Managementul Creditarii

CUPRÌNS

Cap.1. Cadrul legal al activității bancare ……………………………………. 2

1.1 Reglementări privind activitatea bancară din România ………….. 2

1.2 Structura societăților bancare ……………………………………………… 3

Cap.2. Activitatea de creditare ………………………………………………………. 8

2.1 Principii și reguli generale privind activitatea de creditare ………. 8

2.2 Creditul – definiție, funcții ………………………………………………… 10

2.3 Resurse de creditare …………………………………………………………… 12

2.4 Elemente esențiale ale procesului de creditare ……………………… 14

2.5 Principii de creditare ………………………………………………………… 16

2.6 Metodologia de creditare …………………………………………………… 16

2.7 Clasificarea creditelor ………………………………………………………. 17

Cap.3. Creditarea pe termen mediu si lung a agentilor economici……….. 19

3.1 Tipuri de credite pe termen mediu si lung……………………………. 19

3.2 Analiza efectuata in vederea acordarii creditelor……………………19

3.2.1. Planul de afaceri……………………………………………………… 19

3.2.2. Analiza non-financiare……………………………………………. 24

3.2.3. Analiza financiara…………………………………………………… 25

3.2.4 Studiul de fezabilitate……………………………………………… 27

3.2.5. Indicatori specifici privind investitiile…………………….. 27

Cap.4.Riscul in activitatea de creditare …………………………………………. 28

4.1 Clasificarea riscurilor………………………………………………………… 28

4.2 Analiza si evaluarea riscului prin metoda punctajelor……………. 29

4.3 Reglementari ale BNR privind gestionarea riscului de creditare. 30

Cap.5. Urmarirea si controlul derularii creditelor…………………………………. 31

5.1 Urmarirea si controlul derularii creditelor…………………………….. 31

5.2. Credite neperformante……………………………………………………… 32 5.3. Metode de recuperare a creditelor neperformante………………….. 33

Cap..6. Studiul de caz – Credit pentru investiții – echipament în

completarea surselor proprii…………………………………………………….. 34

6.1. Scurt istoric al S.C. Pangram SRL……………………………………….. 34

6.2. Documentația necesară obținerii creditului………………………………41

6.2. Analiza dosarului de creditare a S.C. Pangram SRL………………….45

Concluzii si aprecieri………………………………………………………………………. 49

Bibliografie …………………………………………………………………………………… 51

=== PROIECT ===

CUPRÌNS

Cap.1. Cadrul legal al activității bancare ……………………………………. 2

1.1 Reglementări privind activitatea bancară din România ………….. 2

1.2 Structura societăților bancare ……………………………………………… 3

Cap.2. Activitatea de creditare ………………………………………………………. 8

2.1 Principii și reguli generale privind activitatea de creditare ………. 8

2.2 Creditul – definiție, funcții ………………………………………………… 10

2.3 Resurse de creditare …………………………………………………………… 12

2.4 Elemente esențiale ale procesului de creditare ……………………… 14

2.5 Principii de creditare ………………………………………………………… 16

2.6 Metodologia de creditare …………………………………………………… 16

2.7 Clasificarea creditelor ………………………………………………………. 17

Cap.3. Creditarea pe termen mediu si lung a agentilor economici……….. 19

3.1 Tipuri de credite pe termen mediu si lung……………………………. 19

3.2 Analiza efectuata in vederea acordarii creditelor……………………19

3.2.1. Planul de afaceri……………………………………………………… 19

3.2.2. Analiza non-financiare……………………………………………. 24

3.2.3. Analiza financiara…………………………………………………… 25

3.2.4 Studiul de fezabilitate……………………………………………… 27

3.2.5. Indicatori specifici privind investitiile…………………….. 27

Cap.4.Riscul in activitatea de creditare …………………………………………. 28

4.1 Clasificarea riscurilor………………………………………………………… 28

4.2 Analiza si evaluarea riscului prin metoda punctajelor……………. 29

4.3 Reglementari ale BNR privind gestionarea riscului de creditare. 30

Cap.5. Urmarirea si controlul derularii creditelor…………………………………. 31

5.1 Urmarirea si controlul derularii creditelor…………………………….. 31

5.2. Credite neperformante……………………………………………………… 32 5.3. Metode de recuperare a creditelor neperformante………………….. 33

Cap..6. Studiul de caz – Credit pentru investiții – echipament în

completarea surselor proprii…………………………………………………….. 34

6.1. Scurt istoric al S.C. Pangram SRL……………………………………….. 34

6.2. Documentația necesară obținerii creditului………………………………41

6.2. Analiza dosarului de creditare a S.C. Pangram SRL………………….45

Concluzii si aprecieri………………………………………………………………………. 49

Bibliografie …………………………………………………………………………………… 51

Cap. 1. CADRUL LEGAL AL ACTIVITĂȚII BANCARE

Reglementări privind activitatea bancară din România

Activitatea băncilor din România este reglementată de Legea privind activitatea societaților comerciale, nr.31/1990 și Legea privind activitatea bancară, nr58/1998, republicată in Monitorul Oficial din 24.01.2005, prin Legea specială nr.485/2003 care definește activitatea bancară atât în sens instituțional, cât și în sens material. Activitatea băncilor comerciale se desfașoară sub autorizarea si supravegherea băncii centrale.

Deoarece băncile trebuie să respecte anumite cerințe au fost stabilite reglementări cu scopul de a asigura concurența în sectorul bancar și pentru a limita pozițiile de monopol. Băncile au voie să încheie acorduri sau contracte prin care să obțină o poziție dominantă pe piața monetară și nu au voie să dicteze politicile comerciale în sectorul bancar.

Un alt set de limitări are în vedere asigurarea eficientei activității de supraveghere realizată de Banca Națională a României. Băncile comeriale trebuie să aibe conturi curente deschise la BNR și rezerve minime obligatorii, să întocmească anumite situații, să aibe evidențele la zi și să asigure confidențialitate bancară.

Băncile pot efectua o gamă largă de operațiuni,cum ar fi:

depozite la vedere și la termen și operațiuni în cont;

transmiterea banilor prin instrumente de plată;

transferuri și retrageri de numerar;

tranzacții care implica diverse instrumente financiare: cambii, cecuri, certificate de depozit;

acordare de credite;

tranzacții cu valute, metale prețioase;

acceptarea garanțiilor pentru credite;

consultantă finaciar-bancară;

alte operațiuni efectuate în contul proriu sau în contul clienților

Băncile pot desfășura activitățile prevăzute de legislația privind valorile mobiliare și bursele de valori prin societăți distincte, specifice pieței de capital, care vor funcționa sub reglementarea și supravegherea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare(CNVM), cu excepția activităților care, potrivit acestei legislații, pot fi desfășurate în mod direct de către bănci.

1.2 Structura societaților bancare

Fiecare bancă este persoana juridică, fiind organizată ca societate comercială bancară pe acțiuni.

Structura rețelei de unități a băncilor care-și desfășoară activitatea în teritoriu este următoarea:

centrala băncii;

sucursalele județene și sucursala municipiului București;

filiale în unele orașe ale țării și la nivelul sectoarelor municipiului București;

agenții subordonate filialelor.

Sucursalele, filialele si agențiile sunt unități fără personalitate juridică și au relații directe cu clienții din raza lor de activitate.

Pentru buna desfășurare a activității, la nivelul fiacărei bănci se stabilesc organe de conducere, care să asigure procesul de coordonare, conducere și decizie.

Conducerea, administrarea și controlul băncii sunt asigurate de:

Adunarea Generală a Acționarilor băncii AGA (în cazul băncilor cu capital

privat sau mixt – de stat și privat);

Consiliul de Administrație al băncii;

Comitetul de direcție al băncii;

Președinte și vicepreședinte;

Comitetul de conducere (la sucursale, filiale și agenții);

Comisia de cenzori.

Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) îi reprezintă pe toți acționarii băncii și hotărăște problemele generale privind activitatea băncii. La ea participă delegații unităților, persoanelor fizice și juridice deținătoare de acțiuni emise de bancă.

Consiliul de Administrație este compus din președinte, vicepreședinți și membrii aleși de AGA, pe un termen stabilit prin statutul societații respective. Acesta se întrunește lunar, sau ori de câte ori e necesar, la sediul băncii.

Comitetul de direcție este numit de Consiliul de Administrație și duce la îndeplinire hotărârile acestui consiliu. Comitetul de direcție este format din președinte (președintele Consiliului de Administrație conduce și Comitetul de direcție), vicepreședinte și membrii.

Conducerea curentă a băncii este asigurată de președinte, vicepreședinți și directorii departamentelor din centrala băncii.

