Managementul Cnr 2015 1 Verif [603090]

Managementul
rețelelor radio de
luptă
De adăugat:
1. O schemă radio grafică
2. Semnele grafice pentru radio
3. Caracteristici tipice de directivit ate ale antenelor

Managementul rețelelor radio tactice
2
Cap. 1. Rețele radio de luptă
1.1 Introducere
Termenul de c omunica ții radio ( sau radiocomunica ții) reprezintă domeniul care se
ocupă cu transmiterea /emisia și recep ția la distan ță a informa ției, sub formă de sunete, date
sau imagini , cu ajutorul undelor electromagnetice. Sistem ul de radiocomunica ții reprezintă un
complex de echipamente și instala ții interconectate prin func țiuni specifice, realizat în scopul
stabilirii și menținerii legăturilor la distan ță prin unde radio.
Pentru realizarea legăturii între coresponden ții afla ți în raioane de dispunere
(amplasamente, centre de comunica ții și/sau puncte de comandă) sau în mi șcare (vehicule C2,
mașini de luptă și utilizatori mobili individuali) , pe câmpul de luptă modern se utilizează
echipamente radio militare cu func țiuni specifice .
În compara ție cu comunica țiile organizate prin alte categorii de mijloace, comunica țiile
radio prezintă o serie de avantaje dintre care, cele mai importante sunt:
• informa ția se transmite fără a avea nevoie de u n canal fizic special construit pentru
această legătură ;
• instalarea mijloacelor radio și stabilirea legăturii se poate face în timp scurt;
• legătura radio se poate men ține atât din sta ționare cât și în mișcare;
• informa ția transmisă poate fi recep ționată simultan de mai mul ți coresponden ți;
• legătura radio se poate realiza peste sau într -un teritoriu pentru care nu există control
administrativ (controlat de inamic, de ex.) sau în zone greu accesibile;
• pe o legătură radio se pot transmite simultan a mai mult e tipuri de informa ții (voce,
date, imagini et c.).
Pentru anumite elemente de dispozitiv și în diferite faze ale opera țiilor, comunica țiile
radio reprezintă uneori singurul mijloc de legătură.
Comunica țiile radio prezintă și unele dezavantaje, impuse de caracteristicile tehnice
ale echipamentelor. Cel e mai importante sunt următoarele:
• posibilitatea cercetării, interceptării, inducerii în eroare și perturbării legăturilor radio
prin ac țiuni specifice de război electronic și SIGINT (SIGnal INTelligence )
desfă șurate de către inamic;
• posibilitatea determin ării locul ui de dispunere a sta țiilor radio care lucrează în emisie
de către inamic și implicit posibilitatea scoate rii din func țiune prin lovituri aeriene,
de artilerie și rachete telecomandate sau prin ac țiunea elementelor de cercetare
diversiune;
• depend ența calită ții și continuită ții legăturii de condi țiile de propagare a undelor
electromagnetice, de perturba țiile electrice și electromagnetice din atmosferă;
• posibilitatea interferării reciproce între sta țiile radio proprii, în condi ții
necorespunzătoare de instalare, exploatare și compatibilitate electromagnetică;
• rate de transfer a datelor mai mici decât cele realizate prin solu ții cablate;
• reducerea distan ței de legătură (până la 30%) la lucrul în salt de frecven ță și pe timpul
deplasării.
Aceste deza vantaje se pot limita prin executarea unui management eficient al
echipamentelor precum și prin aplicarea strictă a măsurilor de protec ție a legăturilor radio.

Managementul rețelelor radio tactice
3
1.2 Terminologie specifică
Mijloacele radio pot fi clasificate după posibilitatea de a fi transportate, după puterea
emițătoarelor, gama de frecven țe sau după alte caracteristici tehnice. În raport cu posibilitatea
de a fi transportate, mijloacele radio pot fi mobile, transportabile și/sau sta ționare.
• Mijloacele radio mobile sunt echipamente portative, portabile sau instalate pe au –
tomobile, autocamioane, platforme de luptă (tancuri, transportoare, avioane, elicoptere și
nave). Marea majoritate a mijloacelor radio din înzestrarea ar matei române sunt mobile
și sunt exploatate în variantele: portative (de mână), portabile (transportabile samarizat)
și vehiculare (montate pe vehicule sau platforme de luptă). Acest tip de mijloace de
radiocomunica ții sunt tot timpul pregătite de lucru sau pot fi foarte rapid puse în
funcțiune.
• Mijloacele radio transportabile (semi -mobile) sunt acelea care echipează containere de
comunica ții destinate să realizeze sau să înlocuiască centre de comunica ții cu mobilitate
redusă (de nivel operativ sau strategi c). Acestea se pot transporta în containere sau
ambalaje dar au posibilitatea să fie pregătite în timp relativ scurt pentru lucru.
• Mijloacele radio sta ționare sunt echipamentele care se instalează în încă peri (adăposturi)
special amenajate și nu permit l ucrul din mers. Caracteristicile de lucru ale acestora țin
cont de locul de amplasar e.
Mijloacele radio sunt utilizate într -o gamă largă de aplica ții terestre, maritime sau
aeriene. În aceste aplica ții se utilizează mai multe tehnologii radio .
Din punct de vedere al puterii de emisie, mijloacele radioelectronice realizează puteri
într-o gamă largă de valori, de la 100 mW până la valori de peste 10 kW.
În func ție de specificul activită ților, mijloacele radio militare pot lucra în următoarele
game de frecven țe: unde medii – UM (MF – Medium Frequency ), unde scurte – US (HF –High
Frequency ), unde ultrascurte – UUS (VHF – Very High Frequency ), unde decimetrice – Udm
(UHF – Ultra High Frequency ), unde centimetrice – Ucm (SHF – Super High Frequency ),
unde milimetrice – Umm (EHF – Extra High Frequency ).
Domeniul de frecven țe utilizat pentru comunica țiile radio (wireless) cuprinde oscila ții
electromagnetice de la 30 kHz la 300 GHz și este împăr țit, în 12 game (benzi) de frecven țe.
Pentru comunica ții pe unde electromagnetice se folosesc atât frecven țe mai mici de 30 kHz
(de exemplu pentru comunica ții cu submarinele aflate în imersiune) cât și frecven țe mai mari
de 300 GHz (de exemplu comunica ții prin LASER). Cu toate acestea, domeniul cel mai utilizat
este cel al undelor radio, domeniu care, datorită diversită ții de tehnologii și de utilizatori are
nevoie de reguli de acces la resursele de frecven ță, reguli stabilite la nivel na țional, regional
și monAdial.
Tabelul 1. Spectrul electromagn etic
Gama (Română) Abrev.
Ro Frecven ța (Hz) Lungimea de undă
(m) Abrev.
En Gama (Engleză) Unde hertziene Unde de frecven ță
infrasonoră UFI < 3×101 > 107 ELF Extremely Low
Frequency
Unde de frecven ță
sonoră UFS 3×101…3×102 107…106 SLF Super Low
Frequency
Unde foarte lungi
(miriametrice) UFL 3×102…3×103 106…105 VF/
ULF Voice Freq
Ultra Low Freq
3×103…3×104 105…104 VLF Very Low
Frequency

Managementul rețelelor radio tactice
4
Unde r adio Unde lungi
(kilometrice) UL 3×104…3×105 104…103 LF Low Frequency
Unde medii
(hectometrice) UM 3×105…3×106 103…102 MF Medium
Frequency
Unde scurte
(decametrice) US 3×106…3×107 102…101 HF High Frequency
Unde ultrascurte
(metrice) UUS 3×107…3×108 101…1 VHF Very High
Frequency Micro unde Unde
decimetrice Udm 3×108…3×109 1…10-1 UHF Ultra High
Frequency
Unde
centimetrice Ucm 3×109…3×1010 10-1…10-2 SHF Super High
Frequency
Unde
milimetrice Umm 3×1010…3×1011 10-2…10-3 EHF Extremely High
Frequency
Infra
ro șii Infraro șii
C IRC 3×1011…1014 10-4…3µm FIR Far Infrared
Infraro șii
B IRB 1014…2,14×1014 3µm…1,4µm MIR Moderate
Infrared
Infraro șii
A IRA 2,14×1014…4×1014 1,4µm…0,75 µm NIR Near Infrared
Unde luminoase
vizibile LV 4×1014…7,5×1014 0,75µm…0,4 µm VL Visible Light
Ultra
violete Ultraviolete
A UVA 7,5×1014…9,55×1014 0,4µm…0,315 µm
NUV
EUV Near Ultraviolet
Extreme
Ultraviolet Ultraviolete
B UVB 9,55×1014…1,07×1015 0,315µm…0,28 µm
Ultraviolete
C UVC 1,07×1015…3×1015 0,28µm…0,1 µm
Raze X X 3×1016…3×1020 0,01µ m…1 pm SX,
HX Soft X -rays,
Hard X -rays
Raze
γ γ > 3×1020 < 1pm γ Gamma Rays

Tipul legăturii radio între doi coresponden ți terminali ai liniei radio poate fi:
• nemijlocit – legătur ă realizată direct între sta țiile radio a doi sau mai mul ți
coresponden ți.
• prin intermediar i – comunicare a ajunge la destinatar prin intermediul unei alte
stații radio sau al unui complex de aparatură radio (emi țătoare și receptoare
separate). Sta țiile radio intermediare pot executa retransmitere sau retransla ție
și se folosesc în următoarele situa ții:
• pentru legătura între coresponden ții care se găsesc unii fa ță de al ții la distan țe ce
depă șesc bătaia (distan ța maximă de legătură) stațiilor radio;
• când legătura nemijlocită este îngreunată de condi țiile ne favorabile de propagare
a undelor electromagnetice;
• când pentru realizarea legăturii prin mijloace radio cores ponden ții întrebuin țează
stații care lucrează în game de frecven țe diferite;
• pentru mascarea legăturii prin mijloace radio;
• ca măsură de protec ție a legăturii împotriva bruiajului radio creat de inami c.
Retransmiterea este procedeul utilizat în tipul de legătură prin intermediari în care
prelucrarea semnalului informa țional la nivelul punctului intermediar se realizează până la
nivelul benzii de bază.

Managementul rețelelor radio tactice
5
Retransla ția este procedeul utilizat în tipul de legătură prin intermediari în care
prelucrarea semnalului informa țional la nivelul punctului intermediar se realizează până la
nivelul frecven ței intermediare (radiofrecven ță).
Procedeele tehnico -organizatorice folosite în comunica țiile radio militare sunt
direc ția și rețeaua radio.
• Direc ția radio asigură legătura (nemijlocită sau prin sta ții intermediare) doar între doi
coresponden ți; procedeul este folosit în special atunci când între cei doi coresponden ți
trebuie să se transmită fluxuri mari de informa ții sau atunci când sunt necesare legături
mai stabile prin care se transmit informa ții de mare importan ță.
• Rețeaua radio este procedeul de organizare a liniilor radio la care participă cel pu țin trei
cores ponden ți, între care se stabilesc reguli de transmitere a informa ției. Acest procedeu
se adoptă în principiu în cadrul e șaloanelor mici când se organizează linii de comunica ții
radio cu un număr redus de mijloace, precum și pentru asigurarea nevoilor de co operare.
Din punct de vedere al numărului de frecven țe (canale) de lucru repartizate unui mijloc
radio pentru a stabili legătura radio, a transmite și recep ționa informa ția, există următoarele
situa ții:
• reparti ția unei singure frecven țe (ex. legături clasice în simplex , semi -duplex );
• reparti ția a câte două frecven țe:
• una pentru emisie și una pentru recep ție (ex. duplex , full -duplex );
• una pentru canalul de management și apel și una pentru canalul de date (ex.
conceptul trunk);
• reparti ția unui grup de frecven țe (ex. modu rile de lucru ALE 2G sau 3G) rețeaua
va testa frecven țele din grup pentru a identifica frecven ța optimă pentru legătură
dar pe timpul legăturii va lucra doar pe o frecven ță (în regim semi -duplex ) sau
două (în regim duplex ) din grupul respectiv ;
• reparti ția unui set de frecven țe (pentru modul de lucru salt în frecven ță); pe
timpul unei legături, re țeaua / direc ția va lucra pe toate frecven țele din setul de
salt;
În fiecare direc ție (re țea) radio, una din sta ții este stație radio principală (de obicei
stația radio a e șalonului superior sau sta ția stabilită de e șalonul care organizează sistemul de
comunica ții radio, în cazul re țelelor sau direc țiilor în care lucrează coresponden ți cu
subordonare diferită). De cele mai multe or i stația radio principală este și stație de control a
rețelei (NCS – Net Control Station ) având rolul de a supraveghea traficul radio și de a menține
disciplina radio în re țea.
1.3 Rețele radio de luptă (CNR1)
Rețelele radio de luptă (CNR – Combat Net Radio) sunt re țele radio pentru mediul
tactic. În unele lucrări sunt descrise ca rețele radio tactice. Astăzi, î n Armata României, re țelele
radio de luptă se pot realiza cu sta ții radio care apar țin mai multor genera ții de dezvoltare
tehnologică. Întrucât fiecare genera ție are capabilită ți specifice de comunica ții, din punct de
vedere al interoperabilită ții apar o serie de probleme. Caracteristicile principale ale celor 3
genera ții sunt:

1 CNR = combat net radio = re țeaua radio tactică = rețea radio de luptă

Managementul rețelelor radio tactice
6
• stații radio analogice: fără capabilită ți de secretizare, lucru doar în frec vență fixă;
• stații radio digitale: cu salt în frecven ță și capabilită ți limitate de secretizare;
• stații radio definite software (Software Define Radio – SDR2): cu salt de frecven ță,
ALE3 și capabilită ți îmbunătă țite de secretizare.
Func ția principală a sistemului realizat cu rețelele radio de luptă este ace ea de a asigura
transmisiuni vocale pentru sistemele C24. Func ția secundară o reprezintă asigurarea
transmiterilor de date, atunci când cerin țele de comunica ții depă șesc posibilită țile sistemelor
speciali zate pentru transmisii de date sau pe cele ale sistemului de sprijin de campanie. În
majoritatea re țelelor de comunica ții C2, transmiterile vocale sunt mai importante decât
transmiterile de date. Cerin țele curente de transmiteri vocale în rețelele C2 consumă o mare
parte din timpul operativ, rămânând pu țin timp pentru transmiterile de date. Cu toate acestea,
în ultimul timp, odată cu introducerea în câmpul tactic a mai multor aplica ții pentru facilitarea
transferului de informa ții pentru C2, se constat ă o tendin ță semnificativă de creștere a
traficului de date.
Pentru fiecare dintre cele trei genera ții de sta ții radio , pentru adaptarea legăturilor radio
la condi țiile specifice ale terenului există variante constructive care utilizează puteri și game
de lucru diferite.
Din punct de vedere al benzii frecven țelor de lucru utilizate, sta țiile CNR se împart în
următoarele categorii:
• stații pe unde scurte, frecven țe înalte (HF);
• stații pe unde ultrascurte, frecven țe foarte înalte (VHF);
• stații pe frecven țe ultraînalte (UHF);
• stații multibandă (HF+VHF+UHF)
Dintre acestea , cele mai utilizate sunt sta țiile pe unde ultrascurte.
Sistemele radio realizate cu sta ții digitale și/sau definite software pot realiza interfa ța
cu sistemul de comunica ții de sprijin (RCSC5 a SICID6) prin dispozitive de interfa țare
specifice (NRI7). În prezent, pentru interconectarea re țelelor radio cu re țeaua de comunica ții
de sprijin de campanie, în Armata României se utilizează următoarele solu ții de interfa țare:
• CNRA8;
• CNRI9;
• HUB tactic (Harris RF 6100);
• NAU10(MNAU11);
• TETRA12.
Aceste tipuri de interfe țe permit unui utilizator CNR care utilizează o sta ție digitală sau

2SDR = Software Define Radios – Stații radio definite software
3ALE = Automatic Link Establishment = stabilirea automată a legăturii
4C2 = Comandă și control
5RCSC = Re țeaua de Comunica ții de Sprijin de Campanie
6SICID = Sistem Integrat de Comunica ții și Informatică Desfă șurabil
7NRI = Net Radio Interface = interfa ță pentru re țea radio
8CNRA = Combat Net Radio Access = Interfa ță pentru interconectarea automată a CNR la RCSC
9CNRI = Combat Net Radio Interface = Interfa ță pentru interconectarea CNR prin operator
10NAU = Network Acc ess Unit – Unitate de acces în re țea
11MNAU = Mesh Network Access Unit – Unitate de acces în re țea grătar
12TETRA = TErrestrial Trunked RAdio

