Managementul Crizelor In Turism
1. TURISMUL
1.1. Concepte, caracteristici și componente ale turismului
1.2. Forme ale activității turistice
1.3. Tipuri de turism
1.4. Impactul macroeconomic al turismului
1.5. Ocuparea forței de muncă
1.6. Evoluția turismului internațional
1.1. Concepte, caracteristici și componente ale turismului
Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos“ și, respectiv, din cel latină „turnus“ și înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism“ a derivat și cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.
Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist”. Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turiști „… toate persoanele care satisfac cel puțin două condiții, și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige”. Asemănător se pronunța și compatriotul său A. C. Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii câștigați în altă parte”[]. Cel care a elaborat o definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elvețian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare” (1940).
Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – definește turismul ca fiind „…teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept „…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare”.
Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.”
Sintetizând cele enunțate, prin turism se înțelege:
▪ în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară, pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament;
▪ în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.
Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfășoară turismul în perioada de la ultima Conferință Internațională a ONU, privind turismul (Roma 1963), Conferința Internațională asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991, a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:
„Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare.”
Din perspectiva acestei definiții și a normelor elaborate recent de Organizația Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat”. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:
▪ efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);
▪ se deplasează în stațiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;
▪ se deplasează în alte localitați în scopul de a participa sau de a asista la competiții sportive;
▪ călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc.;
▪ se deplasează în scopuri culturale.
1.2. Forme ale activității turistice
În cadrul activităților turistice se pot identifica următoarele forme:
▪ turismul intern
▪ turismul internațional receptor
▪ turismul internațional emitent
Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme derivate de turism:
▪ turism interior – incluzând turismul intern și turismul receptor;
▪ turism național – incluzând turismul intern și turismul emițător;
▪ turism internațional – incluzând turismul receptor (incoming) și turismul emițător (outgoing).
Criterii de clasificare ale activității turistice Tabelul 1.1.
Sursa: Șuta O. – Economia turismului, Caiet de lucrări practice, Editura Universității Creștine p. 23
1.3. Tipuri de turism
▪ Pelerinajul – istoria turismului european, se poate spune că își are originiile în pelerinajul medieval. Deși acesta a apărut din motive religioase, pelerinii din Cantebury Tales priveau această experiența ca fiind un soi de vacanță. Pelerinajul a creat o varietate de aspecte ale turismului care există și în ziua de azi, ca de exemplu achiziționarea de suveniruri, obținerea de credite bancare străine și încercarea de a călători cu diferite forme de transport (vapoare care transportau vin). Pelerinajul este important și în zilele noastre (Lourde sau Knock in Irlanda, Graceland, etc).
▪ Turism medical – turismul medical exista din antichitate, dar nu a devenit important decât în secolul al 18-lea. În Anglia a fost asociat cu spa-uri, locuri cu ape termale pline de minerale ce tratau boli de la gută la boli ale ficatului sau bronșite. În zilele noastre turismul medical este asociat cu turismul balnear maritim, talasoterapia, cura balneară sau tratamente medicale specifice.
▪ Turismul cultural – acest tip de turism există încă de la primele forme ale turismului. Există anumite trasee europene care datează din secolul al 17-lea. În zilele noastre turismul cultural este legat de participarea activă a turiștilor în cultura țarii vizitate cu ajutorul workshopurilor și a metodelor informale de învațare. Totodată turismul cultural poate însemna o experiență ce promovează înțelegerea sau specificul cultural al unei zone/regiuni/țari. Turismul cultural poate însemna vizite la anumite obiective de cultură, expoziții sau târguri, participarea la anumite festivaluri.
▪ Turismul sportiv – turismul sportiv este asociat cu sportul în general dar el poate să însemne totodată și drumeții sau plimbări în aer liber. Turismul montan este cel mai popular (alpinsim, sporturi de iarnă, trecking, etc).
▪ Turismul de nișă – turismul de nișă este un tip de turism apărut recent, fiind un segment de dimensiuni reduse sau un sector atractiv pentru un anume segment de turiști. Turismul de nișă poate fi asociat cu turismul virtual, turismul spațial, turismul religios, turismul comemorativ, turismul ecvestru, turismul de aventură, speo-turismul, etc.
▪ Turism intern – presupune călătoria în propria țară pentru a vizita diferite locuri cu scopul de relaxare, învățare, cunoaștere a locurilor noi sau a tradițiilor.
▪ Turism internațional/extern – o dată cu dezvoltarea infrastructurii s-a dezvoltat și industria turismului. Turismul internațional s-a dezvoltat mai ales după cel de-al doilea razboi mondial. În perioada postbelică a existat un surplus de avioane și totodată un surplus de piloți gata să piloteze acele avioane.
Acele avioane erau primele chartere care zburau pâna la Paris, Roma etc. Introducerea de zboruri pentru anumite destinații în perioada postbelică a fost un factor foarte important pentru dezvoltarea turismului internațional ce a dus și la construirea aeroporturilor și la formarea primelor companii de zbor. În zilele noastre nu mai există nici un impediment în vizitarea oricărui obiectiv turistic. Cele mai populare destinații sunt: China (marele zid chinezesc), Rusia (piața roșie), Argentina-Brazilia (Cascada Iguazu), Peru (Machu Pichu), Canda (Cascada Niagara), Kenya, Vaticanul, etc.
▪ Turismul de afaceri – reprezintă călătoria în scop de serviciu, este asociată cu team-building-urile, călătoriile de afaceri, participările la programe de training, conferințe, seminarii, etc.
1.4. Impactul macroeconomic al turismului
Analizând turismul ca sector economic distinct, constatăm că acesta include o gamă variată de servicii, începând cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.
În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice ș.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de producție.
Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.
Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement, transport pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanței de plăți, calculat ca sumă între soldurile operațiunilor cu bunuri și servicii, veniturile înregistrate și transferurile curente de bani din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul trecut. Tendința este totuși de descreștere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era superior cu 85% față de primul trimestru al anului 2011. Schimburile comerciale în primele patru luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult decât în perioada similară din 2011. Sectorul Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. În domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu și lung a crescut cu 14,2% față de finele anului trecut, până la nivelane de euro. În domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu și lung a crescut cu 14,2% față de finele anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumatate, respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică și public garantată. În primele patru luni ale anului curent, românii din străinătate au trimis în țară 897 milioane de euro, cu aproape o treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut.[]
Pe lânga toate acestea, turismul reprezintă și o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în special a celor naturale: frumusețea peisajelor, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă.
Există țări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar și țări cu o economie dezvoltată (Franța 7.3% PIB, Elveția 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activității turistice în PIB. Față de această situație, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB.
Pentru țara noastră – în etapa actuală, ca urmare a prezenței unor resurse turistice neexploatate și insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilități însemnate de creștere și deci, rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forța de muncă rămasă disponibilă prin restructurarea economică.
Trebuie menționat și faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante și atractive resurse turistice naturale și antropice.
Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.
O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern și internațional.
Efectul multiplicator se referă în primul rând, la un așa-numit efect direct care constă în creșterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agențiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turiști în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an.
În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizează impactul creșterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-și susține oferta turistică la parametri competitivi.
În fine, în al treilea rând, poate fi urmărit și un efect indus asupra întregii economii naționale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism, cât și cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri și servicii de care au nevoie.
Asistăm astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie.
Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investițiilor, în literatura de specialitate se indică o fomulă de calcul a multiplicatorului turi
Figura 1.1. Schema Efectului multiplicator in industria turistică
unde: R = multiplicatorul turistic care arată de câte ori se multiplică în economia națională fiecare unitate monetară cheltuită de turist;
c’ = înclinația marginală spre consum turistic care arată cu cât crește cheltuiala pentru consumul turistic la creșterea cu o unitate monetară a veniturilor din turism.
1.5. Ocuparea forței de muncă
Turismul joacă un important rol în economie și prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuție majoră ia atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare și, implicit, la atenuarea șomajului.
Relația dintre turism și utilizarea forței de muncă se manifestă în plan cantitativ și calitativ, direct și indirect. Astfel, complexitatea industriei turistice, diversitatea gusturilor și preferințelor consumatorilor turiști, necesitatea individualizării vacanțelor etc, pe de o parte, și posibilitățilerelativ limitate de mecanizare-automatizare a operațiunilor turistice și ca urmare consumul mare de muncă vie, pe de altă parte, se reflectă în proporția superioară a celor ocupați în sfera turismului, față de ramurile cu structură apropiată.
Totodată, dezvoltarea turismului, materializată în creșterea numărului persoanelor ce întreprind o călătorie, a distanțelor de deplasare, a timpului alocat vacanțelor, atrage după sine sporirea cantitativă a celor implicațiîn organizarea și desfășurarea călătoriilor, în servirea turiștilor.
În concordanță cu aceste evoluții și caracteristici, s-au înregistrat creșteri semnificative ale numărului celor ce lucrează în hoteluri și restaurante, transporturi, agenții de turism, prestații de agrement, conducerea administrativă a aparatului turistic. Aceste activități se regăsesc, total sau parțial, în structura industriei turistice, ceea ce face dificilă evaluarea cu rigurozitate a numărului celor ocupați în turism; totodată, trebuie menționat că aria de cuprindere a industriei turistice este sensibil diferită de la o țară la alta, accentuând greutățile de comensurare din acest sector.
În aceste condiții, capătă importanță deosebită problemele legate de identificarea și delimitarea activităților specific turistice și a celor nespecifice, precum și evaluarea proporției de participare a acestora în satisfacerea nevoilor turiștilor.
Din punct de vedere calitativ, relația turism-forță de muncă poate fi exprimată printr-o multitudine de aspecte, între care: nivelul de calificare al celor ocupați în turism și structura forței de muncă pe trepte de pregătire, raportul între cei angajați cu timp total și timp parțial de muncă, proporția angajaților sezonieri și fluctuația personalului, costul formării profesionale
În privința pregătirii profesionale, o bună parte a specialiștilor consideră că turismul reclamă un personal cu un nivel de calificare ridicat, cu un orizont larg de cunoștințe, bine instruit, cunoscător al unei limbi străine de circulație internațională, capabil să recomande și să promoveze produsul turistic- în paralel, un segment important al experților în domeniu apreciază că turismul este un debușeu pentru forța de muncă necalificată și slab calificată, că activitățilecare nu necesită o pregătire de specialitate au o largă reprezentare în turism.
Din punctul de vedere al fluctuației, se apreciază că, în medie, 35-40% din totalullucrătorilor din turism (cu variații ajungând până la 60% în hotelărie) sunt angajați temporar. Această situație influențează negativ atât nivelul satisfacției lucrătorilor (nu există garanția unuiloc de muncă, câștigurile salariale sunt mai mici), cât și calitatea serviciilor; de regulă, față de unangajat sezonier, exigența în ce privește pregătirea profesională este mai redusă și, de asemenea, acesta nu este interesat în ridicarea calificării.
Caracterul temporar al angajării lucrătorilor din turism, dar și alte aspecte, dejamenționate, ale muncii în acest domeniu își pun amprenta asupra costului relativ ridicat(comparabil, în opinia unor autori, cu cel din industriile cu un nivel înalt de tehnicitate) al creăriiunui nou loc de muncă în turism și întreținerii acestuia.
Un aspect particular al relației turism-forță de muncă îl constituie efectul indirect alcreșterii numărului celor ocupați în acest sector. în calitatea sa de consumator de bunuri șiservicii, turismul influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare aleacestuia, cum sunt: agricultură, industria alimentară, industria ușoară, construcții, industriamaterialelor de construcție etc.
De asemenea, rămânând tot în sfera relației turism-forță de muncă, trebuie amintit efectul indirect al creșterii numărului celor ocupați în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte și induse.[] Aceasta se explică prin aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri și servicii, influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcții).
1.6. Evoluția turismului internațional
În prezent sosirile turistice internaționale la nivel mondial au crescut cu 5,7% în primele două luni din 2012. Cererea a rămas puternica, în ciuda constrângerilor economice a pietelor din Europa și America de Nord.
Primele rezultate ale 2012 indică faptul că turismul internațional a continuat să arate o creștere susținută în ciuda condițiilor economice dificile. În primele două luni din 2012, sosirile turistice internaționale au crescut cu aproximativ 5,7% față de perioada similară a anului 2011, potrivit barometrului de turism al UNWTO World, lansat în Batumi, Georgia.
