Managementul Conflictelor

Economie

Managementul Conflictelor

Byadmin ianuarie 1, 2024

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

-CUPRINS-

Argument

CAPITOLUL I –PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA

I.1.Definiții ale conflictului

I.2.Tipologia conflictelor

I.3.Cauze ale conflictului

I.4.Rolul comunicării în rezolvarea conflictelor

I.5.Rolul managerului școlar în rezolvarea conflictelor

CAPITOLUL II – STRATEGII ȘI TEHNICI DE MANAGEMENT AL CONFLICTULUI…pag.16

II.1.Strategii de prevenire a conflictelor

II.2.Strategii de reducere a conflictelor

II.3.Strategii de rezolvare a conflictelor

II.4.Negocierea

II.5.Medierea

CAPITOLUL III – METODOLOGIA CERCETĂRII

Program de intervenție asupra medierii conflictelor

III.1.Scopul cercetării

III.2.Obiectivele cercetării

III.3.Ipoteza de lucru

III.4.Variabilele cercetării

III.5.Instrumente și metode de cercetare

III.6.Eșantionul cercetării

III.7.Etapele cercetării

III.8.Concluzii și recomandări

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ARGUMENT

Conflictul reflectă realitatea de zi cu zi pentru fiecare persoană în parte. Indivizii trebuie să ia ca atare conflictele, să le trateze în mod obișnuit, spre a duce la o rezolvare eficientă. Ne aflăm într-o epocă în care schimbările au loc la intervale foarte scurte de timp, în care ritmul de viață este accelerat.

În zilele noastre,elevul intră la școală cu un bagaj de cunoștințe mult mai amplu față de anii anteriori.Astfel,unitatea de învățământ din care face parte are rolul de a forma,de a instrui elevii cum să preîntâmpine conflictele,cum să le ocolească,cum să le facă față și cum să le rezolve,deoarece ei asistă și chiar devin produsul proceselor prin care sunt soluționate conflictele,terminându-se cu consecințe asupra tuturor.

Am ales această temă pentru a încerca elucidarea unei întrebări,și anume:„De ce acționăm într-un anumit fel într-o situație tensionată?”Atunci când vorbim despre conflict,primele cuvinte care ne vin în minte pentru a caracteriza termenul sunt „scandal”, „ură”,sau chiar „agresivitate”,„violență”.Pentru a face față unei situații conflictuale,indivizii trebuie să aibă în vedere unele aspecte cu privire la conflict,și anume că acesta face parte din viața cotidiană,că poate fi abordat atât pozitiv,cât și negativ.Privit în mod pozitiv,indivizii vor constata că pot obține rezultate otime în cazul rezolvării conflictului,dar trebuie să aibă în vedere.că în unele cazuri,conflictul duce la repercursiuni distructive din punct de vedere psihic și fizic.De asemenea,conflictul reprezintă o cale de maturizare,de învățare,conducând la identificarea propriilor nevoi,valori,credințe.Atunci când indivizii sunt implicați în situații conflictuale,trebuie luate în calcul și sentimentele acestuia deoarece sunt foarte importante.În cazul unui eșec în rezolvarea conflictului,se poate ajunge la demoralizare,scăderea stimei de sine,etc.

Intervenția în ceea ce privește medierea conflictelor urmărește în ce mod sunt influențați indivizii,dar și formarea unor priceperi și deprinderi de rezovare a conflictului.Această intervenție presupune modificarea factori cognitivi,vor fi însușite elemente noi despre conflict,urmate de o schimbare de atitudine din partea indivizilor.

Lucrarea de față este structurată în trei capitole,din care primele două abordează probleme teoretice cu privire la conflict,cauzele producerii acestuia,cum ajută comunicarea în cazul unei situații conflictuale,ce rol are managerul școlar în astfel de cazuri,precum și strategiile și tacticile de rezolvare a conflictelor.Utilizând mereu aceste elemente,putem optimiza comunicarea,negocierea și medierea conflictelor.Este important modul în care este expunem problema și cum va fi rezolvată.În cel de-al trei lea capitol am întreprins un plan de intervenție cu privire la medierea conflictelor.În cadrul cercetării a fost utilizat un chestionar referitor la conflict și în urma rezultatelor obținute am desfășurat o serie d activități în scopul ameliorării situațiilor conflictuale apărute în cadrul clasei,iar elevii au fost învățați în mare parte cum să facă față unei situații conflictuale.

Se poate coabita și fără să folosim vorbe jignitoare,insulte la adresa celorlalți,fără săne rănim reciproc,fără să ne ignorăm.Se poate să coopera,să ajutăm și să fim ajutați la rândul nostru.

Îndeplinind toate acestea,se poate alcătui o ehipă competitivă și unită.

CAPITOLUL I

PERSPECTIVE ASUPRA CONFLICTELOR ȘI MANAGEMENTUL ACESTORA

I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTULUI

I.2.TIPOLOGIA CONFLICTELOR

I.3.CAUZE ALE CONFLICTULUI

I.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

I.1.DEFINIȚII ALE CONFLICTELOR

Termenul de „conflict” îsi are originea din limba latina„conflictus”care semnifică „lovirea împreunăcu forță”,presupunând „dezacorduri și fricțiuni între membri grupului,interacțiune în vorbire,emoții și afectivitate”(Forsyth.1983,p.79).

T.K.Gamble și M.Gamble definesc conflictul ca fiind „o variabilă pozitivă”,cu semnificația că „dincolo de toate perspectivele,conflictul este o consecință naturală a diversității”(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).

În viziunea lui Steers,conflictul este definit ca „implicând situații în care așteptările unei persoane(ale unui grup),comportamentele acesteia prin care își urmărește obiectivele sunt blocate de o altă persoană sau de un alt grup”.

Dacă îi cităm pe Deutsch,Richard și Patricia Schmuck,aceștia au afirmat că,„conflictul există în momentul în care activități incompatibile se întâlnesc-atunci când o activitate este blocată,interferează,lezează sau face într-un anumit fel cea de-a doua activitate mai puțin plăcută sau eficientă”.(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Acești autori mai spun că,în clasă,conflictul oferă oportunitatea dezvoltării individuale și de grup”.(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).

Pornind de la aceste definiții,se pot îmbunătți,în cazul elevilor,anumite strategii de evitare și rezolvare a conflictelor.De exemplu,în cadrul unor activități de grup,dacă un elev este ales liderul unuia dintre grupuri,un altul poate reclama acest lucru,găsind poate nepotrivit faptul că este în acel grup și condus în același timp.Acest caz are rezolvare,cadrul didactic desemnând cel de-al doilea elev ca fiind lider,după c elevul celălalt a fost trimis să lucreze cu cel de-al doilea grup.Pe baza acestei experiențe,se poate realiza o dezbatere pentru a fi identificate problemele apărute și modurile în care pot fi rezolvate.

Funcțiile conflictului

Pornind de la valorile propuse de Alan Filley(Gamble,Gamble,1993,p.216),conflictul poate îndeplini următoarele funcții:

conflictul poate funcționa pe calea „reducerii sau chiar eliminării probabilității altor conflicte,mai puternice în viitor;

conflictul „poate crețte inovația”de a sprijini identificarea unor noi perspective asupra lucrurilor,de a identifica modalități de gândire și comportare;

conflictul poate duce la „coeziune”,la un caracter unitar,prin creșterea stimei de sine;

conflictul oferă posibilitatea de „a măsura uterea și viabilitatea relaționărilor”cu cei din jur.

În concluzie,conflictul „apare atunci când două sau mai multe părți(persoane,grupuri,comunități) aflate în interdependență sunt(sau doar se percep) diferite sau chiar incompatibile la nivelul trebuințelor,scopurilor,valorilor,resurselor,sau al unor trăsături de personalitate”.(Psihopedagogia rezolvării conflictelor,Conf.Dr.Ana Constantin)

1.2. TIPOLOGIA CONFLICTELOR

Se spune că ne confruntăm cu o gamă largă de conflicte,existând o multitudine de tipuri de conflicte.În primă fază,există patru mari tipuri de conflict:

conflictul-scop–se manifestă în momentul în care un individ aspirăla rezultate distincte față de altul;

conflictul cognitiv – apare atunci când intervine contrazicerea de idei privind un anumit aspect;

conflictul afectiv – intervine atunci când,în cadrul grupului,apar sentimente,emoții incompatibile;

conflictul comportamental – se manifestă atunci când un individ acționează într-un mod neplăcut față de ceilalți.

Referitor la comunicare,în momentul în care deține raporturi excelente și o explicație temporală și cognitivă,conflictul nu este negatic,ci dimpotrivă,are un rol esențial.Coser spune că „un conflict poate să ajute câteodată indivizii și membrii unui grup să crească și să-și dezvolte identitățile”.(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)

Privind modul de comunicare,se întâlnesc două tipuri de conflict: un conflict intrapersonal și un conflict interpersonal.O mai mare atenție se acordă conflictului interpersonal.Acesta se declanșează atunci când apar diferențele de opinii asupra problemelor ivite, când intervin diferențele de valori,acestea prejudiciind rezultatele în cadrul grupului(de exemplu,în momentul în care asupre unui individ apar semne de întrebare,acesta tinde să treacă în apărare),când apareneînțelegerea intențiilor,obiectivelor sau scopurilor( de exemplu,la întâlnirile de început ale grupurilor nou constituite,indivizii dezbat anumite probleme,asumându-și anumite răspunderi,însă la următoarea întâlnire se constată că nu toți au înțeles dezbaterea,întotdeauna existând o persoană care să fie împotrivă),când intervine ambiția,motivația sau conducerea unui grup(de exemplu,atunci când o persoană aflată la conducerea unui grup de oameni aspiră la evidențierea în fața superiorilor săi,solicitând din partea persoanelor aflate în subordine un efort suplimentar,apare acest conflict,deoarece membrii grupului nu prezintă nici o motivație pentru a îndeplini aceste sarcini).De asemenea,conflictul interpersonal se declanșează în momentul închiderii la perceperea recompenselor(unii indivizi consideră că sunt insuficient recompensați pentru aportul adus în cadrul activităților de grup).Alți factori care intervin în producerea acestui conflict sunt înfățișarea fizică sau atractivitatea unei persoane și favorurile oferite,precum și stilul personal( de existență, de comunicare,etc.).

