în alte arii curriculare decât cea care vizează specializarea: Instrument – câte 2 ore, CP-IV, Teorie-Solfegiu-Dicteu – căte 2 ore, CP-IV

4Alocările orare în aria curriculară Arte, pentru învățământul primar cu program integrat și suplimentar de coregrafie: Dans clasic – 7 ore, Ritmică – 1 oră.

5Alocările orare în aria curriculară Educație fizică, sport și mișcare, pentru învățământul primar cu program sportiv integrat: înscrierea elevilor în clasa pregătitoare se realizează în baza unei selecții, urmând ca Pregătirea sportivă practică să înceapă din clasa întâi: câte 4 ore, la clasele I-IV.

2. Programele disciplinelor de studiu sunt elaborate potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe dezvoltarea progresivă a competențelor, în manieră integrată, bazat în esență pe stimularea învățării prin joc, care să ofere, în același timp, atât o plajă largă de diferențiere a demersului didactic, în funcție de nivelul de achiziții variate ale elevilor, cât și mărirea gradului de flexibilitate a interacțiunilor, creându-se astfel contexte semnificative de învățare pentru viața reală.

În elaborarea ofertei curriculare au fost valorificate și recomandările documentelor internaționale ale Consiliului Europei prin cele două rezoluții (2004, 2008) care subliniază rolul important al consilierii și orientării școlare ca suport concret pentru câștigarea autonomiei învățării, pentru deciziile cotidiene ale educatului, facilitarea accesului la servicii de consiliere pentru toți cetățenii, de la vârste tot mai mici, prin care să se reducă diferențele contraproductive între școală și viață, educatul fiind astfel motivat în spațiul educațional să învețe prin contactul cu un mediu prietenos, care îi valorifică exprimarea personală și creativă, iar abilitățile creative ale acestuia să poată fi transferate într-o varietate de contexte educative și sociale.

3. Temele anuale de studiu, la clasele pregătitoare, I și a II-a – reprezintă subiecte complexe, integratoare, ca de exemplu: „La început de drum”, „Iată cât de multe știu!”, „Eu și lumea mea”, „Toamnă mândră, darnică”, „Comunitatea mea”, „Prietenia”, „Intră Baba Iarnă-n sat”, „Tradiții”, „La Polul Sud și la Polul Nord”, „În lumea necuvântătoarelor”, „Lumea magică a basmelor”, „Salutare, primvară!”, „Vreau să am o meserie!”, „Copilăria”, „Vară, vară, dulce vară!”, „Tainele Universului”. Temele anuale de studiu sprijină proiectarea conținuturilor și derularea activităților integrate.

Într-un an școlar pot fi abordate 15 unități tematice, fiecare unitate cuprinzând subteme pentru 2-3 săptămâni, astfel încât de-a lungul anului școlar sunt parcurse conținuturile prevăzute în programele școlare de Comunicare în limba română, Matematică și explorarea mediului, Dezvoltare personală, Arte vizuale și abilități practice, Muzică și mișcare.

4.6. Rolurile profesionale ale profesorului pentru învățământul primar și preșcolar din perspectivă curriculară

Adoptarea perspectivei curriculare de analiză ne conduce la identificarea următoarelor roluri curriculare ale profesorului pentru învățământul primar și preșcolar:

manager de curriculum, respectiv profesorul pentru învățământul primar și preșcolar:

gestionează curriculumul formal – concepe curriculumul predat și evaluat, analizează curriculumul învățat;

este interesat de valorificarea curriculumului informal și a curriculumului ascuns;

proiectant/ conceptor de curriculum – întrucât profesorul pentru învățământul primar și preșcolar realizează activități de proiectare curriculară, inclusiv de concepere de opționale;

aplicant de curriculum – profesorul pentru învățământul primar și preșcolar valorifică/ aplică un curriculum în cadrul activităților educaționale;

dezvoltator de curriculum – profesorul pentru învățământul primar și preșcolar realizează dezvoltări curriculare în relația directă cu elevii/ preșcolarii care au anumite caracteristici și nevoi educaționale;

facilitator de curriculum – profesorul pentru învățământul primar și preșcolar poate fi persoană-resursă, atât pentru colegii care concep/dezvoltă curriculum, cât și pentru cei care aplică și adaptează curriculumul;

monitor de curriculum – profesorul pentru învățământul primar și preșcolar urmărește/monitorizează rezultatele demersurilor și proceselor curriculare, prin raportare la finalitățile educaționale vizate;

evaluator de curriculum – profesorul pentru învățământul primar și preșcolar obține feed-back permanent și evaluează rezultatele demersurilor și proceselor curriculare, prin raportare la finalitățile educaționale vizate.