În Europa se vede o continuă creștere (+ 5%), rezultatele au fost peste așteptări, stimulate de dinamici puternice ale sosirilor în centrul și estul Europei (8%), precum și spre destinații din Europa de Nord și Europa de Vest (ambele + 6%).
Performanțele Europei sunt o continuare a anunui 2011, înregistrandu-se rezultate promitatoare, când sosirile internaționale au crescut cu 6% din totalul de peste 500 de milioane. Cererea a rezistat surprinzător de bine în destinațiile relativ mature ale Europei, în ciuda preocupările legate de economie.
Încurajarea rezultatelor din întreaga lume în primele luni din 2012, creșterea a fost pozitiva în toate regiunile, cu excepția Orientul Mijlociu (-1%), în cazul în care au existat totuși semne încurajatoare de recuperare, cum ar fi în Egipt (+ 32% în primul trimestru). Asia de Sud-Est și Asia de Sud au prezentat o crestere de (+ 10%). În Africa, a fost mai rapidă creșterea sosirilor turistice internationale (7%), datorită creșterii economice ce a continuat în Africa sub-sahariană (7%) și în mod clar în Africa de Nord (8%), iar Tunisia (+53% în primul trimestru) a început să recupereze. Asia a văzut o creștere de 7% în sosiri turistice, condusă de Asia de Sud și Asia de Sud-Est (ambele + 10%). Asia de Nord-Est (6%) a înregistrat o creștere mai mare, de asemenea, cu sosiri în Japonia cu aproape 10% în primul trimestru. Cele două Americi, de asemenea, au raportat o creștere semnificativă (6%), condusă de cererea puternică susținută în America de Sud (+ 8%) și din America Centrală (7%).
Sosirile turistice din întreaga lume, au depășit cu 131 de milioane euro în primele două luni din 2012, și cu până la 124 milioane în aceeași perioadă a anului 2011. În conformitate cu previziunile elaborate de UNWTO la începutul anului, sosirile turistice internaționale sunt proiectate să crească cu 3-4% în 2012. Pentru anul în ansamblu, numărul de sosiri turistice internaționale este de așteptat să ajungă la un miliard pentru prima dată.
Evoluția, atât a turismului national, cât și a turismului internațional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internațional are, în această situație, cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a vizita alte țări, de a cunoște alte civilizații, obiceiuri dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi.
Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori:
– sosirile/plecările de turiști;
– încasările/cheltuielile din turismul internațional.
Din informațiile prezente în tabel se poate observa o creștere accentuată a turismului internațional în anii 1960 și 1970, urmată de o încetinire a ritmului de creștere.
Indicatorul „încasări” prezintă o creștere mult mai accentuată, care se datorează și fenomenului inflaționist, pe lângă ceilalți factori de influență (creșterea numărului de sosiri, a duratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistică, a distanței de deplasare).
Sosirile și încasările din turismul internațional perioada 1950-1999 Tabelul 1.2.
Sursa: preluata dupa WTO, Compendium of Statistic – 2012
Previziunile WTO se referă la o încetinire a ritmului de creștere atât a sosirilor, cât și a încasărilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de creștere situate în jur de 4% (echivalentul unei dublări la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de măsurare a circulației turistice internaționale. WTO consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate (regionale) și 0.4 mld vor fi călătorii pe distanțe lungi (inter-regionale).
În tabelul 2 se poate observa creșterea susținută a zonei Asia-Pacific care, în perioda 2010-2020 își va dubla numărul de sosiri internaționale și va devansa în ceea ce privește cota de piață continentul american. Cea mai mare rată de creștere anuală o are zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-și numărul de sosiri internaționale în același interval. Repartizarea sosirilor internaționale pe regiuni geografice confirmă poziția de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est și Pacific (397 milioane) și de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat și sudul Asiei.
Călătoriile pe distanțe lungi vor avea o tendință de creștere mai accentuată (5.4%/an) decât călătoriile pe distanțe scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a călătoriilor pe distanțe scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea să dețină aproape 76% din piața turismului internațional.
În privința încasărilor din turismul internațional se apreciază atingerea sumei de 2000 mld USD în anul 2020. Astfel se apreciază ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în întreaga lume.
Sosirile de turiști internaționali pe regiuni în perioada 1995-2020 Tabelul 1.3.
Sursa: preluata dupa World Tourism Organization (WTO) – Compendium of Statistic, anul 2012
Aceste previziuni, atât cele de natură economică, cât și cele psiho-sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluției și cerințelor pieței. Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundată prin analize pe termen scurt ale pieței. Pentru a deveni cu adevărat un motor de creștere economică, activității turistice trebuie să i se acorde importanța cuvenită în sensul considerării ca sector prioritar al economiei naționale.
Odată îndeplinit acest deziderat se poate realiza o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea turismului, concomitent cu dezvoltarea întregii economii naționale.
2. MANAGEMENTUL CRIZELOR ÎN TURISM
2.1. Definitii și caracteristici ale managementului crizelor
2.2. Tipuri de crize cu impact asupra turismului
2.3. Evolutia turismului sub semnul crizei economice globale
2.4. Piața agentiilor de turism din Romania în contextul crizei economice
2.1. Definitii și caracteristici ale managementului crizelor
Definitie: Managementul crizelor reprezinta totalitatea strategiilor, a proceselor si a metodelor care contribuie la prevenirea si la gestionarea unei situatii de criza.
Expresia „managementul crizelor” a fost folosita oficial pentru prima oara de presedintele american J.F. Kennedy în timpul crizei din Cuba, în 1962, si se referea la eforturile americanilor de a gestiona o situatie serioasa, exceptionala. În acest context, trebuie subliniata diferenta dintre managementul crizelor si managementul riscului. Riscul se refera la acele evenimente negative care pot aparea oricând în cadrul unei organizatii sau al unei destinatii si care, la rândul lor, pot declansa sau nu crize. În consecinta, ordinea cronologica a acestora este: risc → eveniment negativ → criza.
Existenta riscului nu implica neaparat si aparitia unui eveniment negativ, asa cum un astfel de eveniment nu conditioneaza aparitia unei crize.
Fie ca vorbim de cauze de natura economica, politica sau medicala, de erori umane sau de factori naturali, crizele generate de acestea au produs pierderi umane si materiale imense si au avut un impact psihologic devastator.
Risc → Eveniment negativ → Criza. Tabel 2.1.
Efectele pozitive ale turismului sunt variate, influentate de catre oameni care au posibilitatea sa-si împlineasca visele si sperantele, sa-si diversifice cunostintele prin contactul cu alte culturi si stiluri de viata. Din punct de vedere economic, industria turismului reprezinta în multe tari o sursa ce genereaza importante venituri. Din pacate, amenintarile evenimentelor negative au marcat evolutia turismului de-a lungul timpului, sensibilizându-l din ce în ce mai mult. Incidente care au avut loc recent, au avut consecinte economice majore chiar si în sectoare care aparent nu aveau nici o legatura cu turismul.
De asemenea, efectele indirecte provocate de aceste evenimente nu au întârziat sa apara: cresterea costurilor în cadrul transportului aerian, scaderea popularitatii imaginii unor destinatii clasice de vacanta, limitarea spatiului de actiune a organizatiilor din domeniu etc.
Termenul de criza în turism este utilizat din ce în ce mai mult în cazul destinatiilor a caror economie a avut de suferit prin scaderea imediata a numarului de turisti, cauzata de elemente naturale sau de natura antropica. Termenul „criza” provine din grecescul „krisis” care înseamna diferenta sau decizie. În acceptiunea larga, termenul era folosit pentru a face diferenta între drept si nedrept, just si injust, în timp ce semnificatia lui teologica indica diferenta între salvare si condamnare. Terminologia medicala îl definea ca fiind o întrerupere a unei activitati ce în mod normal ar fi trebuit sa fie continua.
În secolul al XVI-lea, odata cu rcunoasterea aportului adus de medicina clasica, termenul a intrat în vocabularul uzual, el fiind folosit în domenii precum politica, social, economie. Sonmez, Backman si Allen (1994) definesc „crizele în turism” ca „orice eveniment care ameninta desfasurarea normala a tuturor activitatilor turistice si duce la deteriorarea reputatiei si imaginii unei destinatii (atractivitate si siguranta) si care în final afecteaza economia locala, prin reducerea numarului de turisti si implicit a veniturilor”.
Faulkner si Russell considera ca în urma unei crize „o destinatie turistica se confrunta cu schimbari catastrofale, imediate si de neprevazut, asupra carora aceasta are un control redus”.
Cea mai corecta metoda de catalogare a crizelor este cea realizata în functie de domeniul în care actioneaza, deoarece permite cea mai buna analiza a situatiilor în speta. Uneori, se constata ca astfel de crize pot aparea ca urmare a unor evolutii neasteptate în sfera economica, politica, socio-culturala sau în mediul înconjurator, aceste evolutii afectând cererea si oferta turistica atât în tara în care se desfasoara cât si în tarile generatoare de turisti. Recesiunea economica, instabilitatea cursurilor valutare, retragerea fondurilor de investitii pot favoriza sau chiar genera o criza in turism. Evenimente politice – alegeri, razboi, deteriorarea relatiilor internationale, impunerea unor sanctiuni sau terorismul – au rezultate asemanatoare.
2.2. Tipuri de crize cu impact asupra turismului
Este bine stiut faptul ca orice situatie de criza parcurge un anumit traseu în evolutia sa. Acesta este de altfel si cel mai important criteriu de delimitare a crizelor, dupa care ele se împart în: crize potentiale, crize latente si crize acute.
Criza potentiala caracterizeaza o faza în care ea exista doar imaginar. În acest caz, criza nu poate fi verificata, motiv pentru care U. Krystek a definit-o ca fiind „o situatie cvasinormala a unei companii”.
Criza latenta descrie faza în care ea a izbucnit deja, dar nu poate fi identificata folosindu-se instrumente cantitative uzuale. Masurarea ei în acest caz este destul de dificil de realizat.
Criza acuta este cea în care se observa efectele distructive, iar compania se lupta sa le înlature sau sa le diminueze. Simptomele acestei faze (care nu trebuie confundate cu cauzele) sunt recunoscute de companie si dezvaluite în propriile rapoarte.
Tipuri de crize cu impact asupra turismului Tabel 2.2.
A. Crizele de natura antropica
Din prezent rivalizeaza cu cele naturale ca amplitudine si efecte. Dezastrele produse de unele crize recente au inclus pierderea a sute, chiar mii de vieti omenesti precum si distrugerea mediului natural, în unele cazuri definitiv. Diferenta dintre crizele naturale si cele antropice este semnificativa în turism. Crizele naturale cauzate de catrastofe precum cicloni tropicali, uragane, inundatii, avalanse, cutremure, difera în mod considerabil de cele antropice. De regula, evenimentele negative atribuite oamenilor, conduc la o mai mare pierdere a încrederii turistilor, efectele în acest caz fiind mult mai mari decât în cazul celor evenimentelor naturale. Acest lucru a putut fi observat în cazul unor destinatii turistice precum Los Angeles sau San Francisco în anul 1992. Problemele rasiale din Los Angeles au avut un efect pe termen lung materializat în pierderi economice mai ridicate decât în cazul cutremurului din San Francisco, unde chiar s-au înregistrat cresteri ale sosirilor de turisti în urmatoarele 12 luni.
B. Crizele de natura economica
Caracteristicile economice regionale, nationale si internationale au o influenta majora asupra cererii si ofertei de servicii în turism (Bull, 1998). Circumstantele economice din tarile din care provin turistii si cele din tarile de destinatie influenteaza fluxul de vizitatori, sumele pe care acestia le cheltuie, precum si natura si viteza de dezvoltare a industriei turismului. Costurile necesare efectuarii unei calatorii precum si pozitia financiara a turistilor au un rol hotarâtor în practicarea diferitelor tipuri de turism, în interiorulti în afara granitelor tarii. Cursul valutar si fluctuatiile acestuia reprezinta un alt element determinant în tendintele turistilor si ale investitorilor. Oscilatiile puternice sunt simtite deturisti, fiind reflectate în preturile pe care operatorii sunt obligati sa le schimbe, având astfel consecinte negative asupra cererii. În anumite sectoare ale industriei turismului competi tia ridicata este reflectata prin intermediul preturilor. În aceste conditii, este esentialaminimizarea costurilor, deoarece cresterile lor pot determina crize, mai ales daca au loc neasteptat. Aceste efecte sunt demonstrate de cresterea pretului la petrol, care are puterea de a încetini dezvoltarea economica la nivel global. Companiile de transport si în special liniile aeriene sunt cel mai puternic lovite de cresterea pretului petrolului; în cazul companiilor aeriene costurile combustibililor reprezinta între 10% – 20% din totalul cheltuielilor, fiind depasite doar de costurile cu forta de munca.