Managementul rețelelor radio tactice
7
definită software să se interconecteze cu abona ții telefonici ai re țelelor din aria de opera ții.
Pentru asigurarea conexiuni lor fizice necesare, dispozitivul NRI se amplasează în aceea și
locație cu comutatorul din RCSC sau cu o sta ție HCDR13 din componen ța rețelei pentru
transmisii de date de bandă largă.
1.4 Clasificarea re țelelor radio
Din punct de vedere al procesului de planific are, re țelele radio ale unui e șalon sunt de
două feluri:
• organizate de respectivul e șalon;
• organizate de e șalonul superior.
Din punct de vedere al apartenen ței abona ților la e șaloanele deservite de re țele se
întâlnesc următoarele situa ții (tabel 2 ):
• Rețele care interconectează abona ți radio dintr -un singur e șalon. Este cazul
direc țiilor realizate pentru ac ționarea prin radio a unor sta ții din celelalte tipuri
de re țele sau a re țelelor interne ale punctelor de comandă.
• Direc țiile de acces au rolul de a p relungi legătura radio (prin retranslatare) în
centre de comunica ții, puncte de comandă sau diverse amplasamente unde, din
condi ții de securitate a comunica țiilor, reducerea amprentei electromagnetice
sau de propagare a undelor electromagnetice, nu pot fi amplasate sta țiile radio
ale celorlalte tipuri de re țele. Pentru distan țe de până la 1 -2 km, este însă de
preferat ca ac ționarea să se realizeze prin cablu și nu prin solu ții radio.
• Rețele interne ale punctelor de comandă sunt alcătuite din abona ți care își
desfă șoară activitatea în punctele de comandă. Ele au rolul de a asigura legături
mobile pentru statul major în aria de amplasare a PC -urilor. Se realizează de
obicei cu echipamente radio portative, cu puteri foarte mici, în banda UHF,
similare ca mărim e și func ționalitate cu telefoanele mobile din telefonia
celulară. Dacă mediul tactic permite, aceste re țele pot fi înlocuite cu
echipamente terminale din re țele de tip SCRA 14 sau din re țele de tip trunk (ex.
TETRA). Avantajul unor asemenea solu ții constă î n asigurarea mai multor
servicii și în posibilită țile crescute de integrare și interconectare a abona ților
dintr -o arie mai mare de servicii. Dezavantajul pentru mediul tactic constă în
aceea că solu țiile trunk sau SCRA sunt susceptibile la a fi mult mai u șor
contracarate de către inamic deoarece, datorită func ționării intense sau continue,
stațiile de bază produc amprente electromagnetice u șor de descoperit.
• Rețele care interconectează abona ți din două e șaloane , unul subordonat direct
celuilalt . Sunt cele mai des întâlnite re țele. Din această categorie fac parte
rețelele de comandă, ale cercetării, ale șefilor de armă , ale logisticii precum și
rețelele organizate pentru deplasare în vederea resubordonării. Abona ții radio ai
acestui tip de re țea sunt reprezentan ții structurilor comandate (reprezentan ții
eșalonului inferior) împreună cu unul sau mai mul ți reprezentan ți ai structurii
eșalonului de comandă (reprezentantul / reprezentan ții eșalonului superior).

13HCDR = High Capacity Data Radio – Stație radio de date de mare capacitate
14SCRA = Single Chanal Radio Access – Sistem de acces radio pe un singur canal

Managementul rețelelor radio tactice
8
SRP15 (NCS 16) este întotdeauna de la e șalonul s uperior (e șalonul care
organizează re țeaua).
• Rețele care interconectează abona ți peste un e șalon – cazul tipic al re țelelor de
serviciu. Abona ții radio ai acestui tip de re țea sunt reprezentantul structurii
eșalonului de comandă (reprezentantul / reprezen tanții eșalonului superior) și
reprezentan ții structurilor comandate de e șalonul inferior (reprezentan ții celui
de-al doilea e șalon inferior). Aceste re țele se organizează pentru ca structura de
forțe decapitată să se resubordoneze cu un e șalon mai sus.
• Rețele care interconectează abona ți radio din cel pu țin trei e șaloane. Re țelele
sunt organizate de modulul de comunica ții al celui mai înalt e șalon. În
continuare sunt prezentate pe scurt caracteristicile câtorva tipuri de re țele din
această categorie.
• Rețele de informare meteo sau în științare-alarmare. Scopul acestor re țele este
acela de a realiza o structură de informare în care elementul principal, de la care
se difuzează informa ția, se află la e șalonul cel mai ridicat. De cele mai multe
ori aceasta este o rețea de difuziune de tip simplex în care, la e șalonul cel mai
ridicat se află un emi țător radio, iar la structurile subordonate sunt utilizate doar
receptoare.
• Rețele de date sau pentru transmisii de pachete. Scopul acestor re țele este de a
transmite informa ții sub formă digitizată între diferitele entită ți ale câmpului de
luptă (ordine, informări, imagini, raportări automate ale pozi ției, etc.). Ele sunt
realizate de obicei cu echipamente de nouă genera ție care permit interconectarea
abona ților de la mai mult de două e șaloane în re țele wireless de arie largă.
Identificarea abona ților în re țea se realizează cu ajutorul adresei IP iar
transmiterea informa țiilor se realizează utilizând principiile IT.
• Rețele pentru accesul abona ților radio în re țeaua tele fonică. Acestea lucrează pe
principiul punctelor de acces radio (PAR). În aria de opera ții (AO) se dispun
mai multe PAR la care, în func ție de condi țiile de propagare și de caracteristicile
de lucru radio (CLR) se pot interconecta abona ții rețelelor radio. Există mai
multe solu ții tehnologice de interconectare a abona ților radio (mobili) cu
abona ții telefonici (fic și). Acestea sunt prezentate în capitolul CAP .
• Rețelele pentru tranzit prin AO. Sunt re țele care interconectează structurilor
luptătoare sau de sprijin care tranzitează AO cu gruparea de for țe care
desfă șoară ac țiuni în respectiva arie de opera ții. Ele sunt necesare pentru
coordonarea deplasării, informarea unită ților din AO și stabilirea traseului de
tranzitare prin AO în scopul evitării fratricidului.
• Rețele cu abona ți ai structurilor din afara for țelor luptătoare (ex. re țele cu
abona ți ai structurilor teritorial administrative și rețele sociale).
Tabelul 2. Distribu ția abona ților re țelelor pe e șaloane
Distribu ția
abona ților Tipuri de rețele / direc ții Alocarea abona ților în func ție de e șalonul care
organizează re țeaua
Abona ți ale re țelelor
organizate de e șaloanele Abona ți ale re țelelor
organizate de

15SRP – stație radio principală
16NCS = Net Control Station – Stație pentru controlul rețelei

Managementul rețelelor radio tactice
9
superioare eșalonul nostru
E+n E+2 E+1 E 0 Alte
* E 0 E-1 E-2 Alte
*
Pe un singur
eșalon Direc ții de ac ționare x x
Rețele interne ale PC, CC, … x x
Pe două
eșaloane
consecutive Rețele de
comandă Rețele pentru conducerea opera țiilor x x x x (x)
Rețele ale șefilor de arme x x x x (x)
Rețele pentru deplasare în coloană x x x x (x)
Rețele pentru resubordonare x xy y xy xy (xy) y
Rețele de cooperare x x x x (x)
Rețele ale cercetării x x x x (x)
Rețele ale armelor de sprijin x x x x (x)
Rețele ale logisticii x x x x (x)
Rețele pentru evacuare tehnică x x x x (x)
Rețele pentru evacuare medicală x x x x (x)
Peste un e șalon Rețele de serviciu x x x x
Pe 3 sau mai
multe e șaloane Rețele de date x x x x x x x
Rețele de transmisii de pachete x x x x x x x
Rețele pentru tranzit prin AO x x x
Rețele pentru informare / în științare x r r r x r (x)
Rețele pentru opera ții psihologice x r r x r (r)
Rețele pt. accesul ab. radio în re țeaua telefonică x x x x x x x
Cu structuri din
afara for țelor Rețele administrative (cu autorită țile teritoriale) x x x x
Rețele / direc ții cu țara / pentru servicii sociale x x x x
r – poate fi receptor; x – stație radio; E=e șalon; E0 – eșalonul pe care îl deservim; E+1 – eșalonul superior; E -1 –
eșalonul inferior, …
(x) – abona ți ai re țelelor de nivel batalion / similare; Alte* – alte structuri din afara structurii de for țe armate, cu care
se cooperează administrativ sau cu care se fac legături sociale; y – eșalonul căruia i se resubordonează.

Din punct de vedere al func țiunilor și organizării, re țelele HF sunt similare re țelelor
VHF. Cele mai multe re țele HF sunt organizate ca o rezervă (dublură) a re țelelor VHF. Pe
câmpul de luptă, re țelele C2 HF se utilizează întotdeauna ca mijloc de comunica ție radio
secundar. Re țelele HF sunt planificate și utilizate atunci când gradul de dispersie al abona ților
deservi ți este mai mare decât cel posibil a fi acoperit cu sisteme VHF.
Datorită specificului propagării pe frecven țe ultraînalte, pentru opera ții terestre,
rețelele UHF se planifică în scopul realizării legăturilor interne, într -un raion cu arie redusă.
În această bandă de frecven țe se planifică și cele mai multe legături sol aer.
Întrucât distan țele de comunica ții de la bazele principale de asig urare medicală la
punctele înaintate de prim -ajutor sunt mari, unită țile medicale necesită sisteme de comunica ții
dedicate pe unde scurte.
La eșaloanele tactice, legăturile radio se asigură în special17 cu sta ții de putere mică în
gama HF, VHF și UHF. Conform regulamentelor în vigoare, în armata română se pot organiza
următoarele tipuri de re țele (direc ții):
• pentru conducerea unită ților, subunită ții de cercetare, deta șamentelor cu diferite
destina ții;
• pentru conducerea subunită ților de artilerie și artilerie antiaeriană;
• pentru conducerea subunită ților de geniu, chimice și îndrumare a circula ției;

17Se pot utiliza puteri crescute doar pentru cre șterea calită ții legăturii sau pentru realizarea de legături
pe distan țe ma i mari decât cele din fâ șia de ac țiune a eșalonului tactic

Managementul rețelelor radio tactice
10
• pentru cooperarea între diferitele elemente ale dispozitivului de luptă;
• pentru coordonarea activită ților punctelor de comandă;
• pentru legături interioar e în punctele de comandă;
• pentru administrare și logistică.
În tabel ele 3 și 4 este prezentată compunerea tipică a re țelelor radio organizate la
nivelul diviziilor și brigăzilor din armatele moderne [CNR] .
În func ție de situa ția tactică, de încadrare și de dotarea cu tehnică, în cadrul procesului
de planificare a comunica țiilor radio, se va lua în considerare implementarea unui număr mai
mare sau mai mic de re țele, grupate pe 3 categorii: de comandă și control, de cercetare și
administrativ -logistice [F.T.-10].
1.4.1 Rețele de comandă și control (C2).
Rețelele de comandă și control (C2) sunt re țele operative de conducere. La rândul lor,
acestea pot fi împăr țite în func ție de destina ție: de manevră, de sprijin cu foc, de aviație, de
artilerie, de geniu , etc. Fiecare unitate trebuie să î și realizeze propriul sistem de re țele C2. În
acela și timp, abona ții rețelelor C2 ai unei unită ți (eșalon) sunt abona ți ai re țelei C2 a e șalonului
superior (pentru a realiza legătura peste un e șalon – a se vedea mai jos re țelele de serviciu ).
Cooperarea dintre diferite elemente ale dispozitivului de luptă se realizează tot cu re țele
organizate pentru conducere (C2).
Categoriile de r ețele care se vor prezenta în ace astă lucrare au rolul de a exemplifica
regulile de constituire a rețelelor radio. Organizarea re țelelor depinde de situa ția tactică, de
cerin țele e șalonului superior , de echipamentul disponibil , și, în situa ții reale, la acela și tip de
structură deservită pot rezulta sisteme diferite .
În categoria re țelelor de comandă și control se întâlnesc următoarele tipuri de re țele:
1. Rețele radio pentru conducere a ac țiunilor de luptă desfă șurate de for țele din
subordine:
• rețele pentru conducerea unită ților / subunită ților luptătoare;
• rețele pentru legături interioare în cadrul punctel or de comandă ;
• rețele pentru interconectarea punctelor de comandă ;
• rețele pentru conducerea opera țiilor;
• rețele pentru conducerea opera țiilor e șalonului doi ;
• rețele de serviciu – rețele de comandă prevăzute a intra în func țiune atunci când
dispare o verigă în lan țul de comandă și abona ții rețelei trebuie să se re –
subordoneze e șalonului superior .
2. Rețele radio pentru cooperare – se organizează din timp pentru situa ții specifice de
cooperare precum:
• cooperarea cu alte grupări de forte ;
• cooperare la flancuri ;
• cooperare la jonc țiune;
• cooperare la contraatac ;
• cooperare anti -desant ;
• cooperare cu alte categorii de for țe;
• cooperare cu alte structuri guvernamentale ;
• cooperare cu structuri aliate .
3. Rețele specializate , organizate pentru comanda for țele de sprijin de l uptă:

Managementul rețelelor radio tactice
11
• rețele ale șefilor de arme (Ge, Ch, Art.T., Art. AA, CBRN, CIS, …) ;
• rețele pentru comanda și controlul for țelor de sprijin ;
• rețele pentru conducerea focului .
4. Rețele de transmitere a datelor sub formă de pachete – sunt re țele utilizate în special
pentru transmiterea datelor. Peste datele tranzitate în aceste re țele se poate pune și
voce (exemplu VoIP), dar scopul principal a al acestora este să asigure transferul de
informa ții necesare pentru sistemele de prelucrare a datelor din punctele de comandă,
platformele individuale și alte elemente ale sistemului (exemplu: senzori, puncte de
decizie, trăgători) . Exemple de asemenea re țele sunt:
• rețele HCDR cu tehnologie Ethernet ;
• rețele CNR cu modem -uri de date .
5. Alte tipuri de re țele radio :
• rețele de acces – rețele care facilitează interconectarea abona ților radio cu
abona ții telefonici prin intermediul Punctelor de Acces Radio (PAR) unde se
instalează NRI -uri;
• rețele pentru legătur a în coloană ;
• rețele pentru legătura coloanei care se deplasează cu e șalonul su perior ;
• rețele de tranzit (pentru legătura coloanei de deplasare cu for țele amice din
zonele tranzitate) ;
• direcții de ac ționare – direc ții realizate cu sta ții VHF sau UHF de putere mică
pentru a ac ționa sta ții de putere mare astfel încât să îndepărteze stația de putere
mare de punctul de comandă ;
• rețele pentru opera ții psihologice ;
• rețele pentru opera ții informa ționale ;
• rețele pentru informare meteo ;
• rețele pentru în științare-alertare .
1.4.2 Rețele administrativ / logistice
Pentru a preveni supraîncărcarea re țelelor C2 în timpul ducerii ac țiunilor de luptă
eșaloanele de la nivel batalion (similar) în sus trebuie să separe căile de transmitere a
informa țiilor administrative / logistice de cele opera ționale . Fiecare unitate î și organizează
propriile re țele admin istrative și logistice, în func ție de necesită ți. Din această categorie fac
parte următoarele tipuri de re țele (direc ții):
• rețele radio ale raionului serviciilor;
• rețele radio pentru managementul materialelor;
• rețele radio pentru aprovizionare și transport ;
• rețele radio ale serviciilor tehnice ale subunită ților;
• rețele radio ale punctelor de adunare a tehnicii deteriorate;
• rețele radio ale punctelor de observare tehnică;
• rețele pentru coordonarea evacuării tehnice;
• rețele pentru coordonarea evacuării medicale.
1.4.3 Rețele pentru cercetare / informa ții.
Prin aceste re țele, informa țiile se transmit intermitent, drept pentru care, pentru a
evita supraîncărcarea re țelelor C2, trebuie realizate separat. Rețelele de cercetare se

Managementul rețelelor radio tactice
12
organizează de obicei de la nivel batalion la până la nivel divizie . În func ție de e șalon, de
situa ția tactică și de încadrare se pot întâlni următoarele tipuri de re țele de cercetare:
• rețele radio de conducere a cercetării ;
• rețele radio ale subunită ților de cercetare;
• rețele radio de co nducere a comunica țiilor și bruiajului;
• rețele radio de conducere a cercetării de comunica ții;
• rețele radio pentru controlul tactic al informa țiilor de război electronic ( RE);
• rețele radio de raportate a rezultatelor cercetării în dispozitiv;
• direc ții radi o pentru raportarea rezultatelor ;
• rețele radio ale subunită ților pentru determinarea pozi ției avioanelor.
Pentru asigurarea comunica țiilor la distan țe mari cu patrulele de cercetare, unită țile de
cercetare și blindate au nevoie de sta ții radio pe unde scurte .

