Managementul Controlului Financiar Tendintele Dezvoltarii In Conditiile Europenizarii

CUPRINS

ADNOTARE

Numele, prenumele autorului: Juscu Nicolae Cristian

Titlul tezei: Managementul controlului financiar – tendințele dezvoltării în condițiile europenizării

Gradul științific solicitat: teză pentru obținerea gradului științific de doctor în economie, specialitatea 08.00.05 – Economia și management (în ramură)

Localitatea: Chișinău

Anul perfectării tezei: 2013

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie din 154 denumiri, 105 de pagini de text de bază, 11 de figuri, 9 tabele, 29 de formule.

Numărul de publicații la tema tezei: rezultatele obținute sunt publicate în 15 lucrări științifice.

Cuvinte cheie: managementul financiar, gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, controlul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Domeniul de studiu: management în activitatea de control financiar.

Scopul cercetării constă în elaborarea metodologiei de evaluare a eficienței economice a sistemelor de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Obiectivele cercetării: cercetarea tendințelor actuale de dezvoltare a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni; determinarea conținutului conceptului de „eficiență a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni”; identificarea particularităților cheie ale sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Noutatea și originalitatea științifică a cercetării și a rezultatelor obținute constă în: argumentarea noii abordări conceptuale cu privire la evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni; dezvoltarea metodologiei de evaluare și control a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, în baza teoriei mulțimilor fuzzy și conceptului de dificultate.

Semnificația teoretică a lucrării este determinată de utilizarea rezultatelor teoretice obținute în cadrul studiilor efectuate în activitatea gestiunii financiare și control.

Valoarea aplicativă. Rezultatele investigației a managementului controlului financiar vor avea un impact important în cadrul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni cu privire la controlul activității corporative în condițiile europenizării a S.C. FORAJ SONDE S.A.VIDELE, S.C. ARTEGO S.A. TG JIU, S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI din România.

Implementarea rezultatelor cercetării. În urma analizelor făcute în baza metodelor matematice avansate asupra societățiilor comerciale pe acțiuni a crescut potențialul financiar al companiei prin evaluarea eficienței managmentului financiar crescând astfel indicatorii financiari.

ADDOTATION

Author’s name: Juscu Nicolae Cristian

Title of the thesis: Financial Control Management – development trends in terms of Europeanization

Requested science degree: thesis to obtain the Phd degree în economy, speciality 08.00.05 – Economy and management (branch) City: Chișinău The year of completing the thesis: 2013

The structure of the thesis: introduction, three chapers, conclusions, bibliography of 154 names, 10 basic pages of texts, 11 figures, 9 charts, 29 formula.

Number of publications on the thesis’ theme: the obtained results are published in 15 scientific papers.

Key words: financial management, corporate finance management, corporate finance control, strategic-oriented company, economic eficiency of finance control systems, fuzzy sets method.

The purpose of the research is the elaboration of an evaluation methodology of control systems’ economic efficiency în strategic-oriented corporate finances.

The objectives of the research: research în present tendencies în the development of management systems and corporate finance control; deciding on the content of “efficiency în corporate financial management’s concept”; identifying the key feautures of management and control systems în strategic-oriented corporate finance analysis of modern technologies în management and control of strategic-oriented corporate finance.

The scientific novelty and originality of the research and its outcomes consist of reasoning on the new conceptul approach to evaluating its effectiveness of coroprate finance management system showing its two components – the company’s financial potencial and efficiency of financial control management; setting the conditions for the method of testing and evaluating the effectiveness of coroporate finance’s management and proper updating to these terms of the existing methods of evaluating and monitoring the effectiveness of corporate finance management.

Theoretical significance and practical value of the thesis The investigation’s results of financial control management , will have a major impact în the management of corporate finances related to the control of corporate activities under the terms of europeanization. S.C. FORAJ SONDE S.A.VIDELE, S.C. ARTEGO S.A. TG JIU, S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI, Romania.

Implementation of research results. Following the analysis made ​​under advanced mathematical methods on company stock increased financial potential of the company by evaluating the financial discretion of the management efficiency thereby increasing financial indicators.

АННОТАЦИЯ

Имя, фамилия: Жуску НИКОЛАЕ Кристиан

Название диссертации: Финансовый менеджмент управления – тенденции развития в условиях европеизации

Соискание ученой степени: кандидата экономических наук

Специальность: 08.00.05 – Экономика и менеджмент Место защиты: г. Кишинев

Год преставления диссертации: 2013

Структура работы: Введение, три главы, общие выводы и рекомендации, библиографический список из 154 названий, 105 страниц основного текста, фигур 11 и 9 таблиц, 29 Формула.

Количество публикаций по теме: Результаты – опубликованы в 15 научных работах.

Ключевые слова: финансовый менеджмент, управление корпоративными финансами, контроль корпоративных финансов, компания, ориентированная на стратегию.

Специальность: финансовый менеджмент управление.

Цель исследования заключается в разработке методики оценки экономической эффективности системы управления финансами компании стратегически ориентированного действия.

Задачи исследования: исследование тенденций развития управления и контроля компании финансы ответственности, определить понятие "эффективная финансовая система управления общества с ограниченной ответственностью" определить ключевые особенности управления и контроля за финансами ответственностью стратегически ориентированной.

Научная новизна и оригинальность исследования и их результаты рассуждает о новых концептуальных подходов к оценке эффективности финансовой ответственностью управлении, разработке методологии для оценки и мониторинга эффективности финансовых компаний по управлению целенаправленных действий стратегический.
Практическая ценность. Результаты исследования финансового управления контроля будет иметь значительное влияние на финансовые управления акционерных обществ на корпоративную деятельность под контролем европеизации SC БУРОВЫЕ SONDE S.A.VIDELE, SC Artego С.А. TG ОИГ, SC TEHNOTOP GROUP S.A. TG Carbunesti в Румынии.

Реализация результатов исследований. После анализа, проведенного в современных математических методов на общество увеличились финансовые возможности компании по оценке финансового усмотрению эффективности управления тем самым увеличивая финансовые показатели.

LISTA ABREVIERILOR

BSC – Sistemul echilibrat de indicatori (Balanced Scorecard)

CEF – Centrul de apariție a costurilor

CAC – Centrul de apariție a costurilor

CRF – Centrul de responsabilitate financiară

CVA – Cash Value Added, indicator de performanță

EVA – Economic Value Added, indicator de performanță

Metoda-FS – Metoda bazată pe conceptul mulțimilor fuzzy

Metoda-D – Metoda bazată pe conceptul de dificultate

MVA – Market Value Added, indicator de performanță

SC – Societăți comerciale

SA – Societăți comerciale pe acțiuni

SGFSAS – Sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientat strategic

SVA – Actionar Value Added, indicator de performanță

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În prezent, în practica managementului corporativ se implementează activ metode de gestiune a finanțelor orientate strategic. Cu toate acestea, rezultatele implementării acestor noi tehnologii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu au întotdeauna succes, mai ales în condițiile specifice de dezvoltare a economiei române. Pentru aplicarea noilor sisteme de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, companiile românești trebuie să efectueze o analiză preliminară cu privire la oportunitatea și posibilitatea implementării acestora, precum și să evalueze eficiența tehnologiilor deja aplicate privind organizarea și controlul finanțelor companiei orientate strategic. Totuși, metodele analizei economico-matematice și evaluarea eficienței sistemelor de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic nu sunt pe larg răspândite.

Problema evaluării eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni rămâne actuală și pentru sistemele tradiționale de control a finanțelor companiei. Statisticile indică un procent destul de mare de falimente în rândul companiilor străine. În SUA acest indicator a constituit 3,65%, în Singapore – 3,06%, în Canada – 2,96%, în Franța – 2,62%, în Marea Britanie – 1,85% “ [IV/1]. Situația financiară a unui număr mare de companii românești este evaluată ca fiind în criză sau pre-criză. Cu toate acestea, cele mai răspândite metode de evaluare a eficienței controlului finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, sunt considerate de către specialiști ca fiind insuficient de argumentate teoretic și puțin utilizate în practică pentru a putea îmbunătăți situația creată.

Astfel, actualitatea temei de cercetare este condiționată de necesitatea:

• majorării eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

• implementarea activă a tehnologiilor de control a finanțelor companiei care ar permite evaluarea eficienței;

• dezvoltarea metodologiilor de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

• analiza factorilor care influențează eficiența sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Cele expuse justifică actualitatea temei tezei și importanța teoretică și aplicativă a investigațiilor științifice în domeniu.

Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de cercetare. În prezent, în domeniul managementului financiar al societăților comerciale pe acțiuni au căpătat rezonanță lucrările unor asemenea autori occidentali ca R. A. Brealey, H. Mayers, Iu. Brigham, L. Gapenki, J.K. Van Horne, care au investigat posibilitățile de soluționare a problemelor financiare in domeniul gestiunii capitalului, comasării și absorbției, evaluării capitalului acționar. Autorii contemporani din Republica Moldova, studiind finanțele societăților comerciale pe acțiuni, își concentrează atenția asupra problematicii grupurilor financiar-bancare (L. Cobzari, G. Ulian), iar societățile comerciale pe acțiuni sunt divizate în financiare sau nefinanciare. De cercetarea specificului gestiunii financiare în administrarea societăților pe acțiuni din sectorul non-financiare se ocupa foarte puțini specialiști din Republica Moldova și investigațiile lor poartă un caracter aplicativ, examinând în temei doar aspectele generale ale activității societăților comerciale pe acțiuni. (N. Burlacu, G. Țurcanu) ori analizând activitatea financiară a întreprinderilor (V. Balanuța, V. Țurcanu, A. Șestacovscaia). Administrarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni constituie o temă relativ nouă pentru știința și practica din Republica Moldova, iar știința românească tot la fel abordează insuficient problemele ce țin de teoria finanțelor societăților pe acțiuni, riscurile financiare la crearea și în procesul de dezvoltare a acestora, mecanismele financiare și funcționarea lor, tendințele actuale de dezvoltare a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, conținutul conceptului de ” eficiență a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni”, identificarea particuralităților cheie a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Anume necesitatea majorării eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, implementarea activă a tehnologiilor de control a finanțelor companiei care ar permite evaluarea eficienței, dezvoltarea metodologiilor de evaluarea a eficienței finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, analiza factorilor care influențează eficiența sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, au determinat scopul tezei și cercul de probleme pe care și le-a propus să le soluționeze autorul. În același timp, multe probleme teoretice, metodologice și practice privind gestionarea eficientă și controlul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu sunt suficient cercetate. Astfel, nu este îndeajuns dezvoltat însuși conceptual de eficiență a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. În metologia de evaluare a eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, deseori se ignoră diferențele între eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și a subiectului de gestiune a acestora, nu se i-a în considerație influența obiectivelor financiare strategice ale societății asupra parametrilor acesteia. O problemă semnificativă este și elaborarea sistemului de criterii pentru aplicarea metodelor existente de control și evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Obiectul de cercetare constituie sistemul de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Tema tezei de cercetare – Managementul controlului financiar – tendințele dezvoltării în condițiile europenizării

Scopul cercetării este elaborarea metodologiei de evaluare a eficienței economice a sistemelor de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Pentru atingerea acestui scop în teză au fost stabilite și următoarele obiective:

• cercetarea tendințelor actuale de dezvoltare a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

• determinarea conținutului conceptului de „eficiență a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni”;

• identificarea particularităților cheie ale sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic;

• analiza tehnologiilor contemporane de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic;

• evaluarea abordărilor și a metodologiei existente de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

• dezvoltarea unei metodologii de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic;

• aprobarea, recunoașterea metodelor și pozițiilor savanților cu privire la evaluarea eficienței sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic în companiile din România.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

Ca bază metodologică a cercetării a servit abordarea dialectică, care dezvăluie posibilitatea de studiere a problemelor legate de evaluarea eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în dinamică, relațiile și interdependențele între acestea. Pentru studierea obiectului de studiu au fost folosite atât metode științifice generale (metode științifice de abstraсție, modelare, comparație, sinteză și analiză), cât și metode economico-matematice (metoda de analiză matematică, metodele teoriei mulțimilor fuzzy, metoda de evaluare a dificultăților,).

Ca bază teoretică a cercetării au servit lucrările științifice ale savanților autohtoni și internaționali despre finanțe și management financiar, cercetările fundamentale cu privire la problemele evaluării eficienței de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. De asemenea, în cercetare s-au aplicat rezultatele teoriei cu privire la sisteme și teoriei cu privire la analiza matematică.

Ca bază empirică a cercetării au servit cercetările statistice efectuate de către experții autohtoni și străini cu privire la rezultatele implementării în România și în străinătate a sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic; materialele afișate pe site-ul oficial al biroului de statistică, datele cu la privire situațiile financiare ale companiilor române prezentate în baza informațională Screen.

Noutatea științifică a cercetării constă în:

Argumentarea noii abordări conceptuale cu privire la evaluarea eficienței sistemului de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, care evidențiază două componente ale acestuia – potențialul financiar al companiei și eficiența managementului controlului financiar;

Stabilirea condițiilor pentru aplicarea metodei de control și evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și corespondența la aceste condiții a metodelor existente de evaluare și control a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

Identificarea, sistematizarea și evaluarea factoriilor de influență negativă asupra proceselor de implementare și funcționare a sistemelor de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic;

Dezvoltarea metodologiei de evaluare și control a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, în baza teoriei mulțimilor fuzzy și conceptului de dificultate.

Semnificația practică a rezultatelor cercetării este determinată în principal de posibilitatea utilizării propunerilor și concluziilor rezultate. Recomandările formulate în teză au avut și vor avea efecte pozitive asupra managementului societăților comerciale pe acțiuni contribuid în mod cert la:

dezvoltarea metodei FS în baza teoriei mulțimilor fuzzy pentru analiza și evaluarea eficienței economice a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni;

dezvoltarea metodei-D în baza conceptului de dificultate, pentru monitorizarea de către serviciile financiare a eficienței economice a sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic;

testarea metodelor-FS și D de evaluare și control a eficienței economice a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în practica română.

Rezultatele științifice principale înaintate spre susținere: stabilirea condițiilor pentru metoda de control și evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și corespondențăa la aceste condiții a metodelor existente de evaluare și control a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni; identificarea, sistematizarea și evaluarea factorilor de influență negativă asupra proceselor de implementare și funcționare a sistemelor de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic; dezvoltarea metodologiei de evaluare și control a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, în baza teoriei mulțimilor fuzzy și conceptului de dificultate.

Implementarea rezultatelor investigațiilor din cadrul tezei. Autorul a contribuit la elaborarea stabilirii condițiilor pentru metoda de control și evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în cadrul S.C. FORAJ SONDE S.A.VIDELE, S.C. ARTEGO S.A. TG JIU, S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI.

Aprobarea rezultatelor științifice. Pozițiile teoretico-metodologice și practice elaborate în lucrare au fost raportate la conferințele științifico-practice, seminarele și forumurile internaționale: Conferința Științifică Internațională „Economie și Globalizare” 2005, ”Knowledge and Communication in the Globalisation Era” 2011, Conferința Internațională ” Probleme Actuale ale Economiei Globale” 2011.

Publicațiile la tema tezei: Pe baza materialelor cercetării de doctorat au fost publicate 15 lucrări cu volumul total de 19,5 c.a.

Sumarul compartimentelor tezei. Volumul și structura tezei au fost determinate de problemele științifice propuse, precum și de scopul și obiectivele stabilite. Teza include introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, este expusă pe 105 pagini , conține 9 tabele, 11 figuri, 29 formule.

În Introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, sunt formulate obiectivele, sarcinile și obiectul investigațiilor, se dă o caracterizare succintă a lucrării, subliniindu-se noutatea științifică și valoarea ei practică.

În primul capitol – “ Gestiunea și controlul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic în etapa contemporană de dezvoltare a relațiilor de piață” a fost efectuată analiza sistemuluil de gestiune a finanțelor ca parte componentă a sistemului de management al companiei orientată strategic și organizarea managementului financiar în sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientat strategic. Au fost evidențiate problemele implementării sistemelor de control și gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

În capitolul al doilea – “Metodologia evaluării economice a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni” este efectuată analiza fundamentelor evaluării economice ale eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni; este redată esența metodelor existente pentru determinarea eficienței economice a gestiunii și controlului finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, s-a propus perfecționarea abordării cu privire la evaluarea eficienței gestiunii finanțelor companiei.

În capitolul al treilea – “Analiza practicii de utilizare a metodelor de evaluare a eficienței economice a sistemelor de gestiune și control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic” se expune metoda-FS de evaluare a eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în baza teoriei mulțimilor fuzzy și metoda-D de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate spre strategie, bazată pe conceptul de evaluare a dificultăților, sunt redate rezultatele aplicării practice a metodelor FS și D pentru evaluarea eficienței sistemului de gestiune în procesul de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

În Concluzii generale și recomandări sunt expuse rezultatele investigațiilor.

1. GESTIUNEA ȘI CONTROLUL FINANȚELOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE PE ACȚIUNI ORIENTATE STRATEGIC ÎN ETAPA CONTEMPORANĂ DE DEZVOLTARE A RELAȚIILOR DE PIAȚĂ

1.1 Sistemul de gestiune a finanțelor, parte componentă a sistemului de management al companiei orientate strategic

Mediul concurențial contemporan se caracterizează printr-o structură destul de complexă și complicată, ca rezultat al creșterii pieței de bunuri și servicii, precum și a diversificării activității companiilor. Ca o consecință a acestor tendințe, crește numărul de factori care influențează activitatea companiilor și reduc posibilitățile de a prognoza evoluția viitoare a acestor factori. Începând cu sfârșitul anilor 2000 situația de pe piață se caracterizează prin schimbări imprevizibile ale mediului de afaceri ( tab. 1.1).

Astfel, procesele care se desfășoară în mediul extern, creează necesitatea modificării adecvate a teoriei și practicii de gestiune a companiilor. Confirmarea acestei ipoteze se denotă prin schimbările evolutive în teoria managementului strategic. De asemenea, rolul activității de management este consolidat și în practica companiilor autohtone.

La rândul său, schimbările care se petrec în sistemul de gestiune al companiei determină modificări și în sistemul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – ca subsistem al său [III.5, p.209]. Actualitatea transformărilor din domeniul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se caracterizează prin globalizarea acestei sfere. Pe de o parte, această transformare duce la formarea posibilităților suplimentare pentru utilizarea mai eficientă a resurselor financiare, iar pe de altă parte, creează riscuri suplimentare din cauza intensificării dependenței între diferite părți ale pieții financiare mondiale. Aceste tendințe necesită utilizarea unei tehnologii destul de flexibile în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, pentru reacționarea operativă la fluctuațiile mediului extern. În același timp, față de aceste tehnologii se impun cerințe suplimentare cu privire la orientarea strategică, deoarece în orice moment, indiferent de fluctuațiile mediului extern, ele trebuie să fie orientate spre realizarea strategiei corporative comune.

Necautând la numărul mare de interpretări ale conceptului de „strategie”, în general pentru managementul strategic contemporan, prin strategie se înțelege o direcție concretă de dezvoltare a companiei pe termen lung, care duce la realizarea obiectivelor sale. În timp ce strategia financiară a companiei poate fi definită ca direcție concretă de dezvoltare a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, care duce la formarea și realizarea potențialului financiar al companiei din punct de vedere al sporirii prosperității proprietarilor acesteia.

În mod tradițional, există următoarele niveluri a strategiei companiei:

Strategie corporativă – strategia companiei în ansamblu;

Strategii funcționale – strategii ale direcțiilor funcționale a companiei, orientate spre detalierea strategiei corporative;

Strategii ale unor bussines-unități separate.

Tabelul 1.1. Caracterul modificării mediului de afaceri elaborat în baza documentelor statistice pe perioada 1960-2010 din S.U.A.

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor statistici 1960-2010 din S.U.A.

Din punct de vedere al paradigmei managementului strategic, pot fi distinse următoarele caracteristici esențiale ale strategiei financiare a companiei:

Strategia financiară este una din strategiile funcționale ale companiei;

Strategia financiară este una dintre principalele strategii funcționale ale companiei;

Strategia financiară cuprinde toate domeniile principale ale companiei cu privire la dezvoltarea finanțelor acesteia;

Procesul de elaborare a strategiei financiare determină necesitatea formării obiectivelor financiare specifice pentru dezvoltarea de durată a companiei;

Procesul de elaborare a strategiei financiare determină alegerea celor mai eficiente direcții de atingere a obiectivelor propuse;

Strategia financiară trebuie să țină cont de modificările mediului extern al companiei și să reacționeze adecvat la aceste modificări;

Adaptarea strategiei financiare la modificările mediului extern prin schimbarea surselor de formare și direcționare a utilizării finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

Direcțiile principale ale strategiei financiare a companiei sunt prezentate în Figura 1.1.

Astfel, strategia financiara urmărește următoarele sarcini:

formarea resurselor financiare adecvate necesităților de dezvoltare a strategiei companiei în ansamblu, optimizarea structurii surselor de finanțare (strategia de formare a resurselor financiare a companiei);

optimizarea distribuirii resurselor financiare pe principalele domenii strategice ale activității investiționale, realizarea portofoliului de afaceri a companiei (strategia investițională a companiei);

asigurarea stabilității financiare a companiei în procesul de dezvoltare strategică, menținerea continuității funcționării sale (strategia asigurării securității financiare a companiei);

formarea și realizarea potențialului strategic al colaboratorilor serviciului financiar a companiei, implementarea și utilizarea eficientă a tehnologiilor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni adecvate strategiei generale de dezvoltare (strategia majorării calității gestiunii activității financiare a companiei).

Fig. 1.1. Principalele domenii ale strategiei financiare a companiei

Sursa: elaborată de autor în baza strategiei manageriale S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE

Din momentul apariției sale în 1960, teoria gestiunii strategice a companiei, a generat numeroase idei care au intrat în practica managerială a celor mai mari companii internaționale. Totuși, necautând la existența multitudinii de abordări a tratării strategiilor societăților comerciale pe acțiuni și a celor funcționale, a proceselor de formare ale acestora și implementarea lor, cercetările noastre au aratăt că: în mod practic în companii lipsește „un proces sistemic de transpunere (implementare) a strategiei în practică”. Companiile utilizau cu succes elaborările teoretice pentru formularea strategiei, dar sufereau eșec la etapa implementării acestora. Statisticile arată că cele mai mari dificultăți, iar deseori eșecuri companiei se confruntă la implementarea strategiilor.

Savanții americani Robert Kaplan și David Norton au elaborat o tehnologie specifică – Sistemul echilibrat de indicatori (Balanced Scorecard, BSC), care în opinia lor, „trebuie să constituie baza creării unui nou sistem de management”, deoarece „doar prin constituirea unui nou sistem de gestiune bazat pe BSC, poate fi obținut rezultatul principal – implementarea strategiei în acțiuni concrete” [47,p.72].

După analiza rezultatelor implementării acestei tehnologii în diverse companii cum ar fi Hilton, Infosys, Ingersoll Rand, Kraft Food, Lockheed Martin, Marriott, Motorola, Ricoh, Saatchi & Saatchi, Siemens, și multe altele, R. Kaplan și D. Norton au ajuns la concluzia că poate fi creată o nouă formă de companie – compania axată pe strategie (strategy-focused organization) [48, p.63].

Conform acestui concept, gestiunea acestei companii trebuie să se axeze pe următoarele cinci principii:

transpunerea strategiei la nivel operativ;

crearea unei concordanțe strategice a companiei – coordonarea și stabilirea relațiilor reciproce dintre diferite diviziuni în cadrul unei direcții strategice unice pentru atingerea unui efect sinergetic;

strategie ca activitate zilnică a fiecărui angajat;

strategia ca proces continuu – trebuie să fie înțeleasă ca integrarea managementului tactic și strategic într-un proces unitar;

catalizator de schimbări, ca urmare a conducerii active a top managerilor – subliniază faptul că managementul strategic – reprezintă nu doar structuri, instrumente și procese, dar, de asemenea, inițierea și suportul schimbărilor din partea conducerii superioare a companiei.

Trebuie remarcate unele orientări „de ordin tehnic” ale acestui model. De fapt, în interpretarea lui R. Kaplan și D. Norton companiei orientată spre strategie – este o companie care a implementat BSC. Această abordare „care alimentează compania” utilizează instrumente măsurabile în gestiunea eficientă. Totuși, în situațiile în care companiile sunt împărțite în funcție de capacitatea sau incapacitatea de a pune în aplicare strategiile alese, concepția companiei orientate spre strategie devine o teorie contemporană dominantă a managementului corporativ strategic.

Compania, care se dezvoltă în direcția companiei orientate spre strategie construiește un sistem al său de gestiune, în conformitate cu principiile de mai sus.

Prin urmare, deoarece sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni reprezintă un subsistem al managementului companiei, atunci strategia financiară – este o strategie funcțională, care se include în strategia corporativă generală, iar implementarea principiilor de orientare strategică, de asemenea, afectează sfera gestiunii finanțelor companiei.

În conformitate cu definiția clasică, elucidată în mai multe lucrări, finanțele companiei, reprezintă un sistem de relații monetare, format în decursul formării, distribuirii și utilizării profiturilor companiei.

Teoria sistemelor de management definește procesul de gestiune ca „proces de influență direcționat spre sistem, care asigură creșterea organizării și realizării unui sau altui efect benefic”. Respectiv, sistemul în care decurge procesul de gestiune este un sistem de management. Sistemul de gestiune este o combinație de două subsisteme, care formează acțiunea de reglare (subsistemul de management, subiectul de gestiune), și sisteme care se expun influenței de gestiune (subsistemul de management, obiectul de management).

Fig. 1.2. Sistemul de gestiune al strategiei corporative generale

Sursa: elaborată de autor în baza viziuni manageriale S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE

Astfel, sistemul de gestiune al finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este un sistem prin care sunt influențate finanțele companiei pentru atingerea efectelor pozitive. Efectele pozitive se manifestă prin maximizarea profiturilor companiei, maximizarea valorii sale pe piață, obținerea unor fluxuri de numerar, etc.

În sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în calitate de subiect de gestiune intervine serviciul financiar (manageri financiari) al companiei. Implementând metode și instrumente financiare specifice, managerii financiari influențează obiectele de gestiune, care sunt:

Sursele resurselor financiare;

Resursele financiare;

Relațiile financiare – atât din cadrul companiei, cât și din afara ei, și anume relațiile cu statul și alte companii.

Astfel, sistemul de gestiune al finanțelor societăților comerciale pe acțiuni poate fi reprezentat în următoarea figura 1.3.

Fig. 1.3. Sistemul de gestiune a finanțelor companiei

Sursa: elaborată de autor în baza studiu de caz S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE

Alături de conceptul de „sistem de gestiune a finanțelor”, în literatura de specialitate este utilizat în mod frecvent, termenul de „management financiar”. În prezent, s-au creat două direcții principale în interpretarea acestei noțiuni.

În cadrul primei direcții conceptul de „management financiar” și „sistem de gestiune a finanțelor” sunt tratate ca sinonime. Acest punct de vedere este deținut de Brigham E. și Gapenski L. [22, p.259] și alți specialiști din domeniu, și care este dominant în literatura de specialitate. În a doua direcție „Principiile finanțelor societăților comerciale pe acțiuni” [24, p.529] definiția „managementului financiar” este interpretată mai îngust – doar ca un subsistem de gestiune din cadrul sistemului de gestiune a finanțelor. Acestei direcții i se atribuie lucrările în care managementul financiar este examinat din punct de vedere al modelării și elaborării mecanismelor de realizare a strategiei financiare a companiei.

La cercetarea sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în opinia noastră, trebuie de axat pe prezența a două componente – serviciul financiar (subsistemul de gestiune), care formează acțiuni de gestiune, și finanțele companiei (subsistemul gestionat), care sunt influențate de către serviciile financiare.

În general, sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este conceput pentru atingerea efectelor pozitive în sfera finanțelor companiei. Este evident că acest efect pozitiv poate fi atins numai la interacțiunea a două subsisteme – serviciile financiare și finanțele companiei. Finanțele companiei dispun de un anumit potențial pentru atingerea efectului necesar companiei. Acest potențial este realizat ca urmare a faptului că serviciul financiar generează acțiuni concrete cu privire la finanțele companiei. Elaborarea acestor acțiuni în sfera finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – reprezintă un scop specific corespunzător serviciului financiar și câteodată poate să nu coincidă cu scopul general al sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

În corespondență cu aceasta, pentru efectuarea analizei sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este esențial de utilizat în aparatul conceptual, termenii „sistem de gestiune a finanțelor” și „management financiar” ca concepte separate. Termenul de „management financiar” este folosit cu referire la serviciul financiar și la ansamblul de metode și instrumente utilizate de către acesta pentru eficientizarea și influențarea situației financiare a companiei. În consecință, sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni reprezintă interacțiunea între două componente – managementul financiar și finanțele companiei.

Schimbarea locului și rolului sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în urma transformărilor ce au loc în sistemul global de gestionare a companiei în conformitate cu principiile companiei orientate spre strategie, în opinia noastră, poate fi cel mai bine reflectat în analiza principalelor caracteristici ale sistemului de gestiune a finanțelor companiei.

Rezumând rezultatele prezentate în lucrările diferitor autori, determinăm că principalele caracteristici ale sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni pot fi principiile, scopurile sau obiectivele, funcțiile, tehnologiile și organizarea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Principiile și scopurile finanțelor societăților comerciale pe acțiuni reprezintă restricțiile externe ale sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Principiile sunt formulate de un regulator externă comun, care există în temeiul ipotezelor științifice de ordin teoretico-financiar. „Scop” – o viziune cumulativă a unui model a rezultatului viitor, care poate satisface cererea inițială reieșind din posibilitățile reale existente, evaluate după rezultatele practice. Astfel, diferențele esențiale dintre scopurile și principiile de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni constă în aceea că scopurile – sunt foarte concrete, iar formularea lor este pur subiectivă.

Obiectivele gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se formează în baza unor scopuri stabilite și pot fi generate atât din interiorul sistemului de gestiune, cât și din exteriorul acestuia laolaltă cu scopurile gestiunii. Pentru soluționarea problemelor din sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a companiei, se aplică anumite funcții, realizarea cărora necesită folosirea unei tehnologii specifice de gestiune. Aceste funcții sunt interpretate conform teoriei sistemelor de gestiune, ca o combinație de metode și instrumente ale finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Organizarea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni constituie un ansamblu de elemente ale sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, structura cărora se bazează pe trei aspecte principale:

organizarea managementului financiar, care poate fi împărțită în:

organizarea serviciului financiar – structura și relațiile dintre departamente și angajații serviciului financiar, precum și între serviciul financiar și alte departamente și angajați ale companiei;

organizarea tehnologiilor de gestiune – structura și relațiile dintre metodele și instrumentele de management, elaborate în procesul de constituire a tehnologiilor complexe de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – engineering-ul financiar;

2. organizarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – structura și relația dintre diferite aspecte ale finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Modificarea ipotetică a principiilor de gestiune a finanțelor nu neapărat va influența locul și rolul sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în sistemul general de gestiune a întreprinderii: atributul de bază rămâne a fi scopul gestiunii. În acest sens, analiza detaliată a acestor principii ni se pare inoportună.

Trebuie de menționat despre varietate de principii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni relevate de către diferiți savanți Altman E., Burlacu N., Hoantă N., Nica P., Mustață, Ciobanu Gh., Maracine V. [2, p.170]: printre ele se regăsesc atât principii teoretico-financiare, cât și principii ale teoriei de gestiune și eficiență, sau principii juridico – administrative.

Analiza teoretică a obiectivelor sistemului de gestiune a finanțelor companiei implică complexitatea combinării sintezelor necesare cu anumite scopuri – a unui model concret și subiectiv de rezultate. Examinarea obiectivelor gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni deja formulate, arată că termenul „obiectiv”, de fapt, se referă la unele „modele de stabilire a obiectivelor” – anumite exemple, în care pentru fiecare caz în parte sunt formulate obiective financiare ale companiei, care sunt exprimate în termeni măsurabili și sunt înregistrate prin stabilirea valorilor cantitative ale acestora. O astfel de interpretare permite evitarea conflictului general și particular la analiza teoretică a obiectivelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Ca modele de bază a sistemului de stabilire a obiectivelor sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, experții identifică următoarele momente:

creșterea venitului curent al companiei;

maximizarea ratelor de creștere a valorii companiei;

minimizarea riscurilor din cadrul companiei.