C. Crizele de natura politica
Regimurile politice, prin filozofiile si practicile lor, pot avea repercursiuni asupra industriei turismului, atât în tarile generatoare cât si în tarile receptoare, mai ales în conditii de instabilitatea politica. În 1996, Wilson definea un regim stabil ca fiind unul durabil, în care violenta si criminalitatea sunt scazute, iar liderii ramân la putere mai multi ani la rândul. În contrast, se arata ca instabilitatea implica o schimbare constanta si imprevizibila în ordinea politica. Imaginea creata de media, dar si parerile populare despre instabilitate sunt elementele care influenteaza, în cele mai multe cazuri deciziile turistilor, operatorilor în turism, dar si ale investitorilor, fiind stiut faptul ca toti acestia prezinta o mare aversiune fata de risc. Toate aceste categorii implicate în procesul turistic prefera locatiile relativ linistite, unde perceptia generala este accea ca exista putine amenintari la siguranta personala. Hall si O’Sullivan (1996) au constat existenta a sase tipuri de instabilitatii politice: razboaiele internationale, razboaiele civile, terorismul, revoltele populare, framântarile politice si populare, grevele. Trebuie însa, sa precizam ca exista o mare varietate de manifestari care provoaca crize în turism, printre care am putea adauga si coruptia, mai ales în tarile în care este un fenomen puternic înradacinat, prezent în toate domeniile; aceasta prezinta un mare risc pentru investitori, si de aceea acestia evita sa investeasca in tari în care stiu ca nu se pot baza in totalitate pe legislatia în vigoare.
Manifestarile instabilitatii politice sunt urmatoarele :
– atacuri teroriste având ca victime turisti;
– atacuri armate;
– asasinate politice;
– atentate cu bomba;
– schimbarea guvernului;
– schimbarea partidului de guvernamânt;
– razboi civil;
– razboiul de guerilla;
– deturnari de avioane;
– rapiri;
– demonstratii de strada;
– greve;
– revolte populare;
– arestari in masa;
– instabilitate politica în tarile învecinate;
– pericolul intrarii în razboi cu alte tari;
– atacuri teroriste asupra zonelor de interes turistic, cum ar fi – hoteluri, zone turistice de interes major, mijl.de transport;
– razboi;
– cenzurarea mass-mediei;
– restrictionarea drepturilor politice;
– razboi în tari învecinate;
– arestari de persoane importante în stat;
– sabotaj terorist asupra punctelor de interes economic;
– executii politice ilegale.
Pentru turisti toate aceste manifestari reprezinta adevarate amenintari care vor duce în final la alegerea altor destinatii turistice.
Cu toate acestea, exista si turisti care gasesc interesant si stimulator un concediu întro zona de risc. Acestia reprezinta un esalon interesant de studiat din punct de vedere al motivatiei de alegere a destinatiei, dar trebuie retinut faptul ca numarul prea mic al acestora nu influenteaza statisticile turistice.
Exemplu – Turismul si loviturile de stat din FIJI
Insula Fiji, situata în Pacificul de Sud, a fost scena a doua lovituri de stat în 1987 si una în anul 2000, acestea având un efect puternic asupra turismului din aceasta regiune. Desi incidentele din 1987 au fost lipsite de violenta si de scurta durata, ele au dus la formarea Grupului de Actiune pentru Turism (GAT), care a functionat pentru 3 luni. Activitatea acestui grup s-a concentrat pe promovarea si marketingul destinatiilor turistice, mai ales pe piata australiana si neo-zeelandeza (piata principala pentru Fiji).
Lovitura de stat din 2000 a avut o amploare mai mare, Primul Ministru si o serie de oficiali fiind tinuti ostatici pentru 56 de zile, în final înregistrându-se 10 morti. Drepturile asupra pamânturilor au reprezentat una din principalele cerinte ale protestatarilor, o serie de statiuni turistice fiind ocupate de acestia. Mass media a jucat un rol important, iar prin intermediul internetului populatia întregii lumi a fost pusa la curent cu noutatile. A fost initiat GAT 2000 care sa lucreze în vederea refacerii imaginii destinatiei. Au fost desfasurate campanii de marketing si au fost publicate o serie de mesaje de tipul “Fiji nu este periculos!”. Ca urmare a acestei crize, turismul a avut o scadere cu 30 % în anul 2000 fata de anul anterior, iar imaginea Fiji-ului drept insula tropicala-paradis a avut de suferit.
D. Terorismul si turismul
Terorismul – o „actiune premeditata, deseori cu motivatii politice manifestata asupra unor tinte noncombatante de catre grupari clandestine sau subnationaliste” (Departamentul de Stat, SUA, 2004). Terorismul reprezinta o serioasa amenintare la adresa legii si ordinii si cauzeaza instabilitate si insecuritate politica, precum si tulburari economice si sociale grave. Turismul nu se detaseaza de aceste efecte negative, fiind în special sensibil la incidentele teroriste, indiferent daca acestea sunt îndreptate spre turisti sau înspre întreaga comunitate. Exista situatii în care turismul este în mod deliberat tinta atacurilor teroriste, iar unul dintre acesta tine de publicitatea care însoteste un eveniment negativ, i care se raspândeste în toata lumea, dar mai ales în tarile de origine a turistilor.
Actiunile teroriste îndreptate asupra turistilor includ misiuni de sinucidere, deturnari de avioane, bombardari sau împuscaturi, toate acestea putând avea loc într-o varietate de medii. Exista deja o istorie a atacurilor asupra aeroporturilor sau a curselor aeriene – un un exemplu fiind atacul cu bomba asupra unui zbor al companiei Pan-Am în Scotia în 1988, care a avut un bilant cutremurator: 249 de persoane aflate la bordul aeronavei au fost ucise, precum si 11 persoane aflate pe sol. Nu doar turistii care utilizeaza transporturile aeriene sunt victimele atacurilor teroriste, ci si cei care calatoresc pe apa si pe uscat. Astfel, vasul de croaziera Achille Lauro a fost preluat de Frontul de Eliberare a Palestinei în 1985; în cursul acestui atentat un pasager în vârsta de origine americana si aflat întrun scaun cu rotile, a fost aruncat peste bord. O serie de trenuri au fost deturnate în Olanda în 1976 si 1977 de catre gruparea Republik Maluku Seletan, grupare dedicata fondarii unei republici independente a fostilor colonisti olandezi din Indonezia. Au fost luati ostatici toti pasagerii iar 5 dintre ei si-ai pierdut viata.
Caile ferate au fost tinta atacurilor teroriste si în Londra si Madrid în 2005 cu mari pierderi umane, atentatele fiind revendicate de gruparea Al-Quaeda. Hotelurile sunt printre tintele cel mai facil de atacat. Militantii islamici au ucis 16 turisti greci în fata unui hotel egiptean în 1996. Se considera a fi extrem de vulnerabile si locatiile populare, atractiile turistice de interes major regional sau na tional, cluburile sau restaurantele.
Atacurile teroriste nu vizeaza doar moartea cât mai multor persoane si distrugerile în masa ci si rapirile si luarea de ostatici. În acest caz turistii straini sunt principalele tinte, teroristii speculând atât interesul autoritatilor locale cât si a celor din tara de origine.
Exemplu: Atacurile teroriste de la 11 septembrie, 2001
Utilizând doar cutitele, cinci teroristi au atacat Zborul 11 al companiei American Airlines cu 92 de pasageri la bord, si, în mod deliberat l-au îndreptat catre turnul de nord al WTC din New York în data de 9 septembrie 2001, ora 8.45. La ora 9.05, un al doilea avion (United Airlines, Zborul 175) cu 65 de pasageri a fost deturnat si izbit de turnul de sud al WTC. Ambele turnuri au cedat la scurt timp, iar dezastrul s-a soldat cu circa 3.000 de morti. O alta grupare terorista ataca Zborul 93 al American Airlines cu 45 de pasageri, si se îndreapta spre Washington DC. Pasagerii reactioneaza, însa, din nefericire, avionul se prabuseste în Pennsylvania. Zborul 77 American Airlines, cu 64 pasageri la bord este deturnat si izbit de fatada de vest a cladirii Pentagonului, rezultatul fiind de 125 de morti.
Toate atacurile au fost revendicate de grupararea terorista Al-Qaeda. Aceste incidente au avut ca efect imediat retinerea la sol a tuturor avioanelor pe teritoriul Americii de Nord si închiderea spatiului aerian pentru doua zile. Zborurile interne si internationale au fost anulate iar aeroporturile închise, ceea ce a afectat milioane de pasageri. Efectele pe termen lung s-au resimtit mai ales în turismul intern si international al SUA. Daca în anul 2000 sosirile internationale din America de Nord erau de 128,2 mil., în anul 2001 s-au înregistrat doar 122,2, iar în anul2002 s-a ajuns la doar 116,6 milioane. Scaderea numarului de sosiriinternationale de turisti a fost resimtita si la nivel global (de la 686 milioane în anul 2000 la 684 milioane în 2001).
Transportul, cazarea, agrementul si alte servicii conexe turismului au înregistrat pierderi semnificative ca urmare a acestor incidente. Au fost înregistrate chiar cazuri de faliment, mai ales în cazul companiilor aeriene de mici dimensiuni, dar si reduceri drastice de personal în cazul celor mari.
Iata numai câteva dintre companiile aeriene si numarul de anjazati pe care au fost obligati sa-i disponibilizeze :
– British Airways (Marea Britanie) a redus numarul de angajati cu 7000;
– Air Canada (Canada) a disponibilizat 20.000 de persoane;
– Air Italia (Italia) a renuntat de 2500 de angajati;
– Austrair (Australia) – 1200 persoane ramase fara loc de munca.
Criza din 2001 a determinat reorganizarea imaginii Statelor Unite în exterior, ca destinatie turistica, pe cele mai importante piete de pe care provin majoritatea turistilor acesteia. Organizatiile Visit USA au jucat un rol extrem de important în aceasta misiune, datorita faptului ca patronatul lor particular a fost dispus sa cheltuie sume considerabile în reabilitarea imaginii turistice a Statelor Unite, pentru a-si putea vinde astefel produsul pe pietele carora se adresau.
Exemplu: Atacurile cu bomba din Bali
Atacurile cu bomba au avut loc în octombrie 2002 asupra a doua cluburi de noapte din Kuta, o statiune populara mai ales în rândul turistilor tineri. În aceste atacuri si-au pierdut viata 191 de persoane iar peste 300 au fost ranite ca urmare a exploziei si a incendiului care a urmat. Victimele au fost în principal australieni, americani si europeni, dar si balinezi. Perimetrul afectat de explozii a cuprins 450 de cladiri, acestea fiind afectate în proportii diferite. Mai multe guverne, inclusiv cele ale principalelor piete, au publicat atentionari cu privire la riscul calatoriilor în Indonesia, recomandând conationalilor sa se întoarca acasa cât mai repede. Efectele s-au simtit imediat prin anularea calatoriilor de placere si de afaceri în toate destinatiile turistice din Indonesia. Agentii de turism si touroperatorii au încetat sa mai comercializeze Bali si au efectuat demersurile necesare repatrierii turistilor. Criza a fost simtita deopotriva de catre Bali si Indonesia. Toate segmentele acestei industrii au fost afectate, inclusiv transporturile aeriene, cazarea (gradul de ocupare a ajuns la doar 10 %, comparativ cu 75% înainte de atacuri), afacerile comerciale, restaurantele etc. Primele semne de revenire a turismului au fost observate la începutul lui 2003, însa destul de scazute, turismul fiind afectat si de atacurile teroriste asupra hotelului Marriott din Jakarta (Indonesia), august 2003.
E. Conflictele socio-culturale si turismul
Dezvoltarea turismului si turistii au abilitatea de a influenta producerea unor schimbari în cultura si aspectele sociale ale tarii de destinatie. Acestea pot determina aparitia unor tensiuni între turisti si populatia gazda, generând în final situatii de criza.