Prin prisma mai multor autori,printre care și R.Schmuck și P.Schmuck(Schmuck,Schmuck,1992,p.278-282),întâlnim următoarea clasificare:

conflictul procedural – definit prin dezacorduri referitoare la direcția procesului ce trebuie utilizat în atingerea obiectivelor;

conflictul-scop;

conflictul conceptual – definit prin incompatibilitatea ideilor,părerilor,etc;

modelul S-T-P(situație-țintă-propunere) – acest conflict situează la interacțiunea dintre clauzele acțiunii,obiectivele propuse și mijloacele de realizare a acestora;

conflictul interpersonal.

Folosirea diferitelor moduri de rezolvare a problemelor apărute între copil și adult,între individ și grup își regăsește o evoluție favorabilă în conflictul sociocognitiv.

Conflictul sociocognitiv este un „conflict focalizat pe achizițiile care îi urmează”(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Aceste achiziții pot fi informative sau referitoare la aspecte ale evoluției individului,învățarea fiind posibilă plecând de la greșelile celorlalți-așa cum relatează Winnykamen.Astfel,acest conflict duce în mod cert la o atitudine adaptativă,atât cognitiv,cât și social.Aici,intervine așa-zisul factor P(care provine din limba engleză „postponement”,care înseamnă amânare,suspendarea unei activități).Cea ce este definitoriu în cazul acestui factor este capacitatea de a împiedica,de a interzice un răspuns automat care era firesc,cu rolul de a-l înlocui cu un răspuns nou și inteligent.O asemenea manifestare necesită interacțiunea dintre indivizi,considerată ca fiind un catalizator în timpul producerii unui impuls conflictual.

O latură valoroasă a conflictului o reprezintă activitatea de modelare.Apariția modelului duce la dezvoltări,transformări ulterioare prin experimentarea personală a conduitei imitate.În cazul acesta,se vorbește despre o situație a teoriei minimului efort stabilită de individ ,potrivit căreia acesta caută rezolvarea cea mai profitabilă pe care o poate câștiga prin efort minim.

Prezența unor păreri în contradictoriu este adesea întâlnită în științele sociale.Un exemp provine din limba engleză „postponement”,care înseamnă amânare,suspendarea unei activități).Cea ce este definitoriu în cazul acestui factor este capacitatea de a împiedica,de a interzice un răspuns automat care era firesc,cu rolul de a-l înlocui cu un răspuns nou și inteligent.O asemenea manifestare necesită interacțiunea dintre indivizi,considerată ca fiind un catalizator în timpul producerii unui impuls conflictual.

O latură valoroasă a conflictului o reprezintă activitatea de modelare.Apariția modelului duce la dezvoltări,transformări ulterioare prin experimentarea personală a conduitei imitate.În cazul acesta,se vorbește despre o situație a teoriei minimului efort stabilită de individ ,potrivit căreia acesta caută rezolvarea cea mai profitabilă pe care o poate câștiga prin efort minim.

Prezența unor păreri în contradictoriu este adesea întâlnită în științele sociale.Un exemplu ar fi cel din pedagogie,în care întâlnim opoziția dintre metodele activ participative și cele expozitive.Astfel,în cazul conflictului sociocognitiv,apar două metode aflate în contradicție: expunerea cu oponent și focus-grup-ul.

Expunerea cu oponent necesită implicarea în cadrul activității și a unei alte persoane(student,cadru didactic).Astfel,conducătorul fixează anumite momente în cadrul activității când noul colaborator intervine cu întrebări contradictorii.Aceste momente trebuie să fie bine stabilite de coordonator,mai ales când se dezbat probleme majore.

Referitor la relația cu focus-grup-ul,se observă că,în ceea ce privește această metodă,unul dintre participanții grupului a fost numit să intervină cu observații critice in cazul problemei dezbătute în momentul în care discuția pare să fi fost dezbătută de grup.

Doise și Mugny accentuează ideea potrivit căreia „produsul interacțiunii depinde în special de calitățile individuale ale partenerilor.”(Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008).Astfel,se pot recunoaște trei argumente principale ale operativității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea:

informația – cadrul informativ prezentat de indivizi diferiți este foarte util în crearea unui model personal de dezvoltare,de transformare;

activismul – acest conflict stabilește un tip de conduită activă,socială și cognitivă;

creativitatea – soluționarea conflictului admite apariția unei noi explicații,care include componente ale primelor stadii,însă devansează gradul de emitere,de creare,ca modalitate de integrare și operativitate.

I.3. CAUZE ALE CONFLICTULUI

În mijlocul ansamblului de conflicte se găsesc nevoile umane,reprezentând o primă cauză a producerii conflictelor.Indivizii se află în conflict fie că au nevoi care sunt îndeplinite de procesul conflictual,fie că apar nevoi incompatibile cu ale celorlalți.

Cele mai cunoscute nevoi sunt:

trebuințe fiziologice vitale– nevoie de apă,nevoie de adăpost,nevoie de hrană,etc;

trebuințe de integrare socială – nevoia de asociere(de a se afla alături de alte persoane), de apartenență(de a face parte din cadrul unui grup), de acceptanță(de a fi acceptat în societate), de comunicare,etc;

trebuințe de apreciere și stimă – nevoia de autoîmplinire,de competență,de a dobândi recunoștința celorlalți;

trebuințe de cunoaștere – nevoia de a cerceta,de a cunoaște,etc;

trebuințe estetice;

trebuințe de actualizare – de valorificare a propriului potențial;

tendința de ridicare socială – dorința de a fi deasupra tuturor;

neajutorarea dobândită–atitudinea statornică de îndoială,de suspiciune,de retragere din fața obstacolelor,greutăților,etc;

motivele-adicție – dependența de droguri,nevoia de conducere,de putere,etc.

O altă cauză a conflictului este reprezentată de comunicare.Aceasta duce la îngreunarea soluționării conflictului în anumite circumstanțe: atunci când este absentă(persoana implicată î conflict nu își mărturisește durerea și acumulează tensiune,descărcându-se la un moment dat într-un mod nefiresc) și atunci când este defectuoasă(conduce la percepere greșită,la dezacorduri).În cele mai multe cauri,indivizii comunică eronat,dar cred că au făcut-o într-un mod clar.

Lezarea stimei de sine reprezintă o altă cauză a producerii conflictelor.Stima de sine reprezintă un element constitutiv al imaginii de sine.Astfel,intervin anumite comportamente interpersonale care lezează stima de sine,prejudiciind comunicarea și căpătând în final formă de conflict.

Contestarea,minimalizarea,critica sunt considerate ca fiind alte cauze ale conflictului.Indivizii cu stimă de sine scăzută nu reușesc să separe consecințele unor eșecuri definitorii,conferindu-și defecte de personalitate cum ar fi indolență,incompetență,prostie,etc.Astfel,consecințele pot fi negative atunci când evaluatorul este o persoană apreciată de cel evaluat.Asadar,reacția celui respins va fi în funcție de nivelul stimei de sine:ridicat sau scăzut.Cei cu stima de sine ridicată vor încerca să se apere,să vină cu argumente în favoarea lor,în timp ce indivizii cu stimă de sine scăzută vor accepta obiecțiile la adresa lor fără a „opune rezistență”.

Ca și cauză a conflictelor mai este recunoscută și nerespectarea normelor,fiind considerată și cea mai răspândită în generarea conflictelor.Voluntar sau involuntar,oamenii contravin regulilor,afectând astfel confortul celor din jur.De aceea,este bine ca aceste norme să fie stabilite de comun acord de la bun început.

Comportamentele neadecvate.În acest caz,sunt observate câteva categorii distincte:

comportamente negative – acestea se manifestă într-un mediu obișnuit și sunt respinse de ceilalți pe bună dreptate;

comportamente pozitive – nefirești în împrejurări sociale,culturale sau consecvența conduitei unei persoane care manifestă acel comportament;

comportamente cu mesaj negativat de partener – datorate unor trăsături de personalitate,dispoziției generale a individului.

De asemenea,întâlnim comportamente neadecvate în anumite cazuri(de exemplu,izbucnirea în râs la o înmormântare,satisfacți unui individ când celălalt se plânge că a avut o disputăcu șeful,etc).

Agresivitatea reprezintă o altă cauză a conflictului.Între conflict și agresivitate există o manifestare reciprocă.În dicționarul Walxman,agresivitatea este definită ca fiind „tendința de a arăta agresivitate prin acte agresive;tendința de a depăși obstacolele întâlnite,tendința de autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese,hiperenergie în atitudini și reacții,tendința permanentă de dominare în grupul social sau comunitate”(Psihopedagogia rezolvării conflictelor , Conf.Dr.Ana Constantin). Agresivitatea reprezintă cauza sau rezultatul conflictului,apare ca un mod conflictual de interacțiune cu mediul înconjurător.Ca și componente ale agresiunii se poate vorbi depre cruzime(agresorul are satisfacție în momentul în care provoaca durere) și agresiune(un atac brusc,violent asupra unui individ).

1.4.ROLUL COMUNICĂRII ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

Comunicarea reprezintă un mod esențial în interacțiunea cu cei din jur,unde se manifestă un schimb de semne.De multe ori,conflictele persistă datorită unei comnicări dezechilibrate.

Din punctul de vedere al unor autori există trei probleme în comunicare.O rimă problemăeste aceea că individul nu comunică pe înțelesul celorlalți,nu se face înțeles.A doua problemă este legată de atenție.Este nevoie de o ascultare atentă între participanți,însă este dificil să asculți bine,mai ales în cazul unei negocieri,când participanții își vorbesc,dar nici unul nu aude ceea ce spune celălalt.Cea de/a treia problemă este referitoare la neînțelegere sau a înțelegerii greșite.Se vorbește în cazul acestei probleme de neânțelegeri într transmițători și receptori.De cele mai multe ori,ceea ce este transmis este înțeles greșit.

După principiile lui Fisher și Ury,alți autori au depistat unele deprinderi care duc la un succes în comnicare.Astfel,aceste deprindri sunt:

Ascultarea activă – cu scopul de a se înțelege ceea ce a fost emis,de a înțelege emoțiile emițătorului,precum și faptul că a fost înțeles.Există anumite comportamente care includ însumarea faptelor și souționarea acestora în scopul de a certifica,demonstra înțelegerea.