În calitate de sarcini majore, atingerea cărora vizează realizarea obiectivelor financiare se atribuie:

asigurarea formării volumului de resurse financiare necesar dezvoltării companiei în etapa actuală;

asigurarea stabilității financiare înalte în timpul dezvoltării companiei;

optimizarea fluxurilor de numerar.

Printre funcțiile sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, rolul principal îl deține funcția de reproducere, prin care se asigură cantitatea necesară de fonduri pentru realizarea procesului de reproducere al companiei și se atinge echilibrul resurselor materiale și financiare

În afară de aceasta, fiind parte componentă a unui sistem global de gestionare a companiei, sistemul de gestiune corporativă a finanțelor îndeplinește aceleași funcții specifice domeniului său de activitate, și anume:

organizatorică;

de planificare;

de motivație;

de control.

Unii experți, de asemenea, menționează rolul semnificativ al funcției analitice și al funcției de evaluare a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

În conformitate cu scopurile, obiectivele și funcțiile examinate, rolul sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în teoria clasică este cel de organizare a finanțelor companiei în așa fel, încât resursele sale financiare să posede structura și dimensiunea necesară pentru generarea veniturilor curente și suficiente pentru evitarea falimentului.

În conformitate cu acest rol compania trebuie să folosească metode adecvate și să organizeze gestionarea finanțelor. Toate caracteristicile pe care Hammer M.și Champy J le atribuie „controllingului vechi” [41, p.223] poate fi pe deplin atribuit și la specificul organizării sistemului tradițional de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni:

Rolul înalt al funcției de control;

Percepția managerului financiar ca administrator terț;

Dominarea orientării asupra proceselor interne;

Organizarea rigidă funcțional- divizională și organizarea de gestiune tayloristă.

Respectiv, instrumentul de bază devine gestionarea prin bugete (bugetarea), care a dat managerului financiar „posibilitatea de a atribui managerilor de producție obligațiuni stricte”, și să se asigure că „managerii se preocupă de controlul cheltuielilor”.

După cum a menționat H. Mayers, „până în prezent companiile comerciale aveau o poziție unică, deoarece noi credeam că dorința lor de a maximiza profitul simplifică măsurarea eficacității”. Maximizarea profitului, este unul dintre modelele de stabilirea a scopurilor în gestionarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, totuși nu garantează majorarea prosperarea proprietarilor companiei [66, p.235].

Maximizarea valorii companiei ca etalon principal în stabilirea obiectivelor din sistemul modern de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este cauzată de tendința de creștere a investițiilor private. Acesta este scopul de bază în stabilirea obiectivelor, și este menționat atât de savanții occidentali – de exemplu, J. Van Horne [103, p.138] – cât și de cei autohtoni – Manolescu G. [59, p.253], precum și alți savanți. Reprezentanților școlii naționale de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, le este caracteristic abordare sistemică, care tratează formarea obiectivelor ca un proces complex și contradictoriu, care apare în situații de conflict de interese ale diferitelor grupuri de persoane. Experții străini au păreri mai categorice: „bussinesul, mai ales cel de proporții mari trebuie să lucreze în primul rând și chiar exclusiv – pentru investitorii individuali”, iar teoria conform căreia activitățile antreprenoriale trebuie să se realizeze reieșind din balanța de interese, semnifică că „bussinesul lucrează pentru sine „

În opinia noastră, abordarea științifică a savanților este mai argumentată. Desigur, viziunea proprietarilor despre obiectivele financiare ale companiei indică propriul vector de dezvoltare. Totuși, interesele altor părți interesate – personalul companiei, partenerii săi (inclusiv și statul) – se pronunță ca factori de constrângere sau ca obiective secundare. Aceștia, evident, nu pot fi complet excluși din considerări, deoarece neglijarea lor poate duce la eșecul obiectivelor financiare cheie ale companiei.

Această abordare corespunde tendințelor contemporane de majorare a răspunderii ecologice, etice și sociale a bussinesului. De exemplu, companiile străine care gestionează fondurile de pensii sunt obligate să prezinte în rapoartele sale anuale, sau trimestriale modul în care problemele ecologice, sociale și etice sunt luate în considerare atunci când este primită o decizie de investire. În afară de aceasta, o astfel de interpretare indică influența semnificativă a factorilor nefinanciari asupra performanțelor financiare a companiei.

În conformitate cu modificările efectuate în modelul de bază a stabilirii obiectivelor, totodată se modifică sarcinile și funcțiile finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Principalele direcții după care se modifică sarcinile și responsabilitățile sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt:

orientarea nu numai asupra rezultatelor financiare actuale, dar și posibilitatea atingerii performanțelor în viitor;

schimbarea accentelor în mecanismul de funcționare, (funcția de planificare, motivare, control), din factori de profit în factori de cost al companiei.

Modificarea scopurilor, sarcinilor și funcțiilor sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, duce de asemenea și la schimbare rolului acestuia în sistemul general de gestionare. În interpretarea contemporană, acest rol poate fi perceput după cum urmează: organizarea finanțelor companiei în așa mod, încât fondurile sale de resurse financiare să fie suficiente pentru creșterea valorii companiei atât în perioada curentă, cât și viitoare.

După cum arată analiza efectuată, modificarea modelului principal de stabilire a obiectivelor și rolului subsistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, nu are legătură directă cu implementarea în sistemul de gestionare a principiilor companiei orientate spre strategie. Inițial, se făceau diferite încercări de a soluționa noile probleme, fără modificarea esențială a tehnologiei și organizării sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni care nu s-au soldat cu succes, deoarece companiile nu puteau implementa și realiza noile strategii cu tehnologiile existente. Acest lucru a dus la apariția în teoria generală cu privire la gestionarea companiei a unei concepții orientate spre strategie, iar în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – modificarea esențială a tehnologiilor și organizarea activității, în conformitate cu principiile de orientare strategice

Principala inovație în domeniul instrumentelor de gestiune a finanțelor companiei, a fost elaborarea BSC. Dar, fiind o tehnologie complexă, ea include și instrumente care nu au fost utilizate în sistemul clasic de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, cum ar fi indicatorii de performanță EVA (Economic Value Added), MVA (Market Value Added), SVA (Actionar Value Added), CVA (Cash Value Added), care caracterizează modificarea valorii companiei.

Totuși, problemele nu pot fi soluționate doar prin introducerea unui nou instrument – el, de asemenea, ar trebui să fie integrat în sistemul general a tehnologiilor de gestiune a finanțelor companiei. În acest sens, schimbări mai proeminente trebuie de realizat în cadrul subsistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și anume de efectuat transformări în organizarea management financiar.

Din punct de vedere al organizării tehnologiilor de gestionare, sistemul contemporan de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni necesită o sinteză a BSC (tehnologia gestiunii strategice) și a sistemului de bugetare (tehnologia de gestiune tactică și operativă). Acest lucru este condiționat de necesitatea reflectării principiilor – transpunerea strategiei la nivel operativ – și – strategia ca un proces continuu – ale companiei orientate spre strategie. Din punct de vedere al organizării subiectului de gestiune, sistemul contemporan de gestiune a finanțelor companiei, trebuie să respecte principiile – crearea concordanței strategice ale companiei -, și – strategie ca activitate zilnică a fiecărui angajat al companiei orientate spre strategie.

În conformitate cu principiile de creare a concordanței strategice ale companiei și înțelegerea strategiei ca activitate zilnică de către fiecare colaborator, pot fi evidențiate următoarele caracteristici ale „noului” management financiar:

promovarea în departamente a autogestiunii și inițiativei strategice;

extinderea interacțiunilor dintre serviciul financiar și departamentele companiei;

integrarea orientării strategice și operative;

organizarea integrității și orientarea spre proces a sistemului de gestiune.

Schematic, schimbarea locului subsistemului de gestiune a finanțelor în sistemul general de gestionare a companiei sub influența implementării principiilor companiei orientat spre strategie, este reprezentat în figura 1.4.

Astfel, dacă în organizarea tradițională subsistemul de gestiune a finanțelor companiei, ocupa o poziție „dominantă” și legăturile acestuia cu alte subsisteme aveau un caracter unilateral, atunci în compania orientată spre strategie, subsistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ocupă o poziție „centrală”, activ interacționând cu alte subsisteme în baza relațiilor bilaterale.

Figura 1.4 servește ca o explicație a fenomenului care poate fi definit ca „paradoxul factorilor nefinanciari”. Influența tot mai mare a factorilor nefinanciari asupra rezultatelor financiare ale companiei este menționată de mulți specialiști. Dar, odată cu aceasta, tendința globală reflectă, de asemenea, și creșterea importanței serviciului financiar al companiei.

Coexistența acestor două tendințe este explicată prin schimbarea locului subsistemului de gestiune a finanțelor în sistemul general de gestionare a companiei. Influența tot mai mare a factorilor nefinanciari condiționează includerea unui număr mare de procese care decurg în companie în sfera intereselor managementului financiar.

Fig. 1.4. Interacțiunea subsistemelor de gestiune a companiei în sistemul general de gestionare orientate spre strategie

Sursa: elaborată de autor în baza datelor statistice 2005-2010

Ca rezultat, are loc intensificarea interacțiunii dintre diferite subsisteme de management. În consecință, nu se micșorează ci se mărește importanța subsistemului de gestiune a finanțelor – ca subsistem central al sistemului general de gestionare a companiei, care coordonează și corelează eforturile altor subsisteme pentru atingerea prosperității maxime a companiei.

Astfel, analiza efectuată a confirmat ideea implementării în sistemul de gestiune corporativă a companiei, principiile companiei orientate spre strategie, a schimbat în mod semnificativ rolul și locul subsistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în sistemul general de gestionare.

1.2 Organizarea managementului financiar în sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientat strategic

Creșterea importanței componentei strategice ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni scoate strategia financiară pe un loc de frunte printre strategiile funcționale a corporației. Înțelegerea importanței organizării gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu doar la nivel operațional, dar și la nivel strategic, determină necesitatea căutării noilor tehnologii adecvate de gestiune în cadrul organizării managementului financiar [III.6, p.161].

Există diverse tehnologii alternative orientate spre soluționarea diferitor sarcini strategice financiare ale companiei, totuși cel mai cunoscut este modelul clasic BSC, propus de R. Kaplan și D. Norton [50, p.126]. Apărut inițial ca un sistem de evaluare a performanței companiei, această tehnologie a devenit un instrument utilizat pe scară largă pentru realizarea strategiei corporative. Astfel, revista Harvard Business Review a determinat acest model ca fiind unul dintre cele mai importante idei în domeniul managementului din ultimii 75 de ani. Potrivit unui studiu efectuat de Business Intelligence, realizat în 2008, aproximativ 120 dintre cele mai de succes companii din peste 20 de țări din întreaga lume au folosit BSC, iar în conformitate cu datele companiei Balanced Scorecard Collaborative la sfârșitul anului 2008, mai mult de jumătate de companii din lista „Fortune 500” au implementat acest sistem.

Balanced Scorecard (BSC) este un concept care permite obiectivarea strategică echilibrată la nivelul unei întregi organizații. Echilibrarea scorecardului se obține prin obiectivarea strategică:

financiară și non-financiară;

determinată de factori interni și externi;

pe orizont de timp scurt și lung;

bazată pe indicatori conducători (leading) și conduși (lagging).

Balanced Scorecard este, în același timp, o metodologie de implementare a unui sistem ciclic de definire a obiectivelor strategice pe baza relațiilor cauzale dintre procesele organizației, de aliniere organizaționala și cascadare a obiectivelor pâna la nivel de angajat, de execuție a strategiei pe baza inițiativelor strategice finanțate prin StratEx și de închidere a buclei de management, pe baza măsurării, invățării, testării schimbărilor și adaptării obiectivelor strategice.

Conform definiției unui autor Maltz A. [57, p.204] „BSC reprezintă un instrument pentru diseminarea informației strategice prin intermediul unui set integrat de parametri financiare și nefinanciare”.

În cele din urmă, Balanced Scorecard este un sistem de management și optimizare a execuției strategiei unei organizații, care-i permit obținerea unei creșteri accelerate în performanța operațională și atingerea obiectivelor strategice definite. Execuția sistemului BSC necesită și instrumente informatice consistente, colaborative, analitice și adaptive, integrabile cu celelalte sisteme ale organizației.

Baza BSC sunt indicatorii cheie de eficiență (IKE), care reprezintă un set de indicatori de performanță stabiliți de conducerea companiei, care descriu cel mai bine eficiența activității companiei. Cele două diferențe între metodologia BSC și sistemele IKE sunt: utilizarea în complex a indicatorilor financiari și non-financiari și concordanța precisă a IKE în conformitate cu legăturile cauzale și de cercetare dintre ele.

Prezența indicatorilor non-financiare în BSC reprezintă baza utilizării abordării echilibrate. Condiția aplicării acestei abordări a fost condiționată de utilizarea evaluării eficienței corporative în baza indicatorilor financiari de performanță care a luat amploare la sfârșitul anilor 1980. În anii 1990, cercetările efectuate la cele mai mari 200 companii din SUA au arătat că: aproximativ 50% dintre ele au evaluat eficacitatea activității sale doar cu ajutorul indicatorilor financiari de performanță. SC constatat că, dacă companiile micșorează cheltuielile de marketing, deservirea clienților, instruirea personalului în scopul atingerii obiectivelor financiare pe termen scurt, atunci în perspectivă îndelungată indicatorii financiari ai acestora se înrăutățesc.

Astfel, în BSC sunt incluși atât indicatori financiari, cât și non-financiari, grupați în funcție de domeniile de activitate pe care le caracterizează. Versiunea clasica a BSC conține patru grupe IKE – grupa „Finanțe”, grupa „Clienți”, grupa „Bussines – procese interne” și grupa „Instruire și dezvoltare”, de asemenea, sunt cunoscute cazuri de modificare a numărului și componenței grupelor semantice de indicatori ai BSC. Reieșind din acest aspect, metodologia BSC nu este rigidă, deoarece „nu există nicio teoremă matematică care ar dovedi că cele patru componente ale BSC sunt necesare și suficiente”.

Totuși, existența grupei de „Finanțe”, care include indicatori ce caracterizează principalele obiective financiare strategice ale companiei, este o condiție obligatorie pentru constituirea BSC în cadrul organizațiilor comerciale. Deși BSC acordă o importanță deosebită integrării complexului de criterii a eficienței activității, componenta financiară se păstrează în calitate de parametru de bază pentru gestiunea bussines-proceselor. Necăutând la realizarea abordării echilibrate, „Sistemul Echilibrat de Indicatori trebuie să se concentreze asupra rezultatelor financiare„ acest lucru este subliniat în mod repetat de către R. Kaplan și D. Norton [48, p.63].

În calitate de indicatori financiari cheie, specifici pentru orice BSC, deosebim:

ROI / EVA;

profitabilitatea;

creșterea veniturilor / structura veniturilor;

eficiența de reducere a costurilor.

Indicatorii grupului de „Clienți” caracterizează segmentele țintă ale pieței de consum a companiei și clienții acesteia. Această componentă a BSC este elaborată după grupa „Finanțe”, deoarece anume caracteristicile pieței pentru care compania activează și determină indicatorii săi financiari.

Indicatorii grupei „ Bussines – procese interne „ sunt caracterizați de tipurile activităților specifice realizate de către companie. Această componentă a BSC este elaborată după grupa „Finanțe” și „Clienți”, deoarece „o astfel de succesiune permite orientarea parametrilor bussines – proceselor interne spre soluționarea problemelor clienților și acționarilor”.

În final, grupa „Instruire și dezvoltare” este compusă din indicatori legați de instruirea personalului. Realizarea obiectivelor în cadrul acestei componente a BSC asigură compania cu infrastructură necesară pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în primele trei componente ale sistemului.

Relațiile cauză-efect dintre grupele sistemului, reprezintă principiul fundamental de constituire a BSC și asigură funcționalitatea acestuia ca instrument de realizare a obiectivelor financiare strategice ale companiei. Existența unor relații de cauză-efect între factorii non-financiari, incluși sub forma de indicatori de performanță în grupurile de „Clienți”, „Bussines-procese interne” și „Instruire și dezvoltare”, precum și rezultatele financiare ale companiei, permit realizarea în cadrul BSC a gestiunii bazate pe factorii rezultatelor financiare viitoare, menținând, în același, timp nivelul necesar de resurse financiare curente. Astfel, „BSC elaborat corect, trebuie să dețină un set de rezultate echilibrate (caracteristici amânate) și factori de atingere a rezultatelor (indicatorii anticipați). În rezultat BSC „pe de o parte, este orientată spre rezultatele financiare pe termen scurt, iar pe de altă parte – accentuează valoarea specială de creare a activelor nemateriale și posibilităților competitive” pentru atingerea obiectivelor financiare strategice ale companiei în perspectivă. Exemplul de constituire a relațiilor cauză-efect între scopurile strategice ale grupelor BSC este prezentat în Figura 1.5.

Astfel de vizualizare a relațiilor cauză-efect între elementele strategiei companiei a fost denumită „harta strategică”. Este evident că harta strategică formulată corect, păstrează aceleași relații de cauză-efect și pentru indicatorii BSC, cu condiția că aceștia reflectă în mod adecvat obiectivele financiare și non-financiare alese de către companie.

Cercetătorii propun diferite algoritme de implementare a BSC ca sistem al gestiunii corporative strategice în ansamblu și gestiunii strategice a finanțelor companiei în particular’

Totuși succint, aceștia pot fi reduși într-o schemă constituită din cinci etape ale BSC, propusă de Hampton J. [43, p.576]:

elaborarea obiectivelor strategice;

constituirea relațiilor cauză-efect;

stabilirea indicatorilor;

stabilirea valorilor-țintă a indicatorilor;

identificarea activităților strategice.

Fig. 1.5. Relațiile cauză-efect între scopurile strategice ale grupelor B.S.C.

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor companiei Insurance Europe

Mai există două posibilități de constituire a BSC – „de sus în jos” sau constituirea în cadrul bussine-unităților companiei. În corespondență cu prima posibilitate, indicatorii elaborați pentru întreaga companie sunt folosiți în calitate de model pentru bussines-unitățile sale. În al doilea caz, situația este opusă: BSC este elaborat pentru bussines-unități în mod separat, după care în baza acestora este formulat BSC-ul pentru întreaga companie.

Elaborarea BSC, în conformitate cu principiile sus-menționate și implementarea acestuia în managementul financiar corporativ, conform metodologiilor elaborate de cercetători, permite organizarea în cadrul companiei a proceselor financiare strategice. În cadrul metodologiei BSC, directorul financiar și alți top – manageri ai companiei se asigură cu informațiile necesare atât despre dinamica factorilor care sunt critici pentru atingerea obiectivelor strategice financiare, cât și despre progresele înregistrate de către companie pentru atingerea rezultatelor financiare planificate. În plus, implementarea BSC la nivelurile de jos ale structurii organizatorice a companiei, duce la orientarea tuturor diviziunilor și angajaților companiei spre atingerea obiectivelor strategice financiare.

Totuși, realizarea obiectivelor financiare strategice și planificarea cu ajutorul tehnologiei BSC nu va contribui la majorarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, dacă compania nu dispune de instrumente operaționale de planificare financiară și monitorizare a progreselor de realizare a obiectivelor strategice financiare.

Astfel, a doua tehnologie de forme a specificului de organizare a managementului financiar în sistemul de gestiune strategică a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este sistemul de bugetare.

Această tehnologie este utilizată mai frecventă în practica de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, atât în străinătate, cât și în România. Formată definitiv ca instrument de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în cadrul companiei la mijlocul secolului trecut, în prezent, în conformitate cu opinia Martin J., Petty J. și Keown A. [61, p.519], „bugetarea reprezintă acea metodă, cu ajutorul căreia sunt gestionate în prezent aproape toate marile corporații din lume”. Un studiu efectuat în 2009 de către compania KPMG, confirmă această teză: 95% dintre companiile respondente aplică bugetarea în practică. În ceea ce privește companiile naționale, experții denotă că multe dintre ele fie deja au implementat, fie în viitorul apropiat, vor aplica acest sistem de bugetare în practică.

Există o multitudine de definiții ale conceptului de „bugetare”, în baza cărora noi putem face o sinteză, astfel: bugetare – este o tehnologie operativă de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, exprimată în procesele de proiectare, execuție, monitorizare și analiză a planurilor financiare detaliate (bugete). Principalele elemente ale tehnologiei de bugetare sunt:

structura financiară a companiei;

structura bugetară a companiei;

procesul bugetar al companiei.

Prin structura financiară a companiei se înțelege structura centrelor de responsabilitate financiară ale acesteia (CRF). CRF reprezintă subdiviziuni structurale, sau asociația diviziunilor structurale ale companiei, responsabile pentru realizarea unui set de obiective financiare operaționale. Necesitatea creării în cadrul companiei a unei structuri financiare, se formează în rezultatul incapacității structurii organizatorice a companiei de a reflecta pe deplin specificul relațiilor economice și financiare între diviziunile sale. Astfel, fără a realiza preventiv structurizarea financiară a departamentelor companiei, este dificil de a evidenția centrele de venituri și cheltuieli ale companiei, a determina direcția de circulație a fluxurilor mijloacelor financiare și în cele din urmă – de a elabora corect planurile operaționale și financiare ale departamentelor și a companiei în ansamblu.

În prezent nu există o tipologie generală a CRF. În „Sisteme modene de control și gestiune: texte și cazuri” [61, p.45] se propune următoarea clasificare a CRF:

CRF – poartă responsabilitatea pentru toate tipurile de indicatori financiari (venituri, cheltuieli, fluxuri de numerar, indicatori bilanțieri);

Centrele de evidență financiară (CEF) – poartă răspunderea doar pentru anumite tipuri de indicatori financiari;

Centrul de apariție a costurilor (CAC) – este responsabil doar pentru cheltuieli.

Cea mai largă răspândire o deține poziția, conform căreia clasificarea CRF se face în conformitate cu indicatorul de bază, pentru care este responsabil. Cel mai frecvent se întâlnesc următoarele tipuri de CRF-uri:

Centrul de profit (profit-centru);

Centrul de venituri;

Centrul de cost;

Centrul pentru investiții.

De asemenea, în literatura de specialitate „Fundamentele Finanțelor Corporative” [111, p.404] există propuneri care combină ambele abordări, care îmbină ambele clasificări a CRF.

În baza structurii financiare se elaborează structura bugetului companiei, care reprezintă ansamblul de forme a planurilor financiare utilizate în gestiunea operativă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ale companiei și a modelelor de interacțiune ale acestora.

Tradițional se evidențiază două forme de bugete financiare (bugetul veniturilor și cheltuielilor, bugetul fluxului de numerar și bugetul de bilanț) și bugete operaționale. Bugetele financiare reprezintă o formă de administrare clasică a rapoartelor financiare. Bugetele operaționale pot fi constituite în baza uneia din cele două paradigme:

Paradigma funcțională;

Paradigma de proiectare.

Conform paradigmei funcționale, activitatea companiei poate fi privită ca un set de funcții exercitate de aceasta. În conformitate cu paradigma funcțională, bugetele operaționale sunt formate în baza desfășurării bussines-proceselor companiei. Analiza bussines-proceselor companiei permite evidențierea anumitor zone funcționale, în cadrul cărora este efectuată gestiunea operativă a finanțelor. În calitate de bugete operaționale de funcționare a paradigmei, pot fi evidențiate următoarele:

bugetul de vânzări;

bugetul cheltuielilor comerciale;

bugetul de producție;

bugetul costurilor de producție;

bugetul de achiziții;

bugetul de salarizare.

Paradigma de proiectare reprezintă activitatea companiei ca un set de proiecte, fiecare având un început și un sfârșit explicit. Gestiunea operativă a finanțelor se realizează în limitele bugetelor diferitor proiecte.

Interconexiunile logice de bază între bugetele companiei sunt prezentate în anexa 1. Aici, bugetele operaționale sunt constituite în conformitate cu paradigma funcțională. Utilizarea tehnologilor de bugetare presupune modelarea explicită a relațiilor date în cadrul planificării pentru asigurarea coerenței întregului model de buget.

Elementul cheie al tehnologiei de bugetare este procesul specific de realizare a acesteia pentru gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Procesul de bugetare include următoarele etape de bază:

elaborarea bugetelor;

executarea bugetelor;

evidența executării bugetelor;

controlul executării bugetelor;

analiza executării bugetelor;

ajustarea sau corectarea bugetelor;

influența managerială (reglarea) bazată pe rezultatele fiecărei dintre etapele (1) – (6).

Schematic principalele etape ale procesului de bugetare sunt prezentate în figura 1.6.

Fig. 1.6. Schema procesului de bugetare

Sursa: elaborată de autor in baza managemntului S.C. FORAJ SONDE S.A VIDELE

Tehnicile de implementare a bugetării propuse de către experți, pot fi prezentate în următoarea succesiune de etape:

elaborarea structurii financiare a companiei;

elaborarea structurii bugetului companiei;

elaborarea tehnicilor de gestiune a evidenței financiare;

elaborarea procedurilor operaționale pentru planificarea financiară și de analiză;

elaborarea regulamentului de realizare a procesului de bugetare.

Constituirea sistemului de bugetare, în conformitate cu principiile sus-menționate și implementarea acestuia în managementul financiar, permite exercitarea unui ciclu continuu de gestiune operativă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, regulând astfel formarea rezultatelor financiare atât în cadrul diferitor direcții funcționale (datorită existenței bugetelor operaționale în structura bugetară a companiei), cât și în departamente separate (datorită structurii financiare formate în cadrul companiei ).

Necesitatea integrării BSC și bugetării într-o tehnologie unică este evidentă. „Planificarea strategică trebuie să fie strâns legată de elaborarea bugetului, dacă vorbim despre faptul că concepția atrage după sine acțiuni”. Experții sunt convinși că „orice indicator bugetar trebuie să fie orientat spre realizarea obiectivelor strategice ale companiei”, iar „ legătura dintre BSC și buget nu numai că este justificată după sens, dar și este firească din punct de vedere matematic”. Potrivit T. Mandel, anume această sinteză a tehnologiilor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni va domina în viitorul apropiat [58, p. 317].

BSC și sistemul de bugetare utilizate împreună ca o tehnologie a sistemului de gestiune strategică a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, asigură monitorizarea continuă asupra realizării obiectivelor strategice financiare ale companiei, identifică cauzele devierii atât în aspect funcțional, cât și în contextul structurii organizaționale și asigură procesul de luare a deciziilor în domeniul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, cu informații necesare. O astfel de organizare a managementului financiar vă permite pe deplin realizarea principiilor de orientare strategică în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

În sistemele tradiționale de gestiune a finanțelor companiei, de multe ori, planificarea strategică și elaborarea bugetului curent erau tratate ca două procese separate [III.7, p.321]. Din contra, în cadrul structurii sistemului de gestiune strategică a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se asigură o legătură strânsă între gestiunea strategică și gestiunea operativă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Obiectivele financiare operative și planurile financiare, elaborate în sistemul de bugetare, sunt necesare și suficiente pentru implementarea strategiei financiare corporative. Astfel, se realizează nu numai transferarea strategiei financiare a companiei la nivelul operațional, dar și se asigură de asemenea, lipsa deciziilor nestrategice în domeniul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

1.3. Problemele implementării sistemelor de control și gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Nici o interpretare teoretică din sfera gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu poate fi productivă fără o aprobare. Apariția sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientat strategic (SGFSAS) este condiționat de dezvoltarea tendințelor globale ale mediului de afaceri. La transformarea sistemului de gestiune a finanțelor companiei în SGFSAS prin intermediul principiilor de orientare strategică, funcția de organizare a managementului financiar se modifică în conformitate cu noile principii ale sintezei tehnologiilor strategice (BSC) și gestiunii operative (bugetarea) a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Totuși, rezultatele utilizării SGFSAS formează o imagine complexă și în același timp contradictorie, a situației contemporane în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate spre strategie [III.13, p. 45].

Pe de o parte, există proiecte de succes și este susținută importanța practică a utilizării tehnologiei BSC și bugetării în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Pe de altă parte, există și exemple eșuate de utilizare a SGFSAS în baza acestor tehnologii, iar funcționalitatea BSC și a sistemelor de bugetare devine obiect de critică din partea multor specialiști. Această situație indică în mod clar despre existența problemelor la utilizarea SGFSAS, care se explică printr-o nepotrivire critică a rezultatelor dorite (și anume creșterea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni).

În prezent nu s-au propus noi tehnologii la fel de populare și răspândite în sfera gestiunii strategice și operative a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, așa ca BSC și sistemul de bugetare. În acest sens, ni se pare rezonabil ca în acest stadiu de dezvoltare a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, să echivalăm problemele existente în utilizarea SGFSAS în ansamblu, și problemele utilizării acestor două sisteme.

Modelul analitic de cercetare a caracterului și cauzelor de apariție a problemelor menționate, este constituit în baza utilizării a două abordări – element și factor.

În cazul primei abordării unde SGFSAS este utilizat în ansamblu, pot fi identificate următoarele probleme:

problema utilizării BSC;

problema utilizării sistemului de bugetare;

problema interacțiunii între sistemul de bugetare și BSC:

între ele;

cu alte tehnologii (financiare, sau tehnologiile altor subsisteme ale gestiunii companiei).

În cazul utilizării abordării factoriale, la construirea modelului analitic se evidențiază următoarele probleme, condiționate de următorii factori:

eroarea datelor de intrare;

parametrii mediului intern al companiei:

factorul de resurse;

factorul uman;

parametrii mediului extern al companiei;

factori economici;

factori psihologici.

Din analiza cauzelor de neobținere a rezultatelor dorite, nu trebuie exclus posibilitatea că tehnologiile BSC și sistemul de bugetare, fie nu sunt compatibile cu sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate spre strategie, fie sunt utilizate neeficient, fie sunt utilizate și potențial sunt efective – dar nu pot fi implementate în SGFSAS în baza tehnicilor elaborate. Este evident că în acest caz, este imposibil de majorat eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Acest factor este definit de noi ca eroarea datelor de intrare.

Sub influența factorului de resurse în cadrul parametrilor mediului intern, pot apărea probleme la utilizarea BSC și a sistemelor de bugetare, din cauza lipsei de resurse calitative pentru implementarea acestora. În calitate de astfel de resurse, deosebim programele de software și specialiștii calificați în domeniul implementării și utilizării tehnologiilor SGSFC, care deseori apar din cauza lipsei de resurse financiare.

Unul dintre aspectele de influență a factorului uman la utilizarea BSC și a sistemelor de bugetare, este destorsarea modelelor și metodelor conceptuale, din cauza erorilor efectuate de specialiști la etapa implementării și / sau utilizării. O astfel de interpretare a acestui factor, îl apropie de factorul de resurse, dar cu toate acestea, noi credem că aceste erori nu întotdeauna apar în rezultatul calificării scăzute a specialiștilor. Al doilea aspect al factorului uman rezidă din așteptările înalte ale conducerii și proprietarilor companiei.

Apariția problemelor la utilizarea BSC și a sistemului de bugetare ca urmare a influenței parametrilor mediului extern, denotă faptul că tehnologiile BSC și de bugetarea, fiind conceptuale și metodologic corecte, pot fi aplicate numai atunci când în țară există un anumit nivel de dezvoltare a relațiilor economice (factorul economic) și a caracteristicilor etno-psihologice a populației (factorul psihologic). În acest caz, absența combinației necesare de parametri a mediului extern, duce la eșuarea implementării acestor tehnologii. Astfel, funcționalitatea BSC și a sistemului de bugetare poate fi redusă semnificativ din cauza mentalității specifice a țării, exprimate de exemplu, prin stilul de conducere.

Apariția problemelor la utilizarea SGFSAS pot fi condiționate de influența simultană a mai multor factori.

Critica conceptuală a BSC poate fi redusă la următoarele obiecții principale:

în modelul BSC reflectarea relațiilor cauză-efect poartă un caracter calitativ, iar importanța statistică a acestora este slab justificată;

în modelul BSC nu sunt luate în considerație interesele diferitelor grupuri de persoane;

în modelul BSC nu sunt luate în considerație condițiile de incertitudine și risc.