Aceste crize pot fi serioase si îndelungate daca instabiliatea este înradacinata si îndelungata, sau pot fi de scurta durata daca evenimentul care le-a generat este izolat si putin probabil de a se repeta. Indiferent la ce scala se produc crizele trebuie gasite si înlaturate cauzele de la care pornesc atitudinile negative ale localnicilor care ameninta siguranta turistilor si strica imaginea destinatiilor. O astfel de cauza poate fi religia, mai ales atunci când aceasta este exploatata în scopuri turistice. Lipsa de sensibilitatea din partea turistilor poate submina sacralitatea unor locuri sfinte. În tarile islamice, turistii de alt rit religios pot deranja localnicii prin ignoranta cu care trateaza în mod deliberat regulile impuse si codul de comportament. Purtarea unor haine indecente, consumul de alcool, mâncarea unor produse considerate interzise sau afisarea unor manifestari afective fata de sexul opus în public sunt considerate încalcari grave ale codului de comportament si pot aduce ofense localnicilor. Situatiile de acest fel pot fi tratate în mod diferit în tarile musulmane, iar raspunsul la turismul international depinde si de gradul de progresism. Destinatii populare din Egipt, Gambia, Maroc sau Turcia par a fi dispuse acomodarii cu turistii internationali si acceptarii comportamentului acestora în schimbul recompenselor financiare pe care le aduc cu ei.
Exemplul: Islamul si turismul în Malaezia
În Malaezia 60 % din populatie este de confesiune musulmana, islamismul fiind deci o coordonata definitorie a societatii malaeziene. Totusi, acesta tara sa autodefinit ca fiind o natiune moderna, multiculturala si progresista, toleranta la mai multe forme de credinta. Aceasta imagine a Malaeziei a fost greu pusa la încercare de catre Partidul Islam SeMalaysia (PAS), când, la sfârsitul anilor ’90 acesta a început sa faca demersuri presante înspre instaurarea unei forme de islamism mai conservator; cu alte cuvinte, acest partid si-a propus sa implementeze total legea islamului.
PAS a câstigat controlul politic al regiunii nordice a Malaeziei, provincia Terengganu, si a introdus masuri drastice care sa asigure conformitatea cu cerintele rigide ale islamismului. Câteva dintre aceste masuri au fost: închiderea cluburilor de tip karaoke, au restrictionat vânzarea de alcool si emiterea liceentelor de functionare pentru
locurile publice destinate distractiei; au luat masuri ca femeile si barbatii sa astepte în magazine la cozi diferite, precum si o serie de alte multe masuri care afectau în principal localnicii. În ceea ce priveste turismul, s-a interzis folosirea de imagini în care apar femei în materialele publicitare; s-a interzis folosirea pieselor de îmbracaminte precum costumul de baie din 2 piese, si s-a mentionat inclusiv separarea piscinelor la hoteluri în sectiuni pentru femei si sectiuni pentru barbati, precum si separarea personalului hotelier în functie de sex. Aceste masuri au fost sever criticate de managementul hotelier si de cei
implicati în industria turistica, atât pe plan local cât si din afara tarii, forumurile superioare internationale manifestând îngrijorare referitor la modul cum va fi perceputa Malaezia ca destinatie turistica, si intuind o scadere a numarului de sosiri, ca urmare a acestor masuri prohibitive. Ca raspuns, guvernul a afirmat ca actiunile sale au fost gresit interpretate si prezentate, masurile respective fiind numai la nivel de discutie, si ca turistii înca sunt asteptati si vor fi primiti cu caldura. Tot în categoria cauzelor de natura socio-cultural a se înscriu si crimele. Turistii reprezinta tinte pentru unii criminali, prin prisma sumelor de bani pe care le au în posesie, dar si datorita bunurilor personale cu valoare pe care acestia le au asupra lor. De asemenea, s-a constatat faptul ca turistii sunt mai putin vigilenti chiar si atunci când se afla în locuri aglomerate si mai putin sau deloc familiare.
Exista destinatii a caror imagine turistica a avut foarte mult de suferit ca urmare a numarului ridicat de crime în rândul turistilor. În acest caz s-a aflat si Jamaica, începând cu anii ’80, când principalele statiuni turistice au fost asaltate de un val de crime, ceea ce a determinat guvernele principalelor tari generatoare sa de-a publicitatii o serie de avertismente, pentru a-si proteja cetatenii.
F. Crize cu impact asupra mediului înconjurator
Un mediu de calitate este cheia practicarii cu succes a turismului, iar caracteristicile naturale ale acestuia exercita o mare atractie asupra vizitatorilor. Când aceste resurse importante încep sa se deterioreze, punând uneori în pericol sanatatea sau securitatea indivizilor, turistii încep sa le caute în alte parti si sa aleaga destinatii pe care le percep ca fiind mai atragatoare sau mai putin lipsite de riscuri. Deteriorarea mediului poate fi una brusca, cum se întâmpla în cazul dezastrelor naturale, sau poate sa se produca gradual, cum este cazul poluarii. Turismul însasi, prin dezvoltarea sa, poate sa cauzeze degradarea mediului înconjurator si sa provoace crize. Unele crize pot fi anticipate si se pot lua masuri împortiva lor, în timp ce altele, mai ales cele legate de managementul prost al industriei turismului, pot chiar fi evitate. Caracteristicile geografice variate ale unor destinatii pot sa atraga dar, si sa respinga turistii. Locatiile situate pe malul oceanelor, lânga rîuri sau în regiunile de munte au un risc mai ridicat în ceea ce priveste producerea unor dezastre naturale. Turistii si calatorii pot fi prin si în mijlocul unor astfel de dezastre care îmbraca numeroase forme.
Exemplul: Thailanda si valurile tsunami din decembrie 2004
Insula Phuket si sudul insulei Thai, considerate în trecut perlele turismului thailandez, au fost cele mai afectate de valurile tsunami, iar efectele sau resimtit imediat. În ianuarie 2005 traficul international pe aeroportul din Phuket a scazut cu 88%, iar cel intern cu 44%. Pentru primele cinci luni ale aceluiasi an, valorile mentionate erau de 65% si respectiv 14%. Conform Ministrului de Externe al Thailandei, Kantahi Suphamongkol,
tsunami a provocat cea mai mare criza din istoria acestei tari, din toate punctele de vedere. Pagubele umane si materiale au fost dintre cele mai mari înregistrate vreodata în lume: 5 395 de oameni si-au pierdut viata, 8 457 au fost raniti si 2 906 au fost dati disparuti. Peste 58 000 de localnici si 12 000 de proprietati au fost afectate, iar mai mult de 4 800 de case au fost partial sau total distruse. Aproape 500 de sate de pescari au fost afectate si circa 6 400 de vase de pescuit. În scopul refacerii destinatiei turistice si a atragerii de turisti, autoritatile nationale thailandeze în colaborare cu sectorul privat si organismele nonguvernamentale au depus eforturi extraordinare si au elaborat o strategie de marketing fara precedent pentru atragerea turistilor. Prima actiune a fost cea de creare a unui Centru de Comunicatie pentru Crize (CMC), în scopul diseminarii cât mai precise a informatiilor catre media si crearea un site de informare (www.tatnews.org) a populatiei.
Turismul intern a reprezentat piata cea mai usor de recucerit si a fost considerata prima prioritate. TAT a lansat campania „Refacerea Andaman-ului”, mizând pe sloganul „Andaman zâmbeste din nou”, în atragerea turistilor. În perioada 25 – 27 februarie 2005 a fost organizat Târgul National de Turism, fiind oferite o serie de pachete de servicii turistice la preturi reduse, în partea de sud a tarii. Un nou site a fost creat (www.andamansunshine.com) în vederea promovarii destinatiilor din regiunile neafectate, dar si a celor din regiunile afectate de tsunami. De asemenea, au fost elaborate o serie de materiale publicitare, în format DVD si VCD, brosuri, pliante care au fost distribuite la nivel global agentiilor de turism si turistilor.
Un numar de 3 396 de reprezentanti din mass media si din domeniul vânzarilor au fost invitati sa participe la o vizita în regiunile afectate, în scopul unei mai bune întelegeri a planurilor de refacere si a cunoasterii realitatii din teritoriu. Participantii proveneau din cele mai importante tari furnizoare de turisti pentru Thailanda: China, Taiwan, Japonia, Hong Kong, Singapore, Australia, Rusia, Scandinavia, Franta, Olanda, SUA si Italia. În perioada imediat urmatoare Guvernul Thailandez a depus eforturi în vederea crearii unui sistem de avertizare în cazul producerii unor catastrofe naturale, inclusiv de tipul tsunami-ului, astfel încât efectele sa fie reduse cât de mult posibil. În data de 30 mai 2005 a fost inaugurat Centrul National de Prevenire a Dezastrelor, vând sediul la Bangkok.
Toate actiunile care au fost inteprinse în vederea refacerii destinatiei turistice Thailanda au avut se pare succes, astfel încât previziunile pentru anul 2005 erau în cazul sosirilor interantionale de 13 milioane, si a celor interne de peste 70 milioane.
G. Crizele provocate de problemele de sanatate
Sanatatea si turismul se afla într-o strânsa legatura din mai multe puncte de vedere, printre care putem include si beneficiile fizice si psihice ale calatoriilor, cautarea starii de bine si îmbunatatirea sanatatii. Sa nu uitam nici faptul ca începuturile turismului se datoreaza calatoriilor în scopuri curative ale romanilor. Totusi, exista pericole pentru sanatatea turistilor iar acestea nu sunt deloc de neglijat, putând provoca crize. Aceste situatii includ riscurile din timpul calatoriilor dar si riscurile ce apar odata ajuns la destinatie, în special bolile infectioase care afecteaza atât oamenii, cât si animalele.
Trebuie sa facem o distinctie clara între riscurile sanatat ii voluntare si cele involuntare. În cazul celor dintâi putem aminti bolile cu transmitere sexuala sau calatoriile în care turistii cauta aventura în locatii tropicale care permit contractarea unor boli pe cât de periculoase, pe atât de infectioase. Studiile arata ca sanatatea a circa 50% dintre turistii care calatoresc international este afectata într-un fel sau altul, si faptul ca, cresterea popularitatii calatoriilor în afara tarii este soldata cu cresterea numarului de îmbolnaviri, în special celor de natura tropicala.
Exemplul: Epidemia SARS, 2003
În anul 2002, în sudul Chinei este descoperit un nou tip de virus, care a fost denumit Sindromul Acut Sever Respirator (SARS). Acesta se manifesta sub forma unei pneumonii, fiind transmis pe calea aerului sau prin contact direct, iar în primele luni s-a stiut foarte putin despre caracteristicile sale. Cu toate ca ulterior s-au aflat suficiente informatii despre SARS, înca nu a fost realizat un vaccin sau modalitatea de tratament a acestuia. Autoritatile chineze au fost luate prin surprindere si nu au anunt at initial prezenta acestui virus. Din aceste motive, turistii infectati au transmis virusul mai departe, în tarile de origine. Locatii precum Toronto în Canada, Hong Kong, Singapore, Taiwan sau Vietnam au înregistrat un numar record de persoane infectate cu SARS. Pâna la mijlocul anului 2003, când situatia de criza a fost depasita, au fost înregistrate aproximativ 8.096 cazuri de infectie si 774 morti, marea majoritate aacestora fiind din Asia. În mod direct turismul în aceasta regiunea fost direct afectat, constatându-se o scadere cu pâna 70 % a sosirilor internationale de turisti în tarile în care virusul a fost înregistrat.
H. Crizele de natura tehnologica si turismul
Tehnologia este vitala pentru industria turismului modern si ocupa un rol esential în crearea si punerea in practica a serviciilor turistice. O multitudine de operatori turistici se bazeaza pe aceasta tehnologie, deoarece aceasta a îmbunatatit experientele turistilor în transport, cazare sau agrement. Crizele rezultate variaza în gravitate, de la pierderi de vieti omenesti pâna la tulburari minore de genul celor provocate de întreruperea sursei de energie. Împotriva crizelor cu cauze tehnologice pot fi luate masuri, precum vigilenta crescuta, precautie si inspectie periodica, împiedicând astfel de la producere chiar si cele mai mari catastrofe. Crizele de obicei sunt rezultatul actiunii mai multor factori care sfideaza orice fel de catalogare întrucât au cauze care se suprapun ca surse.
