Managementul Conflictului Într O Instituție Publică

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Paul Marinescu

Student,

Popa A. Alin

BUCUREȘTI

2015

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

MANAGEMENTUL CONFLICTULUI ÎNTR-O INSTITUȚIE PUBLICĂ

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Paul Marinescu

Student,

Popa A. Alin

BUCUREȘTI

2015

Cuprins:

Introducere………………………………………………………………………pag 1

Capitolul 1.

1.1 Definirea conflictului……………………………………..……pag 2

1.2 Puncte de vedere asupra conflictului……………………………….pag 2

Capitolul 2.

2.1 Tipuri de conflicte. Clasificări ale conflictelor………………….pag 4

2.1.1 Conflictul în management…………………………………………..pag 5

2.1.2 Criterii de clasificare ale conflictelor……………………………pag 5

2.2 Surse ale conflictelor……………………………………….…..pag 7

2.3 Cauzele conflictului organizational……………………..…….pag 10

Capitolul 3.

3.1 Etapele parcurse de conflicte…………………………..……..pag 12

3.2 Strategii de rezolvare a conflictelor…………………..……….pag 12

Capitolul 4.

Studiu de caz……………………………………………..………pag 16

4.1 Istoricul sistemului sanitar in Romania…………………..pag

4.2 Închiderea spitalelor…………………………………………………..pag

4.3 Conflictul Raed Arafat – Traian Basescu……………………..pag

4.4 Conflictul aparut privind implementarea cardului de sanatate….pag

Introducere

Lucrarea de față dorește să prezinte, în cadrul managementului, noțiunea de conflict, implicit modurile de management al acestuia. Conflictul este prezent oriunde, în toate spatiile sociale, mai ales într-o adunare în care iși au activitatea persoane care relaționează și interacționează direct zi de zi. Cu toate că într-o poporție mare acesta are urmări negative, este greu ca apariția conflictului să fie prevezionată astfel încât acesta să se stopeze inainte de evoluția lui. Ideal ar fi ca cei care sunt responsabili cu gestionarea acestuia sa fie pregătiți sa găseasca o rezolvare benefică și eficace cadrului din care face parte.

Lucrarea urmărește definirea cât mai clară a conceptului de conflict în general, clasificările, sursele acestuia și modalitățile de rezolvare, aspectele fiind prezentate și analizate în partea teoretică a lucrării din punct de vedere managerial cat și psihologic, deoarece ințelegerea unui conflict și felul în care o persoană, fie ea manager, patron sau simplu angajat interacționează cu acesta nu poate fi dezbinat de înțelegerea lui din punct de vedere psihologic.

În termeni manageriali, gestionarea unui conflict este extrem de importantă, deoarece apariția lui, iminentă în majoritatea organizaților, poate duce la consecințe negative, efectele distructive ale acestuia fiind numeroase și se pot incheia cu restructurări și reorganizări masive, în cazul instituțiilor publice și chiar cu incetarea activității firmelor private. Deci managementul conflictului, este cel puțin la fel de important ca alte ramuri ale managementului precum managementul resurselor umane, managementul timpului, managementul schimbării, al performanței, etc.

Studiul de caz are trimitere către Ministerul Sănătații, unde, este cunoscut faptul că reformele continue de care beneficiază asa zisa ‘lege a sănătatii’ este o sursă generatoare de conflicte. Conflictele acestea sunt greu de scos la iveală pentru o persoană care primește informații părtinitoare, lipsite de substanță și de detalii. Deci lucrarea va avea în vedere detalierea obiectivă a reformelor importante din ultimii ani, în special conflictele și problemele evidente generate de acestea, incadrarea acestora în anumite tipologii și cum s-ar fi putut rezolva apariția acestor probleme și conflicte, cu efecte negative asupra spațiului politic, instituțiilor publice din România, și mai ales asupra populatiei.

Capitolul 1

Considerații generale privind conflictul

1.1 Definirea conceptului de conflict

Termenul de ‘conflict’ provine din limba latină, verbul confligo, ěre însemnand ‘a se lupta’, ‘a se bate intre ei’. Acesta are o conotație negativă, este definit simplu pentru utilizarea în management și reprezintă dezacordul dintre grupuri, organizații sau persoane. Dicționarul explicativ al limbii române asociază termenului de conflict definiții simple sau sinonime precum: diferend, neințelegere, discuție (violentă), dezacord sau ciocnire de interese. Managementul conflictului are ca obiectiv obținerea unui acord intre părțile implicate în conflict, de preferat fiind și imbunătățirea relațiilor dintre acestea prin remedierea conflictului.

Primele abordări cu privire la conflict au avut loc în timpul dezvoltării statelor moderne și le sunt asociate unor personaje marcante de istoria recentă precum Thomas Hobbes, Charles de Montesquieu sau Karl Marx, care au studiat acest concept în teoriile privind sistemele sociale, oferind o bază puternică pentru abordările moderne în ceea ce privește conflictul, după secolul XX. Cu privire la management, tema conflictului a cunoscut dezoltări teoretice de la laureați la Premiul Nobel sau autori cunoscuți pentru lucrări în domeniul instituțiilor/ organizațiilor publice, precum Herbert Simon și Max Weber.

1.2 Puncte de vedere asupra conflictului

În epoca contemporană s-au conturat anumite puncte de vedere cu privire la conflict, relevante fiind următoarele:

,,L.A. Coser (1967, sociolog) analizează conflictul ca fiind “o luptă intre valori și revendicări de statusuri, putere și resurse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii”.

J. Burton (1988, manager, profesor) definea conflictul drept ”o relație în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele și conduita celeilalte ca antitetice celor ale sale”.

E. Van de Vliert (1997, profesor) considera că “indivizii sunt în conflict cand sunt obstructionați sau iritați de un alt individ sau grup și reacționeaza inevitabil la acesta într-un mod benefic sau costisitor”.”

Folosiți în unele cazuri eronat, ca sinonime, termenii de ‘soluționarea conflictului’ și de ‘management al conflictului’ au totuși ca scop comun, scoaterea în evidență a efectului pozitiv al conflictului. Soluționarea se referă la demersul spre rezolvare și rezolvarea în sine a problemei în timp ce managementul presupune pentru început măsuri pentru evitarea conflictelor gestionarea situațiilor conflictuale, modul de abordare, control și tratare a acestora și în final înlăturarea sau minimalizarea consecințelor negative ale acestuia.

Având în vedere că existența conflictelor este prezentă în toate spațiile sociale, ele neputând fiind stopate, doar manageriate spre o rezolvare benefică și eficace, putem trage o concluzie din care ar reieși trei puncte de vedere asupra conflictelor și anume un punct de vedere negativ, unul pozitiv și cel echilibrat.

Punctul de vedere negativ presupune efecte negative majore al conflictului, care ar dăuna atingerii scopului organizației prin epuizarea resurselor, a banilor, al timpului precum și al confortului psihic al angajaților.

Punctul de vedere pozitiv se refera la rezolvarea unui conflict, soluționarea constructivă a problemei și automat existența unor efecte pozitive în organizație. Conflictul poate fi introdus intenționat, de exemplu într-un proces de luare a unor decizii de grup, unde membri gândesc la fel, poate fi introdusă o opinie diferită pentru a crea divergențe cu scopul stimulării membrilor și luarea unor decizii benefice.

Punctul de vedere echilibrat se referă la faptul că persoanele eficiente, au în vedere existența conflictelor și faptul că acestea pot avea efecte constructive sau distructive. Acest punct de vedere promovează ideea ca într-o organizație trebuie să existe conflicte pentru exisțenta unei eficiențe în acel grup, deci abordarea presupune încurajarea managerului de a menține un nivel moderat de conflict cu un scop constructiv și creativ.

Capitolul 2

Caracteristici structurale ale conflictului.

2.1 Tipuri de conflicte. Clasificări ale conflictelor

Din punct de vedere al efectelor generale, conflictele pot fi clasificate ca distructive și constructive.

Conflictele distructive sunt generate de ideologii diferite, dezechilibre de forțe și anumite erori, care au efecte negative în ceea ce privește realizarea obiectivelor organizației. În majoritatea cazurilor, conflictul este scăpat de sub control și nu se ajunge la o solutie unanim acceptată de soluționare a problemelor, acestea avansând o data cu mizele, care devin mai importante impreună cu nemulțumirea resurselor umane din cadrul organizației, șansele soluționării devenind reduse.