Deși constituirea unui model multilateral de stabilire a obiectivelor, din punct de vedere teoretic este justificată, aplicarea practică a BSC vizează, în principal, interesele proprietarilor. Interesele altor grupuri de persoane sunt privite ca factori de restricție.

Deoarece R. Kaplan și David P. Norton, când au elaborat conceptul BSC nu au avut drept scop elaborarea detaliată a proceselor de stabilire a obiectivelor țintă, în opinia noastră nu este întemeiat să facem obiecții despre ignorarea de către savanți a problemelor cu privire la incertitudine și risc. Estimarea incertitudinii și riscului în modelele strategice de planificare a finanțelor, este unul dintre cele mai importante aspecte ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și este o sarcină cu caracter instrumental, care corespunde metodelor concrete, utilizate în cadrul constituirii BSC.

Cea mai importantă problemă ar fi stabilirea relațiilor cauză-efect, stabilite la constituirea hărților strategice. R. Kaplan și D. Norton invocă analiza corelațională, ca exemplu de instrumente pentru realizarea feedbackului strategic [50, p.107]. Totuși, acest instrument este greu de aplicat din cauza datelor insuficiente pentru efectuarea analizei, iar acumularea unor indicatori necesari, corelează cu apariția riscului de realizare în cadrul companiei a unei strategii financiare incorecte. Faptul că autorii concepției BSC nu propun utilizatorilor tehnici de stabilire a relațiilor cauză-efect, este un dezavantaj a sistemului BSC. Cu toate acestea, în opinia noastră, stabilirea relațiilor incorecte în mare măsură sunt condiționate de factorul uman.

J. Hope și R. Fraser, autorii conceptului „gestiunea dincolo de buget” (Beyond Budgeting), care devine tot mai popular, au formulat trei motive principale pentru inadmisibilitatea bugetării:

Bugetarea – proces greoi și costisitor;

Bugetarea – puțin folositoare în mediul competitiv de astăzi;

Gradul de manipulare a cifrelor contabile a atins un nivel inacceptabil.

Utilizarea insuficientă a bugetării în cadrul mediului concurențial contemporan se elimină la aplicarea SGFSAS. Integrarea BSC și a sistemului de bugetare este un răspuns destul de adecvat la modificările mediului de afaceri, recunoscute parțial de J. Hope și R. Fraser.

În afară de aceasta, cu privire la practica română , în opinia savantului Stancu I. [96, p. 126]: „Se poate oare de afirmat că gestiunea prin bugete este depășită? Da, dacă pentru întreprinderea dumneavoastră aceasta este doar o practică de rutină …”. Totuși, deși companiile românești tradițional încep construirea SGFSAS de la implementarea bugetării, „Bugetarea în România nu este încă un instrument de management regulat”.

Problema manipulării cifrelor în rapoarte nu este, în opinia noastră, o problemă specifică bugetării, deoarece această problemă se regăsește în orice tip de evidență. După cum menționează M. Meyer, „ar fi nerezonabil, dacă oamenii nu ar manipula cu formulele de care depinde prosperitatea lor” [71, p.255].

Aceasta este o problemă cu care trebuie de luptat, prin înăsprirea metodelor de control financiar, dar această problemă nu trebuie privită ca obstacol fundamental în aplicarea bugetului.

Utilizarea considerabilă a resurselor bugetului, nu trebuie să fie un motiv pentru neutilizare tehnologii SGFSAS. Cu toate acestea, în timp ce specialiștii evidențiază proiectele reușite de implementare a bugetării, ca ipoteză de bază trebuie de considerat existența unor posibilități de găsire a echilibrului optim dintre „costuri și rezultate” la utilizarea SGFSAS.

În cele din urmă, Brealey R. și Mayers H. critică dur procesul planificării financiare [26, p.639]. Din formularea „legii a treia a lui Brealey R.și Mayers H.” – „În orice domeniu vor exista întotdeauna 10 probleme, care trebuiesc soluționate, dar care nu au încă o decizie formală” – ei constată că „niciun model nu este capabil să indice cea mai bună strategie din toate strategiile financiare posibile”.

În opinia noastră, o astfel de obiecție nu poate fi luată în considerație. Deoarece viitorul nu este determinat, iar incertitudinea și riscul sunt elemente caracteristice, inerente activității financiare. [III.8, p.23]. Formând un set de strategii financiare alternative, managerul financiar tinde, în baza presupunerilor, să determine cele mai optime căi de soluționare a problemelor, în condițiile unui mediu schimbător și instabil. Desigur, alegerea „celei mai bune” strategii financiare poate, în cele din urmă, să nu ducă la realizarea obiectivelor din cauza imprevizibilității modificării factorilor. Totuși, acest lucru nu poate servi drept obiecție a planificării financiare ca metodă, deoarece primirea deciziilor financiare în baza oricăror alte metode, de asemenea va asigura elaborarea celei mai bune strategii financiare.

Astfel, analiza efectuată ne permite să afirmăm că problema utilizării SGFSAS nu are legătură (sau, nu întru totul are legătură) cu erorile conceptuale și metodologice, iar BSC și sistemul de bugetare, sunt utilizate în general pentru soluționarea sarcinilor gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Cele mai nereușite proiecte de implementare a SGFSAS se datorează influenței parametrilor mediului intern a companiei, această problemă domină în fața erorile metodologice, care încalcă atât metodologia implementării SGSFC, cât și principiile generale de orientare strategică. Cercetătorii identifica următoarele erori majore de acest gen:

lipsa unei strategii financiare ca atare;

dispersarea elementelor-cheie a SGFSAS – BSC și sistemului de bugetare;

abordare pe bază de modele, copierea experienței altor companii fără a lua în considerație specificul propriei companii;

lipsa legăturilor dintre SGFSAS cu alte subsisteme de gestiune, în special – lipsa legăturii BSC și sistemului de bugetare cu sistemul de stimulare a personalului;

înlăturarea conducerii superioare a companiei de la procesul de implementare a SGSFC;

înăsprirea controlului, în locul stimulării inițiativelor strategice.

De asemenea se evidențiază și greșelile automatizării SGFSAS. Multe produse software propuse pe piață, duc la apariția problemei de selectare a celui mai bun și potrivit software, în lipsa unor criterii de eficiență a lor. În afară de aceasta, cea mai semnificativă problemă în companiile autohtone este practica creată a „automatizării haosului”. Profesorul S. G. Falco întemeiat a menționat că „noi trebuie să distingem BSC ca sistem al managementului și BSC ca un sistem-IT. Cu alte cuvinte, implementarea BSC numai ca un IT-sistem nu înseamnă că compania a implementat și BSC ca un sistem de management”.

Un impact semnificativ asupra eficienței implementării SGSFC în practica română o au parametrii mediului exterior. Savantul Brezeanu P. [21, p.259] în lucrarea sa „Gestiunea financiară a intreprinderii”, distinge, printre altele, următoarele caracteristici naționale unicale:

orientarea spre obținerea rapidă a unui profit maxim;

predomină luarea unor decizii manageriale extrem de simple, care vizează relativ ușor atingerea obiectivelor;

Insuficiența motivației managerilor și angajaților companiilor, apariția pasivității și îndoielii în propriile forțe.

Această combinație de parametri a mediului extern creează probleme suplimentare pentru implementarea eficientă a SGFSAS în România. Cel mai probabil, „cele mai multe companii încă mai trebuie să treacă anumite etape de dezvoltare într-un interval de timp scurt (2-7 ani)”, înainte ca la ele să apară necesitatea reală de implementare a SGFSAS.

Efectuarea analizei factoriale de utilizare a SGFSAS a arătat că există probleme în implementarea SGFSAS, cel mai evident acestea se observă în practica autohtonă. Acest fapt este cauzat de ciocnirea încercărilor de a accelera procesul de trecere a companiilor române la nivelul standardelor internaționale de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, evident că cu dificultăți obiective. Respingerea principiilor de evoluție în dezvoltare, tinderea spre constituirea cât mai rapidă a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni după modelul companiilor – lideri pe piața mondială, duce la erori metodologice semnificative la implementarea SGFSAS.

Cu toate acestea, studiul realizat de compania „MAG CONSULTING” a arătat că aplicarea eficientă a SGFSAS în România este posibilă acum, și se observă atât în rândul firmelor mari, cât și a celor mici.

Noi credem că utilizarea conceptual corectă a BSC și a sistemului de bugetare ca tehnologii de bază a SGFSAS , poate fi destul de limitată în condițiile române la etapa actuală de dezvoltare a relațiilor social-economice și practicii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Totuși, faptul existenței proiectelor implementării cu succes a acestor tehnologii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, denotă existența soluțiilor de hotărâre a problemelor de implementare a SGFSAS în contextul român. În acest context, sarcina de bază orientată spre eliminarea problemelor SGFSAS în contextul român, este evaluarea adecvată a eficienței economice a acestor sisteme.

1.4. Concluzii la capitolul 1.

Deoarece sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni reprezintă un subsistem al managementului companiei, atunci strategia financiară – este o strategie funcțională, care se include în strategia corporativă generală, iar implementarea principiilor de orientare strategică, de asemenea, afectează sfera gestiunii finanțelor companiei.

Astfel, sistemul de gestiune al finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este un sistem prin care sunt influențate finanțele companiei pentru atingerea efectelor pozitive. Efectele pozitive se manifestă prin maximizarea profiturilor companiei, maximizarea valorii sale pe piață, obținerea unor fluxuri de numerar, etc.

În sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în calitate de subiect de gestiune intervine serviciul financiar (manageri financiari) al companiei. Implementând metode și instrumente financiare specifice, managerii financiari influențează obiectele de gestiune, care sunt

Sursele resurselor financiare;

Resursele financiare;

Relațiile financiare – atât din cadrul companiei, cât și din afara ei, și anume relațiile cu statul și alte companii.

Astfel, analiza efectuată a confirmat ideea implementării în sistemul de gestiune corporativă a companiei, principiile companiei orientate spre strategie, a schimbat în mod semnificativ rolul și locul subsistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în sistemul general de gestionare.

Conform paradigmei funcționale, activitatea companiei poate fi privită ca un set de funcții exercitate de aceasta. În conformitate cu paradigma funcțională, bugetele operaționale sunt formate în baza desfășurării bussines-proceselor companiei. Analiza bussines-proceselor companiei permite evidențierea anumitor zone funcționale, în cadrul cărora este efectuată gestiunea operativă a finanțelor. În calitate de bugete operaționale de funcționare a paradigmei, pot fi evidențiate următoarele:

bugetul de vânzări;

bugetul cheltuielilor comerciale;

bugetul de producție;

bugetul costurilor de producție;.

bugetul de achiziții;

bugetul de salarizare.

Paradigma de proiectare reprezintă activitatea companiei ca un set de proiecte, fiecare având un început și un sfârșit explicit. Gestiunea operativă a finanțelor se realizează în limitele bugetelor diferitor proiecte.

Interconexiunile logice de bază între bugetele companiei sunt prezentate în figura 1.6. Aici, bugetele operaționale sunt constituite în conformitate cu paradigma funcțională. Utilizarea tehnologilor de bugetare presupune modelarea explicită a relațiilor date în cadrul planificării pentru asigurarea coerenței întregului model de buget.

În sistemele tradiționale de gestiune a finanțelor companiei, de multe ori, planificarea strategică și elaborarea bugetului curent erau tratate ca două procese separate. Din contra, în cadrul structurii sistemului de gestiune strategică a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se asigură o legătură strânsă între gestiunea strategică și gestiunea operativă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Obiectivele financiare operative și planurile financiare, elaborate în sistemul de bugetare, sunt necesare și suficiente pentru implementarea strategiei financiare corporative. Astfel, se realizează nu numai transferarea strategiei financiare a companiei la nivelul operațional, dar și se asigură, de asemenea, lipsa deciziilor nestrategice în domeniul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

În prezent nu s-au propus noi tehnologii la fel de populare și răspândite în sfera gestiunii strategice și operative a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, așa ca BSC și sistemul de bugetare. În acest sens, ni se pare rezonabil ca în acest stadiu de dezvoltare a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic, să echivalăm problemele existente în utilizarea SGFSAS în ansamblu, și problemele utilizării acestor două sisteme.

Modelul analitic de cercetare a caracterului și cauzelor de apariție a problemelor menționate, este constituit în baza utilizării a două abordări – element și factor.

În cazul primei abordări unde SGFSAS este utilizat în ansamblu, pot fi identificate următoarele probleme:

problema utilizării BSC;

problema utilizării sistemului de bugetare;

problema interacțiunii între sistemul de bugetare și BSC:

între ele;

cu alte tehnologii (financiare, sau tehnologiile altor subsisteme ale gestiunii companiei).

În cazul utilizării abordării factoriale, la construirea modelului analitic se evidențiază următoarele probleme, condiționate de următorii factori:

eroarea datelor de intrare;

parametrii mediului intern al companiei:

factorul de resurse;

factorul uman;

parametrii mediului extern al companiei;

factori economici;

factori psihologici.

Din analiza cauzelor de neobținere a rezultatelor dorite, nu trebuie de exclus posibilitatea că tehnologiile BSC și sistemul de bugetare, fie nu sunt compatibile cu sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate spre strategie, fie sunt utilizate neeficient, fie sunt utilizate și potențial sunt efective – dar nu pot fi implementate în SGFSAS în baza tehnicilor elaborate. Este evident că în acest caz, este imposibil de majorat eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Acest factor este definit de noi ca eroarea datelor de intrare.

Astfel, analiza efectuată ne permite să afirmăm că problema utilizării SGFSAS nu are legătură (sau, nu întru totul are legătură) cu erorile conceptuale și metodologice, iar BSC și sistemul de bugetare, sunt utilizate în general pentru soluționarea sarcinilor gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Cele mai nereușite proiecte de implementare a SGFSAS se datorează influenței parametrilor mediului intern a companiei, această problemă domină în fața erorile metodologice, care încalcă atât metodologia implementării SGSFC, cât și principiile generale de orientare strategică. Cercetătorii identifica următoarele erori majore de acest gen:

• lipsa unei strategii financiare ca atare;

• dispersarea elementelor-cheie a SGFSAS – BSC și sistemului de bugetare;

• abordare pe bază de modele, copierea experienței altor companii fără a lua în considerație specificul propriei companii;

• lipsa legăturilor dintre SGFSAS cu alte subsisteme de gestiune, în special – lipsa legăturii BSC și sistemului de bugetare cu sistemul de stimulare a personalului;

• înlăturarea conducerii superioare a companiei de la procesul de implementare a SGSFC;

• înăsprirea controlului, în locul stimulării inițiativelor strategice.

Noi credem că utilizarea conceptual corectă a BSC și a sistemului de bugetare ca tehnologii de bază a SGFSAS , poate fi destul de limitată în condițiile române la etapa actuală de dezvoltare a relațiilor social-economice și practicii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Totuși, faptul existenței proiectelor implementării cu succes a acestor tehnologii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, denotă existența soluțiilor de hotărâre a problemelor de implementare a SGFSAS în contextul român. În acest context, sarcina de bază orientată spre eliminarea problemelor SGFSAS în contextul român, este evaluarea adecvată a eficienței economice a acestor sisteme.

2. METODOLOGIA EVALUĂRII ECONOMICE A EFICIENȚEI GESTIUNII FINANȚELOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE PE ACȚIUNI

2.1 Fundamentele evaluării economice ale eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

În etapa actuală de dezvoltare a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, problema evaluării eficienței economice a gestiunii acestora devine tot mai actuală.

În practica română și internațională, în evaluarea eficacității gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, sunt interesate în primul rând companiile – contractante și managerii financiari care promovează gestiunea anticriză. Acest lucru se datorează faptului că “astăzi, în toată lumea, cazurile de faliment, scandalurile despre faliment, precum și daunele rezultate din cauza falimentului, au atins un nivel fără precedente”. Astfel, studiul realizat de către specialiștii Băncii Mondiale a arătat că în țările dezvoltate, oficial în perioada anilor 2000, în medie de 1 % din totalul companiile, anual, ajungeau la faliment [51, p.720].

Necesitatea unei evaluări adecvate a eficienței gestiunii finanțelor companiei este prezentă și în practica română, deoarece situația financiară a companiilor românești, în mediul economic actual, continuă să fie caracterizată ca fiind în criză. Potrivit statisticilor oficiale, mai mult de 56% din întreprinderile autohtone au semne de insolvență

Analiza complexa a fundamentelor de evaluare a eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este oportun să fie efectuată în două direcții. Prima direcție este analiza abordărilor care ne va permite să înțelegem esența uneia dintre cele mai evaluate caracteristici ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – eficiența gestiunii. A doua direcție este analiza evaluării eficienței ca – tip specific de activitate, după evaluarea cantitativă a acestei caracteristici.

Cercetarea primei direcții de analiză se complică prin faptul că majoritatea autorilor consideră că categoria de eficiență este auto-evidentă. În consecință la aceasta, ei nu prezintă nici o definiție, sau abordare a acestui domeniu specific gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Această situație ne determină să efectuăm analiza definiției „eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni” în mod indirect – prin intermediul indicatorilor propuși de către savanți, la exprimarea cantitativă ale acestei caracteristici.

Diferențierea abordărilor față de definiția eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este condiționată de intersectarea a două paradigme ale managementului financiar. În cadrul paradigmei clasice, scopul principal al managementului financiar este asigurarea generării de profituri. În această paradigmă, eficiența gestiunii finanțelor este tratată ca o capacitate de obținere a unui profit maxim posibil reieșind din resursele disponibile din companie. În conformitate cu cele expuse, în calitate de indicatori principali ai evaluării eficienței gestiunii finanțelor apar diferiți coeficienți de rentabilitate. Butler R., Davies L., Pike R. și Sharp J. [25, p.319] – prezintă astfel de interpretări ale eficienței.

Viziuni similare au Dedu V., Lee C., Finnerty J, și Manolescu G. [33, p. 217]. În același timp, ei mai introduc și conceptul de “eficiență internă”, care se înțelege ca “capacitatea managerilor firmei de a organiza transmiterea eficientă și rațională a resurselor în timpul activității economico-financiare actuale” și care este propusă a fi evaluată prin intermediul indicatorilor activității antreprenoriale.

În lucrările savanților Martin J., Petty J., Keown A., Scott D. și Marăcine V. [61, p. 500], este prezentat un complex de abordări, în cadrul cărora se constituie un model factorial și se prezintă analiza intensificării utilizării tuturor resurselor companiei, inclusiv a celor materiale și de muncă. Autorii ies dincolo de domeniul analizei financiare propriu zise prin includerea în modelul factorial a informației non-financiare. Necautând la aceasta, această abordare rămâne a fi în cadrul paradigmei clasice, deoarece eficiența gestiunii finanțelor companiei este determinată de diverși indicatori ai rentabilității.

Maximizarea profitului și maximizarea valorii reprezintă două obiective dominante ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Totuși, în opinia noastră, astfel de interpretări înguste a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu sunt suficient de întemeiate.

Înțelegerea finanțelor ca circulația profiturilor, care se desfășoară în trei etape (distribuirea inițială, redistribuirea, utilizarea finală), atunci și eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni trebuie să fie luată în considerare în toate aceste etape. Astfel, formarea profitului net este strâns legată de formarea veniturile primare (de exemplu, salariile angajaților) și veniturilor secundare (de exemplu impozitele directe). Evident că maximizarea profiturilor, scopul de bază al companiei, nu duce concomitent la optimizarea proceselor de distribuție sus-menționate din punct de vedere al economiei unui stat. Ineficiența proceselor de distribuție în cadrul companiei, poate duce la apariția conflictelor cu organele de gestiune statală, cu personalul și partenerii de afaceri, care în cele din urmă va afecta în mod inevitabil profiturile companiei.

Argumente similare pot fi aduse, și referitor la valoarea maximă a companiei – ca criteriu principalul de eficiență a gestiunii finanțelor sale. Prioritatea intereselor unor părți interesate (în acest caz – proprietarii, acționarii companiei), neacordând atenție suficientă intereselor altor părți participante la procesul de circulație a fluxurilor de numerar, nu poate asigura atingerea obiectivelor companiei.

Pentru reflectarea adecvată a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în indicatori de performanță, trebuie de luat în considerare complexitatea sistemului de relații monetare ale companiei (figura 2.1).

Ca urmare a relațiilor monetare interne și externe, care la rândul lor se împart în relații cu diferiții subiecți ai procesului de distribuție a veniturilor financiare, procesul de formare a obiectivelor managementului financiar este unul complex și controversat. Acesta decurge în cadrul situațiilor de conflict de interese, între diferite grupe de persoane, fapt ce impune găsirea unui echilibru optim între acestea. Interpretările înguste ale eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni analizate, într-o oarecare măsură țin cont de acest specific.

Fig. 2.1 Sistemul principalelor relații monetare ale companiei

Sursa: elaborată de autor în baza contractelor S.C. FORAJ SONDE S.A VIDELE

În timp ce interpretările înguste ale eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt axate spre reducerea evaluării acesteia la un singur indicator, sau la mai mulți indicatori de același tip (de exemplu, indicele rentabilității), în cadrul interpretării complexe ale eficienței se menționează că un singur indicator și valoarea limită a acestuia, nu poate fi un criteriu de evaluare. Deoarece este aproape imposibil de a măsura și exprimă eficiența activității întreprinderii, printr-un indicator unic, indiferent de modul în care acesta poate fi generalizat, într-o interpretare mai complexă eficiența gestionării fluxurilor financiare a companiei este determinată de un sistem de indicatori de performanță financiari.

În multe cazuri, coeficientul integral este propus ca indicator principal de evaluare a eficienței economice a structurilor corporative și care este format din componente individuale ale sistemului ales de indicatori. Totuși. acest lucru, în opinia noastră, nu elimină principala diferență a interpretărilor înguste ale eficienței.

Interpretarea complexă a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este prezentată în lucrările savantului Mason J. [68, p.806] și alți autori. La această interpretare, cea mai complexă caracteristică ale activității financiare a companiei este starea (situația) financiară, care poate fi definită ca o formă de manifestare a proprietăților esențiale a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Astfel, în cele ce urmează, vom trata eficiența economică a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, ca o capacitate a companiei care în decursul unei anumite perioade de timp va atinge și menține un anumit nivel a situației financiare, cu resursele existente.

În conformitate cu această interpretare pot fi distinse două componente ale eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – componenta statică și dinamică. Componenta statică caracterizează nivelul de atingere a situației financiare necesare activității companiei. Componenta dinamică caracterizează capacitatea companiei de a menține acest nivel în viitor.

Procesul de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ca o activitate specifică, implică atât dificultăți tehnice, cât și probleme fundamentale [III.10,p.1117]. La problemele fundamentale, ce determină dezvoltarea abordărilor evaluării acestei caracteristici ale activității financiare, se referă următoarele:

măsurabilitatea principială a eficienței;

degradarea indicatorilor de performanță;

argumentarea extrapolării.

Problema măsurabilității principiale sau nemăsurabilității a astfel de caracteristici ca eficiența, este strâns legată cu posibilitățile gândirii umane, capacitatea de a formaliza și măsura diferite categorii. Aparatul de categorii permite construirea structurilor, care se includ în eficiența gestiunii companiei, de exemplu costurile sociale și psihologice, precum și efectuarea comparării și alegerii în absența unor criterii clare. Dar evaluarea eficienței în astfel de interpretare largă, precum și încercările de a formaliza procesul de gândire umană este extrem de dificilă.

A doua problemă fundamentală în evaluarea eficienței – este problema degradării indicatorilor acesteia. Aici, sub degradarea indicatorilor se subînțelege pierderea capacității de a reflecta eficiența în timp.

Orice indicator de evaluare a eficienței este oportun să fie aplicat numai în cazul, în care acesta permite comparația a două obiecte din punct de vedere al eficienței lor. Verificarea oricărui indicator de eficiență se efectuează prin determinarea capacității acestuia de a distinge nivelurile eficienței (nivel înalt, nivel jos). Pentru aceasta este necesar de a se constata o variație anumită a acestui indicator, premeditat pentru o grupă anumită a obiectelor cercetate. Dacă valoarea indicatorului selectat nu variază suficient de la un obiect în grupa altui obiect, atunci acest indicator nu este de folos pentru a efectua o evaluare.

Cercetările efectuate de către H. Mayers în diferite domenii de activitate – de la sportul de performanță la energia nucleară, arată că o parte semnificativă a indicatorilor utilizați în evaluarea eficienței, au tendința de micșorare a variabilității odată cu trecerea timpului [67, p.124].

Cauzele degradării indicatorilor de eficiență pot fi diferite, dar în general, reflectă cele două procese principale – pozitive și negative.

Pe de o parte, indicatorii eficienți care devin accesibili publicului, stimulează companiile în îmbunătățirea activității lor. Ca rezultat se micșorează lacunele în evaluarea celor mai bune companii și a celor mai rele de pe piață.

Pe de altă parte, divulgarea informației despre eficiența activității, conduce la tendința companiilor de a se prezenta într-o lumină mai bună decât cea reală. Acest proces este însoțit de efectuarea manipulărilor în efectuarea evaluării eficienței. Din cauza distribuirii inegale a informațiilor, acest fenomen este foarte răspândit în domeniul activității financiare a companiei, unde proporțiile manipulării cifrelor contabile au atins un nivel inacceptabil. Acest lucru este firesc la evaluarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, care deseori este direct legată de premierea managerilor financiari. Pe bună dreptate este remarcat de H. Mayers „ar fi irațional dacă oamenii nu ar manipula cu formulele de care depinde bunăstarea lor” [67, p.109].

În acest sens, trebuie să se țină cont de faptul că la etapa constituirii metodologiei de evaluare a eficienței, pot fi selectați nu indicatorii care bine reflectă caracteristicile activității financiare ale companiei pe un anumit interval de timp, ci indicatorii care relativ ușor pot fi măsurabil.

În continuare, folosind termenul de „degradare a indicatorilor financiari”, noi vom avea în vedere un proces mai semnificativ de manipulare a indicatorilor.

A treia problemă fundamentală – este problema justificării (argumentării) extrapolării indicatorilor de eficiență. Orice evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se bazează pe datele financiare referitoare la perioadele de gestiune expirate. În același timp, scopul oricărei evaluări a eficienței este primirea deciziilor despre influențele gestiunii orientate spre viitor.

Problema constă în aceea că gestiunea eficientă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în trecut nu garantează gestiunea eficientă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în viitor. Prognozarea parțială poate fi considerată știință. În măsura în care viitorul nu este determinat de prezent (și de multe ori așa și este), prognozările sunt imposibile.

Această ipoteză este confirmată de numeroase exemple din practica. De exemplu, R. Foster și S. Kaplan aduc următoarele statistici: din 100 cele mai mari companii din SUA incluse în lista B. C. Forbes în 1917, în anii 1987, 61 au încetat să mai existe, iar din restul 39, doar 18 se mențin în rândul celor mai mari companii.

O situație similară se observă în analiza statisticilor privind indicele S & P 500. Din numărul de companii incluse în calculul acestuia în 1957, în anul 1997 au rămas numai 74 din acestea, iar rotația companiilor în indice, inițial efectuată în anii 1920-1930 – 1,5%, în 1998 s-au apropiat de 10%. Astfel, durata medie de aflare a companiilor în componența indicelui S & P 500 s-a redus de la 65 la 15-20 de ani (după cum se vede în figura 2.2.) și, în consecință, la sfârșitul anului 2020 tot mai puține companii vor rămâne în categoria de “longevivi.”

Fig. 2.2. Durata medie de aflare a companiilor în componența indicelui S & P 500

Sursa: elaborată de autor în baza indicelui S & P 500

Justificarea extrapolării și a variabilității indicatorilor de eficiență, reprezintă două aspecte contradictorii de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și în condițiile actuale de dezvoltare a sistemului financiar global, acest conflict are tendință de exacerbare. Turbulența mediului de afaceri contemporan, intensifică variabilitatea indicatorilor. Dacă compania activează într-o piață turbulentă, atunci însăși instabilitatea pieței asigură variația necesară pentru evaluarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. De asemenea, limitează în mod semnificativ, extrapolarea rezultatelor estimate.

Efectuarea analizei semnificative a fundamentelor evaluării eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a arătat că, deși termenul de „eficiență” este considerat a fi unul de ordin intuitiv, în realitate definiția eficienței, ca o caracteristică a performanțelor financiare a companiei este complexă și ambiguă.

Cu toate acestea, evaluarea adecvată a eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu ni se pare principial imposibil de realizat. Ea poate fi obținută cu precizie relativă. Deoarece acțiunea negativă a factorilor fundamentali, care influențează evaluarea eficienței, nu poate fi eliminată, această influență trebuie să fie redusă la minimum prin elaborarea unor metode concrete de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

2.2 Evaluarea metodelor existente pentru determinarea eficienței economice a gestiunii și controlului finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

Analiza de conținut a conceptului de „gestiunea eficientă a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni” și examinarea problemelor majore legate de procesul de evaluare a acestei caracteristici ale activității financiare a companiei, ne permite să formulăm cerințe (condiții) pentru metodele concrete de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni [III.14].

Condițiile principiale față de orice metodă de evaluare a eficienței economice ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt legate de complexitatea acesteia (cuprinderea diferitor aspecte ale finanțelor companii), precum și reducerea la minim a influenței negative a factorilor fundamentali care influențează procesul de evaluare a eficienței.

Elaborarea metodelor se reduce de obicei la condițiile de selectare a elementelor sistemului de indicatori ai eficienței și identificarea relațiilor dintre aceștia. În general, specialiștii sunt de părerea că sistemele de indicatori necesari evaluării eficienței și coeficienței integrali ai acestora, trebuie să fie proiectați în baza acestor sisteme și să îndeplinească următoarele condiții:

număr optim de indicatori;

conținut;

stabilitate.

Condiția față de numărul optim de indicatori include cerințe față de volumul și suficiența acestora. Pe de o parte, sistemul ales de indicatori trebuie să caracterizeze pe deplin obiectul ales de evaluare – eficiența economică a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Pe de altă parte, numărul indicatorilor constituiți în sistem, nu trebuie să fie prea mare, deoarece în caz contrar vor fi epuizate limitele naturale de asimilare a informațiilor și astfel informațiile vor fi pierdute.

Condiția față de conținutul indicatorilor eficienței economice ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este formată din relevanța și interpretabilitatea acestora. Aceasta înseamnă că, în primul rând, fiecare dintre indicatorii care alcătuiesc sistemul de evaluare, trebuie să reflecte în mod adecvat un anumit aspect al eficienței economice a gestiunii finanțelor companiei. În al doilea rând, dacă în baza sistemului general de evaluare se constituie un coeficient integral, atunci aceasta ar trebui să aibă o interpretare economică de conținut.

În același timp, noțiunea de „interpretare economică complexă” trebuie, în opinia noastră, să fie interpretă într-un sens mai larg ca: o posibilitate de utilizare în luarea deciziilor manageriale din domeniul economic, și nu ca o posibilitate de a avea sens economic. Într-adevăr, în majoritatea cazurilor, coeficienței integrali calculați în aceste metode nu au un sens economic explicit. Astfel, de exemplu ei nu pot fi exprimați în unități monetare. Dar, în același timp, servind ca indicatori de calitate, acești coeficienți permit diferențierea companiilor după nivelul acestora de eficiență a gestiunii finanțelor, adică pot fi economic interpretați.

În cele din urmă, condiția față de stabilitate, presupune posibilitatea efectuării presupunerilor corecte cu privire la eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în baza sistemului ales de indicatori ale evaluării eficienței, care trebuie să se mențină în timp, precum și să țină cont de schimbarea apartenenței regionale și / sau ramurale ale companiei analizate.

Interpretarea adoptată de noi, în care eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este considerată ca capacitatea companiei de a atinge și menține un anumit nivel financiar cu resursele disponibile într-o perioadă de timp, permite să echivalăm metodele de evaluare a eficienței, cu metodele de evaluare a situației financiare a companiei. În același timp, diverse categorii de metode, definite formal ca „metode de prognozare a falimentului companiei”, de asemenea trebuie să fie analizate, deoarece, în opinia noastră, aceste metode, de asemenea pot fi incluse în metodele de evaluarea a situației financiare a companiei.