Comisia de cenzori este constituită la nivelul conducerii băncii și are ca principal rol controlul asupra modului cum se efectueaza operațiunile băncii, în cadrul legal existent, și informează Comisia de Administrație și Adunarea Generală a Acționarilor asupra celor constatate.

Centrala băncii elaborează norme specifice ce trebuie respectate de unitățile din subordine. Totodată, centrala băcii este răspunzatoare de activitatea sucursalelor, filialelor si agențiilor din subordine și aceasta deoarece unitățile din subordine nu au personalitate juridică.

Fiecare bancă își organizează în mod specific, structura funcțională din cadrul centralei, în funcție de activitatea desfășurată și de gama de operațiuni efectuate (vezi fig.1)

Comitetul de Adunarea Generala Comitet de

administrare a a Actionarilor risc

activelor si pasivelor

Fig. 1. Organigrama ierarhica ă bancii

Unitățile subordonate centralei acționează ca reprezentante ale acesteia, prin aplicarea politicii și strategiei centralei.( vezi fig. 2)

Fig. 2. Structura organizatorică a filialei, sucursalei si agenției

Organizarea activității de creditare diferă în funcție de mărimea unității. În unitațile mici un ofițer de credite poate să execute toată munca in detaliu: să consulte dosarul de credit, să negocieze cu clientul, să acorde creditul, să revizuească periodic dosarul de credit, etc. În unitățile mari, ofițerii de credite se specializează în consultarea, instrumentarea dosarului de credit, negocierea cu clienții, analiza creditului, revizuirea și încasarea creditului.

Serviciul de credite (sucursale, filiale, agenții) are ca principală sarcină analiza dosarelor solicitanților de credite și capacității de plată a acestora. Acest serviciu răspunde de revizuirea creditului și de îcasarea imprumuturilor.

Comitetul de credit (sucursale, filiale, agenții)

Comitetul de credit se consideră legal constituit în prezența a cel puțin 2/3 din totalul membrilor săi, deciziile fiind luate cu majoritate de voturi.

Acest comitet are următoarele sarcini:

analizează și aprobă creditele în limita unor plafoane atribuite de centrală;

revizuește și propune măsuri pentru creditele restante;

rescadentează creditele;

analizează și trimete spre aprobarea centralei creditele mari, ale căror plafoane nu sunt de competenta lor.

Departament credite (centrală) este departamentul de lucru al centralei care are urmatoarele atribuții:

elaborează politici de creditare a băncii;

analizează cererile de credite ce depășesc competența unităților din subordine;

acordă asistența tehnică și de specialitate pentru evaluarea garanțiilor;

elaborează norme de credite în conformitate cu legislația în vigoare.

Comitetul de risc (centrală) este compus din:

– comitet de risc al directorilor;

– comitet de risc al ofițerilor de credite.

Comitetul de risc al directorilor este format din președintele băncii și directorul din Comitetul de direcție, având ca atribuții analizarea și aprobarea propunerilor comitetului de risc al ofițerilor.

Comitetul de risc al ofițerilor de credite este format din ofițeri de credite-experți și din specialiști din afara direcției.

Principalele atribuții ale acestui comitet sunt:

– urmărirea respectării politicii de creditare, a normelor bancare și normelor interne;

– asigurarea unui audit periodic al tuturor unitaților din subordine;

– informarea managementului și Comitetului de risc al directorilor despre condițiile generale ale portofoliului de credite.

Cap. 2. ACTIVITATEA DE CREDITARE

2.1. Principii și reguli generale privind activitatea de creditare

In întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii bancare nr.58/1998 ( Legea nr. 485/2003), republictă în 2005, Legii cu nr. 10/1998 modificată prin Legea nr.312/28 iunie 2004, privind statutul BNR, a normelor, instrucțiunilor și reglementărilor emise de BNR în calitatea sa de bancă centrală cu atribuții de reglementare în domeniile monetar, de credit, valutar și de plăți, precum și propriile norme și instrucțiuni de lucru.

Operațiunile de aprobare și acordare a creditelor au la bază prudența bancară ca principiu fundamental ce caracterizează intrega activitate a băncii.

Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe analiza viabilității și relismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată dobânzii.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajosă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și pe această baza să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.

Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute aspra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.

Banca are obligația să analizeze și să verifice, iar imprumutatul să pună la dispoziție toate documentele și actele din care să rezulte natura activității desfășurate, credibilitatea, situația patrimonială, rezutatele economico-financiare, etc. Precum și alte documente și acte care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului.

Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim al garanțiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către banca, formată din credite și dobânzi.

Creditele nerambursate și dobânzile aferente neâncasate la scadență sunt considerate creanțe restante și respectiv dobânzi restante.

Creditele, creanțele restante, precum și dobânzile afarente, trecute în litigiu, sunt considerate creanțe îndoielnice și respectiv, dobânzi îndoielnice.

Creditele se acordă la cererea clienților băncii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

– sunt constituiți conform legii și posedă capital social vărsat potrivit statutului;

– desfășoară activități legale și eficiente potrivit statutului de funcționare, având un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate;

– din analiza fluxurilor de lichidități, care urmează să fie cesionate băncii, rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor din credit și plata dobânzilor aferente;

– prezintă garanții pentru utilizarea cu eficiență a împrumutului, rambursarea integrală la scadență a creditului și achitarea dobânzilor aferente, sub forma garanțiilor reale, acelor personale, garanțiilor de companie, in cazul firmelor multinaționale, de prim rang, sau a planului de afaceri;

– valoarea garanțiilor acceptate este mai mare sau cel puțin la nivelul creditelor solicitate și a dobânzilor afarente, calculate pe întreaga perioadă de creditare;

– își derulează activitatea prin conturile deschise la unitățile teritoriale ale băncii;

– acceptă clauzele din contractul de creditare.

Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate in cadrul creditului, se poate efectua numai cu acordul prealabil al băncii.

Creditul – definiție, funcții

Etimologic, cuvântul credit este de origine latină “creditum-creditare”, care înseamnă a crede sau a avea încredere. Această origine a noțiunii de credit scoate în evidentă un element psihologic existenței unei operațiuni de credit: încrederea.

Creditul reprezintă operațiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obține fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-și obligația să le restitue sau să le plătească la termen (scadenta).

In conformitate cu Legea 58/1998 – Legea bancara republicata in Monitorul Oficial al României nr. 78 din 21 ianuarie 2005, creditul este “ orice angajament de plată al unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare al unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plată unei sume de bani “.

Trăsăturile creditului:

În orice operațiune de credit, de regulă, intervin doi subiecți:

1. creditorul (cel care acordă creditul) – banca;

2. debitorul (cel care primește creditul) – o intreprindere (o persoană juridică);

– populația;

– statul.

Un element esențial al creditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-un interval de timp a momentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia.

Pentru perioada dintre primirea sumei și ranbursarea ei, beneficiarul operațiunii va plătii un preț numit dobandă, concretizată în suma de bani platită de către debitor creditorului sau pentru creditul acordat pe un timp determinat.

Rambursarea creditului la o anumită dată reciproc convenită, denumită scadență.

Garantarea creditului.

Perioada de grație ( perioada între momentul acordării creditului și începerea rambursării sale ).

Pe măsură ce o țară se dezvoltă din punct de vedere economico-social, crește importanța creditului în economia țării respective și astfel are loc o diversificare a funcțiilor îndeplinite de credit.

Principalele funcții ale creditului sunt:

a) înlesnește sporirea capitalului real printr-o mai bună utilizare a factorilor de producție existenți;

b) facilitează distribuirea resurselor bănești între diferite intreprinderi și ramuri care sunt mai bine situate pe piața

c) accelerează tranzacțiile comerciale, ameliorând procesul de desfacere a mărfurilor la scară largă;

d) creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilirea fenomenului de inflație;

e) sporește viteza de rotație a monedei și contribue la dimensionarea ei;

f) contribue la apariția de firme mici, ceea ce favorizează amplificarea concurenței – factor al creșterii economice;

g) creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor interneționale.

2.3 Resurse de creditare

Resursele băncii sunt constituite din resurse proprii și resurse atrase.

Resursele proprii cuprind:

– resurse stabile care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezervă, primele legate de capitalul social vărsat;

– resursele temporare care pot fi plasate pe termen scurt și foarte scurt, constituite din rezerva generală pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plată, impozitele constituite până devin exigibile.

