.managementul Conflictului [617057]

1MANAGEMENTUL CONFLICTULUI ÎN CLASĂ
Într-o lume a interdependențelor universalitatea conflictelor include și sfera educației școlare.
Nu se poate imagina o societate sau o școal ă care funcționează perfect, fără conflicte. Conflictele
sunt o compon entă naturală, inseparabilă vieții umane. Însă ele aduc dascălilor noi provocări, deschid
noi orizonturi spre investigare, inovare, profesionalizare.
În definiția clasică conflictul reprezintă o opoziție deschisă, o luptă între indivizi, grupuri ,
clase sociale, partide, comunități, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale etc.
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.
Conflictul poate fi abordat și din punctul de vedere al șanselor oferite pentru maturizare și
dezvoltare prin educație. Capacitatea de a aborda conflictele în mod constructiv contribuie pe de o
parte la sănătatea individuală a elevilor, pe de alta parte, pe termen lung și aplicată la scară planetară
are efecte asupra sănătății umane în întregul ei.
Conflictele – în accepțiunea modernă – există atunci când două părți (persoane sau organizații)
aflate în interdependență sunt aparent incompatibile din cauza percepției diferite a scopurilor,
valorilor, a re surselor sau a nevoilor. Această perspectivă bazată pe interdependența părților relevă
și necesitatea controlului asupra tipului de interacțiune psihosocială a părților.
Pentru a înțelege modalitățile în care conflictul acționează și influențează interac țiunile
psihosociale dintre persoane și a găsi modalitățile optime de soluționare a acestora, este necesară
cunoașt erea anumitor aspecte de ordin teoretic .
Iată câteva aserțiuni de bază privind conflictele :
1. Cele mai multe conflicte au la baza motive mixte, în care părțile implicate au atât interese de
cooperare cât și de competitivitate.
2. Conflictele pot fi atât constructive cât și distructive.
3. Problema care se pune nu este atât prevenirea și/sau eliminarea conflictelor cât rezolvarea pașnică
a acestora. În ce condiții putem da naștere unei controverse aprinse în locul unei dispute pe viață și
moarte?
4. Interesele de cooperare și de concurență dau naștere la două procese distincte în soluționarea
conflictelor – cooperare și competiție .
5. Pond erea relativă a intereselor de cooperare și competiție la părțile aflate în conflict și modul în
care acestea variază, pe parcursul conflictului sunt principalii factori determinanți ai acestuia; în
funcție de aceștia se va decide în mare măsură dacă rezul tatele conflictului vor fi constructive sau
distructive pentru părți.
Avantaje funcționale ale conflictelor :
ostimulează rezolvarea creativă a problemelor;
oprevin stagnarea;
ostimulează schimbări (personale, organizaționale, sociale);
ocontribuie la autoe valuarea și testarea abilităților.
Abilități le necesare pentru soluționarea constructivă a conflictelor au în vedere condiții și
premise psihosociale ale unei medieri, negocieri favorabile între părț i. Iată câteva dintre ele:
 stabilirea unei relații eficiente de lucru între terța parte și fiecare dintre părțile aflate în conflict –
baza de încredere și comunicare necesară;
 stabilirea unei atitudini cooperante de ambele părți ;
 crearea procesului creativ de grup și a sistemului de adoptare în grup a deciziilor;
 cunoașterea de către terți a motivelor conflictului;
 situarea mediatorului într -o postură neutră, exterioară părților aflate în conflict.

2Câteva sugestii incluse în programe le de instruire pentru conflicte ar putea fi esențiale pen tru
managementul conflictelor:
 Necesitatea de a se cunoaște tipul de conflict ; tipuri diferite de conflict necesită strategii și tactici
diferite :
 de exemplu la tipul suma -zero o strategie posibilă este schimbarea tipului de conflict (de la
confruntar e fizică la una juridică, legală)
 la tipul mixt cele mai recomandabile strategii sunt negocierea și cooperarea .