A vorbi cu intenția de a fi înțeles și nu pentru a dezbate sau a impresiona – ridicarea vocii,folosirea unui vocabular obscen sunt fenomene nerecomandabile,deoarece în acest caz se poate utiliza o prezentare ce poate fi soluționată creativ.

A vorbidespre sine și nu despre alții- problema trebuie expusă cu privire la propria persoană și nu din viziunea a ceea ce au făcut alți indivizi sau ce au spus.Când ceea ce se spune este sincer,aceste lucruri nu par a fi plângeri sau obiecții,fapt care duce la adoptarea din partea celui implicat a unei poziții de apărare.

A vorbi cu un scop – înainte de a deschide conversația,emițătorul trebuie să știe ce vrea să comunice în așa fel încât receptorul să înțeleagă mesajul corect.A vorbi cu scop reprezintă cunoașterea și înțelegerea celor relatate.De asemenea,unele sentimente,afirmații trebuie să rămână nespuse,acest lucru fiind în favoarea emițătorului.

Adaptarea diferențelor – aceste diferențe(de personalitate,de cultură,de gen) există în cadrul fiecărui grup.Există o multitudine de deosebiri în ceea ce privește comunicarea.Aceste deosebiri pot avea influențe asupra a ceea ce se spune și a ceea ce se înțelege.

Comunicarea și conflictul se află în strânsă legătură,deoarece în momentul în care un conflict ia naștere,apare și comunicarea,aceasta din urmă având un dublu rol în managementul conflictelor.Așadar,comunicarea îmbracă forme diferite:

comunicare verbală – se folosește limajul verbal,include anumite mesaje care tind să emită alte informații deât cele necesare;

comunicare paraverbală – aici se vorbește de tonalitatea vocii,viteza cu care se comunică anumite informații,utilizarea pauzelor în vorbire;

comunicare nonverbală(limbajul trupului) – acest tip de comunicare include utilizrea mimicii,a gesturilor,etc.

În funcție de gradul de întrebuințare,comunicarea poate avea următoarele forme:

comunicarea pe verticală – de sus în jos(cei de la conducere emit ordine,reguli pe care cei cărora li se adresează trebuie să le respecte) și de jos în sus (atunci când sunt expuse probleme sau anumite cereri către cei de la conducere);

comunicarea pe orizontală – poate îmbrăca la rândul ei două forme: laterală( de la egal la egal)și în serie(mesaje transmise de la unul la celălalt,din individ în individ).

O altă formă esențială o reprezintă comunicarea preventivă în conflict.În cazul acesta trebuie să se țină cont de anumite reguli și anume inițierea dialogului și desfășurarea dialogului.În inițierea dialogului există anumiți pași care trebuie respectați:alegerea subiectului,descrierea celuilalt participant la dialog și descrierea propriei persoane,evitarea aspectelor negative,a întrebărilor evazive,etc.În ceea ce privește desfășurarea dialogului de asemenea trebuie să se țină cont de anumiți pași,cum ar fi: valorificarea anumitor informații nefolositoare,stimularea interlcutorului în participarea la dialog,evitarea criticilor,ascultarea activă,etc.

Astfel,comunicarea reprezintă un fenomen pe care îl întâlnim mereu și conflictul este parte a vieții de zi cu zi.Există unele persoane cărora le face plăcere să genereze conflicte și există altele care încearcă să le rezolve.

1.5.ROLUL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

Încă din Antichitate,liderul era considerat om de bază în gestionarea conflictelor și avea rolul de a proteja integritatea indivizilor implicați în conflict,fiind corect și imparțial.Astfel,managerul îmbracă forma unui „înțelept bătrân”,fiind o terță persoană în conflictele declanșate în cadrul organizației.De cele mai multe ori,atunci când ia naștere un conflict,este nevoie de o persoană cu autoritate,aceasta fiind liderul organizației.

În procesul de rezolvare a conflictelor,managerul trebuie să ia postura de mediator și să îndeplinească anumite roluri prezentate prin însușiri spcifice:

investigatorul – în primă fază,managerul are rolul de a aduna dovezi,indicii și să ia în calcul toate variantele celor implicați în conflic,înaintea luării unei decizii.Astfel,referitor la declanșarea unui conflict între doi elevi ai clasei,managerul clasei va întreba pe fiecare din cei doi elevi implicați care sunt cauzele care au generat acest conflict,după care va afla și varianta celorlalți elevi cu privire la incidentul produs.În urma constatărilor efectuate,managerul clasei va lua deciziile și măsurile necesare.

sfătuitor – în acest caz,managerul clasei are sarcina de a înlesni comunicarea dintre părțile implicate.Astfel,în cazul conflictului iscat,managerul are dreptul de a scoate în evidență faptul că ambii participanți au procedat greșit,unul că a provocat și celălalt că a răspuns provocării.

reorganizatorul –managerul clasei își va folosi autoritatea pentru a elabora noi reguli de comportament în cadrul clasei cu scopul de a contracara neînțelegerile ivite și de a schimba relațiile de cooperare între elevii clasei respective.

Managerul școlar trebuie să cunoască foarte bine participanții la conflict,circumstanțele în care

s-a produs conflictul,cauzele apariției conflictului,precum și anumite strategii de prevenire și rezolvare a conflictelor.De asemenea,managerul are rolul de a găsi nu doar vinovații,ci și cauzele care au declanșat conflictul.De cele mai multe ori,sunt pedepsiți doar presupușii vinovați,fapt care va duce la continuarea conflictului.De aceea,managerul școlar trebuie să identifice cauzele,astfel încât depistarea acestora să ducă la înlăturarea apariției conflictului.

În rezolvarea conflictelor,managerul școlar trebuie să țină cont de anumiți factori care au rol esențial în încetarea conflictelor care porvoacă dezechilibru în cadurl grupului:

analizarea cauzelor care au dus la producerea de conflicte;

păstrarea unei atitudini obiective și juste,fără a ține parte unui anumit participant la conflict;

tratarea corespunzătoare a problemei;

comunicarea explicită a așteptărilor referitoare la conduită;

tratarea în mod egal a participanților.

Pentru aplanarea unui conflict iscat în cadrul grupului,managerul școlar poate apela la o serie de tehnici și metode,și anume:

abordarea câștig-câștig–rezolvarea problemelor cu scopul de a îndeplini cerințele grupului;

răspunsul creativ– aceste neînțelegeri pot reprezenta ocazii pentru a progresa;

empatie – analizarea problemei și din viziunea celorlalți;

reprezentarea conflictului – caracterizarea aspectelor utile pentru a descoperi punctele comune;

identificarea opțiunilor –descoperirea unor soluții;

putere de cooperare – participanții trebuie să își focalizeze atenția asupra problemei și nu asupra părerilor celorlalți;

negocierea și medierea – elaborarea unor strategii de aplanare și rezolvare a conflictelor.

În concluzie,situațiile conflictuale reprezintă un adevăr dificil de acceptat,de omis,însă cu ajutorul unor metode,aceste situații pot fi evitate,diminuate și chiar excluse.

CAPITOLUL II

STRATEGII ȘI TACTICI FOLOSITE ÎN CONFLICT

II.1.STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR

II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR

II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

II.4.NEGOCIEREA

II.5.MEDIEREA

II.1. STRATEGII DE PREVENIRE A CONFLICTELOR

În viața cotidiană,adeseori ne întâlnim cu o multitudine de conflicte.Ideal ar fi să reușim să le evităm,însă în cazul în care acest lucru nu mai este posibil să încercăm să le aplanăm.De cele mai multe ori,acest lucru nu este posibil fapt pentru care trebuie să adoptăm o serie de strategii pentru a face față într-o situație conflictuală și pentru a o rezolva.

Înainte de a adopta aceste strategii trebuie să ținem cont de utilitatea unor strategii de prevenire și rezolvare a conflictelor,dar și de necesitatea reducerii impactului acestor conflicte.

I.O.Pânișoară (Comunicarea eficientă,2008) specifică faptul că aceste strategii de prevenire sunt necesare mai ales în combinație cu strategiile de reducere a conflictelor,atunci când se vorbește de un conflict neproductiv.Așadar,strategiile de prevenire a conflictelor cuprin anumiți factori:

– focalizarea pe obiective – cu scopul de a încerca prevenirea conflictelor,elevii se concentrează asupra tabloului complet al activității,cooperând cu ceilalți în vederea realizării acestuia;

– producerea unor sarcini–elaborarea unor sarcini de lucru bine stabilite care să fie admise de întrgul grup;

– facilitarea comunicării;

– prevenirea situațiilor câștig-pierdere;

– folosirea de elemente care fac parte din strategiile de moderare a activității.

Dacă un conflict nu este dirijat în mod eficient,pot apărea efecte negative în performanța grupului.În caz contrar,dacă un conflict este corect dirijat,se poate ajunge la o bună comunicare în cadrul grupului precum și la progres.De aceea,pentru a preveni situațiile conflictuale,trebuie să se țină cont de anumite linii directoare:

însemnătatea apartenenței participanților la grup-participanții trebuie să simtă ca aparțin unui grup;

moderatorul este cel care mereu va verifica dacă a înțeles corect,valorificând astfel și persoana care a elaborat ideea;

moderatorul va propune subiecte de dezbatere,însă nu el va fi cel care va da sentința;

moderatorul va fixa regulile ,dar numai împreună cu participanții;

moderatorul își va expune rolul în dezbatere.Participanții trebuie să conștientizeze diferența dintre moderator și lider al grupului.Există cazuri în care moderatorul adoptă o atitudine de șef,care vrea să își impună părerea personală.În acst caz,scopul moderatorului este acela de a îndemna grupul să se concentreze asupra problematicii;

moderatorul este cela care va atenționa un membru al grupului căpunctul lui de vedere nu a fost bine înțele,fapt pentru care îl va solicita să ofere detalii ale discuției;

moderatorul este cel care va extrage aspectele pozitive ale unor afirmații eronate emise de unii dintre participanți;părerile tuturor participanților sunt acceptate,indiferent de corectitudinea acestora;

moderatorul este cel care va solicita paticipanților una din așteptările acestora cu privire la activitate de grup;

în cazul în care o idee este în contradicție cu o alta,moderatorul va explica participanților că acea idee poate fi o alta idee,fapt pentru care li se va cre participanților să identifice soluții pentru a concilia cele două idei aflate în contradicție.

Asemenea activități pot fi realizate cu ajutorul unor jocuri de rol,fără a deranja activitate în sine, evitând astfel anumite conflicte.