Resursele atrase pot fi clasificate în:

1. Resurse depozit: sunt acele resurse pe care banca le poate avea în portofoliul ei:

a) conturile de disponibilități ale agenților economici, persoanelor fizice, instituțiilor financiare și publice, ale băncilor și trezoreriei statului reprezintă resursa cea mai ieftină pentru bancă.

b) depozitele de economii la vedere sunt depozite ale persoanelor fizice și jridice, cu grad ridicat de lichiditate pentru posesorii lor și de aceea sunt bonificate de catre bancă cu dobânzi mici.

c) depozitele de economii la termen ale persoanelor fizice si juridice cu maturitate la 30 de zile, 90 de zile, 180 de zile, 1 an, sunt bonificate de bancă la dobânda pieței.

d) certificatele de depozit au maturitate mica 91 zile și dobândă fixă. Acestea pot fi fructificate pe piața interbancară.

e) depozitele publice de economii la vedere ale instituțiilor financiare au volatilitatea mare și pot fi fructificate pe piața interbancară pe termen foarte scurt.

f) depozitele corespondente ale altor bănci au volatilitate mare și sunt folosite cu precauție de bancă.

g) sumele în tranzit între unitățile băncii au volatilitate mare si sunt fructificate pe termen foarte scurt.

2. resurse nondepozit: sunt acele resurse procurate de bancă în situații dificile, cum ar fi lipsa de lichidități:

a) imprumutul de la BNR – credite de refinanțare.

Creditele de refinanțare ce pot fi acordate de BNR în calitatea de împrumutător de ultimă instanță a societăților bancare sunt:

creditul structural este o formă de refinanțare prin care o bancă primește sccesiv sume în cadrul unui plafon stabilit de BNR pe perioada de acordare.

creditul de licitație este principala formă de refinanțare acordată de BNR societaților bancare. Se acordă pe o perioadă de maxim 15 zile calendaristice și este garantat cu titluri de stat si hârtii de valoare agreate de BNR.

creditul special este o formă de refinanțare de către BNR a societăților bancare care se află în criza de lichiditate. Se acordă pe o perioadă de maxim 30 zile și este garantat cu titluri de stat.

creditul lombard ( overdraft ) este o formă de refinanțare acordată peste noapte societăților bancare pentru asigurarea plăților zilnice a acestora. Se acordă în limita unui plafon de 75% din nivelul fondurilor proprii al societății bancare.

b) împrumuturile de pe piața interbancară de la alte bănci sunt scumpe, de regulă băncile apelează la ele când sunt în criză de lichidități.

c) vânzarea temporară a bonurilor de trezorerie și a obligațiunilor guvernamentale sau a altor hârtii de valoare pe care banca le are în portofoliul ei în vederea satisfacerii nevoilor de lichidități sau a unor solicitări de credite.

Determinarea costurilor diferitelor tipuri de resurse care pot constitui fondul pentru bancă impune luarea în considerare și influența fiecărei resurse asupra riscurilor activității bancare:

– riscul de lichiditate;

– riscul ratei dobânzii;

– riscul de credit;

– riscul insolvabilității.

Managementul bancar la alegerea resurselor atrase trebuie să țină cont de:

– costul resursei ( dobânda bonificată de bancă );

– cheltuielile suplimentare privind asigurarea resursei;

– contribuția resursei la menținerea lichidității băncii;

– sensibilitatea resursei la fluctuațiile ratei dobânzii.

2.4 Elementele esențiale ale procesului de creditare

Acordarea de credite trebuie să se bazeze pe reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare.

Principalele elemente în analiza procesului de creditare sunt urmatoarele:

1) Persoana; 2) Capacitatea; 3) Garanțiile; 4) Scopul; 5) Perioada; 6) Valoarea; 7) Rentabilitatea; 8) Avantajele; 9) Piața.

1. PERSOANA

Atunci când se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie să analizeze debitorul în functie de: caracter, competență, capital.

2. CAPACITATEA DE RAMBURSARE

Pentru a determina capacitatea de rambursare se parcurg următoarele etape:

– se analizează performanțele anterioare de disponibilități;

– evaluarea prognozelor prezentate de solicitantul creditului;

– asigurarea corespunzătoare de fonduri de capital de lucru;

– asigurarea luării în calcul a tuturor angajamentelor.

3. GARANȚII

Garanția este măsura de protecție împotriva unor împrejurări neprevăzute.

Elementele obligatorii pentru acceptarea unei garanții.

a. titlu de prorietate; b. valoarea; c. transformarea în bani.

4. SCOPUL

Scopul creditului determină riscul implicat în creditare, astfel încât creditorul să fie convins de reușita proiectului.

5. PERIOADA

Perioada acordării creditului trebuie să fie în directă legatură cu scopul acestuia și cu capacitatea de rambursare a beneficiarului.

6. RENTABILITATEA

Principala sursă de venit a băncii este dobânda obținută din împrumuturi și de aceea aceasta trebuie să acopere costurile și riscurile implicate.

7. VALOAREA

În ceea ce privește valoarea creditului, trebuiesc avute în vedere următoarele:

a) cuantumul creditului – suma solicitată trebuie să fie suficientă pentru proiect/afacere;

b) participarea – minimizarea riscului financiar prin aport propriu la investiție ( in mod obișnuit banca nu asigură 100% din finanțare ).

8. AVANTAJE

Fiecare credit trebuie să fie avantajos atât pentru bancă cât și pentru beneficiar.

Avantajele băncii: – marja de profit realizată;

– potențialul de dezvoltare a activității bancare;

– diversificarea și extinderea portofoliului de credite.

Avantajele beneficiarului: – obține fondurile necesare pentru a începe și desfășura activitatea comercială;

– are la dispoziție o gama largă de produse și servicii bancare, precum și consultanță în domeniul bancar.

9. PIAȚA

Banca trebuie să ia în considerare factorii externi care pot influența succesul său, eșecul agentului economic într-un mediu economic concurențial și în continuă schimbare.

Factori de analiză – dimensiunea totală a pieței și nivelul concurenței

existente – stadiul de dezvoltare a ramurii/sectorului de

activitate

– stabilitatea ramurii;

– concurența nouă în curs de apariție;

– tipul produselor vândute;

– tendințe legislative, sociale și economice.

2.5 Principii de creditare

La baza activității de creditare stau o serie de principii, dintre care cele mai importante sunt prudența bancară și confidențialitatea operațiunilor de creditare.

Aceasta se regăsește în toate normele băncilor din România și sunt reglementate de BNR.

Metodologia de creditare

Metodologia de creditare reprezintă concretizarea elementelor esențiale în activitatea de creditare și cuprinde mai multe etape:

– Etapa preliminară;

– Etapa depunerii dosarului;

– Etapa analizei documentației depuse;

– Etapa determinării indicatorilor de apreciere;

– Etapa aprobării creditului;

– Etapa constituirii garanțiilor;

– Etapa incheierii contractului și

– Etapa urmăriri și derulării creditului.

De la derularea și acordarea unui credit bancar și până la rambursarea integrală a acestuia și a dobânzilor aferente, scopul activității de urmărire a derulării creditului este de a se prevenii ca un credit inițial performant să devină neperformant.

2.7 Clasificarea creditelor

Creditele bancare pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii:

I. În funcție de perioada de acordare:

1. Creditele pe termen scurt ( de până la 1 an);

2. Creditele pe termen mediu ( între 1 și 5 ani);

3. Credite pe termen lung ( de peste 5 ani)

II. În funcție de debitorul băncii:

1. Credite acordate persoanelor fizice(bunuri de larg consum, cărti de credit..)

2. Credite acordate persoanelor juridice ( agenți economici )

III. În funcție de destinație:

1. Credite pentru producții: – creditele globale de export;

– creditele pentru echipament (investiții);

2. Credite pentru import-export;

3. Creditele de consum.

IV. Alte tipuri de credite acordate agenților economici:

1. Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație;

2. Linii de credit (utilizări de deschideri de credit permanente );

3. Creditele pe obiect;

4. Creditele preferențiale;

5. Creditele pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere;

6. Credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporale;

7. Creditul de scont;

8. Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății în lei și valută;

9. Creditele pe documente de plată aflate în curs de încasare:

– creditele pe cecuri remise spre încasare;

– creditele pe ordine de plata.

10. Factoringul;

11. Creditele pentru facilități de cont;

12. Creditele de descoperit de cont (overdraft);

13. Creditele pentru cumpărarea de acțiuni și active;

14. Creditele promotori;

15. Creditele ipotecare;

16. Creditele pentru activitate de leasing;

17. Credite de forfetare;

V. În funcție de calitatea lor:

1. Credite performante;

2. Credite neperformante.

Cap. 3. CREDITAREA PE TERMEN MEDIU SI LUNG

A AGENTILOR ECONOMICI

3.1. Tipuri de credite pe termen mediu si lung

In conformitate cu prevederile Legii bancare nr. 58/ 1998 republicata, si cu propriile statute de organizare si functionare, bancile acorda clientilor lor credite in lei si valuta pe termen scurt, mediu si lung.