Conștientizarea cauzelor și consecințelor violenței , chiar atunci când una sau toate părțile din
conflict sunt nervoase (apel la accidente, victime etc)
Înfruntarea conflictelor în loc de evitare –a se ține seama de consecințele negative ale evitării
conflictului (persistența probl emei, a tensiunii nervoase etc) ; anumite conflicte trebuiesc totuși
evitate…
A te respecta pe tine și inter esele tale dar și pe celălalt și interesele sale…
Evitarea etnocentrismului –necesitatea de a înțelege și accepta diferențele culturale de diverse
feluri;
Trebuie făcută diferența dintre “interese” și “poziții”. Adesea pozițiile pot fi opuse dar int eresele
nu (exemplul fraților care se ceartă pentru o portocală, din motive diferite…sora vrea coaja pentru
marmeladă, fratele vrea miezul…)
Cercetarea intereselor proprii dar și pe ale celuilalt, pentru a se identifica interesele comune și
compatibile
Definirea intereselor conflictuale ca problemă reciprocă, ce urmează să fie soluționată prin
cooperare; conflictul trebuie definit cât mai scurt și mai circumscris (aici -acum -acesta).
Învățarea comunicării empatice
Atenție la tendințele naturale spr e subiectivitate, percepții eronate și gândire stereotipă.
Dezvoltarea abilității de a rezolva conflicte grele
Cunoașterea de sine, a reacțiilor tipice la diferite feluri de conflict (inteligența emoțională); căi
principale (polarizate) de angajare în conflict:
Evitarea conflictului – implicarea excesivă în conflict
Manifestarea în mod dur -blând
Manifestarea în mod rigid -flexibil
Manifestarea în mod intelectual -emoțional
Exagerarea sau minimalizarea
Dezvăluirea obligatorie -tăinuire obligato rie
 A rămâne pe parcursul conflictului o persoană morală – atenție, echitate (dreptate) valorizare a
tuturor.
Acceptarea conflictului ca instrument de schimbare poate deveni un puternic atu competițional în
procesul de adaptare și integrare a ele vilor.
Utilizarea unor strategii de intervenție cu privire la managementul clasei este o artă care ține de
măiestria și harul didactic al profesorului. Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere faptul că modul în
care desfășoară activitățile de învăț are în clasă, sistemul de evaluare și chiar propria lui conduită pot
să acționeze asupra performanței școlare și asupra formării personalității elevului.
În încercarea de cunoaște care sunt abordările personale predominante ale cadrelor
didactice în cazu l unui conflict izbucnit în sala de clasă, am aplicat un chestionar adaptat după
W.J.Kreidler pe un lot format din 60 de cadre didactice, 30 de învățători din învățământul primar și
30 de profesori de diferite specialități din învățământul gimnazial.

3Chestionarul a avut următoarea structură:
Cum răspund eu conflictelor…
Instrucțiuni:
Citește aserțiunile de mai jos. Apoi gândește -te bine. Dacă ai acest comportament frecvent, pune
cifra 3 în dreptul propoziției. Dacă numai uneori, pune 2 , dacă este rar pune 1 și deloc – 0.
Când se ivește un conflict în clasa de elevi, eu…
1.Spun copiilor să se potolească.
2.Încerc să fac pe fiecare să se simtă ușurat.
3.Ajut copiii să înțeleagă fiecare punctul de vedere al celuilalt.
4.Separ copiii și îi țin departe unii de alții.
5.Las directorul să rezolve problemele.
6.Decid (stabilesc) cine a început.
7.Încerc să aflu care este problema reală.
8.Încerc să ajung la un compromis.
9.O iau în glumă.
10.Le spun să nu mai facă atâta zgomot pentru nimic.
11.Pun copiii să se scuze.
12.Încurajez copiii să găsească soluții alternative .
13.Ajut copiii să decidă cum să continue.
14.Încerc să le distrag atenția de la conflict.