II.2.STRATEGII DE REDUCERE A CONFLICTELOR

Adeseori,conflictul atrage asupra sa efecte negative care necesită a fi excluse din cadrul comunicării dintre parteneri cu scopul de a nu compromite relația dintre ei.De aceea,se recomandă strategiile de reducere a conflictului,acestea fiind utile atunci când conflictul are un impact negativ asupra grupului.Astfel,Nielsen propune două abordări generale care au o influență asupra acestor astrategii:

concentrarea pe schimbarea atitudinii;

focalizarea pe schimbarea conduitei.

Indivizii reușesc să înfrunte unele obiective conflictuale cu ajutorul a două tendințe care par a fi în contradicție: de evitare (cumularea faptelor care nu ne fac plăcere) și de abordare (însumarea lucrurilor care ne plac).Pornind de la acest lucru,se deosebesc trei tipuri de comportamente:

evitare-evitare – individul este pus în situația alegerii unor variante din mai multe activități,variante cu efecte negative;

evitare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități,care au și efecte pozitive,dar și negative;

abordare-abordare – individul trebuie să aleagă dintre variantele unor activități care au efecte pozitive.În acest caz,poate lua naștere un conflict interior fiind puși în situația de a alege un singur lucru din mai multe care ne plac în egală măsură.

Mereu,cadrele didactice vor fi puse în situația de a critica sau de a lăuda un elev.Un factor avantajos pentru reducerea conflictelor îl reprezintă modul în care este transmisă acea laudă sau critică.Referitor la critică,aceasta aduce în discuție circumstanțele care pot confrunta conflictul.De aceea,sunt necesare elementele de recunoaștere a modurilor de folosire a criticii într-o manieră pozitivă,care să nu dea amploare conflictului:

locul – în momentul în care o persoană este criticată,acest lucru nu trebuie făcut de față cu alte persoane;

timpul corect – nu trebuie să treacă o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă de la momentul învinovățirii pentru ca circumstanțele să fie de actualitate;

termenii personali – este substanțial momentul de debut al discuției cu cel ce urmează să fie criticat;de preferință,trebuie utilizați termeni care să inducă ideea de cerere a permisiunii de a transmite ceea ce se dorește,astfel încât cel criticat să nu simtă că este inferior celorlalți;

riscul – implică estimarea repercursiunilor; nu este indicat să fie criticată o persoană aflată în fază de negare , este necesară expunerea într-o altă maineră care să dea de înțeles că acea persoană a greșit;

utilitatea – se va urmări dacă acel comportament se va repeta sau nu; în cazul în care respectivul comportament nu se repetă este inutilă critica pentru a nu tensiona relația dintre participanți;

relația – este foarte importantă,mai ales atunci când,în urma argumentelor aduse,persoana criticată se apără;de aceea,argumentele aduse de cel care critică trebuie să fie pe înțelesul celui criticat,pentru a evita această situație;

comportamentul –în acest caz,comportamentul este cel care trebuie criticat,și nu persoana în sine,pentru a evita declanșarea unui conflict interior;

specificitatea criticii – se impune obiectarea unui singur fapt,astfel încât persoana în cauză să poată analiza problema pentru a o putea rezolva;

mesajul non-verbal pozitiv – critica trebuie încheiată într-o manieră destinsă,oferind și persoanei criticate oportunitatea de a-și justifica modul de comportare,în caz contrar,persoana în cauză va considera că deține dreptatea.

În concluzie,critica trebuie să fie în directă conexiune cu lauda și implicațiile pe care le poate dezvolta această structură.

II.3.STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTELOR

Pentru a putea vorbi despre aceste strategii de rezovare,este nevoie de identificarea situațiilor în care pot surveni conflictele dar care au și diercții de rezolvare.Astfel,există anumite etape care pot fi utile în rezolvarea conflictelor.

O primă etapă o reprezintă resursele pe care le avem ,iar pentru realizarea unei liste cu aceste resurse potrivită este metoda brainstorming.Cea de-a doua etap constă în realizarea unei grupări a resurselor sub forma unei hărți: resursele disponibile, resursele utile pentru realizarea obiectivelor și resursele nou-obținute.

Există însă cazuri când problemele nu pot fi rezolvate pe baza acestor etape,tocmai de aceea trebuie elaborate noi strategii de rezolvare a conflictelor.În acest sens,Steers (Comunicarea eficientă,Ion-Ovidiu Pânișoară,2008) sugerează unele strategii care nu au eficiență în rezolvarea problemelor,insistă pe ceea ce nu trebuie făcut:

nonacțiunea– alegerea unei persoane de a face sau nu ceva cu privire la rezolvarea prblei,ignorând acest lucru,fapt care duce la frustrare;

traiectoriile administrative – fapte puține sau amânarea rezolvării problemei;

riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului –se crează o impresie falsă asupra persoanelor implicate,acea că ele par a fi dispuse să rezolve problema,dar în realitate nu doresc așa ceva;

secretizarea conflictului – sursele secrete pe care o persoană le împărtășește unei aleteia nu pot fi verificate cu realitatea sau cu opinia celorlalți;

culpabilizarea persoanei – peepsirea persoanei în cauză prin compromis,dezaprobare,izolare,

problema fiind astfel considerată ca și rezolvată.

În ceea ce privește situațiile conflictuale,sunt multe moduri de a răspunde în fața acestora:

abandonul – retragerea unei persoane din conflict ,fără a avea un cuvânt de spus pe baza celor întâmplate;

reprimarea – refuzul categoric de a lua parte la conflict,de a purta discuții despe elementele importante ale acestuia;

stilul victorie/înfrângere – lupta dintre două puteri,în care una dintre ele pare să câștige;

compromisul – reconcilirea între cele două forțe,cu condiția să renunțe la ceva;

strategia câștig-câștig(win-win)– presupune identificarea celor mai bune soluții de rezolvare,remediind relațiile dintre cei implicați.În ceea ce privește remedierea relațiilor dintre parteneri există anumiți factori care impidică diret realizarea acestul lucru: neîncrederea între parteneri, realizarea propriilor interese, absența colaborării, deteriorarea relațiilor interpersonale,apărarea propriilor interese atunci când acestea sunt amenințate.

Există anumiți pași de care trebuie să se țină cont în rezolvarea conflictelor și anume:

identificarea surselor conflictelor – este pasul cel mai important în rezolvarea conflictelor,deoarece există multe cauze de producere;

așteptările participanților la conflict(achiziții/rezultate) – participanții vor realiza un scurt rezumat cu privire la ceea ce se așteaptă,astfel încât,chiar dacă aceste așteptări nu sunt evidente,în momentul în care vor fi identificate,problema va fi rezolvată mult mai ușor;

identificarea punctelor comune a celor implicați – ajungerea la un consens,încurajarea unor înțelegeri care vor fi folosite mai apoi la rezolvarea conflictului;

Dacă acești pași nu pot fi urmați,este indicat să se treacă la un nou item al problemei cu scopul de a rezolva conflictul.

În ceea ce privește strategiile de rezolvarea a conflictelor,diversitatea circumstanțelor oferă o gamă amplă de nuanțare tematicii cu privire la conflict.

II.4.NEGOCIEREA

Interacțiunea dintre indivizi,de cele mai multe ori,generează conflicte.Negocierea este cea mai importantă metodă de rezolvare a conflictelor,însă nu reprezintă însăși rezolvarea conflictului.Există conflicte care se pot rezolva și fără negociere,dar și cazuri în care în urma negocierilor nu s-a rezolvat conflictul.

Negocierea apare din unele motive: atunci când o problemă trebuie rezolvată,când intervin neînțelegeri între participanți,când participanții nu pot realiza ceva ce trebuie îndeplinit individual.

Negocierea este „o formă de comunicare umană bazată pe dialog,în care două sau mai multe părți aflate în dezacord urmăresc să ajungă la o înțelegere(acord) care constituie rezolvarea unei probleme comune”(Psihopedagogia rezolvării conflictelor, Conf.Dr.Ana Constantin).Astfel,participanții la negociere trec de la numele de oponenți la numele de colaboratori.Aceste persoane nu trebuie să fie pe placul celuilalt sau să fie de acord cu el,ci trebuie să accepte termenul de colaborator și să accepte scopurile pe care le au în comun.

Potrivit mai multor autori au fost identificate mai multe concepte cheie în ceea ce privește negocierea: negocierea distributivă( când unul pierde și celălalt câștigă), negocierea integrativă( când ambii participanți câștigă), structurarea atitudinală( modul de relaționare,de ex.relație de competitivitate), modelul SBS-Savage,Blair, Sorenson(se bazează pe rezultate și relația dintre părți), negocierea intraorganizațională(colaborarea dintre elevi în scopul rezolvării unui conflict din interiorul grupului).

Pentru a realiza o negociere între un grup de persoane trebuie să se țină cont de anumite faze și anume:

pregătirea– ceea ce dorește să obțină parte care inițiază negocierea;

dezbaterea – ceea ce vrea să obțină cealaltă arte implicată în negociere;

propunerea – ce poate fi negociat si ce nu;

negocierea – ce se poate da la schimb.

În context școlar,negocierea prezintă o importanță deosebită în rezolvarea de conflicte.Astfel,negocierea este considerată ca fiind „un stil de comunicare”.(Comunicarea eficientă, Ion-Ovidiu Pânișoară,2008)

Negocierea are loc în multe ipostaze ale vieții,negociem chiar și când nu conștientizăm acest lucru,însă sunt momente în viață când nu este indicat să negociem,și anume,atunci când cei implicați nu doresc să fie rezolvat conflictul,când nu sunt dispuși să cedeze.

În realizarea negocierii este necesar ca anumiți pași să fie respectați,fapt care să ducă la o negociere eficientă:

pregătirea negocierii: în cazul acestei etape trebuie bine stabilite obiectivele negocierii,trebuie analizate punctele tari,punctele slabe ale părților implicate(recomandată fiind analiza SWOT);

emiterea unei strategii de negociere;

inițierea negocierii: stabilirea aspectelor ce urmează a fi puse în discuție;

stabilirea pozițiilor părților implicate: expunerea argumentelor,adresarea de întrebări,administrarea timpului necesar în ceea ce privește răspunsul;

desfășurarea negocierii(negocierea propriu-zisă): încercarea de a ajunge la un numitor comun,de a trece peste dificultăți;

încheierea negocierii: obținerea unui acord.