Conflictele constructive pot fi generate de cauze multiple dar pot fi păstrate în parametrii decenți, comunicarea fiind principala componentă în acest sens. Spre deosebire de conflictul distructiv, mizele devin mai importante o dată cu avansarea conflictului, insă în cazul celui benefic, investițiile și eforturile cresc, existând șanse mai mari de soluționare. Efectele sunt pozitive, gradul de organizare al firmei crește, la fel și loialitatea personalului, tensiunile sunt eliminate iar indivizii sunt motivați și devin astfel mai productivi și mai creativi.

Din punct de vedere al subiecților, pot exista:

conflicte intre organizații / instituții

conflicte intre grupuri și indivizi

conflicte intergrupuri

conflicte din organizații / instituții diferite

conflicte din grupuri diferite

conflicte dintre indivizi care aparțin aceluiași grup

conflictul individual interior.

În ceea ce privește esența lor, conflictele pot fi clasificate ca:

afective, acestea vizează relațiile interpersonale

esențiale, din cauza existenței unor obiective diferite

de manipulare

pseudo conflicte.

2.1.1 Conflictul în management.

Cu privire la managementul conflictelor, acestea sunt clasificate de către George Moldoveanu (2000):

Din punct de vedere al efectelor:

conflict funcțional (cu efect benefic asupra performanței instituției/ organizației)

conflict disfuncțional (cu efect negativ asupra performanței instituției/ organizației)

Din punct de vedere al intensității:

conflict inalt (presupune incompatibilități și o evoluție ascendentă)

conflict scazut (presupune acțiuni contradictorii și manifestări de interese opuse)

Din punct de vedere al perioadei de evoluție:

conflict spontan (are o evoutie rapida)

conflict cronic (are o valoare inaltă a intensității și se dezvoltă într-un interval de timp larg)

Din punctul de vedere al naturii regasim:

conflictul afectiv

conflictul cognitiv

2.1.2 Criterii de clasificare ale conflictelor.

Alte criterii de clasificare sunt oferite de Ana Stoica-Constantin (2004), dupa cum urmeaza:

Dupa criteriul localizării conflictele pot fi interne, intrapersonale, intrapsihice sau externe, sociale sau extrapersonale. În literatura psihologică, conflictul intern vizeaza trei mari aspecte: conflictul de rol, conflictul intre scopuri și frustrarea. De cealaltă parte, conflictul social, extrapersonal cuprinde conflicte intre state, comunități, organizații, instituții, grupuri sau persoane.

Dupa criteriul nivelului se diferențiază cinci nivele ale conflictului:

disconfortul

incidentul

neințelegerea

tensiunea

criza

Criteriul ‘castigatorul conflictului’ evidențiaza trei tipuri de conflicte în functie de rezultatul acestuia:

conflictul de sumă zero, numit și ‘castig – pierdere’ sau ‘victorie – infrangere’, deoarece exista un castigător și un pierzător.

conflictul de cooperare totala, în care ambele parți pot pierde sau pot castiga

conflictul cu motive mixte, unde ambii participanți pot pierde, pot castiga, sau unul dintre ei pierde și celalalt castigă.

Criteriul naturii intrinseci a conflictului face referire la conflict, ca fiind un dezechilibru intre ființă și lume, care trebuie rezolvat de catre ființa. Aici sunt incluse conflictele:

de evoluție

socioculturale

psihologice

biologice

Dupa criteriul sistemelor/ părților implicate sunt identificate conflicte:

endogene – exogene. Conflictul intre doua țari, de exemplu, este exogen, deoarece teoretic nu exista un sistem capabil să il rezolve, în timp ce un conflict intre doi cetățeni al unui stat este endogen, părțile facand parte dîntr-un sistem mai larg.

simetrice – asimetrice. În cele simetrice participanții sunt constituiți din sisteme similare fortele fiind proportionațe, de exemplu doua persoane care se ceartă. De cealaltă parte exista o disproporționalitate a părților implicate.

Criteriul scopului clasifică conflictele în:

orientate spre problemă (acestea incetează în momentul rezolvării problemei)

orientate spre structura (urmăresc schimbarea structurii sistemului)

În funcție de criteriul percepției adversarului pot fi considerate conflicte:

luptele (oponentul este perceput ca dusman, și prin simpla prezență amenință pozitia celuilalt)

jocul (se incearcă preluarea puterii asupra unei situații în care și cealalta parte are un control prin analizarea situației și crearea unei strategii inteligente)

dezbaterea (constă în discuții care au ca scop, aducerea adversarului la acelasi mod de a privi și de a evalua situația).

2.2 Surse ale conflictelor

Sursele de conflict sunt numeroase și pot aparea din mai multe cauze, principalele fiind lipsa comunicării sau dezacordul intre parți, diferența de statut și de putere, nivelurile ierarhice ajungand în unele cazuri să conteze prea mult sau deloc, resursele limitate ale organizației/ instituției sau ambiguitatea informațiilor oferite de un manager incompetent.

Pe langă prezentarea generală a cauzelor conflictelor, luand în considerare tipurile specifice de conflicte putem remarca:

“- conflictele interpersonale – principalele motive sunt: diferența de pregatire profesională; rezistența la stres; capacitatea de efort; neconcordanța de caracter și comportament; hărțuirea sexuala; sexismul;

– conflictele intergrupuri – au ca motive principale: comunicarea defectuoasă; sisteme de valori diferite; scopuri diferite; ambiguități organizaționale; dependența de resurse limitate; influența departamentală reciproca; nemulțumirea față de statutul profesional.”

Alte surse ale conflictului sunt oferite de Ana Stoica-Constantin (2004), aceasta le detaliază și propune 10 cauze:

Incompatibilitățile și diferențele dintre persoane. În mod normal, desi diferențele dintre oameni sunt infinite, acestea nu ar trebui sa produca conflicte, insa în comunicarea interpersonală lucrurile stau diferit deoarece fiecare persoană considera că are o gandire corectă și că tot ce simte sau face este cel mai bine, iar daca o alta persoană nu ii impartaseste punctul de vedere, este gresit. De aici apare dezacordul verbal, și lucrurile pot degenera. Deosebirile generatoare de conflicte intre persoane sunt date de trăsaturile de personalitate, atitudini, valori, gusturi și preferințe, nevoi, opinii etc.

Nevoile/ interesele umane. Cercetători actuali sau autori consacrați precum Abraham Maslow sau David McClelland propun următoarele clasificări pentru nevoile umane:

nevoi fiziologice vitale (odihnă, hrană, apă, adapost)

nevoi de apartenență/ integrare socială (apartentență la un grup/ categorie sociala, colaborare, comunicare)

nevoi privind stima și aprecierea (recunoasterea celorlalți, nevoia de realizare)

activarea existenței (dorința de aventura, distracție, fuga de monotonie)

nevoi de actualizare (de valorificare a potențialului)

nevoia de cunoastere (de a explora, de a sti)

tendința de ridicare sociala (dorinta de a depasi/ a conduce alte persoane)

Comunicarea precară sau lipsa comunicării. Aceasta duce la generarea conflictelor atunci cand este defectoasă sau absentă prin acumularea de tensiuni sau aparitia neințelegerilor. Deseori oamenii comunică imperfect, iar apariția conflictelor din aceasta cauză este pusă pe seama relei-credințe, cand defapt problema poate fi la nivelul emițatorului.

Conflictul de norme. Este una dintre cele mai intalnite surse ale conflictelor. Nerespectarea normelor se poate face accidental sau chiar inconstient, lucru ce poate leza psihologic alte persoane, recomandat fiind stabilirea unor norme la inceputul unei relații interpersonale.

Comportamentele neadecvate. Acestea pot fi negative, cu un caracter antisocial, pozitive într-un context nepotrivit sau neadecvate situației.

Conflictul de valori. Cu exceptia cazului în care persoanele aflate în conflict, isi descoperă anumite valori comune, acest tip de dispută poate fi extrem de greu de tratat. Valorile reprezintă principiile care ne guvernează viata (familia, banul, convingerile religioase, politice etc.) iar cand acestea sunt atacate, replica este de obicei extrem de dură iar compromisurile se fac foarte greu.

Lezarea stimei de sine. Deseori aceasta stă la baza conflictelor prin contestarea succeselor a unei persoane, criticarea acesteia cu sau fara baze concrete, asumarea unor responsabilități prea mari, sau propunerea acestora altei persoane, lucru care poate duce la un esec total sau constrangerea unei persoane sa actioneze impotriva constiinței sale.