4.7. Tendințe contemporane în managementul curricular din învățământul primar și preșcolar

Achizițiile științifice înregistrate au condus la configurarea unor tendințe în managementul curricular, tendințe care nu se manifestă izolat sau paralel, ci, dimpotrivă, în manieră integrată, ele având nuanțe particulare de la un nivel de învățământ la altul.

În continuare, prezentăm esențializat cele mai relevante tendințe ale managementului curricular în învățământul primar și preșcolar:

structurarea curriculumului pe domenii experiențiale – ca tendință specifică managementului curricular din învățământului preșcolar;

valorizarea abordării integrate – ca tendință în managementul curricular din învățământul primar și preșcolar;

practicarea instruirii interactive – ca tendință în managementul curricular din învățământul primar și preșcolar.

a) Structurarea curriculumului pe domenii experiențiale

Curriculumul pentru învățământul preșcolar definește domeniile experiențiale drept adevărate câmpuri cognitive integrate care transced granițele dintre discipline și care se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv cu: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitiv. Domeniile experiențiale au valoare instrumentală, întrucât ele reprezintă:

instrumente de atingere a finalităților educaționale urmărite;

instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, ele indicând nivelul de dezvoltare a deprinderilor, capacităților, abilităților și nivelul conținuturilor specifice domeniilor de dezvoltare.

Tabelul nr. 2.4.

Domeniile experiențiale din învățământul preșcolar

b) Valorizarea abordării integrate

Abordarea integrată a conținuturilor presupune asocierea și cooperarea anumitor obiecte de studiu, din același domeniu sau din domenii diverse, în contextul uneia și aceleiași planificări a activităților de învățare (sinonimi cu termenul de integrare, ar putea fi: fuziune, armonizare, încorporare, unificare, coeziune). Astfel, integrarea plasează procesul învățării în viziunea globală a unității cunoașterii, postulează coerența și logica ansamblului cognitiv al celui care învață.

În general, prin integrare se înțelege acțiunea grație căreia sunt făcute să interrelaționeze diverse elemente pentru a construi un întreg/ tot armonios, de nivel superior; integrarea părților conduce la un produs/ rezultat care reprezintă mai mult decât simpla reunire aditivă a părților componente.

A integra înseamnă a pune în relație, a coordona, a îmbina, a aduce împreună părți separate într-un întreg coerent, funcțional unitar și armonios.

La nivelul curriculumului, integrarea înseamnă stabilire de relații clare de convergență între cunoștințele, capacitățile, competențele, atitudinile și valorile ce aparțin unor discipline școlare distincte. Integrarea curriculumului sprijină preșcolarii și școlarii să identifice legăturile nu numai între paradigmele, ideile și procesele dintr-un singur domeniu, dar și ideile, modelele de lucru și procesele din domenii diferite și din lumea din afara școlii.

Curriculumul integrat face ca educația să fie organizată astfel încât să traverseze barierele disciplinelor de studiu și să fie centrată pe arii mai largi de studiu. Preșcolarii și școlarii sunt sprijiniți nu doar să își formeze o viziune unificată asupra cunoașterii existente, ci și să identifice noi relații, să creeze noi modele de lucru și structuri ale cunoașterii. Așadar, prin abordarea integrată a activităților din școală și grădiniță, granițele dintre tipurile și categoriile de activități dispar, iar studierea diferitelor teme se realizează cu ajutorul mijloacelor de studiu și investigare proprii mai multor științe și discipline de studiu.