Tabelul 3. Structura tipică a re țelelor radio la nivelul unei divizii

Rețele radio. organizate
de divizie
PC GF
PC D
G2 / D
G3/D
G5/D
G6/D
Locț. cdt. D
PC Rz. D
Locț. log
PC Log
Cdt. Bg. (x3)
PC Bg. (x3)
S2/PC (x3)
PC Rz. Bg.
(x3)
S2/PC Rz.
(x3)
Cdt. Art. D
Art. D
S2/Art. D
Cdt. for țe
sprijin
Forțe sprijin
S2 / For țe
sprijin
S3 / For țe
sprijin
Forțe tact.
Ter.
Cdt. SU
blindate
SU Blindate
S2 / SU
Blindate
HF Rț. rd. de conducere a D
VHF Rț. rd. de conducere a D
H/V Rț. rd. de date a D
HF Rț. rd. de cooperare a D
VFH Rț. rd. de cooperare a D
HF Rț. rd. a șef cc. D
HF Rț. rd. a raionului de sv. D
VHF Rț. rd. a raionului de sv. D

Rț. rd. organizate de
divizie (continuare)
Cdt. B Art.
AA
B Art. AA
S2 / B Art.
AA
Cdt. B CC
B CC
Cdt. B Ge
B Ge
S2 / B Ge
B PM
S2 / B PM
Cp PM
Cdt. (Loc ț.) B
Trsm.
B Trsm.
S2 / B Trsm.
Nod RCSC
Ctrl. tc. aerian
PC det.
suprav. dist.
Echipa CI
Echipă de
legătură
Cdt. D Coop
G3 D Coop
G2 D Coop
Cdt. Bg.
Coop
S3 Bg. coop.
S2 Bg. Coop
HF Rț. rd. de conducere a D
VHF Rț. rd. de conducere a D
H/V Rț. rd. de date a D
HF Rț. rd. de cooperare a D
VFH Rț. rd. de cooperare a D
HF Rț. rd. a șef cc. D
HF Rț. rd. a raionului de sv. D
VHF Rț. rd. a raionului de sv. D

Managementul rețelelor radio tactice
14
Tabelul 4. Structura tipică a re țelelor radio la nivelul unei brigăzi

Rț. rd. organizate de brigadă
Cdt. Bg.
PC Bg.
S1/S4 Bg.
Echipa Contra
MI Echipa S2
S3 PC Centru op
S2 Centru op CC
S2/PC
S3 PC Bg.
PC Rz. Bg. (x3)
S2/PC Rz.
PC Log Bg.
Echipa sprijin
RE Ech. suprav.
radar ter. S5
S6 / Bg.
Grupa Ge
Cdt. B (x3)
TOC B (x3)
S2 B (x3)
S3 B (x3)
Cdt. B Sprijin
TOC B Sprijin
S3 SU Sprijin
A1/S4 SU
Sprijin Cdt. Cp Stat
Major Cdt. Pl. SCTY
Cp Com.
Preot militar
G3 PC Es. Zup.
comun Cdt. Bg. Coop
S3 Bg. Coop
S2 Bg. Coop
Cdt. B Coop
S3 B coop.
S2 B Coop
HF Rț. rd. de conducere a Bg.
VHF Rț. rd. de conducere a Bg.
H/V Rț. rd. de date a Bg.
HF Rț. rd. de cooperare a Bg.
VFH Rț. rd. de cooperare a Bg.
HF Rț. rd. a șef. Cc. Bg.
HF Rț. rd. a raionului serv. Bg.
VHF Rț. rd. admin. / log. a Bg.

15
Cap. 2. Echipamente radio pentru CNR
2.1 Linia rad io
Linia radio reprezintă ansamblul de mijloace și instala ții prin care se realizează legătura
între doi coresponden ți utilizând proprietatea de propagare a undelor electromagnetice.
Structura liniei radio este prezentată în fig. 1.
Partea de emisie
Mediul de transmisiePartea de recepție
Sursa de
informațieInstalație de
emisieAntenă de emisie
DestinațieInstalație de
recepțieAntenă de recepțieCalea de legătură

Figura 1. Elementele componentele ale liniei de transmisie
Linia radio presupune existen ța a trei componente:
• instala ția de emisie (emițătorul ), care va prelua informa ția de transmis de la o
sursă de informa ție;
• linia de legătură (mediul de propagare) prin care se deplasează unda
electromagnetică ;
• instala ția de recep ție (receptorul ), care reface la forma ini țială informa ția
transmisă pentru a o distribui echipamentului de destina ție.
Sursa de informa ție este un dispo zitiv capabil să transpună informa ția conținută de
mesajul care se dore ște a se transmite , din forma energetică originală (energie acustică, energie
termică, energie luminoasă, etc.) în energie electrică, sub forma unui semnal electric, numit în
continuare semnal în banda de bază .
Rolul emi țătorului este acela de a transforma semnalul electric din banda de bază ,
semnal care con ține mesajul informa țional primit de la sursa de informa ție, într-un semnal
electric de radiofrecven ță. Transpunerea mesajului informa țional pe semnalul electric de
radiofrecven ță se realizează prin modificarea parametrilor energetici ai acestuia (frecven ță,
amplitudine, fază) în raport cu varia țiile amplitudinii semnalului din banda de bază, printr -un
proces care se nume ște modulare. Semnalul electric est e capabil să se deplaseze prin medii
cablate cu viteze apropiate de viteza luminii. Pentru a folosi atmosfera terestră ca mediu de
transmisie mai trebuie realizată o transformare energetică. Această nouă formă de energie
trebuie să asigure următoarele avan taje:
• să con țină toată informa ția din mesajul original;
• să parcurgă distan țe mari prin mediul de transmisie fără a fi semnificativ
afectată , transportând în acest fel și mesajul ;
• să permit ă transformarea inversă, astfel încât la recep ție să se poată reface

Managementul rețelelor radio tactice
16
mesajul în forma ini țială de energie.
Aceasta formă de energie este energia electromagnetică. Transformarea se petrece la
nivelul antenei prin deplasarea curentului electric de radiofrecven ță de-a lungul acesteia .
Mediul de transmisi e cel mai utilizat pentru comunica țiile radio este atmosfera terestră.
Semnalul electromagnetic se poate propaga și prin apă sau alte medii mai mult sau mai pu țin
solide, cu precizarea că acestea vor avea contribu ții semnificative la atenuarea semnalului și
drept urmare la mic șorarea distan ței de realizare a legăturii. Mediul de transmisie care
afectează cel mai pu țin propagarea undei electromagnetice este vidul.
În mediul de transmisie exist ă o multitudine de elemente perturbatoare . Efectul
acestora se fa ce sim țit în reducerea distan ței de legătură și în scăderea calită ții semnalului
refăcut la punctul de destina ție.
La partea de recep ție, procesele se desfă șoară în sens invers. Antena de recep ție
transformă energia undei electromagnetice captate în semnal electric de radiofrecven ță. Prin
procesul de demodulare , receptorul transformă semnalul electric de radiofrecven ță în semnal
electric în banda de bază. Dispozitivul destina ție va reface mesajul în forma energetică
originală. Pentru ca semnalul de la desti nație să fie identic cu semnalul produs de sursa de
informa ție este nevoie ca transmisia să se realizeze fără erori. Acest lucru se întâmplă numai
dacă fiecare din elementele care compun linia radio își realizează func țiunile în condi ții
optime.
2.2 Model ul general al unui emi țător radio
În fig. 2 este prezentată schema bloc generală a unui emi țător radio.
ORF
ARF CAA MOD ABBSA
Semnal electric
de la sursa de
informațieA – antena
ABB – Amplificator în banda de bază
ARF – Amplificator de radiofrecvență
CAA – circuit de adaptare cu antena
MOD – Modulator
ORF – oscilator de radiofrecvență
SA – sursă de alimentareA
Unde
electro-
magnetice

Figura 2. Schema bloc generală a unui emi țător radio
Componentele de bază ale unui emi țător radio sunt:
• oscilatorul de radiof recven ță (ORF) – circuit care generează un semnal
sinusoidal de radio frecven ță, numit în continuare semnal purtător , de frecven ță
egală cu frecven ța semnalului de emisie;
• amplificatorul în banda de bază (ABB) – circuit care amplifică semnalul
electric de la sursa de informa ție pentru a fi aplicat etajului modulator pentru a
obține astfel semnalul modulator ;
• modulatorul (MOD) – etaj care transpune informa ția con ținută în semnalul
modulator pe semnalul purtător prin modificarea unuia dintre parametrii
semnal ului generat de ORF.
• amplificatorul de radiofrecven ță (ARF) – are rolul de a cură ța și amplifica
semnalul de la ie șirea modulatorului astfel încât semnalul care va fi emis de
antenă să se încadreze în banda de RF specifică tipului de emisie și să poată

Rețelele radio de luptă
17
parcurge distan țe mari;
• circuitul de adaptare cu anten a (CAA) – este un etaj de adaptare cu rolul de a
realiza transferul maxim de semnal de la ARF la antenă .
• antena (A) – dispozitiv care transformă semnalul electric de radiofrecven ță în
unde electromagnetice.
Pentru a g enerarea oscila ții de RF de înaltă stabilitate , în locul oscilatorului de
radiofrecven ță se utilizează sintetizo are de frecven ță (Sy). Acestea pot generarea oscila ții de
RF într -o gamă largă de frecven țe, cu valori ale ecartului de frecven ță de până la 1 Hz.
2.3 Caracteristici ale emi țătoarelor radio
Gama frecven țelor de lucru (gama de frecven ță) [Hz] reprezintă domeniul de frecven ță în
care ia valori frecven ța semnalului purtător de radiofrecven ță. Pentru domenii în ca re
gama de frecven ță este discretă se precizează ecartul.
Stabilitatea relativă de frecven ță este parametrul care oferă informa ții cu privire la
capacitatea instala ției de emisie recep ție de a nu -și schimba valoarea frecven ței de
lucru. Acest parametru poate lua valori între 10-4 și 10-8 și se apreciază cu raportul Δf/f 0,
unde f0 reprezintă frecven ța purtătoare pe care este acordat emi țătorul iar Δf devia ția de
frecven ță de la această valoare. Parametrul este adimensional dar se obi șnuiește să se
noteze în ppm (părți per milion), astfel încât , de exemplu , o valoare de 2×10-6 se
notează 2 ppm.
Puterea nominală a emi țătorului radio reprezintă puterea semnalului de radiofrecven ță de la
ieșire circuitului de adaptare cu antena. Se măsoară în [W], [dBW], sau [dBm ].
Puterea efectiv radiată [W], [dBm] – reprezintă puterea semnalelor de radiofrecven ță pe care
antena sta ției radio reu șește să o transpună în mediul de propagare pe frecven ța de
lucru. Această putere este diferită de puterea nominală dar se obține din aceasta prin
scăderea pierderilor realizate de cablurile de legătură și de elementele de interconectare
și adăugarea câ știgului antenei pe direc ția de propagare. Întrucât antenele sunt elemente
selective în frecven ță, această putere depinde de frecven ța de lucru. Dacă antena este
directivă, puterea efectiv radiată depinde și de caracteristica de directivitate.
Puterea armonic ilor și radia țiilor parazite reprezintă puterea componentelor spectrale
nedorite realizate de ramura de emisie în timpul prelucrării semnalului. Informa țiile
privind valoarea acestor semnale parazite se furnizează sub formă de atenuare minimă
(în dB) fa ță de valoarea semnalului util. Drept urmare se reprezintă ca fiind atenuarea
introdusă de instala ția de emisie asupra armonic ilor și radia țiilor parazite. La o sta ție
radio militară, v aloarea acestui parametru trebuie să fie de cel pu țin 60 dB (uzual
90dB).
Distorsiunile introduse de emi țător reprezintă schimbările nedorite a formei semnalului în
procesul de prelucrare în etajele emi țătorului radio.
Bătaia (distan ța de legătură) [km] , realizată de emi țătorul radio reprezintă distan ța minimă
sigură pentru care calitatea legătur ii radio se păstrează în valorile acceptate . Acesta este
un parametru caracteristic liniei radio deoarece depind e de toate elementele care o
compun : emi țător, receptor, cabluri de legătură, antene și caracteristicile mediului de
propagare.
Modurile de lucru ale sta ției radio depind de tipul informa ției (voce sau date) și de tipul de

Managementul rețelelor radio tactice
18
modula ție utilizată.
Puterea con sumată [W] reprezintă energia consumată de instala ția de emisie de la o sursă de
energie electrică.
Caracteristici constructive : volum, greutate, dimensiuni ale instala ției de emisie recep ție pe
elemente componente.
Randamentul instala ției de emisie reprezintă raportul dintre puterea nominală și puterea
consumată.
2.4 Modele ale receptoarelor radio
Func ția principală a receptorului radio este aceea de a extrage informa ția din energia
electromagnetică receptată de antenă și de a o transforma (cu cât mai pu ține erori) în forma de
energie pe care aceasta a avut -o la ini țierea procesului de transmisie.
Din acest motiv, un receptor trebuie să realizeze următoarele func ții principale:
• să selecte ze semnalul de radiofrecven ță util din multitudinea de semnale
receptate de antenă ;
• să amplific e doar semnalul de radiofrecven ță util;
• să ob țină semnalul purtător de informa ție în banda de bază din semnalul util de
radiofrecven ță, prin procesul de detec ție sau demodulare;
• să extragă informa ția con ținută în semnalul din b anda de bază și să o transpună
în forma energetică pe care a avut -o la ini țierea procesului de transmitere.
Toate aceste opera ții trebuie să fie efectuate fără alterarea (distorsionarea) informa ției.
Forma de realizare a func țiilor de selec ție și amplificare este în general comună pentru
orice tip de informa ție și procedeu de transmitere. Din această cauză etajele în care se ob țin
aceste func ții fac parte din traseul principal de recep ție. Cea de a treia func ție, extragerea
informa ției prin detec ție, este specifică tipului de informa ție și procedeului de transmitere și
de aceea etajele în care se realizează fac parte din structura traseelor particulare de recep ție.
Prelucrarea semnalului în vederea cre șterii stabilită ții la perturba ții poate să inc ludă și alte
opera ții. În func ție de modul de realizare a proceselor pe traseul principal de recep ție și al
procesului de detec ție sau demodulare, există mai multe tipuri de scheme, prezentate în
continuare.
2.4.1 Radioreceptoare cu amplificare directă
Acest mod el de radioreceptor efectuează prelucrări direct pe frecven ța purtătoare a
semnalului util.
Schema bloc este prezentată în fig ura 3.
CI A Unde
electro-
magnetice
ARF DEM ABB DFSemnalul RF
+ multe
perturbații Semnalul RF
+ perturbații
reduseSemnalul
RF
amplificatSemnalul
din banda
de bazăSemnalul din
banda de bază
amplificatInformația în
forma energetică
originală
Figura 3. Schema bloc a modelului de receptor cu amplificare directă
În schemă se deosebesc următoarele elemente:

Rețelele radio de luptă
19
• CI – circuit de intrare,
• ARF – amplificator de radiofrecven ță,
• DEM – demodulator (detector),
• ABB – amplificator în banda de bază ,
• DF – dispozitiv final.
Circuitul de intrare (CI) asigură o selec ție prealabilă a semnalului util și adap tarea
receptorului cu antena. El poate con ține unul sau mai multe circuite rezonante acordate pe
frecven ța semnalului util. Amplificatorul de radiofrecven ță contribuie la realizarea
selectivită ții (eliminarea semnalelor provenite de la surse de emisie ale căror frecven țe de
emisie sunt dispuse în apropierea frecven ței sursei corespondente ) și asigur ă nivelul
corespunzător de semnal pentru funcționarea corect ă a demodulatorului. El poate con ține unul
sau mai multe etaje selective de amplificare acordate pe frecven ța semnalului util. După
amplificare , tensiunea de radiofrecven ță se aplică la detector (demodulator) . În continuare ,
semnalul informa țional de la ie șirea acestuia este amplificat în amplificatorul din banda de
bază (ABB) și aplicat apoi dispozitivu lui final (DF).
Structura simplă a acestui tip de radioreceptor conduce la apari ția de erori în structura
mesajului informa țional obținut la ie șirea lan țului de recep ție, drept pentru care nu este folosită
în practică.
Pentru îmbunătă țirea performan țelor receptoarelor s -a apelat la schimbarea de
frecven ță. Astfel, în receptoarele actuale s e folosesc una, două sau chiar trei schimbări de
frecven ță.
2.4.2 Radioreceptoare superheterodină
Modelul superheterodină stă la baza construc ției majorită ții receptoarelor actuale. La
receptoarele superheterodină spectrul semnalului de radiofrecven ță din gama de lucru a
instala ției de recep ție este translatat într -un alt domeniu de frecven ță denumit frecven ță
intermediară (fi). Schimbarea de frecven ță se realizează prin feno menul de heterodinare .
Denumirea de superheterodină se datorează faptului că frecven ța heterodinei fh este mai mare
decât frecven ța semnalului recep ționat ( fh > f s). În această situa ție, în func ție de valoarea
frecven ței intermediare în raport cu frecven ța heterodinei, sunt posibile două metode de
recep ție:
• recep ția supradină la care fh > fi iar fi = fh – fs =constant (fig ura 4a)
• recep ția infradină la care fh < fi iar fi = fh + fs =constant (fig ura 4b)

Managementul rețelelor radio tactice
20

A(V)
f(Hz)fi = fh – fs
fs fh fi
A(V)
f(Hz)fi = fh + fs
fs fh fi a)
b)translatarea
spectrului
translatarea
spectrului
Figura 4. Translatarea spectrului semnalului recep ționat la receptoarele superheterodină
în cazurile: a) supradină și b) infradină
2.4.3 Radioreceptoare supradină
În fig ura 5 este reprezentată schema bloc a unui radioreceptor cu o singură schimbare
de frecven ță, realizată după metoda supradină, în care:
CI A
ARF Mixer AFI DMAcord
simultan
AFM DFOSC
Traseu principal de recepțieTraseu particular
de recepțiePreselectorSchimbător
de frecvențăTraseu
principal de
selecție