Agresivitatea. Aceasta are o relație stransă cu termenul de conflict, putem considera agresivitatea fie rezultatul conflictului, modul de manifestare al acestuia sau cauza lui.

Cadrul extern sau structura în care se desfasoară interacțiunea. Conflicte pot aparea din cauza accesului la informații, adoptarea deciziilor, procedurilor de comunicare sau a resurselor limitate, cele din urmă reprezentand cauze cotidiene ale conflictelor.

Alte surse ale conflictelor. Acestea pot fi cauzate din cauza neințelegerilor asupra principiilor, prestigiului, puterii sau statutului.

2.3 Cauzele conflictului organizational

Conflictul poate apărea din cauza a mai multor factori, acestia fiind identificați în cele ce urmează:

Identificarea cu grupul.

Atunci cand persoanele care aparțin unui grup, din diferite motive (caracteristici personale, tipul sau nivelul funcției) sunt determinate sa relationeze cu alte persoane sau cu alte grupuri, acestea vor deveni circumspecte și suspicioase în ceea ce priveste atmosfera din afara grupului. O dată cu legarea unor relații intre aceste persoane/ grupuri prin care se doreste colaborarea părtilor, probabilitatea apariției conflictului creste.

Interdependența.

Cand două sau mai multe departamente, sau chiar doi sau mai multi indivizi sunt legati unii de ceilalti exista riscul apariției unui conflict. De exemplu, în cadrul unei firme, departamentul de producție este reciproc dependent de cel de vanzari obiectivul fiind livrarea produselor la timp și satisfacerea clienților, iar atunci cand exista o comandă urgentă pot aparea anumite neințelegeri intre departamentele respective.

Diferențele de statut și de putere.

În ceea ce priveste statutul, exista cazuri în care o persoană aflată într-o pozitie inferioară, ajunge sa dea ordine sau sa controleze persoana din poziția superioară. Un exemplu în acest sens este foarte răspandit în restaurante, cazuri în care simpli ospătari ajung sa comande bucătarilor, care au un statut superior. Un alt caz se poate referi la apariția corespondenței electronice, situatie în care secretarele, fiind obisnuite cu acest sistem de lucru, au fost nevoite sa instruiască directorii în privința limitărilor și posibilitaților sistemului.

Diferența de putere se referă la cazuri cand dependența nu este reciproca și vine doar dîntr-o parte, de exemplu atunci cand X are nevoie de Y, dar Y nu are nevoie de X, în această situație Y are putere asupra lui X, în timp ce X nu are nimic de oferit, iar colaborarea sau necolaborarea dintre cei doi, poate genera un conflict.

Ambiguitatea.

Criteriile de performanță și scopurile ambigue sau lipsa de informații corecte sau insuficiența în comunicare poate reprezenta o cauză a conflictelor. Acestea se regăseste destul de des în firme, ca de exemplu atunci cand este scos pe piață un produs nou, considerat mai ieftin și mai bun, acesta nu are succes iar conflictul dintre departamentele de vanzari, marketing, design este iminent.

Resursele insuficiente.

Din diferite cauze, cum ar fi un buget limitat, se poate ajunge la diferențe mai mari de putere în organizația respectivă, resursele devenind deficitare. De exemplu achiziționarea unui automobil pentru transportul directorului și al achiziționarii de hartie necesare organizației, automobilul va deveni cu timpul indispensabil pentru ambele părti și se pot genera conflicte.

Capitolul 3

Etapele de evoluție și de management al conflictului

3.1 Etapele parcurse de conflicte

Conflictul ințeles/ latent – reprezintă sursa gereratoare a conflictului în stadiul apariției sale, în această etapă conflictul este suspectat sau chiar perceput într-o mica masura. Este o etapă emoționala deoarece părțile incep să resimtă ostilitate sau ambiție, primul pas în apariția unui conflict.

Conflictul perceput – problemele au inceput sa apară, iar părțile implicate recunosc existenta conflictului și perceperea acestuia în moduri diferite, respectiv transformarea acestuia într-un conflict constructiv sau distructiv.

Conflictul resimțit – în cazul conflictului distructiv are un aspect neproductiv, părțile implicate percep starea de conflict iar starile negative, de tensiune, suparare sau enervare sunt scoase la suprafață și pot fi observate chiar și de părțile neimplicate.

Manifestarea conflictului – etapa în care părțile implicate urmează actiuni în ceea ce priveste soluționarea conflictului, actiuni ce diferă de la persoană la persoană, dar care au ca obiectiv resimțirea lor de catre opozant.

Incheierea conflictului – reprezintă consumarea acestuia și aparitia consecințelor negative sau pozitive.

3.2 Strategii de management a conflictelor

În ceea ce priveste managementul conflictului, un subiect de maxim interes, incă de la inceputul dezvoltarii teoriei managementului a fost și este rezolvarea conflictului. Cunoscutul teoretician Kenneth W. Thomas propune cinci moduri de manageriere a conflictului, reprezentarea grafica a acestora fiind bazata pe doua axe, în care asertivitatea se imbina cu cooperarea. Aceste cinci tipuri de management sunt:

competiția

colaborarea

compromisul

evitarea

acomodarea

Figura 1: prelucrare proprie

Competiția, cunoscută și sub numele de forțare este situația în care o parte implicată în conflict isi urmareste propriul interes, chiar daca cealalta parte opune rezistență. Aceasta presupune un comportament necooperant și reflecta abordarea de tip castig – pierdere în conflict. Exista situații în care aplicarea strategiei competiției/ forțării este adecvata:

în situațiile în care celelalte metode, mai putin ‘puternice’ sunt ineficiente sau nu funcționează

cand o parte implicată în conflict isi apară drepturile, incearca sa reziste anumitor agresiuni sau presiuni

atunci cand folosirea forței este justificată, de exemplu în cazul unui conflict din care rezulta agresiuni fizice intre părți.

într-un caz de urgență cand aplicarea unei decizii trebuie facuta rapid

Colaborarea, cunoscută ca și rezolvarea problemelor sau confruntarea acestora și în literatura internațională de specialitate ca “win-win” reprezinta modalitatea de rezolvare a conflictului în care se caută o soluție cu care să fie de acord ambele parti, ba chiar să ofere efecte benefice părților. Colaborarea este recomandată și presupune avantaje în aplicarea ei atunci cand sunt abordate interesele mai multor părti, cand rezultatul asteptat este castig-castig, cand este prezent un nivel inalt de incredere iar prin aplicarea acestui principiu se poate construi o colaborare eficienta în viitor. Punctele negative sau care fac dificila aplicarea acestei solutii se refera la faptul că necesită un timp mai lung și un efort mai mare pana cand se poate ajunge la un consens, nefiind eficientă în cazurile în care trebuie luată rapid o decizie.

Compromisul reprezintă strategia care caută o soluție oportună care să satisfacă parțial interesele părților implicate în conflict. Compromisul se aplică atunci cand obictivele sunt moderat importante și nu presupun abordări stricte precum forțarea, atunci cand se caută o soluție temporară la o problemă complexă. Spre deosebire de colaborare necesită mai putin timp în aplicarea ei, reduce nivelul de stres și de tensiune care rezultă din conflict și poate fi folosit cat timp se cauta o solutie de tipul castig-castig.

Evitarea, cunoscută ca și retragere se referă la cazul în care o parte implicată în conflict ocoleste, amană sau se retrage din confruntarea propriu-zisa cu cealaltă/ celelalte parti implicate. Evitarea poate fi recomandată în cazurile în care problema semnalată nu merită un efort în rezolvarea ei, cand nu exista timp pentru rezolvarea acesteia sau sunt existente probleme mai importante sau cand locul sau timpul sunt nepotrivite pentru apariția unei confruntări intre părți.

Acomodarea reprezintă strategia de rezolvare a unui conflict sau posibil conflict în care o parte implicată se obisnuieste cu opiniile și ingrijorările celorlalte părți, se integrează cu acestea și pune pe planul doi opiniile și ingrijorările personale. Acomodarea este recomandată deoarece poate oferi o scutire temporară de la conflictul în derulare, pană cand o decizie urmează a fi luată, cand problema respectivă nu este la fel de importantă pentru o parte, cat este pentru cealaltă/ celelalte sau cand o parte acceptă ca a gresit.

Capitolul 4.

Managementul conflictului în cadrul Ministerului Sănătății.