Astfel, abordarea integrată a curriculumului, care depășește cadrele unei singure discipline, reprezintă o modalitate de dezvoltare curriculară, de completare a curriculumului disciplinar. De aceea, integrarea curriculară reprezintă o modalitate inovatoare de proiectare a curriculumului, grație sistematizării și organizării didactice a conținuturilor din domeniile diferite ale cunoașterii, astfel încât să se favorizeze construirea de către preșcolari și școlari a unei imagini integrate, unitare, despre lumea reală. În acest sens, curriculumul pentru învățământul școlar și preșcolar promovează tendința de integrare curriculară atât la nivel de proces, cât și la nivel de produse/rezultate ale învățării. Demersurile concrete de predare și învățare sunt astfel concepute încât să contribuie la dezvoltarea capacității de gândire a copiilor, în vederea dobândirii unor competențe care să le asigure utilizarea cunoștințelor și abilităților în diferite situații.

În proiectarea activităților integrate nu se lucrează cu o structură unică a proiectelor de activitate didactică integrată. Cadrul didactic își poate construi modele pe care le consideră funcționale și utile pentru activitatea didactică proiectată, respectiv care evidențiază cât mai intuitiv modalitățile didactice prin care este asigurată organizarea, structurarea și conlucrarea dintre conținuturile învățării, proprii diferitelor discipline de studiu implicate.

Reușita activităților didactice integrate se bazează pe un scenariu unitar foarte bine întocmit de către profesorul pentru învățământul primar și preșcolar cu obiective clare, cu o repartizare a sarcinilor zilnice în fiecare sector de activitate și asigurarea unei palete variate de opțiuni care duc la atingerea obiectivelor educaționale propuse. Structura flexibilă a conținuturilor oferă cadrelor didactice o libertate de decizie aproape deplină în selectarea lor și o autonomie în privința strategiilor didactice cu ajutorul cărora sunt ofertate conținuturile curriculare.

c) Practicarea instruirii interactive

Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe asigurarea interactivității subiecților instruirii, respectiv pe implicarea și participarea lor interactivă și deplină – intelectuală/cognitivă, afectiv-motivațională și psihomotorie în procesul propriei formări. Această implicare presupune stabilire de:

interacțiuni intelectuale, verbale, social-emoționale și afective cu cadrul didactic și cu ceilalți colegi (comunicare interpesonală);

interacțiuni cu conținuturile curriculare;

interacțiuni cu sinele, în limbaj intern (comunicare intrapersonală).

Spre exemplu, în curriculumul pentru învățământul preșcolar (3-6/ 7 ani) se precizează: „Într-un demers coerent al centrării demersurilor educaționale pe copil, noul curriculum scoate în evidență relația biunivocă conținut-metodă și pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a funcțiilor mintale constructive și creative ale copiilor…” (p. 12).

Așadar, în instruirea interactivă se încurajează reflecția interioară – individuală și colectivă, precum și discutarea diverselor probleme, experimentarea directă realizată de preșcolari asupra obiectelor, fenomenelor și proceselor realității.

Modelele didactice promovate în instruirea interactivă reconsideră statutul tuturor polilor/ elementelor triunghiului pedagogic – preșcolar, conținuturi curriculare și educatoare, precum și relațiile dintre acești poli. Astfel, nu raportul profesor-cunoștințe este primordial (așa cum era în învățământul tradițional), ci raportul elev-conținuturi curriculare, construirea progresivă a cunoașterii, prin participarea efectivă a preșcolarilor și școlarilor în dobândirea noului. În acest sens, sunt utilizate strategii și metode didactice activ-participative, care încurajează plasarea copilului în situația de a explora și de a deveni independent. Firește, situațiile de învățare, activitățile și interacțiunile profesorului cu preșcolarul sau școlarul sunt construite în conformitate cu particularitățile de vârstă și individuale ale preșcolarilor și școlarilor, cu interesele și abilitățile acestora, cu ritmul lor de lucru. În același timp, în demersurile de predare se va lua în considerare experiența de viață și experiența de învățare a copilului, care vor fi exploatate în proiectarea și organizarea situațiilor de învățare, precum și în elaborarea sarcinilor de învățare.