15.Atâta vreme cât nimeni nu este rănit, îi las să continue.
16.Voi trimite copiii la director.
17.Le prezint copiilor niște alternative din care să aleagă.
18.Ajut pe fiecare să se simtă mai con fortabil.
19.Fac să fie toți ocupați punându -i să facă altceva.
20.Le spun copiilor să rezolve problema lor după ore, în timpul liber.
I II III IV V
1… 2… 3… 4… 5…
6… 7… 8… 9… 10…
11… 12… 13… 14… 15…
16… 17… 18… 19… 20…
Se face totalul de puncte pe fiecare coloană .Însumând punctajul pe verticală se constată ce tip de
abordare personală predominantă este caract eristică fiecărui cadru didactic .
Fiecare coloană reflectă un anumit mod de rezolvare, o anumită abo rdare a rezolvării conflictelor,
după cum urmează:
I. Abordarea implicării , caracterizează cadrul didactic care încearcă să fie cinstit și corect față
decopii, conștientizând că aceștia au nevoie de o orientare fermă în învățare pentru a înțelege ce este
acceptabil și ce nu în comportamentul lor;
II. Abordarea rezolvării de probleme , se concentrează pe identificarea problemei care a
generat conflictul, pri n dramatizarea de grup a unei situații prin care cadrul didactic și elevii să poată
rezolva împreună problema apărută. Acest proces va produce idei creative și interrelații mai
puternice.

4III. Abordarea de tip compromis , vizează ascultarea ambelor părți, c adrul didactic ascultând
elevii și ajutându -i să se asculte reciproc și să cedeze fiecare câte puțin din ceea ce își dorește. Mai
bine mai puțin decât nimic!…
IV. Abordarea de tip neimplicare , caracterizează cadrul didactic care consideră că majoritatea
conflictelor pe care le au copiii sunt neimportante, de aceea preferă redirecționarea atenției spre alte
aspecte.
V. Abordarea de tip ignorare , presupune stabilirea limitelor încă de la începutul situației sau a
secvenței educaționale și asigurarea ulterio ară a independenței elevilor, pentru a se descurca singuri,
deoarece „este bine pentru ei și au nevoie să învețe din consecințele faptelor lor”.
Interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarelor a reliefat o serie de aspecte.
1.Exist ă însă cadre didactice care sunt caracterizate de o combinație de două, chiar trei tipuri
de abordări.
2.Abordarea cu ponderea cea mai mare la cadrele didactice este abordarea de tip rezolvare de
probleme în procent de 70%, pe locul secund se află aborda rea de tip compromis în procent de 55%
și abordarea de tip implicare în procent de 15%. Cadrele didactice care predau în învățământul
primar și gimnazial preferă în rezolvarea conflictelor abordările de tip rezolvare de probleme,
respectiv compromis.
3. Cadrele didactice din învățământul gimnazial sunt mai dispuse să apeleze la o instanță
superioară ierarhic (directorul unității școlare) pentru rezolvarea conflictului, comparativ cu cadrele
didactice din învățământul primar. Acestea din urmă sunt mai int eresate, dispuse și înclinate să
asigure consilierea și liniștirea elevilor implicați în conflict prin intermediul comunicării.
4.Învățătorii din alternativa „Step by Step” folosesc mai rar și mai nuanțat tehnici din sfera
compromisului, respectiv strateg ia de calmare prin separare a elevilor implicați în conflict,
comparativ cu cei din învățământul tradițional. Nu permit, într -o proporție covârșitoare, nici
continuarea conflictului pe considerentul că nimeni nu este rănit, nici trimiterea la director a el evilor
implicați în conflict. Existența celor doi învățători și a orarului prelungit, de opt ore, dau posibilitatea
celor doi manageri ai clasei de a -și exercita simultan sau succesiv și complementar rolurile
manageriale. Astfel, conflictul apărut va fi re zolvat în clasă, adică în acel spațiu securizant dezvoltat
de învățători, devenind o șansă pentru maturizare și pentru învățare și contribuind la atingerea
misiunilor alternativei educaționale.