Putem afirma, fară a gresi, că nu exista instituție fara conflicte dupa cum nu exista grup social fara fricțiuni. De altfel, acolo unde interacționează cel putin doi oameni, se creaza mediul propice apariției și dezvoltării conflictelor. Cu toate acestea, am observat că foarte putine persoane stiu ce este cu adevarat conflictul. El reprezintă un proces de opunere și confruntare ce poate apărea intre diferiți indivizi sau grupuri. Într-o instituție, pot aparea atat conflicte intre persoane, atunci cand ele reflectă divergențele intre valorile personale, precum și conflictele intre grupuri care apar atunci cand un grup obstrucționează progresul unui alt grup cat și al intregii instituții. Managementul conflictelor implica și faptul ca orice persoana trebuie sa fie capabila sa prevină sau sa controleze aceste stări de conflict oricand și oriunde.

4.1 Istoricul sistemului sanitar în Romania

Cu toate că accesul la serviciile de sănatăte este considerat un drept fundamental în toate țările din lume, sistemul romanesc de sănatăte continua sa ramana unul dintre domeniile cele mai slab dezvoltate. Acest aspect este evidentiat de statistici care ne plasează pe ultimele locuri din UE la consumul de medicamente, dar pe primele locuri în ceea ce priveste mortalitatea ori incidența unor boli cronice grave. Aceste lucruri sunt extrem de vizibile doar daca ne uităm la o statistică simpla privind speranța de viața în Romania, comparativ cu alte țări, aflandu-ne pe unul din ultimele locuri din Europa în aceasta statistica și evident sub media Uniunii Europene.

Speranța de viață la nastere și la varsta de 65 de ani pe sexe în unele țari europene

Tabel 1

Putem observa, privind statistica pe anul 2008-2010, ca Romania are probleme în ceea ce priveste speranța de viață la nastere, sub țara noastra situandu-se doar Ucraina, Rusia, Moldova, Lituania și Bulgaria. De asemenea, doar aceste țări sunt insignifiant mai slab dezvoltate decat Romania din acest punct de vedere, cu excepția Lituaniei și cu privire la speranța de viață la 65 de ani.

Desigur ca aceasta dezvoltare slabă a Romaniei din punct de vedere al sănătății reprezintă efectul aplicării numeroaselor reforme, fiecare ministru nou investit în funcție, în ultimii ani venind cu modificari, mai mult sau mai puțin importante asupra legii sănătății.

Iata cum arăta în anul 2003 raspunsul populației la urmatoarea problema:

“Urmatoarele aspecte, reprezinta sau nu o problema, în privința accesului la serviciile medicale oferite de alte instituții decat medicul de familie?”

Tabel 2

Conform datelor din 2003, pentru aproximativ 40% din populația din rural, existența mijlocului de transport și costul acestuia reprezenta o problemă de acces la serviciile medicale în afara localității. De asemenea, co-plata adresată personalului medical și timpul de așteptare erau văzute ca obstacole, atât de către cei din rural, cât și de către cei din urban. Slaba informare în rândurile populației asupra necesității asigurării medicale și a condițiilor de acces la serviciile medicale menținea unii beneficiari în afara sistemului public de asigurare. Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sănătate pe 2003, mai mult de jumătate dintre români nu îsi cunosteau drepturile și obligațiile privind asigurarea medicală, iar peste 80% dintre cei asigurați nu cunosteau deloc sau aveau doar vagi informații despre serviciile medicale la care erau îndreptățiți. Percepția negativă a populației asupra calității serviciilor și a relației medic – pacient se poate constitui într-un factor demotivator al apelului la medic. Nemulțumirea populației față de calitatea prestațiilor sistemului public de sănătate scade încrederea populației și duce la scăderea adresabilității.

O alta problema a Romaniei, comparativ sau nu cu alte tari din Europa este mortalitatea într-o continua crestere care de asemenea este legata strans de imbatranirea demografica a populatiei. Acest lucru, corelat cu mortalitatea crescuta reprezinta o cauza a sistemului precar de sanatate, cu impact negativ în ceea ce priveste dezvoltarea socio-economica a țarii, prin simplul fapt ca, imbatranirea populatiei duce la o scadere a forței de munca iar mortalitatea infantila nu ofera o prespectiva buna pentru viitor.

Mortalitatea infantila și neonatala în unele țari europene

la 1000 de nascuti vii

Tabel 3

Din tabelul anterior, privind mortalitatea infantila și neonatala, rezulta ca Romania se afla pe locul doi, imediat dupa Moldova, în ceea ce priveste mortalitatea infantila totala (baieti și fete), și pe locul patru, dupa Moldova, Rusia și Ucraina în privinta mortalitatii neonatale, fapt ingrijorator pentru viitorul Romaniei, în ambele situații media fiind peste jumatate fata de UE, lucru care trebuie reglementat urgent.

Toate aceste statistici, speranța de viata, increderea scazuta a populației în sistemul medical, mortalitatea ridicata și natalitatea scazuta, ofera o prespectiva sumbra asupra viitorului pe termen mediu și lung a sanatații generale a populației, acest lucru a creat, în continuare creaza și mai mult ca sigur va continua sa creeze discuții aprinse care vor degenera mai devreme sau mai tarziu în conflicte. De aceea, conducerea statului, în principal Ministerul Sanatații trebuie sa gaseasca soluții reale și aplicabile în cel mai scurt timp posibil pentru schimbarea în bine a acestei situații.

4.2 Conflicte privind inchiderea spitalelor

Într-o interventie televizata, în anul 2010, presedintele Romaniei Traian Basescu ofera un interviu cu privire la reforma sistemului medical. Conform discursului acestuia se dorea inchiderea a 200 de spitale de catre Ministerul Sanatații, care potrivit presedintelui Traian Basescu erau neperformante și nu pot asigura o asistența medicala corespunzatoare, cu exceptia unui prim ajutor, pacientii urmand sa fie trasnferați la spitale mai bine dotate. Aceste spitale urmau sa fie transformate în azile pentru batrani și în crese pentru copii. Personalul medical urma sa fie mutat la spitalele mai performante, acoperind astfel și lipsa acestuia din spitalele mari.

4.2.1 Apariția conflictului

Problema managerială pe care o prezint se refera la apariția, dezvoltarea și solutionarea unor conflicte dintre angajații unitaților sanitare desființate prin aplicarea Hoțararii de Guvern nr.345/2011 și Ministerul Sănătății, pe de o parte, iar pe de altă parte, intre cetățenii nemultumiți de aplicarea acestei hoțarari și Guvern.

Modificarea sistemului de sănătate dupa 1989 a generat costuri costuri uriase, confuzie în randul personalului medical și lipsa unor reglementări legislative absolut necesare funcționării părtilor componente ale sistemului. De-a lungul timpului, asa zisele reforme au constat, în realitate, în decizii punctuale fara a se lua în calcul repercusiunile sociale pe termen mediu și lung. Toate acestea au afectat în cele din urma calitatea actului medical și accesibilitaea serviciilor medicale oferite cetătenilor.

Ca urmare a intrarii în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.32/2011 privind modificări și completări a unor acte normative din domeniul sănătății, ministrul sănătății, Cseke Attila, a aprobat constituirea unei comisii de selecție a spitalelor care nu mai pot incheia contracte cu casele de asigurari de sănătate. Comisia a intocmit un raport care viza reorganizarea și restructurarea unităților spitalicesti, structurat pe 4 capitole:

Analiza situației sistemului romanesc de asistență spitalicească;

Masuri intreprinse pana în prezent și planificate a se implementa în cadrul procesului de reformă spitalicească;

Metodologia de selecție aplicată;

Propunerea privind lista unităților sanitare cu paturi care nu pot incheia contracte cu casele de asigurari de sănătate.