Un mediu educațional și curricular activizant și interactiv presupune construirea de contexte stimulative pentru stabilirea de interacțiuni:

între preșcolari/ între școlari;

între preșcolari/ școlari și profesorul pentru învățământul primar și preșcolar;

între preșcolari) școlari elevi și conținuturile de învățat.

Practic, învățarea interactivă realizată de preșcolari și școlari poate fi individuală sau colaborativă, realizată prin activități independente sau interdependente, de tip cognitiv și metacognitiv, bazată pe implicarea activă, interactivă și creativă a preșcolarilor și școlarilor, pe interacțiunile, colaborarea și cooperarea activă dintre ei.

Bibliografie

Bocoș, M., Avram, I., Catalano, H., Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia învățământului preșcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bocoș, M., Avram, I., Catalano, H., Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia învățământului primar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bocoș, M.-D. (2013), Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, Iași.

Bocoș, M., Chiș, V. (2013), Management curricular. Volumul I – repere teoretice și aplicative, Editura Paralela 45, Pitești.

Ionescu, M. (2011). Instrucție și educație. Paradigme educaționale moderne. (ediția a IV-a revizuită și adăugită), Editura Eikon, Cluj-Napoca.

Joița, E., Ilie,V., Frăsineanu, E., Mogonea, R., Mogonea, F., Popescu, M., Ștefan, M., Boboilă, C. (2008), Formarea pedagogică a profesorului. Instrumente de învățare cognitiv-constructivistă, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București.

Panțuru, S., Voinea, M., Niculescu, R.M., Honcz, C. (2008). Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului. Aspecte de management al curriculumului, Editura „Transilvania”, Brașov.

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/ 7 ani), Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008.

*** Ordinul MEN nr. 3371/ 12.03.2013, privind aprobarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar și a metodologiei privind aplicarea planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar.

*** Recomandarea 2006/962/EC a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, OJL 394, 30.12.2006.

Aplicații

1. Identificați conceptele-cheie din această unitate de conținut și alcătuiți o hartă conceptuală/ organizator cognitiv, în care să evidențiați (inter)relațiile și (inter)determinările dintre ele.

2. Oferiți alte exemple (altele decât cele din tabelul 1.4.) de acțiuni referitoare la învățământul preșcolar și școlar, corespunzătoare celor trei tipuri de management curricular: strategic, tactic și operativ.

3. Exemplificați rolurile profesionale ale educatoarei și ale învățătoarei din perspectiva managementului conținuturilor.

4. Realizați o descriere cu titlul „Managementul curricular realizat de educatoarea/ învățătoarea mea”, folosind cuvintele-cheie: viziune curriculară, mediu curricular, curriculum dezvoltat, curriculum adaptat, curriculum ascuns, proiectare curriculară, integrare curriculară, interactivitate.

5. Propuneți o grilă de observare a comportamentului didactic al educatoarei/ învățătoarei, din perspectiva managementului curricular realizat la micronivel pedagogic.

6. Elaborați un material în care să analizați critic-constructiv o tendință în managementul curricular, cu referire la învățământul preșcolar/ primar, evidențiind implicațiile la nivelele macro, mezo și micropedagogic, precum și legăturile dintre aceste niveluri.

Concepeți și formulați întrebări, întrebări critice, întrebări problematice și dilematice, probleme, disfuncții și posibile soluții pentru tendința aleasă, cu referire la cele trei niveluri de abordare.

7. Formulați recomandări de măsuri pentru managementul curricular realizat la cele trei niveluri, pentru tendința analizată.

8. Inventariați consecințele benefice ale valorificării tendinței analizate la nivelul procesului instructiv-educativ din grădiniță și din clasele primare.

9. Identificați recomandări pentru nivelul managementului curricular operativ din perspectiva instruirii interactive în instituția de învățământ, la nivel instituțional, al colectivului de cadre didactice și individual.

10. Formulați câteva reguli generale pentru un management curricular eficient la nivelul grupei de preșcolari/ clasei de elevi.

11. Analizați și discriminați conceptele de „evaluare didactică” și „evaluarea curriculumului”.

12. Analizați mediul curricular existent în propria grădiniță/ școală și mediul curricular al grupei de preșcolari/ clasei de elevi.