Figura 5 Schema bloc a unui receptor supradină
• CI – circuit de intrare,
• ARF – amplificator de radiofrecven ță,
• OSC – oscilator local sau heterodină,
• AFI – amplificator frecven ță intermediară,
• DM – demodulator,
• AFM – amplificator frecven ță modulatoare,
• DF – dispozitiv final.
Circuitul de intrare și amplificatorul de radiofrecven ță con țin circuite oscilante
acordate pe frecven ța semnalului util. Aceste etaje au rolul de a asigura adaptarea cu antena și
o primă selec ție a semnalului util din multitudinea de semnale care se pot recep ționa în punctul
de recep ție. Din această cauză ele constituie partea de preselec ție a receptorului .
Particularitatea receptoarelor superheterodină const ă în existen ța schimbătorului de frecven ță
(SF) și a amplificatorului de frecven ță intermediară (AFI), elemente situate între
amplificatorul de radiofrecven ță (ARF ) și demodulator (DM). Schimbătorul de frecven ță

Rețelele radio de luptă
21
conține un oscilator local (heterodină sau O SC), și un element neliniar denumit mixer sau
amestecător . În amestecător are loc mixarea semnalului util, de frecven ță fs, cu semnalul
furnizat de heterodină, de frecven ță fh. În urma mixării , pe lângă cele două semnale de la
intrări, semnalul informa țional de pe frecven ța fs și semnalul heterodinei fh, se obțin o mul țime
de produse de frecven ță ale căror valori se pot determina cu rela ția (1):
{𝑓}𝑚𝑖𝑥𝑒𝑟 ={±𝑚𝑓𝑠±𝑛𝑓ℎ}= {𝑓𝑠,𝑓ℎ,2𝑓𝑠,2𝑓ℎ,3𝑓𝑠,3𝑓ℎ,…,𝑓𝑠+𝑓ℎ,2𝑓𝑠+𝑓ℎ… } (1)
unde m și n sunt numere întregi ( m≥ 0 și n≥ 0) reprezentând numărul armonicii fiecăruia dintre
cele două semnale de intrare iar combina țiile rezultate sunt întotdeauna de valori pozitive. Din
mulțimea de frecven țe care se ob țin prin mixare, etajul selectiv de amplificar e dispus după
acesta va selecta și amplifica doar componenta 𝑓𝑖=±𝑚𝑓𝑠±𝑛𝑓ℎ
Receptoarele de tip supradină ( fi = f h – fs, frecven ța intermediară este mai mică decât
frecven ța heterodinei) , se caracterizează prin faptul că au preselector de bandă îngustă,
circuitele rezonante ale acestuia acordându -se sincron cu circuitele rezonante ale heterodinei,
astfel încât, oricare ar fi frecven ța fs a semnalului recep ționat, frecven ța intermediară fi va
rămâne constantă. În acest fel, gama frecven țelor de lucru pentru receptor se asigură prin
varia ția frecven ței heterodinei în intervalul (fhmin , fhmax).
Amplificatorul de frecven ță intermediară (AFI) asigură amplificarea și selectivitatea
de bază la recepție (practic realizează atenuarea componentelor spectrale ale canalului
alăturat). Deoarece frecven ța fi este constantă, pentru curba de selectivitate S(f) se poate ob ține
un coeficient de dreptunghiularitate foarte bun (curba reală se apropie foarte m ult de curba
ideală dreptunghiulară).
Etajele care alcătuiesc AFI contribuie în mod decisiv la realizarea selectivită ții și
sensibilită ții instala ției de recep ție și din această cauză ele constituie traseul de selec ție
principal.
Preselectorul împreună cu schimbătorul de frecven ță (SF) și traseul de selec ție
principal (TSP) formează traseul principal de recep ție (TPR).
Prelucrarea ulterioară a semnalului are loc în traseele particulare de recep ție în func ție
de tipul informa ției transmise și legea de modul ație folosită. Neajunsul principal al
receptoarelor superheterodină constă în apari ția canalelor suplimentare de recep ție. Aceste
canale sunt:
• canalul direct, care permite recep ția semnalelor perturbatoare cu frecven ță
egală cu frecven ța intermediară ( fp = fi),
• canalul imagine, care permite recep ția semnalelor perturbatoare cu frecven ță
egală cu frecven ța imagine ( fp = fimag).
Exemplu:
Să presupunem că în antenă , pe lângă tensiunea electromotoare produsă de semnalul
dorit a fi recep ționat EAs, se induce o tensiune electromotoare EAimag datorată unui semnal
nedorit (de exemplu un alt post de radio) a căr ui frecven ță este: fimag= fh + fi =fs + 2f i. În urma
schimbării de frecven ță de tip supradină, pentru semnalul de la ieșirea etajului de amestec se
obține și combina ția fimag – fh = f i. Astfel, după schimbarea de frecven ță, semnal ul perturbator
cu frecven ța fimag = f h + 2f i se va translata pe frecven ța intermediară fi, la fel ca și semnalul
util. Suprapunerea acestor două semnale, semnalul util și semnalul imagine , are ca efect
perturbarea semnalului util și distorsionarea informa ției care se dore ște a fi recep ționate.
Acela și fenomen se realizează și pe canalul direct , de frecven ță fi. Din această cauză

Managementul rețelelor radio tactice
22
caracteristica de selectivitate a preselect orului Spr(f) trebuie să realizeze atenuarea acestor
canale perturbatoare. Pe lângă îmbunătă țirea selectivită ții preselectorului, o altă cale de
creștere a atenuării canalului imagine (canal perturbator ) constă în cre șterea valorii frecven ței
intermediare. Dar odată cu cre șterea frecven ței intermediare scade atenuarea pe canalul direct
(întrucât fi se apropie de fs). Pe de altă parte, ob ținerea unei curbe cu un coeficient de
dreptunghiularitate cât mai bun la nivelul AFI impune stabilirea unei valori reduse pentru
frecven ța interme diară. Datorită acestor considerente, la alegerea frecven ței intermediare
pentru receptoarele cu o singură schimbare de frecven ță, se realizează un compromis între
atenuarea canalelor suplimentare de re cepție perturbatoare și funcționarea la parametri optimi
a traseului de selec ție principal (AFI). Cre șterea substan țială a atenuării canalelor suplimentare
de recep ție se ob ține prin intermediul receptoarelor radio care a u o structură cu mai multe
schimbăr i de frecven ță (de obicei două schimbări, prima frecven ță intermediară are o valoare
mare iar cea de -a doua o valoare mică).
Acest model structural se utilizează și în cazul metodei de recep ție supradină dar
caracteristicile cele mai bune se ob țin cu ajuto rul metodei de recep ție de tip infradină.
2.5 Parametrii instala țiilor de recep ție radio
Sensibilitatea reprezintă capacitatea receptorului de a extrage informa ția din semnale de RF
de valori mici recep ționate de antenă. Un receptor este cu atât mai sensibil cu cât nivelul
semnalului de RF recep ționat în antenă, din care reu șește să extragă informa ția, este
mai mic. Sensibilitatea receptorului este similară sensibilită ții auditive a receptorului
audio uma n: o ureche este cu atât mai sensibilă cu cât poate auzi sunete mai slabe.
Îmbunătă țirea sensibilită ții receptorului nu se poate rezolva doar prin amplificarea
semnalului pe calea de recep ție, deoarece odată cu semnalul sunt amplificate și
zgomotele. Dacă aceste zgomote au valori comparabile cu semnalul util , atunci
dispozitivele finale vor reproduce în mod eronat informa ția. Din această cauză
sensibilitatea se apreciază ca fiind nivelul minim al puterii sau tensiunii semnalului util
în anten a de recep ție (la intrarea receptorului) pentru care la ie șirea receptorului se
asigură:
un raport semnal/zgomot impus, în cazul receptoarelor analogice (ex. 12 dB) ;
o valoare impusă a BER -ului, în cazul receptoarelor digitale (ex. 1×10-3).
Valoarea raportului semnal/zg omot la ieșire (RSZ = SNR – Signal to Noise
Ratio ) depinde de destina ția liniei radio, de cerin țele impuse privind autenticit atea
reproducerii informa ției recep ționate precum și de modul de prelucrare a semnalului în
cadrul structurii instala ției de recep ție.
Sensibilitatea se poate exprima și în unită ți de tensiune [μV] sau în [dBm].
Valori uzuale pentru receptoarele din banda VHF se întâlnesc în gama 0,5 V … 1mV ,
respectiv -70dBm … -120dBm .
Valoarea sensibilită ții depinde de:
• banda de trecere a instala ției de recep ție (mic șorarea benzii de trecere
îmbunătă țește sensibilitatea deoarece prin îngustarea benzii ac țiunea factorilor
perturbatori și a zgomotului este mai mică);
• raportul semnal/zgomot sau BER -ul acceptat la ie șirea instala ției de recep ție (de
exemplu, un raport semnal/zgomot mic înseamnă că receptorul este capabil să

Rețelele radio de luptă
23
reproducă informa ția în condi țiile unui semnal aproximativ egal cu zgomotul
sau cu perturba țiile din ban da de RF recep ționată );
• influen ța perturba țiilor în procesarea semnalului pe ra mura de recep ție.
Selectivitatea reprezintă capacitatea receptorului de a separa semnalul util din multitudinea
de semnale și perturba ții de la intrarea sa. Valoarea selectivită ții poate fi apreciată cu
ajutorul curbei de răspuns a receptorului care reprez intă dependen ța coeficientului de
amplificare K(f) în func ție de frecven ță.
Fidelitatea este parametrul care apreciază cantitativ calitatea reproducerii informa ției cu
ajutorul coeficientului de distorsiuni.
Gama dinamică [dB] reprezintă raportul dintre amplitudinea maximă și amplitudinea minimă
a semnalului de intrare. Nivelul maxim este limitat de distorsiunile de neliniaritate
maxim admise pe traseul de recep ție iar nivelul minim este impus de valoarea
sensibilită ții. În general receptoarele au valori pentru gama dinamică cuprinse între 30
și 60 dB. Lărgirea gamei dinamice se ob ține prin cre șterea sensibilită ții și prin utilizarea
sistemelor de reglare automată a amplificării (RAA).
Gama frecven țelor de lucru (banda de f recven țe recep ționate) reprezintă domeniul în care
poate lua valori frecven ța semnalului de radiofrecven ță recep ționat. Lărgimea gam ei
de frecven ță a unei instala ții de recep ție se apreciază cu ajutorul coeficientului de
acoperire K=f max/fmin, unde fmax și fmin reprezintă frecven ța maximă, respectiv minimă a
gamei.
Puterea nominală la ieșire reprezintă puterea realizată de receptor în dispozitivul analogic
final (difuzor, că ști, etc.).
Coeficientul de distorsiuni caracterizează fidelitatea recep ției informa ției. Puterea nominală
la ieșire și coeficientul de distorsiuni sunt interdependente. Mărirea puterii nominale la
ieșire conduce la mărirea coeficientului de distorsiuni. Din această cauză puterea la
ieșire este definită pentru un coeficient de dist orsiuni dat (de obicei mai mic decât
510%,).
Caracteristici constructive și de exploatare
• siguran ța în func ționare (timpul mediu de func ționare fără defec țiuni al
instala ției de recep ție);
• stabilitatea func ționării (capacitatea receptorului de a – și păstr a caracteristicile
în condi țiile varia țiilor parametrilor mediului înconjurător);
• gabaritul și greutatea instala ției de recep ție.
2.6 Descrierea func ționării sta ției radio R-1071
2.6.1 Caracteristicile de bază ale sta ției
Stația radio R -1071 este un emi țător-receptor pe unde ultrascurte cu următoarele
caracteristicile de bază :
a) este o sta ție portabilă cu putere de până la 7W , alimentată de la o baterie de acumulatori;
b) moduri de lucru:
• fonie (F3E – modula ție în frecven ță) pe UUS;
• telegrafie auditivă (A1A – manipulare în amplitudine) pe UUS;
• retransmisie (retransmisia semnalului din banda de bază);
c) regimuri de lucru în radio frecven ță

Managementul rețelelor radio tactice
24
• simplex
• semi -duplex
d) regimuri de lucru în joasă frecven ță
• telefonie în banda de bază;
• comanda de la distan ță în fonie și teleg rafie auditivă;
e) poate realiza legături în UUS pe un număr ridicat de frecven țe (50 000);
2.6.2 Rolul elementelor componente ale schemei bloc generale
Schema bloc simplificată a sta ției R –1071 este prezentată în figura 6. Principalele
elemente componente sunt:
SA Sy LCSAGAT
CPSA
ReceptorDSS EmitatorAA
CAAComutatoare frecventa CML
CPCALinie TfBA
12V5V ec9V ec24V ec9V p
BAfe=fr
50fe
fr+10,7MHz10,9MHz
PV
PT

Figura 6 Schema bloc simplificată a sta ției radio R -1071
LCSA – Logica de Comandă și Semnale de Avertizare – reprezintă ,,creierul” sta ției.
Acest subansamblu are în principal două func ții:
a) Func ția de comandă și control : interpretează pozi ția comutatorului mod de lucru
(CML) de pe panoul frontal al sta ției și realizează semnalele de comandă
corespunzătoare regimurilor și modurilor de lucru pe care le trimite diferitelor
subansambluri din compunerea sta ției.
b) Func ția de ave rtizare : avertizează acustic prin diferite tonuri următoarele stări:
descărcarea bateriei de acumulatori (sub o anumită valoare ), schimbarea modului de
lucru, schimbarea regimului de lucru, ne -sincronismul sintetizorului (schimbarea
frecven ței de lucru), apelul de la și către corespondent, lucrul cu economizor, starea

Rețelele radio de luptă
25
manipulatorului în modul de lucru A1A – emisie.
CPSA – Circuit de Prelucrare a Semnalului Audio . Acest subansamblu are rolul de
a prelucra (amplifica, filtra, adapta, preaccentua, dezaccentua) semnalele sta ției care sunt în
banda audio. În această zonă a spectrului de frecven țe sta ția utilizează semnale la emisie și
recep ție F3E și transmisie, respectiv recep ție telefonică .
Sy – Sintetizor . Generează următoarele semnale de frecven ță foarte stabilă:
• în regim de emisie: semnal cu frecven ța purtătoare femisie=frecepție (spre DSS → Emi țător);
• în regim de recep ție:
• semnal pentru prima schimbare de frecven ță la recep ție f 1=fr+10,7 MHz
• semnal pentru a două schimbare de frecven ță f2=10,9 MHz (spre Receptor);
În regim de emisie F3E, la nivelul sintetizorului se realizează modularea în frecven ță a
semnalului cu frecven ța purtătoare de către semnalul audio prelucrat de către CPSA.
DSS – Distribuitorul de Semnal de la Sintetizor va ghida semnalu l de la sintetizor
spre ramura de emisie sau spre ramura de recep ție în func ție de comanda pe care o prime ște
de la LCSA. În modul de lucru A1A (manipulare telegrafică), în regim de emisie, în acest
subansamblu se produce manipularea în amplitudine a semna lului cu frecven ța purtătoare
provenit de la Sy, în ritmul comenzilor de la manipulator (manipulatorul este conectat la linia
telefonică).
Emițătorul – este realizat pe mai multe subansamble și are ca principal rol
amplificarea semnalului furnizat de DSS p e ramura de emisie. La nivelul acestui etaj se aplică
comanda de stabilire a nivelului de putere la emisie 1,2 … 2 – Putere mică respectiv 7W –
Putere Mare) de la galetul CP (Comutator Putere) al comutatorului CA. Subansamblul
Automatizare Acord (AA) reali zează acordul automat al emi țătorului pe frecven ța de lucru.
CAA – Circuitul de Adaptare cu Antena are rolul de a adapta impedan ța antenei
baston la impedan ța de ieșire a emi țătorului astfel încât pierderile de reflexie a semnalului să
fie cât mai mici atâ t la emisie cât și la recep ție.
Receptorul – este de tip superheterodină cu două schimbări de frecven ță
(fI1=10,7MHz, f I2=200kHz). Cele două mixări necesare se realizează cu ajutorul semnalelor
primite de la Sy (f r+10,7MHz pentru prima schimbare de frecven ță și 10,9MHz pentru cea de –
a doua schimbare de frecven ță). Receptorul prime ște două comenzi de la LCSA: una pentru a
stabili recep ția cu sau fără squelch ( SQ) și una pentru a stabili modul de lucru cu sau fără
economizor la recep ție. Acordul ARF -ului rece ptorului se realizează de asemenea automat de
către circuitul pentru automatizarea acordului (AA). Tot î n acest subansamblu se realizează
reglajul volumului semnalului în cască (cu PV – Poten țiometru Volum) și al bătăilor la
recep ția în A1A (din PT – Poten țiometru Ton).
AA – Automatizare Acord este un circuit care în func ție de pozi ția celor mai
semnificative două comutatoare de stabilire a frecven ței (MHz și zeci de MHz) selectează
simultan la Emițător, CAA și Receptor una din cele 16 elemente de sarcină, realizând automat
acordul celor trei. Cât timp se realizează selec ția unuia din cele 16 elemente de sarcină, AA
transmite un semnal de comandă LCSA -ului pentru blocarea emisiei.
SA – Sursele de Alimentare constituie un subansamblu care realizează 4 tensiuni
continue de alimentare din energia de la bateria de acumulatori, pentru a alimenta etajele
stației.
GAT – Generatorul de Apel Tonal este un subansamblu care formează un semnal cu
caracteristicile unui apel telefonic. Frecven ța semna lului este ob ținută de la LCSA. El intră în
funcțiune atunci când se apasă butonul BA (Buton Apel). La generarea sau recep ționarea