În analiza efectuată, comisia a apreciat ca sistemul de sănătate romanesc este unul centralizat, Ministerul Sănătătii avand multe atributii în ceea ce priveste deciziile locale. Deasemenea, sistemul romanesc de sanatate se bazeaza excesiv pe asistența spitaliceasca, comparativ cu țările Uniunii Europene, Romania inregistrand una din cele mai mari rate de spitalizare. Spitalele din Romania consumă aproximativ 50% din bugetul Fondului național unic de asigurari sociale de sănătate, la care se adaugă fonduri alocate de catre Ministerul Sănătății destinate lucrărilor de infrastructură, dotării cu echipamente și derulării unor programe nationale de sănătăte. În plus, și autoritățile publice locale contribuie cu fonduri pentru sustinerea activitatii spitalelor. Toate aceste cheltuieli plaseaza Romania peste media Uniunii Europene unde fondurile alocate pentru spitale duc la o cota de 40%. Un alt aspect semnalat de catre comisia de selectie face referire la numărul mare de internări pentru afectiuni care, în alte țari, pot fi și sunt tratate la domiciliu. În lipsa unei clasificări a tipurilor de afecțiuni ce pot fi tratate și decontate din banii publici în diferitele spitale cu competente de bază, s-a ajuns în situația în care marile spitale, inalt performante și foarte costisitoare sa efectueze tratamente și operații banale care nu prezintă riscuri deosebite. Un alt aspect este legat de cheltuielile de personal care, în majoritatea spitalelor, reprezinta peste 70% din totalul costurilor.

Avand în vedere aceste aspecte, comisia a propus continuarea unor măsuri intreprinse pana în prezent și implementarea altora care vizează în principal următoarele:

Reducerea capacității excedentare de internare

Prin aceasta masura, se urmareste apropierea Romaniei de media europeana, numarul de paturi uramnd sa fie redus, atat în reteaua privata cat și cea publica.

Descentralizarea managerială

OUG, numarul 48/2010 reglementeaza trecerea a 370 de spitale de stat dîntr-un total de 433 în administrarea consiliilor locale și județene, managerii acestora urmand sa incheie contracte de management cu administrațiile locale.

Clasificarea spitalelor;

Pana în anul 2011, Romania opera cu o multitudine de clasificari a spitalelor. De exemplu în Legea nr. 95/2006, erau enumerate o serie de clasificari în functie de: criteriul regional, specificul patologiei, regimul proprietații sau din punctul de vedere al invațamantului medical și cercetarii. Problema în acest sens fiind ca în multe cazuri aceste clasificari se suprapuneau sau se amestecau. Urmand recomandarile Bancii Mondiale, clasificarea spitalelor va suferi o schimbare majora, Ministerul Sanatații urmand sa le imparta în 5 categorii în functie de competența, dupa cum urmeaza:

“spitale de categoria V: nivel de competență limitat, spitale care asigură, după caz, următoarele servicii medicale: servicii medicale pentru îngrijirea bolnavilor cronici, servicii medicale într-o singură specialitate sau servicii paliative;

spitale de categoria IV: nivel de competență bazal spitale care deservesc populația pe o rază administrativ teritorială limitată, pentru afecțiuni cu grad mic de complexitate;

spitale de categoria III: nivel de competență mediu spitale care deservesc populația județului din aria administrativ teritorială în care îsi au sediul și doar prin excepție, din județele limitrofe, pentru afecțiuni cu grad mediu de complexitate;

spitale de categoria II: nivel de competență înalt – spitale care deservesc populația județului din aria lor administrativ teritorială, precum și din județele limitrofe, cu nivel înalt de dotare și încadrare cu resurse umane, și care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad mare de complexitate;

spitale de categoria I: nivel de competență foarte înalt spitale care asigură asistența medicală la nivel regional, deservind populația județului din aria lor administrativ-teritorială, precum și alte județe, cu cel mai înalt nivel de dotare și încadrare cu resurse umane, și care asigură furnizarea serviciilor medicale cu grad de complexitate foarte înalt.”

Elaborarea unui Plan national și a planurilor regionale privind spitalele;

Clasificarea va permite crearea unor standarde minime în ceea ce priveste dotarea cu echipamente medicale și achiziționarea ulterioara de aparatura medicala. Acest plan național va permite monitorizarea etapelor de dezvoltare a asistentei medicale și schimbarile necesare a serviciilor spitalicesti

Introducerea finanțarii serviciilor spitalicesti pe baza de DRG;

Introducerea finanțării serviciilor spitalicești pe bază de DRG (în sistemul DRG se utilizează un criteriu suplimentar de clasificare, și anume costul resurselor consumate pentru îngrijirea pacientului) în România a schimbat viziunea managementului spitalicesc. De la introducerea finanțării acestor servicii prin sistemul DRG, aproape în fiecare an s-a încercat egalizarea și apropierea tarifelor plătite de costurile reale.

Revizuirea finanțarii spitalelor;

Spitalele sunt stimulate pentru a se încadra cu un cost mediu cât mai jos sub TCP (stabilirea tarifelor pe caz ponderat). Deoarece nu exista valori naționale care sa reflecteze costurile reale, se utilizeaza valori preluate din sisteme medicale ale altor țari care nu sunt conforme cu sistemul de sanatate romanesc. De aceea va urma o revizuire a finanțarii spitalelor.

Restructurarea și reorganizarea rețelei spitalicesti;

În anul 2007, se finalizeaza un proiect finantat prin fonduri PHARE, analiza se numeste "Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea infrastructurii spitalicești în România” și este redactat de o echipa de experți internationale. Ideea sublininata este ca, o reorganizare rationala și atenta, va permite în urmatorii ani ca mai multe unitati spitalicesti sa fie convertite în unitati pentru asistenta sociale pentru varstnici, costurile acestor transformari reprezentand o economie majora pentru sistemul sanitar.

În urma analizelor privind activitatea spitalelor, în conformitate cu “Strategia Actualizata de Rationalizare a Spitalelor” se vor lua masuri în vederea spitalelor care nu pot asigura continuitatea asistentei medicale.

În baza acestui raport, Guvernul Romaniei adopta Hoțararea nr.345/2011 prin care aproba lista unitatilor sanitare ce urmeaza sa fie desfiintate.

4.2.2 Evolutia conflictului. Cazuri particulare privind inchiderea spitalelor.

Un număr de 67 de spitale au fost închise la 1 aprilie 2011 potrivit hoțararii de guvern, iar potrivit Ministerului Sanatatii actual, se pare ca în prezent este vorba de 69 de instituții. Nicolae Banicioiu, ministrul sanatații, declara ca au fost deschise 25 de spitale din cele inchise insa diferite surse afirma ca defapt numarul ar fi mult mai mic. Cert este ca în anul 2010, numarul spitalelor de stat ajungea la 428, iar în 2015 acesta a scazut pana la 365, cateva din spitalele inchise functionand acum drept azile pentru, altele ca centre de permanență, cu medici de familie, și foarte putine au primit avize pentru a-și relua activitatea.

Din judetele în care s-a inchis cel putin un spițal, fac parte: Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrița-Nasaud, Botosani, Brasov, Buzau, Cluj, Constanta, Galați, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Iasi, Mehedinți, Mures, Neamt, Prahova, Salaj, Sibiu, Timis, Vaslui, Valcea, și Vrancea.

La o scurta perioada dupa aplicarea acestei decizii, inevitabil au aparut și conflicte intre locuitori zonelor cu spitale inchise, și instituțiile responsabile cu luarea acestor masuri. Zeci de persoane, nevoite sa faca naveta la kilometri distanța pentru un simplu consult au apelat în cele din urma la proteste.

Trei cazuri reprezentative în acest sens sunt:

● În judetul Brasov, au fost inchise 3 spitale, Codlea, Sacele și Victoria, acest lucru a generat proteste, locuitorii zonelor respective iesind în strada timp de cateva luni. Autoritațile locale au reactionat, Spitalul din Codlea fiind redeschis dupa aproximativ 6 luni, în urma unei decizii a Curtii de Apel Brasov. Acestea au cerut suspendarea Hoțararii de Guvern în urma careia s-a decis inchiderea instituției, avand castig de cauza, decizia redeschiderii spitalului fiind definitiva și executorie.

La fel s-a intamplat și în cazul Spitalului din Sacele, care datorita presiunilor puse de locuitori și de catre autoritațile locale, a fost redeschis dupa aproximativ jumatate de an, primind aviz de funcționare din partea Ministerului Sanatații.

În pofida demersurilor autoritaților locale și a manifestațiilor de strada, spitalul din Victoria a ramas inchis.

● Un alt conflict intre autoritatile responsabile pentru aplicarea acestor masuri și locuitorii nemultumiți a avut loc în Judetul Mehedinți, unde au fost inchise spitalele din orasele Vanju Mare și Strehaia.