La finalul negocierii ar trebui să ne dăm seama în ce tip de negociere ne încadrăm.Există astfel anumite tipuri de negociere și anume:

negocierea de tipul „câștig-câștig”(negocierea integrativă): părțile implicate în negociere trebuie să își înțeleagă nevoile și interesele,înainte de a evalua,trebuie să lase impresia de satisfacere a ambelor părți;ambele părți trebuie să iasă în câștig;

negocierea de tipul „câștig-pierdere”(negocierea distributivă): câștigul uneia dintre părți reprezintăpierderea celeilalte;negocierea distributivă este o competiție între părți,conflictul este personalizat.

În concluzie,negocierea poate fi folosită ca metodă și anume poate întări subiectele de discuție care apar sub formă conflictuală,obținându-se în cele din urmă un aspect de echilibrare.Negocierea poate fi văzută ca o soluție motivantă pentru ambele părți implicate.

II.5. MEDIEREA

O altă metodă utilă în rezolvarea conflictelor o reprezintă medierea.În acest caz,acea persoană care realiza negocierea,devine o terță persoană în momentul rezolvării unui conflict între doi indivizi.

Medierea „presupune intervenția terței părți,neutră în raport cu părțile aflate în conflict,în rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării și oferirea de sugestii”(Comunicarea eficientă, Ion-Ovidiu Pânișoara ,2008).Așadar,putem trage concluzia că medierea are unele avantaje și anume:

solicitarea medierii evocă faptul că cei implicați trebuie să ajungă la un numitor comun;

motivația mediatorului duc la justificarea acțiunii de încetare a conflictului.

Un cadru didactic poate utiliza două direcții de mediere: medierea conflictului provocat cu scop didactic bine stabilit și medierea conflictului spontan conflictele iscate între elevi sau între grupurile din care aceștia fac parte.

În procesul de mediere,cadrul didactic trebuie să țină cont de etapeși să urmărească atent linile acestora:

aranjarea mobilierului;

dotarea cu flip-chart sau tablă;

fixarea programului,stabilirea atribuâiilor mediatorului,a regulilor;

constatarea disponiblității la dialog a părților implicate;

clarificarea regulilor pentru a fi bine înțelese;

centrarea atenției pe ceea ce a fost pentru a rezolva problemele existente și apoi focalizarea pe ceea ce va fi;

implicarea în mod egal a părților implicate;

extragerea elementelor-cheie;

acordarea de pauze între discuții;

sprijinirea părților implicate în elaborarea de noi viziuni;

soluționarea și confirmarea deosebirilor;

fixarea consensurilor;

acordarea de timp suficient pentru evaluare.

Vorbind de conflictele apărute între elevi,aceste părți pot fi dependente la un moment dat de mediatorul în cauză,lucru care nu este potrivit.De aceea,trebuie dezvoltate în cazul acestor elevi aptitudinile de negociere,de comunicare cu scopul de a face față singuri în situații conflictuale apărute.

Ca funcții ale mediatorului,amintim:

susținerea motivației;

restabilirea balanței în stadii ale puterii;

încurajarea dialogului;

menținerea nivelului potrivit al tensiunii între cei implicați.

În momentul în care un conflict ia amploare,cei implicați pot devia de la subiect,fapt pentru care mediatorul are rolul de a menține discuția în jurul problemelor,fără a identifica însă modurile de rezolvare.Mediatorul poate implementa noi puncte de vedere ale problemei,cu ajutorul unor alte metode cum ar fi brainstorming-ul.Astfel,cei implicați în conflict,au oportunitatea de a gândi creativ,de a identifica soluții imprevizibile în rezolvarea situației.Mediatorul poate realiza o diseminare a problemei cu scopul de a depăși faza de conflict,după care să stabilească anumite obiective care să ducă la identificarea cauzelor conflictului și la rezolvarea acestuia.Importantă este,de asemenea, și comunicarea,fiind un factor de reducere a intensități conflictului.Mediatorul trebuie să-i încurajeze pe cei implicați să facă un compromis,deoarece ei trebuie să înțeleagă că în rezovarea conflictelor este nevoie și de asemenea fapte.

De asemenea,mediatorul poate conduce mediaerea într-o fază amzantă,solicitând participanții să facă o scurtă descriere caricaturalăa mediatorului,aceasta fiind o activitate eficientă,unind participanții,după care se va trece la descrierea caricaturală a fiecărei părți.Astfel,cei implicați în conflict vor simți o eliberare,exprimându-și sentimentele negative,după care vor descrie caricatural conflictul propriu-zis.

În ceea ce privește implicarea terței persoane,s-au identificat trei condiții esențiale în acest proces,și anume:

acesta sprijină părțile implicate în a face un compromis care să aibă efecte pozitive și să ducă la rezolvare;

intervenția terței persoane este mai eficace atunci când conflictul are intensitate ridicată;

terța persoană poate fi privită de cei implicați ca un intrus,considerând că ei sunt capabili să rezolve problema.

În viziunea unor autori(Slocum,Woodman,Hellriegel)există o tehnică a confruntării dintre părți (confuntare intergrupuri) care cuprinde patru pași importanți de urmat:

primul pas implică reuniunea părților implicate în camere separate,având ca sarcină descrierea proprie,precum și descrierea celeilalte părți;

în al doilea pas,cele două părți sunt aduse față în față pentru a-și expune ideile;mediatorul(cadrul didactic)ajută la soluționarea ideilor și îi ajută să se înțeleagă;

al treilea pas se referă la faptul că părțile implicate sunt solicitate să se întoarcă în camerele separate unde vor analiza detaliat rezultatele obținute;

al patrulea pas – părțile implicate se reunesc și își expun noile viziuni;aici,rolul mediatorului este acela de a determina părțile implicate să identifice punctele comune astfel încât să treacă la identificarea soluțiilor.

Această tehnică poate fi utilizată nu doar în mod direct,după cum specifică autorii mai sus menționați,ci și prin implicarea celor două părți în rezolvarea și trecerea peste conflict prin identificarea de noi perspective în ceea ce privește problema.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR

III.1. SCOPUL CERCETĂRII

Scopul acestei cercetări este acela de a observa în ce măsură poate fi modificată atitudinea elevilor aflați în situație conflictuală în urma acestui program de intervenție.

III.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

În urma determinării scopului,am conturat următoarele obiective:

analizarea atitudinii agresive înainte și după aplicarea programlui;

analizarea strategiilor de rezolvare a conflictelor.

III.3. IPOTEZA DE LUCRU

Grupul de elevi care a participat la acest program,în urma tehnicilor aplicate,vor ști cum să facă față într-o situație conflictuală și nivelul agresivității scade.

III.4.VARIABILELE CERCETĂRII

Variabila independentă – folosirea strategiilor și tacticilor optime rezolvării situațiilor confictuale.

Variabila dependentă – scăderea în intensitate a agresivității.

III.5.INSTRUMENTE ȘI METODE DE CERCETARE

Ca primă metodă am ales un chestionar referitor la situațiile conflcituale elev/elev,cum anume privesc ei modul de abordare a conflictelor .Chestionarul a cuprins un set de întrebări de tip închis,dar și de tip deschis în ceea ce privește situațiile conflictuale.După prelucrarea datelor,vor fi abordate modalitățile de rezolvare sau de ameliorare a conflictelor ivite.

O altă metodă utilizată a fost obsevația,fiind metoda cea mai potrivită de surprindere a comportamentelor manifestate în mod obișnuit.A observa nu înseamnă doar a privi,ci și a înțelege,a interpreta ceea ce observăm.

Ca metodă de cercetare am mai utilizat și experimentul, având în vedere că folosirea acestei metode trebuie să indice modul de implicare al elevilor în rezolvarea conflictelor.

III.6.EȘANTIONUL CERCETĂRII

Cercetarea de față a fost desfășurată la clasa I B de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani cu un număr de 26 de elevi.

III.7.ETAPELE CERCETĂRII

Prima etapă a cercetării a fost cea a administrării chestionarului cu privire la situațiile conflictuale ce pot apărea în interiorul grupului de elevi (Anexa 1).Chestionarul a fost aplicat la clasă fără a oferi foarte multe detalii și informații suplimentare,fără discuții în prealabil pentru a avea posibilitatea de a răspunde sincer.În momentul administrării chestionarului,elevii au fost înștiințați că aceste chestionare sunt confidențiale,că identitatea lor nu va fi dezvăluită,astfel încât totul să se desfășoare normal,să nu se simtă constrânși de situație.

O primă etapă după aplicarea chestionarului a fost aceea de a compara rezultatele obținute de la fiecare elev în parte pe fiecare item,după care a fost realizată o medie a răspunsurilor acestora:

Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?

Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?

Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?

Te consideri o persoană:

A fi agresiv e totuna cu a fi violent?

Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlnești cel mai des în școala / clasa ta? Alege doar UNA SINGURĂ!

În ce măsură te consideri o victimă a violenței din școala ta?

Ce fel de conflicte se petrec cel mai des în școala ta?

Cât de mult te afectează aceste conflicte?

Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)

În urma aplicării chestionarului,s-a descoperit faptul că elevii cunosc foarte puțin ce înseamnă într-adevăr conflictul,iar ceea ce știu este greșit.

Majoritatea elevilor participanți consideră conflictul ca fiind negativ,iar unii dintre ei cred că dacă acționează în mod negativ sunt mai presus decât ceilalți și astfel pot să își impună punctul de vedere.De asemenea,s-a identificat faptul că în cadrul clasei de elevi deseori au loc conflicte,cele mai des întâlnite fiind cele dintre doi elevi(60% din elevi au răspuns în acest mod).

În ceea ce privește cunoștințele lor despre agresivitate,violență,conflict,70% din elevi considră că a fi agresiv este totuna cu a fi violent,însă în momentul în care au fost solicitați să explice acești termeni nu au știut cum să îi descrie,iar ceea ce credeau unii dintre ei era eronat.

S-a stabilit de asemenea că un procent de 25% din elevi se simt victime ale conflictelor și trăiesc emoții puternice și negative,simțindu-se inferiori,nefiindu-le permis să răspundă,să dea explicații,să se dezvinovățească.

În urma răspunsurilor obținute,au fost identificați 5 elevi ca fiind elevi „problemă”,aceștia recurgând la agresivitate atunci când vine vorba de conflict,considerând că au soluția optimă.