Eroarea umana poate întrece colapsul tehnologic, specializarea personalului fiind o componenta importanta a politicilor de securitate si siguranta. Problemele tehnologice au nevoie de solutii tehnologice; investitiile în sisteme si personal care sa asigure eficienta si operativitate, si care sa poata identifica si repara rapid anumite malfunctiuni, sunt esentiale în prevenirea situatiilor de criza.
Exemplul: Incendiul din Eurotunnel
Eurotunnel reprezinta compania care se ocupa cu supravegherea desfasurarii în bune conditii a traficului feroviar din tunelul subacvatic care strabate Canalul Mânecii, facând legatura dintre Franta si Marea Britanie. Aici functioneaza doua tuneluri feroviare principale, precum si un tunel central, acesta din urma fiind folosit pentru întretinere, dar si ca ruta de evacuare. Într-o seara de noiembrie, 1996, în tunelul principal izbucneste un incendiu puternic, cu valori ale temperaturii de 1.000 grade Celsius. În urma cercetarilor efectuate în prima faza, s-a constat ca incendiul a pornit de la unul dintre camioanele transportate. În final, concluziile comisiei de analiza au scos la iveala faptul ca focul a fost pus în mod deliberat de o mâna criminala. Pentru remedierea pagubelor produse în urma incendiului tunelul a fost închis pentru sase luni, ceea ce a dus la pierderi economice semnificative (cca 1 mil. lire sterline pe zi). Mediatizarea acestui incident a avut un efect negativ, numarul turistilor care foloseau tunelul scazând în perioada imediat urmatoare.
2.3. Evolutia turismului sub semnul crizei economice globale
Turismul a permis oamenilor sa depaseasca mentalitatea de a fi legati de o singura destinație si de a se confrunta cu alte lumi imaginate. În esenta, turismul reprezinta compresia timp-spatiu a societatilor, ca urmare a diminuarii costurilor si a usurintei în crestere a traficului international de calatori în scopuri de petrecere a timpului liber, prin permiterea unui numar tot mai mare de oameni din aproape toate clasele sociale sa scape de rutina mediului din care fac parte. Aceasta a determinat ca, de-a lungul timpului, un numar în continua crestere de destinatii sa investeasca în dezvoltarea turismului, transformându-l într-un motor cheie al progresului socioeconomic la nivel mondial, prin crearea de locuri de munca si companii de profil, prin dezvoltarea infrastructurii si atragerea investitiilor. Ca serviciu comercializat la nivel international, turismul receptor a devenit una dintre categoriile majore de comert. Venitul global generat de turismul receptor, incluzând transportul de calatori, a depasit 1.000 de miliarde dolari SUA în 2009. Exporturile turistice au reprezentat 30% din exporturile mondiale de servicii comerciale si 6% din exporturile totale de bunuri si servicii. La nivel global, ca si categorie de export, turismul s-a situat pe locul patru dupa carburanti, produse chimice si produse auto. Pentru multe din tarile aflate în curs de dezvoltare, turismul reprezinta principala sursa de venit, genereaza locuri de munca deosebit de importante la nivelul comunitatilor si creeaza posibilitati de dezvoltare. Contributia turismului la activitatile economice la nivel global este estimata a fi de 5%, iar la generarea locurilor de munca de 6-7% din numarul total de locuri de munca la nivel mondial (direct sau indirect). Contributia turismului la produsul intern brut (PIB) se situeaza, la nivel mondial, la aproximativ 5% si se situeaza, pentru economiile avansate si diversificate, între 2% (în tarile în care turismul este un sector relativ mic) si 10% din PIB (în tarile în care turismul este un pilon important al economiei). Pentru tarile aflate în curs de dezvoltare sau pentru
statele insulare, unde turismul este un sector economic cheie, procentul din PIB tinde sa fie chiar mai mare.(2)
Parte integranta si importanta a economiei mondiale, industria turismului a resimtit din plin efectele crizei economico-financiare globale. Cauzele acestei crize sunt diverse, iar lipsa comunicarii a avut rolul ei în deteriorarea situatiei actuale. Numerosi savanti si economisti au identificat diferite cauze ale crizei actuale, însa nu s-a realizat nicio analiza profunda a rolului pe care îl are comunicarea în situatia economica actuala. Comunicarea joaca un rol deosebit în realizarea interconexiunilor unui sistem, iar lipsa ei sau realizarea într-un mod ineficient duce la prabusirea sistemului.
Turismul, care joaca rolul sau în economia mondiala, a avut, de asemenea, un declin puternic, iar ca un efect negativ al globalizarii, recesiunea globala a facut ca 2009 sa fie unul dintre cei mai dificili ani pentru sectorul turistic.
Sosirile turistice internationale pentru afaceri, agrement sau cu alt scop au totalizat 880 milioane în 2009, corespunzator unui declin la nivel mondial de 4,2%. Acest sector a cunoscut o crestere de 2% în ultimul trimestru al lui 2009, dupa ce în primele trei trimestre s-au înregistrat scaderi de 10%, 7% si, respectiv, 2%.
Sosiri turistice internationale 2008 – 2009 Tabel 2.3.
Sursa: World Tourism Organization – www.unwto.org, august2010
La nivel mondial, desi s-au înregistrat scaderi cauzate de criza economica în majoritatea destinatiilor turistice în 2009, nu s-au facut remarcate diferente semnificative în topul primelor zece destinatii mondiale, luând în considerarea sosirile turistice internationale. În ceea ce priveste încasarile din activitatile turistice, clasamentul ramâne neschimbat comparativ cu 2008. Liderul mondial al destinatiilor turistice, în ceea ce priveste sosirile, ramâne Franta (74 de milioane de turisti), în timp ce SUA a atras cele mai multe încasari din turism (92 miliarde dolari SUA). Conform Barometrului Turismului Mondial UNWTO, turismul international si-a revenit puternic în 2010. Sosirile turistice au crescut cu aproximativ 7% pâna la 935 de milioane, dupa perioada de declin de 4% din 2009, anul lovit cel mai puternic de criza economica mondiala. Majoritatea destinatiilor mondiale au prezentat cifre pozitive, însa recuperarea s-a realizat la viteze diferite si a fost condusa, în primul rând, de economiile în curs de dezvoltare. Recuperarea data de cresterile de 5% în economiile dezvoltate si de 8% în cele în curs de dezvoltare reflecta situatia economica globala si va domina anul 2011 si viitorul apropiat.
Incasari din turismul international 2008 – 2009 Tabel 2.4.
Sursa: World Tourism Organization – www.unwto.org, august 2010
Asia, cu o crestere de 13% fata de 2009, a fost prima regiune care si-a revenit si care a cunoscut, în fapt, cea mai puternica recuperare în 2010. Cresterea sosirilor turistice internationale a atins un nou record, de 204 milioane în 2010 fata de 181 milioane în 2009. În Africa, fiind, de altfel, singura regiune cu cifre pozitive în 2009, cresterea a fost de 6%, pâna la 49 milioane si s-a mentinut trendul ascensional pe tot parcursul lui 2010, unul dintre evenimentele care au contribuit la acest trend crescator fiind Cupa Mondiala FIFA din Africa de Sud, în timp ce în Orientul Mijlociu, aproape toate destinatiile au cunoscut o crestere de peste 10%.
În ceea ce priveste Europa, în 2010 cresterea a fost una mai lenta, de aproximativ 3% fata de anul precedent, în mare masura cauzata de eruptia vulcanului Eyjafjöll si a incertitudinilor economice din zona euro. Desi unele regiuni europene au cunoscut o recuperare mai rapida, nu a fost suficient pentru a se depasi pierderile suferite în 2009. Continentul american a reculat din declinul din 2009 cauzat de greutatile economice din America de Nord si de impactul gripei A(H1N1). Cresterea economiei SUA a ajutat din plin la revenirea economiilor din America Latina (+10%).
Cererea în turismul international s-a mentinut pe un trend crescator, în pofida incertitudinilor economice pe unele piete importante, a dezastrelor naturale, a tulburarilor politice si sociale din unele tari etc. si, astfel, turismuls-a dovedit a fi un sector foarte elastic.
Pentru 2011 se previzioneaza mentinerea cresterii cererii în sectorul turistic, cu variatii mici comparativ cu 2010, o crestere situata între 4% si 5%. Unul din efectele negative ale crizei economice mondiale ramâne pierderea locurilor de munca, fapt neameliorat nici în 2011. (3)
Concluzii
Asa cum s-a putut observa, industria turismului opereaza la nivel global si multi dintre stakeholderi au optat pentru avantajul internationalizarii. Tehnologia, informatiile si reducerea granitelor au creat noi forme de companii în domeniul serviciilor, nu doar multinationale, ci si mici, constituite din specialisti de nisa. Importanta crescânda a aliantelor strategice în crearea retelelor de relatii de afaceri a devenit, de asemenea, un trend în turism. Destinatiile turistice trebuie sa-si stabileasca identitati care sa le diferentieze de alte destinatii. Este evident ca prin globalizarea s-a stimulat competitivitatea si s-a creat un mediu mult mai complex, prin facilitarea intrarii mai multor stakeholderi pe piata, iar acest lucru s-a observat în preturile si calitatea produselor si serviciilor turistice. Procesul de comunicare a suferit, de asemenea, schimbari majore, adaptându-se noilor cerinte ale pietii, cu abordari adaptate turistului dependent de comunicare, de tehnologia informatiei, care cauta noi experiente ca motivatie în alegerea vacantelor sale. Dezvoltarea rapida a turismului mondial creeaza amenintari la adresa mediului, a patrimoniului universal, asupra relatiilor sociale din interiorul si dincolo de granitele unei tari, ceea ce a facut ca grija ridicata fata de mediu sa impuna dezvoltarea formelor alternative de turism. Emerg noi strategii de comunicare si noi parteneriate pentru promovarea acestor noi forme de turism.
Criza economico-financiara a afectat din plin industria turismului si, totusi, au existat cresteri ale fluxurilor de turisti în 2010 comparativ cu anul 2009. Anul 2010 a fost denumit, în Raportul Anual al OMT, „Un an al revenirii”, cresterea înregistrata fiind de aproape 7%, fata de anul 2009, cu o crestere a încasarilor din turism la nivel international de aproximativ 693 de miliarde de euro. Pentru anul în curs, este prognozata o crestere cu 4-5% fata de 2010.(4)
Însa, desi cresterea este în 2011 una lenta – efect al precautiei resimtite la nivel mondial si al încetinirii revigorarii economice – se pastreaza trendul ascendent si ca urmare a eforturilor substantiale facute de comunicatorii profesionisti din turism.
Comunicarea este esentiala în realizarea si pastrarea interconexiunilor pe care se bazeaza industria turismului, iar operatorii trebuie sa comunice eficient,oferind informatii corecte, clare, obiective, consistente, complete. A face cunoscut mesajul corect celor care sunt implicati este, poate, unul dintre cei mai importanti factori în determinarea succesului sectorului turistic. Acest succes este legat mereu de capacitatea de a sti cum sa fie comunicat un produs, pentru a-l atrage pe turist sa-l achizitioneze, fara a-i însela asteptarile.
2.4. Piata agentiilor de turism din România în contextul crizei economice
Piata agentiilor de turism este locul de întâlnire al cererii si ofertei, fiind alcatuita, în România, din totalitatea clientilor agentiilor de turism (turisti individuali, grupuri de turisti, corporatii) si din totalitatea agentiilor de turism (aproximativ 2.700 la nivelul anului 2010). În actualul context economic si social, creat de criza economica globala, asistam la o modificare substantiala a strategiilor agentiilor de turism în scopul mentinerii lor pe piata si al obtinerii unui profit minim care sa le asigure dezvoltarea. Prima scadere din ultimii 10 ani pe piata agentiilor de turism din România s-a înregistrat în anul 2009, nivelul scaderii fiind cuprins între 8% si 42%, potrivit aprecierii unor antreprenori de pe piata (ANAT Romania, 2010). Activitatile cele mai afectate de situatia economica si sociala au fost cele de vânzari de bilete de avion si de sejururi în strainatate, segmente de oferta ce contribuie cu peste 50% la cifra de afaceri a celor mai mari cinci agentii de turism din România. Atragerea turistilor straini în România a continuat sa fie o problema în 2010, operatorii de turism mizând mai putin pe incoming (aducerea de turisti în România) si mai mult pe outgoing (trimitere de turisti în strainatate) în vederea cresterii afacerilor lor.