Creditele a caror durata de rambursare este intre 1 – 5 ani sunt considerate credite pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de 5 ani sunt credite pe termen lung.

Bancile pot acorda clientilor lor urmatoarele credite pe termen mediu si lung:

a) credite pentru echipament ( investitii ) in completarea surselor proprii;

b) credite pentru cumpararea de actiuni si active;

c) credite promotorii;

d) credite ipotecare;

e) credite pentru activitatea de leasing;

f) credite de forfetare.

Durata de creditare cuprinde;

– perioada de tragere;

– perioada de utilizare;

– perioada de gratie.

3.2. Analiza efectuata in vederea acordarii creditelor

3.2.1. Planul de afaceri

Termenul de plan de afaceri ( business plan ) este un element ce detine un loc insemnat in limbajul finantatorilor si investitorilor. Cea mai mare parte ă discutiilor intre finatatori si intreprinzatori se poarta asupra elementelor unui plan de afaceri.( vezi schema 3).

Planul de afaceri este un sistem complex bazat pe interdependenta si care reflecta de o maniera accesibila ideea de afaceri si evolutia acesteia in timp.

Schema 3. fluxul realizarii planului de afaceri

Un plan de afaceri trebuie sa fie clar si bine structurat, din care sa reiasa interesul intreprinzatorului pentru potentiala afacere, iar redactarea acestuia trebuie facuta astfel incat sa fie accesibil examinatorului. ( vezi schema 4. )

Planul de afaceri trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente structurale:

sinteza planului;

2. cuprinsul lucrarii;

3. descrierea afacerii;

4. planul de marketing;

5. planul operational;

6. managementul si organizarea afacerii;

7. planul financiar;

8. anexele planului.

SINTEZA reprezinta avangarda planului in lupta pentru obtinerea unei finantari;

CUPRINSUL trebuie sa prezinte capitole majore ale planului de afaceri si poate fi divizat in subcapitole importante si clarificatoare. Acesta va fi completat dupa ce planul de afaceri este finalizat.

Sinteza si cuprinsul planului de afaceri reprezinta primele doua elemente structurale ale enui plan de afaceri.

DESCRIEREA AFACERII poate fi asimilata procedurilor de prezentare in cadrul unei intalniri de afaceri. Aceasta etapa presupune:

1. descrierea ideii afacerii – strategia aleasa;

2. descrierea societatii;

3. descrierea produselor/ serviciilor;

4. descrierea si avantajele localizarii societatii;

5. descrierea mediului in care va evalua afacerea

PLANUL DE MARKETING ( vezi schema 5) reprezinta modalitatea de implementare ă strategiei de marketing alese. Acesta trebuie sa cuprinda:

– descrierea pietei: secmentarea generala ă pietei;

– identificarea secmentului de piata – tinta: secmentarea propriu-zisa ă pietei, motivatia clientului, trendul pietei;

– concurenta si alte influente: gradul de concurenta, surse de concurenta viitoare, bariere de intrare pe piata, alte influente;

– strategia de marketing: vanzari si distributie, pret, promovare si relatii publice, amplasament si amenajari, feedback, alte elemente.

Schema 5. Planul de marketing.

PLANUL OPERATIONAL SI MANAGEMENTUL AFACERII reprezinta modul de trnspunere in practica ă strategiei constituite pana acum. Planul operational cuprinde urmatoarele elemente:

a) forta de vanzare;

b) productia;

c) personalul;

d) protectia impotriva riscurilor.

Managementul afacerii cuprinde:

a)descrierea echipei manageriale: intreprinzatori, directori, corpul consilierilor, consultantii cheie.

b) organizarea resurselor umane in cadrul afacerii;

c) proprietarii afacerii;

d) politica de management ă resurselor umane.

RISCURILE ASOCIATE reprezinta un capitol important al planului de afaceri in care sunt prezentate ata aspectele pozitive, cat si cele negative ale afcerii.

Categoriile generale de risc:

1) riscul de piata – conceptul afacerii;

2) riscul de management – experienta echipei de conducere si ă intreprinzatorului;

3) riscul financiar – cresterea financiara + indatorare precauta;

4) riscul concurential – preturile practicate + strategia de dezvoltare.

PLANUL FINANCIAR are rolul de a documenta, justifica si convinge.

Obiectivele planului financiar sunt urmatoarele:

– reducerea costurilor financiare;

– rezolvarea situatiilor neprevazute;

– reducerea costului finantarii;

– obtinerea de surse de finantare externe.

a) analiza existentei anterioare ă afacerii – unde este cazul;

b) prezentarea ipotezelor pe care se bazeaza previziunile;

c) intocmirea situatiilor financiare previzionate: bilant, cont de profit si pierdere, tabloul fluxurilor de numerar;

d) identificarea riscurilor asociate – analaiza de sensibilitate.

De regula, planul de afaceri este insotit si de o analiza SWOT.

Analiza SWOT este o parte ă activitatii de planificare la nivelul intreprinderii ( strategia).

Intr-o alta definitie, analiza SWOT reprezinta un mod simplu si circumspect de ă examina viabilitatea afacerii prin identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunitatilor si amenintarilor ce privesc desfasurarea activitatii.

3.2.2. Analiza non-financiare

Analiza non-financiara sau nefinanciara vizeaza credibilitatea clientului, ca element psihologic esential cu privire la formarea de catre banca ă convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale conducatorilor agentilor economici solicitanti de credite, ă principalilor asociati si colaboratori, precum si ă reputatiei privita prin calitatea produselor, serviciilor si ă modului de indeplinire ă obligatiilor asumate in relatiile cu partenerii de afaceri.

Cu ajutorul analizei non-financiare se determina factorii de risc care pot influenta negativ activitatea firmei. Acesti factori se clasifica in doua categorii:

A) FACTORII INTERNI:

1. conducerea activitatii ( managementul);

2. activitatea clientului;

3. strategia;

B) FACTORI EXTERNI:

1. domeniul de activitate;

2. incadrarea activitatii in politica economica generala;

3. impactul legislatiei;

4. impactul unor factori macroeconomici asupra activitatii;

5. caracteristicile sociale ale pietelor de desfacere;

6. dependenta de resursele de aprovizionare.

3.2.3. Analiza financiara

Analiza aspectelor economico-financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnistic al situatiei economico-financiare indispensabil pentru decizia de creditare.

In acest sens, se vor examina documentele de sinteza contabila ( bilantul si raportul de gestiune, contul de profit si pierdere, raportari contabile periodice, etc), analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum si analiza fluxului de lichiditati ( cash – flow-ului) pentru perioada urmatoare.

Analiza financiara ă activitatii clientilor contine:

a) analiza bilantului;

b) analiza veniturilor, cheltuielilor si contului de profit si pierdere;

c) analiza fluxurilor de fonduri ale perioadelor expirate;

d) analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare.

Documentul oficial de gestiune ă patrimoniului unui agent economic il constitue bilantul care este imaginea fidela, clara si completa ă patrimoniului, ă situatiei financiare si ă rezultatelor obtinute.

3.2.4 Studiul de fezabilitate

Studiile de fazabilitate intocmite de agentii economici au scopul principal de ă fundamenta deciziile tehnico-economice la nivelul acestora luand in considerare implicatiile asupra activitatii proprii ca si cele asupra ansamblului general in care se vor desfasura.

Studiile de fazabilitate sunt precedate de prognoze tehnologice si de prognoze de produse.

Prognozele tehnologice trebuie sa contina o analiza diagnostic a tehnologiilor exeistente, in care sa se evidentieze dificultatile intampinate, modalitatile de inlaturare ă acestora.

Prognoza produselor incepe cu o analiza retrospectiva ă caracteristicelor acestora (performante, sortimente, caliate), ă modalitatii de perfectionare.

Prognoza tehnologica si pe produse, determina in mod hotarator rezultatele economice si rentabilitatea probabila ă agentilor economici.

3.2.5. Indicatori specifici privind investitiile

1. Investitia totala reprezinta volumul iesirilor de lichiditati pentru investitii ale agentului economic intr-o perioada de timp (luna, trimestru, an). Ofiterii de credite vor urmarii acoperirea cu surse ă investitiei totale.

2. Investitia specifica reprezinta volumul iesirilor de lichiditati pentru unitatea de investitie.

Se va urmarii ca la determinarea volumului investitiei totale sa se porneasca de la investitiile specifice.

3. Durata medie a furnizorilor pentru investitii.

Nzf = Sf x 360 ; unde:

Cai

Nzf = numarul de zile dupa care sunt platiti furnizorii pentru investitii

Sf = soldul mediu zilnic al conturilor de frnizori pentru investitii

Cai = costul aprovizionarilor pentru investitii

4. Pragul de rentabilitate al unui proiect de investitie reprezinta nivelul minim de incarcare ă capacitatii de productie, la care costudrile pentru functionarea proiectului sunt egale cu veniturile generate de aceasta.