Marea majoritate a elevilor consideră că persoana potrivită să rezolve conflictele este doamna învățătoare în cazul nostru,aceștia găsind sprijin în ea,fapt pentru care a fost întocmit un plan de intervenție,elaborat pentru a satisface nevoile elevilor.

ETAPA EXPERIMENTALĂ

PROGRAM DE INTERVENȚIE ASUPRA MEDIERII CONFLICTELOR

În cadrul etapei experimentale am întreprins o serie de activități care să formeze elevilor abilități de comunicare eficientă în cazul unor situații conflictuale.

MOTIVAȚIE: Soluționarea conflictelor în cadrul grupului se realizează prin colaborarea dintre elevi sau prin intervenția unei terțe persoane.Școala care oferă un mod de controlare a conflictelor stimulează reușitele elevilor în domenii variate.

SCOP: Identificarea reprezentărilor elevilor despre modul de prevenire și gestionare a conflictelor apărute în cadrl grupului.

OBIECTIVE:

Identificarea tipurilor de conflict apărute în cadrul grupului

Recunoașterea reacțiilor care sunt stârnite de implicarea elevilor în conflicte

Înțelegerea reprezentarilor elevilor raportate la cauzele conduitelor agresive sau violente ale elevilor

Analiza opțiunilor elevilor pentru rezolvarea conflictelor

GRUP ȚINTĂ: Clasa I B cu un efectiv de 26 de elevi de la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

Cum ne vedem noi înșine și cum ne percep ceilalți

Obiective urmărite:

Identificarea aspectelor pozitiva și negative ale propriei persoane;

Elevii au fost așezați în cerc,fiecare primind o foaie albă pe care au avut de scriso caracteristică personală și câte un adjectiv despre fiecare coleg în parte.Fără a fi semnate,foile au fost înmânate liderului.A fost citită fiecare fișă în parte cu părerile celorlalți,după care a fost comparată cu propria caracteristică.Astfel,a fost realiată o discuție pe baza acestor caracterizări,explicându-se diferențele de percepere,care constituie baza conflictului interpersonal.Participanții au fost solicitați să intervină cu comentarii,să aprobe sau să dezaprobe părerile celorlalți cu privire la propria persoană.

„Vreau” sau „trebuie”?

Obiective urmărite:

Înțelegerea verbelor „a vrea” și „a trebui”;

În cadrul acestei activități,elevii au avut ca sarcină să se gândească la o situație în care s-au simțit forțați să procedeze într-un anumit mod,pe care trebuie să o expună colegilor.În primă fază,elevii au folosit verbul „a trebui”,după care au fost solicitați să îl înlocuiască cu verbul „a vrea”.După ce și-au expus toți situațiile,li s-a cerut elevolor să spună ce au simțit în momentul în care au rostit verbul „a trebui”.Astfel,participanții au încercat să observe distincția dintre cele două verbe și li s-a explicat faptul că uneori se simt constrânși de situație și se simt obligați să facă acel lucru,dar că de cele mai multe ori acestea au o motivație anume și că verbul „a trebui” trebuie văzut ca un lucru propriu.

Ce este conflictul?

Obietive urmărite:

Exprimarea propriilor puncte de vedere cu privire la conflict.

Elevii au avut de completat o fișă(ANEXA 2),nefiindu-le permis să comunice între ei sau să confrunte ideile.Aceste fișe nu au fost semnate,ci fiecare elev și-a făcut un semn particular,după care au fost îndoite și predate conducătorului.Aceste fișe au fost puse într-un loc fără acces la elevi și vor fi innapoiate la sfârșitul tuturor activităților,dar nu înainte d a copleta aceeași fișă,cu scopul de a compara ideile de la început cu informațiile primite pe parcurs.

Prieten sau dușman?

Obiective urmărite:

Explicarea expresiei „înfățișarea dușmanului

Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6 și dispuși în diferite părți ale sălii de clasă.Aceștia au avut ca srcină realizarea unei statui cu ajutorul propriului corp care să exprime ideievenimente.În fiecare grup a fost desemnat un „sculptor”,care să „modeleze statuile.Această activitate s-a desfășurat sub forma unei competiții,elevii fiind anunțați cu beneficiile de care vor avea parte dacă vor câștiga sau cu pedepsele,în cazul în care vor pierde și că trebuie să realizeze acest lucru în 15 minute.La final,elevii au fost solicitați să dea un nume statuilor,apoi au explicat situația pe care o reprezintă.În primă fază,fieare grup a subminat munca celorlalți considerând că ceea ce au realizat ei trebuie să câștige.În urma acestei activitățili s-a explicat elevilor că a fost greu de luat o decizie,de a stabili câștigătorul,după care au fost solicitați să răspundă la unele întrebări:„Ce ai fi simțit dacă grpa ta ar fi pierdut/câștigat?” , „Cum i-ați văzut pe cei din grupele celelalte?De ce?” .

La finalul activității,elevii au primit recompense egale.

Drumul încrederii

Obiective urmărite:

Conștientizarea importanței încrederii în ceilalți atunci când sunt în conflict

Elevii au fost împărțiți în perechi.Unul dintre coechipieri s-a ținut de partener cu ochii închiși și a fost condus prin sala de clasă,după care rolurile au fost inversate.În următoarea etapă,paticipanții au fost solicitați să meargă singuri,cu ochii închiși,într-un loc stabilit,ghidându-se doar după vocea coechipierului.După acest exercițiu,elevii au fost puși în situația de a explica ce au simțit atunci când au fost sprijiniți de coechipieri și cum s-au simțit atunci când au fost lăsați să meargă singuri,de ce cred cî e necesar să avem încredere în anumite situații conflictuale.În ultima etapă a activității,elevii au completat o fișă(ANEXA 3).

Secretul e secret

Obiective urmărite:

Înțelegerea termenului de „confidențialitate”

Elevii au primit o coală de hârtie pe care au scris un lucru despre ei înșiși pe care nu-l știu colegii.După finalizarea acestei sarcini,foile au fost strânse și pe o foaie de flipchart au fost scrise secretele,fiind numerotate de la 1 la 26.Apoi,elevii au fost solicitați să realizeze cât mai mlte corespondențe între acele secrete scrise,dupăcare au avut ca sarcină identificarea persoanei căreia cred ei că s-ar potrivi acel secret.Elevii care au ghicit cui se potrivește secretul au scris în dreptul numărului numele acelei persoane.La final,după epuizarea soluțiilor,lista a fost reluată și li s-a arătat elevilor cui au aparținut acele secrete.În urma acestui exercițiu,s-a realizat o discuție pe baza secretelor,a confidențialității și li s-a explicat ce este confidențialitatea și că atunci când cineva ne relatează un secret ,acesta poate fi spus doar dacă noi considerăm că acea persoană se află în pericol și are nevoie de ajutor.

Cercul buclucaș

Obiective urmărite:

Formarea deprinderilor de comunicare și soluționare a conflictelor

Identificarea rolului comunicării cu ajutorul limbajului verbal și nonverbal

Elevii au fost împărțiți în grupe de câte 6.Fiecare grupă a format un cerc fără a se ține de mâini.Elevii au avut ca sarcină intrarea în mijlocul cercului,dând mâna cu doi colegi care nu îi sunt alături.Astfel,cercul iniâial a devenit un nod pe care ei au fost solicitați să îl descâlcească,folosindu-se de cuvinte .Apoi,a fost realizat un nou nod pe care au fost nevoiți să îl descâlcească doar folosind cuvântul „nod”.În ultimă fază,au realizat un alt nod,dar d data aceasta au fost solicitți să nu vorbească deloc,să utilizeze limbajul nonverbal.La finalul acestei activități elevii au răspuns la unele întrebări referitoare la modul cum s-au simțit,dacă s-au simțit frustrați,neputincioși și li s-a explicat faptul că unele persoane,printre care și ei,ajung la neînțelegeri,la conflicte datorită faptului că unii înțeleg greșit gesturile noastre sau ceea ce vrem să comunicăm.

Sentimentele noastre

Obiective urmărite:

Însușirea deprinderii de a exprima sentimentele

Conștientizarea faptului că persoane diferite pot avea aceleași sentimente

Pe o foaie de flipchart au avut de scris cuvinte care exprimă diferite emoții.După ce au scris,au realizat un joc de mimă.Un elev a ieșit în față,a ales un cuvânt din acea listă,după care a reprezentat cuvântul respectiv,iar colegii din bancă au încercat să ghicească.Cel care a reușit să identifice acel cuvânt,a ieșit în față și jocul a continuat până s-au epuizat toate cuvintele.

Cu ajutorul acestui exercițiu,elevii au înțeles faptul că unii dintre ei își exprimă mai greu sentimentele și că,îmbogățindu-și vocabularul,le va fi mult mai ușor să le comunice.Acest aspect este important în cazul în care se află într-o situație conflictuală,deoarece pot să exprime cu o mai mare ușurință ceea ce simt.

Eu

Obiective urmărite:

Expunerea sentimentelor fără a aduce acuzații

La începutul acestei activități,elevilor le-a fost clarificat ce înseamnă propozițiile despre propria persoană și când trebuie să fie utilizate.Elevii au fost puși în situația să alcătuiască o propoziție care să sune ușor agresiv,după care au fost solicitați să introducăși pronumele „eu” în acea propoziție.Astfel s-a putut observa faptul că în cazul primului enunț,elevii s-au simțit ușor deranjați.Li s-a explicat elevilor că uneori utilizăm expresii care duc la agravarea situației și de aceea sunt indicate propozițiile cu referire la propria persoană,deoarece nu învinovățește cealaltă persoană implicată în conflict.Așadar,pot comunica ceea ce simt într-un mod netensionat.Cu ajutorul acestui tip de propoziții se pot evita unele conflicte.

Ce știu eu despre conflict?

Obiective urmărite:

Exprimarea propriilor idei despre conflict

Pe o foaie de hârtie,elevii au avut ca sarcină reprezentarea unor conflicte prin desen,după care,fiecare a descris ceea ce a desenat.Au fost identificate elementele comune din fiecare desen,precum și diferențele dintre acestea.Astfel,a putut fi inițiată o conversație în ceea ce privește conflictul,elevii având posibilitatea de a-și exprima propriile păreri.Ei conștientizează ceea ce gândesc ei despre conflict.De cele mai multe ori,conflictul este văzut ca un comportament indezirabil,de aceea este necesar ca elevii să devină conștienți de acest lucru,fapt care duce la un prim pas în rezolvarea conflictelor.