În calitate de obiecte de analiză, sunt alese atât metode cunoscute pe larg, cât și noi studii propuse de specialiști pentru evaluarea stării financiare a companiei. O condiție de constituire a metodelor de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este complexitatea acestora. Prin urmare, grupa de metode analizate poate fi redusă la metodele complexe de evaluare a situației financiare a companiei, adică acele metode care caracterizează cel puțin două dintre cele patru aspecte fundamentale ale situației financiare a companiei (rentabilitate, cifra de afaceri, lichiditate, stabilitate). Ca urmare, grupa respectivă poate fi formată din următoarele metode:

Metoda W. Beaver;

Scorul-Z a lui E. Altman;

Metoda ZETA, E. Altman, R. Holdman, P. Narayanan;

Metoda J. Fulmer;

Metoda G. Springate;

Metoda R. Tafflera;

Metoda R. Lis;

Metoda de A.A Fridlyand.

Metodele din grupul analizat sus-menționat, după părerea noastră, pot fi clasificate în conformitate cu aspectele de constituire a lor, după cum urmează:

formale;

integrale;

sectoriale;

neformale.

Majoritatea metodelor ale analizei complexe pentru evaluarea situației financiare, reprezintă niște metode formale, la baza cărora stau anumiți algoritmi numerici. Iar, toate metodele formale de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt formate conform unuia dintre cele două aspecte. În conformitate cu primul aspect, din elementele sistemului de indicatori care formează baza metodelor de evaluare, se formează un coeficient integral, iar din valorile acestuia se fac evaluările necesare. Astfel de metode (definite ca metode de tip integral) sunt cele mai răspândite în practică.

În cadrul celei de-al doilea aspect, nu se formează coeficientul integral, în schimb se formează anumite intervale de valori – incluse în calcularea indicatorilor. În dependență de combinația intervalelor în care se află valorile indicatorilor, se stabilesc clasele situației financiare a companiilor. Câte o dată, în cadrul acestui aspect și pentru a nimeri într-un anumit interval se atribuie un număr stabilit de puncte și se calculează scorul final care stabilește situația financiară a companiei. Astfel de metode (le vom defini ca metode de tip sectorial) și sunt mai puțin utilizate. Astfel, în categoria de metode sus-menționate, metodele de tip sectorial este nr.1, și reprezintă o variantă mixtă, în care aspectul sectorial este combinat cu calcularea coeficientului integral.

În afară de metodele formale, unii autori propun și metode neformale de evaluare a situației financiare a companiei [97, p.389]. Ele se realizează fie prin constituirea uni algoritm de întrebări sub formă de test: cu răspunsuri pozitive sau negative, după care se poate judeca despre nivel de eficiență a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, sau necesită notarea prin puncte a factorilor financiari și non-financiari care determină posibilitatea agravării situației financiare în viitor.

Metodele de tip integral pot fi grupate în funcție de metodica de formare a coeficienților integrali. Astfel, printre metodele de tip integral putem evidenția următoarele metode:

metode statistice;

metoda de evaluare prin rating;

metoda expert;

metode matematice contemporane.

Pentru a obține o variantă optimă în analiza comparativă a datelor din metode, în opinia noastră, calculele trebuie să fie efectuate în baza datelor unui grup de companii, acest grup trebuie să cuprindă atât companii care se află în pragul de faliment, cât și cele care funcționează normal. Astfel, dacă vom considera situația de faliment ca o situație de ineficiența maximă a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, atunci aceste calcule ar putea arăta aplicabilitatea acestor metode pentru evaluarea eficienței gestiunii finanțelor companiei. Cu toate acestea, lipsa unor date statistice despre companiile din România care au falimentat deja, nu ne permite să realizăm această metodă în practica autohtonă.

În lucrările a unor savanți, Reka V., Stefan P. se încercă să compenseze lipsa acestor date statistice, și efectuează o analiză comparativă a metodelor de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni realizate în una și aceeași companie. În opinia noastră, efectuarea aprecierilor în baza unui singur caz, nu este corect, de altfel și efectuarea aprecierilor în baza unei analize comparative a unui grup de companii care au o eficiență înaltă de gestiune – este nedrept.

De asemenea, printre metodele analizate domină metodele de tip integral. În cele mai multe dintre ele pentru constituirea unui indicator integral, se utilizează metode statistice, prioritar metode multiple de analiză discriminantă. Acest vector de dezvoltare a fost istoric prestabilit de implementarea cu succes și pe scară largă a modei lui E. Altman de estimarea falimentului (Z-by Altman), prezentat pentru prima dată în anul 1968. Pe parcursul anilor, acest model a fost de mai multe ori corectat pentru a putea evalua mai cu precizie situația financiară a anumitor grupe de companii. Astfel, în anul 1993, metoda lui Altman a fost modificată pentru companiile ale căror acțiuni nu fac obiectul tranzacțiilor pe piețe, iar Dj.Fulmer și G. Springate, aplicând aceeași metodă, au elaborat metode pentru companiile mici.

Deși înțelegerea coeficientului integral în modele statistice ca caracterizarea probabilității falimentului nu ni se pare ca fiind corectă în interpretarea clasică a termenului de „probabilitate”, în general, condițiile cu privire la conținut, pentru modelele statistice – se îndeplinesc. Condiția cu privire la existența unui număr optim de indicatori, de asemenea nu este încălcată. Dacă grupul inițial de indicatori este destul de complet, atunci numărul optim al lor se va atinge pe parcursul procedurilor ale analizei de corelare și regresie.

Posibilitatea extrapolării, le este caracteristică majorității metodelor de integrare care sunt bazate pe metode statistice. Concluziile formulate reieșind din rezultatele evaluării situației financiare efectuate după aceste metode, se referă adesea la un anumit orizont viitor. De exemplu, în conformitate cu metodele nr. 2, 4, 5, în dependență de calculele coeficientului integral cu privire la valoarea criterială, se determină dacă probabilitatea de faliment a companiei va fi înaltă sau scăzută în următorii câțiva ani.

Principalul obiect de critică a metodelor integrale care sunt bazate pe metodele statistice este instabilitatea lor. Specialiști din știința managerială menționează că metodele constituite cu ajutorul analizei discriminante multiple sunt instabile în timp și spațiu: Comparația datelor primite de la mai multe țări, arată că ponderea legăturii Z și pragul de interval [Zb Z2] sunt foarte diferite nu numai de la țară la țară, dar și de la an la an în cadrul unei țări .

Metodele integrale care sunt bazate pe metode statistice nu sunt protejate de posibila manipulare a indicatorilor care intră în componența acestor metode. În cazul în care situația rămâne relativ stabilă (adică valori criteriale nu variază foarte mult de la o perioadă la alta), degradarea indicatorilor din aceste modele, este foarte probabilă. Pe de altă parte, după cum s-a indicat deja, destabilizarea situației în economie conduce la degradarea metodei.

În afară de aceasta, unii savanți a pus la îndoială argumentarea metodologică a metodei lui E. Altman, și a altor metode analogice: metodele de regresie a lui E. Altman nu pot realiza o estimare fiabilă a situației financiare a diverselor întreprinderi, firme, din cauza domeniului restrâns de aplicare a lor. Aceste metode, sunt adecvate și aplicabile numai la acele companii, a căror indicatori financiari au fost incluși în ansamblul statistic pentru calcularea coeficienților metodelor.

Al doilea grup de metode de tip integral sunt metodele bazate pe rating.

În abordarea clasică, evaluarea comparativă de rating reprezintă o distanță între situația financiară a companiilor analizate și a situației financiare de referință. Astfel, cu cât este mai mică valoarea aprecierii prin rating, cu atât mai eficientă este gestiunea financiară a companiei. Dar în unele metode bazate pe rating, normativele de indicatori stabilite, precum și indicatorul integral calculat în baza lor, reprezintă baza unei comparații simple fără a face o analogie cu calcularea intervalului.

Realizarea analogiilor cu intervale, denotă faptul că condițiile cu privire la conținut, se realizează în cadrul acestor metode

Deoarece metodele bazate pe evaluarea de rating operează cu evaluări comparative, care capătă valori dintr-un interval standard (0,1), atunci și stabilitatea metodelor se păstrează în timp. Chiar și modificările semnificative din mediul economic extern (de exemplu, apariția unei situații de criză economică în țară) nu denaturează evaluările eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în cadrul grupului selectat de companii. Atât evaluările până la-, cât și după criză în baza metodelor de evaluare prin rating, caracterizează poziția comparativă a companiilor pe un anumit eșantion de companii (de exemplu, din ramură sau regiune) din punct de vedere al eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Corespunzător, problema stabilității în spațiu, sau stabilitatea ramurii pentru acest tip de metode nu se pune deloc. Evaluarea eficienței în baza acestei metode, întotdeauna se efectuează în baza unui anumit eșantion de companii, iar compararea rezultatelor primite în baza acestui eșantion, cu rezultatele primite de la alt eșantion de companii, este posibilă doar în cazul unificării acestor două eșantioane în unul.

Metodele în baza evaluării prin rating sunt puțin predispuse la degradarea indicatorilor. Nu este posibil de a determina cu exactitate cât de tare trebuie să fie denaturați indicatorii unei companii, ca evaluarea eficienței gestiunii finanțelor acesteia să satisfacă condițiile puse, ținând cont și de faptul că această evaluare se determină în baza multiplelor valori ale indicatorilor altor companii incluși în analiză.

La metodele de evaluare prin rating, soluționarea problemei cu privire la numărul optim de indicatori nu se efectuează prin aplicarea algoritmului, la fel ca în metodele care au la bază metode statistice. În consecință, unele metode conțin un număr mai mare de indicatori (20 de indicatori fiecare). Totuși această problemă poate fi relativ ușor rezolvată prin utilizarea unor metode speciale în etapa de selecție a indicatorilor. De exemplu, o variantă de soluționare al acestei probleme, ar fi analiza componentelor coeficienților printr-o metodă statistică. Această metodă permite selectarea dintr-un set complet de indicatori, pe acei indicatori a căror corelație este relativ mică. În rezultat, numărul lor se micșorează fără a se pierde informații semnificative despre fenomenul studiat.

Dacă în calitate de indicatori de evaluare sunt alese caracteristicile statice ale situației financiare a companiei, atunci în cadrul grupei de metode analizate, nu există fundamente suficiente pentru extrapolarea evaluării eficienței, deoarece aceste previziuni necesită, de asemenea, efectuarea unor ipoteze cu privire la schimbările situației financiare ale altor companii din eșantionul analizat. Totuși, dacă în loc de caracteristicile statice se vor utiliza cele dinamice (de exemplu, rata de creștere a indicatorilor), în acest caz se vor analiza și tendințele indicatorilor cheie ale altor companii din eșantionul evaluat, iar extrapolarea va fi mai argumentată. Această evaluare este un instrument eficient de măsurare a creșterii competitivității companiei în sectorul său de activitate.

Totuși, însuși algoritmul de elaborare a metodelor în baza evaluării prin rating are destul de multe neajunsuri metodologice.

Obiecția principală este faptul că nu toți indicatorii utilizați în evaluarea diferitor aspecte ale situației financiare a companiei satisfac următoarele condiții „cu cât mai mult cu atât mai bine”, sau „cu cât mai puțin, cu atât mai bine”. Astfel, de exemplu, o valoare înaltă a coeficientului de lichiditate poate indica ineficiența gestiunii finanțelor companiei din cauza cantității excesive de resurse financiare care nu sunt implicate în procesul de creare a valorii adăugate. Dar, în conformitate cu metoda de evaluare prin rating, anume valoarea maximă a coeficientului de lichiditate este aleasă ca etalon.

În afară de aceasta, teoretic este posibilă situația când dup rezultatele alegerii valorilor etalon, va fi obținută o companie-etalon convențională, existența căreia este principial imposibilă. Cu alte cuvinte, nu se va putea elabora un așa bilanț și raport de profituri și pierderi, încât toți indicatorii din metodă să primească valorile etalon. În acest caz, această abordare specifică a analizei comparative a indicatorilor financiari va fi nerezonabilă din punct de vedere economic.

Metodele expert de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt utilizate pentru determinarea coeficienților de ponderare, ale căror indicatori de calcul fac parte din coeficienței integrali. Metodele expert de evaluare mai pot fi utilizate pentru identificarea valorilor criteriale ale indicatorilor, care adesea se folosesc în metode de tip cluster.

În opinia noastră, utilizarea metodei expert în cadrul metodelor de tip integral, metodologic este fără perspectivă, fapt ce rezultă din specificul grupurilor de experți. După cum se menționează în literatură, „experții de obicei pot compara obiectele sau proiectele în ansamblu, dar nu pot identifica contribuția diferitor factori”[97, p.56-89]. Astfel, gradul de fiabilitate și valabilitate a informației cu privire la eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este sub semnul întrebării.

Coeficientul integral din metodele expert, nu poate fi altfel interpretat decât doar prin indicatorul calitativ al situației financiare a companiei, dar reieșind din definiția largă a „interpretării economice” se îndeplinesc condițiile cu privire la conținut. Condiția cu privire la numărul optim de indicatori poate fi realizată prin utilizarea metodelor statistice menționate anterior.

Stabilitatea metodei expert de evaluare nu este asigurată. Construirea metodelor expert de evaluare a eficienței, implică stabilirea sarcinilor concrete unui grup de experți (de exemplu, stabilirea parametrilor de timp, regiune, apartenență sectorială). Nu putem lua în considerație rezultatele primite în urma utilizării acestei metode, pentru formularea altor sarcini. Dacă sarcinile formulate sunt de ordin general, atunci argumentarea aplicării acestei metode este pusă la îndoială din cauza calificării înguste a experților, dat fiind faptul că domeniul evaluat este foarte vast. Argumente similare pot fi prezentate în calitate de critică la argumentarea extrapolării în cadrul metodelor expert de evaluare.

Problema degradării indicatorilor este cea mai acută anume la metodele expert de evaluare. Aici se pot face greșeli deja la etapa de formare a ponderilor în formula de calcul a coeficientului integral.

Ultimele două grupe de metode de tip integral reprezintă un curent nou în analiza financiară și se constituie în baza teoriilor matematice netriviale.

Aplicarea metodelor mulțimilor fuzzy în domeniul managementului financiar decurge din critica metodelor statistice și expert. Pentru constituirea științifică a metodelor de evaluare a eficienței bazate pe metodele statistice este necesar existența unei omogenități statistice în grupul studiat de companii. Aplicarea metodelor expert nu este posibilă din cauza specificii gândirii umane: experților le este dificil să facă estimări numerice, în timp ce distribuirea obiectelor evaluate le pot face relativ ușor.

Aceste două probleme în cadrul metodelor mulțimilor fuzzy sunt eliminate prin introducerea conceptelor de „quasi-omogenitate” și „quasi-statistica”, precum și trecerea la operațiunile cu clasificatoarelor fuzzy. Acest lucru permite formularea evaluărilor experților, prin exprimarea lor calitativă și nu cantitativă („bun”, „mai puțin semnificative”, etc.).

Constituirea metodei bazate pe metoda mulțimilor fuzzy este reprezentată de următorul algoritm:

se formează un sistem de indicatori, se formează o ierarhie a indicatorilor-factorilor situației financiare a companiei;

se elaborează histogramele valorilor indicatorilor selectați pentru companiile care fac parte din grupul analizat;

se determină parametrii clasificării lingvistice a valorilor indicatorilor. Cel mai optim ar fi împărțirea în 5 clase a nivelului de valori a indicatorilor;- „foarte scăzut”, „scăzut”, „mediu”, „ridicat” și „foarte ridicat”;

se trece de la histograma de valori a indicatorilor la clasificatorii fuzzy indicați de către clasificarea lingvistică;

în conformitate cu regulile determinate de operațiunile cu mulțimile fuzzy, se face recunoașterea nivelului de calitate a valorilor unor indicatori și evaluarea stării financiare a companiei în ansamblu.

Analiza histogramelor, precum constituirea ierarhiei indicatorilor folosiți, asigură realizarea condiției cu privire la numărul optim de indicatori. Elaborarea modelului factorial a situației financiare a companiei, precum și obținerea caracteristicilor calitative, asigură realizarea condiției cu privire la conținutul indicatorului integral. Metodele bazate pe metoda mulțimilor fuzzy sunt predispuse la degradarea indicatorilor din cauza unui instrument matematic complicat, care stă la baza acestora.

Posibilitatea extrapolării în cadrul acestor metode nu poate fi considerată pe deplin argumentată. Totuși la alegerea intervalului de prognoze în perioada în care principalii parametri de bază ai mediului macroeconomic sunt considerați relativ stabili, companiile analizate își păstrează quasi-omogenitatea.

Faptul că evaluarea integrală a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în cadrul acestor metode se face nu în baza caracteristicilor cantitative, ci în baza celor calitative, asigură stabilitate acestor metode în timp. Situația cu privire la stabilitatea spațială și inter-sectoriale este similară metodelor de evaluare prin rating: fiecare din aceste metode se aplică numai companiei dintr-o singură ramură și / sau regiune incluse în quasi-statistică.

Metoda evaluării integrale a fost elaborată pentru a efectua o evaluare complexă a calității, în baza selectării variantelor optime, după principiul Pareto, din cadrul sistemului propus de axiome. La baza acestei metode stă conceptul de evaluare a dificultății de atingere a obiectivului propus, în caz că se cunoaște calitatea și condițiile față de calitatea resurselor necesare realizării acestui obiectiv. Caracteristic acestei metode, pentru a evalua eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, în calitate de obiectiv servește stabilitatea financiară absolută a companiei, iar calitatea resurselor și condițiile pentru această calitate sunt tratate ca valori normate și accesibile a indicilor situației financiare respective.

Se poate de afirmat că această metodă, într-o anumită măsură, se aseamănă cu metodele de evaluare prin rating – în special în ceea ce privește normarea valorilor indicatorilor în baza datelor companiilor incluse în analiză – reieșind din aceasta toate avantajele specifice metodelor de evaluare prin rating sunt inerente și acestei metode. În același timp, în această metodă, termenul de „companie-etalon” nu este prezent, fapt ce duce la înlăturarea neajunsurilor metodelor de evaluare prin rating menționate anterior.

Al doilea tip de metode formale sunt metode de tip cluster (metoda nr. 1). Aceste metode întrunesc două condiții – conținutul indicatorilor (clusterele se utilizează la nivel calitativ) și existența unui număr optim de indicatori (se realizează prin utilizarea metodelor statistice). Celelalte condiții fie nu se respectă, fie se respectă mai restrâns. Aici, principalul factor este metoda cu ajutorul căreia se determină criteriile după care o companie se atribuie unui, sau altui claster. Dacă intervalele de valori a indicatorilor s-au determinat în baza cercetărilor statistice de selectare a companiei, atunci metodelor de tip claster se atribuie aceleași obiecții critice ca și la metodele statistice. Dacă valorile criteriale au fost determinate prin intermediul unor experți, atunci astfel de metode claster cad sub critica metodelor expert de evaluare.

În cele din urmă, următorul grup de metode determinat de noi, sunt metodele neformale. În opinia noastră, ele practic nu oferă informații fiabile cu privire la nivelul de eficiență economică a gestiunii financiare a companiei analizate. Ele se aseamănă cu metodele expert de evaluare, cu o singură diferență – ele nu operează cu indicatori financiari. În cadrul acestor metode nu se apreciază de către experți coeficienței de ponderare sau valorile criteriale a indicatorilor, ci nivelul situației financiare a companiei în ansamblu. În lipsa unor date obiective din rapoartele companiei, metodele neformale nu ne permit să judecăm despre stabilitatea sau valabilitatea extrapolării rezultatelor. Lipsa informației din rapoarte poate duce la denaturarea rezultatelor în interesul persoanelor care evaluează eficiența companiei.

Astfel, metodele neformale reprezintă procedură euristice. Ele pot simplifica și / sau restrânge căutarea alternativelor deciziilor manageriale din domeniul finanțelor. Utilizarea lor este posibilă la diferite etape ale analizei financiare, însă nu pot substitui metodele formale care se bazează pe informațiile contabile.

În concluzie, analiza metodelor formale de tip integral este prezentată în tabelul. 2.1.

Tabelul 2.1. Evaluarea metodelor formale pentru determinarea eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

„+” – condițiile se realizează pe deplin, „±” – condițiile se realizează cu careva limite, „-” condițiile nu se realizează.

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari a S.C. FORAJ SONDE S.A VIDELE

Astfel, condițiile cu privire la minimizarea influenței de degradare a indicatorilor, argumentarea extrapolării parametrilor de eficiență, numărul optim de indicatori, conținutul lor și stabilitatea metodelor de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, le respectă cel mai bine metodele de tip fuzzy. De asemenea, aceste condiții se regăsesc și în metodele bazate pe evaluarea dificultăților. Metodele bazate pe evaluarea prin rating, în general pot fi considerate satisfăcătoare, iar metodele statistice, expert și de tip cluster prezintă rezultate nesatisfăcătoare în evaluarea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

2.3 Abordarea conceptuală a evaluării eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

Analiza noțiunii “eficieța gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni" precum și analiza metodelor de evaluare cunoscute ale caracteristicii activității financiare au arătat că multilateralitatea problemei analizate nu permite savanților să propună o procedură optimă de soluționare a acesteia [III.15].

Existența unui număr mare de metode de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, pe de o parte denotă faptul că fiecare dintre acestea au o anumită eficiență de implementare, iar pe de altă parte, numărul mare de metode denotă faptul că încă nu există o sistemă de analiză unică și necontradictorie. Cu toate că baza analizei financiare a companiilor până în prezent este reprezentată de un ansamblu standard de coeficienți verticali și orizontali și este evident că metodele de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu sunt lipsite de deficiențe tehnice și sistemice, precum și au o utilitate limitată de întrebuințare.

În afară de aceasta, vrem să accentuăm faptul că metodele prezentate mai sus nu fac o analiză a surselor de eficiență a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Pentru a înlătura acest neajuns semnificativ, noi propunem să fie perfecționată abordarea cu privire la evaluarea eficienței gestiunii finanțelor companiei.

Mulți experți remarcă dualitatea surselor eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Reflectând asupra eficienței gestiunii la nivel teoretic s-a demonstrat că specificul gestiunii companiei constă în aceea că realizarea obiectivelor gestiunii se efectuează atât în cadrul sistemului de gestiune (subiectul gestiunii), cât și în cadrul obiectului gestionat. Această complexitate a interacțiunii obiectivelor în cadrul sistemului gestiune-producție, necesită examinarea rezultatelor activității celor două subsisteme – conducător și condus. Fiecare din aceste subsisteme dispune de resurse proprii, utilizarea eficientă a cărora trebuie să fie luată în considerare .

Stancu I., vorbind despre sfera finanțelor, susține că „Situația financiară a organizației depinde de resursele disponibile, structura financiară, solvabilitate, lichiditate și capacitatea managementului de a se adapta la schimbările mediul intern și extern” [96, p.410]. Cu el este de acord Poloz A. [88, p.29]: “Situația financiară este asigurată atât de caracteristici obiective ale sferei de activitate, cât și de organizarea eficientă a producției, management și alte componente”.

P. Cumz și M. Watson remarcă o corelație evidentă între sistemele de gestiune a companiei și evaluarea acesteia de către participanții la piața hârtiilor de valoare. “Așadar, în SUA și Marea Britanie investitorii sunt dispuși să plătească cu 18% mai mult pentru acțiunile companiilor care au o gestiune corporativă eficientă, decât pentru acțiunile companiilor a căror indici financiari sunt similari, însă practica de gestiune a companiei este mai puțin perfectă. În Italia, o cifră similară a fost de 22%, în Indonezia – 27% “.

În opinia noastră, în evaluarea eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțele companiei, trebuie de evidențiat două elemente de bază:

evaluarea potențialului financiar al companiei, care se înțelege ca o oportunitate de atingere a un anumit nivel a situației financiare a companiei;

evaluarea eficienței managementului financiar.

Metodele tradiționale ale evaluării complexe a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni analizate în subcapitolul precedent – ignoră existența acestor două evaluări ca componente separate. Prin urmare, acestea nu pot determina dacă modificarea eficienței integrale a gestiunii finanțelor companiei este condiționată de creșterea eficienței de funcționare a serviciului financiar al acesteia. În același timp, în condiții asemănătoare, anume cunoștințele și abilitățile managerilor financiari, precum și constituirea de către acestea a sistemului de utilizare a instrumentelor și tehnicilor de gestiune a finanțelor companiei, determină nivelul eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Să analizăm următoarea funcție:

(2.1)

Potențialul financiar într-un anumit sector din economie, din punctul de vedere al unei companii din acest sector, poate fi evaluat după formula:

μF=μ(x1,x2,…,xN) (2.2)

unde xl,x2,…,xN – valorile situației financiare a altor companii din sectorul analizat, calculate după aceeași metodă ca și mărimea I(ф), iar μ(x1,x2,…,xN) — funcția după care se fac aceste calcule (de exemplu, funcția medie ponderată).

Mărimea μF, calculată după această formulă, poate căpăta atât valori pozitive, cât și negative în dependență de semnificația evaluării situației financiare a companiei din sectorul analizat.

Abaterea evaluării efective a situației financiare a companiei de la potențialul financiar, depinde de eficiența managementului financiar corporativ și de efectul de scară.

Mărimea u(F,FM) în formula (2.1) reprezintă valoarea eficienței managementului financiar corporativ al companiei examinate. Acceptând valoarea zero ca stare de neeficiență absolută, vom considera că u(F,FM) însușește doar valori pozitive.

Funcția u(µF,µFM) reprezintă un termen de corectare, care reflectă în formula (2.1) efectul de scară a relațiilor dintre mărimile potențialului financiar al companiei și a eficienței managementului financiar, și se determină după formula:

(2.3)

Dacă sectorul economic este destul de rentabil sau nerentabil (adică valoarea potențialului financiar este înaltă și corespunde valorii absolute), atunci aportul gestiunii eficiente în modificarea situației financiare a companiei nu va fi esențial. Același lucru este valabil și pentru situațiile în care, indiferent de amploarea potențialului financiar al companiei, proporția eficienței managementului financiar este extrem de mică. Și dimpotrivă, eficiența înaltă a managementului financiar, permite relativ ușor de gestionat cu schimbările care au loc în sistemul financiar al companiei.

Executarea condițiilor necesare formulei (2.3) nu este greu de verificat, prin analiza limitelor funcției u(F,FM)

Astfel, dacă eficiența managementului financiar nu este destul de mare pentru depășirea efectului de scară, situația financiară efectivă a companiei este mai gravă decât potențialul său financiar.

Funcția (2.1) posedă un număr de proprietăți specifice. Astfel, o valoare extrem de înaltă sau extrem de scăzută a situației financiare a companiei, corespunde unor valori extrem de înalte, sau extrem de scăzute a eficienței potențialului financiar și a eficienței managementului financiar al companiei. În acest caz, orice creștere a eficienței managementului financiar, în alte condiții similare, duce la sporirea evaluării situației financiare a companiei. În același timp, dependența situației financiare a companiei față de eficiența managementului financiar, este subordonată „legii valorii returnate”, adică la menținerea potențialului financiar al companiei la un anumit nivel, sporirea eficienței managementului financiar în aceleași proporții, de fiecare dată va duce la o creștere mai lentă a valorii situației financiare.

Executarea acestor particularități nu este greu de verificat la analiza limitelor respective a funcției I(ф) și prin analiza primei și a doua derivate.

Astfel, funcția (2.1) reprezintă o expresie matematică a relațiilor principale dintre situația financiară a companiei, eficiența managementului financiar și potențialul financiar al companiei într-un sector al economiei.

Calculele valorilor cu privire la situația financiară a companiei și a potențialului său financiar sunt mai răspândite în practica gestiunii finanțelor, decât calculele eficienței managementului financiar. Astfel, vom transforma formula (2.1), exprimând µFM prin I(ф) și µF :

(2.4)

În conformitate cu hotărârea Cardano, rădăcina efectivă a acestei egalări cubice va fi de genul:

(2.5)

Totuși, dacă valoarea µF este mai mică decât 0, atunci:

(2.6)

și µFM va fi exprimată printr-o cifră complexă. În corespondență cu aceasta, vom determina formula finală pentru calcularea µFM după cum urmează:

(2.7)

Aici mărimea Q reprezintă indicatorul de depășire a situației financiare reale a companiei față de potențialul său financiar. Dacă această depășire este mare, atunci calificativul este cu semnul +, și interpretează faptul că “eficiența managementului financiar este destul de mare”.

Evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni propusă în formula (2.1) și evaluarea eficienței managementului financiar (2.7), reprezintă o poziție comună față de evaluarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Evaluarea eficienței prin formula (2.1) înlătură identificarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în ansamblu și a eficienței managementului financiar al companiei, fapt ce reprezintă un moment cheie, care determină însemnătatea practică a acestei abordări. Această abordare față de evaluarea eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni oferă posibilitatea de a identifica din timp tendințele negative în gestiunea financiară. Când metodele tradiționale de evaluare arată o creștere a eficienței gestiunii în ansamblu, această abordare arată o posibilă dinamică negativă a eficienței managementului financiar.

2.4.Concluzii la capitolul 2.

Analiza complexă a fundamentelor de evaluare a eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este oportun să fie efectuată în două direcții. Prima direcție este analiza abordărilor care ne va permite să înțelegem esența uneia dintre cele mai evaluate caracteristici ale gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – eficiența gestiunii. A doua direcție este analiza evaluării eficienței ca – tip specific de activitate, după evaluarea cantitativă a acestei caracteristici.

În multe cazuri, coeficientul integral este propus ca indicator principal de evaluare a eficienței economice a structurilor corporative și care este format din componente individuale ale sistemului ales de indicatori. Totuși. acest lucru, în opinia noastră, nu elimină principala diferență a interpretărilor înguste ale eficienței.

Procesul de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ca o activitate specifică, implică atât dificultăți tehnice, cât și probleme fundamentale. La problemele fundamentale, ce determină dezvoltarea abordărilor evaluării acestei caracteristici ale activității financiare, se referă următoarele:

măsurabilitatea principială a eficienței;

degradarea indicatorilor de performanță;

argumentarea extrapolării.

Problema măsurabilității principiale sau nemăsurabilității a astfel de caracteristici ca eficiența, este strâns legată cu posibilitățile gândirii umane, capacitatea de a formaliza și măsura diferite categorii. Aparatul de categorii permite construirea structurilor, care se includ în eficiența gestiunii companiei, de exemplu costurile sociale și psihologice, precum și efectuarea comparării și alegerii în absența unor criterii clare. Dar evaluarea eficienței în astfel de interpretare largă, precum și încercările de a formaliza procesul de gândire umană este extrem de dificilă.

Orice indicator de evaluare a eficienței este oportun să fie aplicat numai în cazul, în care acesta permite comparația a două obiecte din punct de vedere al eficienței lor. Verificarea oricărui indicator de eficiență se efectuează prin determinarea capacității acestuia de a distinge nivelurile eficienței (nivel înalt, nivel jos). Pentru aceasta este necesar de a se constata o variație anumită a acestui indicator, premeditat pentru o grupă anumită a obiectelor cercetate. Dacă valoarea indicatorului selectat nu variază suficient de la un obiect în grupa altui obiect, atunci acest indicator nu este de folos pentru a efectua o evaluare.

Cu toate acestea, evaluarea adecvată a eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu ni se pare principial imposibil de realizat. Ea poate fi obținută cu precizie relativă. Deoarece acțiunea negativă a factorilor fundamentali, care influențează evaluarea eficienței, nu poate fi eliminată, această influență trebuie să fie redusă la minimum prin elaborarea unor metode concrete de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Interpretarea adoptată de noi, în care eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este considerată ca capacitatea companiei de a atinge și menține un anumit nivel financiar cu resursele disponibile într-o perioadă de timp, permite să echivalăm metodele de evaluare a eficienței, cu metodele de evaluare a situației financiare a companiei. În același timp, diverse categorii de metode, definite formal ca „metode de prognozare a falimentului companiei”, de asemenea trebuie să fie analizate, deoarece, în opinia noastră, aceste metode, de asemenea, pot fi incluse în metodele de evaluarea a situației financiare a companiei.