Managementul rețelelor radio tactice
26
apelului telefonic este informat LCSA -ul astfel încât acesta va genera un semnal cu frecven ța
de 1000 Hz care se va auzi în c ască.
Comutatoare frecven ță – Set de 5 comutatoare utilizate pentru stabilirea frecven ței
de lucru în banda de lucra sta ției. În func ție de pozi ția lor se informează Sy pentru stabilirea
frecventelor de lucru. Pozi țiile primelor două comutatoare (mai semni ficative) informează și
AA pentru realizarea acordului CAA, Emi țător (ARFPM) și Receptor (ARF).
CML – Comutatorul Modurilor de Lucru este fixat pe panoul frontal al sta ției și
permite selectarea modului de lucru.
CA – Comutator tip Antenă – comută ie șirea / intrarea din RF pe antenă sau pe mufa
de 50Ω.
CP – Comutator Putere – Comută regimul de putere al Emi țătorului;
PV – Poten țiometru Volum – Reglează volumul semnalului în banda de bază la
recep ție.
PT – Poten țiometru Ton – Reglează bătăile la recep ția în A1A;
Microreceptor – este format din cască, microfon și clapeta microreceptorului.
2.6.3 Descrierea func ționării pe schema bloc simplificată în F3E
2.6.3.1 La Emisie
Condi ții preliminare (pozi ția comutatoarelor) : CML → F3E și Clapa μR → Apăsată,
CA → Antenă,
Semnalul de vorbire în banda audio (20Hz … 20kHz) este captat de microfonul
microreceptorului și este prelucrat (amplificat, filtrat, preaccentuat) de către CPSA. Spre
Sintetizor va fi distribuit un semnal amplificat și preaccentuat în banda telefonică
(300…3400Hz) .
Sintetizorul realizează frecven ța de lucru în func ție de pozi ția comutatoarelor de
frecven ță de pe panoul frontal. Peste acest semnal se suprapune informa ția audio cu ajutorul
modula ției în frecven ță. Semnalul de la ie șirea sintetizorului spre DSS, este un semnal
sinusoidal cu frecven ța egală cu cea indicată de comutatoarele de pe PF, semnal modulat în
frecven ță cu semnalul audio de la CPSA. DSS -ul este comandat de LCSA (în baza comenzii
provenite de la apăsarea clapetei microreceptorului) astfel încât se mnalul de la Sintetizor să
treacă înspre Emi țător. Emi țătorul va amplifica acest semnal până când îl aduce la puterea
nominală de emisie stabilită cu ajutorul comutatorului CP. În modul de lucru normal, CA va
fi pe pozi ția Antenă și semnalul prelucrat de către Emi țător va trece prin CAA spre Antenă.
Emițătorul și CAA vor fi acordate pe frecven ța de lucru cu ajutorul subansamblului AA în
funcție de pozi ția primelor două mai semnificative comutatoare de stabilire a frecven ței. O
reprez entare în domeniul timp și în domeniul frecven ță a modului de prelucrare a semnalului
pe ramura de emisie este prezentată în figura 7.
2.6.3.2 La recep ție
Condi ții: CML → F3E; Clapa μR → Depresată; CA → Antenă
În antenă, pe lângă semnalul corespondentului vor exis ta mai multe semnale. Acestea
pot apar ține posturilor de radio, de televiziune sau altor re țele radio care își desfă șoară
activitatea în acela și timp (vezi figura 8). În acela și timp, în toată banda se află și zgomot,
suprapus peste semnalele acestor postu ri. După CAA, datorită caracteristicii selective a
acestuia, care depinde de frecven ța de lucru selectată, semnalele posturilor radio care nu sunt
dispuse în apropierea frecven ței de lucru sunt atenuate astfel încât raportul între amplitudinea

Rețelele radio de luptă
27
semnalului p e a cărui frecven ță suntem acorda ți și amplitudinea celorlalte semnale cre ște în
favoarea primului. Cu un asemenea spectru de frecven țe se intră în Receptor. Receptorul va
prelucra acest spectru de la intrare astfel încât să favorizeze semnalul cu frecven ța de lucru,
atenuând în continuare semnalele cu frecven țe diferite și amplificând semnalul de pe frecven ța
de recep ție.
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]
20Hz 20kHz
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]
0,3kHz3,4kHz
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]T=1mS
1kHz
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]T=20nS
50
MHzA[V]
t[s]A[V]
f[Hz]Tmediu=20nS
50
MHz50MHz +-5kHz
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]Tmediu=20nS
50
MHz50MHz +-5kHzSemnal în banda audio – la intrarea în microfon
Semnal în banda telefonică – la ieșirea din CPSA
Semnal de test – 1000 Hz
Semnalul purtator realizat de SintetizorSemnalul purtator modulat în frecvență cu semnalul de test
Semnal MF la ieșirea din Emițător

Figura 7 Prelucrarea semnalului pe ramura de emisie, în modul de lucru F3E
Pentru a aduce semnalul purtăto r de informa ție din domeniul undelor ultrascurte în
domeniul undelor lungi unde se poate realiza demodularea, receptorul realizează două
schimbări de frecven ță, trecând semnalul informa țional prin două frecven țe intermediare:
fI1=10,7MHz și fI2=200kHz.
A[mV]
f[Hz] 300 34008. Semnalul informational din banda
telefonica amplificat in CPSA obtinut
dupa demodularea FI2 A[mV]
f[kHz]400 600 800 1000 2007. Selectia celei de a doua frecvente
intermediare cu AFI 2 A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 90200 kHz
0,20,40,60,811,21,410,7MHz
sgn inf10,9MHz
Mix2 Rec
6. Rezultatul celei de a doua schimbari
de frecventaA[mV]
f[MHz] 50 50MHz
+-5kHz
607080 40 30 20 10 901. Spectru posibil de semnale la
receptie (antena)
Zgomot
a[dB]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 902. Caracteristicile de selectie ale circuitului de adaptare cu antena
Sunt 16 din care acum este activ circuitul 7 (in jurul frecventei de 50MHz)
A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 9050MHz
+-5kHz3 Rezultatul trecerii grupului de semnale
prin circuitul de adaptare cu antena
A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 904. Restrangerea ariei de selectie in cadru
ReceptoruluiA[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 90Caracteristica
FQ 10,7MHz
5. Rezultatul primei
schimbari de frecventa si
selectarea efectiva a
postului

Figura 8 Prelucrarea semnalului pe calea de recep ție în F3E

Managementul rețelelor radio tactice
28
Semnalul audio se ob ține prin demodularea semnalului de pe cea de -a doua frecven ță
intermediară. La ieșirea Receptorului semnalul are frecven țe cuprinse în banda telefoni că și o
amplitudine care depinde de pozi ția cursorului poten țiometrului de volum. CPSA va amplifica
acest semnal și îl va trimite către casca microreceptorului. Formele de undă corespunzătoare
prelucrării semnalului pe calea de recep ție sunt prezentate în figura 3 .
2.6.4 Descrierea func ționării pe schema bloc simplificată în modul de lucru
A1A
2.6.4.1 La emisie
Condi ții: CML → A1A; Manipulator conectat la LINIE – Apăsat; CA → Antenă
Informa ția care se dore ște a fi transmisă se codifică prin apăsarea și depresarea
manipu latorului.
R[ohmi]
t[s]
DDDDDDDD DDD DDD DD A AA AA AAA
U[V]
t[s]A[V]
f[Hz]
20Hz infinitA[V]
t[s]A[V]
f[Hz]T=14nS
70
MHz
A[V]
t[s]A[V]
f[Hz]T=14nS
70
MHzA[V]
t[s]A[V]
f[Hz]T=14nS
70
MHz1 Codificarea informației în valori ale rezistenței la intrarea liniei telefonice
2 Transpunerea variației RLinie în nivele de tensiune și spectrul asociat
acestei variații
3 Semnalul sinusoidal cu f=flucru de la Sintetizor spre DSS4 Semnal manipulat în amplitudine (la intrarea în Emițător)
4 Semnal manipulat în amplitudine în Antenă
Figura 9. Forme de semnal pe traseul de emisie în modul de lucru A1A
Se ob ține astfel o succesiune de valori ale rezisten ței de intrare la Bornele de Linie
conform figurii 10.1. Stația va ști că este în emisie ca urm are a faptului că se apasă
manipulatorul. LSCA este subansamblul care selectează etajele care vor lucra în acest mod de
lucru (ca urmare a stabilirii comutatorului CML pe pozi ția A1A ). Sintetizorul este informat
de către LCSA că este în emisie și că trebuie să realizeze o frecven ță egală cu cea indicată de
poziția comutatoarelor de frecven ță de pe panoul frontal. Semnalul sinusoidal realizat de
Sintetizor, cu frecven ță egală cu frecven ța de lucru a sta ției, va intra în DSS. DSS -ul este
comandat de LCSA să ghideze semnalul de la Sintetizor spre Emi țător. În DSS, ca urmare a
informa ției de la manipulator , de fiecare dată când manipulatorul este depresat se comandă
întreruperea căii de semnal spre Emi țător. Drept urmare, atunci când manipulatorul este
apăsat, la intrarea în Emi țător va exista un semnal sinusoidal cu frecven ță egală cu frecven ța
de lucru a sta ției; atunci când manipulatorul este depresat , la intrarea în Emi țător nu va exista
semnal. Când semnalul există, Emi țătorul îl va amplifica până la un nivel corespunzător treptei
de putere stabilite cu comutatorul CP. Acesta va trece prin circuitul de adaptare cu antena și
se va trece prin Antenă . Formele de semnal pe traseul de emisie în modul de lucru A1A se pot

Rețelele radio de luptă
29
observa în figura 10.
2.6.4.2 La recep ție
Condi ții: CML → A1A; Manipulator conectat la LINIE depresat; CA → Antenă;
Recep ția în modul de lucru A1A se deosebe ște relativ pu țin de recep ția în modul de
lucru F3E. Diferen ța apare în ultimele etaje din cadrul Receptorului unde detec ția semnalului
de pe a doua frecven ță intermediară se face pe o cale specifică modului de lucru manipulare
în amplitudine.
În antenă, pe lângă semnalul corespondentului pot exista simultan mai multe semnale
de frecven țe diferite . Acestea pot apar ține posturilor de radio, de televiziune sau altor re țele
radio care își desfă șoară activitatea în acela și timp (vezi figura 11.1). În acela și timp, în toată
banda se află și zgomot, suprapus peste semnalele acestor posturi. După CAA, datorită
caracteristicii selective a acestuia, car e depinde de frecven ța de lucru selectată, semnalele
posturilor radio care nu sunt dispuse în apropierea frecven ței de lucru sunt atenuate astfel încât
raportul între amplitudinea semnalului pe a cărui frecven ță suntem acorda ți și amplitudinea
celorlalte s emnale cre ște în favoarea primului. Cu un asemenea spectru de frecven țe se intră
în Receptor. Receptorul va prelucra acest spectru de la intrare astfel încât să favorizeze
semnalul cu frecven ța de lucru, atenuând în continuare semnalele cu frecven țe diferi te și
amplificând semnalul de pe frecven ța de recep ție.
A[mV]
f[Hz]
0 … 3 kHzfTG
0…3 kHz10. Rezultatul final + ton în banda 0…3 kHz A[mV]
f[kHz]200fDPA
200+-3kHz 9. Rezultatul selectarii celei de-a daua frecventa
intermediara si frecventa DPA A[mV]
f[kHz]400 600 800 1000 200Caracteristica
FQ 200kHzA[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 90200 kHz
0,20,40,60,811,21,410,7MHz
sgn inf10,9MHz
Mix2 Rec
7. Rezultatul celei de a doua schimbari
de frecventa fãfã filtrareA[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 906. Rezultatul primei schimbari de
frecventa dupa filtrare A[mV]
f[MHz] 50 50MHz
+-5kHz
607080 40 30 20 10 901. Spectru posibil de semnale la
receptie (antena)
Zgomot
a[dB]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 902. Caracteristicile de selectie ale circuitului de adaptare cu antena
Sunt 16 din care acum este activ circuitul 7 (in jurul frecventei de 50MHz)
A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 9050MHz
+-5kHz3 Rezultatul trecerii grupului de semnale
prin circuitul de adaptare cu antena
A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 904. Rezultatul selectãrii grupului de semnale
apropiat postului de lucru în Receptor
A[mV]
f[MHz] 50 607080 40 30 20 10 90Caracteristica
FQ 10,7MHz
5. Rezultatul primei
schimbari de frecventa
fãrã filtrare8. Rezultatul celei de a doua schimbari
de frecventa dupã filtrare

Figura 1 0. Forme de semnal pe traseul de recep ție în modul de lucru A1A
Pentru a aduce semnalul purtător de informa ție din domeniul undelor ultrascurte în
domeniul undelor lungi unde se poate realiza demodularea, receptorul realizează două
schimbări de frecven ță, trecând semnalul informa țional prin două frecven țe intermediare:
fI1=10,7MHz și fI2=200kHz.

Managementul rețelelor radio tactice
30
La ieșirea din Receptor se ob ține un ton atâta timp cât manipula torul corespondentului
este apăsat. Acest ton are o frecven ță cuprinsă în banda 0…3 kHz a cărei valoare poate fi
reglată din poten țiometrul PT. Volumul acestui ton poate fi reglat din poten țiometrul volum
(PV), semnalul fiind amplificat în continuare de că tre CPSA pentru a se crea o audi ție
corespunzătoare în casca microreceptorului. Formele de semnal care apar în urma prelucrării
semnalului pe calea de recep ție în modul de lucru A1A sunt prezentate în figura 11.
2.7 Echipamente radio analogice T15-B pag 94
R 10 70
R 1071
R 1230
R 1300
R 2500
R 118
R 140
2.8 Echipamente radio digitale
Jaguar
Panther
Harris RF 5200
2.9 Stații radio definite software
Harris RF 5800 H
Harris RF 5800 V
Harris RF 5800 M
Harris RF 7800
2.10 Sisteme de interfa țare
2.10.1 Interfa ța rețelei radio (NRI – Netw ork Radio Interface)
La nivel tactic și operativ, sistemul de sta ții radio monocanal face parte din subsistemul
radio de campanie. Subsistemul radio de campanie trebuie să se poată interconecta cu
subsistemul de sprijin (multicanal) prin solu ții standardiz ate de interfa țare. De obicei,
echipamentele de interfa țare sunt dispuse în punctele de acces radio (PAR) ( figura ccc ).
În PAR, NRI (Network Radio Interface) se poate realiza cu una din următoarele solu ții:
• hub tactic (ex. Harris RF -6010 sau NAU – Network Access Unit) care pot
realiza comuta ție de circuite și comuta ție de pachete (IP) între abona ți ai
rețelelor radio și abona ți ai sistemului multicanal ;
• interfe țe pentru accesul re țelelor radio de luptă (CNR) în sistemul multicanal,
care pot interconecta automat (solu ția CNRA) sau prin operator (solu ția CNRI)
abona ți ai re țelelor radio cu abona ți ai sistemului multicanal, pentru comuta ția

Rețelele radio de luptă
31
de circuite.

Figura 11. Interfa țarea re țelelor radio în sistemele de campanie
Punctul de acces radio poate gestiona legăturile dintre abona ții radio locali precum și
dintre ace știa și oricare abonat al sistemului de comunica ții. PAR accesează sistemul de
comunica ții de sprijin prin autospeciala de comuta ție. În plus, hub -ul tactic poate interfa ța și
o rețea locală de calculatoare (LAN), precum și un umăr re dus de legături telefonice locale.
CNRI
CNRA
HUB
NAU
TETRA
HCDR
2.11 Dispozitive de secretizare
Stațiile definite software utilizează un modul intern COMSEC iar sta țiile digitale un
modul extern.
….