La Strehaia, spitalul este inchis iar Hoțararea Guvernului nu a fost aplicata, acesta nefiind transformat în camin pentru batrani. În aceasi situatie aflandu-se și spitalul de la Vanju Mare desi sute de oameni au protestat timp de luni de zile, cerand demisia guvernului și a autoritatilor locale care nu au depus eforturi pentru menținerea spitalului în activitate, sustinand totodata ca în momentul inchiderii splitalul nu avea datorii și chiar fusese reabilitat și modernizat în ceea ce priveste aparatura medicala. Protestatarii sustineau ca au fost cazuri în care persoane au decedat, din cauza faptului ca ambulanțele, care trebuiau sa vina de la Drobeta Turnu Severin (cea mai apropiata unitate medicala) nu au ajuns la timp.

● Un al treilea conflict creat, a avut loc în Judetul Vrancea, unde au fost inchise spitalele din Odobesti și Marasesti.

La presiunea locuitorilor, autoritațile locale din Marasesti au facut demersuri pentru deschiderea unui centru de permanența insa fara nicio sansa de succes, acest conflict ramanand fara o rezolvare pozitiva.

"Este foarte greu de când s-a închis spitalul, pentru că acum noi ne străduim de la o zi la alta să deschidem un centru de permanență, dar sunt niște probleme cu încheierea contractelor dintre medicii de familie. Am fost de două ori la Ministerul Sănătății pentru a discuta această problemă, dar degeaba. Avem aparatură de ultimă generație care zace nefolosită. Practic, niște bani investiți degeaba", declara primarul orașului Mărășești, Constantin Vlase, în acea perioada.

4.3 Conflictul dintre Raed Arafat și Traian Basescu

Anul 2012, luna ianuarie a adus probabil unul dintre cele mai vizibile conflicte și cu siguranța printre cele mai mari ca amploare din ultimii 20 de ani în Romania. În acea perioada exista un proiect al unei noi legi privind sistemul de sanatate, aflat în dezbatere publica. Cel mai important punct atins de aceasta noua reforma reprezentand de asemenea sursa conflictului ce urmeaza a fi analizat era liberalizarea sistemului medical de urgența, permitand astfel intrarea unor firme private în componenta acestuia. Fondatorul  Serviciul Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD), doctorul Raed Arafat, subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii în acel moment, s-a opus prin declarații publice argumentate, cu privire la intrarea în vigoare a propunerilor reglementate de noua lege a sanatații, sustinand public ca nu se va lua o decizie buna, și ca se va ajunge la vulnerabilizarea sistemului medical de urgenț daca acesta nu va mai aparține în totalitate sectorului public și ca un sistem medical de urgența controlat partial sau total de o firma privata desemnata în urma unei licitații va avea cel mai probabil efecte negative, și ca nu este o masura necesara avand în vedere ca sistemul în acel moment funcționa bine, și era o evolutie pozitiva continua din multe puncte de vedere.

4.3.1 Aparitia conflictului

Presa susține în acest sens (ziare.com), ca acuzele venite din partea doctorului Raed Arafat se refera la faptul ca acest act normativ va dauna pacienților, avand un impact negativ, deschiderea sistemului de competitie a sistemului medical de urgenta va duce la o scadere a calitații acestora și ca va disparea orice control asupra sistemului, în timp ce actuala lege era laudata de specialisti din strainatate, inclusiv de Banca Mondiala.

De cealalta parte, s-a aflat chiar presedintele Romaniei la acea vreme, Traian Basescu, care acuza, tot prin declarații publice faptul ca doctorul Raed Arafat se opune reformarii sistemului medical, și ca acesta ar trebui sa fie mai reținut în declarații avand în vedere stadiul în care se afla proiectul noii legi a sanatații, adica în dezbatere publica, iar observațiile ar fi trebuit prezentate ministrului sanatații din acel moment Ladislau Ritli.

Conflictul dintre cele doua persoane trecuse deja de faza latenta, perceputa, iar manifestarea acestuia a avut loc într-o seara, în care doctorul Raed Arafat, invitat la un post public de televiziune, isi exprima nemultumirile legate de situatia creata, expunand din nou argumente impotriva noii legi a sanatații. În cadrul emisiunii, Presedintele Romaniei, Traian Basescu a intervenit telefonic și i s-a adersat lui Raed Arafat cu urmatoarea afirmație: “V-am rugat, ca orice obsevație aveti pe tema serviciilor de urgența, sa o inaintați, sa contribuiți cu ea la noua lege? Acesta este și motivul telefonului meu. Contribuția dumneavostra care este? Un scandal public și dezinformarea populației?” În tot acest timp, Raed Arafat nu a avut un drept la replica, singurele lucruri spuse fiind “Nu, domnule Presedinte”

Reprosurile Presedintelui Traian Basescu au continuat acesta considerand ca o concluzie, intre ghilimele, faptul ca Raed Arafat considera ca “guvernul, ticalos, vrea sa distruga sistemul de ambulanța și sa-l dea la golani privați” afirmand totodata ca “daca asta este mesajul, este mincinos și incorect”. Din nou, Raed Arafat nu a avut un drept la replica, singura interventie constand în comentariul scurt: “Nu am spus asa ceva”.

La finalul intervenției, Presedintele Traian Basescu, ii cere în mod indirect demisia lui Raed Arafat din funcția de subsecretar al ministerului sanatații, mesajul fiind ca solidaritatea guvernamentala inseamna susținerea reformelor sau demisia.

4.3.2 Evolutia conflictului

Inevitabil în asemenea situații, decizia lui Raed Arafat a fost de asi prezenta demisia, putand dupa spusele lui sa vorbeasca liber și deschis nefiind constrans de nicio funcție publica. “Iesind în afara Ministerului, voi putea la momentul asta sa apar mai sistemul de urgența poate mai bine” a susținut acesta.

Ulterior, la un post de televiziune, în cadrul unui interviu, Raed Arafat susținea ca regreta conflictul interpersonal dintre el și Traian Basescu dar ca va continua sa isi susțina declarațiile facute și ca solidaritatea guvernamentala, motiv pentru care Presedintele i-a cerut demisia acestuia, se aplica prin susținerea reformelor pana cand acestea incalca un principiu personal, cand este cazul demisiei.

Conflictul parea ca se aproapie de faza de incheiere. Stadiu care nu s-a dovedit a fi adevarat, acesta a degenerat, ajungandu-se la iesiri în strada, protestatarii din multe orase avand ca principala nemultumire modul în care a fost manageriata aceasta situatie de Traian Basescu, plus alte probleme precum taierea salariilor, conditii economice nefavorabile, somaj, coruptie politica, sau cresteri de taxe.

În decurs de o luna, protestele de strada au devenit din ce în ce mai violente, ajungand de la 2000 de participanți, care au plecat din Piața Universitatii sa se manifeste în fata Administratiei Prezidentiale, în nu mai putin de 2 zile la un numar de aproximativ 15000 de protestatari în majoritatea oraselor din Romania, inclusiv în orase din alte tari precum Londra, Roma, Strasbourg sau  Montréal.

Manifestanții au cerut pe parcursul a mai multor zile demisia Presedintelui, inclusiv demisia guvernului Boc, aparand punctul de vedere al lui Raed Arafat și fiind solidari cu acesta. Protestele au degenerat, fiind nevoita intervenția forțelor de ordine. Conflictul a ajuns astfel la un nivel în care era implicata populatia și institutiile statului, respectiv presedentia și guvernul tarii.

4.3.3 Gestionarea conflictului de catre autoritatile publice

Fiind constransi de situatia creata, și de faptul ca Presedintele Traian Basescu a refuzat în acea perioada sa faca declarații publice, singura reacție a acestuia fiind intervenția prin care a cerut retragerea proiectului noii legi. Reprezentantii guvernului, în urma presiunii opiniei publice l-au repus pe Raed Arafat în funcție, urmand ca premierul Boc sa-și prezinte demisia, la fel și ministru de externe Teodor Baconschi. Guvernul a fost schimbat și datorita caracterului politicianist al protestelor, aceasta miscare fiind susținuta de Uniunea Social-Liberala, partid binecunoscut pentru criticarea regimului Basescu.

Presa internaționala a susținut ca desi manifestarile au avut ca efect retragerea noii propuneri legislative, acestea au continuat, protestatarii continuand sa-și exprime nemultumirile. Principalele publicații internaționale relatau urmatoarele la acea vreme:

Reuters subliniază violențele de duminică seară (19 ianuarie) din capitala României, relatând ciocnirile dintre jandarmi și protestatari, dar afirmă că România, deși a adoptat în ultimii doi ani măsuri dure de austeritate, a evitat protestele de masă care au izbucnit în întreaga Europă.