În tabelul de mai jos este redata situatia cifrei de afaceri a principalelor agentii de turism de pe piata româneasca, în anii 2008 si 2009.
Cifra de afaceri a principalelor cinci agentii de turism din Romania Tabel 2.5.
Sursa: Companiile de turism și Ministerul Finanțelor Publice
Asa cum se poate observa din tabel, toate cele cinci mari agentii de turism din România au înregistrat scaderi substantiale ale cifrei lor de afaceri în anul 2009, fata de 2008. De altfel, anul 2009 a fost considerat de catre specialistii din turismul românesc ca fiind cel mai dificil an de la declansarea crizei economice globale. În acest an, 2009, aproximativ 10% dintre agentiile mici si medii de turism au disparut de pe piata româneasca (ANAT România, 2010). Schimbarea comportamentului clientilor agentiilor de turism ca urmare a crizei economice globale a determinat o schimbare de comportament a agentiilor de turism pe piata. Astfel, agentiile de turism, în dorinta de a se mentine pe piata si-au diversificat si si-au personalizat oferta în functie de cerintele turistilor si tinând cont de puterea lor de cumparare. Pentru turistii individuali oferta agentiilor de turism, postcriza, a mers de la rezervari de locuri timpurii în statiunile turistice de pe litoral, la tarife atractive (mai mici în medie cu 25% fata de tarifele obisnuite de agentie), la programe turistice pentru petrecerea vacantelor în statiunile balneoclimaterice, la tarife atractive, variind de la 270 lei/persoana la 750 lei/persoana, în functie de conditiile de cazare si tratament balnear (2009). Pentru clientii corporatii oferta postcriza a agentiilor de turism s-a concretizat în calatorii de afaceri si evenimente si mai putin pe pachetele incentive, ca urmare a dificultatilor cu care s-au confruntat corporatiile. Pentru a rezista pe piata agentiile românesti de turism au investit sume considerabile în promovarea turistica si publicitate. Aceste sume au variat în anii 2008-2009 între 10.000 euro si 500.000 euro pe o agentie de turism (ANAT România, 2010). Efectul acestor campanii de promovare s-a concretizat în cresterea cererii atât pentru turistii individuali, cât si pentru clientii corporatii, ceea ce a asigurat o cifra de afaceri apreciabila, capabila sa determine acoperirea costurilor cu productia, distributia si consumul serviciilor turistice. Cresterea cererii turistice pentru serviciile agentiilor de turism s-a datorat, în anul 2010, numarului mare de pachete sau programe turistice vândute si mai putin tarifelor practicate. Motivul cresterii cererii turistice s-a datorat adaptarii ofertei agentiilor de turism la cererea clientilor lor. În acest scop agentiile de turism au trecut de la ofertele de litoral în lunile septembrie-octombrie la ofertele speciale de toamna, precum city-break-urile, care includ ca element inovativ turismul urban combinat cu turismul cultural.(1)
Pentru turismul de afaceri s-a trecut de la pachetele traditionale incentive la calatorii de afaceri, mai rentabile si mai cautate pe timp de criza. Tarifele reduse la transporturile de pasageri cu avionul au facut ca si formele cele mai cautate ale turismului de afaceri sa aiba în 2010 tarife reduse, raportate la pachetul de servicii turistice. Pentru turismul international (outgoing) agentiile românesti de turism au renegociat în 2010 tarifele la cursele charter pentru Grecia, Turcia si Spania, pentru a veni în întâmpinarea clientilor lor cu o oferte cât mai atractive din punctul de vedere al structurii serviciilor oferite si din punctul de vedere al tarifului. Conventionalele pachetele de vacanta din deceniile trecute au fost înlocuite cu vacante inedite si pline de animatie. Se poate afirma ca în pas cu obiectivele majore urmarite de agentiile de turism (cresterea volumului activitatii turistice, o mai buna etalare în timp si dispersare în spatiu a circulatiei turistice, cresterea profitabilitatii activitatilor etc.), dezvoltarea serviciilor turistice a fost conceputa astfel încât sa raspunda urma toarelor necesitati:
– gama serviciilor oferite sa fie mai în masura sa stimuleze prin diversitatea si atractivitatea lor pe fiecare turist, pentru ca acesta sa solicite cât mai multe prestatii si eventual sa fie cointeresat sa-si prelungeasca sejurul, respectiv sa revina si în viitor la aceeasi destinatie turistica;
– sa ofere alternative si posibilitati de petrecere placuta a timpului liber în orice împrejurare si în orice ora din zi; sa permita substituirea unei variante de oferte de servicii cu alta varianta de oferta, având un continut la fel de atragator, capabil sa satisfaca pe deplin preferintele turistului;
– sa permita compensarea reducerii volumului de activitati turistice, provocat de trendul ce se remarca pe plan mondial, de scurtarea duratei medii a sejurului într-o statiune, prin intensificarea ofertelor atractive.
Agentiile de turism ale viitorului vor fi cele care se vor adapta pietei. Acestea vor trebui sa stabileasca aliante comerciale cu furnizorii si sa se diferentieze fata de concurenti. Internetul reprezinta un canal eficient si atractiv de distributie a serviciilor turistice, care forteaza agentiile de turism sa faca noi eforturi în vederea realizarii de servicii turistice cât mai diversificate si personalizate. Daca agentiile de turism sunt capabile sa se adapteze noilor tehnologii, sa înteleaga în profunzime nevoile si dorintele consumatorilor si sa realizeze câteva servicii noi pentru ei (cum ar fi cele personalizate), internetul nu va putea deveni un substitut pentru agentiile de turism. Puterea agentiei de turism consta în apropierea fata de consumator, pastrarea contactului permanent cu acesta si oferirea unor servicii turistice diversificate si personalizate.
În concluzie, putem consemna ca agentii economici din turismul românesc s-au repliat relativ repede la noile conditii economice si sociale create de criza, ceea ce a facut ca aceia care au rezistat socului si nu au fost eliminati de pe piata sa devina mai puternici. Noul context economic si social a impus reguli de conduita ale agentilor economici, pornind de la o noua politica de resurse umane, continuând cu strategiile de urmat pe o piata în schimbare rapida si terminând cu utilizarea profitului aflat în diminuare.
3. Impactul crizei economice asupra turismului litoralului francez
3.1. Informații generale despre turismul din Franța
3.2. Principalii indicatori turistici – informații generale
3.2.1. Capacitatea de cazare pe litoralul francez
3.2.2. Numărul de turiști
3.2.3. Numărul înnoptărilor
3.2.4. Durata medie a sejurului
3.2.5. Densitatea circulației turistice
3.2.6. Gradul de ocupare a capacităților de cazare
3.2.7. Volumul încasărilor/cheltuielilor în turism
3.3.Strategii pentru dezvoltarea turismului litoral în Franța
3.3.1. Identificarea principalelor probleme ale turismului litoral
3.3.2. Strategii pentru dezvoltarea turismului litoral
3.3.3. Cunoașterea consumatorului de turism litoral
3.3.4. Diversificarea ofertei turistice
3.3.5. Crearea de programe turistice speciale
3.3.6. Promovarea în străinătate
3.3.7. Măsuri guvernamentale
3.1.Informații generale despre turismul din Franța
Încă din anii '80 Franța a fost liderul mondial în turism, depășind Statele Unite ale Americii, Spania și Italia, aflate în plutonul fruntaș. Începând cu anul 1996, Franța a fost prima țară care a înregistrat 60 de milioane de turiști străini, pentru ca numărul acestora să atingă în 2007 81,9 milioane de turiști.
Franța posedă atuuri indiscutabile în turism. Acestea sunt numite de Francesco Frangialli „cele șapte minuni ale turismului francez”:
– o poziție geografică privilegiată în Europa. Franța este cale obligatorie de trecere către Peninsula Iberică și cea mai facilă cale de acces către Italia;
– un teritoriu disponibil considerabil, cu o densitate a populației relativ moderată, raportat la standardele europene, în momentul în care clienții, în special nord-europeni, caută spații mari și habitate neatinse;
– un produs extrem de diversificat: cel mai lung litoral, cea mai mare zonă de schi, cele mai extinse zone forestiere, zone rurale vaste, o metropolă de talie mondială, regiuni de peste mări răspândite în trei oceane;
– o tradiție turistică, un capital excepțional de experiență și o predispoziție spre ospitalitate într-o țară deschisă de mult timp lumii întregi;
– un patrimoniu cultural și istoric remarcabil;
– o rețea densă și diversificată de intreprinderi mici și mijlocii pe întreg teritoriul care contribuie la susținerea activităților turistice;
– o economie ajunsă la maturitate, cu un sector de servicii eficient, cu o agricultură și o industrie agro-alimentară puternic dezvoltate, pe care industria turismului se poate sprijini în vederea dezvoltării sale.
Litoralul francez se caracterizează printr-o ofertă turistică extrem de variată, cu o opoziție clară între zonele din nordul și cele din sudul țării. În zona Mării Nordului și a Canalului Mânecii există zone turistice cu o ofertă variată dar și zone în care oferta este slabă. În zona Oceanului Atlantic oferta turistică este considerabilă, iar pe litoralul mediteraneean atinge cote foarte înalte, extrem de diversificate.
Conform unui studiu al Institutului Francez de Mediu, realizat în anul 2005, se disting șase tipologii ale comunităților de coastă, în funcție de capacitățile lor de primire. Cele mai importante sunt municipalitățile cu o capacitate „foarte puternică”, ce se caracterizează prin prezența dominantă a reședințelor secundare și a hotelurilor sau reședințelor turistice și municipalitățile cu o capacitate de primire „puternică”, ce sunt de asemenea caracterizate prin prezența reședințelor secundare, combinată cu prezența campingurilor și rulotelor.
Este de menționat că 36% din numărul total de reședințe secundare se găsesc în zona litoralului. Între 1999 și 2008 capacitatea de primire a crescut cu 13% în zonele de coastă pe seama creșterii numărului de campinguri. În același timp numărul de hoteluri a scăzut cu 8% iar numărul de locuri de cazare cu 2%.
În ceea ce privește numărul de locuitori, se disting trei tipuri de departamente din zona litorală:
Departamente în care diferența dintre populația minimă și maximă este mai mare de 80%. Acestea sunt zone turistice și sunt relativ puțin populate (sub 600 000 de rezidenți). Sunt departamentele din zona centrală a coastei atlantice (Vendée, Charente – Maritime), Landes, Pyrénées – Orientales și cele două departamente ale Corsicii;
Departamente în care diferența dintre populația minimă și maximă este cuprinsă între 20% – 80%. În această categorie se regăsesc departamentele bretone, din zona Canalului Mânecii, din zona Pyrénées – Atlantique, din Languedoc și Var;
Departamente în care diferența dintre populația minimă și maximă este inferioară sau aproape de 20%. Toate departamentele din această categorie sunt extrem de populate (peste un milion de locuitori), implicând mari aglomerări urbane. Unele sunt zone turistice importante (Gironde, Bouches-du- Rhône). Plecările în vacanță ale rezidenților contrabalansează sosirile turiștilor, de altfel importante ca număr.
În concluzie, populația prezentă în departamentele din zona litorală fluctuează în funcție de absența rezidenților și venirile turiștilor străini sau francezi.
Pentru a putea observa influența crizei economice mondiale asupra turismului litoral din Franța, am analizat situația turismului pe perioada anilor 2006 – 2010.
Pentru început voi face o scurtă prezentare a situației de ansamblu a turismului din Franța (care include și Franța extrametropolitană) pe perioada celor cinci ani, după care voi analiza impactul crizei economice asupra turismului litoral, urmat de strategii pentru dezvoltarea acestuia.
3.2. Principalii indicatori turistici – informații generale
Industria turismului este una din sursele importante de venituri în economia unei țări. Cu atât mai mult este importantă pentru Franța, o țară recunoscută pentru diversitatea și multitudinea obiectivelor turistice.
Turismul este important atât prin contribuția sa la PIB-ul țării, cât și prin crearea de locuri de muncă. În același timp el poate face cunoscută în lume o țară, un oraș sau o anumită zonă. Această ramură economică are capacitatea de a atrage investiții importante, care contribuie și ele la creșterea veniturilor statului.
Pe lângă importanța economică pe care o are, turismul este unul din factorii ce poate influența atât populația zonei vizitate cât și turistul propriu-zis. Aceste influențe pot fi și benefice, dar și negative.