Managementul rețelelor radio tactice
32
Cap. 3. Planificare a rețelelor radio de luptă
3.1 Introducere
În mediul militar, re țelele și direc țiile radio sunt planificate de o echipă de planificare
din modulul de comunica ții. Numărul și tipul re țelelor, componen ța acestora, serviciile oferite
și locurile de amplasare a sistemelo r de emisie -recep ție se stabilesc în func ție de situa ția tactică
pentru mai multe cursuri de ac țiune. Scopul realizării și implementării re țelelor și direc țiilor
radio este ca structura de for țe deservită să dispun ă de un subsistem radio, de preferat
interconectat cu celelalte subsisteme , capabil să asigure serviciile de comunica ții necesare
susținerii actului de comandă și control atât pe timpul pregătirii cât și, în special, pe timpul
ducerii ac țiunilor de luptă.
Echipa de planificare este responsabilă de planificarea subsistemului radio în
conformitate cu cerin țele stabilite de statul major al structurii de for țe deservite. Șeful
modulului de comunica ții face parte din echipa de stat major care stabile ște cerin țele. În etapa
de stabilire a cerin țelor, responsabilitatea principală a șefului modului de comunica ții este
aceea de a combate sau susține cursurile de ac țiune în fața comandantului și statului major în
raport cu posibilită țile de realizare a sistemului de c omunica ții.
3.2 Resurse utilizate în procesul de planificare a
rețelelor radio de luptă
3.2.1 Categorii de resurse
În procesul de planificare a re țelelor radio trebuie luate în considerare trei mari
categorii de resurse: hard, soft și de personal.
3.2.1.1 Resurse hard
a) echipamentele de comunica ții: emi țătoare, receptoare, sta ții radio (transceivere),
dispozitive de secretizare, dispozitive de înregistrare, terminale de date, modem -uri,
dispozitive de comandă de la distan ță, dispozitive de retranslatare,
b) accesoriile echipamentelor de radiocomunica ții: antene de RF, antene pentru GPS,
sisteme de vetronică, piloni pentru antene, dispozitive de cuplare și adaptare cu antena,
cabluri de alimentare, cabluri de RF, cabluri de linie pentru comanda de la distan ță,
accesorii p entru împământare electrică, generatoare de energie electrică, transformatoare,
adaptoare, acumulatori, baterii, încărcătoare pentru acumulatori, fillgun -uri, agende
electronice, stick -uri, elemente specifice de adaptare și conectică, manipulatoare,
amplif icatoare de putere, duplexoare, etc.
c) mijloace pentru habitaclu și transport : huse de transport, corturi, cutii de transport,
rackuri, remorci, containere, ma șini, autoutilitare, autospeciale, platforme de luptă (MLI –
uri, TAB -uri, tancuri, aeronave, nave, etc.).
3.2.1.2 Resurse soft:
a) Servicii:
• din perspectiva utilizatorului: voce, apelare selectivă, conferin ță, informare
despre numărul apelantului, SMS (AMD), email, transfer de fi șiere, chat, APR,

Rețelele radio de luptă
33
transfer video în timp real, videoconferin ță, acces la baze de dat e, barare apel,
preemp țiune, etc. Toate aceste servicii pot fi asigurate în clar sau secretizat.
• din perspectiva asiguratorului de servicii:
o tipul re țelei: analogică, digitală, telefonică (cablu), radio, radioreleu, prin
satelit, troposferică, mixtă, etc .
o mobilitatea utilizatorului: mobilă, fixă, transportabilă.
b) Parametrii pentru liniile și rețelele radio:
• parametrii de frecven ță: frecven țe, seturi de frecven țe, numărul setului de salt,
numele planului 3G, benzi de frecven țe, canale, grup de canale, dev iație de
frecven ță, indice de modula ție, preseturi;
• tipuri de caracteristici: manuale, de apel, de bază, de rezervă (secrete) de
cooperare, pentru direc ții de ieșire din re țea, de acces NRI;
• parametrii sistemului de emisie recep ție: modula ție, mod de lucru, regim de
lucru, câ știgul amplificatorului pe FI, parametrii modemurilor, adresele sta țiilor
radio, adresele re țelelor radio, indici;
• parametrii antenelor: tip, azimut, eleva ție, înăl țime, câ știg, caracteristică de
directivitate, polarizare, impedan ță, lungime;
• parametrii liniei radio: puterea emi țătorului, sensibilitatea receptorului, pragul
de recep ție, pierderile pe cablu, pierderile pe elementele de conectică, puterea
efectiv radiată, bătaia (pierderile maxime permise pe cale);
• parametrii modelulu i de propagare (ex: climat, conductivitatea terenului,
permitivitatea relativă a solului, refractivitatea solului, factorul K, etc.)
• parametrii de sincronizare: parametrii GPS, server de timp (TOD), server de
sincronizare pentru saltul în frecven ță;
c) Param etrii pentru secretizarea comunica țiilor: chei de secretizare a transmisiilor
(TEK), chei de criptare a cheilor (KEK), indicative, chei, parole, chei pentru dispozitivele
de secretizare exterioare.
d) Parametrii pentru implementarea transmisiilor de date: protocoale pentru transmisii
de date, adrese IP (gazdă, re țea, gateway, DNS) rute, interfe țe, topologia re țelei IP.
e) Software pentru planificarea și administrarea re țelelor radio: aplica ții de programare
a stațiilor radio, aplica ții de programare a hub -urilor pentru accesul radio, aplica ții pentru
programarea NAU -rilor, aplica ții pentru amplasarea sta țiilor și calculul acoperirilor radio,
aplica ții pentru managementul frecven țelor, aplica ții de comandă și control, etc.
f) Documente de planificare a comunica țiilor radio: matricea serviciilor, tabel cu
organizarea re țelelor (sau schemă radio), tabel cu calculul angajării for țelor și mijloacelor,
tabel cu caracteristicile de lucru pe etape și termene, schemă tehnică de instalare în raionul
de lucru, schemă de am plasare în fâ șia de ac țiune a e șalonului sprijinit (calitatea
legăturilor, acoperiri pentru PAR, calitatea legăturilor pe rute de deplasare, amplasarea
punctelor de retransla ție, etc.) .

3.2.1.3 Resurse de personal
Procesul de planificare, instalare, operare și reconfigurare a re țelelor radio se poate
desfă șura în condi ții bune doar dacă există suficient personal specializat ( operatori radio,
șoferi, echipaje autosta ție, planificatori, etc. ).

Managementul rețelelor radio tactice
34
În subcapitolul următor se prezintă o clasificare a parametrilor în fu ncție de domeniul
de utilizare pe parcursul procesului de planificare a re țelelor radio.
3.2.2 Parametrii tehnici ai echipamentelor
• Parametrii de frecven ță [Hz]
▪ Frecven țe de lucru
▪ Canal de lucru
▪ Frecven țe interzise
▪ Benzi de frecven țe interzise
• Moduri de lucru
▪ După tipul informa ției transmise: analogic sau digital
▪ După gradul de securizare a informa ției transmise: nesecretizat sau secretizat
▪ După modul de varia ție a frecven ței purtătoare: fix, salt în frecven ță, scanare
▪ După protocolul utilizat pentru stabilirea automată a legăturii: fără, ALE, 3G
• Regimuri de lucru în RF:
▪ Regimul liniei de RF: simplex, semiduplex, duplex, full -duplex
▪ Regim topologic: direct, star, selectiv, trunk, cluster, nod,
retransla ție/retransmisie
• Regimuri de lucru în JF: intercomunica ție (telefonie), ac ționare de la distan ță
• Modula ție: AM, CW, AME, LSB, USB, FM, PSK, BPSK, QPSK, QAM, etc.
• Devia ție de frecven ță / indice de modula ție [Δf] / [%]
• Puterea de emisie [W, dBm]
• Sensibilitatea receptorului [μV, dBm]
• Pragul de recep ție (marginea de f ading / threshold) [dBm]
• Atenuarea radia țiilor parazite la emisie [dB]
• Atenuarea canalelor parazite la recep ție [dB]
• Pierderi pe cabluri de interconectare a instala țiilor de emisie – recep ție [dB/m]
• Pierderi pe elementele de conectică [dB]
• Parametri de an tenă: tip, înăl țime (lungime), câ știg.
3.2.3 Parametrii pentru legătura radio:
3.2.3.1 Parametrii instala ției de emisie:
• Puterea de emisie [W, dBm]
• Frecven ța de emisie [Hz]
• Pierderi de adaptare cu antena [dB]
• Raportul de undă sta ționară (VSWR)
• Pierderi pe cabluri de in terconectare a instala țiilor de emisie [dB/m]
• Pierderi pe elementele de conectică ale instala țiilor de emisie [dB]
• Parametrii antenei de emisie / recep ție:
▪ Tipul antenei
▪ Câștigul antenei [dBi, dBd, dBq]
▪ Factorul de antenă
▪ Polarizarea (V, H, ±45o)
▪ Impedan ța [Ω]
▪ Caracteristica de directivitate

Rețelele radio de luptă
35
▪ Unghiuri de deschidere pe orizontală și pe verticală
▪ Câștigul pe direc ția principală
▪ Raport radia ție față / spate
▪ Azimut [grade]
▪ Unghiul de eleva ție [grade]
▪ Înălțimea antenei [m]
▪ Amplasarea antenei (latitudine, longitu dine)
3.2.3.2 Parametri pentru modelarea mediului de transmisie:
• Modelul de propagare
• Climatul
• Perioada de lucru (ore, zi, noapte, anotimp, an)
• Conductivitatea terenului
• Permitivitatea relativă a solului
• Refractivitatea solului
• Parametrii de claritate Fresnel
3.2.3.3 Para metrii instala ției de recep ție:
• Pierderi de adaptare cu antena [dB]
• Raportul de undă sta ționară (VSWR)
• Pierderi pe cabluri de interconectare a instala țiilor de recep ție [dB/m]
• Pierderi pe elementele de conectică ale instala țiilor de recep ție [dB]
• Sensibil itatea receptorului [μV, dBm] în func ție de:
• RSZ pentru legături analogice [dB]
• BER pentru legături de date [bi ți erona ți pe secundă]
• Pragul de recep ție (marginea de fading / threshold) [dBm]
• Raportul semnal pe interferen țe RSI [dB]
3.2.3.4 Parametri pentru acoperiri radio:
• Parametrii instala ției de emisie:
• Parametrii antenei de emisie
• Parametrii modelului de propagare
• Probabilitatea de realizare a legăturii
• Parametrii antenei de recep ție
• Parametrii instala ției de recep ție
• Bugetul legăturii
• Probabilitatea de acoperire polară pe legătura descendentă
• Probabilitatea de acoperire polară pe legătura ascendentă
• Probabilitatea de acoperire polară pe legătura balansată
• Probabilitatea de acoperire carteziană
• Probabilitatea de acoperire pe o rută de deplasare
3.2.3.5 Parametri organizatorici:
• Indice pentru re țea
• Ordinea sta țiilor în re țea (sta ție principală, sta ție de control)
• Etape și termene de lucru

Managementul rețelelor radio tactice
36
• Indicative radio pentru re țea și pentru sta țiile componente pe etape și termene
• Chei, parole și tabele pentru autentificare (pe ntru lucrul în clar) pe etape și
termene
3.2.4 Descrierea parametrilor re țelelor radio
3.2.4.1 Descrierea parametrilor de frecven ță
Parametrii de frecven ță utiliza ți în planificarea sistemelor radio reprezintă valori ale
frecven țelor radio utilizate în procesul de plani ficare pentru lucrul în radiofrecven ță de către
echipamentele care formează linia radio. Ace ști parametrii sunt de următoarele tipuri:
• frecven ță de lucru (f) – valoarea frecven ței de lucru, în Hz, utilizată atât la
instala ția de emisie cât și la instala ția de recep ție în regimul de lucru simplex;
• frecven ță de emisie (fE) și frecven ță de recep ție (fR) – se folose ște pentru sta ții
radio (transceivere) care au calea de emisie separată de calea de recep ție și care
pot lucra în duplex sau semi -duplex;
• canal – este un termen specific sta țiilor radio digitale care pot fi anterior
programate cu mai multe seturi de caracteristici. Termenul reprezintă un cumul
de parametri memora ți de sta ția radio care pot fi u șor implementa ți la
schimbarea setului de caracteristici de către operator. În felul acesta sunt
simplificate procedurile de operare, sarcina stabilirii setului de caracteristici
pentru fiecare canal în parte căzând în sarcina planificatorului. În func ție de
producător și de tipul sta ției radio, setul de caracte ristici al unui canal va
conține: frecven ța de lucru (sau frecven ța de emisie și frecven ța de recep ție
pentru duplex), modula ția, devia ția de frecven ță (pentru MF), amplificarea pe
circuitul de frecven ță inte rmediară, regimul de lucru, etc;
• grup de canale – termenul se utilizează pentru comunica țiile radio pe unde
scurte în modurile de lucru care permit stabilirea automată a legăturii (ex. ALE,
3G). După cum îi spune și numele, grupul con ține mai multe canale repartizate
simultan echipamentelor care formeaz ă linia radio. La un moment dat legătura
se va realiza pe un singur canal din grupul de canale. Respectivul canal este ales
automat cu ajutorul unui protocol de stabilire a calită ții legăturii ca fiind canalul
din grupul de canale pe care legătura radio di ntre coresponden ți se poate rea liza
în cele mai bune condi ții;
• set de frecven țe de salt (set de salt) – reprezintă un grup de frecven țe utilizat
simultan de coresponden ții radio în cazul modului de lucru salt în frecven ță.
Tehnica salt în frecven ță presupu ne sincronizarea re țelei astfel încât to ți abona ții
vor sări sincron de pe o frecven ță pe alta; astfel, în fiecare moment al legăturii
radio, abona ții rețelei vor fi acorda ți pe aceea și frecven ță. În func ție de tipul de
salt și de modul de stabilire a setu lui de frecven țe, acestea pot fi de mai multe
tipuri:
▪ seturi tip listă – planificatorul poate stabili numărul și valoarea fiecărei
frecven țe din lista de salt;
▪ seturi în bandă îngustă – planificatorul stabile ște frecven ța centrală în
jurul căreia sta ția selectează automat un număr de frecven țe care compun
setul de salt;
▪ seturi în bandă largă – planificatorul stabile ște frecven ța minimă și

Rețelele radio de luptă
37
frecven ța maximă a benzii de salt, bandă în care sta ția selectează automat
un număr de frecven țe care compun setul de salt;
▪ seturi ortogonale – reprezintă un grup de seturi de frecven țe din banda de
lucru a sta ției preselectate de producător. Frecven țele sunt astfel alese
încât să nu apară interferen țe atunci când lucrează mai multe re țele în
aceea și arie de opera ții, fie care re țea executând salt pe câte un set de
frecven țe diferit din grupul de seturi de frecven țe.
La unele echipamente, datorită problemelor de adaptarea cu antena, diferen ța
dintre frecven ța maximă și frecven ța minimă din setul de salt este limitată la
valoarea a câ țiva MHz (ex. 2 MHz sau 5 MHz)
• frecven țe (benzi de frecven țe) interzise – este un termen asociat modului de
lucru salt în frecven ță și reprezintă frecven țele (benzile) pe care sta ția nu are
voie să lucreze. Această metodă este folosită pentru ca procesul automat de
selectare a frecven țelor care constituie setul de salt să evite folosirea unor
frecven țe care sunt importante pentru alia ți, sistemele civile din zona de opera ții
sau pentr u serviciul cercetare ascultare.
3.2.4.2 Modurile de lucru
Modurile de l ucru ale unui echipament sau sta ție radio eviden țiază aspecte le privitoare
la tipul și specificul prelucrării informa ției pe traseele de emisie, respectiv recep ție. Acestea
pot fi clasificate astfel:
a) după tipul informa ției transmise:
• analogic – mod de lucr u în care informa ția din banda de bază este în formă
analogică (este cazul cel mai des întâlnit, caz în care informa ția este reprezentată
de semnalul vocal în banda 0,3 – 3,4 KHz);
• numeric – mod de lucru în care informa ției în banda de bază este în format
numeric. În acest caz, informa ția poate proveni de la un terminal de date, sau
poate fi transformată din formatul analogic în cel numeric cu ajutorul unor
convertoare analog -numerice.
b) după gradul de securizare a informa ției transmise:
• necriptat (clar ∕ nesecretizat) – mod de lucru în care informa ția se transmite fără
a fi codificată. Transmiterea se poate realiza în format analogic (în clar) sau în
format numeric (nesecretizat).
• criptat (secretizat) – mod de lucru în care informa ția din banda de bază est e
criptată în scopul cre șterii protec ției. Transmiterea se realizează numai în format
numeric.
c) după modul de varia ție a frecven ței purtătoare:
• fix – mod de lucru în care frecven ța de lucru este aceea și pe toată durata
legăturii;
• salt în frecven ță (hop) – mod de lucru în care transmiterea informa ției se
realizează pe frecven țe purtătoare variabile pseudoaleator, în conformitate cu o
lege de salt cunoscută atât la emisie cât și la recep ție. Pentru ca to ți abona ții să
sară simultan pe acelea și frecven țe, re țeaua are nevoie de sincronizare.
Informa ția este în format numeric, criptată sau necriptată;
• scanare – mod de lucru în care sta ția baleiază canalele radio (frecven țele
purtătoare) presetate (programate), continuu și circular, în scopul descoperirii