Același lucru scrie și BBC, respectiv că „protestatarii care demonstrează împotriva măsurilor de austeritate s-au ciocnit cu forțele de ordine. Violențele au izbucnit în ziua de 15 ianuarie în timp ce se manifesta împotriva președintelui Băsescu, acuzat de scăderea dramatică a nivelului de trai în România. Peste 30 de persoane au fost reținute de poliție.”

CNN anunță că poliția a fost nevoită să folosească gaze lacrimogene împotriva manifestanților care cer demisia președintelui Băsescu și alegeri anticipate și subliniază faptul că „participanții au blocat circulația și au aruncat cu pietre în forțele de ordine. Protestele au început joi și au fost provocate de proiectul legii sănătății.”

Postul de radio Deutsche Welle relatează că „protestatarii și-au exprimat furia față de măsurile de austeritate dar și față de corupția larg răspândită, cerând demisia președintelui Traian Băsescu, altădată popular”.

The New York Times scrie că „protestele din ultimele zile sunt cele mai serioase de când președintele Băsescu a venit la putere, în 2004. Sunt rezultatul frustrării față de tăierile salariilor bugetarilor, reducerea ajutoarelor sociale, creșterea impozitelor, clientelismul din instituțiile de stat și corupția larg răspândită.”, iar The Guardian conchide că „politicienii români trebuie să se reconecteze la realitate”.

4.4 Conflictul aparut privind implementarea Cardului de Sanatate

Cardul de sanatate este un proiect national, implementat cu scopul eficientizarii și trasparentizarii fondurilor folosite în sistemul de asigurari sociale de sanatate. Acesta reprezinta codul de acces pentru sistemele informatice ale Casei Nationale al Asigurarilor de Sanatate (CNAS), structura subordonata a Ministerului Sanatatii și va deveni instrumentul de confirmare a prestarii serviciilor din sistem.

Cardul de sanatate contine doar datele de identificare ale asiguratului iar medicul de familie poate inscriptiona pe acesta date medicale doar la cererea asiguratului.

Populatia peste 18 ani trebuia sa intre în posesia cardurilor de sanatate inca din ianuarie 2013, acestia trebuind doar sa se prezinte la medicul de familie, finalizarea fiind previzionata pana la sfarsitul anului 2014, lucru care nu s-a intamplat din cauza problemelor aparute.

4.4.1 Aparitia conflictului

Conflictul aparut în aceasta problema a fost semnalat inca de la inceputul implementarii proiectului, cand medicii de familie au semnalat faptul ca desi sustin necesitatea soluției implementarii cardului de sanatate, se confrunta cu multe probleme. În prima faza, Presedintele Societatii Nationale a Medicilor de Familie, Rodica Tanasescu sustinea, în anul 2013 ca insarcinarea medicilor de familie cu distribuirea cardurilor de sanatate este ilegala, nefiind obligatia acestora de a presta acest serviciu, fiind vorba de un act birocratic care face legatura dintre casa de asigurari și asigurat, interventia a unei terte institutii sau persoane nefiind reglementata legal.

4.4.2 Evolutia conflictului

Decizia luata de Ministerul Sanatatii în acest sens, dupa mult timp în care personalul medical a fost insarcinat cu distribuirea cardurilor a fost introducerea Postei Romane ca distribuitor al cardurilor de sanatate, institutia reusind sa predea un numar considerabil de carduri, urmand ca cele ramase sa fie din nou trimise catre medicii de familie, constransi în cele din urma sa le distribuie asiguratilor.

Ulterior Presedintele Societatii Nationale a Medicilor de Familie, Rodica Tanasescu declara public faptul ca “de cand a inceput informatizarea sistemului, povara muncii a fost pe noi. Noi am implementat rețeta electronica, noi ne-am cumparat abonamente de internet, noi ne-am cumparat cititoare de card, noi activam cardurile, noi folosim cardurile”

De asemenea, aceasta mai sustine faptul ca lipsa comunicarii dintre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate și medicii de familie, reprezinta o povara pentru acestia, existand un numar prea mare de carduri de sanatate care trebuie distribuite de catre un singur medic de familie, plus ca exista lacune legislative, nefiind semnalate normativ situatii în care cardul nu functioneaza sau pacientul nu dispune de acesta pana la perioada în care trebuia sa se afle în posesia lui, respectiv 1 mai 2015, teoretic neexistand acoperire legala pentru serviciile medicale furnizate pacientului. Acest lucru are un impact și în prezent, unde, potrivit statisticilor, peste 800.000 de cetateni nu beneficiaza inca de cardul de sanatate, aproximativ 500.000 fiind la casele de asigurari de sanatate, iar restul de peste 300.000 aflandu-se la medicii de familie.

Problema semnalata de medicii de familie, și de persoanele în cauza, cele care nu beneficiaza inca de cardul de sanatate a avut parte de un raspuns din partea ministrului sanatații, Nicolae Banicioiu, care sustine orice prezența la medicul de familie sau la orice alta instituție sanițara din data de 1 mai 2015, este decontata numai pe baza cardului de sanatate. Daca o persoana se prezinta la medic fara cardul de sanatate, serviciul oferit acesteia nu va mai fi decontat de casa de asigurari. În cazul în care, din anumite motive, sau rațiuni personale, persoana nu beneficiaza de card de sanatate, poate primi tratament în baza unei adeverinte oferite de casa de asigurari de sanatate de care apartine.

Exista de asemenea și un conflict intre populația care nu beneficiaza inca de cardul de sanatate, și instituțiile statului, conflict semnalat și de presedintele Romaniei Klaus Iohannis, care a susținut într-o conferinta de presa ca modul de implementare a cardurilor de sanatate reprezinta o problema din cauza ca Guvernul nu a pregatit bine aceasta implementare și ca s-a creat un scandal public.

4.4.3 Managementul conflictului

Putem concluziona ca soluția conflictului gasita de instituțiile statului, respectiv Ministerul Sanatatii reprezentat de Nicolae Bancioiu și Casa Nationala de Asigurari de Sanatate prin Presedintele Vasile Ciurchea, a fost aceea ca, desi cardul de sanatate a devenit instrumentul unic și obligatoriu de decontare și validare a serviciilor medicale, persoanele care nu se afla inca în posesia lui, vor primi asistența medicala, existand o monitorizare speciala în aceste cazuri.

Concluzii

În urma studierii în detaliu a termenului de conflict, am ajuns la concluzia ca în orice adunare de doua sau mai multe persoane, se creaza un mediu propice pentru apariția conflictului. Conflictele au un caracter inevitabil, ele putand aparea intre doua sau mai multe persoane, doua sau mai multe instituții, intre populația unei țari și instituțiile acesteia sau chiar la nivel interstatal. Modul în care apar conflictele, sursele, evolutia acestora, strategiile de rezolvare au fost studiate inca de la inceputul secolului XX de catre mari personalitați precum Thomas Hobbes, Charles Montesquieu, Karl Marx, Herbert Simon sau Max Weber. Acestia au introdus notiuni bine definite, care ajuta ca în cazul oricarui tip de conflict din societatea contemporana, sa se cunoasca cauza, modul de evolutie și eventual o strategie de management al acestuia.

Managementul conflictului este un subiect tratat extrem de serios în ultimul timp, probabil motivul cel mai simplu al acestor studii fiind majoritatea covarsitoare în care finalitatea conflictului ajungea sa aiba efecte distructive. Pe parcurusul timpului s-a ajuns la clasificari complexe, cum ar fi, din punct de vedere al efectelor, al subiectilor, al intensitatii, al perioadelor de evolutie, etc., cauzele au fost identificate ca fiind diferențe de statut și de putere intre persoane, resurse insuficiente, aparitia informatiilor incorecte și multe altele. De asemenea s-a scos la iveala modul în care evolueaza un conflict și strategii în privinta rezolvarii acestuia.

Cel mai important lucru, este ca persoana responsabila cu conducerea unui grup de oameni sau a unei organizații/ instituții, în speța un manager, sa fie pregatit sa managerieze aparitia conflictului spre o rezolvare benefica a organizatiei din care face parte. Trebuie sa se realizeze faptul ca nu se poate evita în niciun caz aparitia conflictului, dar ca un management modern poate limita efectele negative ale acestuia sau chiar poate provoca efecte pozitive.