Acest punct, in care nu se produce profit, dar nu se inregistreaza nici pirderi, se mai numeste si punct critic.

Pragul de rentabilitate se determina cu formula:

PR = CF x 100 ; unde :

P – CV

PR = prag de rentabilitate; CF = reprezinta cheltuielile fixe;

CV = cheltuieli variabile, care sunt direct proportionale cu nivelul productiei; P = valoarea productiei in preturi de vanzare.

5. Cursul de revenire net actualizat sau “Testul Bruno” reprezinta costul exprimat in resurse nationale pentru ă obtine, sau ă economisii o unitate de valuta.

6. Rata interna de rentabilitate ă investitiei reprezinta capacitatea unei investitii de ă asigura profit intr-o anumita perioada de timp, fata de totalitatea cheltuielilor efectuate, asigurand in acelasi timp si recuperarea simpla (amortizarea) capitalului investit.

7. Durata de recuperare ă investitiei reprezinta capacitatea unui obiectiv de investitii de ă restituii din profitul net capitalul investit, si reprezinta cota de recuperare (%) ă investitiei realizate din profitul suplimentar al anului respectiv. Indicatorul se calculeaza pentru fiecare an prin metoda actualizarii pana la recuperarea integrala ă investitiei.

Formula de calcul este:

D.R.I. = Ps x 100 , unde:

I

D.R.I. = durata de recuperare a investitiei;

Ps = profitul suplimentar actualizat obtinut din aportul investitiei;

I = valoarea investitiei

Cap. 4. RISCUL IN ACTIVITATEA DE CREDITARE

4.1 Clasificarea riscurilor

Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament care poarta o incertitudine datorita probabilitatii de castig sau pirdere.

Entimologic, termenul provine din latina “ re–secare “care inseamna ruptura intr-un echilibru..

Literatura de specialitate clasifica riscurile specifice activitatii bancare in trei categorii:

1. riscuri financiare;

2. riscuri comerciale;

3. riscuri de mediu.

Riscurile financiare sunt riscuri specifice operatiunilor de creditare, iar cele mai multe dintre acestea fac obiectul unor reglementari bancare. Formele sub care se manifesta sunt urmatoarele:

– riscul de credit;

– riscul ratei dobanzii;

– riscul de lichiditate;

– riscul de schimb valutar;

– riscul insolvabilitatii.

Riscurile comerciale sunt riscuri generate de inadaptabilitatea bancii la noile produse si servicii datorita serviciului slab de marketing si lipsa de talent managerial pentru noile piete.

Formele sub care se manifesta sunt urmatoarele:

– riscul de produs/serviciu;

– riscul de piata;

– riscul de imagine comerciala.

Riscurile de mediu sunt riscuri asupra carora banca nu are control sau are un control limitat. Formele sub care se manifesta sunt urmatoarele:

– riscul de deficit;

– riscul economic;

– riscul competitional;

– riscul de reglementare.

Noul Acord de la Basel privind acordarea capitalului evidentiaza riscurile cu care se confrunta bancile, incluzand si alte riscuri decat cele de credit si de piata. Este marcata astfel importanta acordata acestor riscuri, in sensul ca manifestarea lor poate produce bancilor pierderi semnificative.

4.2. Analiza si evaluarea riscului prin metoda punctajelor

Banca are organizata ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de creditare, folosind in acest sens diferite metode de analiza, cu scopul de ă lua masurile necesare diminuarii acestui risc.

Analiza riscului de credit contine doua etape:

1. evaluarea riscului;

2. gestionarea riscului.

Analiza si evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor se efectueaza avandu-se in vedere urmatoarele categorii de riscuri:

1. riscul financiar;

2. riscul comercial;

3. riscul de garantie;

4. riscul managerial;

5. riscul de senzitivitate.

4.3 Reglementari ale BNR privind gestionarea riscului de creditare

Avand in vedere importanta limitarii riscului de credit, BNR emite regulamente si norme privind modul de gestionare ă acestui risc.

Astfel, norma nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit, modificata prin Normele BNR nr.11 din 8 septembrie 2005, face referire la:

capitalul propriu si fondurile proprii ale bancilor

expunere bruta, expunere neta

expunere fata de un singur debitor

supravegherea indicatorilor de solvabilitate

supravegherea expunerilor mari

supravegherea imprumuturilor acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca, personalului propriu si familiilor acestuia.

Clasificare creditelor si plasamentelor se face prin aplicarea simultana a urmatoarelor criterii:

– serviciul datoriei

– performanta financiara

– initiere de proceduri judiciare.

Criterii de incadrare pe categorii ă creditelor pentru sectorul bancar (vezi fig1)

Fig.1. criterii de incadrare pe categorii ă creditelor

Cap. 5. URMARIREA SI CONTROLUL DERULARII

CREDITELOR

5.1 Urmarirea si controlul derularii creditelor

Rezultatele activitatii unei banci depind de calitatea portofoliului de credite pe care aceasta il detine, precum si de sistemele de urmarire si control al creditelor.

Urmarirea comportamentului si performantelor clientilor precum si ă desfasurarii intregii lor activitati este o etapa absolut necesara in derularea unui credit. Scopul acestei activitati este acela al depistarii din timp ă oricaror probleme care pot sa apara in derularea imprumutului astfel incat sa se poata lua din timp masuri de remediere in vederea preintampinarii deteriorarii serviciului datoriei imprumutului.

Urmarirea modului de derulare ă creditului incepe odata cu aprobarea si acordarea unui imprumut bancar si tine pana la rambursarea integrala ă acestuia si plata tuturor datoriilor aferent creditului acordat.

Analiza efectuata in scopul urmaririi modului de derulare ă creditului se afectueaza ata scriptic cat si faptic .

Scriptic: analiza se efectueaza pe baza raportarilor financiar contabile periodice depuse la Administratia financiara sau pe baza balantelor contabile de verificare.

Faptic: analiza se efectueaza la sediul firmei prin compararea datelor contabile cu situatia fizica existenta pe teren.

Analiza trebuie sa cuprinda:

1) verificarea destinatie creditului;

2) verificarea existentei garantiei creditului;

Responsabilitatile ofiterului de credit

In cadrul activitatii de urmarire ă creditului, mentionam cateva activitati ce revin ofiterului de credite:

mentinerea informatiilor urmarite la zi;

controlul la sediul agentului economic;

respectarea normelor bancare

5.2. Credite neperformante

Activitatea de creditare genereaza atat credite performante cat si datorita gestionarii gresite ă riscului, credite problema si neperformante.

Creditele neperformante se pot definii ca fiind “acele imprumuturi bancare acordate clientilor a caror situatie economico financiara, deteriorata, in diferitele faze ale procesului de creditare, numai asigura conditii de rambursare integrala sau partiala ă creditului si de achitare ă dobanzilor si ă comisioanelor aferente”.

Creditul neperformant poate fi depistat numai dupa anumite indicii care sunt de fapt, asa numitele semnale de avertizare.

Practica arata ca un credit trebuie trecut in categoria “neperformante” atunci cand el devine o certitudine.

Cauzele care determina aparitia creditelor neperformante sunt multiple, foarte greu de delimitat si in continua transformare, datorita dinamicii care se manifesta ata in sistemul economic cat si financiar.

Depistarea cauzelor care provoaca credite neperformante si stabilirea unor masuri adegvate de eliminare ă acestor cauze depinde intr-o mare masura de modul de organizare si de experienta fiecarei banci in parte, precum si de pregatirea, talentul si flerul personalului angrenat in activitatea de creditare.

De aceea, bancile si-au creat structuri puternice ( directii, servicii, birouri ) formate din personal cu pregatiri diferite (economisti, juristi, ingineri) care actionand impreuna au sarcina de ă prevenii si combate aparitia creditelor neperformante.

5.3. Metode de recuperare a creditelor neperformante

Etapa de recuperare a creditelor neperformante trebuie sa constitue pentru fiecare banca, o etapa adiacenta care nu reprezinta o practica de baza, ci din contra sa fie ultima solutie aplicata .

In general, etapa de recuperare ă creditelor neperformante presupune riscuri majore, mai ales atunci cand este necesara aplicarea unor metode de redresare economica ă debitorului.

Recuperarea creditelor neperformante se poate realiza prin aplicarea mai multor metode, anume:

– pe cale amiabila;

– instituirea supravegherii bancare;

– metode de redresare economica;

– executarea silita.

1. Recuperarea pe cale amiabila

Recuperarea pe cale amiabila reprezinta o metoda care se aplica pentru creditele nerambursate la scadenta pana la 30 de zile.