Managementul rețelelor radio tactice
38
unui se mnal de radiofrecven ță. În momentul descoperirii semnalului de RF,
stația se opre ște, pentru o perioadă scurtă de timp, din opera ția de scanare.
Operatorul poate men ține echipamentul pe canalul radio descoperit efectuând
trafic radio sau numai ascultare. D acă operatorul nu selectează frecven ța
respectivă, după o perioadă scurtă de timp, echipamentul reia automat scanarea.
Acest mod de lucru este disponibil de obicei în clar și poate fi folosit în
întâmpinarea unor eventuale apeluri radio, precum și pentru s upravegherea unor
rețele în care se operează pe frecven țe fixe în clar.
d) după protocolul utilizat pentru stabilirea automată a legăturii:
• fără protocol – ex. modul de lucru clasic, în care legătura este stabilită de
operatorii sistemelor radio
• ALE – mod de lucru care folose ște protocolul de stabilire a legăturii pentru sta ții
HF, de genera ția a doua;
• 3G – mod de lucru care folose ște protocolul de stabilire a legăturii pentru sta ții
HF, de genera ția a treia.
3.2.4.3 Regimuri de lucru în radiofrecven ță
Regimurile de lucru în radiofrecven ță specifică modul de operare al echipamentelor
radio pe linia radio. La echipamentele militare utilizate în re țelele radio de luptă, acestea sunt
de două tipuri: regimuri ale legăturii (liniei) de radiofrecven ță și regimuri topologice
(dependente de topologia re țelei).
a) Regimul legăturii (liniei) de RF depinde de numărul frecven țelor de legătură și de
modalitatea de a le utiliza (simultan sau pe rând). Schimbul de informa ții între
coresponden ți se poate efectua unidirec țional sau bidire cțional. Legătura bidirec țională
este regimul de utilizare a căii de comunica ție care permite fiecărui corespondent să
lucreze simultan atât în emisie cât și în recep ție.
Conform [ITU -RR], în func ție de modul de utilizare al căii de comunica ții (număr de
canale, sensul convorbirii și simultaneitatea realizării convorbirii în cele două direc ții),
regimul legăturii cu corespondentul radio poate fi:
• simplex (difuziune / broadcast): Legătură unidirec țională realizată pe un singur
canal (frecven ță radio), în care dintr -un grup de mai mul ți coresponden ți care
trebuie să comunice între ei, unul singur are posibilitatea să emită, ceilal ți
executând numai recep ție;
• semi-duplex : Legătură bidirec țională realizată secven țial, în ambele direc ții, pe
un singur canal (p e o singură frecven ță radio). Este tipul de legătură cel mai
utilizat în comunica țiile militare tactice;
• duplex : Legătură bidirec țională realizată pe două canale (pe două frecven țe
radio), un canal pentru un sens și celălalt pentru cel de -al doilea sens, în care
informa ția circulă simultan în ambele direc ții. Acest tip de legătură necesită ca
fiecare corespondent să dispună de câte o sta ție radio cu emi țătorul și receptorul
în blocuri separate, fiecare cu parte de prelucrare comună a informa ției în banda
de bază.
b) Regimul topologic depinde de modul de organizare al re țelei și poate avea următoarele
forme:
• direct – regim de lucru care define ște direc ția radio; doi coresponden ți radio
realizează o legătură radio în care sunt implicate doar echipamentele acest ora.

Rețelele radio de luptă
39
Legătura nu se realizează prin retranslatarea semnalului;
• star – regim de lucru similar modului direct dar specific pentru re țelele radio
militare ; fiecare corespondent poate realiza convorbiri cu oricare alt
corespondent din re țea. Convorbirea realiz ată de oricare doi coresponden ți în
acest regim de lucru este auzită și de ceilal ți abona ți ai re țelei.
• selectiv – regim care permite formarea mai multor grupuri în cadrul re țelei. To ți
abona ții re țelei lucrează cu acelea și caracteristici. Această facilitate oferă
posibilitatea realizării de legături radio numai între membrii unui grup. Ceilal ți
abona ți nu pot realiza convorbiri cu ace știa și nici nu le pot asculta convorbirile.
• acces multiplu simultan – regim similar regimului selectiv în care mai multe
grupuri din cadrul re țelei pot realiza simultan legături datorită utilizării unei
tehnici de acces multiplu (Multiple Simultanous Access – MSA);
• apelare selectivă – este un regim care combină proprietatea principală a
regimului star din re țelele rad io cu cea a regimului normal din re țelele de
telefonie. La un moment dat, un abonat al re țelei radio poate realiza trafic cu
oricare alt abonat din re țea. Abonatul corespondent poate fi selectat printr -un
procedeu similar formării numărului telefonic în re țelele de telefonie. Traficul
realizat de oricare doi coresponden ți în acest regim de lucru este sesizat dar nu
este auzit și de ceilal ți abona ți ai re țelei.
• retransla ție / retransmisie – regim de lucru care permite mărirea distan ței de
legătură prin prel ungirea liniei radio cu încă un segment. O sta ție în regim de
retransla ție recep ționează un semnal transmis pe o frecven ță purtătoare și
retransmite acest semnal pe altă frecven ță, prin intermediul altei sta ții radio. În
funcție de numărul punctelor de ret ransla ție, acest regim poate fi folosit și pentru
extinderea accesului utilizatorilor între două sau mai multe re țele radio; dacă
informa ția care se transmite mai departe este preluată de la nivelul etajelor de
prelucrare în radiofrecven ță, regimul se nume ște retransla ție; dacă informa ția se
preia de la nivelul benzii de bază, regimul se nume ște retransmisie.
• trunk (nod, punct de acces ) – regim în care abona ții rețelei pot realiza convorbiri
între ei doar prin intermediul sta ției de bază (punct de acces). Stația de bază
realizează și managementul accesului abona ților la resursele de frecven ță.
3.2.4.4 Regimuri de lucru în joasă frecven ță
Prin regim de lucru în joasă frecven ță se în țelege modul de operare al sta ției radio
pentru realizarea unor func țiuni cu specific local, în banda de bază, la nivelul sursei de
informa ție. Cele mai întâlnite regimuri de lucru realizate de sta țiile radio de luptă în partea de
joasă frecven ță sunt: intercomunica ția (sau regimul telefonic), comanda (ac ționarea prin radio
sau prin cablu) de la distan ță și interfa țarea re țelei radio cu alte sisteme de comunica ții.
• Intercomunica ția este regimul de lucru în care partea de joasă frecven ță a sta ției
este folosită ca un terminal telefonic. Pentru a lucra în acest regim, sta ția este
interconecta tă printr -o linie telefonică cu o altă sta ție similară, cu un telefon sau
cu o centrală telefonică. Operatorul folose ște acest regim pentru a realiza
convorbiri telefonice; în acest timp sta ția nu lucrează în radiofrecven ță.
• Comanda (ac ționarea) de la dist anță este regimul de lucru în care, în plus fa ță
de intercomunica ție, sta ția este comandată să lucreze și în radiofrecven ță.
Acesta este un regim care contribuie la îmbunătă țirea calită ții legăturii prin

Managementul rețelelor radio tactice
40
faptul că permite accesarea unor locuri de amplasare a sta țiilor radio aflate la
distan ță față de operator. Prin utilizarea acestui regim se realizează protec ția
personalului la ac țiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecven ță (prin
creșterea distan ței dintre operator și sursa de emisie) și se reduce probabilitatea
eliminării fizice a personalului (în cazul în care sursa de emisie este localizată
și lovită de inamic). Sta ția radio poate fi ac ționată fie prin intermediul unei
direc ții radio (denumită direc ție de ac ționare radio), fie cu ajutorul unei un ități
special destinate acestui scop, prin intermediul unui circuit în cablu bifilar sau
fibră optică. În cazul în care ac ționarea se face de la o altă sta ție radio, sta ția
comandată este în regim de telecomandă (REM – Remote), iar sta ția care
comandă este în regim RCU (Radio Control Unit).
• Interfa țarea rețelei radio reprezintă regimul de lucru în joasă frecven ță care
permite interconectarea unei sta ții radio dintr -o rețea (denumită în continuare
stație de bază) la un comutator telefonic, pentru a facilita transferul de informa ții
între echipamentele din subsistemul cablat (conectate la comutatorul telefonic)
și stațiile radio ale re țelei din care face parte sta ția de bază. Pentru realizarea
acestui regim de lucru, pentru sta țiile din parcul vechi de tehnică este necesară
utilizarea unui echipament adi țional extern (EAE), echipament care gestionează
accesul dintr -un tip de re țea în altul și oferă posibilitatea formării de numere
telefonice. Gestionarea accesului între cele două re țele se poate realiza automat
sau prin intermediul unui operator care va opera la nivelul sta ției de bază.
3.2.4.5 Modula ția
Modula ția reprezintă procesul prin care semnalul modulator (semnal ul informa țional
din banda de bază) este transpus pe semnalul purtător de radiofrecven ță. Stațiile radio utilizate
în rețele radio de luptă folosesc modula ții analogice și digitale de amplitudine și de frecven ță.
3.2.4.6 Modemuri pentru transmisiile de date
MODEM este acronimul pentru MOdulator/DEModulator. Acesta este un echipament
pentru comunica ții de date care converte ște semnalul digital într -un format analogic (prin
procesul de modulare), astfel încât să poată fi transpus pe purtătoarea radio (a cărei natură este
analogică). La recep ție, după prelucrarea semnalului, partea de demodulare din MODEM
reconverte ște semnalul analogic în formatul digital ini țial.
3.3 Rețele analogice
În procesul de planificare a re țelelor radio analogice pe frecven ță fixă sunt importan ți
următorii parametrii:
• frecven ța de lucru
• ecartul
• modul de lucru
• modula ția
• indicele – devia ția de frecven ță
• atenuarea radia țiilor parazite la emisie
• atenuarea canalelor parazite la recep ție
• valoarea frecven ței intermediare

Rețelele radio de luptă
41
• regimul de lucru
• puterea
• sensibilitatea receptorului
• tipul antenei
• înălțimea antenei
• orientarea antenei
• lungimea cablul ui de conectare a antenei
• lungimea cablului de ac ționare de la distan ță
1. Parametri pentru re țele analogice:
• Parametrii de frecven ță:
▪ Frecven ța de lucru
▪ Frecven ța manuală
▪ Frecven ța de apel
• Moduri de lucru
3.4 Rețele care lucrează în salt de frecven ță
3.4.1 Parametri specifici re țelelor în salt de frecven ță
• Parametrii de frecven ță – seturi de frecven țe pentru saltul în frecven ță:
▪ Listă de frecven țe
▪ Set de salt în bandă îngustă
▪ Set de salt în bandă largă
▪ Set de variabile de salt
▪ Set de frecven țe de salt
• Chei de secretizare a transmisiei (TSK)
• Identificatori de re țea
• Timp de referin ță
• Stație server de sincronizare
• Indicativ al setului de salt
• Mască pentru sincronizare
• Benzi (frecven țe) interzise
3.4.2 Setul de variabile pentru saltul în frecven ță
În modul de lucru salt în fre cvență (FH/HOP) , stațiile radio pentru re țele de luptă
schimbă frecven ța de lucru de zeci sau sute de ori pe secundă. Pentru controlul saltului de
frecven ță sistemul radio realizează o serie de proces ări digital e, astfel încât simbolurile
informa ționale transmise să poată fi recep ționate pe frecven ța corectă , în acela și interval de
timp. Dacă secven ța de salt e complet aleatoare, receptorul nu poate prezice care va fi
următoarea secven ță de salt. Din acest motiv, saltul trebuie să se desfă șoare de o manieră
pseudoaleatoare. Drept urmare, pentru ca receptorul să poată prevedea corect care e ste
următoarea frecven ță de salt, parametrii de programare ai emi țătorului și receptorului trebuie
să fie identici. Pentru sincronizarea secven ței de salt, sta țiile radio utilizează următorul set de
variabile :
• setul de frecven țe de salt;

Managementul rețelelor radio tactice
42
• cheile de secretizare (TSK);
• identificatorul de re țea;
• timpul de referin ță.
Pentru un receptor care nu are cele patru variabile identice cu emi țătorul, secven ța de
salt pare a fi aleatoare. Saltul de frecven ță reduce posibilită țile inamicului de a detecta emisia,
deoarece emisia va avea un caracter aleator. Mai mult, dacă mai multe re țele operează în
aceea și zonă, nici o re țea nu poate identifica secven ța de salt a altei re țele.
Setul de salt e constituit dintr -o listă de frecven țe de salt, pe care managerul de
frecven țe radio le asignează unei rețele pentru lucru într -o perioadă de timp determinată, în
condi ții specificate . Pentru a îndeplini regulile de utilizate a frecven țelor r adio, setul de salt
trebuie precizat printr -o listă de frecven țe discrete din rândul celor aflate în planurile de alocare
ale structurii care planifică re țeaua. Este important de re ținut că echipamentele radio moderne
permit construirea automată a unui set de frecven țe de salt într -o bandă îngustă sau largă de
frecven țe. Func ție de tipul sta ției, banda de frecven țe se poate specifica fie prin limitele benzii
(caz în care un algoritm intern al sta ției stabile ște valoarea și numărul frecventelor de salt), fie
prin stabilirea unei valori centrale și a numărului de frecven țe de salt. Această op țiune nu
poate fi folosită în procesul de planificare deoarece nu toate frecven țele care rezultă în urma
construirii automate a unui ase menea set apar țin planurilor de alocare ale structurii care
planifică re țeaua.
TSK18 (cheia de secretizare a comunica ției) reprezintă un cod digital cu rolul de
criptare a datelor dar care codifică și secven ța de salt pentru controlul circuitelor de sintez ă.
În modul salt (FH/HOP), receptorul trebuie să prezică frecven ța următoare de salt a
emițătorului. Setul de salt specifică ce frecven țe se folosesc pentru salt. TSK comunică
circuitului de sinteză ordinea în care vor fi folosite aceste frecven țe. Sta țiile CNR utilizează o
secven ță de cod pseudoaleatoare, astfel încât ambele sta ții radio efectuează saltul de frecven ță
în aceea și manieră. Circuitele numerice ale sta țiilor radio generează secven ța de salt, iar dacă
toate sta țiile radio încep saltul de frecve nță în acela și timp, vor urma aceea și secven ță.
Identificatorul de re țea este parametrul care precizează pozi ția secven ței de cod
pseudoaleator din care va începe saltul . Fiecare re țea dispune de un identificator unic; acesta
determină ca locul de începere a secven ței de cod să fie diferit pentru fiecare re țea în parte.
Folosind aceea și TSK, sta țiile radio din tr-o rețea vor efectua salturi în aceea și ordine
într-o listă determinată de frecven țe. Singura variabilă rămasă este timpul de referin ță la care
va începe secven ța de salt. Din acest motiv, t impul este introdus în formatul zi, oră, minut. La
setarea timpului trebuie avut în vedere decalajul maxim de timp permis de sistem pentru
ceasurile de referin ță ale sta țiilor radio din re țea astfel încât să se poa tă realiza sincronizarea .
Pentru men ținerea sincronizării pe toată durata de utilizare, u na din sta țiile din re țea se
stabile ște ca server de timp (TOD – Time Of Day ).
Setul de variabile se poate încărca manual sau prin transfer digital (de pe fillgun, la
stațiile digitale, sau prin conexiune Point -to-Point -Protocol ( PPP), la sta țiile definite
software).
În cazul sta țiilor digitale, s eturile de variabile se pot încărca și de la distan ță, prin
procedeul OTAR19 (sau ERF20). În cazul în care se folose ște această metodă, p entru

18 TSK = transmission secure key = cheie de secretizare
19 OTAR = Over The Aer Refill
20 ERF = ECCM Remote Fill = încărcarea de la distan ță a ECCM

Rețelele radio de luptă
43
securizarea opera țiilor, înaintea transferului de date operatorul va trebui să introducă manual
variabilel e TSK deoarece pentru asigurarea securită ții este necesar ca , înainte de transmiterea
datelor, stațiile radio să fie în legătur ă în modul de lucru secretizat.
Încărcarea prin OTAR/ ERF poate fi făcută atât în modul de lucru salt în frecven ță cât
și în modul de lucru frecven ță fixă . Operatorul stabile ște legătura pe canalul manual în mod
nesecretizat (în clar), apoi trece sta ția în mod secretizat, după care execută procedura de
transfer. Din considerente de securitate, se interzice transmiterea TSK prin sistemul radio.
Drept urmare, planificatorul și administratorul de securitate vor trebui să conlucreze astfel
încât TSK să fie transferate fie prin solu ții de încărcare manuală, fie prin fillgun, fie prin
intermediul unor re țele cablate.
O particularitate importantă a procesului de planificare pentru lucrul în salt de frecven ță
este acela că î n timpul operării în modul de lucru salt de frecven ță, stațiile trebuie să aibă
repartizate și două frecven țe fixe: frecven ța manuală și frecven ța de hail ( apel).
Frecven ța manuală este utilizată pentru activarea ini țială a re țelei ( conform procedur ii
descrisă anterior) dar și ca frecven ță de backup . Aceasta este frecven ța (canalul) care poate fi
utilizată de operator pe canalul manual pentru a permite reluarea legăturii cu abona ții rețelei
în cazul în care sta ția este zeroizată21. Având în vedere că zeroizarea sta ției este o opera ție care
se poate realiza independent de fiecare operator al rețelei (în condi țiile precizate prin SOP –
uri), este important ca frecven ța canalului manual să fie supravegheată de o sta ție a unită ții
respective .
Dacă un abonat radio care lucrează pe frecven ță fixă trebuie să acceseze un abonat
radio care lucrează în salt de frecven ță, va utiliza frecven ța de apel (hail) . Pentru aceasta, setul
de variabile trebuie completat cu caracteristicile canalului de apel. Frecven ța de apel/hail
permite unui abonat din afara re țelei care utilizează caracteristici de salt să anun țe rețeaua
despre dorin ța sa de a intra în legătură cu unul din abona ții acesteia . Astfel, o stație radio care
nu de ține setul de variabile de salt, poate face apel pe frecven ța de apel, pentru a avertiza toate
stațiile din re țeaua care lucrează în salt despre dorin ța sa de a intra în legătură . Din punct de
vedere procedural, abonatul din afara re țelei cu caracteristici de salt apelează re țeaua iar NCS
(stația de control a re țelei) sau o altă sta ție radio desemnată va răspunde apelantului. Pentru
recunoa șterea apelului hail, apelarea pe frecven ța de apel trebuie efectuată (ini țial) în mod
nesecretizat (în clar) iar sta ția apelată trebuie să nu fie în emisie. Convorbirea între cei doi
coresponden ți se va face pe setul CLR pentru hail.
3.5 Rețele pentru transmisii de date
3.5.1 Parametrii specifici re țelelor de date:
• Parametrii IP pentru interfa ța locală (PPP sau Ethernet)
• Parametrii IP pentru interfa ța radio
• Adresă de re țea
• Adresă gazdă (host)
• Gateway
• Parame tri pentru rutare statică
▪ Metrica