În ceea ce priveste studiul de caz, avem un exemplu, din pacate negativ în ceea ce priveste managementul în cadrul Ministerului Sanatatii, un management precar, care are lacune în ceea ce priveste organizarea și evolutia pozitiva a sistemului sanitar, inca de la aparitia regimului democratic în Romania pana în zilele noastre. Lipsa unei strategii pe termen indelungat și a unei viziuni clare la care se adauga alti factori precum lipsa de competenta a angajatilor sau coruptia vor continua cel mai probabil sa genereze conflicte, cu costuri considerabile pentru populatie.

Lucrarea abordează trei probleme majore cu impact asupra Ministerului Sănătății, respectiv conflictul privind inchiderea spitalelor, o reforma adoptata în anul 2011, conflictul dintre Presedintele Romaniei Traian Basescu la acea vreme și subsecretarul ministerului sanatatii Raed Arafat privind functionarea sistemului medical de urgenta și cel mai recent, conflictul intre populatie, medicii de familie și institutiile publice aparut o data cu implementarea cardului de sanatate.

Conflictele nu au avut o finalitate pozitiva, fiind nevoie de reglementari ulterioare si chiar renuntarea la anumite masuri adoptate sau pe cale sa se adopte iar probleme aparute au avut și din pacate vor avea consecinte pe termen lung. Acest lucru are un impact major în ceea ce priveste standardul de viata scazut al populatiei și în cazul majoritatii statisticilor comparative, referitoare la sistemul sanitar din Uniunea Europeana unde ne aflam pe ultimele locuri, indiferent de informatiile la care ne raportam.

Rapoarte internationale relevante în acest sens, sugereaza ca principala cauza a problemelor sistemului sanitar romanesc ar fi structura invechita a sistemului de sanatate, care incurajeaza internarile în spitale în detrimentul asistentei ambulatorii, acolo unde este cazul. Aceste internari presupun cheltuieli prea mari pentru o țara cu probleme în dezvoltarea economica precum Romania, studiile aratand faptul ca mai mult de 50% din fondurile alocate sistemului sanitar sunt cheltuite cu tratamentele intraspitalicesti, procent care este considerabil mai mic în tari precum Norvegia, Elvetia sau Olanda. Statisticilor li se mai adauga și saracia populatiei sau coruptia, comparativ cu sumele cheltuite, serviciile oferite de sistemul public de sanatate fiind printre cele mai proaste din Europa.

Personal cred ca diminuarea conflictelor în sistemul de sanatate este strans legata de stabilirea unor prioritati și adoptarea unor masuri transparente și coerente menite sa asigure buna functionare a serviciilor medicale. Specialisti în domeniu ar trebui sa realizeze o strategie pe termen lung, aplicabila cat de curand, care sa fie sustinuta de intreaga clasa politica.

De asemenea este necesara consultarea permanenta a populatiei cu privire la deciziile ce vor fi luate și masurilor ce trebuie implementate. Conflictele nu vor disparea în totalitate, dar o comunicare stransa intre autoritatile publice și cetateni reprezinta o solutie importanta în asigurarea stabilitatii și continuitatii în procesul de reforma a sistemului sanitar.

Bibliografie:

Bogdan Bacanu, Organizatia Publica, POLIROM, 2008

Musata Bocos, Comunicarea și Managementul Conflictului, Paralela 45, 2008

Paul Marinescu, Managementul Institutiilor Publice, Universitatea din Bucuresti, 2003

Ana Stoica-Constantin, Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor, POLIROM, 2004

Rodica Maria Tantau, Managementul și stilul de conducere, Academia de Studii Economice. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/13.htm#18

George Moldoveanu, Analiza organizationala, Editura Economica, 2000

Alecxandrina Deaconu, Simona Podgoreanu, Lavinia Rasca, Factorul Uman și Performantele Organizatiei. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=370&idb

Maria Viorica Bedrule-Grigoruta, Managementul Conflictelor, 2009 https://ro.scribd.com/doc/26556401/MANAGEMENTUL-CONFLICTelor-2009#scribd

Institutul National de Sanatate Publica, Centrul National de Statistica și Informatica în Sanatate Publica, – Comparatii Internationale Privind Statistica Demografica și Sanițara. European Health for All Database. http://www.ccss.ro/public_html/sites/default/files//Comparatii%20internationale%202012_0.pdf

Societatea Academica din Romania, Criza și Reforma în sistemul de sanatate http://www.sar.org.ro/files/rap%20detaliat.pdf

Bogdan M. Chiritoiu, Reforma sistemului sanitar: eforturi într-o directie gresita. http://www.policy.hu/chiritoiu/reformasistsan.pdf

Guvernul Romaniei, Raportul de selectie a unitatilor sanitare cu paturi care nu pot incheia contracte cu casele de asigurari de sanatate din 31.03.2011 http://lege5.ro/Gratuit/ge2denbsge/raportul-comisiei-de-selectie-a-unitatilor-sanitare-cu-paturi-care-nu-pot-incheia-contracte-cu-casele-de-asigurari-de-sanatate-din-31032011?pid=&d=2011-03-31

Casa de Asigurari de Sanatate a Muncipiului Bucuresti. http://www.cnas.ro/casmb/national-page/cardul-national-de-asigurari-de-sanatate-2.html

Irina Constache, Simina Guga. Programul Rabla pentru oameni: spitalele dispar și reforma continua. http://www.criticatac.ro/6802/programul-rabla-pentru-oameni-spitalele-dispar-și-reforma-continua/

Magda Severin, Conflict intre Traian Basescu și Raed Arafat pe Legea Sanatatii, 2012. http://www.ziuacargo.ro/stiri/focus-stiri/conflict-traian-basescu-raed-arafat-pe-legea-sanatatii

Marilena Francu, Deficitul de personal din sanatate – o problema acuta a sistemului sanitar, 2015. http://www.romania-actualitati.ro/ deficitul_de_personal_din_sanatate_o_problema_acuta_a_sistemului_sanitar-73867

Adrian Vasilache, Posta Romana: Cardurile de sanatate au fost predate catre peste 12,26 milioane de asigurati/ Rata de retur este de 7%. 2015 http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-19166998-posta-romana-cardurile-sanatate-fost-predate-catre-peste-12-26-milioane-asigurati-rata-retur-este-7.htm

Roberto Stan. 2015. http://www.agerpres.ro/sanatate/2015/04/29/ciurchea-cnas-persoanele-care-nu-au-primit-cardul-de-sanatate-pot-beneficia-de-servicii-medicale-și-dupa-1-mai-12-29-47

Elvira Gheorghita. 2015. http://www.mediafax.ro/social/ciurchea-aproape-840-000-de-persoane-nu-au-card-de-sanatate-dar-vor-primi-servicii-medicale-14176710

Marilena Vili. Cum va arata cardul electronic de sanatate. Tot ce trebuie sa stii despre acesta. 2013 http://www.romaniatv.net/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-cardul-electronic-de-sanatate-foto_63179.html

Elvira Gheorghita. Medicii de familie reclama blocaje în functionarea cardului de sanatate. CNAS spune ca sistemul functioneaza. 2015 http://www.mediafax.ro/social/medicii-de-familie-reclama-blocaje-în-functionarea-cardului-de-sanatate-cnas-spune-ca-sistemul-functioneaza-14386763

Agerpres. CONFLICT – Numerosi medici de familie refuza sa distribuie cardul electronic de sanatate. 2013 http://www.emaramures.ro/Stiri/76949/CONFLICT-Numerosi-medici-de-familie-refuza-sa-distribuie-cardul-electronic-de-sanatate-

http://www.mediafax.ro/social/analiza-afp-în-romania-sistemul-de-sanatate-are-nevoie-de-terapie-de-urgenta-9168303

http://www.mediere-facilitare.ro/managementul-conflictelor_a_7_ro.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Management

http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/în-30-aprilie-intra-în-vigoare-cardul-national-de-sanatate-ce-trebuie-sa-stie-toti-romanii-atunci-cand-merg-la-medic.html

Ministerul Sanatatii – Comunicat de presa cu privire la reclasificarea spitalelor http://www.ms.ro/?pag=62&id=8983

http://www.mediafax.ro/social/un-an-de-la-inchiderea-spitalelor-majoritatea-sunt-centre-de-permanenta-cateva-transformate-în-camine-de-batrani-9470497

http://ro.wikipedia.org/wiki/Protestele_din_Rom%C3%A2nia_din_201

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Sanatate/Scandalul+cardurilor+de+sanatate+Replica+medicilor+de+familie+la