2. Recuperarea prin instituirea supravegherii bancare

Aceasta metoda reprezinta posibilitatea, dar pentru ă putea fi aplicata trebuie prevazuta distinct printr-o clauza in contractul de credite.

3. Metode de recuperare prin redresare economica

Aceasta metoda, presupune asumarea de catre banca ă unui risc sporit, de aceea aplicarea sa presupune o analiza pe toate planurile, mult mai amanuntita decat cea efectuata la acordarea creditului.

4. Procedura de executare silita

Procedura de executare silita prin valorificare garantiilor este utilizata atunci cand s-ă constatat ca toate caile propuse anterior au fost epuizate, clientul nu respecta conventiile anterioare, este evaziv sau obstructioneaza banca.

Executarea silita se refera la : executarea garantiilor; declararea falimentului.

CAP. 6 STUDIU DE CAZ – CREDIT PENTRU ECHIPAMENT

( INVESTITII ) IN COMPLETAREA SURSELOR PROPRII

6.1. Scurt istoric al S.C. Pangram SRL

A.1 Agentul economic

1. Denumirea agentului economic: S.C.PANGRAM S.R.L.

Forma juridica: Societatae cu raspundere limitata

Adresa: Soseaua Berceni, numarul 17, judetul Ilfov

Inmatriculata la Of. Reg. Comertului cu nr. J 10/562/2004, cod fiscal R7582119

Proprietari: Pangram Stefan – asociat unic

Scurt istoric: SC PANGRAM SRL a fost fondata in anul 2005 in judetul Ilfov.

Scopul initial al infiintarii societatii a fost fabricarea cherestelei. Pentru realizarea obiectivului s-a achizitionat un grajd de la fostul CAP care a fost amenajat ca atelier de tamplarie. De asemenea, s-a cumparat un gater, societatea incepand sa produca cherestea pentru export.

Activitatea a devenit in scurt timp profitabila, firma avand posibilitatea implementarii a numeroase investitii, printre care:

Autospeciala de transport busteni;

Tractor ifron;

Remorci de transport;

Masina lambriu.

La inceputul anului 2005, PANGRAM SRL a luat decizia diversificarii activitatii cu scopul dispersiei riscului. Astfel, a debutat investitia pentru constructia unei mori, investitie care s-a ridicat in final la peste 3 miliarde lei.

Etapele procesului investitional au fost:

ridicarea unei structuri metalice de rezistenta;

inaltarea cladirii cu trei nivele suplimentare;

achizitionare moara grau;

achizitionare moara porumb ( octombrie 2006 ).

In prezent, activitatea de morarit a devenit principalul obiect de activitate al societatii, care a atins o capacitate de prelucrare de 250-300 tone/luna.

Valoarea capitalului social subscris si varsat: 1.675 milioane lei

Obiectul secundar de activitate desfasurat efectiv: fabricarea produselor de morarit.

Serviciile prestate efectiv: productie de faina tip 550, 650, 480, 1200, tarata, malai comun si malai grisat.

Personal: Societatea are un numar de 13 salariati, din care 10 direct productivi si 3 personal TESA.

Managementul agentului economic: Societatea este condusa de asociatul unic, Pangram Stefan care este si administratorul societatii si de Ion Melania, in calitate de gestionar.

Scopul intocmirii planului de afaceri: obtinerea unui credit de 2.000 mil lei pe termen de 18 luni pentru achizitionarea unui cantar rotativ Techno Mill si a unui sistem de masurare a umiditatii graului IF 45.

A.2 Afacerea

1. Scurta descriere a afacerii.

SC PANGRAM SRL, fiind producator de materie prima pentru productia de paine, are un loc bine stabilit pe piata zonala care cuprinde judetele Ilfov, Calarasi si Girgiu. In conditiile unei aprovizionari constante cu materie prima, capacitatea de productie fiind dubla fata de productia actuala si avand piete de desfacere relativ sigure, societatea isi poate dubla practic profitul obtinut si se poate extinde in continuare.

SC PANGRAM SRL este dotata cu terenuri, cladiri, instalatii si utilaje performante, in masura sa asigure indeplinirea obiectului de activitate, a obiectivelor strategice si realizarea planurilor de dezvoltare propuse. De asemenea, firma dispune de personal calificat, motivat financiar pentru o productivitate maxima si de o conducere interesata in cresterea profitabilitatii, dezvoltarea pe termen lung si cresterea cotei de piata.

Data demararii afacerii: februarie 2005

Stadiul actual al afecerii: faza de dezvoltare; societatea detine capacitatile de productie necesare functionarii la parametrii stabiliti.

Pentru aceasta SC PANGRAM SRL dispune de urmatoarele mijloace fixe ( vezi tabelul 1 )

3. Stadiul de viata al domeniului de activitate: afacera propusa este in faza de maturitate. Aceasta releva faptul ca afacerea, odata lansata, presupune costuri de intretinere minime, aducand profituri maxime pe o perioada medie de timp.

4. Actiuni intreprinse pana la solicitarea creditului:

a) studii de piata pentru identificarea clientilor potentiali, care au demonstrat ca, in conditiile cresterii lente a nivelului veniturilor populatiei, cresc si pretentiile acesteia, precum si disponibilitatea de a cheltuii.

b) analize financiare privind profitabilitatea afacerii;

c) identificarea posibililor furnizori de materii prime pentru aprovizionarea cu grau necesar functionarii optime a obiectivului investitional. Astfel, sau stabilit contacte cu societati ca SC Panimec Bucuresti, SC Comcereal Calarasi si AgroAlim Giurgiu pentru achizitionare materie prima pana la diferenta necesara de 250-300 tone/luna.

5. Actiuni preconizate dupa obtinerea creditului: obiectivele SC PANGRAM SRL se pot impartii in:

Obiective strategice;

Obiective pe termen scurt.

Obiectivele strategice ale societatii sunt:

a. Implementarea planificarii strategice de marketing in scopul realizarii unui echilibru intre materiile prime achizitionate si produsele vandute. Scopurile planificarii ar consta in evitarea dezechilibrelor temporare, respectiv a achizitionarii de materie prima in exces, precum si a productiei de stoc. Rezultate asteptate: cresterea gradului de satisfacere a clientilor si a promptitudinii livrarilor, cresterea disponibilitatilor banesti ale societatii.

b. Dezvoltarea bazei materiale si modernizarea tehnologiilor utilizate in paralel cu reducerea costurilor de productie si in primul rand a consumurilor energetice. Rezultate asteptate: cresterea calitatii produselor, scadera cheltuielilor de productii.

c. Crearea unei retele proprii de vanzare en-detail. Rezultate asteptate: cresterea veniturilor prin marirea adaosului comercial, choar in conditiile unor cheltuieli sporite cu inchidere sau achizitionare de spatii comerciale.

d. Modernizarea modului de prezentare a produselor prin ambalarea acestora pentru vanzare en-detail. Rezultate asteptate: cresterea veniturilor, majorarea cifrei de afaceri. Pentru realizarea acestor obiective strategice societatea a inceput, de la sfarsitul anului 2005, sa conceapa analize si planuri continand termene de realizare concrete.

Dintre obiectivele concrete cu realizare pe termen scurt amintim:

1. dublarea productiei si a livrarilor;

2. cresterea cifrei de afaceri cu aproximativ 30%;

3. reducerea costurilor cu 5%.

6. Necesarul de surse de finantare: 200.000 RON, reprezentand achizitie de echipamente performante necesare pentru desfasurarea activitatii.

7. Obiective concrete ale afacerii pentru urmatorii ani: se preconizeaza mentinerea nivelului de exploatare al investitiei, si se urmareste crearea unei reputatii favorabile, prin comercializarea exclusiva de produse de calitate.

8. Influente asupra mediului: materiile prime si utilajele folosite sunt nepoluante, fiind utilizate numai produse naturale.

B.1 PRODUSUL

1. Descrierea produsului

Firma activeaza in sectorul secundar, al productiei alimentare.

Produsele de morarit reprezinta un produs constant in consumul populatiei, cererea ramanand aceeasi chiar in conditiile scaderii puterii de cumparare a populatiei. Acest tip de produse este esential pentru alimentatie.

Mai mult, avand in vedere ultimile rezultate economice la nivel national ca si evolutia pozitiva a regiunii, este firesc sa spunem ca cererea este in crestere.

In momentul de fata, principala problema a firmei o reprezinta achizitionarea unui sistem de masurare a umiditatii graului. Datorita specificului activitatii, modalitatile de plata ale furnizorilor sunt reduse ca numar. Astfel, producatorii de grau sunt mai putin obisnuiti sa accepte cecuri sau ordine de plata la termen, solicitand plata pe loc. Aceasta situatie provoaca disfunctionalitati in aprovizionarea cu materii prime, aceste fiind fie deficitare, fie pe stoc deoarece firma este obligata sa livreze cumparatorilor produsele cu plata la termen. Putem afirma ca diferenta dintre perioada de plata a furnizorilor si perioada de incasare a clientilor este in acest moment principala frana in calea dezvoltarii societatii.