În calitate de obiecte de analiză, sunt alese atât metode cunoscute pe larg, cât și noi studii propuse de specialiști pentru evaluarea stării financiare a companiei. O condiție de constituire a metodelor de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni este complexitatea acestora. Prin urmare, grupa de metode analizate poate fi redusă la metodele complexe de evaluare a situației financiare a companiei, adică acele metode care caracterizează cel puțin două dintre cele patru aspecte fundamentale ale situației financiare a companiei (rentabilitate, cifra de afaceri, lichiditate, stabilitate). Majoritatea metodelor ale analizei complexe pentru evaluarea situației financiare, reprezintă niște metode formale, la baza cărora stau anumiți algoritmi numerici. Iar, toate metodele formale de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni sunt formate conform unuia dintre cele două aspecte. În conformitate cu primul aspect, din elementele sistemului de indicatori care formează baza metodelor de evaluare, se formează un coeficient integral, iar din valorile acestuia se fac evaluările necesare. Astfel de metode (definite ca metode de tip integral) sunt cele mai răspândite în practică.

Pentru a obține o variantă optimă în analiza comparativă a datelor din metode, în opinia noastră, calculele trebuie să fie efectuate în baza datelor unui grup de companii, acest grup trebuie să cuprindă atât companii care se află în pragul de faliment, cât și cele care funcționează normal. Astfel, dacă vom considera situația de faliment ca o situație de ineficiența maximă a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, atunci aceste calcule ar putea arăta aplicabilitatea acestor metode pentru evaluarea eficienței gestiunii finanțelor companiei. Cu toate acestea, lipsa unor date statistice despre companiile din România care au falimentat deja, nu ne permite să realizăm această metodă în practica autohtonă.

Metodele bazate pe evaluarea prin rating, în general pot fi considerate satisfăcătoare, iar metodele statistice, expert și de tip cluster prezintă rezultate nesatisfăcătoare în evaluarea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Mulți experți remarcă dualitatea surselor eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Reflectând asupra eficienței gestiunii la nivel teoretic s-a demonstrat că specificul gestiunii companiei constă în aceea că realizarea obiectivelor gestiunii se efectuează atât în cadrul sistemului de gestiune (subiectul gestiunii), cât și în cadrul obiectului gestionat. Această complexitate a interacțiunii obiectivelor în cadrul sistemului gestiune-producție, necesită examinarea rezultatelor activității celor două subsisteme – conducător și condus. Fiecare din aceste subsisteme dispune de resurse proprii, utilizarea eficientă a cărora trebuie să fie luată în considerare .

Evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni propusă în formula(2.1) și evaluarea eficienței managementului financiar (2.7), reprezintă o poziție comună față de evaluarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

3. ANALIZA PRACTICII DE UTILIZARE A METODELOR DE EVALUARE A EFICIENȚEI ECONOMICE A SISTEMELOR DE GESTIUNE ȘI CONTROL A FINANȚELOR SOCIETĂȚILOR COMERCIALE PE ACȚINIUNI ORIENTATE STRATEGIC

3.1 Metoda-FS de evaluare a eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în baza teoriei mulțimilor fuzzy.

Analiza efectuată în capitolul II a arătat că metodele bazate pe teoria mulțimilor fuzzy (metode -FS) – sunt metode de tip integral, utilizate pentru rezolvarea problemelor multicriteriale și care corespund cel mai bine condițiilor impuse metodelor de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. La rândul său, metoda (2.1) care reprezintă dependența funcțională a eficienței economice a sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni față de potențialul financiar al companiei și de eficiența managementului financiar – poate fi aplicată tuturor metodelor de tip integral. Prin urmare, pentru efectuarea analizei eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ni se pare cel mai potrivit de combinat aceste două abordări [III.9].

Această metodă-FS de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, este aplicabilă atât pentru evaluarea eficienței sistemelor tradiționale, cât și pentru evaluarea eficienței Sistemelor de Gestiune a Finanțelor Societăților Comerciale pe Acțiuni orientate Strategic (SGFSAS).

În metoda-FS, selecția indicatorilor financiari se efectuează în conformitate cu principiile cu privire la numărul optim de indicatori și conținutul acestora. În metoda-FS prezentată în tabelul 3.1, numărul indicatorilor financiari nu este prea mare, iar sistemul acestora este unul complex și caracterizează patru aspecte principale ale situației financiare a companiei – rentabilitate (indicatorii R1-R3), lichiditate (indicatorii L1-L3), viteza de circulație (indicatorii A1-A4) și rezistența (indicatorii F1 și P1). Toți indicatorii financiari prezentați în tabelul 3.1, sunt adesea utilizați în analiza financiară a coeficienților, iar interpretabilitatea conținutului este confirmată pe larg în practica de aplicare ale acestora.

Tabelul 3.1 Indicatorii financiari ai metodelor-FS de evaluare a eficienței SGFSAS

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari ai S.C. FORAJ SONDE S.A. și S.C. ARTEGO S.A

În caz de necesitate, cota de influență a valorii unuia din aspectele situației financiare pe o valoare integrală a eficienței economice a SGFSAS, poate fi majorată prin introducerea unor coeficienți de proporționalitate. În metodele-FS coeficienței de proporționalitate pentru fiecare din indicatorii financiari, sunt determinați prin formulele în care coeficienței de proporționalitate pentru sistemul compus din N indicatori financiari, reprezintă N fracții raționale. Numărătoarele acestor fracțiuni rN, i = l,2,…,N sunt determinate prin formula recursivă:

(3.1)

unde Fi,i =1,2,…,N – indicatori financiari comparabili,

~ — semnul echivalenței de influență a indicatorilor financiari asupra valorii integrale;

> – semnul care arată că o parte din influența indicatorului financiar, care se află în partea stângă a expresiei, asupra calificativului integral, este mai mare decât partea de influență a indicatorului financiar care se află în partea dreaptă a expresiei. Numitorul fracției este egal cu:

(3.2)

Iar însăși fracțiile corespund:

(3.3)

În acest sens, dat fiind faptul existenței unei rate ridicate de falimente în rândul companiilor străine și existența riscului de neachitare în rândul companiilor din România, accentul se pune pe indicatorii de lichiditate și stabilitate financiară.

Pentru constituirea metodelor-FS, mai întâi de toate trebuie de creat o bază pentru evaluarea eficienței economice a SGFSAS a companiei cercetate. O astfel de bază pentru aplicarea teoriei mulțimilor fuzzy sunt quasi-statisticile indicatorilor financiari incluși în metodă. Prin quasi-statistică se subînțelege un grup de observații din totalitatea de indicatori, care se consideră a fi suficiente pentru argumentarea, cu un grad de certitudine subiectivă, observațiilor probabilistice sau de orice altă formă. Acest concept permite agregarea și prelucrarea datelor din diferite perioade de timp, fapt ce nu este posibil de realizat în cadrul condițiilor clasice de omogenitate statistică.

Una dintre metodele descrise în literatura de specialitate cu privire la constituirea quasi-statisticelor este constituirea și analiza histogramelor de valori ai indicatorilor financiari a companiei, pe mai multe perioade [102, p.271]. În acest caz, este oportun de elaborat histograme ale unuia și aceluiași indicator financiar, același interval de valori posibile și cu un număr egal de intervale de grupe, pentru fiecare perioadă de timp cercetată.

Reieșind din cele expuse, putem face o comparație cu privire la asemănarea histogramelor pentru diferite perioade de timp, cu ajutorul următoarei măsuri. Fie М – numărul de celule a histogramei, iar vectorul W =(1, 2,…, M) –vector a cărei coordonate reprezintă numărul de companii din fiecare celulă a histogramei. Astfel, de la o histogramă obișnuită se poate trece la una normată pe același exponent, transformând vectorul W în vectorul Z = (z1,z2,…,zM), coordonatele căruia sunt egale cu:

(3.4)

După aceasta gradul de asemănare a două histograme normate, este calculată după formula:

(3.5)

unde zi(1),zi(2)– coordonatele vectorilor de valori ale celor două histograme comparate.

Măsura (3.5) se află în intervalul [0, 1], unde unitatea corespunde identității absolute ale celor două histograme, iar zero – nepotrivirii absolute.

După rezultatele analizei histogramelor după formula (3.5) în sistemul de indicatori ai metodei-FS rămân doar acei, histogramele cărora pot fi agregate în toate perioadele de analiză. Astfel, este asigurată încă o condiție pentru constituirea sistemului de indicatori financiari – stabilitatea în timp.

Următorul pas în constituirea metodelor-FS după agregarea histogramelor, este formarea clasificatoarelor fuzzy. Clasificatorul fuzzy – un instrument-cheie de evaluare a eficienței SGFSAS bazat pe teoria mulțimilor fuzzy. Acesta, pe de o parte, permite formalizarea caracteristicilor calitative, pe care specialiștii le atribuie în procesul analizei financiare (de exemplu, "rata scăzută a indicatorului", "nivelul acceptabil al indicatorului", etc.). Pe de altă parte, cu ajutorul acestui instrument se efectuează procedura inversă – caracteristicile cantitative calculate sunt interpretate din punct de vedere calitativ.

Una dintre cele mai răspândite variante ale clasificatorului fuzzy este un fuzzy cu cinci nivele de clasificare (penta-scală). La nivelul calitativ penta-scală operează cu estimările "very low" (VL), "low" (L), comfortable (C), "high" (H), "very high" (VH), (foarte înalt, înalt, mediu, jos, foarte jos). Principala sarcină în constituirea penta-scalei, pentru interpretarea calitativă a indicatorului financiar este determinarea punctelor nodale. Puncte nodale reprezintă acele valori ale indicatorului financiar analizat, care limitează sfera de încredere ale cercetătorului, prin faptul că valoarea actuală a indicatorului poate fi evaluată ca joasă, medie, înaltă, etc.

La formalizarea penta-scalei pentru fiecare nivel de calitate printre multiplicatorii tuturor valorilor ale indicatorului financiar analizat, se disting trei domenii:

• domeniul certitudinii absolute – acele valori care nimeresc cu siguranță în evaluarea calitativă formalizată (valoarea indicatorului financiar este estimată ca fiind înaltă);

• domeniul incertitudinii absolute – acele valori care cu siguranță nu corespund evaluării calitative formalizate (valoarea indicatorului financiar este estimată ca fiind joasă);

• domeniul certitudinii reduse – acele valori care pot fi atribuite atât acestei evaluări calitative, cât și evaluărilor apropiate de aceasta (valoarea indicatorului financiar este estimată ca "peste medie").

Penta-scala standard care se regăsește pe exponentul 01 (adică, pe intervalul [0, 1]) are forma din figura 3.1.

Însemnate pe axă, abscisa punctelor nodale reprezintă limitele de încredere (absolută și scăzută) pentru fiecare dintre nivelurile de calitate și sunt notate prin L1 și L2, respectiv, în cazul în care L = {VL, L, C, H, VH} – abrevierea pentru nivelul calitativ. Aceste puncte nodale determina penta-scala. Penta-scala constituită pe alte intervale ale exponenților histogramelor reale ale indicatorilor financiari, au o formă asemănătoare.

0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,7 0,8 0,9

Fig. 3.1. Penta-scală standard pe exponentul 01.

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari S.C. FORAJ SONDE S.A

Punctele nodale pentru fiecare dintre indicatorii financiari pot fi determinate și prin metoda expert. Totuși, analiza histogramelor agregate permite, în baza informației financiare existente fără a recurge la estimările experților, de a determina nivelul de valorile ai indicatorilor financiari care sunt caracteristice pentru companie sau un grup de companii.

Formalizarea penta-scalei indicatorilor financiari se efectuează prin intermediul funcțiilor de apartenență, care se formează în a treia etapă de constituire a metodelor FS. Funcția de apartenență a indicatorului financiar la nivelul propriei penta-scale μ(хi) – este o funcție care reflectă dependența nivelului de certitudine, a cărei valoare de măsură i – a indicatorului financiar x poate fi atribuită la evaluarea calitativă a estimării L, care reprezintă unul dintre elementele penta-scalei pentru indicatorul financiar i.

Funcția de apartenență a valorilor indicatorilor financiari la nivelurile penta-scalei se determină prin următoarele formule:

pentru nivelul de "very low":

(3.6)

pentru nivelul " low":

(3.7)

pentru nivelul „comfortable”:

(3.8)

pentru nivelul „high”:

(3.9)

pentru nivelul „very high”:

(3.10)

Interpretarea calitativă practică a valorilor indicatorilor financiari cu ajutorul funcției de apartenență, este ilustrată prin următorul exemplu. Dacă în fragmentul penta-scalei pentru rentabilitatea vânzărilor, care este exprimată în procente – punctele nodale {H1, C2, VH1, H2} – sunt egale cu{ 11.3, 12.0, 13.1, 13.6}. În conformitate cu formula (3.9), acest fragment al penta-scalei este utilizat pentru a evalua dacă este posibil ca la nivelul calitativ, valoarea rentabilității vânzărilor, exprimate în procente, să fie determinată ca fiind înaltă („high”).

Punctele nodale H1 și H2 determină domeniul incertitudini absolute în evaluarea cu calificativul înalt („high”). Dacă valoarea rentabilității vânzărilor, exprimate în procente este mai mică de 11,3%, sau mai mare de 13,6%, atunci o astfel de rentabilitate a vânzărilor nu poate fi considerată înaltă („high”). În acest caz, se trece la analiza altor valori calitative – estimarea "comfortable" (mediu) în primul caz și estimarea "very high" (foarte înaltă) în al doilea caz – se efectuează după formulele (3.8) și (3.10) respectiv.

Punctele nodale C2 și VH1 limitează zona de certitudine absolută în evaluarea cu calificativul "high" (înalt). În cazul în care valoarea rentabilității vânzărilor, exprimate în procente, este cuprinsă între 12% și 13,1%, astfel de rentabilitate a vânzărilor este caracterizată ca fiind înaltă (high).

Intervalele valorilor între punctele nodale H1 și C2 pe de o parte, și între punctele nodale VH1 și H2 pe de altă parte, restrâng zona certitudinii scăzute în evaluarea calificativului "înalt". Cu cât valoarea rentabilității vânzărilor, exprimate în procente, se află mai aproape de marginea dreaptă a intervalului (11,3, 12,0), cu atât există mai multe motive pentru a caracteriza acest lucru ca pe un randament ridicat de vânzări, decât ca un randament mediu. În consecință, cu cât valoarea rentabilității vânzărilor, exprimate ca procente, este mai aproape de partea dreaptă a intervalului (13,1, 13,6), cu atât există mai multe motive de a caracteriza o astfel de rentabilitate a vânzărilor ca fiind înaltă, și nu medie. Totuși, într-o astfel de situație nu se poate de caracterizat cu certitudine rentabilitatea vânzărilor unei sau altei evaluări calitative.

Astfel, în conformitate cu formulele (3.8) și (3.9), valoarea rentabilității vânzărilor egală cu 11,72% se poate de evaluat cu certitudinea de 40% ca fiind medie, iar cu certitudine de 60% – de evaluat ca fiind înaltă. În astfel de situații, uneori se folosesc evaluările calitative neformalizate, cum ar fi "peste medie".

Alte elemente ale penta-scalei și formule ale funcției de apartenență a indicatorilor financiari sunt interpretate în mod similar.

După analogie cu funcțiile de apartenență a indicatorilor financiari, se determină funcția de apartenență a eficienței economice a SGFSAS a companiei. Funcțiile de apartenență a eficienței economice a SGFSAS a companiei la nivelul penta-scalei μL(x)- este o funcție care reflectă dependența nivelului de certitudine cu care eficienței economice a SGFSAS Li se poate atribui evaluarea calitativă a unui din elementele penta-scalei standard pe exponentul 01.

În conformitate cu înțelegere formală a stării financiare a companiei – ca vector de valori ale indicatorilor financiari a metodei-FS x = (x1, x2,…, xN), valorile funcțiilor de apartenență a eficienței economice a SGFSAS fiL(х) sunt calculate prin intermediul convoluției valorilor funcțiilor de apartenență a indicatorilor financiari a metodei-FS cu coeficienței de participație respectivi.

Deoarece pentru realizarea abordării (2.1) este necesară aplicarea valorilor de tip integral, pentru primirea astfel de valori a eficienței economice SGFSAS μ(x) în cadrul metodelor-FS, se realizează convoluția valorilor primite ale funcției de apartenență fiL(х). În calitate de coeficienți ponderali se utilizează centrele intervalelor certitudinii absolute pentru nivelele corespunzătoare ale penta-scalei standard pe exponentul 01.

Valoarea eficienței economice a SGSFC, calculată prin intermediul convoluției valorilor funcțiilor de apartenență a indicatorilor financiari, de asemenea, poate primi o interpretare calitativă proprie. Pentru aceasta este necesar de a o utiliza în calitate de variabilă pentru funcția de apartenență a nivelelor penta-scalei standard pe exponentul 01.

După ce pentru toate companiile din sectorul economic analizat sunt primite calificativele evaluării economice a SGFSAS, în etapa finală de constituire a metodei-FS se calculează calificativul potențialului financiar și a eficienței managementului financiar corporativ a fiecărie companii, după formulele (2.2) și (2.7) corespunzător.

Metoda-FS de evaluare a eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni are toate avantajele metodelor economico-matematice moderne ale evaluării situației financiare a companiei. Fiind bazată pe teoria mulțimilor fuzzy, ea minimizează influența negativă a degradării indicatorilor financiari, extrapolarea rezultatelor primite cu ajutorul acestei metode este argumentată, iar parametrii metodei sunt stabili în timp.

În afară de aceasta utilizarea în metoda-FS a abordării conceptuale de autor, permite de divizat acele două surse ale eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – potențialul financiar al companiei și eficiența managementului financiar corporativ.

La constituire medoda – FS nu se necesită informații suplimentare cu privire la activitatea financiară specifică a companiilor – sunt suficiente datele raporturilor financiare oficiale. Astfel, metoda – FS este un instrument universal pentru evaluarea eficienței economice a sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Cu toate acestea, gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, bazată pe principiile de orientare strategică, presupune existența în cadrul companiei a unei strategii unice financiare cu un sistem de indicatori țintă individuali și cu valori ale acestora. Pentru reflectarea mai activă al acestei specifici, metoda estimării eficienței SGFSAS trebuie să se bazeze pe informațiile din interiorul companiei cu privire la activitățile financiare ale companiei. Acest lucru complică destul de mult implementarea metodei-FS de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ale companiei orientate strategic, deoarece la constituirea acestei metode sunt necesare informații cu privire la strategiile financiare a unui număr mare de companii.

În lipsa unor informații din interior, metoda-FS, datorită universalității sale, evident, poate fi de asemenea aplicată pentru evaluarea eficienței economice a SGFSAS. Dar, pentru o estimare mai exactă a eficienței economice a SGFSAS se recomandă de folosit o altă metodă – metoda bazată pe conceptul de evaluare a dificultăților.

3.2 Metoda-D de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate spre strategie, bazată pe conceptul de evaluare a dificultăților

În conformitate cu definiția strategiei financiare care este privită ca o direcție de dezvoltare a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni pe termen lung, care duce la formarea și realizarea potențialului financiar al companiei, definiția eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a SGFSAS poate fi corectată după cum urmează [III.12, p. 41].

Eficiență economică a SGFSAS – reprezintă capacitatea companiei pe termen lung, de a atinge un anumit nivel al situației financiare, cu resursele disponibile, în conformitate cu strategia financiară pe termen lung, pentru a atinge un anumit nivel al situației financiare existente. Eficiența managementului financiar corporativ orientat strategic, reprezintă capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al situației financiare, prestabilit de către strategia financiară a companiei, ca rezultat al influenței manageriale din domeniul financiar al companiei. Astfel, referitor la SGFSAS, eficiența sistemului de gestiune managerială a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și managementul financiar corporativ se determină nu numai prin îmbunătățirea situației financiare a companiei, dar și prin îmbunătățirea parametrilor financiari stabiliți de către strategie prin ritmul de modificare a indicatorilor financiari, prin accentul asupra aspectelor de importanță strategică a activităților financiare, etc.

Corespunzător, o astfel de interpretare a eficienței economice presupune că evaluarea eficienței SGFSAS depinde substanțial de cerințele față de situația financiară viitoare a companiei, preconizate de către managementul acesteia. Compania în perioada de referință își poate îmbunătăți situația financiară din punct de vedere al rapoartelor financiare prezentate în exterior, dar din punct de vedere al managementului companiei, obiectivele financiare nu vor fi atinse și prin urmare, SGFSAS va fi considerat ca fiind ineficient. Este posibilă și o situație opusă: subestimarea potențialului financiar al companiei poate duce la stabilirea cerințelor nu prea înalte față de situația financiară. Apoi, după analiza din exterior a rapoartelor financiare, se poate considera că compania ineficient a administrat finanțele sale, însă conducerea companiei poate considera satisfăcătoare situația SC financiară din punct de vedere al eficienței SGFSAS.

Specificul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic enunțat mai sus, în opinia noastră, determină posibilitatea și oportunitatea implementării conceptului de evaluare a dificultăților, pentru a putea evalua eficiența SGFSAS.

Conceptul de evaluare a dificultăților a apărut în procesul de soluționare a problemei cu privire la evaluarea influenței calității resurselor asupra calității de funcționare a sistemului. Unii savanți au ajuns la concluzia că estimarea acestei influențe este ambiguă din cauza dependenței sale față de cerințele impuse [36, p.186]. În consecință, noțiunea de dificultate a apărut în rezultatul unor considerații intuitive simple, despre faptul că obținerea unui rezultat de o anumită calitate este cu atât mai greu, cu cât calitatea resursei este mai scăzută sau cererea față de calitatea resursei este mai înaltă. Evaluarea dificultăților permite în baza evaluării calității resurselor și cerințelor existente, de a evalua posibilitatea de obținere a rezultatului dorit.

Astfel, sarcinile soluționate în modelul Bermant – Russman cu privire la evaluarea dificultăți, sunt în concordanță cu definițiile acceptate de noi cu privire la eficiența SGFSAS și eficiența managementului corporativ financiar orientat strategic [15, p.15].

Pentru constituirea metodei de evaluare a eficienței SGFSAS în baza conceptului de dificultate (D-metoda), vom considera că situația financiară preconizată de către companie în cadrul strategiei financiare în T ani, este formată în baza sistemului echilibrat de indicatori BSC și reprezintă un vector de măsură:

(3.11)

unde – situația financiară prognozată în perioada de timp Т; Uij, i = 1,2,…, N, j=1,2,…,T – valorile preconizate ale indicatorilor financiari cheie incluși în BSC într-o perioadă de timp t, Т – data de control, cu sosirea căreia situația financiară preconizată trebuie să fie atinsă.

Pentru monitorizarea realizării strategiei financiare, se construiesc planurile-grafic de atingere a valorilor preconizate – multitudinea valorilor de control a indicatorilor financiari într-o anumită perioadă de timp. Formal ele reprezintă următorul ansamblu de vectori:

Θ1=(t1(1),t1(2), ,t1(j), ,t1(T-1))

Θ2=(t2(1),t2(2),… t2(j), ,t2(T-1))

(3.12)

Θi=(ti(1),ti(2),… ,ti(j), ,ti(T-1))

ΘN=(tN(1),tN(2),… tN(j), ,tN(T-1))

unde Θi, i =1,2,…,N – planul-grafic de atingere a indicatorului financiar n; j = 1,2,…,T-1 – datele punctelor de control a plan-graficurilor; ti(j) , j= l,2,…,T-1, i = l,2,…,N – valoarea minimal admisibilă a indicatorului financiar i în punctul de control j (adică acea valoare, în care valoarea preconizată este considerată ca fiind atinsă în perioada rămasă de timp (Т – j).

Dacă pentru formarea scopurilor financiare strategice au fost aleși indicatorii, care satisfac condiția „cu cât mai mult, cu atât mai bine”, atunci se realizează următoarea condiție:

Μij(Uij)≥εij, i = 1,2,…,N; j = 1,2…..T-1 (3.13)

Atunci, având sistemul de vectori cu valori reale ale indicatorilor BSC analogic sistemului (3.12), se poate de construit un model matematic, analogic cu modelul de evaluare a dificultății Bermant- Russman.

Determinând valorile prognozate ale indicatorilor BSC din cadrul strategiei financiare, precum și planul-grafic de atingere a acestora, managementul companiei realizează evaluarea potențialului financiar reieșind din prognozele sale cu privire la modificarea diferitor factori (dinamica indicatorilor macroeconomici de bază, ritmul de dezvoltare a ramurii, etc.). Potențialul financiar particular al companiei după i -indicator financiar, la data j se evaluează după formula:

εi(j)= (3.14)

unde εi(j)- evaluarea potențialul financiar particular al companiei după i -indicator financiar, la data j ; xi(j) – valoarea efectivă după i -indicator financiar, la data j

În corespondență cu condițiile (3.13) potențialul financiar particular, evaluat după formula (3.14), satisface condițiile modelului Bermant- Russman pentru toți indicatorii BSC și pentru fiecare dată de control și reprezintă analogul cerințelor față de calitatea elementului resursei complexe din acest model. Cu cât mai aproape este Ei(j) de unu, cu atât sunt mai riguroase condițiile impuse de conducerea companiei față de valoarea reală a indicatorului financiar i la data j.

Integrarea calculelor potențialelor financiare particulare după toți indicatorii BSC oferă evaluarea potențialului financiar integral a companiei și se efectuează după formula:

(3.15)

unde Е(j) – estimarea potențialului financiar integral al companiei la data j.

Calificativul Е(j) satisface condițiile modelului Bermant- Russman la fiecare dată de control, și reprezintă analogul condiției integrale față de calitatea resursei din acest model. De asemenea cu cât valoarea Е(j) este mai aproape de unu, cu atât sunt mai riguroase condițiile impuse de conducerea companiei față de situația financiară reală a companiei la data j.

Pentru fiecare indicator din BSC la data j se poate de evaluat eficiența particulară a SGFSAS. În corespondență cu determinarea eficienței SGFSAS ca capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al situației financiare, prestabilit de către strategia financiară a companiei, în calitate de astfel de apreciere se evidențiază gradul de atingere a valorii preconizate a indicatorului financiar analizat:

(3.16)

unde μi(j) – evaluarea eficienței particulare a SGFSAS după i indicator financiar la data j; xi(j) – valoarea reală a i indicator financiar la data j.

Calificativul μi(j) satisface condițiile modelului Bermant- Russman pentru toți indicatorii BSC și pe toate punctele de control, adică 0< μi(j) < 1, i = 1,2,…,N; j = 1,2, ,T -1 și reprezintă analogul de calitate a resursei din acest model. Cu cât valoarea μi(j) este mai aproape de unu, cu atât este mai aproape situația financiară curentă a companiei de indicatorul i prognozat al BSC.

Integrarea valorilor eficienților particulare a SGFSAS după toți indicatorii BSC oferă valoarea eficienței integrale a SGFSAS și se realizează după formula:

(3.17)

unde М(j) – valoarea eficienței integrale a SGFSAS a companiei la data j.

Totuși, dacă măcar un indicator al BSC deviază de la planul-grafic (adică valoarea eficienței particulare a SGFSAS după acest indicator în conformitate cu formula (3.16) este egală cu zero), atunci valoarea eficienței particulare a SGFSAS se primește ca fiind egală cu zero.

Valoarea М(j) satisface condițiile modelului Bermant- Russman pentru fiecare dată de control și reprezintă analogul de calitate integrală a resursei din acest model. La fel ca și la eficiențele particulare a SGFSAS pe indicatoare separate, cu cât valoarea М(j) este mai aproape de unu, cu atât situația financiară curentă a companiei este mai aproape de obiectivul prestabilit.

Înțelegerea eficienței managementului financiar corporativ orientat strategic, ca capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al stării financiare conform strategiei financiare a companiei, ca urmare a acțiunilor manageriale din domeniul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, iar dificultățile – ca evaluarea posibilității de a obține rezultatul dorit; ne permite să aplicăm estimarea dificultăților după modelul Bermant-Russman pentru evaluarea eficienței managementului financiar după metoda-D de evaluare a eficienței economice a SGFSAS.

Deoarece condițiile modelului Bermant – Russman se realizează pentru estimarea potențialului financiar particular al companiei și a performanțelor particulare a SGFSAS, calculate după formula (3.14) și (3.16) pentru fiecare dintre indicatorii BSC se poate de estimat eficiența particulară a managementului financiar după formula:

(3.18)

unde — valoarea dificultății de atingere a valorii preconizate a indicatorului financiar-i în perioada de timp rămasă n-j.

Calificativul fi(j) primește o valoare din intervalul [0:1]. Cu cât valoarea lui este mai aproape de unu, cu atât este mai mare eficiența managementului financiar după i-indicator a BSC. Întradevăr, cu cât valoarea dificultății de atingere a valorii preconizate a i-indicator financiar este mai mică, cu atât este mai mare posibilitatea companiei ca în rezultatul influențelor manageriale din domeniul financiar să atingă valoarea preconizată după acest indicator și cu atât este mai mare valoarea fi(j).

În acest sens, în alte situații similare, cu cât conducerea companiei evaluează mai înalt potențialul financiar după i indicator a BSC, sau cu cât este mai joasă evaluarea curentă a eficienței particulare a SGFSAS după acest indicator, cu atât este mai greu de atins valoarea preconizată a acestui indicator financiar în perioada rămasă de timp, și cu atât va fi evaluată mai jos eficiența particulară curentă a managementului financiar fi(j). Aceste particularități a formulei (3.14) sunt în concordanță cu definițiile potențialului financiar particular, eficienței particulare a SGFSAS, dificultății particulare de realizare și eficienței particulare a managementului financiar după i indicator a BSC.

Integrarea valorilor eficiențelor particulare a managementului financiar după toți indicatorii ai BSC, atribuie valoare eficienței integrale a managementului financiar corporativ după formula:

(3.19)

unde F(j)- valoarea eficienței integrale a managementului corporativ financiar la data j.

Formula alternativă de calcul a valorii F(j)- sunt exprimările acesteia prin valorile potențialului integral a finanțelor companiei și a eficienței integrale a SGFSAS:

(3.20)

unde valoarea dificultății integrale de atingere a situației financiare prognozate în timpul rămas (1-j).

Independent de formula de calcul, valoarea F(j) însușește valori din intervalul [0,1]. Cu cât este mai aproape valoarea acesteia de unu, cu atât este mai mare eficiența managementului financiar corporativ în ansamblu. Întradevăr, cu cât este mai mica valoarea dificultății integrale de atingere a situației financiare preconizate d(j), cu atât este mai mare capacitatea companiei de a atinge situația financiară preconizată în rezultatul influențelor manageriale din domeniul finanțelor și cu atât este mai mare valoarea F(j).

Calculul valorii F(j) după formula (3.19) reflectă legătura acesteia cu eficiențele particulare a managementului financiar, iar calculele după formula (3.20) – reflectă legătura cu valorile potențialului financiar integral al companiei și a eficienței integrale a SGFSAS. Astfel, în corespondență cu formula (3.19) cât este mai mare valoarea eficienței particulare a managementului financiar după / indicator financiar a fi(j), cu atât este mai mare, în condiții similare, valoarea eficienței integrale a managementului financiar corporativ F(j).

Interconexiunea valorii eficienței integrale a managementului financiar corporativ cu componentele formulei (3.20) este analogică cu interconexiunile eficienței și de asemenea concordează cu definițiile de conținut a parametrilor analizați a SGFSAS.

Aplicabil în practica reală de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, evaluările propuse pot fi destul de drastice. Așadar, dacă are loc devierea de la planul-grafic măcar a unui singur indicator a BSC xi(j) <ti(j), atunci întregul SGFSAS este evaluat ca fiind ineficient (valoarea acestuia după formula (3.17) este considerată ca fiind egală cu zero)

În legătură cu aceasta, la formularea strategiei financiare a companiei, deseori are loc clasificarea concomitentă a obiectivelor financiare strategice, iar nerealizarea unui obiectiv după un indicator financiar, la respectarea planului-grafic poate fi considerată de managementul companiei ca o situație satisfăcătoare. În astfel de cazuri, în metoda-D se introduc coeficienți de ponderare, care sunt determinați după următoarele reguli:

• celui mai important indicator financiar i se atribuie coeficientul unu;

• clasificarea ulterioară se realizează în corespondență cu principiul „cu cât este mai mică importanța, cu atât este mai mare coeficientul”

Sistemul coeficienților ponderali astfel format, permite o deviere de la planul-grafic a indicatorilor mai puțin importanți, însă pretinde respectarea strictă a direcțiilor prioritare.