De unde provin conflictele?

Obiective urmărite:

Recunoașterea originilor conflictului

Conștientizarea modului de soluționare a conflictelor

Pe o coală mare de hârtie a fost scris cuvântul „CONFLICT”.Elevii au primit la rândul lor o foaie pe care au rupt-o în bucăți,respectiv numărul literelor ce compun prenumele lor(ex.,dcă o fetiță se numește Maria,ea a rupt hârtia în cinci bucăți,deoarece prenumele ei conține cinci litere).Pe fiecare bucată,au avut de scris câte un cuvânt e care îl asociază cuvântului scris pe coala mare de hârtie.Ulterior,au fost explicate acele cuvinte și s-a stabilit care dintre ele sunt pozitive și care sunt negative,dupăcare au fost solicitați să dea exemple de situații conflictuale pozitive și negative.

Elevii au fost împărțiți în patru grupe de câte șase.Fiecare grupă a primit o anumită sarcină,și anume să răspundă la o întrebare: prima grupa a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict care are loc între noi și prietenii noștri?”,al doilea grup la întrebarea „cum putem rezolva un conflict în școala noastră?”,al treilea grup la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict în clasa noastră?”,iar ultimul grup a răspuns la întrebarea „Cum putem rezolva un conflict între noi și familie?”Pe baza soluțiilor propuse de cele patru grupuri,s-au identificat asemănările și deosebirile dintre acestea.

Dicționarul conflictelor

Obiective urmărite:

Înțelegerea termenului de „conflict”

Elevii au fost împărțiți în perechi,fiecare având o foaie de hârtie.Aceste perechi au avut ca sarcină identificarea cât mai multor definiții referitoare la conflict.După ce au fost epuizate toate ideile,elevii au încercat să alcătuiască o definiție a conflictului,pornind de la ideile scrise de ei pe foaia de hârtie.Apoi,cu ajutorul unui dicționar,s-au confruntat definițiile copiilor cu definiția din dicționar pentru a stabili dacă se întâlnesc puncte comune,fiind întrebați care dintre acele definiții le sunt mai clare.

În cea de-a doua parte a activității,elevii au avut ca sarcină rezolvarea unei fișe(ANEXA 4).

Dinte pentru dinte…

Obiective urmărite

Utilizarea proverbelor în situații conflictuale

Li s-a prezentat elevilor o serie de proverbe și li s-a explicat faptul că unele dintre acestea ne determină să acționăm într-un anuit mod în cazul unui conflict.Elevii au înțeles că din aceste proverbe trebuie săluăm doar ceea ce este constructiv și că nu trebuie să plătim cu aceeași monedă ca în proverbul„Cu ce monedă dai,cu aia primești.”De asemenea,li s-a explicat elevilor că nu trebuie să acționeze în același mod ca și persoana cu care sunt implicați în conflict,ci să găsească un mod eficient de a ieși din conflict.

Nu vreau să aud așa ceva!

Obiective urmărite:

Recunoașterea propriilor reacții în situații conflictuale

În primă fază,li s-a explicat elevilor că în anumite situații conflictuale,acționăm și ne simțim diferit,respirăm mai repede,ne înroșim,tremurăm,vorbim mai răstit.Apoi,elevii au primit o foaie de hârtie și au avut ca sarcină să scrie cât mai multe reacții ce se pot declanșa în timpul unui conflict.

În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte cinci..Această activitate s-a desfășurat sub forma unui interviu.A fost ales „jurnalistul” grupei care a avut ca sarcină să completeze o fișă în timpul în care a luat interviu colegilor din grupă(ANEXA 5).După completarea fișei,s-a purtat o discuție cu privire la reacțiile celorlalți și că aceste reacții duc la accentuarea conflictului și de cele mai multe ori la vioență.

Cum mă simt…?

Obiective urmărite:

Deprinderea de a face deosebire între sentimente,atitudini și comportamente

În prima parte a activității,elevii au fost solicitați să se gândească la utima ceartă în care au fost implicați,discutându-se pe baza acestui eveniment.Elevii au fost întrebați cum s-au simțit în acel moment,cum au tratat acel moment,ce au ândit în acel moment.Cu ajutorul răspunsurilor lor,s-a ajuns la concluzia că,atunci când suntem implicați într-o situație conflictuală,trebuie să fim atenți la sentimentele noastre în primul rând,dar și la sentimentele celor implicați în conflict.

Personajele s-au schimbat

Obiective urmărite:

Conștientizarea însemnătății empatiei în situații conflictuale

Elevii au fost așezați în formă de cerc,dup care au fost solicitați să se descalțe și să îi pună în interiorul cercului.Apoi,aceștia au avut ca sarcină să se încalțe doi pantofi (stângul diferit față de dreptul) ce nu îi aparțin,după care să identifice colegii care poartă perechile pantofilor încălțați de ei.În momentul în care i-au gasit,au format un nou cerc,fiind dispuși cu pantoful stâng lângă perechea dreaptă corespunzătoare.Elevii au putut observa că nu toți s-au potrivit și că la sfârșit au fost foarte puțini care s-au potrivit.Astfel,li s-a explicat elevilor că e foarte important să ținem cont și de sentimentele celorlalți și să încercăm să ne punem în pielea lor pentru a încerca să ne dăm seama de ceea ce simt ceilalți.

De asemenea,elevii au fost solicitați să povestească o situație în care au fost incluși și să încerce să explice ce au simțit atât ei,cât și ceilalți implicați.

Ce nevoi am?

Obiective urmărite:

Deprinderea capacității de a distinge termenii „nevoie” și „dorință”

De cele mai multe ori,între elevi apar conflicte cauzate de confuzia dintre termenii „nevoie” și „dorință”.Astfel,pe o foaie de hârtie,elevii au avut de scris zece lucruri pe care ei le consideră importante,după care au ieșit în fața clasei și au prezentat acea listă,iar aceste exemple au fost scrise la tablă.Mulți elevi au putut observa că au puncte comune cu ceilalți colegi.După finalizarea prezentărilor,elevii au fost solicitați să explice ce înseamnă cuvântul „nevoie” și ce înseamnă cuvântul „dorință”.Li s-a explicat faptul că ne referim la cuvântul „nevoie” atunci când vorbim despre anumite lucruri fără de care nu se poate trăi(aer,apă,mâncare,etc) și că atunci cân vorbim despre „dorință” ne referim la unele lucruri pe care noi le dorim( de ex.,o casă mare,spațioasă).

După explicarea termenilor,elevii au fost puși în situația de a stabili dare dintre lucrurile importante scrise la tablă reprezintă nevoi și care dorințe.Au fost momente în care elevii au fost în contradictoriu,fapt pentru care au fost puși să argumenteze de ce au acea părere.

Avionul buclucaș

Obiective urmărite:

Identificarea lucrurilor importante din viața lor

În viața de zi cu zi,elevii se confruntă mereu cu noi conflicte.Pentru eie esențial să-și cunoască propriile nevoi și să ia cele mai bune decizii.

Elevii au fost puși în situația de a-și imagina că urmează să aibă loc o mare furtună ce se va abate asupra țării lor și care va distruge tot în calea sa.Ei sunt nevoiți să ia un avion care să îi ducă în altă țară,fapt pentru care pe o foaie de hârtie au scrisi cinci lucruri pe care ei le consideră foarte importane și doar pe acestea le pot lua cu ei în marea călătorie.După ce au completat fișa,li s-a spus elevilor că avionul este prea mic pentru atât de multe lucruri i că din aceste cinci lucruri trebuie să aleagă doar unul singur pe care îl pot lua cu ei.Astfel,a fost inițiată o discuție în care au răspuns cum au ales cele cinci lucruri,cum s-au simțit atunci când au auzit că trebuie să rămână doar cu unul,cum au procedat să ia decizia corectă și li s-a explicat faptul că și în situațiile conflictuale este foarte greu de luat decizii optime de rezolvare.

Decizii greu de luat

Obiective urmărite:

Identificarea elementelor care influențează conduita în situații conflictuale

Identificarea soluțiilor optime de luare a celor mai bune decizii în cazul unui conflict

De cele mai multe ori,atunci când ne aflăm în imposibilitatea de a lua decizii,se spun că ne aflăm în dilemă.În prima fază a activității,li s-a explicat ce înseamnă termenul de „dilemă” și au fost puși în situația de a relata un moment din viața lor în care s-au simțit așa.

În partea a doua a activității,elevii au primit o fișă de lucru (ANEXA 6) după care a fost purtată o discuție.Cu ajutorul întrebărilor,elevii au relatat cum au luat acea decizie,dacă ei consideră că decizia luată este singura,sau mai pot exista și altele,și au înțeles că într-o anumită situație nu există doar o singură soluție,ci pot fi găsite mai multe căi de rezolvare.De asemenea,li s-a propus elevilor să își imagineze că sunt certați cu cel mai bun prieten și au fost solicitați să răspundă la unele întrebări,cum ar fi:„Ce ar trebui să faceți să aflați cum se simte prietenul vostru?”. „Cum vă simțiți voi înșivă?”, „În cazul unui conflict este necear să analizam asupra lucrurilor importante pentru noi?”,etc.

Arta de a face față unui conflict

Obiective urmărite:

Evaluarea propriilor progrese în ceea ce privește conflictu

Această activitate are scopul de a oferi încredere în propria persoană și de a da un sentiment de putere elevilor.Aceștia au fost solicitați să realizeze un program de intervenție care să ducă la izbândirea în fața conflictului.Progarmul a fost realizat de fiecare elev în parte,fiecare punctând cele mai importante trei idei.După realizarea programului,fiecare elev a primit o nouă foaie de hârtie în care a reprezentat prin desen o reclamă pentru a-și promova programul.După finalizarea desenelor,acestea au fost prezentate în fața clasei,iar elevii au avut ca sarcină să identifice cui aparțiene desenul.