Creditul solicitat are drept scop principal evitarea salturilor in aprovizionare, respectiv functionarea la capacitate maxima, care este de 250-300 tone/luna, fata de 100-120 tone/luna, cantitatea procesata in prezent.

Produsele oferita de firma constau in:

– faina alba tip 550, 650, 480, 1200;

– tarata;

– malai grisat si malai comun.

Toate produsele firmei se comercializeaza en-gros, cu certificat de calitate la livrare. Momentan, ambalajul nu influenteaza volumul vanzarilor.

2. Parametrii economici ai produsului

Preturile practicate de societate sunt urmatoarele:

– faina alba – 7.800 lei + TVA;

– tarata grau – 5.000 lei +TVA;

– malai – 7.000 lei +TVA.

Parametrii produsului au fost calculati pentru 150 de tone/luna de grau procesate.

In urma procesarii se irde cam 1% din materia prima, rezultand 148,5 tone produs.

Venituri inregistrate la 150 de tone materie prima ( vezi tabelul 2 ).

TTabel.2.

Profitul net rezultat din aceasta activitate ( numai pentru moara de grau) este de 6.430 lei/luna. La o cantitate dubla procesata, rezulta 12.860 lei/luna profit, la care se adauga profiturile din moara de porumb si cele din procesarea lemnului. De altfel, de la inceputul anului societatea a recuperat 32.100 lei din pierderea de 51.700 lei inregistrata la sfarsitul anului trecut.

B.2 Segmentul de piata

Localizarea pietei:

Piata este locala si zonala.

Tendinte actuale ale pietei: Pe termen scurt, piata alimentatiei publice este constanta datorita inflatiei si a diminuarii puterii de cumparare a populatiei. Piata produselor alimentare este insa o piata in dezvoltare pe termen lung. In cazul unei imbunatatiri substantiale a puterii de cumparare a populatiei, se va dezvolta semnificativ.

Tipul clientilor: Clientii societatii vor fi persoane juridice sau mici afaceri de familie reprezentate prin laboratoare de produse de panificatie.

Concurenta: intensitatea competitiei difera de la industrie la industrie, fiind determinata de un numar de factori ce au fost grupati in 5 “forte”.

– amenintarea noilor intrati – este ameninterea reprezentata de firme care pot sa intre in competitie sau care incap sa concureze cu firmele deja existente intr-o industrie.

– amenintarea produselor de substitutie – in cazul acestei sicietati, produsele de substitutie sunt nesemnificative (ex. Paine de secara), serviciile corespunzatoare putand fi oferite doar de concurenta.

– puterea de negociere a furnizorilor – se manifesta prin amenintarea cu majorarea preturilor sau diminuarea calitatii produselor livrate.

– puterea de negociere a consumatorilor – nu se manifesta.

– nivelul rivalitatii – reprezinta intensitatea concurentei intr-o anumita industrie.

B. 3 Comerializarea

Mediul in care evolueaza societatea este caracterizat prin mediul turbulent specific economiilor in dezvoltare. Din acest punct de vedere, amenintarile carora trebuie sa le faca fata SC PANGRAM SRL sunt legate in principal de concurenta existenta pe piata.

Segmentul de piata tintit de catre societate il reprezinta toata populatia, indiferent de nivelul veniturilor.

Din punct de vedere al strategiilor de marketing pentru piata-tinta a societatii, mentionam:

– ca politici de produs, calitatea ridicata a produselor oferite, care depinde de materia prima folosita;

– ca politici de pret, societatea va vinde la un pret similar cu al concurentei, la nivelul categoriei. Firma va urmarii in permanenta preturile practicate de concurenta si is va ajusta adaosul practicat; de asemenea, se va urmarii dimensionarea cheltuielilor astfel incat sa se asigure o profitabilitate ridicata;

– ca politici de promovare, reclamele in presa scrisa, electronica si TV; scopul il reprezinta consolidarea imaginei firmei

– ca politici de distributie, se vor aplica livrarea la clientii identificati, cu suportarea eventuala a costurilor de transport.

6.2. Documentația necesară obținerii creditului

C.1 Conditii necesare

1. Modul de organizare: Fondurile disponibile vor fi folosite pentru achizitionarea de echipamente performante necesare atingerii capacitatii de productie proiectate. Echipamentele vor fi achizitionate de la furnizorii traditionali si introduse in procesul de productie normal pentru atingerea parametrilor proiectati.

2. Transportul: In prezent, societatea dispune de masini de transport, astfel:

Un autocamion RABA;

Un autocamion KAMA2;

O remorca de 16 tone;

Cu acestea se pot transporta ata materiile prime, cat si produsul finit obtinut. Unii furnizori si clienti au mijloace de transport si asigura livrarea inclusa in pret, altii nu si in acest caz societatea isi poate rezolva transportul.

Conducerea si personalul.

1. Conducerea: Va fi asigurata de asociatul unic, care va supraveghe direct activitatea si va contacta atat clientii, cat si furnizorii. Societatea preconizeaza angajarea unui om “cheie”, care sa preia aceste responsabilitati.

2. Numarul si structura personalului: Societatea dispune in prezent de 13 angajati cu experienta in domeniu. Acestia sunt coordonati de asociatul unic. In prezent, nu este necesara angajarea altor oameni.

D.1 Premisele analizei

Obiectivele societatii pentru anul 2008, privind restructurarea politicii de finantare pe termen scurt, sunt:

contractarea unui nou credit pe termen scurt pentru aprovizionarea cu materii prime, care ar avea drept efect schimbarea raportului furnizori/credite in totalul datoriilor;

scaderea gradului de indatorare pe termen scurt prin consolidarea datoriilor pe termen scurt la o singura banca;

utilizarea incasarilordin activitatea de exploatare in principal pentru plata furnizorilor si a creditelor pe termen scurt;

utilizarea noii finantari pentru finantarea productiei.

Modificarea politicii de aprovizionar, cu efecte asupra costurilor de aprovizionare, a preturilor de vanzare, precum si a calitatii materiilor prime reprezinta un alt obiectiv esential pentru 2008. In cadrul analizei, se va studia situatia pietelor de desfacere si de aprovizionare, prin prizma contractelor de vanzare si a comenzilor primite.

Efectele schimbarilor se vor reflecta in fluidizarea ctivitatii de aprovizionare si desfacere, echilibrarea financiara si nu in ultimul rand, prin inregistrarea de profit la nivelul intregii activitati, profit care va contrabalansa pierderile inregistrate la inceputul anului.

D.2 Proiectii financiare

Societatea estimeaza o crestere accelerata a veniturilor pe anul 2007. la jumatatea anului, ele au atins deja nivelul celor de pe anul 2006, iar in conditiile efectuarii investitiei propuse acestea se vor duble in a doua jumatate a anului.

Acesta este un obiectiv realist al societatii, realizabil in conditiile actuale de piata.

Pentru anul 2008, se estimeaza doar o usoara crestere, avand in vedere ca societatea intentioneaza sa stopeze temporar investitiile pentru a nu dezechilibra balanta de plati.( vezi tabelul 3)

a L

Tabelul.3.

La acest plan de afaceri se anexeaza: buget de venituri si cheltuieli pe anul 2006 – 2007, respectiv cash-flow pentru perioada solicitarii creditului (un an). Acestea vor completa previziunile financiare pentru perioada imediat urmatoare.

6.2. Analiza dosarului de creditare a S.C. Pangram SRL

BANCA COMERCIALA ROMANA

Sucursala Sector 4

REFERAT DE CREDITE

ELEMENTE DEFINITORII

NUME CLIENT SC PANGRAM SRL

COD FISCAL R 7582119

ADRESA Sos. Berceni, nr. 17, jud. Ilfov

COD RAMURA 05

COD CAEN 521

COD FORMA DE PROPRIETATE 35

GIRANTI –

GRUP (DEBITOR UNIC) –

SCOPUL REFERATULUI Acordarea unui credit pentru investitii in

suma de 200.000 RON pe o perioada de 18

luni. Societatea comerciala cu raspundere

limitata care are ca obiect de activitate

fabricarea produselor de morarit, inregistrata

la Registrul Comertului sub nr. J10/562/2004.