13. a) Analizați posibilele implicații la nivelele ierarhic inferioare și (inter)relațiile dintre ele, în condițiile adoptării unei decizii curriculare luate la nivel macrosistemic.

b) Analizați posibilele implicații la nivelele ierarhic superioare și (inter)relațiile dintre ele, în condițiile adoptării unei decizii curriculare luate la nivel microsistemic.

14. Analizați următorul citat: „… din perspectivă procesuală, elaborarea unui curriculum presupune existența în interdependență permanentă, integrarea, a trei procese concepute unitar: proiectarea, implementarea și evaluarea. În proiectul de curriculum, intențiile sunt unificate cu acțiunea, acțiunea cu evaluarea, iar evaluarea cu reglarea. Aceste legături reciproce, precum și revizuirea lor periodică, respectiv revizuirea periodică a curriculumului este esențială în demersul curricular și întărește ideea potrivit căreia, curriculumul trebuie conceput în termeni de proces ameliorat în permanență (și nu doar de produs).” (Bocoș, M., Chiș, V., 2013, p. 65).

15. Analizați următorul citat: „Elaborarea curriculumului este un proces continuu; ea implică atât perioade de schimbare fundamentală, cât și perioade de relativă stabilitate. Acestea din urmă sunt necesare implementării și realizării efectelor preconizate să se producă la nivelul elevilor, efecte proiectate în perioada de construcție a noilor curricula și evaluate pe parcursul și după implementarea lor.” (Panțuru, S., Voinea, M., Niculescu, R.M., Honcz, C., 2008, p. 178).

16. Analizați următorul citat: „… toate etapele proiectării sunt implicate în mod egal și converg către "transformare" sau dezvoltare și autodezvoltare. Proiectarea curriculumului poate fi interpretată, mai mult ca o proiectare a experienței asimilate de elev din cadrul, mai larg, al experienței de învățare oferite de școală. Doar această experiență asimilată sau interiorizată devine relevantă pentru devenirea sa progresivă ca persoană independentă și capabilă să se adapteze cu succes la schimbare sau să provoace schimbări favorabile.” (Crețu, C., 2000, pp. 133-134).

17. Analizați următorul citat: „Noile politici educaționale recomandă atingerea finalităților educației prin realizarea unui management educațional și curricular centrat pe formarea și dezvoltarea personalității umane, pe formarea unui om modern, capabil să ia decizii pertinente și să își găsească vocația.” (Bocoș, M., Chiș, V., 2013, p. 329).

18. Realizați un eseu argumentativ, din prisma actualului student sau a viitorului practician-novice, analizând următorul citat: „Teoria curriculumului este în continuă schimbare. Conturează politica educațională prezentă și o prefigurează pe cea viitoare. Luând în calcul contextul social actual, educația pregătește, de fapt, contextul social viitor. Este nevoie de măiestrie pentru a realiza un curriculum adecvat și a da consistență acțiunii educaționale care nu trebuie să îi uniformizeze pe oameni, ci să le ofere acele instrumente care să le permită o adaptare creatoare prin învățare continuă (…). Astfel, curriculumul reprezintă o garanție a reușitei la nivelul strategiei globale de reformă a învățământului românesc, ce își propune să răspundă la necesitățile educației actuale și de perspectivă ale societății, dar, în același timp, să participe la compatibilizarea de ansamblu a acesteia cu structurile europene promotoare ale unui cadru curricular coerent, unitar și flexibil în care disciplinele sunt privite în manieră integrativă. Oferind experiențe de învățare unor elevi care intră în viața socială și profesională în secolul XXI, îi pregătește pentru schimbările ce se presupune că vor avea loc la nivel economic, politic, cultural, atât intern, cât și european/ internațional.” (Bocoș, M., Avram, I., Catalano, H., Someșan, E. (coord.), Pedagogia învățământului primar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009, p. 15, 19).

19. Ce ați aștepta de la un program de formare/ perfecționare în domeniul managementului curriculumului?

20. Identificați direcții strategice și teme concrete actuale de cercetare pedagogică în domeniul managementului curriculumului.