Ca influențe benefice putem menționa refacerea/creșterea capacității de muncă, cunoaștere altor culturi și civilizații și educarea în spiritul respectului față de acestea, educarea gustului estetic, dezvoltarea zonelor vizitate prin aportul la creșterea PIB, promovarea acestor zone/regiuni în țara de proveniență a turistului sau chiar în lume (prin publicarea impresiilor pe net) etc.
Alături însă de aceste aspecte benefice ale turismului, pot apare și influențe negative. Dintre acestea amintim: modificarea mentalităților, a valorilor morale sub influența turiștilor străini, adoptarea de către populația locală a unor atitudini și comportamente nespecifice zonei/țării, manifestarea unor antagonisme și chiar conflicte pe fondul superiorității afișate de una din părți, preluarea neselectivă, fără discernământ a unor influențe culturale ale oaspeților, care poate conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură/țară și nu în ultimul rând efectul asupra naturii.
Franța a fost numită „le deuxième pays de tout le monde” – a doua țară a fiecăruia dintre noi. Și-a căpătat acest renume deoarece este una din primele destinații turistice din lume și rămâne țara despre care s-a vorbit și s-a scris cel mai mult.
Datorită diversității obiectivelor turistice, turismul litoral reprezintă doar aproximativ 20% din turismul desfășurat în această țară, deși lungimea coastelor este de circa 5500 km în Franța metropolitană.
În urma analizării principalilor indicatori turistici din zona litorală se pot desprinde următoarele concluzii privind evoluția acestei activități în perioada crizei economice:
3.2.1.. Capacitatea de cazare pe litoralul francez
În ceea ce privește numărul hotelurilor, a fost o scădere constantă începând din 2009 până în 2013, de la 3381 hoteluri la 3278. Această scădere s-a făcut în special pe seama hotelurilor cu mai puține stele.
La campinguri situația a urmat o evoluție previzibilă, asemănătoare cursului general al crizei: creștere în 2007 (1,38%), scădere constantă 2008 și 2009, urmată de o creștere în 2010, de 4%.
Numărul unităților de cazare a scăzut în special în primii doi ani de criză. Revenirea din 2010 se face pe seama turismului de camping. O concluzie care se poate desprinde din aceste date este că turiștii s-au „structurat” pe două categorii: cei cu venituri suficient de mari încât să-și permită vacanțe în hoteluri de la trei stele în sus și cei ale căror venituri, mult mai mici, le permit doar sejururi în locații mai modeste.
Situația hotelurilor de pe litoralul francez 2006-2010 Tabel 3.1.
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
Hotelurile de pe litoralul nordic (Normandie, Picardie și Nord-Pas de Calais) reprezintă 3% din numărul total de hoteluri, cele de pe litoralul atlantic (Bretagne, Aquitaine, Pays de la Loire și Poitou-Charentes) 7,4%, iar cele de pe litoralul mediteraneean (Corse, Languedoc-Roussillon și Provence-Alpes-Côte-d'Azur) 8,5%.
În ceea ce privește situația campingurilor, aici există variații mai mari față de hoteluri, în sensul că în 2007 numărul lor crește, pentru ca începând cu anul 2008 să existe o scădere progresivă până în 2010 inclusiv (Anexele nr.6-10).
Situația campingurilor de pe litoralul francez 2006-2010 Tabel 3.2.
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
Se poate observa că pentru litoralul francez anul 2010 a fost anul cel mai slab din punct de vedere al ofertei turistice atât pentru campinguri cât și pentru hoteluri.
3.2.2. Numărul de turiști
Evoluția numărului turiștilor este interesantă, mai ales prin prisma comportamentului turistului francez. Numărul turiștilor cazați în hoteluri este cel previzibil: crește în 2007, scade în 2008 și 2009, cînd atinge cea mai mică valoare și începe să crească în 2010. Turiștii francezi au însă o comportare diferită: numărul lor crește constant din 2006 până în 2009 inclusiv și scade ușor în 2010. Turiștii străini scad progresiv din 2006 până în 2009, urmat de o creștere mică în 2010.
Deși anul 2007 nu a fost considerat an de criză, atunci doar prefigurându-se ceea ce va urma, turiștii străini au devenit precauți în ceea ce privește gestionarea bugetelor personale și au limitat sejururile externe.
Turiștii francezi au avut un comportament care denotă patriotismul. În perioada crizei ei au preferat să-și petreacă vacanțele în țară, pentru a contribui la creșterea veniturilor în economia franceză și nu la „exportul” de monedă.
Criza s-a manifestat diferit pentru turismul de camping: dacă în 2006 și 2007 numărul turiștilor a fost aproape constant, în 2008 a urmat o creștere ușoară și apoi accentuată în 2009. A urmat o scădere de aproximativ 1,5% în 2010. Turiștii francezi au urmat trendul general. Cei străini, după doi ani aproape identici (2006 și 2007), au scăzut în 2008, urmând o creștere progresivă în 2009 și 2010. Toate aceste date arată orientarea turiștilor către vacanțe mai ieftine în perioada de criză.
Situația turiștilor cazați în hoteluri Tabel 3.3.
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
Situația turiștilor cazați în campinguri este total diferită de a celor cazați în hoteluri. Astfel, deși anul 2007 a fost cel mai bun an turistic din perioada analizată, pentru campinguri situația se prezintă la polul opus, existând o scădere față de 2006. Aceasta denotă faptul că majoritatea turiștilor dispuneau de suficiente resurse financiare astfel încât să poată frecventa un hotel. După 2007, urmează o creștere mică în 2008 și una explozivă în 2009 (+9,27%), pentru ca în 2010 să se înregistreze valori aproape egale cu 2009. Și aceste date ne conduc la concluzia că turiștii au fost afectați de criza economică, astfel încât, dacă și-au mai permis o vacanță, aceasta nu s-a mai desfășurat la aceleași standarde ca în 2007.
Zona litorală prezintă aceleași tendințe, cu mențiunea că în 2009 creșterea a fost mai mică decât media generală (+8,93%). Turiștii străini înregistrează totuși o scădere ușoară în 2008, urmată de creșteri consecutive (2009 și 2010).
Situația turiștilor cazați în campinguri Tabel 3.4.
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
3.2.3. Numărul înnoptărilor
În zona litorală numărul înnoptărilor crește în 2007, scade progresiv în 2008 și 2009, urmat de o creștere moderată în 2010. Evoluția numărului de înnoptări pentru turiștii francezi are aspectul unor dinți de ferăstrău: crește în 2007, scade în 2008, crește în 2009, scade în 2010. În 2009 turiștii francezi au ales să-și petreacă în număr mai mare vacanțele pe litoralul propriu, numărul de înnoptări în 2009 fiind mai mare decât în 2007, anul cel mai bun pentru turismul francez.
Numărul de înnoptări al turiștilor străini scade progresiv în 2007, 2008 și 2009, în 2010 având loc o creștere de 4,15% față de anul anterior. Se observă o precauție a turiștilor străini în cheltuirea fondurilor de care dispun și o încercare din partea francezilor de a revigora în 2009 turismul.
Situația numărului înnoptărilor turiștilor în Franța metropolitană și pe litoralul francez Tabel 3.5.
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
3.2.4. Durata medie a sejurului
Pe litoral, durata medie a sejurului scade din 2006 până în 2008, urmată de o creștere ușoară în 2009, care se menține la același nivel și în 2010.
Turiștii francezi au un comportament diferit de trendul general: scade durata medie în 2007, an de vârf pentru turismul francez, dar crește foarte mult în 2008 (38%), an în care criza își face resimțite efectele. Anul 2009 aduce o scădere aproape la fel de mare (28%), care se menține și în 2010. Concluzia este că în 2007 turiștii francezi au petrecut concediile mai mult în afara țării, iar după apariția crizei economice mai mult în țară. Persistența crizei în 2009 și 2010 determină turistul francez să devină mai precaut în cheltuirea banilor.
Turiștii străini au o evoluție care urmărește trendul general, cu mențiunea că în 2009 creșterea este mare, cu aproape 45%, a duratei medii a sejurului.
Durata medie a sejurului în Franța metropolitană și în zona litorală Tabel 3.6
Sursa: INSEE, DGCIS – adaptare
3.2.5. Densitatea circulației turistice
Există regiuni litorale unde densitatea circulației turistice a rămas aproape constantă pe parcursul celor cinci ani analizați: Aquitaine, Bretagne, Haute – Normandie, Languedoc – Roussillon, Nord – Pas – de- Calais, Pays de la Loire, Poitou – Charente și Provence-Alpes-Côte-d'Azur. În Basse – Normandie acest indicator a scăzut în 2007 și 2008, urmat în 2009 de revenirea la valori apropiate celor din 2006.
Corsica este singura regiune care face o notă total discordantă față de celelalte regiuni: densitatea circulației turistice scade an de an începând cu 2008.
Trebuie menționat că patru din cele 11 regiuni litorale au indicatorul densității circulației turistice supraunitar (în Corsica fiind chiar de peste cinci), iar două aproape unitar. Aceasta denotă faptul că anumite zone litorale înregistrează un aflux mare de turiști raportat la numărul de rezidenți, ceea ce poate avea o influență negativă asupra vieții acestora
Densitatea circulației turistice în zona litorală în perioada 2006 – 2010 Tabel 3.7.
Din Tabelul II.1.5.1. se observă că există regiuni în care densitatea circulației turistice este supraunitară în toată perioada analizată: Bretagne, Corsica și Provence – Alpes – Côte- d'Azur, iar în Poitou – Charentes și Languedoc – Roussillon este aproare unitar. Deci litoralul atlantic de nord și Coasta de Azur sunt cele mai solicitate și mai aglomerate zone litorale. Așa cum am arătat în paragraful I.1.4., turismul litoral durează din mai până în octombrie pe țărmul mediteranean și din iunie până în septembrie pe litoralul atlantic, clima fiind deci un factor important în determinarea circulației turistice.
3.2.6. Gradul de ocupare a capacităților de cazare
Cel mai mare grad de ocupare în turismul litoral a fost în anul 2007, după care scade cu
1,5% în 2008 și cu încă 2,5 % în 2009 și 2010, când valorile sunt aproape egale. De menționat că gradul de ocupare în turismul litoral a fost în toți anii analizați sub nivelul celui înregistrat în Franța metropolitană. Aceasta poate semnifica faptul că Franța are numeroase alte obiective turistice care pot atrage cel puțin la fel de mult ca și litoralul.
Gradul de ocupare a capacităților de cazare Tabel 3.8.
Se poate observa că, în toți anii, gradul de ocupare din zonele litorale a fost sub nivelul gradului de ocupare în Franța metropolitană, cu un maxim în 2007 și un minim în 2009, urmat de un an 2010 cu aproximativ același coeficient ca 2009 (Anexele nr. 42-46).
3.2.7. Volumul încasărilor/cheltuielilor în turism
Acest indicator turistic este poate, până la urmă, cel mai important dintre toți indicatorii analizați, întrucât turismul este o activitate economică ce aduce sau nu profit unei țări prin modul în care se derulează. Este esențial ca balanța de plăți în turism să fie pozitivă, altfel nu se justifică această activitate economică și toate investițiile care se fac în acest sector, indiferent că sunt materiale sau umane.
Volumul încasărilor crește în 2007 față de 2006, după care urmează o scădere constantă până în 2010. Volumul plăților urmează însă o altă curbă: cresc în 2007, scad în 2008 după care urmează creștere progresivă în 2009 și 2010. Așa cum se poate vedea din Tabelul II.1.7.2, anul 2010 atinge minimum în ceea ce privește nivelul încasărilor, care este cel mai mic din toți anii analizați, și maximum în ceea ce privește volumul plăților. Ca urmare a acestui fapt, balanța de plăți are cel mai mic excedent din toți anii.
Scăderea volumului încasărilor se poate justifica atât prin scăderea numărului turiștilor, a numărului de înnoptări cât și prin scăderea puterii de cumpărare. În schimb creșterea volumului plăților s-a făcut pe seama creșterii indicelui prețurilor de consum, prin scăderea gradului de ocupare a hotelurilor/campingurilor.
Din Tabelul III.1. se poate observa care a fost evoluția indicelui prețului de consum în perioada 2006 – 2010, luând ca bază de raportare anul 2005 (considerat 100%).