Respectiv, formulele de calcul a valorilor potențialului financiar particular și a eficienței particulare a SGFSAS după i-indicator financiar, vor fi modificate în felul următor. Formula(3.14)va avea forma:

(3.21)

unde λi > 1 – coeficientul ponderal pentru i-indicator financiar, iar formula (3.12) va avea forma:

(3.22)

În corespondență cu modificările calculelor prezentate în formulele (3.21) și (3.2) se acceptă devieri de la planul-grafic nu mai mult de (1—t) procente. Deoarece indicatorului financiar mai mic după importanță i se atribuie un coeficient ponderal mai mare, de asemenea lui i se admite o deviere mai mare de la planul-grafic stabilit.

Astfel, este evident că coeficienței ponderali se utilizează la devierea negativă a valorilor preconizate de la planul-grafic, adică:

dacă xi(j) > fi(j) calculul valorilor potențialului particular și a eficienței particulare a SGFSAS după i-indicator financiar, se efectuează după formulele (3.14) și (3.16),

iar dacă xi(j) < fi(j) – după formulele (3.21) și (3.22).

Unul din avantajele metodei-D este existența valorilor particulare și integrale ai diferitor parametri de eficiență a SGFSAS, fapt ce oferă posibilități vaste pentru efectuarea analizei factoriale a procesului de realizare a strategiei financiare corporative. Aplicarea acestei metode, permite atât identificarea locurilor înguste în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a unei companii orientate strategic, cât și analiza influenței managementului strategic financiar al diferitor companii asupra realizării strategiei financiare a holdingului integral în ansamblu.

Metoda-D propusă nu operează cu valori calitative reale a unor sau altor indicatori, ci cu nivelele lor calitative referitoare la valorile preconizate stabilite. Ca urmare, formularea strategiilor financiare unice în baza sistemului de indicatori financiari individuali și a valorilor preconizate ai acestora, nu împiedică efectuarea unei analize comparative a eficienței SGFSAS în diferite companii în cadrul metodei-D.

Factorul principal care limitează efectuarea analizei comparative a grupului de companii, rămâne a fi lipsa de informații despre strategiile financiare.

Totuși trebuie luat în considerație că datorită specificului de constituire a valorilor parametrilor integrali ai eficienței SGFSAS, diferențele existente ale indicatorilor calitativi a BSC a diferitor companii nu prezintă obstacole principiale în compararea dinamicii de modificare a eficienței SGFSAS și a managementului financiar corporativ. Compararea simplă a valorilor eficienței SGFSAS la una și aceeași dată nu este fundamentată din cauza influenței numărului de indicatori a BSC asupra valorii acestora.

În afară de aceasta, odată cu sporirea numărului de indicatori a BSC, care formează strategia financiară, valorile parametrilor integrali ai eficienței SGFSAS nu prea se diversifică. Astfel, de exemplu, la existența unui număr de 15 indicatori, chiar și la sporirea considerabilă a valorilor planului-grafic după toți indicatorii (de exemplu cu 20%) diferențele dintre valorile potențialului integral a finanțelor și eficienței SGFSAS se determină în milioane de fracțiuni. În acest caz, pentru a obține o diferență mai bună a valorilor parametrilor de eficiență a SGFSAS, pot fi introduși coeficienți de corecție (de exemplu înmulțirea valorilor integrale primite cu 10n , unde puterea п corespunde numărului de indicatori a BSC), dar acest lucru îngreunează interpretarea de conținut a valorilor primite.

În general, metoda-D de evaluare a eficienței SGFSAS prezentată, reflectă particularitățile fundamentale de stabilire a obiectivelor și de planificare în cadrul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic. Valorile rezultatelor unei astfel de activități influențează considerabil condițiile înaintate inițial față de rezultatele necunoscute – valorile potențialelor financiare particulare pentru fiecare indicator din BSC. Metoda-D de evaluare a eficienței SGFSAS spre deosebire de metoda-FS, reflectă o caracteristică importantă a acestui proces – subiectivismul acestuia.

3.3 Rezultatele aplicării practice a metodelor FS și D pentru evaluarea eficienței sistemului de gestiune în procesul de control a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni

Analiza comparativă a rezultatelor primite în urma aplicării metodelor FS și D de evaluare a eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic a uneia și aceleeași companii, prezintă un interes semnificativ

Pentru evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni cu ajutorul metodei FS și D, s-a realizat o cercetare a dinamicii valorilor eficienței SGFSAS potențialului financiar și eficienței managementului financiar a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE.

Creată la începutul anilor 2000, în prezent această companie este una din companiile de vârf în ramura de construcții de pe piața română (Anexa 2.). Principalele domenii de activitate sunt legate de proiectele de construcție din industria de petrol și gaze. Acestea includ forajul sondelor de petrol și gaze, probe de producție și reparații capitale de sonde, proiectarea și construcția sistemelor de conducte, instalații de depozitare a petrolului și gazelor, lucrări de suprafață pentru montarea instalației de foraj, inclusiv lucrări de protecție a mediului, extracția țițeiului, diferite edificii de modernizare și reconstrucție a stațiilor de compresare și pompe, precum și alte instalații de menajare a petrolului și gazelor naturale.

Până la începutul anului 2010, S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE s-a confruntat cu mai multe probleme în gestionarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni (Figura 3.2).

Fig. 3.2. Dinamica principalelor indicatori financiari ai companiei „S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE”

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari 2005-2010

În anii 2005 – 2010 s-a observat o scădere a rentabilității în domeniul principal de activitate al S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE”, precum și a rentabilității capitalului propriu al companiei. În afară de aceasta, s-a exacerbat în mod clar problemele cu fluxul de numerar pentru produsele comercializate, lucrările efectuate și serviciile prestate – durata unei rotații a creanțelor debitoare pe termen scurt, în anul 2010 s-a majorat semnificativ comparativ cu anul 2005.

Cauza principala a tendințelor negative, este concentrarea excesivă a proiectelor realizate de către companie la un număr mic de clienți strategici. Micșorarea volumului programelor de investiții a dus la o scădere semnificativă a veniturilor și a rentabilității S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE” iar dependența de încasarea numerarului de la clienții strategice – la înrăutățirea indicatorului a cifrei de afaceri.

Fostul sistem de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu putea rezolva problemele apărute. Compania avea nevoie de noi instrumente de management. În acest sens, la jumătatea anului 2008 conducerea S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE a decis constituirea în cadrul companiei a SGFSAS. În conformitate cu metodologia de implementare a SGFSAS au fost elaborate mai întâi de toate scopurile strategice ale companiei. Au fost identificate atât obiectivele financiare, cât și cele non-financiare – care reprezintă condiția necesară pentru atingerea obiectivelor financiare (Anexa 3.). Astfel, toate obiectivele au fost grupate în patru domenii – „Finanțe / Economie”, „Piață / Clienți”, „Bussines-procese”, „Infrastructură / Personal"- și a fost identificată dependența obiectivelor financiare de cele intermediare nefinanciare.

Astfel, formalizarea obiectivelor strategice prin intermediul indicatorilor de performanță a fost efectuată în așa fel încât obiectivele intermediare non-financiare să fie caracterizate ca indicatori "condiționat financiari" – indicatori care pot fi obținuți relativ ușor din formele de buget existente la companii. Deci, a fost stabilită legătura între obiectivele strategice financiare și indicatori pe de o parte, precum și alte instrumente a SGFSAS – sistemul de bugetare – pe de altă parte (Figura 3.3).

Fig. 3.3. Schema relațiilor formelor de buget S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE” și a indicatorilor financiar ai acestora.

Sursa: elaborată de autor în baza bugetului pe mai multe perioade a S.C. FORAJ SONDE S.A.

Pentru evaluarea eficienței economice a SGFSAS S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE compania a utilizat metodele FS și D. Algoritmul de constituire a metodei-FS de evaluare a eficienței SGFSAS și specificul evaluării potențialului financiar în cadrul modelului (2.1) necesită o analiză și sinteză a informațiilor financiare a unui grup de companii. Deoarece S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE a intrat în ratingul"Expert-400" pentru anul 2007, grupul de companii a fost selectat din membrii acestui rating. În consecință, baza informațională necesară constituirii metodei FS au fost datele rapoartelor financiare ale companiilor-participante în acest rating.

Potrivit algoritmului de constituire a metodei-FS, în prima etapă de cercetare, este soluționată problema cu privire la construirea quasi-statisticelor a indicatorilor financiari incluși în metoda-FS (tabelul 3.1.). Pentru aceasta, au fost construite histograme pentru fiecare din indicatorii financiari ai metodei-FS, în baza datelor contabile din perioada 2007-2011 a companiilor participante în ratingul "Expert-400" în anul 2007.

Tabelul 3.2. Penta scalele indicatorilor financiari a metodei-FS de evaluare a SGFSAS

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari 2007-2011

Cercetarea asemănării histogramelor cu ajutorul formulei (3.4) a arătat posibilitatea de agregare consecventă a histogramelor a fiecărui indicator financiar inclus în metoda-FS. Ca urmare a acestei proceduri s-au format quasi-statisticele care au forma de histograme agregate pentru fiecare dintre indicatorii financiari Penta scalele clasificărilor fuzzy a fiecărui indicator financiară din metoda-FS s-au obținut în rezultatul utilizării față de histogramele agregate a principiilor expuse în lucrarea “Obiectivele controlului intern în entitățile publice” și sunt prezentate în tabelul 3.2. Clasificarea fuzzy a fiecărui indicator financiar din metoda-FS se bazează pe punctele nodale ale acestor penta-scale, cu utilizarea formulelor (3.6) – (3.10).

Analiza tabelului 3.2 arată că, chiar și la cele mai importante companii, în perioada de creștere stabilă a economiei țării în ansamblu, sunt prezente semne ale situației financiare nesatisfăcătoare. Quasi-statisticele construit arată că unele companii naționale mari, în prezent lucrează în pierdere (aproximativ 100 de elemente ale quasi-statisticilor, sau aproximativ 13% a grupului de companii analizat) și să nu utilizeze eficient propriul capitalul (peste un sfert din cazurile analizate – au o rentabilitate capitalului propriu mai puțin de 5%).

Acest lucru se datorează parțial ineficienței activității principale a companiilor (aproximativ 8% din c examinate au un randament al vânzărilor negativ). Cu toate acestea, se pare că principalul motiv este ascuns în gestionarea ineficientă a surselor de finanțare a activității și a investițiilor efectuate. Ca urmare, cheltuielile adiționale a unor companii reduce în mod semnificativ profitul din vânzări. Ineficiența gestiunii surselor de finanțare la grupul de companii analizat, confirma și valorile coeficienților de asigurare a stocurilor cu resursele proprii (indicatorul F1). Intervalul încrederii absolute în estimarea valorii acestui indicator ca "mediu" (comfortable) este (vezi tabelul 3.2.) [-0.2: 1.0] adică, lipsa parțială a resurselor proprii – un fenomen comun pentru cele mai mari companii.

Evaluarea eficienței SGFSAS prin metoda-FS, confirmă viziunea primită, în rezultatul comparării analizei de conținut a histogramelor agregate și a penta-scalelor indicatorilor financiari ai marilor companii ruse, despre faptul că managementul financiar corporativ este ineficient în unele din aceste companii. Etapele ulterioare de cercetare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, cu ajutorul metodei-FS sunt prezentate prin calcularea valorilor necunoscute ale eficienței în cadrul metodei-FS, utilizând datele rapoartelor contabile ale S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE pentru anul 2006

Aplicarea formulelor (3.6) – (3.10) la valorile indicatorilor financiari a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE pentru 2011, evaluează gradul de apartenență la nivelurile penta scalei a metodei-FS de evaluare a indicatorilor financiari a SGFSAS (Tabelul 3.3.).

Tabelul 3.3. Gradul de apartenență a indicatorilor financiari a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE pentru anul 2011 la nivelurile penta-scalelor metodei-FS de evaluare a SGFSAS

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari pe 2011 ai S.C. FORAJ SONDE S.A.

Calculele arată că, în anul 2011, rentabilitatea S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE era considerată în general ca fiind joasă. Doar rentabilitatea capitalului propriu R2 poate fi considerată ca fiind medie, dar cu un grad de certitudine foarte jos. Lichidității și stabilității S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în anul 2011 г. I se poate da valoarea «mai sus de medie». Aici doar coeficientul curent de lichiditate Р1 poate fi evaluat ca fiind jos (Low) cu un grad mic și insignificativ de certitudine (8%). Rulajul S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE poate fi evaluat ca fiind mai jos de medie.

Generalizând valorile primite prin formula (3.4) ne permite să primim pentru eficiența SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în anul 2011 în ansamblu, valorile ale gradelor de apartenență la nivelurile penta scalei standard pe exponentul 01. S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE poate fi, cu un grad de certitudine de 32%, evaluată ca fiind joasă (Low) din cauza valorilor joase ale indicatorilor rentabilității și rulajului. Însă valori destul de înalte au primit indicatorii de lichiditate și stabilitate financiară, care au primit în metoda-FS cei mai mulți coeficienți de cotitate, ne permite să evaluăm eficiența SGFSAS a S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE”. În anul 2006 cu un grad de certitudine de 42% ca fiind medie, și cu un grad de certitudine de 26% – ca înaltă (High).

Gradul de certitudine înalt sau jos la evaluarea SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în anul 2011 se complimentează unul pe altul, de aceea este evident că trebuie de evaluat această eficiență la nivel calitativ ca fiind medie. Această concluzie o confirmă și calculele formale. Ansamblul gradelor de apartenență primite prin intermediul convoluției valorilor funcțiilor de apartenență a indicatorilor financiari oferă o valoare generală a eficienței SGFSAS a S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE”, iar recunoașterea acestei valori cu ajutorul penta scalei standard pe exponentul 01 după formula (3.8) permite să caracterizăm această eficiență la nivel calitativ ca fiind „medie”.

Valorile potențialului financiar a companiei după formula (2.2) sunt de 0,5887. Aceasta semnifică faptul că în corespondență cu conjunctura mediului pieții de desfacere, valoarea convenabilă a eficienței SGFSAS nu ar fi valoarea efectivă 0,4883 («medie»), ci 0,5887 («mai sus de medie»).

Valoarea eficienței managementului financiar corporativ a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELEîn anul 2011 este calculată după formula (2.7) în baza valorilor primite a stării sale financiare și a potențialului financiar.

Astfel, evaluarea eficienței a SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE după metoda-FS a arătat că în anul 2011, sistemul de gestiune a finanțelor companiei a funcționat cu un grad mediu de eficiență . În condițiile unei concurențe înăsprite, eficiența managementului financiar în gestionarea resurselor financiare în segmentul de vârf al economiei române, nu a fost suficient de înaltă pentru valorificarea potențialului financiar al companiei. Principalul factor care a împiedicat acest lucru a fost rentabilitatea scăzută a activității companiei.

Analiza dinamicii parametrilor eficienței a SGFSAS arată că micșorarea în ansamblu a eficienței SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în anul 2011 în comparație cu 2009 a dus la micșorarea potențialului financiar al companiei, precum și la micșorarea eficienței managementului său financiar.

În ansamblu, analiza eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a celor mai mari companii din România denotă existența unor contradicții în tendințele de dezvoltare a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni autohtone în perioada 2008-2010. Perioada examinată se caracterizează prin majorarea valorilor potențialului financiar în majoritatea companiilor de vârf din România, fapt ce denotă o dinamică pozitivă în dezvoltarea țării în ansamblu.

Totuși, în același timp, rezultatele cercetării au identificat și principalul factor care încetinește dezvoltarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în România – eficiența managementului financiar corporativ. Cercetarea cauzelor acestei tendințe negative a dus la identificarea posibilităților de utilizare a altor metode de evaluare a eficienței economice a SGFSAS, și întâi de toate a metodei-D.

În anul 2011 compania S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE după rezultatele anului 2010 a fost pentru prima dată realizată evaluarea eficienței SGFSAS cu ajutorul metodei-D bazată pe conceptul de evaluare a dificultăților.

Algoritmul de evaluare a eficienței SGFSAS S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE a arătat în baza datelor indicatorului Încasări. Valoarea preconizată a indicatorului F1, valoarea lui planificată și efectivă pentru anul 2008 conform tabelelor 3.4, 3.5 a fost 81, 31,5 și 35,1 mln. lei.

Tabelul 3.4. Principalii indicatori ai strategiei financiare a companiei S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE”, incluși în BSC

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari ai S.C. FORAJ SONDE S.A.

Deoarece valoarea efectivă a indicatorului este mai mare decât cea planificată, calcularea potențialului financiar particular al companiei și a eficienței SGFSAS după indicatorul F1, și condițiile față de calitatea indicatorului F1 se efectuează după formula (3.14) și (3.16):

Tabelul 3.5. Indicatorii financiari strategici ai companiei S.C. "FORAJ SONDE S.A. VIDELE”

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor financiari ai S.C. FORAJ SONDE S.A.

Astfel, condițiile conducerii companiei față de nivelul de atingere a valorii strategice preconizate a indicatorului F1 în anul 2010 a fost de 38,9% de la valoarea preconizată. Nivelul efectiv de performanță, exprimat în valoarea eficienței particulare a SGFSAS a fost de 43,3% de la valoarea preconizată.

Eficiența particulară a managementului financiar corporativ, după indicatorul F1 se calculează din valorile obținute ale potențialului financiar particular și a eficienței SGFSAS după formula (3.18). Astfel, necautând la depășirea valorii minime solicitate a indicatorului F1 prin valoarea lui efectivă, diferența între acestea nu este destul de mare pentru a evalua înalt eficiența managementului financiar corporativ. Posibilitatea elaborării de către managementul financiar al companiei a unor decizii administrative care ar permite atingerea valorii preconizate a indicatorului Ф1 în anul 2011, se evaluează ca fiind de 16,8%.

În mod analogic se calculează și potențialul financiar al companiei, eficiența SGFSAS și eficiența managementului financiar corporativ pentru alți indicatori financiari ai metodei-D. După care, în rezultatul aplicării formulelor (3.14), (3.17) și (3.19), s-au obținut valorile potențialului financiar integral, a eficienței SGFSAS și a managementului financiar a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE corespunzător.

Rezultatele calculelor principalelor parametri ai eficienței SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE după metoda-D sunt prezentate în tabelul 3.6.

În anul 2010 managementul financiar și SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în ansamblu, sunt considerate ca fiind ineficient. Acest lucru este cauzat de devierea esențială de la planurile-graficerilor după un șir de indicatori, fapt ce a dus la egalitatea cu zero a valorilor eficiențelor particulare a SGFSAS și a eficienței managementului financiar după acești indicatori.

Tabelul 3.6 Valorile parametrilor principali ai eficienței SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE pentru anii 2010-2011 în cadrul metodei- D

Sursa: elaborată de autor în baza indicatorilor de eficiență ai S.C. FORAJ SONDE S.A.

În anul 2008 eficiența SGFSAS S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE și eficiența managementului financiar al companiei s-a majorat – valorile corespunzătoare fiind diferite de zero. Dar, ca urmare a neajunsului menționat al metodei-D, valorile parametrilor integrali ai eficienței SGFSAS nu se diferențiază prea tare. Așadar, posibilitatea adoptării soluțiilor manageriale pentru atingerea situației financiare preconizate, formată în BSC din 13 indicatori, se evaluează în milioane de fracțiuni de procente. De aceea, o dinamică pozitivă mai clară în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE se observă la nivelul valorilor eficienței particulare a managementului financiar corporativ după un șir de indicatori. Acest lucru a fost posibil ca urmare a implementării planurilor de acțiuni cu privire la îmbunătățirea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni la S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE.

Aceste planuri au fost elaborate de către serviciile financiare a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în baza analizei cauzelor devierii de la planurile-grafic și aprobate de top-managementul companiei după rezultatele anului 2010. Scopul principal al planurilor de acțiuni a fost orientarea maximă a personalului companiei în realizarea obiectivelor financiare strategice. În acest sens, s-a hotărât să se accentueze atenția principală pe factorii non-financiari, întemeind astfel o bază pe termen lung pentru atingerea valorilor preconizate ale indicatorilor compartimentului „Finanțe/ Economie”, În calitate de principalele acțiuni au fost evidențiate următoarele:

răspândirea principiilor gestiunii de proiect spre toate bussines-unitățile S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE;

reformarea serviciului financiar al companiei prin instituirea unui centru de decontare;

reorganizarea companiei prin evidențierea activelor secundare;

optimizarea principiilor de planificare a circulației resurselor financiare;

elaborarea și implementarea sistemului de stimulări materiale pentru atingerea valorilor preconizate a indicatorilor financiari din strategie (Anexa 4.);

atestarea personalului de conducere a companiei

Rezultatul realizării acțiunilor menționate, a fost dinamica pozitivă în gestiunea finanțelor S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE orientate strategic. Creșterea planificată a potențialului financiar al companiei, a dus și la creșterea eficienței managementului financiar corporativ.

Cele mai mari îmbunătățiri în SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE se observă a fi făcute în așa direcții strategice ca „Infrastructură/Personal” și „Piață/Clienți”. Valoarea preconizată a indicatorului E1 a fost atinsă, iar posibilitatea de obținere a valorii preconizate a indicatorului E3 este de 95,8%. În afară de aceasta, majorarea eficienței muncii personalului de conducere (creșterea considerabilă a valorii E2) ca urmare a implementării sistemului de stimulare materială și optimizării echipei de specialiști după atestarea personalului, a creat posibilități pentru avansarea proiectelor din străinătate a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE, fapt ce a dus la majorarea valorii eficienței particulare a managementului financiar după indicatorul CЗ de la 0,109 la 0,234.

Dintre acțiunile care au influențat în mod direct sfera financiară, trebuie de menționat reforma sistemului de gestiune a circulației resurselor financiare. Unul din rezultatele acestei reforme a fost micșorarea rotația creanțelor de scurtă durată, fapt ce s-a reflectat în majorarea valorii eficienței particulare a managementului financiar corporativ după indicatorul F5 de la 0,222 până la 0,286. Această dinamică pozitivă este condiționată parțial și de normalizarea portofoliului de proiecte după clienți – eficiențele particulare a managementului financiar, în acest aspect al activității financiare s-au majorat considerabil (F4– de la 0,105 până la 0,584, C2– de la 0,145 până la 0,408).

Reorganizarea S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE a dus la majorarea considerabilă a rentabilității capitalului propriu. Dacă în anul 2008 valoarea preconizată se evalua ca fiind de neatins, atunci în anul 2011 nivelul de atingere este de 37,5% de la valoarea preconizată, iar posibilitatea de аtingere a valorii preconizate pentru perioada rămasă de timp se evaluează ca fiind de 24,2%.

Astfel, dacă aplicarea metodei-FS pentru evaluarea parametrilor eficienței a SGFSAS a S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE în anul 2011 arată o înrăutățire al eficienței gestiunii finanțelor companiei, atunci rezultatele, primite în urma aplicării metodei-D, atestă contrariu.

În componența metodei-FS sunt incluși doar indicatori financiari (Anexele 5.-10.). Astfel, în opinia mea, aprecierea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni se face doar în baza rezultatelor financiare obținute. Includerea în metoda-D a indicatorilor non-financiari, care reprezintă factori de atingere a indicatorilor financiari, formează legături cu rezultatele financiare viitoare. Dacă se realizează planurile-grafic a indicatorilor non-financiari, acest fapt este considerat de către conducerea S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE, ca fiind o orientare strategică eficientă a gestiunii finanțelor, chiar dacă rezultatele financiare a companiei sunt mult mai modeste decât cele a concurenților.

De asemenea, a mai fost realizată o cercetare a dinamicii valorilor eficienței SGFSAS potențialului financiar și eficienței managementului financiar a S.C. ARTEGO S.A. TG JIU, pentru evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni cu ajutorul metodei FS și D.

S.C. ARTEGO S.A. își desfășoară activitatea în sectorul “ Industria de prelucrare a cauciucului și a maselor plastice, subramura alte articole din cauciuc”, cod CAEN 2219 Fabricarea altor produse din cauciuc.

Obiectul de activitate principal este producerea și comercializarea benzilor de transport din cauciuc, garniturilor presate din cauciuc, plăcilor tehnice și covoarelor din cauciuc regenerat rezultat din refolosirea deseurilor de cauciuc și anvelopelor uzate.

S.C. ARTEGO S.A. a fost înființată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.583/23.05.1973 sub numele de Intreprinderea de Articole Tehnice din Cauciuc și Cauciuc Regenerat, aflată în subordinea Centralei Industriale de Prelucrare a Cauciucului și Maselor Plastice București.

Elementele de evaluare generală a indicatorilor la 31.12.2009 sunt:

– profitul net – 1.915.769 lei;

– cifra de afaceri 146.705.621 lei;

– export 11.354.067 EURO;

– disponibil in cont 1.940.697 lei.

S.C. ARTEGO S.A. livrează cea mai mare parte a producției de benzi companiilor naționale ale cărbunelui. Decontările cu acestea se făceau în special prin compensări cu energie electrică și în mică parte cash ceea ce creea mari dificultăți în procesul aprovizionării cu materii prime în special cele din import și plata obligațiilor către bugetele statului. Această situație s-a îmbunatățit în perioada următoare prin faptul că au crescut încasarile prin lichidități, acestea realizându-se totuși într-un termen cuprins între 60 și 90 de zile . Datoria cea mai mare față de societate rămâne cea de la S.N.L.O. În acest sens am prezentat o situație a încasărilor prin compensări și lichidități în 2007,2008 si 2009. Din suma totala de 259.514.260,32 lei datorată de Companiile Statului și alți clienți, (soldul la 31.12.2006 plus livrările în perioada 01.01.-31.12.2007) au fost încasate urmatoarele sume :

– prin lichidități : 191.587.206,50 lei, adică 81.52%;

– prin compensari : 43.430.488,28 lei, adica 18,48%.

Se poate observa că, în anul 2006 eficiența SGFSAS S.C. ARTEGO S.A. TG JIU și eficiența managementului financiar al companiei au fost majorate. Ca urmare a neajunsului menționat al metodei-D, valorile parametrilor integrali ai eficienței SGFSAS nu se diferențiază prea tare. O dinamică mult mai clară și pozitivă în gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a S.C. ARTEGO S.A. TG JIU se observă la nivelul valorilor eficienței particulare a managementului financiar al societății după un șir de indicatori (tabelul 3.7).

Acest lucru a fost posibil ca urmare a implementării planurilor de acțiuni cu privire la îmbunătățirea gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni la S.C. ARTEGO S.A TG JIU.

Având în vedere situația macroeconomică se constată o reducere a comenzilor la principalele produse realizate de către Artego atât la intern cât și la export ceea ce influențează în mod semnificativ evoluția economică a firmei și politica adoptată de managementul executiv al acesteia.

Astfel, după rezultatele cercetării efectuate, putem confirma ipoteza cu privire la necoincidența valorilor metodelor D și FS de evaluare a eficienței. Condițiile impuse de către managementul companiei față de gestiunea finanțelor companiei, influențează considerabil valoarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Tabelul 3.7 Valorile parametrilor principali ai eficienței SGFSAS a S.C. ARTEGO S.A. TG JIU pentru anii 2006-2010

Sursa: elaborată în baza indicatorilor financiari ai S.C. ARTEGO S.A.

De aceea, la existența informației accesibile despre strategia financiară a companiei analizate, este preferabil de utilizat metoda-D pentru evaluarea parametrilor eficienței a SGFSAS.

Analizând indicatorii financiari pe anii 2005-2010 ai S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI s-a realizat o cercetare a dinamicii valorilor eficienței SGFSAS potențialului financiar și eficienței managementului financiar al societății, pentru evaluarea eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni cu ajutorul metodei FS și D.

Înființată în 1953, de către statul român, Societatea de Foraj Târgu-Cărbunești a avut ca obiectiv dezvoltarea acestei activități într-o zonă din România unde au fost structuri noi de petrol, cu potențial ridicat. După 1980, atunci când acesta devine Departamentul de foraj din Târgu Cărbunești și având deja un nucleu de specialiști, ea participă la un program destinat pentru executarea de foraje geologice în zone necunoscute, realizarea de foraje de mare adâncimi (Dealu Mare-5880m; Bibesti-6527 m).

S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI, companie cu capital integral privat, specializată în lucrări de suprafață pentru industria de petrol și gaze cumpără Departamentul de Târgu Carbunesti, noua companie devenind din acel moment, antreprenor general, în acest domeniu de activitate.

Serviciile de foraj reprezintă domeniul principal de activitate al SC S.C.TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI SRL, cu cea mai lungă experiență, care acoperă o listă vastă de operațiuni de foraj de cercetare, exploatare și producție de la spălare sonde de producție, și de cimentare, echiparea și testarea și la reabilitarea și stimularea de formațiuni de producție.

S.C.TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI SRL a executat foraj de la 500 la 5000m, la cele mai înalte standarde și cereri, și, de asemenea, sonde și de operațiuni grele, cu instalații de intervenție dedicat acestui tip de activitate. De asemenea societatea este capabilă de a efectua servicii de cimentare cu personalul propriu folosind sistemul de cimentare tip ACF 700 al unități.

S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI este, de asemenea, un membru al IADC (Asociația Internațională a Contractorilor de Foraj) și ACFR (Asociația Contractorilor de Foraj din România).

60 de ani de experiență calificarea personalului, de calitate și garanție a lucrărilor au dus în timp la contractarea de lucrări cu firme importante atât din România și din țările străine, cum ar fi Libia, Algeria, India, Venezuela, Bulgaria, Rusia, etc Grecia iar din 2009 S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI a fost de asemenea, în Irak, prin intermediul filialei societății de acolo.

Eficiența managementului financiar corporativ orientat strategic al S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI, constă în capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al situației financiare pe perioada 2005-2010 (Anexa 16), prestabilit de către strategia financiară a acesteia, ca rezultat al influenței manageriale din domeniul financiar. Managementul financiar corporativ al S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI se determină nu numai prin îmbunătățirea situației financiare a companiei, dar și prin îmbunătățirea parametrilor financiari stabiliți de către strategie prin ritmul de modificare a indicatorilor financiari, prin accentul asupra aspectelor de importanță strategică a activităților financiare.

Astfel, conform raportului financiar individual al S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI pentru perioada de raportare An 2010, indicatorul venituri operaționale nete a crescut cu 26,20%, de la RON 21.363,095 până la RON 26.959,951. Rezultatul operațional a crescut de la RON 1.245,224 până la RON 1.250,172 ceea ce reprezintă o variație de 0.40%. Rezultatul net a crescut cu 697,52% ajungând la RON 343,277 la sfârșitul perioadei, comparativ cu 43,043 RON în anul precedent.

Rentabilitatea capitalurilor proprii ale S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI (Profit net/Total capitaluri proprii) a variat de la 1,13% până la 8,29%, în timp ce rentabilitatea activelor (Profit net/Total active) a variat de la 0,20% până la 1,32%, iar marja profitului net (Profit net/Cifra de afaceri netă) a variat de la 0,20% până la 1,27% în cazul unei comparații cu perioada similară a anului precedent. Gradul de îndatorare (Total datorii/Total capitaluri proprii) a fost de 522,55% comparativ cu 474,73% în anul anterior.

Nu în ultimul rând, lichiditatea curentă a S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI (Active circulante/Datorii pe termen scurt) a variat de la 0,87 până la 1,01 în cazul unei comparații cu anul precedent.

Analizând rezultatele cercetării efectuate, putem confirma ipoteza, cu privire la necoincidența valorilor metodelor D și FS de evaluare a eficienței. Factorii impuși de către managementul S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI față de gestiunea finanțelor companiei, influențează considerabil valoarea eficienței gestiunii finanțelor acestei societăți.

În decembrie 2010 a fost semnat contractul de cooperare între compania sudaneză MIDWAY CENTURY TEHNOLOGIES LTD și S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI în urma creșterii efecienței gestiunii finanțelor ale societății.

De asemenea S.C. TEHNOTOP GROUP S.A. TG CĂRBUNEȘTI a obținut o serie de certificate de managament al calității și de eficiență prezentate în Anexa 5.