În partea a doua a activității,elevii au fost împărțiți în grupe de câte 4.Din toate programele propuse,prin tragere la sorți au fost extrase câteva și împărțite grupelor.Elevii au avut ca sarcină să realizeze o activitate care să ducă la îndeplinirea programului,după care câte un reprezentant de la fiecare grupăa ieșit în față și a prezentat activitatea propusă.Înainte de rezentare,au stabilite anumite reguli pentru a oferi încredere clui din fața clasei și anume că,toți ceilalți trebuie să asculte pe cel ce prezintă,discuția nu trebuie întreruptă,întrebările vor fi adresate la sfârșitul prezentării.

A fost purtată apoi o discuție pe baza celor discutate,elevii au fost întrebați cum s-au simțit în postura de lider,cât de greu le-a fost să realizeze acea activitate,etc.

La finalul programului de intervenție,elevilor li s-a înmânat o foaie de hârtie pe care să aștearnă câteva impresii referitoare la activitățile desfășurate,precum și câteva reflecții referitoare la unele aspecte:

care sunt cele mai serioase conflicte ale lor;

să specifice unele idei pozitive în ceea ce privește rezolvarea conflictelor;

să specifice câteva modalități de îmbunătățire în ceea ce privește tratarea situațiilor conflictuale;

ce anume s-a schimbat în cazul lor în urma activităților desfășurate.

III.8.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma cercetării realizate,rezultă faptul că elevii din ziua de azi se confruntă mereu cu diferite tipuri de conflicte și tind să le rezolve într-o manieră agresivă,iar în unele cazuri să le conteste.Aceste acțiuni atrag asupra lor efecte negative precum scăderea stimei de sine,neimplicarea în cadrul activităților,realizarea de alianțe,dificultatea de a lua o decizie.

Prin participarea la activitățile din cadrul programului de intervenție,elevii au căpătat informații noi în ceea ce privește conflictul,au căpătat noi deprinderi de comunicare eficientă,au identificat soluții multiple și au conștientizat efectele pozitive ale conflictului:si-au dezvoltat creativitatea,au învățat să lucreze eficient în grup,au fost capabili să recunoască problemă și să găsească o rezolvare optimă a acesteia,s-au adaptat la realitate.De asemenea,aceste activități au dus la o adaptare optimă în ceea ce privește situațiile conflictuale,au dobândit noi comportamente,și-au ameliorat relațiile cu ceilalți,a avut loc o creștere a stimei de sine,au dobândit într-o oarecare măsură deprinderi de luare de decizii eficiente.

În urma chestionarului aplicat,a reieșit că unii elevi prezintă nivel ridicat de agresivitate,în timp ce alții prezintă nivel ridicat de pasivitate în fața conflictelor apărute.De aceea a fost necesară intervenirea cu ședințele de mediere,în scopul dezvoltării unor atitudini pozitive față de conflict,dezvoltării unor deprinderi de prevenire utilizând o comunicare eficientă.

Se recomandă în mod constant utilizarea în cadrul orelor de Consiliere și orientare a acestor tipuri de activități,deoarece în cadrul unui colectiv de elevi mereu vor apărea situații conflictuale care trebuie ameliorate.Atunci când conflictul nu poate fi evitat,elevii trebuie să fie pregătiți să țină sub control această situație și să obțină beneficii de pe urma acesteia.

Aϲеștі elevi au nevoie de susținere dіn tοatе рunϲtеlе dе vеdеrе ,atât dе рărіnțі șі rudе aрrοріatе ϲât șі dе ϲadrеlе dіdaϲtіϲе, реrѕοanе ϲarе ar trеbuі ѕă-і înțеlеagă șі ѕă-і înϲurajеzе реntru a avanѕa.

În concluzie,lucrarea de față poate crea o premisă pentru emiterea unor strategii și tactici optime de rezolvare a conflictelor în vederea maximizării randamentului inovativ al situațiilor conflictuale prin intermediul metodelor de cooperare.

BIBLIOGRAFIE

Adriana Băban(2000), Domnica Petrovai, Gabriela Lemeni – Consiliere și orientare – Ghidul profesorului, Editura Humanitas Educațional, Colecția Educația

Bocoș, M., Gavra R., Marcu S.D.(2008), Comunicarea și managementul conflictului, Ed. Paralela 45, Pitești,

Conf.Dr. Ana Constantin, Psihopedagogia rezolvării conflictelor

Cornelius, H., Faire, S.(1996), Știința rezolvării conflictelor, Editura Știință si Tehnică, București,

Cristea, Sorin(2000) – Dicționar de pedagogie –Grupul Editorial Litera, Chișinău ,

Malița,M., Teoria și practica negocierilor,Editura Politică,București

M.E.C. Consiliul Național pentru Pregătirea Profesorilor(2001), Managementul conflictului-Ghid pentru formatori și cadre didactice, Seria Calitate în Formare, București

Pânișoară, Ion-Ovidiu(2008), Comunicarea eficientă-ediția a III a,revizuită și adăugită,Polirom, Iași,.

Shapiro,D.( 1998),Conflictele și comunicarea,Editura ARC,București,

Stoica- Constantin A.(2004),Conflictul interpersonal, prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor,Polirom, Iași,

Vintilă,S.(2001),Negociere și soluționare conflictelor,Editura Universității din București,București,

Terta Ioan D.,Considerații privind procedura medierii, Revista de drept comercial nr.3/2002,București

Tomșa,G.(1999),Consilierea și orientarea în școală,Editura Viața Românească, București,

Zlate M. ,Zlate C.(1982),Cunoașterea și activarea grupurilor sociale,Editura Politică,București,

ANEXA 1

Chestionar „Medierea conflictelor în școalǎ”

Răspunde cu sinceritate. Răspunsul tău rămâne confidențial. Opinia ta contează!

Te implici în conflicte care nu te privesc în mod direct?

întotdeauna

uneori

niciodată

nu știu/nu răspund

2. Cât de des crezi că au loc conflicte la tine în clasă?

a. deseori

b. rar

c. niciodată

d. nu știu/nu răspund

3. Cât de des ai fost implicat chiar tu în aceste conflicte?

a. deseori

b. rar

c. niciodată

d. nu știu/nu răspund

4. Te consideri o persoană:

a.agresivă

b. calmă

c. violentă

d. indiferentă

e. nu știu/nu răspund

5. A fi agresiv este totuna cu a fi violent?

a. da

b. nu

c. nu știu/nu răspund

6. Care consideri că este forma de agresivitate ce o întâlnești cel mai des în școala / clasa ta? Alege doar UNA SINGURĂ!

a. lovirea cu obiecte

b. insultare

c. bătaia

d. tonul ridicat

e.împinger

7. În ce măsură te consideri o victimă a violenței din școala ta?

a. în totalitate

b. într-o mare măsură

c. într-o oarecare măsură

d.deloc

8. Ce fel de conflicte se petrec mai des în școala ta?

a. între un elev și clasă

b. între un elev și profesor

c. între un grup de elevi și clasă

d. între doi elevi

e. între elevi și părinți

9. Cât de mult te afectează aceste conflicte?

a. foarte mult

b. destul de mult

c. destul de puțin

d. deloc

10. Cine crezi că ar fi capabil să rezolve conflictele din clasa ta? (întrebare deschisă)

ȘCOALA:

GENUL: Feminin Masculin

VÂRSTA:

CLASA:

ANEXA 2

FIȘĂ DE LUCRU

Ce credeți că reprezintă conflictul?

Când aud cuvântul „conflict”,mă gândesc la…………?

Dacă sunteți într-un conflict cu un prieten cum credeți că puteți rezolva acest conflict?

Cuvintele „conflict” și „violență” sunt cuvinte cu înțeles asemănător?Daca da,de ce? Dacă nu,de ce?

ANEXA 3

DRUMUL ÎNCREDERII

Îmaginează-ți că acum o săptămână te-ai certat cu prietenul/prietena cel/cea mai bun/ă și acum simți că nu mai ai încredere în el.Însă ai vrea totuși săte împaci cu el.Ce ar trebui să faci ca tu și prietenul tău să învățați să aveți încredere unul în celălalt?

Descrie o situație în care ai apelat la ajutorul cuiva.

ANEXA 4

DICȚIONARUL CONFLICTELOR

Citiți cazurile de mai jos și stabiliți dacă sunt conflicte sau nu.Argumentați de ce.

„Maria,Ioana și Bianca vorbesc în timpul orei de română,deranjând-o.Domnul profesor se enervează și hotărăște să le aplice o pedeapsă.Vor șterge tabla timp de o lună.”

„Alexandrei îi place mereu să se uite la desene animate înainte de culcare,doar că în seara aceasta a exagerat,trecând cu mult peste ora admisă de părinți.Dar mama sa îi spune să se culce,însă Alexandra refuză să facă acest lucru.Mama sa se înfurie,scoate televizorul din priză și țipă la ea:„Nu mai ai voie la televizor timp de o săptămână!”

„În timpul pauzei,elevii se împart în mai multe grupuri,fiecare discutând,râzând ,deținând alte activități,fără a-și acorda atenție,ignorându-se total.”

„Ioana și Gabi sunt prieteni foarte buni.După autodictare,Ioana îl acuză pe Gabi că a luat calificativ foarte bun datorită ei,că ea l-a ajutat cum să învețe.Gabi încearcă să îi explice că și el a învățat la fel de mult pentru acea autodictare,însă Ioana ridică vocea la el,continuând să îl acuze.”

ANEXA 5

NU VREAU SĂ AUD AȘA CEVA!

ANEXA 6

DECIZII GREU DE LUAT

Citiți următoarele situații(dileme) și încercați să luați o decizie referitoare la modul în care puteți acționa:

Vă jucați cu mingea în curtea școlii.Unul dintre prietenii tăi lovește cu putere mingea,care ricoșează într-un geam,spărgându-l.Apare portarul și întreabă cine a spart geamul.

Cum ai proceda tu în această situație?Ce decizie ai lua?

Colegul tău de bancă a primit cadou de ziua lui un stilou frumos.În timpul pauze,observi că un alt coleg ia stiloul și îl pune în ghiozdanul său.Nu știi dacă el vrea să fure stiloul colegului tău de bancă sau dacă doar i l-a luat pentru a-i face o farsă.

Ce ai face tu în această situație?

Mama ta îți interzice să vorbești cu copilul unor vecini pe motiv că este neîngrijit.În drumul spre casă,te întâlnești cu acel copil care te roagă să îl ajuți într-o anumită problemă,spunându-i că nu are pe altcineva cu cine să vorbească și că nu are cui cere ajutorul.

Cum procedezi?