PROPUNERI PRIVIND LIMITA TOTALA

DE EXPUNERE

– credit pentru investitii = 200.000 RON

Performanta financira – B

Serviciul datoriei – 0 zile

Calitatea creditului

Rating de credit anterior

Rating de credit actual

D.3 Informatii financiare

STRUCTURA CREDITULUI, RISCUL GARANTIEI

SC PANGRAM SRL solicita cu cererea nr.4920 din 14/08/2007 acordarea unui credit pentru investitii de 200.000 RON pe o perioada de 18 luni. Din analiza cash-flow-ului, rezulta un volum de incasari de 375.000RON pe o perioada de 18 luni, capacitatea de rambursare fiind buna.

Bunurile luate in garantia creditului vor fi asigurate la o societate de asigurare – reasigurare agreata de banca, iar polita de asigurare va fi cesionata in favoarea BCR sector 4, iar asigurarea va acoperi situatiile care pot produce deteriorarea acestuia. Riscul garantiei este minim, deoarece afacerea se deruleaza permanent.

RISCUL FINANCIAR

Fondul de rulment inregistrat la 30.06.2007 este pozitiv, in suma de 25.900 RON, ceea ce inseamna ca activele imobilizatesunt acoperite in intregime de capitalurile permanente. Evolutia fondului de rulment a fost destul de buna, in sensul ca desi fondul de rulment la 31.12.2006 a fost negativ,-124.600 RON, dupa un fond de rulment negativ la 31.12.2005 in suma de -417 mil. lei, la 30.06.2007 s-a realizat o crestere datorata capitalurilor proprii.

Nevoia de fond de rulment pozitiva arata partea din activele ciclice de exploatare neacoperita de datorii ciclice din exploatare (dtori comerciale), deci insuficienta de resurse la acest nivel. Nevoia de fond de rulment, pozitiva la 30.06.2007, in suma de 63.000 RON, a crescut de la -69.800RON la 31.12.2006. cresterea a fost influentata de:

cresterea stocurilor si scaderea vitezei de rotatie a acestora, prin cresterea numarului de zile necesare efectuarii unei rotatii si in final, scaderea vitezei de rotatie a activelor circulante;

cresterea furnizorilor.

Necesarul de fond de rulment la 30.06.2007 trebuie acoperit prin surplus de fond de rulment sau credite bancare.

ELEMENTE EXCEPTIONALE

Nu este cazul.

PROPUNERI

Avand in vedere elemenetele de analiza prezentata mai sus, propunem avizarea acordarii creditului sub forma creditului pentru investitii in suma de 200.000 RON pe o perioada de 18 luni, astfel:

volumul creditului: – credit pentru investitii – 200.000 RON;

destinatia: – desfasurarea activitatii prin achizitia de materii prime vitale;

termenul de rambursare – 18 luni de la constituirea garantiilor si asigurarilor;

costuri: – dobanda 21%

– comision de analiza a documentatiei – 70 RON

– comision de gestiune 1%

– comision de evaluare – 300 RON;

e) garantii si valoarea totala admisa in garantie: – ipoteca rang I asupra celor doua hale detinute de societate cu o valoare de garantie de 357.608 RON.

f) alte conditi de aprobare.

CONCLUZII SI APRECIERI

Pentru multi observatori principala operatiune bancara este creditarea. Intr-adevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se situeaza creditele. Modul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta in mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local si/sau national

Orice banca, isi asuma intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite. In acest context de o mare importanta in desfasurarea procesului de creditare este determinarea credibilitatiisolicitantilor de credite pentru a se putea estima sansa ca aceste credite sa fie rambursate la scadenta impreuna cu dobanzile si cheltuielile aferente.

De asememnea, evaluarea garantiilor solicitate in sustinerea creditului trebuie sa se realizeze cat mai eficient, iar tipurile de garantii acceptate vor fi formulate expres in normele de creditare.

Procesul de control al calitatii creditelor din portofoliu trebuie sa reprezinte un feed-back pentru conducerea bancii in vederea luarii celor mai eficiente masuri de minimizare a pierderilor din credit.

De o importanta deosebita, in activitatea de crditare, este delimitarea, aprecierea si gestionarea riscului in creditare si in special a “riscului client”. Implementarea unui sistem de gestiune a riscului client implica definirea cu prioritate a informatiilor necesare pentru un dosar client tip si a bazei de date din care se poate obtine fiecare informatie necesara. Trebuie ca lista acestor informatii sa fie corelata cu posibilitatile de informare ale personalului si trebuie indicate precis documentele primare din care se preiau aceste informatii, documente care trebuie sa fie accesibile bancii si pe care clientul trebuie sa le actualizeze ori de cate ori apar modificari.

Atitudinea personalului bancii implicat in luarea deciziei de creditare prezinta, de asemenea o importanta deosebita. Acesta trebuie sa opereze cu inalt profesionalism, in spiritul eticii bancare, in vederea dezvoltarii unor relatii eficiente cu clientii. Crearea unor relatii reale va schimba atitudinea ambelor parti, respectiv de la debitor la creditor se va ajunge la o relatie de parteneriat, cu avantaje reciproce.

Personalul bancii trebuie sa cunoasca exact gradul de competenta si riscul pe care si-l asuma la luarea unei decizii de creditare, astfel comunicarea si informarea clara a procedurilor ce trebuie aplicata in anumite situatii este foarte importanta.

Este vital pentru activitatea de creditare alegerea unor garantii adecvate. La fel de importanta este acordarea de credite, de catre o banca, cat mai putin corelate intre ele. Acest lucru se poate realiza prin echilibrarea creditelor care fac parte din portofoliu, in special a riscurilor asociate cu fiecare sector de activitate si termenele scadente ale creditelor. In vederea supravegherii prudentiale a activitatii de creditare bancile sunt obligate sa-si institue si sa organizeze controlul intern al activitatii. Obiectivele controlului sunt dedectarea permanenta a erorilor si a problemelor, stimularea initiativei inspectorilor de credit pentru autocontrol si informare, respectarea standardelor formale de creditare prin verificarea dosarelor de credit, respectarea normelor interne si a celor legale, informarea periodica a conducerii cu privire la starea si evolutia portofoliului de credite si fundamentarea prelevarilor pentru pirderi si in consecinta reducerea pierderilor la portofoliul de credite.

Pentru viitor, bancile vor trebui sa faca eforturi privind imbunatatirea activitatii de creditare. Aceste eforturi pot fi indreptate in urmatoarele directii:

– obtinerea unor evaluari corecte a creditelor;

– perfectionarea activitatii de garantii – sintagma “Asigurarea activelor imprumutatilor constitue garantie a creditelor”;

– dezvoltarea portofoliului de asigurari pentru credite;

– reducerea riscului de supraevaluare a garantiilor;

– crearea unor conturi ale clientilor in carti de credit;

– cresterea creditelor garantate cu proprietati imobiliare;

– folosirea pe scara larga a formei de creditare cu prima de asigurare;

– eliminarea, pe cat posibil, a creditelor neperformante si a celor pierdute (ce nu mai pot fi recuperate).

Bancile vor trebui sa respecte cerinta cresterii competitivitatii prin reducerea costurilor. In acest context, controlul operativ este de cea mai mare importanta. Pentru a realiza aceasta bancile vor trebuii sa dezvolte continuu cele mai pretioase resurse pe care le au, cadrele competente si, in plus, ele vor trebui sa fie la zi cu tehnologia internationala.

BIBLIOGRAFIE

1. Basno Cezar, Dardac N., Floricel Moneda Credit.Banci, Ed Didactica.

Constantin si Pedagogica,București, 2003

2. Dumitru Porojan, Cristian Bisa Planul de afaceri, Ed. IRECSON,

Bucuresti, 2002

3. Dedu Vasile Gestiune bancara, Ed.II, Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1999

4. Gabriel Nitulescu, Cristian Dogaru Ghidul financiar-bancar realizat sub

patronajul BNR,Ed. House of Guides 2005

5. Ilie Mihai Tehnica si managementul operatiunilor

bancare,Ed. Expert, Bucuresti, 2003

6. Ion Nitu Principii ale profitabilitatii bancare,

Ed. Expert, Bucuresti, 2002

7. Ion Romanu, Ion Vasilescu Eficienta economica a investitiilor,

Ed. Economica, Bucuresti,2000

9. Maricica Stoica Managementul bancar, Ed. Economica

Bucuresti, 2000

10. Mugur C. Isarescu Reflectii economice, Piete, Bani, Banci

Ed. Expert, 2001

11. Radu C. Radut, G. Hartescu, A.Morar Creditarea agentilor economici,

Institutul Bancar Roman, București, 2003

14. Richard Stutley Planul de afaceri, Bucuresti, 2002

*** Legea bancara nr.58/1998 Monitorul Oficial al Romaniei din

republicata in 2005 24 ianuarie 2005

*** Normele metodologice ale BCR privind activitatea de creditare

*** Piata financiara Colectia 2004 – 2008