3.4.Concluzii la capitolul 3

Metoda-FS de evaluare a eficienței sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni are toate avantajele metodelor economico-matematice moderne ale evaluării situației financiare a companiei. Fiind bazată pe teoria mulțimilor fuzzy, ea minimizează influența negativă a degradării indicatorilor financiari, extrapolarea rezultatelor primite cu ajutorul acestei metode este argumentată, iar parametrii metodei sunt stabili în timp.

În afară de aceasta utilizarea în metoda-FS a abordării conceptuale de autor, permite de divizat acele două surse ale eficienței economice a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni – potențialul financiar al companiei și eficiența managementului financiar corporativ.

La constituire metoda – FS nu sunt necesare informații suplimentare cu privire la activitatea financiară specifică a companiilor – sunt suficiente datele raporturilor financiare oficiale. Astfel, metoda – FS este un instrument universal pentru evaluarea eficienței economice a sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Cu toate acestea, gestiunea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, bazată pe principiile de orientare strategică, presupune existența în cadrul companiei a unei strategii unice financiare cu un sistem de indicatori țintă individuali și cu valori ale acestora. Pentru reflectarea mai activă al acestei specifici, metoda estimării eficienței SGFSAS trebuie să se bazeze pe informațiile din interiorul companiei cu privire la activitățile financiare ale companiei. Acest lucru complică destul de mult implementarea metodei-FS de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ale companiei orientate strategic, deoarece la constituirea acestei metode sunt necesare informații cu privire la strategiile financiare a unui număr mare de companii. Eficiență economică a SGFSAS – reprezintă capacitatea companiei pe termen lung, de a atinge un anumit nivel al situației financiare, cu resursele disponibile, în conformitate cu strategia financiară pe termen lung, pentru a atinge un anumit nivel al situației financiare existente. Eficiența managementului financiar corporativ orientat strategic, reprezintă capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al situației financiare, prestabilit de către strategia financiară a companiei, ca rezultat al influenței manageriale din domeniul financiar al companiei. Astfel, referitor la SGFSAS, eficiența sistemului de gestiune managerială a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și managementul financiar corporativ se determină nu numai prin îmbunătățirea situației financiare a companiei, dar și prin îmbunătățirea parametrilor financiari stabiliți de către strategie prin ritmul de modificare a indicatorilor financiari, prin accentul asupra aspectelor de importanță strategică a activităților financiare, etc.

Specificul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic enunțat mai sus, în opinia noastră, determină posibilitatea și oportunitatea implementării conceptului de evaluare a dificultăților, pentru a putea evalua eficiența SGFSAS.

Înțelegerea eficienței managementului financiar corporativ orientat strategic, ca capacitatea companiei de a atinge un anumit nivel al stării financiare conform strategiei financiare a companiei, ca urmare a acțiunilor manageriale din domeniul finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, iar dificultățile – ca evaluarea posibilității de a obține rezultatul dorit; ne permite să aplicăm estimarea dificultăților după modelul Bermant-Russman pentru evaluarea eficienței managementului financiar după metoda-D de evaluare a eficienței economice a SGFSAS.

În general, metoda-D de evaluare a eficienței SGFSAS prezentată, reflectă particularitățile fundamentale de stabilire a obiectivelor și de planificare în cadrul gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic. Valorile rezultatelor unei astfel de activități influențează considerabil condițiile înaintate inițial față de rezultatele necunoscute – valorile potențialelor financiare particulare pentru fiecare indicator din BSC. Metoda-D de evaluare a eficienței SGFSAS spre deosebire de metoda-FS, reflectă o caracteristică importantă a acestui proces – subiectivismul acestuia.

În ansamblu, analiza eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni a celor mai mari companii din România denotă existența unor contradicții în tendințele de dezvoltare a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni autohtone. Totuși, în același timp, rezultatele cercetării au identificat și principalul factor care încetinește dezvoltarea finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în România – eficiența managementului financiar corporativ. Cercetarea cauzelor acestei tendințe negative a dus la identificarea posibilităților de utilizare a altor metode de evaluare a eficienței economice a SGFSAS, și întâi de toate a metodei-D.

Astfel, după rezultatele cercetării efectuate, putem confirma ipoteza cu privire la necoincidența valorilor metodelor D și FS de evaluare a eficienței. Condițiile impuse de către managementul companiei față de gestiunea finanțelor companiei, influențează considerabil valoarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. De aceea, la existența informației accesibile despre strategia financiară a companiei analizate, este preferabil de utilizat metoda-D pentru evaluarea parametrilor eficienței a SGFSAS.

Analiza problemei duce la optimizarea eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni în care costurile de tranzicție să fie reprezentate simultan pe mai multe funcții. O altă direcție a cercetării în domeniu duce la adaptarea măsurilor riscurilor eficienței sistemelor de gestiune a finanțelor comerciale pe acțiuni în piața actuală de criză.

Luarea unei decizi în viața de zi cu zi se face în baza conoștiințelor foarte bogate ale experților precum și a experienței lor în managmentului financiar al societățiilor comerciale pe acțiuni. Pentru a obține un profit al societățiilor comerciale pe acțiuni în urma analizării indicatorilor de gestiune ai eficienței investitorul trebuie să accepte un anumit risc. Dacă este impus un anumit câștig satisfăcător garantat având același risc situația dată nu se schimbă. Hotărârea finală care va fi luată este la îndemâna analistului financiar în speță managerul societății comerciale pe acțiuni.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

În baza cercetărilor efectuate, s-au făcut următoarele concluzii.

Tendința actuală în dezvoltarea teoriei și practicii de gestiune corporativă, reprezintă o trecere de la sistemele tradiționale de gestiune, spre cele orientate strategic. Această tendință este valabilă de asemenea, și pentru sistemele de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. O diferență între sistemele de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic (SGFSAS), de cele tradiționale este implementarea și integrarea tehnologiilor de gestiune a finanțelor companiei, așa ca Balanced Scorecard (BSC) și sistemul de bugetare.

Aplicarea principiilor de gestiune orientate strategic în sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, schimbă locul acestui subsistem în sistemul gestiunii corporative în ansamblu. Primordial este faptul că relațiile unilaterale a sistemului de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni cu alte subsisteme funcționale de gestiune devin bilaterale.

Schimbarea specificului relațiilor dintre sistemul de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni și alte subsisteme funcționale de gestiune, necesită aplicarea unor noi tehnologii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Necesitatea unei evaluări adecvate a eficienței economice a SGFSAS este confirmată de prezența în practică a BSC și a sistemului de bugetare – ca tehnologii de bază a SGFSAS, având atât proiecte implementate de succes, cât și nereușite.

O interpretare bine definită în rândul specialiștilor a conceptului de "eficiență economică de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni”, nu există. În orice caz, aceasta trebuie să ia în considerație complexitatea semnificativă a relațiilor financiare din cadrul companiei. Caracteristica cea mai complexă a performanțelor financiare a companiei este situația financiară, care ne permite să considerăm performanțele acesteia ca un indicator de bază al eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni.

Evaluarea eficienței economice a gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni implică probleme fundamentale: măsurabilitatea principială a eficienței, degradarea indicatorilor de performanță, argumentarea extrapolării rezultatelor primite. Gradul de minimizare a influenței negative ale acestor probleme fundamentale în metodele concrete de evaluare a eficienței economice, variază. Cele mai bune rezultate sunt obținute în metodele bazate pe metode matematice avansate – teoria mulțimilor fuzzy și conceptul de evaluare a dificultăților.

Datorită specificului său, managementul joacă un rol deosebit în cadrul formelor de eficiență. De aceea, la abordarea impactului pe care managementul îl are asupra eficienței societăților comerciale pe acțiuni este necesar să se precizeze existența a două premise fundamentale, de bază: eficiența este scopul final al managementului, managementul este un element determinant în creșterea eficienței.

Metodele tradiționale de evaluare a eficienței economice de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni ignora aspectul dual a surselor acestei eficiențe. Abordarea conceptuală de autor identifică două elemente cheie în evaluarea eficienței – evaluarea potențialului financiar al companiei și evaluarea eficienței managementului financiar – care înlătură acest neajuns al metodelor tradiționale.

La nivelul societăților comerciale pe acțiuni, abordarea multicriterială de către autor a eficienței sistemelor de gestiune și localizarea principalilor indicatori de eforturi-efecte și eficiență pentru activitățile economice precum și pentru cele manageriale au condus la structurarea unor criterii de evaluare a eficienței în: criterii enomice, manageriale, tehnice și tehnologice, ecologice, socio-umane, de calitate și competivitate.

În rezultatul integrării metodelor bazate pe teoria mulțimilor fuzzy și a abordării conceptuale de autor, s-a constituit metoda efectivă de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni (metoda-FS). În care calculele efectuate în conformitate cu situațiile financiare ale celor mai mari companii din România pentru perioada 2005-2010. au demonstrat aplicabilitatea practică a metodei-FS.

În rezultatul aplicării conceptului de evaluare a dificultăților, s-a constituit o metodă eficientă de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic (metoda-D). Metoda-D ia în considerare specificul gestiunii finanțelor companiei orientate strategic, reflectând dependența evaluării eficienței față de condițiile impuse ale activității financiare. Calculele efectuate după valorile parametrilor strategiei financiare a uneia dintre cele mai mari companii din România au demonstrat aplicabilitatea practică a acestei metode.

Cele două metode –FS și – D au dus la sporirea eficienței activității societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic în baza a două elelemente ale raportului prin care se definește eficiența și anume eforturi și rezultat. Astfel eficiența societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic sporește prin mărirea rezultatelor la același consum de resurse sau prin reducerea consumului de resurse pe unitatea de rezultat.

Dimensionarea corespunzătoare a fiecărei funcții a managementului, astfel încât previziunea să permită fundamentarea riguroasă a nivelului eficienței societăților comerciale pe acțiuni prin prognoză, planuri și programe adecvate, organizarea coordonarea și antrenarea să faciliteze, prin decizii și acțiuni specifice accesului spre eficiență cât mai ridicată, iar evaluarea și controlul să contureze cât mai bine maniera de apreciere a eficienței față de nivelul proiect al acesteia.

Metodele –FS și –D precum și metoda constituită de către autor fac ca aportul managementului societăților comerciale pe acțiuni în sprijinirea eficienței să fie privit diferențiat, în funcție de nivelurile organizatorice la care se referă: la nivel de firmă, la nivel micro și macroeconomic și social.

În rezultatul cercetărilor efectuate în prezenta teză, pot fi prezentate următoarele recomandări.

Pentru formarea în cadrul companiei a unui sistem adecvat de gestiune a finanțelor, este necesar de introdus și îmbinat BSC și sistemul de bugetare. Deoarece chiar respectarea metodelor propuse de către experți cu privire la implementarea acestor tehnologii de gestiune a finanțelor societăților comerciale pe acțiuni nu poate garanta aplicarea lor efectivă, astfel înainte de implementarea acestora, trebuie de analizat parametri mediului intern și extern al companiei. Urmând această recomandare, compania poate identifica potențialii factori negativi, să minimizeze impactul acestora asupra proceselor de implementare și funcționare a SGFSAS.

Se recomandă de aplicat metoda-FS pentru a evalua eficiența gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni, recomandată în lipsa informației despre strategiile financiare ale companiilor cercetate. Aceasta metodă poate fi aplicată de mai mulți utilizatori – manageri financiari ai companii, investitori potențiali, reprezentanți ai băncilor și companii-parteneri, etc.

La necesitate, după algoritmul stabilit în prezenta teză pot fi construite și alte metode bazate pe teoria mulțimilor fuzzy pentru orice sector al economiei.

Dacă se dispune de informații cu privire la strategiile financiare ale companiei, se recomandă de aplicat metoda-D de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni. Această metodă este recomandată de utilizat serviciilor financiare ale companiei, pentru monitorizarea eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni orientate strategic.

Metodele-FS și -D de evaluare a eficienței gestiunii finanțelor societăților comerciale pe acțiuni prezentate în teză, nu întotdeauna pot satisface utilizatorul, din cauza mai multor motive (de exemplu, datorită complexității aparatului matematic). În astfel de situații, se recomandă de utilizat alte metode de evaluare a situației financiare mult mai complexe, dar cu păstrarea abordării conceptuale de autor. Iar evidențierea în corespondență cu acesta a două componente – potențialul financiar al companii și eficiența managementului financiar – în cadrul evaluării eficienței gestiunii finanțelor corporativ, permite identificarea cauzelor modificării celei din urmă.

În baza calculelor făcute cu ajutorul metodelor -FS și -D stabilirea unei politici de dezvoltare a societăților comerciale prin creșterea cifrei de afaceri cu stocuri foarte mari și lichidități ridicate care duce implicit la scăderea ratei rentabilității. Astfel managerii prudenți ai societăților comerciale pe acțiuni doresc o rentabilitate mai moderată care nu va duce la riscul rupturii stocurilor. Pentru creșterea cifrei de afaceri a societăților comerciale pe acțiuni va fi nevoie ca managerii să stabilească și o creștere corespunzătoare a stocurilor curente și de siguranță, asigurandu-se continuitatea sigură a activității de exploatare.

Folosirea metodelor -FS și -D de evaluare a eficienței gestiunii finanțor societăților comerciale pe acțiuni și a algoritmului prezentat în teză poate duce la listarea societăților comerciale la bursă și stabilirea unui parteneriat extern cu alte societăți similare din domeniu.

BIBLIOGRAFIE

I. Legi, acte normative

1. Legea nr.234/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.119/1999. (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.831/13.XII.2010).

2. Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1389/2006 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.771/12.IX.2006).

3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entități publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.675/28.VII.2005).

4. Ordin nr.1190/2004 privind aprobarea Codului etic al profesiei de controlor delegate (M.F.P., 09.08.2004).

5. Codul etic al profesiei de controlor delegat (M.F.P., 06.06.2004).

6. Ordinul ministrului finanțelor publice nr.912/2004  pentru modificarea și completarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.522/2003, cu modificările ulterioare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.627/9.VII.2004).

7. Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1679/2003 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.522/2003, cu modificările ulterioare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.874/9.XII.2003).

8. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.320/13.V.2003).

9. Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv: Anexa1, Anexa2, Anexa3, Anexa4, Anexa5, Anexa6, Anexa7, Anexa8 (MONITORUL OFICIALAL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 627/9.VII.2004).

10. Ordonanța Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.799/12.XI.2003).

11. Raportul privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare publicat de Comisia Europeană pe data de 23 iulie 2008 (COM(2009) 70 final, Bruxelles, 23.06.2009).

12. Raportul privind evoluția măsurilor de acompaniere în România după aderare,  publicat de Comisia Europeană pe data de 27 iunie 2007 (COM(2007), Bruxelles, 27.6.2007).

13. Raportul de țară, pe anul 2006,  publicat de Comisia Europeană pe data de 26 septembrie 2006,  Capitolul 28 "Control financiar" (COM(2006), Bruxelles, 26.09.2006).

14. Raportul de monitorizare 2006,  publicat de Comisia Europeană pe data de 16 mai 2006, Capitolul 28 "Control financiar" (COM(2006), Bruxelles, 16.05.2006).

15. Raportul de monitorizare 2005,  publicat de Comisia Europeană pe data de 25 octombrie 2005,  Capitolul 28 "Control financiar" (COM(2005), Bruxelles, 25.10.2005).

16. Raportul de țară, pe anul 2004,  publicat de Comisia Europeană pe data de 6 octombrie 2004,  Capitolul 28 "Control financiar" (COM(2004), Bruxelles, 06.10.2004).

17. Raportul național pe anul 2009 privind controlul intern (M.F.P. 2009).

18. Raportul național pe anul 2008 privind controlul intern (M.F.P. 2008).

19. Raport național pe anul 2007 privind controlul intern, aprobat în ședință a Guvernului (M.F.P. 2007).

20. Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în Romania – septembrie 2005 (M.F.P., 29.09.2005).

21. Strategia dezvoltării controlului financiar public intern în Romania – octombrie 2001(M.F.P., 02.10.2010).

II. Monografii, manuale, broșuri

1. Alexa V.; Kiss I., Ratiu S. A. Managing production activities using the Balanced Scorecard Strategic Management System, Journal of Engineering. Annals of Faculty of Engineering, Hunedoara, Vol. 7, No. 3, 2009. 374p.

2. Altman E. I. Handbook of Corporate Finance. John Wiley & Sons, 1993. 170 p.

3. Altman E. I., Vanderhoof I. The Strategic Dynamics of the Insurance Industry, Irwin, Chicago, IL, 1996. 154p.

4. Anand M., Sahay B., Saha S. Balanced Scorecard în Indian Companies. Vikalpa, Vol.30. №2. 2005. 11p.

5. Andone I. Measuring the performance of corporate knowledge management systems, Informatica Economica, Vol. 13, No. 4, 2009. 24p.

6. Ansoff I. H. Corporate Strategy. – New York: McGraw-Hill, 1960. 215p.

7. Anthony R. N., Govindarajan V. N. Management control systems. Burr Ridge, Ill: Irwin, 1998. 869p.

8. Atkinson A. A., Waterhouse J. H., Wells R. B. A Stakeholder Approach to Strategic Performance Measurement Sloan Management Review, №3, 1997. 25p.

9. Atkinson A.A., Kaplan R.S., Matsumura E. M., Young S. M. Management Accounting. 5th ed. Upper Saddle River, N.J.: Pearson Prentice Hall, 2007. 34p.

10. Baligia B. R., Jaeger A. M. Multinational Corporations: Control Systems and Delegation Issues. // Journal of International Business Studies, (Fall), 1984. 40p.

11. Baumol W., Blinder A. Economics-Principles and Policy, Harcourt Brace, Jovanovich College Publishers, New York, 1991. 120 p.

12. Baumol W.J. Economic theory and Operations Analysis, Englewood Cliffs,Prentice-Hall, 1977. 179 p.

13. Baums Th. Corporate Governance în Germany: the Role of the Banks, the American Journal of Corporative Law, 40 (1992):511. 192p.

14. Bellman R., Zadeh L. A. Decision-making în fuzzy environment. Management Science, 1970, N 4. 164p.

15. Bermant M., Russman I., Babunashvili M., Gorfan K. Management Control Systems. Some Aspects of Their Structure,, Planning, Checking and Control. Proceeding of the IFAC Simposium on Optimal Systems Planning, Case Western Reserve University, June 20-22 1968, Clevelend, Ohio, USA. 15p.

16. Berry A. J., Broadbent J.J., Otley D.J. Management control: theories, issues, and practices. Houndmills, Basingstoke, Hampshire: Macmillan, 1995. 362p.

17. Berry A.J., Broadbent J.J., Otley D.J. Management control theory. Aldershot, Hants, England; Brookfield, VT: Ashgate, 1998. 497p.

18. Bierman, H., Bonini, Ch.,Hausman, W. Quantitative analysis for Business.Decisions, Irwin, Homewood, Illinois, 1977. 520p.

19. Borza A., Bordean O. Performance Measuring of tourism small medium sized enterprises, Journal of Management and Marketing, Economic Publishing House, Vol. 1, No. 4, 2006. 395p.

20. Boyd D., A Methodology for Analyzing Group, Stanford Res. Inst., Menlo Park, Calif., May 1970. 478p.

21. Brezeanu P. Gestiunea financiară a întreprinderii. ASE, CIEDD, București, 2000. 193p.

22. Brigham E., Gapenski L. Financial Management. Theory and Practice, Dryden Press, 1988. 259p.

23. Brigham E., Gapenski L.C., Gallant L.T. Cases în Financial management: Holt, Rinehart Winston of Canada, 1992. 412p.

24. Brigham E., Gapenski L. Financial Management: Theory and Practice. Ed. Dryden Press, 1988. 529p.

25. Butler R., Davies L., Pike R., Sharp J. Strategic Investment Decisions, Routledge, London, 1993. 319p.

26. Brealey R., Myers H., Sick G., Giammarini R. Principles of Corporate Finance. Mс Grow Hill, Ryerson Ltd, 1992. 639p.

27. Burlacu N. Management corporativ. Chișinău, ASEM, 1996. 195p.

28. Chow G.C. Effect of Uncertainty on Optimal Control Policies, International Economic Review, vol. 14, nr. 3, 1973. 327p.

29. Ciobanu Gh., NIca V., Mustata Fl., Maracine V. Cercetari operationale cu aplicatii în economie. Teoria grafurilor și analiza drumului critic. Editura Matrix Rom, Bucuresti, 1996. 277p.

30. Claessens S., Klapper L. F. Bankruptcy Around the World: Explanations of its Relative. World Bank Policy Research Working Paper 2865. July 2002. 34p.

31. Cooke S., Slack N. Making Management Decision, Prentice Hall, International UK Ltd., 1991. 334p.

32. Copeland T., Coller T., Murrin J. Valuation measuring & managing the value of companies. 3rd Edition John Wiley &Sons, INC, New York, 1995. 423p.

33. Dedu V. Managementul Bancar, Ed. Sildan, 1994. 217p.

34. Drucker P. F. Concept of the corporation. New York: John Day, 1946. 297p.

35. Drucker P. F. The Practice of Management. New York: Harper , 1954. 357p.

36. Fishman J.E., Pratt S.P., Griffith J.C., Wilson D.K. Guied to Business Valuations — 4th ed., Ed. Practitioners Publishing Company, USA, 1994, p. 186.

37. Ford, L. R. Fulkerson D. R. Flows în Networks, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1962. 593p.

38. Gica O.A., Moisescu O. How to build a successful Balanced Scorecard, Management and Marketing , Craiova, No. 1, 2007. 146p.

39. Grosu C., Almasan A. Balanced Scorecard: instrument de monitorizare și ameliorare a performanței, Journal of Economics, Vol. 1, No. 4, Timișoara, 2008. 320p.

40. Handbook of financial analysis, foreasting and modeling. New York: McGraw-Hill Book Co., 1988. 354p.

41. Hammer M., Champy J. Reengineering the corporation : a manifesto for business revolution. New York, NY: HarperBusiness, 1993. 223p.

42. Hammer M. Reengineering Work: Don't Automate, Obliterate. Harvard Business Review, 1990, , (July-August). 104p.

43. Hampton J. J. Financial Decision Making. Concepts, Problems, and Cases. New York: Prentice Hall Business Publishing, 1989. 576p.

44. Hoantă N. Finanțele firmei, Ed. Continent, 1997. 273p.

45. Hope, J.D., and Fraser, J.R.T. Beyond Budgeting: How Managers Can Break Free from the Annual Performance Trap, Boston: Harvard Business School Press, 2003. 212p.

46. Hutchinson H. H., Dyers L.S. Interpretation of Balance Sheet. Ed. The Institute of Bankers, 1987. 412p.

47. Kaplan R.S. Norton D.P. The Balanced Scorecard – Measures That Drive Performance. Harvard Business Review. Vol.70. №1, 1992. 79p.

48. Kaplan, R. S., David P. Norton. Alignment: Using the Balanced Scorecard to Create Corporate Synergies. Boston: Harvard Business School Press, 2006. 63p.

50. Kaplan R.S., Norton D. P. The Execution Premium: Linking Strategy to Operations for Competitive Advantage, Harvard Business School Press, 2008. 126p.

51. Korn G.A. Mathematical handbook for scientists and engineers. Mgraw-Hill Book Company INC, New York, Toronto, London, 1961. 720p.

52. Lapin L. Quantitative Methods for Business Decisions – with Cases, Harcourt Brace Jovanovich Publishers and its subsidiary, Academic Press, 1991. 615p.

53. Lee C., Finnerty J. Corporate Finance. Theory, Method, and Applications, Harcourt Brace Jovanovich, Publishers, 1990. 589p.

54. Lorange P., Morton M. F., Ghoshal S. F. Strategic control systems. St. Paul: West Pub. Co, 1986. 196p.

55. Lorange P., Murphy D. Conciderations în Implementing Strategic Control. Journal of Business Strategy, 1984, 4. 35p.

56. Maciariello J. A. Management control systems. Englewood Cliffs, N.J. Prentice-Hall, 1984. 591p.

57. Maltz A.C., Shenhar R.R., Reilly A.J. Beyond the Balanced Scorecard: Refining the Search for Organizational Success Measures. Long Range Planning. 2003. №2. 204p.

58. Mandel T. F. Futures Scenarios and Their Uses în Corporate Strategy. în The Strategic Management Handbook, edited by Kenneth K. Albert. – New York: McGraw-Hill, 1983. 317p.

59. Manolescu G. Managementul financiar. Ed.Economica, București, 1996. 253p.

60. March J.G. Decisions and Organizations, Basil Blackwell Ltd, Oxford, 1988. 415p.

61. Martin J.D., Petty J.D., Keown A.J., Scott D.F. Jr. Basic Financial Management, Prentice Hall International UK Ltd., 1991. 519p.

62. Maracine V., Patrascu N., Zaharia M. Modelarea deciziei economice. Editura Omnia Uni S.A.S.T., Brasov, 1998. 377p.

63. Maracine V. Decizii manageriale. Îmbunatatirea performantelor decizionale ale firmei, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 410p.

64. Maurice Ch., Thomas Ch., Smithson Ch. Managerial Economics. Applied Microeconomics for Decision Making, Irwin, Homewood, Boston, 1992. 358p.

65. Maurice Ch., Philips O. Economic Analysis, Irwin, Homewood, Illinois, 1986. 416p.

66. Mayers H., Menzel C. P., Painter M. K., deWitte P. S., et al. Information Integration For Concurrent Engineering (IICE). IDEF3 Process Description Capture Method Report. Wright-Patterson Air Force Base, Ohio: Air Force Materiel Command, 1995. 235p.

67. Mayers H., Crump J. W., Fernandes R. W., Keen A. W., et al. Information Integration for Concurent Engineering (IICE). Compendium of Methods Report. Wright-Patterson Air Force Base, Ohio: Air Force Materiel Command, 1995. 124p.

68. Mason J. M. Financial Management of Commercial banks. Boston, 1979. 806 p.

69. Merchant K. A. Modern management control systems: text and cases. Upper Saddle River, N.J.: Prentice Hall, 1998. 851p.

70. Mescon M. H., Albert M. H., Khedouri F. H. Management. New York: Harper & Row, 1988. 777p.

71. Meyer B. Cash flow: a practical guide for the entrepreneur. Walnut, CA: Perc Press, 1998. 255p.

72. Moldovan A., Vadana E. Balanced Scorecard implementation în SME’s: from theory to practice, Proceedings of the 4th Edition of the International Conference Business Excellence, 16-17 October, Brasov, Romania, 2009. 79p.

73. Moldovan A. Microfinance institutions balanced performance: building organizational capacity for achieving social impact, Proceedings of the 5th Edition of the International Conference Business Excellence, 15-16 October, Brașov, Romania, 2010. 87p.

74. Muscalu E. Tratat de management public. Sibiu:Universitatea “Lucian Blaga”, 2003. 603p.

75. Mustăcilă I. Managementul proiectelor în instituțiile publice. Reșița: Eftimie Murgu, 2006. 289p.

76. Naneș M. Management general: fundamente teoretice. București: ProUniversitaria, 2005. 337p.

77. Negoita C. V. Expert systems and fuzzy systems.- Menlo Park, Calif: Benjamin/Cummings Pub. Co., 1985. 190p.

78. Nica V., Mustata Fl., Ciobanu Gh., Maracine V. Cercetari operationale, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 1998. 453p.

79. Nica P., Iftimescu A. Management: concepte și aplicații. Iași: Libris, 2008. 424p.

80. Nicolau M., Teodorescu M., Constatin L., Teodorescu C. Balanced Scorecard și Strategia Durabila a Intreprinderii, Revista Romana de Ecologie, Vol. 1, No. 1, 2007. 49p.

81. Nistor C. S. An empirical research about the possibility of implementing balanced scorecard în Romanian Universities, University Library of Munich, Germany, 2009. 69p.

82. Norreklit, H. The Balance on the Balanced Scorecard: A Critical Analysis of Some of its Assumptions H. Norreklit. Management Accounting Research. 2000. №1. 88p.

83. Opruta D., Dinca V. M. Measuring excellence of SME using Balanced Scorecard, Proceedings of the QIEI 2008 International Conference on Quality Innovation Europena Integration, editura Ars Academica, Sibiu, 2008, Vol. 2, No. 93. 160p.

84. Reka, V. I., Stefan P. Adopting Information Technology (IT) în management accounting în order to achieve IT business alignment, Analele Universitatii din Oradea, Tom 18, Vol. 3, Sectiunea Finante, Banci, Contabilitate, 2009. 1211p.

85. Pene.D. Evaluation et prise de controle de l’entreprise. Les Editions d’Organisation, Paris, 1990. 920p.

86. Pitic D., Olaru M. Developing strategies and change directions of a Romanian SME using the Balanced Scorecard instrument, Proceedings of the 6th International Conference on Management of Technological Changes, 3-5 September, Alexandroupolis, Greece, eds. Costache Rusu, Democritus University of Thrace, Greece, 2009, Vol. 1. 148p.

87. Pitic D., Rus A. M. Measuring performances of three SMEs coming from three different activity fields: commerce, services and production, using the Balanced Scorecard instrument, Proceedings of the 4th Edition of the International Conference Business Excellence, 16-17 October, Brasov, Romania, 2009, Vol. 2. 100p.

88. Poloz A. Finanțele corporative în societățile pe acțiuni din Republica Moldova. Revista „Economica”, nr.1, ASEM, Chișinău 2005. 29p.

89. Poloz A. Tendințele dezvoltării managementului corporativ contemporan sub prisma globalizării – aspect financiar. Simpozion internațional „Probleme regionale în contextul procesului de globalizare” (9-10 octombrie 2002), ASEM, Chișinău, 2002. 98p.

90. Popa S. The Balanced Scorecard: translating strategy into results, Proceedings of the 9th International Conference „ Investments and Economic Recovery”, May 22-23, 2009, Economia, Management, Vol. 12, No. 2. 128p.

91. Ross S. A., Westerfield R. W., Jordan B. D. Fundamentals of Corporate finance. Homewood, Boston: Irwin, 1991. 758p.

92. Samuels J.M., Wilkes F.M., Brayshaw R.E. Management of Company Finance, Chapman and Hall, London, 1995. 891p.

93. Seo K. K. Managerial economics. Text, problems, and short cases, Irwin, Boston, Homewood, 1981. 910p.

94. Shapiro А. С. Modem Corporate Finance: Mcmillan Publishing Company, N.Y., 1990. 713p

95. Scherr F. Modern Workwing Capital Management. Test and Cases, Prentice Hall Englewood Cliffs, New Jersey, 1989. 823p.

96. Stancu I. Finanțe . Ed.Economică, București, Ed.Economică,1998. 410p.

97. Stroe R. Finanțe societăților comerciale. București, Ed.Economică, 2000. 389p.

98. Strack R., Villis U. RAVE™: Integrated Value Management for Customer, Human, Supplier and Invested Capital / European Management Journal. 2002. №2. 158p.

99. Strand J. The Relationship between Wages and Firm Size: An Information Theoretic Analysis, International Economic Review, vol. 28, nr. 1, 1987. 249p.

100. Toma M. , Brezeanu P. Finanțele întreprinderii. EDP; București, 1997. 323p.

101. Turban E., Meredith J. Fundamentals of Management Sciences,Homewood, Irwin, 1988. 283p.

102. Tiron T. A., Volkan I. R., Reka C. V., Mutiu A. Implementing the balanced scorecard în public institutions for higher education în Romania – an innovative project, European Journal of Management, June 2008. 271p.

103. Van Horne J., Wachowicz John M. Fundamentals of Financial Management. Fundamentals of Financial Management, Financial Times Press, Tennessee, 2009. 138p.

104. Varzaru A. A. The balanced Scorecard în the social domain, Analele Universitatii din Oradea, Tom 17, Vol. 3, Sectiunea Finante, Banci, Contabilitate, 2008. 1526p.

105. Vasile I. Gestiunea financiară a întreprinderii. EDP; București, 1998. 529p.

106. Vernimment P. Finance d’entreprise, Analyse et gestion, Ed.. Dalloz, 4em edition, Paris, 1988. 629p.

107. Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii, EDP, București, 1998. 420p.

108. Volkan I. R., Peta S., Cardos V. D. Cost and management systems between cost calculation and performance measurement, Analele Universitatii din Oradea, Tom 17, Vol. 3, Sectiunea Finante, Banci, Contabilitate, 2008. 1536p.