5. Respondenții din alternativa „Step by Step” folosesc mai fr ecvent tehnici de abatere a
atenției și de redirecționare a comportamentului elevilor aflați în conflict spre alte activități
educative, decât cei din învățământul tradițional. Preferința pentru acest tip de tehnici poate fi
justificată, fiind mijlocită și avantajată de factori precum: organizarea clasei pe centre de activitate,
flexibilitatea și posibilitățile extinse de alternare a m odalităților de lucru pe grupuri și faptul că
comunitatea educațională este concepută pentru a promova cooperarea între elev i.
În afara diferențelor menționate există și asemănări în modul de abordare a conflictului din
grupul școlar de către cadre didactice care își desfășoară activitatea la niveluri de învățământ diferite
(primar și gimnazial) și în sisteme diferite (tradiți onal și alternativa educațională „Step by Step”).
Asemănările între cadrele didactice din învățământul primar și gimnazial se concentrează pe aspecte
deosebit de importante într -un conflict precum: preocuparea pentru identificarea problemei reale care
a declanșat disputa, adică a „problemei din spatele problemei”; încurajarea elevilor de a -și exprima
constructiv sentimentele, interesele și punctele de vedere, ca bază pentru identificarea intereselor
comune; folosirea tehnicilor care favorizează stabilirea unui compromis; amplasarea situației
conflictuale în registrul glumei, cu scopul detensionării atmosferei.

5Fiecare din abordările dominante ale unei situații de conflict se identifică cu unul din stilurile
manageriale :
Abordarea implicării corespunde r olului de lider al clasei, orientat spre ocuparea unei poziții
active în grupul școlar pe care îl conduce;
Abordarea rezolvării de probleme corelează cu rolul de consilier al cadrului didactic, sursă și
resursă de informații și comportamente pentru educ abili;
 Abordarea de tip compromis implică cadrul didactic ca mediator în actul educațional;
 Abordarea de tip neimplicare este relaționată cu rolul de îndrumător „din umbră” al cadrului
didactic, axat pe delegarea rezolvării conflictului chiar de elev;
 Abordarea de tip ignorare implică rolurile de control și de decizie , conferind cadrului didactic
posibilitatea de a discrimina situațiile conflictuale nesemnificative de cele relevante, care necesită
intervenția sa.
Evitarea, ignorarea sau neimp licarea în raport cu situațiile conflictuale din sala de clasă nu apar
ca abordări predominante ale cadrelor didactice, ci doar ca tendințe în unele situații. Acest fapt
corelează pozitiv cu ansamblul rolurilor manageriale pe care managerul clasei ar treb ui să le exercite
în grupul școlar, deoarece procesul pe care îl conduce, cel de dezvoltare a personalității elevilor săi,
este unul esențial, extrem de delicat și cu înrâurire puternică asupra întregii evoluții ulterioare a
educabilului .
Conflict ul este o componentă naturală a existenței cotidiene în general și a realității școlare în
special. În intervențiile lor în situațiile de „microcriză educațională” (indisciplină, violență, non –
implicare, comunicare blocată), cadrele didactice sunt puse în situația de a demonstra abilități și
strategii de management educațional, ținând cont de faptul că nu educă numai de la catedră sau în
clasă, ci prin fiecare contact relațional cu copiii.
Bibliografie:
1)Kreidler, W. J., 1984, Creative Conflict Resolu tion: More than 200 activities for keeping peace
in the classroom , Glenview, IL: Scott Foresman.
2) Stoica -Constantin, Ana, 2004, Conflictul interpersonal , Ed. Polirom, Iași
3) Ulrich, Cătălina , 2000, Managementul clasei de elevi – învățarea prin coope rare, Ed. Corint,
București.
Prof. înv. primar Pîrlog Daniela Luminița
Școala „Constantin Găvenea” Tulcea