Balanța de plăți în turism în Franța metropolitană în perioada 2006-2010 Tabel 3.9.
Sursa: Banque de France
Balanța de plăți în turismul litoral în perioada 2006-2010 Tabel 3.10.
Se poate observa că anul 2007 a fost anul cel mai bun din punct de vedere al balanței de plăți, iar anul 2010 cel mai slab.
3.3.Strategii pentru dezvoltarea turismului litoral în Franța
3.3.1. Identificarea principalelor probleme ale turismului litoral
Pentru stabilirea unei strategii adecvate de dezvoltare turistică este necesară identificarea problemelor cu care se confruntă acest domeniu, pentru ca apoi, identificând soluțiile, să crească gradul de satisfacție al clientului, al personalului angajat în această activitate, precum și al populației rezidente.
Turismul litoral este marcat de o puternică sezonalitate, având în vedere faptul că se poate practica la adevărata valoare doar în perioadele calde ale anului: din mai până în octombrie pe țărmul mediteranean și din iunie până în septembrie pe litoralul atlantic. Acest lucru ridică problema rentabilizării capacităților de cazare și alimentație în restul perioadelor anului. Utilizarea acestora pe o perioadă cât mai mare a anului dă posibilitatea menținerii în permanență a unor tarife acceptabile.
Această sezonalitate conduce și la anumite dezechilibre:
densitate turistică mare în sezon, care conduce la disconfortul populației rezidente,
nivelul șomajului diferit între sezoane,
creșterea gradului de poluare prin creșterea cantităților de deșeuri menajere și ape uzate,
creșterea nivelului de zgomot din cauza traficului,
perturbarea ecosistemelor prin amenajările turistice (construcții de reședințe de vacanță, drumuri, porturi) dar și prin numărul mare de turiști,
epuizarea apelor subterane prin utilizarea masivă (piscine, dușuri, irigarea parcurilor și a terenurilor de golf) etc.
Clasificarea diferită a spațiilor de cazare în Franța față de normele internaționale agreate reprezintă o altă problemă care poate crea confuzii în rândul turiștilor, fiind posibil ca aceștia să nu înțeleagă exact ceea ce li se oferă.
Scăderea soldului balanței de plăți, deși numărul turiștilor a început să crească ușor în 2010 denotă faptul că turistul cheltuie cu mai mult discernământ.
Turismul mai poate avea influențe negative asupra populației locale, prin influențarea unor comportamente. Turismul a introdus sau a accentuat alcoolismul, jocurile de noroc, prostituția, consumul de droguri, care au condus la creșterea criminalității și a problemelor de sănătate. Poate de asemenea crea un complex de inferioritate al populației locale față de turist, în special la tineri, pentru că se știe că în concedii turiștii sunt mai dezinhibați, ei comportându-se într-o manieră mai puțin responsabilă, mai relaxată. Aceasta induce rezidenților dorința de a-și schimba stilul de viață, imitând modelele și comportamentele turiștilor.
Faptul că mașina este încă mijlocul de transport cel mai des utilizat de turiști, ridică problema capacităților de parcare, mai ales în zonele litorale urbane aglomerate, dar și problema creșterii nivelului de poluare, aspecte care pot îndepărta turistul de destinația respectivă.
O altă problemă importantă o reprezintă țările vecine, Spania și Italia, cu un potențial uriaș în turismul litoral și care, pe fondul crizei economice, vor lua și ele măsuri pentru stimularea acestei activități economice.
3.3.2. Strategii pentru dezvoltarea turismului litoral
Satisfacția unui sejur într-o destinație litorală depinde de mai mulți factori. Aceștia pot fi: tipul și condițiile de cazare, ospitalitatea, igiena alimentară și curățenia, securitatea, managementul traficului turiștilor etc.
Principalele strategii pentru dezvoltarea turismului litoral sunt:
cunoașterea aprofundată a consumatorului;
diversificarea ofertei turistice;
crearea de programe turistice speciale;
utilizarea unităților de cazare și a restaurantelor pe o perioadă cât mai mare a anului;
modificarea sistemului de clasificare a hotelurilor;
protecția mediului;
stimularea cheltuielilor efectuate de turiști;
extinderea atenției către țările din alte zone decât Europa;
promovarea Franței în străinătate;
sporirea competențelor angajaților prin formare profesională continuă;
măsuri guvernamentale.
3.3.3. Cunoașterea consumatorului de turism litoral
Pentru a putea elabora o strategie pertinentă de atragere masivă a turiștilor, consider că este necesară mai întâi o cunoaștere aprofundată a consumatorului de turism litoral. Această cunoaștere se poate realiza prin chestionare directe în unitățile de cazare, chestionare care să conțină, pe cât posibil, informații atât cu privire la preferințele turistului, la ceea ce l-a încântat în sejurul petrecut, la ceea ce i-a displăcut, cât și informații privind nivelul său de educație, nivelul de venituri, perioada preferată pentru concedii etc. De asemenea se pot realiza colaborări cu agențiile de voiaj pentru realizarea acestor chestionare, fie după efectuarea sejurului, fie înainte. Chestionarele se pot completa atât în cadrul agenției cât și virtual, având în vedere că acest tip de cerere/ofertă este din ce în ce mai utilizat.
În acest fel se pot obține informații care să conducă la corecții privind tipul și gradul unităților de cazare și alimentație, la nivelul tarifelor care pot fi practicate, rentabilizând în acest fel activitatea. Orice turist caută cel mai bun raport preț/calitate.
3.3.4. Diversificarea ofertei turistice
O modalitate de atragere a turiștilor este aceea de diversificare a ofertei turistice, în sensul existenței de oportunități variate de petrecere a timpului: excursii la anumite obiective turistice (culturale, istorice, de divertisment) din zonele apropiate locației în care se află, practicarea diverselor sporturi nautice sau de uscat, participarea la activități culturale sau comerciale organizate.
3.3.5. Crearea de programe turistice speciale
Având în vedere faptul că speranța de viață în Franța este printre cele mai mari din Europa (în medie 84,4 ani la bărbați și 87,2 ani la femei în 2011), este necesar ca, pentru categoriile de turiști vârstnici, să existe, în proximitate, servicii de sănătate și de securitate, mai ales în zonele cu profil balnear, frecventate în special de această categorie. În același timp, pentru această categorie de turiști trebuie create programe turistice speciale, ținând cont că în Franța există alte mentalități, pensionarii fiind una din cele mai active și mai mobile categorii de turiști.
Încurajarea turismului persoanelor cu dizabilități prin creșterea gradului de accesibilitate a acestora și oferirea de servicii de recuperare în stațiunile litorale ar constitui o altă linie de abordare.
3.3.6. Promovarea în străinătate
Promovarea Franței în străinătate trebuie făcută mai agresiv și în mod constant, pentru a determina turistul nehotărât să aleagă ca destinație de vacanță această țară. Această promovare trebuie să scoată în evidență atuurile Franței: nenumărate obiective culturale și istorice, posibilități de cazare diversificate, acces ușor datorită rețelei de autostrăzi, numeroaselor porturi și aeroporturi, rețelei de căi ferate inclusiv TGV-ul, o gastronomie și o industrie a modei recunoscute pe plan mondial etc. În același timp webmarketing-ul trebuie să devină o prioritate atât pentru operatorii privați cît și pentru responsabilii guvernamentali din turism.
3.3.7. Măsuri guvernamentale
Majoritatea măsurilor propuse s-au adresat în principal operatorilor privați din turism. Este necesară însă și implicarea statului, căci nu toate problemele pot fi rezolvate de sistemul privat. În primul rând ar fi nu doar emiterea ci și aplicarea în totalitate a legislației în domeniu, elaborarea de norme metodologice de modificare a sistemului de clasificare în industria hotelieră pentru alinierea la normele internaționale.
Reducerea TVA de la 19,6% la 5,5% a dat o gură de oxigen industriei turistice, dar majorarea acestuia de la 1 ianuarie 2012 la 7% va încetini ritmul de creștere al turismului. Avînd în vedere că turismul a fost ramura economică cea mai profitabilă pentru economia Franței de-a lungul multor ani, era necesară o politică articulată, coerentă, pe termen lung, care să încurajeze investițiile în domeniu și crearea de locuri de muncă.
Factorii guvernamentali de decizie ar trebui să se implice în acordarea de facilități investitorilor în turism, să sprijine prin măsuri financiare înființarea/dezvoltarea de căi de acces către locații noi, de extindere a rețelelor de apă, canalizare, electricitate, gaze etc. În același timp ar trebui creat și cadrul legislativ pentru demararea unor programe de finanțare pentru reabilitarea spațiilor de cazare, cu garanții din partea statului pentru împrumuturile efectuate de companiile private.
Statul ar trebui să manifeste mai multă exigență în acordarea autorizațiilor de construire, astfel încât să prevină distrugerea mediului înconjurător și distrugerea specificului local, căci mediul înconjurător curat și prezența specificului local sunt poate cele mai căutate atracții turistice.
CONCLUZII
Raportat la anul 2007, considerat cel mai bun an turistic, și făcând o medie a anilor 2008-2010, se desprind următoarele concluzii privind evoluția turismului litoral în perioada crizei economice:
a scăzut progresiv capacitatea de cazare, în medie cu 1,3% pentru hoteluri și cu 5,16% pentru campinguri;
a crescut numărul turiștilor în campinguri cu 6,91%, datorită turiștilor francezi, însă a scăzut în hoteluri cu 1,3%;
a scăzut numărul de înnoptări în medie cu 3,24%;
a scăzut durata medie a sejurului cu 5,21%;
densitatea circulației turistice a fost slab influențată per total(-1,46%), datorită faptului că unele regiuni litorale au avut scăderi ale valorilor iar altele au avut creșteri;
a scăzut gradul de ocupare cu 3,87%;
soldul balanței de plăți a scăzut progresiv, în anul 2010 ajungând la aproape jumătate din valoarea anului 2007. În medie soldul balanței de plăți a scăzut cu 30,07% față de 2007.
Se poate spune deci că această criză economică a avut un impact important asupra turismului litoral, nu atât prin scăderea numărului de turiști sau a duratei medii a sejurului, cât prin scăderea cheltuielilor efectuate de turiști. După aproape trei ani de la debutul crizei, Franța încă nu a dat semne de redresare din punct de vedere al creșterii încasărilor din turismul litoral.
Principalele măsuri propuse pentru revigorarea turismului sunt:
diversificarea ofertei turistice prin crearea de oportunități variate de petrecere a timpului: excursii la anumite obiective turistice (culturale, istorice, de divertisment, gastronomice), practicarea diverselor sporturi nautice sau de uscat, participarea la activități culturale sau comerciale organizate;
crearea de programe speciale pentru persoanele de vârsta a treia și a celor cu dizabilități;
utilizarea unităților de cazare și a restaurantelor pe o perioadă cât mai mare a anului prin organizarea de activități de tipul turismului de afaceri, de shopping, pentru congrese și seminarii diverse, circuite turistice în zone rurale, circuite gastronomice, circuite cultural – istorice;
modificarea sistemului de clasificare a hotelurilor, pentru a se alinia normelor internaționale;
acordarea unei atenții deosebite activităților de protecție a mediului, întrucât nici un turist nu dorește să vină într-o locație poluată, plină de deșeuri menajere;
stimularea cheltuielilor efectuate de turiști;
atragerea de turiști din alte zone ale globului decât cele tradiționale;
o promovare mai agresivă și mai intensă a Franței în străinătate, utilizând în mod prioritar webmarketing-ul;
sporirea competențelor personalului angajat prin formare profesională continuă, în special în domeniul lingvistic și al noilor tehnologii de informare și de comunicare;
implicarea factorilor guvernamentali de decizie în acordarea de facilități investitorilor în turism;
crearea cadrului legislativ pentru demararea unor programe de finanțare pentru reabilitarea spațiilor de cazare, cu credite bancare cu garanții guvernamentale;
prevenirea distrugerii mediului înconjurător și a distrugerii specificului local prin manifestarea unei exigențe sporite în acordarea autorizațiilor de construire, cunoscut fiind că mediul înconjurător curat și prezența specificului local sunt poate cele mai căutate atracții turistice.
Franța este însă o țară cu un potențial turistic uriaș, care, bine manageriat, poate face față oricărei crize economice și care poate să-și mențină locul de frunte pe care îl ocupă în turismul mondial.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Crizelor In Turism (ID: 142136)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.