109. Wilson R. M. Management controls and marketing planning. New York: Wiley, 1979. 224p.

110. Yager R. Essentials of Fuzzy Modeling and Control. New York: Wiley, 1994. 388p.

111. Yager R., Zadeh L. A. Fuzzy sets, neural networks, and soft computing. New York: Van Nostrand Reinhold Co., 1994. 404p.

112. Zadeh L.A. Fuzzy sets. Information and Control. 1965. Vol. 8. 353p.

113. Zadeh L. A. Fuzzy Ordering. Informational Science, 1973, nr.3. 200p.

114. Zimmerman H. J. Fuzzy Set Theory and its Applications. Boston etc. 1992. 329p.

III. Publicații în reviste, lucrări științifice, articole științifice

1. Juscu N. C. “Politica de control și procesul de control Fiscal în Elveția”, Revista de studii, cercetări și documentare „SCIENȚIA”, nr. 7/2004, pag. 30-31.

2. Juscu N. C. “Unele aspecte privind activitatea de control Fiscal”, Revista de studii, cercetări și documentare „SCIENȚIA”, nr. 8/2004, pag. 195-201.

3. Juscu N. C. “Acceptarea Acquis-ului comunitar, de către România privind capitolul 28-Control Financiar”, Materialele conferinței științifice internaționale din 3-4 iunie 2005, „ECONOMY AND GLOBALISATION ECO-TREND 2005”, Analele Universității ”Costantin Brâncuși”, Seria: Științe Economice, 2005, Târgu Jiu, pag. 273-276.

4. Juscu N. C. “Conceptul de control, control economic, control financiar”, Materialele conferinței științifice internaționale din 3-4 iunie 2005, „ECONOMY AND GLOBALISATION ECO-TREND 2005”, Analele Universității ”Costantin Brâncuși”, Seria: Științe Economice, 2005, Târgu Jiu, pag. 283-286.

5. Juscu N. C., Burlacu N. “Controlul și auditul economic al activității organelor publice locale în Republica Moldova”, Revistă științifică “Studii Economice”, An.I, nr. 4, (decembrie)/2007, U.L.I.M., 2007, pag. 209 – 220.

6. Juscu N. C. “Managementul controlului financiar ca un aspect a controlului de stat”, Revistă științifică “Studii Economice” An II, nr. 1-2, (iunie)/2008, U.L.I.M., 2008, pag. 161 – 170.

7. Juscu N. C.” Managementul controlului financiar funcții de conducere în activitatea instituțională”, Analele U.L.I.M., SERIA ECONOMIE, 2008, Vol. 7, pag. 321 – 325.

8. Juscu N. C., Farta C., Vasiloi M. “Obiectivele controlului intern în entitățiile publice”, Revista Economie și Administrație Locală, Nr. 3(159,) Anul XIV, martie 2009, pag. 23 – 25.

9. Juscu N. C. ”Analiza practicii de utilizare a metodelor de evaluare a eficienței economice a sistemelor de gestiune și control a finanțelor corporative orientate strategic ”, Materialele conferinței științifice internaționale din 8-9 aprilie 2011 "Knowledge and Communication in the Globalisation Era", Analele Universității ”Costantin Brâncuși”, Seria: Științe Economice, 2011, Târgu Jiu, 2011.

10. Juscu N. C. ” Methodology of Economic Assessment of Corporate Finance Management Effectiveness”, Analele Universității ”Ovidius Constanța”, Seria: Științe Economice, 2011, Vol. XI, Nr. 1, pag. 1117.

11. Juscu N. C., Calotă G. ”The results of practical application of FS and D methods for evaluating the effectiveness of management system of financial control in the joint stock companies”, Sesiunea de comunicări științifice "Competitivitate și stabilitate în economia bazată pe cunoaștere" iCOnEC 2011, Universitatea din Craiova, Facultatea de economie și administrarea afacerilor, 3-4 noiembrie 2011.

12. Juscu N. C., ” D Method of Evaluating the Effectiveness of Management of the Company Stock Finance-Oriented Strategy Based on the Concept of Assessment of the Difficulties” International Scientific Conference, ECOTREND 2011, 8th edition, which will take place between November 25-26, The Faculty of Economics and Business Administration of the ”Constantin Brancuși” University of Târgu Jiu, 2011, ISSN 2248-0889, ISSN-L 2248-0889, pag. 41.

13. Juscu N. C., ” Implementation Issues and Management Control Systems to Finance the Company on Strategic Targeted Action”International Scientific Conference, ECOTREND 2011, 8th edition, which will take place between November 25-26, The Faculty of Economics and Business Administration of the ”Constantin Brancuși” University of Târgu Jiu, 2011, ISSN 2248-0889, ISSN-L 2248-0889, pag. 45.

14. Juscu N. C., Calotă G., ”Evaluation of Existing Methods for Determination the Economic Efficiency of Management and Control of Joint Stock Companies’ Finance”, Analele Universității ”Ovidius Constanța”, Seria: Științe Economice, 2011, Vol. XI, Nr.2/2011.

15. Juscu N. C., Calotă G., ”Conceptual Approach to Economic Efficiency Assessment of Finance Management System of Joint Stock Companies”, Analele Universității ”Ovidius Constanța”, Seria: Științe Economice, 2011, Vol. XI, Nr.2/2011.

IV. Surse electronice

raport anual 2011-http://www.ecb.int/pub/pdf/annrep/ar2011rp.pdf

indicatori financiari-http://www.doingbusiness.ro/financiar/raport/358117/artego-sa/

indicatori financiari-http://www.firme.info/foraj-sonde-sa-cui1397872/

raport de evaluare-http://www.fsv.ro/page.php?page=autoevaluare

indicatori financiari- http://www.firme.info/tehnotop-group-srl-cui15709087

Anexa 1.

Schema formării bugetelor companiei

Anexa 2.

ORGANIGRAMA S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE

S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE conform organigramei este structurata în 23 de compartimente funcționale cu 91 de salariați conform organigramei alăturate:

Anexa 3.

RAPORT

DE

AUTOEVALUARE

pentru atestarea capacității de a desfășura activități

de cercetare-dezvoltare

Perioada 2005 -2008

Mai 2008

RAPORT DE AUTOEVALUARE

perioada 2005 – 2008

1. Datele de autentificare ale unității de cercetare-dezvoltare

1.1. Denumirea: S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE

1.2. Statutul juridic: societate pe acțiuni cu capital integral privat

1.3. Actul de înființare: HG 1327/1990

1.4. Numărul de înregistrare în Registrul potențialilor contractori: 3206

1.5. Director general/Director: ing. Belc Viorel

1.6. Adresa: Str. Petrolului nr. 16, Videle, Teleorman, România

1.7. Telefon, fax, pagina web, e-mail: 0247/455786, 0247/453833, www.fsv.ro; [anonimizat]

2. Domeniul de specialitate

2.1. Conform clasificării UNESCO*3):

– Domeniul 33 Științe tehnologice;

– Subdomeniile

• 3310 Tehnologia industrială

• 3312 Tehnologia materialelor

• 3313 Tehnologia și ingineria mecanică

• 3316 Tehnologia produselor metalice

• 3321 Tehnologia cărbunelui și petrolului

• 3328 Procese tehnologice.

2.2. Conform clasificării CAEN:

3. Starea unității de cercetare-dezvoltare

3.1. Misiunea unității de cercetare-dezvoltare, direcțiile de cercetare, dezvoltare, inovare: (maximum 1.000 de caractere)

S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE (FSV – denumirea comercială) este o societate cu capital integral privat, specializată în principal în forajul și extracția de petrol și gaze, alimentări cu apă și izolații interioare de conducte metalice.

FSV deține instalații și personal specializat pentru a fora și pune în producție sonde pentru extracția petrolului și gazelor la adâncimi de până la 2 200 m. Experiența a peste două milioane de metri săpați o recomandă ca pe una dintre cele mai experimentate societăți în forajul de mică și medie adâncime. FSV poate executa lucrări de complexități mari de alimentări cu apă, de la puțuri de orice construcție și adâncime până la rețelele de alimentare și distribuție.

Ca rezultate notabile ale activității specialiștilor colectivului de cercetare – proiectare – dezvoltare din cadrul companiei se pot menționa următoarele :

■ Realizarea – sub o tehnologie nouă – de izolații interioare cu masă plastică a țevilor metalice noi sau recuperate, contribuind astfel la reducerea cantităților de deșeuri metalice rezultate din procesele de producție prin valorificarea și transformarea acestora în produse. Conductele realizate astfel se adresează în primul rând celor care transportă sub presiune fluide corozive și/sau abrazive Sunt recomandate însă și pentru alimentări cu apă sau transport de gaze,

■ Executarea de parcuri de stocare și separare a țițeiului, a căror concepție originală s-a dovedit eficientă în exploatarea zăcământului petrolier Cosoaia din Platforma Moesica.

■ Executarea unui prototip de instalație de extracție a țițeiului din zăcăminte depletate care nu utilizează pompe de fund, tevi de extracție și tije de pompare, ci numai o bandă textilă antrenată de la suprafață, unde se și colectează țițeiul și apa de zăcământ. Rezultatele obținute până acum sunt deosebit de încurajatoare.

■ Executarea unor instalații complexe în scopul evacuării ecologice a deșeurilor industriale, constând în sonde și instalații de suprafață. Colaborarea cu un grup de profesori universitari cu experiență în această activitate asigură suportul științific al problemei.

În S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE este implementat, îmbunătățit continuu și menținut în funcțiune sistemul de management integrat calitate – mediu – securitate și sănătate ocupațională, în conformitate cu standardele ISO 9001, ISO 14001 și OHSAS 18001. Sistemul este certificat de Societatea Română pentru Asigurarea Calității. În plus, conductele izolate interior și/sau exterior sunt certificate de organisme specializate, astfel:

– INSEMEX Petroșani – certificarea produsului pentru utilizarea în atmosfere potențial explozive;

– MLPTL (Comisia de Agrement Tehnic în Construcții și Institutul European de Științe Termice București) – certificarea produsului, procedeelor și echipamentelor

– iSCIR CERT – certificarea de conformitate a produsului

– IT ISCIR – Inspecția Teritorială București – omologarea procedurii de sudare

– Institutul de Sănătate Publică București – avizarea produsului în scopul utilizării pentru transport fluide, inclusiv apă potabilă.

Având în vedere complexitatea activității desfășurata în cadrul S.C. FORAJ SONDE S.A. VIDELE, precum și faptul ca activitățile de cercetare au condus la obținerea de tehnologii și produse noi – unele dintre acestea fiind deja implementate în sectorul industrial -misiunea managementului de vârf constă în Dezvoltarea capacității de cercetare – inovare prin îmbunătățirea infrastructurii.

Direcțiile de cercetare, dezvoltare, inovare

1. îmbunătățirea parametrilor produselor din cercetare – dezvoltare – inovare realizate până acum. Se va avea în vedere :

• Tehnologia de izolare interioară a țevilor metalice cu mase plastice, în sensul creșterii fiabilității conductelor metalice de transport fluide prin diminuarea frecărilor între elemente mecanice în mișcare în interiorul sondelor (solicitare imperioasă a beneficiarilor din industria petrolieră),

precum și

• Tehnologia de evacuare ecologică a deșeurilor lichide în strate geologice de mare adâncime.

2. Continuarea cercetării pentru temele nefinalizate până în prezent:

• Pompa cu bandă – instalație neconvențională de extracție a petrolului aflată în perioada de testări și îmbunătățire a parametrilor tehnici și

• Finalizarea soluțiilor tehnice pentru anumite scule și dispozitive inovative destinate industriei petroliere.

3. Abordarea unor noi teme de cercetare – în domeniul protecției mediului (sol, subsol) și industriei petroliere.

Prin realizarea și implementarea în industria românească de tehnologii moderne, activitatea de cercetare din FSV va contribui la dezvoltarea de produse care asigură protecția mediului și dezvoltarea durabilă, precum și la diminuarea consumurilor de energie și combustibil în procesele de extracție a hidrocarburilor lichide,

3.2. Modul de valorificare a rezultatelor de cercetare, dezvoltare, inovare și gradul de recunoaștere a acestora (maximum 1.000 de caractere)

Valorificarea rezultatelor de cercetare, dezvoltare, inovare constă în:

A. Realizarea de inslatatii de laborator, modele experimentale și prototipuri

■ Instalație pilot pentru separarea iodului din apele asociate zăcămintelor de petrol aflate în exploatare

■ Prototip instalație neconvențională de extracție a petrolului cu bandă.

B. introducerea de noi tehnologii în industria extractivă

■ Tehnologie de protecție anticorozivă prin izolare interioară și exterioară a conductelor de transport destinate fluidelor

■ Tehnologie de extracție a iodului din apele asociate zăcămintelor de petrol aflate în exploatare

■ Tehnologie neconvențională de depoluare a mediului prin injectarea de ape reziduale, șlamuri în colectoare geologice de mare adâncime.

C. Participarea la programe de cercetare

■ Tehnologia de valorificare a iodului din apele asociate zăcămintelor de petrol aflate în exploatare în România – partener, executant, utilizator al rezultatelor și cofinanțator (programul RELANSIN, subprogramul 2)

■ Noi soluții de protecție a conductelor metalice pentru transportul lichidelor corozive și abrazive – partener, cofinanțator și beneficiar al rezultatelor (programul RELANSIN, subprogramul 3)

■ implementarea în industria minieră a tehnologiei neconvențională de depoluare a mediului prin injectarea apelor reziduale, șlamurilor în colectoare geologice permeabile de mare adâncime – partener, executant, utilizator ai rezultatelor și cofinanțator (programul MENER, subprogramul E).

D. Comunicarea și diseminarea rezultatelor

■ website-ul societății

■ participarea la conferințe, simpozioane etc.

■ prezentarea soluțiilor tehnice și produselor la expoziții, saloane etc. din țară și străinătate.

În general rezultatele de cercetare, dezvoltare, inovare au aplicabilitate directă în economie și contribuie la reducerea considerabilă a poluării mediului înconjurător (conducte izolate interior/exterior, evacuare ecologică a șlamurilor/deșeurilor industriale), precum și la crearea de noi materiale cu performante îmbunătățite. Ca și areal geografic, beneficiarii activităților de cercetare-dezvoltare din cadrul FSV sunt unități industriale și ale administrației locale din toata țara cu preocupări privind asigurarea protecției mediului și de dezvoltare durabilă, cerință esențială a Comunității Europene, precum și de creștere a competitivității economice. Industria românească reprezintă principalul beneficiar al rezultatelor cercetării astfel:

– Industria extractivă de petrol și gaze. Tehnologia de placare interioară a țevilor metalice este deja utilizată în PETROM SA, însă se studiază extinderea plajelor de condiții în care sunt utilizate.

– Industria chimică și petrochimică

• Tehnologia de izolare interioară a țevilor metalice după metoda FSV este deja utilizată în industria chimică. Continuarea cercetării va duce la extinderea utilizării în domeniul temperaturilor de peste 100°C.

• Tehnologia evacuării deșeurilor chimice în strate geologice de mare adâncime a dat rezultate bune în cazul injectării nămolului biologic și a apelor cianice de la ARPECHIM Pitești în două sonde aflate în apropierea combinatului. Intenționăm să extindem cercetările în privința evacuării substanțelor toxice.

– Industria minieră

• Conducte placate cu PVC sunt deja utilizate la transportul saramurii la SALROM SA în cadrul Exploatării Miniere Rm. Vâlcea. Se studiază extinderea traseelor pana în interiorul instalațiilor Combinatului OLTCHIM.

• Experimentele privind utilizarea conductelor placate pentru transportul șlamului minier au condus la rezultate foarte bune (Exploatarea Miniera Moldova Noua și REMIN – Baia Mare). Se studiază extinderea utilizării la transportul apelor de mină și a materialului de rambleiere a galeriilor abandonate.

– Industria energetică. Este în agenda sectorului de cercetare – dezvoltare al S.C. FORAJ SONDE S.A. Videle studiul utilizării conductelor placate cu mase plastice la transportul zgurii de termocentrală.

3.3. Situația financiară – datorii la bugetul de stat

S.C. FORAJ SONDE S.A. Videle nu are datorii la bugetul de stat . La finalizarea anului financiar 2007 unitatea a avut profit.

4. Criterii primare de performanță

Punctaj

4.1. Lucrări științifice/tehnice publicate în reviste de specialitate cotate ISI*4)

4.1.1. Număr de lucrări științifice 0 x 30

4.1.2. Punctaj cumulat ISl*5) 0 x 5

4.1.3. Număr de citări în reviste de specialitate cotate ISI*6) 0 x 5

Total punctaj cap. 4.1:0 puncte

4.2. Brevete de invenție

4.2.1. Număr de brevete 4 x 30

4.2.2. Număr de citări de brevete în sistemul ISI 0 x 5

(Lista brevetelor și citărilor, grupate pe ani, se atașează ca anexa nr. 4.2)

Total punctaj cap. 4.2:120 puncte

4.3. Produse și tehnologii rezultate din activități de cercetare, bazate pe brevete, omologări sau inovații proprii. Studii prospective și tehnologice și servicii rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare, comandate de beneficiar (Se indică contractul și firma care utilizează produsul, serviciul și tehnologia).

4.3.1. Număr de produse, tehnologii, studii, servicii 17 x 20

(Lista produselor, serviciilor și tehnologiilor, grupate pe ani, se atașează ca anexa nr. 4.3)

Total punctaj cap. 4.3:340 puncte

Total punctaj cap. 4:460 puncte

5. Criterii secundare de performanță

Punctaj

5.1. Lucrări științifice (tehnice) publicate în reviste de specialitate fără cotație ISI

5.1.1, Număr de lucrări 0 x 5

(Lista lucrărilor grupate pe ani se atașează ca anexa nr. 5.1)

Total punctaj cap. 5.1:0 puncte

5.2. Lucrări științifice prezentate la conferințe internaționale cu comitet de program

5.2.1. Număr de comunicări prezentate 0 x 5

(Lista comunicărilor grupate pe ani se atașează ca anexa nr. 5.2)

Total punctaj cap. 5.2:0 puncte

5.3. Modele fizice, modele experimentale, modele funcționale, prototipuri, normative, proceduri, metodologii, reglementări și planuri tehnice noi sau perfecționate, realizate în cadrul programelor naționale sau comandate de beneficiar

5.3.1. Număr de modele, normative, proceduri etc: 3 x 5

(Lista modelelor, normativelor etc, grupate pe ani, se atașează ca anexa nr. 5.3)

Total punctaj cap. 5.3:15 puncte

Total punctaj cap. 5:15 puncte

6. Prestigiul profesional

Punctaj

6.1. Membri (incluzând statutul de recenzor) în colectivele de redacție ale unor reviste (cotate ISI sau incluse în baze de date internaționale) sau în colective editoriale ale unor edituri internaționale recunoscute

Număr de prezențe în perioada pentru care se face evaluarea: 0 x 20

6.2. Membri în colectivele de redacție ale revistelor recunoscute național (din categoria B în clasificarea CNCSIS)

Număr de prezențe: 0 x 10

6.3. Premii internaționale obținute printr-un proces de selecție

Număr de premii: 0 x 20

6.4. Premii naționale ale Academiei Române

Număr de premii: 0 x 20

6.5. Conducători de doctorat, membri ai unității de cercetare

Număr de conducători de doctorat: 0 x 10

6.6. Număr de doctori în știință, membri ai unității de cercetare

Număr de doctori în știință: 0 x 10

Total punctaj cap. 6:0 puncte

Total punctaj cap. 4+5+6: 475 puncte

7. Venituri realizate prin contracte de cercetare în domeniul pentru care se face evaluarea (în perioada pentru care se face evaluarea):

7.1. Numărul și valoarea contractelor de cercetare internaționale finanțate din fonduri publice *9): –

7.2. Numărul și valoarea contractelor de cercetare internaționale finanțate din fonduri private: –

7.3. Numărul și valoarea contractelor de cercetare naționale finanțate din fonduri publice*10):

S.C. FORAJ SONDE S.A. Videle a participat în intervalul analizat în calitate de partener, beneficiar al rezultatelor cercetării și cofinantator la mai multe proiecte finanțate din fonduri naționale, însă nu a realizat venituri decât dintr-un contract RELANSIN (PNCDI) în anul 2005 (2500 RON) și anume „Tehnologia de valorificare a iodului din apele asociate zăcămintelor de petrol aflate în exploatare în România – coordonator de proiect Centrul de Transfer Tehnologic , Incubare și Excelență București.

7.4. Numărul și valoarea contractelor de cercetare naționale finanțate din fonduri private:

7.5. Alte surse: –

7 bis. Venituri realizate din activități economice (servicii, microproducție)

8. Resursa umana de cercetare (situația va fi prezentată pe ani)

8.1. Total personal de cercetare care realizează venituri din activitatea de cercetare-dezvoltare/din care doctori în știință:

8.1.1. Cercetători științifici gradul 1 (profesori)/din care doctori în știință:

8.1.2. Cercetători științifici gradul 2 (conferențiari)/din care doctori în știință:

8.1.3. Cercetători științifici gradul 3 (lectori)/din care doctori în știință:

8.1.4. Cercetători științifici/din care doctori în știință:

8.1.5. Asistenți de cercetare:

8.1.6. Total personal auxiliar de cercetare angajat.

8.2. Date privind perfecționarea resursei umane

8.2.1. Număr de doctoranzi și masteranzi care lucrează în unitatea de cercetare-dezvoltare la data completării formularului: 1

8.2.2. Număr de teze de doctorat realizate în unitatea de cercetare-dezvoltare în perioada pentru care se face evaluarea: 0

9. infrastructura de cercetare-dezvoltare

9.1. Laboratoare de cercetare-dezvoltare: –

9.2. Lista echipamentelor performante achiziționate în ultimii 10 ani:

Director General,

Ing. Belc Viorel

Lista brevetelor

Director General,

Ing BelcViorel

Lista produselor, serviciilor și tehnologiilor

Director General,

Ing. Belc Viorel

Lista modelelor, normativelor, procedurilor

Director General, Ing. Belc Viorel

Anexa 4.

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII

SC FORAJ SONDE SA Videle are implementat și certificat Sistemul de Management Integrat Calitate-Mediu-Securitate și sănătate în muncă în concordanță cu standardele internaționale ISO 9001:2008 (certificat nr.522/3), ISO 14001:2004 (certificat nr.1079/1) și OHSAS 18001 (certificat nr.380/1). Sistemul este certificat de către Societatea Română pentru Asigurarea Calitatii, ca parte a RENAR (organismul national de certificare) care face parte din Reteaua Internațională De Certificare, așa încât certificatele obținute (calitate, mediu, securitate și sănătate ocupațională) au recunoaștere internațională.

Deșfășurarea tuturor activităților și proceselor din cadrul societății se face având ca bază Manualul Calitate-Mediu-Securitate și Sănătate în Muncă. În manualul calitate-mediu-securitate și sănătate în muncă sunt descrise în detaliu toate activitățile, procesele și practicile referitoare la munca din cadrul societatii. De asemenea, fiecare activitate și proces sunt descrise în proceduri și instrucțiuni de lucru, astfel încât la fiecare loc de munca executarea lucrărilor se face având în vedere etapele prevazute din acestea.

Ca și contractor, putem asigura compatibilitatea între sistemul nostru de management HSEQ și cel al clienților pentru care lucrăm. Subcontractorilor care lucrează cu și pentru SC FORAJ SONDE SA Videle le cerem de asemenea să respecte cerințele HSEQ ale clienților.

Conformarea cu cerințele beneficiarilor reprezintă elemental esențial al politicii SC FORAJ SONDE SA Videle.

Tot personalul implicat în realizarea unei lucrări contractate este informat în legatură cu legislația de securitate și sănătate în muncă, de protecția mediului, cu regulile, standardele și ghidurile HSEQ. Nu sunt admise la locul de muncă condiții riscante, nesigure sau care ar putea influența starea de sănătate a lucrătorilor sau a mediului. Toți factorii de risc sunt cunoscuți și ținuți sub control.

La toate locurile de muncă se aplică standardele internaționale de securitate, sănătate, mediu și calitate, dar și regulile internaționale de bună practică în domeniul petrolului (API, IADC, OSHA), legislația românească și internațională în domeniu, regulile și regulamentele legate de sistemul permiselor de lucru (PTW), analiza securității la locul de muncă (JSA).

Toate locurile de muncă sunt dotate cu echipamente de protecție, salvare și intervenție în situații de urgență.

Anexa 5.

Anexa 6.

Indicatori financiari 2005 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 2,937,543 Lei
Profitul net: 243,667 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 243,667 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 96 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2005:
Servicii anexe extractiei petrolului și gazelor na
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 4,627,385 Lei
Cheltuieli totale: 4,793,922 Lei
Venituri totale: 5,037,589 Lei
Active imobilizate TOTAL: 6,287,094 Lei
Active circulante TOTAL: 2,480,690 Lei
Stocuri: 1,074,357 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 1,379,547 Lei
Cheltuieli în avans 0 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 4,183,951 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 5,058 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 7.

Indicatori financiari 2006 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 6,940,218 Lei
Profitul net: 92,240 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 92,240 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 142 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2006:
Servicii anexe extractiei petrolului și gazelor na
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 2,921,294 Lei
Cheltuieli totale: 8,974,984 Lei
Venituri totale: 9,067,224 Lei
Active imobilizate TOTAL: 4,641,852 Lei
Active circulante TOTAL: 2,545,731 Lei
Stocuri: 1,513,715 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 1,010,519 Lei
Cheltuieli în avans 0 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 4,282,170 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 5,271 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 8.

Indicatori financiari 2007 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 12,103,285 Lei
Profitul net: 2,136,068 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 2,456,111 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 159 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2007:
Servicii anexe extractiei petrolului și gazelor na
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 1,932,817 Lei
Cheltuieli totale: 9,828,512 Lei
Venituri totale: 12,284,623 Lei
Active imobilizate TOTAL: 5,677,610 Lei
Active circulante TOTAL: 3,510,601 Lei
Stocuri: 1,434,333 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 2,024,132 Lei
Cheltuieli în avans 0 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 7,021,409 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 233,985 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 9.

Indicatori financiari 2008 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 14,132,707 Lei
Profitul net: 1,945,010 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 2,313,293 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 149 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2008:
Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut și gazelor naturale
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 5,247,722 Lei
Cheltuieli totale: 13,092,585 Lei
Venituri totale: 15,405,878 Lei
Active imobilizate TOTAL: 7,573,614 Lei
Active circulante TOTAL: 5,686,162 Lei
Stocuri: 1,028,605 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 4,581,652 Lei
Cheltuieli în avans 46,199 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 8,051,869 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 6,384 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 10.

Indicatori financiari 2009 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 6,564,900 Lei
Profitul net: 0 Lei
Pierdere net: 1,188,409 Lei
Profit brut: 0 Lei
Pierdere brut: 1,181,076 Lei
Salariati: 120 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2009:
Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut și gazelor naturale
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 2,942,923 Lei
Cheltuieli totale: 8,093,498 Lei
Venituri totale: 6,912,422 Lei
Active imobilizate TOTAL: 6,934,160 Lei
Active circulante TOTAL: 3,227,009 Lei
Stocuri: 993,818 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 1,682,242 Lei
Cheltuieli în avans 2,803 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 7,214,389 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 6,660 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 11.

Indicatori financiari 2010 FORAJ SONDE SA

Cifra de faceri: 11,753,626 Lei
Profitul net: 94,835 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 103,085 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 90 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2010:
Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut și gazelor naturale
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 7,126,910 Lei
Cheltuieli totale: 11,954,654 Lei
Venituri totale: 12,057,739 Lei
Active imobilizate TOTAL: 6,542,681 Lei
Active circulante TOTAL: 8,199,550 Lei
Stocuri: 1,218,873 Lei
Disponibilitati banesti / Casa și conturi la banci: 0 Lei
Creante: 6,972,293 Lei
Cheltuieli în avans 5,969 Lei
Venituri în avans 0 Lei
Capitaluri: 7,614,630 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: 6,660 Lei
Capital social subscris și varsat: 952,655 Lei

Anexa 12.

Indicatori financiari 2005 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 1,546,267 Lei
Profitul net: 351,094 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 421,903 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariați: 21 angajati
Tipul de activitate, conform clasificării CAEN din 2005:
Constructii de autostrazi, drumuri, aerodroame si
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 1,066,462 Lei
Cheltuieli totale: 1,146,954 Lei
Venituri totale: 1,568,857 Lei
Active imobilizate TOTAL: 574,493 Lei
Active circulante TOTAL: 547,822 Lei
Stocuri: 130,825 Lei
Disponibilități banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 313,585 Lei
Cheltuieli in avans 0 Lei
Venituri in avans 0 Lei
Capitaluri: 73,378 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

Anexa 13.

Indicatori financiari 2006 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 9,834,824 Lei
Profitul net: 2,403,712 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 2,893,914 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 57 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2006:
Constructii de autostrazi, drumuri, aerodroame si
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 4,634,814 Lei
Cheltuieli totale: 7,104,182 Lei
Venituri totale: 9,998,096 Lei
Active imobilizate TOTAL: 1,977,510 Lei
Active circulante TOTAL: 3,189,783 Lei
Stocuri: 514,777 Lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 2,270,382 Lei
Cheltuieli in avans 0 Lei
Venituri in avans 0 Lei
Capitaluri: 572,128 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

Anexa 14.

Indicatori financiari 2007 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 22,402,482 Lei
Profitul net: 4,179,833 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 5,002,568 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 135 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2007:
Constructii de autostrazi, drumuri, aerodroame si
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 10,449,624 Lei
Cheltuieli totale: 18,000,140 Lei
Venituri totale: 23,002,708 Lei
Active imobilizate TOTAL: 7,565,856 Lei
Active circulante TOTAL: 7,635,929 Lei
Stocuri: 1,262,667 Lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 5,914,901 Lei
Cheltuieli in avans 0 Lei
Venituri in avans 0 Lei
Capitaluri: 4,752,161 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

Anexa 15.

Indicatori financiari 2008 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 33,811,827 Lei
Profitul net: 1,685,075 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 2,069,758 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 245 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2008:
Lucrari de constructii a drumurilor si autostrazilor
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 18,260,976 Lei
Cheltuieli totale: 31,908,815 Lei
Venituri totale: 33,978,573 Lei
Active imobilizate TOTAL: 9,876,688 Lei
Active circulante TOTAL: 12,874,997 Lei
Stocuri: 1,426,236 Lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 10,946,508 Lei
Cheltuieli in avans 147,674 Lei
Venituri in avans 201,147 Lei
Capitaluri: 4,437,236 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

Anexa 16.

Indicatori financiari 2009 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 16,900,616 Lei
Profitul net: 43,043 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 171,502 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 239 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2009:
Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut si gazelor naturale
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 18,022,030 Lei
Cheltuieli totale: 21,191,593 Lei
Venituri totale: 21,363,095 Lei
Active imobilizate TOTAL: 11,686,568 Lei
Active circulante TOTAL: 10,218,118 Lei
Stocuri: 3,889,232 Lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 5,043,246 Lei
Cheltuieli in avans 127,873 Lei
Venituri in avans 214,251 Lei
Capitaluri: 3,796,278 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

Anexa 17.

Indicatori financiari 2010 TEHNOTOP GROUP SRL

Cifra de faceri: 25,751,072 Lei
Profitul net: 343,277 Lei
Pierdere net: 0 Lei
Profit brut: 563,255 Lei
Pierdere brut: 0 Lei
Salariati: 259 angajati
Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din 2010:
Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut si gazelor naturale
Pierderea neta: 0 Lei
Datorii Total: 21,631,374 Lei
Cheltuieli totale: 26,396,696 Lei
Venituri totale: 26,959,951 Lei
Active imobilizate TOTAL: 11,870,531 Lei
Active circulante TOTAL: 13,981,276 Lei
Stocuri: 4,914,277 Lei
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei
Creante: 7,468,676 Lei
Cheltuieli in avans 132,397 Lei
Venituri in avans 213,274 Lei
Capitaluri: 4,139,556 Lei
Patrimoniul regiei: 0 Lei
Patrimoniul public: 0 Lei
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei
Capital social subscris si varsat: 1,000 Lei

DECLARAȚIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul Juscu Nicolae Cristian, declar pe proprie răspundere personală că materialele prezentate în teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Juscu Nicolae Cristian

Semnătura

Data

CURRICULUM VITAE