21 Zeroizare = operație de ștergere a seturilor de CLR cu excepția setului manual

Managementul rețelelor radio tactice
44
▪ Adresa destina ție
▪ Adresa IP a ruterului următor sau adresa IP a interfe ței de ie șire
Când se utilizează acela și set de salt pentru re țelele de voce și de date, interferen țele
între diferite re țele pot afecta transmisia cor ectă a datelor. Dacă acest lucru are loc în zone în
care densitatea comunica țiilor e foarte mare, planificatorul trebuie să aloce un set de salt
separat re țelei de date.
Stațiile definite software permit interfa țarea cu terminale de date (PC). Terminalul de
date asigură controlul automat al transmisiei radio când este conectat la sta ția radio. Apelul și
transmisia de voce au prioritate fa ță de transmisia de date. Din acest motiv, operatorul sta ției
radio trebuie să se asigure că pe timpul transmisiei de da te nu va face apel sau transmisii vocale
decât în cazul situa țiilor excep ționale sau prevăzute în SOP. Pentru optimizarea capacită ților
sistemului de transmitere a datelor, terminalele de date trebuie să opereze la cea mai mare
viteză posibilă comună permi să de mediul de comunica ții.
3.6 Stații de retransmisie / retransla ție
Pentru retransla ție / retransmisie sunt necesare două sta ții radio, amplasate în aceea și
locație. Punctul de retransla ție/retransmisie are rolul de a interconecta două re țele, rețeaua de
conducere și rețeaua de retransmisie , în scopul extinderii distan ței de legătură sau ariei de
acoperire a re țelei de conducere. Cele două sta ții radio vor lucra cu CLR diferite astfel încât
să nu se perturbe reciproc. De exemplu, o stație radio monitorizează activitatea în re țeaua de
comandă/opera ții, iar a doua asigură legătura în retransla ție pentru abona ții distan ți.
Planificatorii trebuie să aleagă frecven țele astfel încât să fie conforme cu ecartul
stațiilor și să elimine interferen țele inte rarmonice. Sta țiile radio din ultimele două genera ții
pot asigura retransla ția în 3 feluri:
• de pe frecven ță fixă pe o altă frecven ță fixă;
• în mod mixt: de la salt de frecven ță la frecven ță fixă și invers;
• între două re țele în salt de frecven ță.
Aceste op țiuni garantează flexibilitatea retransla ției dar, pe de altă parte, cresc cerin țele
de planificare și coordonare, înainte de instalarea echipamentului. În principiu, re țeaua trebuie
să permită tuturor coresponden ților să aibă acces la func ția de retransla ție.
3.6.1 Retransla ția de pe frecven ță fixă pe frecven ță fixă
Acest tip de retransla ție impune cerin țe privitoare la separa ția între frecven țele de lucru
(f1 și f2) ale celor două sta ții din punctul de retransla ție (figura 3.1). Creșterea distan ței între
antene sau scăderea puterii de emisie poate conduce la reducerea separa ției între frecven țele
de lucru f1 și f2 . În Tabelul 5.1 este prezentată dependen ța între distan ță și ecartul de frecven ță
dintre antenele utilizate în punctul de retransla ție.
În scopul sch imbării oportune a caracteristicilor de salt pentru asigurarea continuită ții
legăturilor în cadrul unită ții, sta ția de control a re țelei trebuie să monitorizeze și punctele de
retransla ție.

Rețelele radio de luptă
45

d
f1f2
Punct de
retranslațieStația AStația B Stația C
Stația D
Fig. 3.1. Schema legăturii în retransla ție
Tabel 3.1. Distan ța minimă de separare a antenelor în func ție de separa ția frecven țelor
Ecartul minim între f1
și f2 Distan ța minimă între antene
fără amplif. de
putere cu amplif. de putere
10 MHz 1,5 m 1,5 m
7 MHz 3 m 20 m
4 MHz 15 m 50 m
2 MHz 65 m 120 m
1 MHz 100 m 270 m
3.6.2 Retransla ția de la o re țea în salt la o re țea pe frecven ță fixă
Retransla ția de la o rețea care lucrează în salt la o rețea care lucrează pe frecven ță fixă
impune realizarea cerin țelor de distan ță minimă și separare a frecven țelor pentru frecven țele
din setul de salt în raport cu frecven ța fixă conform tabelului 3.1, în special pentru comunica ții
de date. Pentru comunica ții de voce, dacă setul de frecven țe de salt este compus din zeci -sute
de frecven țe, frecven ța fix ă poate fi una din frecven țele din setul de salt, dar , dacă sunt
frecven țe disponibile e recomanda t să se aloce o altă frecven ță.
Utilizarea acestui tip de retransla ție trebuie evitată pentru a preveni reducerea
capacită ților ECCM ale sistemului CNR.
3.6.3 Retransla ția între două re țele în salt de frecven ță
Retransla ția între două re țele în salt necesită ca una din variabilele de salt specifice
rețelelor să fie diferită. Poate fi diferită o singură variabilă sau o combina ție de variabile, dar
e preferată metoda care utilizează acela și set de salt cu identificatori de re țea diferi ți, pentru
fiecare ramură a retransla ției.
Punctul de retransla ție func ționează ca și stație de control a re țelei pentru sta țiile din
afara re țelei. În această func ție, operatorul punctului de retransla ție răspunde la apelurile de
pe frecven ța de apel, efectuează OTAR , transferul variabilelor de salt și autentificarea
intrărilor în re țea.
În punctul de retransla ție, sta ția poate opera în modul de lucru secretizat sau
nesecretizat. Stațiile radio de retransla ție retransmit automat semnalele secretizate, ca urmare
a faptului că sta țiile radio terminale lucrează în modul de lucru secretizat. În acest caz,
operatorul de la punctul de retransla ție nu poate monitoriza comunica țiile (o va putea face
dacă are acelea și chei de secretizare).
Dacă există timpul necesar pentru instalare , este recomandat ca stația radio de
retransla ție să utilizeze antene cu caracteristică directivă, pentru a cre ște distan ța de legătură

Managementul rețelelor radio tactice
46
folosind cel mai mic regi m de putere posibil. Dacă se utilizează amplificatoare de putere, una
din sta ții trebuie să folosească o antenă separată pentru a asigura distan ța minimă între antene.
Aceasta va duce la scăderea interferen țelor în gama de radiofrecven ță. Antena trebuie să fie
de bandă largă.
3.7 Sisteme de interfa țare radio (NRI – Network Radio
Interface )
NRI asigură accesul unui abonat CNR la sistemul se sprijin de campanie sau la sistemul
strategic de comunica ții militare, sau viceversa, a unui abonat telefonic la re țeaua CNR.
Interfa țarea se poate realiza cu oricare din cele 4 tipuri de sisteme enumerate în capitolul 1.2 ,
la oricare punct de acces radio (PAR) din compunerea unui CCPC22 sau CCS23. Cu toate că
fiecare CCPC sau CCS poate realiza interfa țarea, este recomandat să se prevadă amplasarea a
cel pu țin unui punct de interfa țare la nivel de brigadă și a cel pu țin 4 puncte de interfa țare la
nivel de divizie.
Sistemele NRI lucrează pe cât este posibil în salt de frecven ță pentru a minimiza
posibilitatea de goniometrare a PC sau a pozi țiilor CCS -urilor. Amplasarea PAR -urilor care
conțin sistemel e NRI se bazează pe conceptul de ,,acoperire zonală ”.
Fiecare rețea NRI trebuie să lucrez e cu propriile variabile de salt . Stația de bază a re țelei
de acces are implicit rolul de NCS. Func ția de NCS pentru sta ția NRI implică și asumarea
rolului de server de timp. De asemenea, NCS va permite accesul în re țea a tuturor abona ților
NRI pe frecven ța de apel. Indicativele de apel și numerele de telefon asociate sunt repartizate
centraliz at pentru toată gruparea de for țe. Această schemă permite oricărui abonat radio sau
telefonic să identifice u șor dispozitivul NRI de care are nevoie pentru stabilirea unei legături
în cazul în care accesul dintr -un tip de re țea în alta nu se realizează aut omat (prin CNRI).
Caracteristicile re țelelor se vor repeta la fiecare a doua zonă acoperită astfel încât să se
realizeze economie de resurse și să se permită accesul unui abonat în mai multe re țele NRI.
Caracteristicile utilizate în zonele NRI alternează d e la divizie la divizie și de la limita dinainte
spre zona dinapoi pe întreaga zonă a grupării de for țe. Aceasta este o solu ție care permite
rețelelor să păstreze sincronizarea și să simplifice accesul abona ților la sistemul NRI. Abona ții
pot identifica u șor dispozitivul NRI pe care îl vor accesa.
Pentru accesarea sistemului NRI, abona ții trebuie să de țină caracteristicile radio ale
stației NRI sau trebuie să contacteze sta ția NRI pe frecven ța de apel (hail) . Abona ții care au
acces prin sistemul NRI se stabilesc de S6 și S3 la elaborarea SOP -ului unită ții. Abona ții care
necesită acces repetat la sistemul NRI trebuie să memoreze setul de variabile ale re țelei NRI
conform specifica țiilor din SOP-ul unită ții. Dacă setul de variabile nu este anterior memorat ,
sistemul NRI poate fi accesat prin încărcarea manuală a variabilelor din dispozitive fillgun și
setarea corespunzătoare a timpului de referin ță sau folosind frecven ța manuală și solicitarea
de trimitere prin OTAR a variabilelor de salt de la sta ția NRI. Pentru această ultimă situa ție
abonatul care solicită setul de caracteristici trebuie să se autentifice și să dispună de TSK.
Dacă se dore ște realizarea unei legături criptate punct la punct prin sistemul NRI,

22CCPC – Centru de Comunica ții al Punctului de Comandă
23CCS – Centru de Comunica ții de Sprijin din re țeaua RCSC (Re țeaua de Comunica ții
de Sprijin de Campanie)

Rețelele radio de luptă
47
trebuie avut în vedere ca și terminalul telef onic să dispună de sisteme compatibile de criptare
și de aceea și cheie de criptare . În această situa ție, c oordonarea distribu ției cheilor și a
variabilelor trebuie realizată de eșalonul cel mai mare din aria de opera ții.
Atunci când unul din abona ții rețelei nu are cheia de secretizare potrivită, legătura poate
fi stabilită în mod nesecretizat. În această situa ție operatorul NRI trebuie să informeze ambii
coresponden ți că se desfă șoară o convorbire în clar și că trebuie folosite procedurile
corespunzătoar e de operare în radiotelefonie.
3.7.1 Parametrii specifici pentru re țele de interfa țare
În plus fa ță de parametrii sta țiilor radio (sta ții radio de bază sau sta ții din compunerea
rețelei radio) care au fost prezenta ți anterior, în re țelele de interfa țare trebui e lua ți în
considerare și parametrii echipamentelor de interconectare sistem radio – sistem cablat ( hub
radio , card, placă de interfa țare):
• Număr / tip linii telefonice spre centrale locale PABX
• Parametrii liniilor telefonice (lungime, impedan ță, amplifica re / atenuare)
• Număr / tip linii telefonice locale
• Numere de apelare rapidă
• Digiți pentru apelare automată
• Digiți pentru comutare emisie / recep ție (adaptare duplex tf – simplex radio)
• Parametrii IP (adrese, rute, gateway telefonic și date)
• Parametrii interfe țelor
3.7.2 Procedura realizării legăturii între un abonat telefonic și un abonat radio
prin operator
Pentru a asigura respectarea procedurilor de operare în radiotelefonie se va stabili un
operatorul NRI care va control a și monitoriz a toate apelurile.
3.7.2.1 Apel realizat de abonatul CNR
Pentru ca un utilizator CNR să contacteze un abonat al re țelei de comunica ții prin cablu ,
va trebui să utilizeze caracteristicile de lucru ale canalului de apel pentru interfa ța NRI cea
mai apropiată . Opera țiile necesare realizării legăturii sunt următoarele:
• apelul se face pe frecven ța de apel
• operatorul NRI determină dacă apelantul este autorizat , prin autentificarea
acestuia;
• dacă autentificarea este corectă, operatorul transferă variabilele de salt ale sta ției
NRI, iar legătura continuă în salt de frecven ță;
• convorbirea nu trebuie efectuat ă pe frecven ță fix;
• în cazul în care legătura se realizează prin operator, apelantul comunică
operatorului NRI indicativul de apel sau numărul de telefon al abonatul prin fir
cu care dorește să comunice.
• operatorul NRI identifică abonatul solicitat în cartea de telefoane, apoi sună la
numărul de telefon al acestuia și transferă controlul legăturii celor doi abona ți.
3.7.2.2 Apel realizat de abonatul telefonic
Dacă un abonat din re țeaua telef onică dore ște să stabilească o convorbire cu un abonat
radio se vor realiza următoarele opera ții:

Managementul rețelelor radio tactice
48
• abonatul telefonic caută în cartea de telefoane numărul celui mai apropiat sistem
NRI de abonatul radio.
• utilizatorul comunică operatorului NRI care este per soana pe care dore ște să o
contacteze și, dacă e posibil, în ce re țea radio operează acesta.
• operatorul NRI apelează sta ția solicitată pe frecven ța de apel a rețelei acestuia.
• abonatul radio trece sta ția radio pe setul de salt al NRI, restabilind legătur a cu
NRI pe ace ști parametri.
• dacă e necesar, operatorul NRI transferă variabilele de salt NRI abonatului
radio.
3.8 Rețele radio cu stabilirea automată a legăturii
ALE24 sau 3G25 sunt moduri de lucru care permit automatizarea procesului de stabilire
a legăturii între coresponden ții radio similar opera țiilor executate de operatorii radio
experimenta ți. Procesul de stabilire automată a legăturii constă în schimbarea automată de
mesaje între sta țiile radio din re țea în scopul analizării calită ții legăturii între oricare doi
abona ți, în ambele sensuri ale legăturii, pe fiecare canal din grupul de canale.
Stabilirea automată a legăturii reprezintă o necesitate în special în gama undelor scurte
(HF) . Prin introducerea acestor protocoale de automatizare a legă turii se îmbun ătățesc
performan țelor sistemului de comunica ții și se reduce nevoia de utilizate a unor operatori
foarte bine instrui ți. Prin utilizarea acestor protocoale atât stabilirea legăturii cât și asigurarea
traficului prin canalele HF se pot realiz a fără interven ția operatorilor.
Calitatea procesului de s tabilire automată a legăturilor utilizând un sistem ALE este cel
puțin la acela și nivel sau chiar mai bună decât calitatea legăturii realizate utilizând tehnica
vocală clasică .
O cerin ță obi șnuită î n rețelele HF constă în adresarea și inter -operarea simultană a mai
multor stații. Dacă mai multe sta ții au o adresă comună, ele formează un grup, numit re țea.
Adresa prin care pot fi apelate toate aceste sta ții este adresa re țelei. Un grup de sta ții a căr or
interac țiune nu a fost pre -aranjată, formând o grupare de sta ții cărora le lipse ște o adresă
comună predeterminată, poartă denumirea de grup. Ca și în cazul re țelei, grupul se poate
adresa printr -un apel de grup cu ajutorul adresei grupului . Structurile de adresare ale re țelei și
grupului se definesc în standardele ALE. Drept urmare, pentru a se identifica pe sine ca sta ție
individuală, într -un grup sau într -o rețea, o sta ție HF poate avea mai mult de o adresă.
Atunci când utilizatorul inițiază o legătu ră cu o altă sta ție sau cu mai multe sta ții, se va
lansa automat un proces de stabilire (automată) a legăturii. Pentru sus ținerea acestui proces,
sistemul radio de tip ACS26 dispune de o bază de date cu informa ții referitoare la calitatea
canalelor în func ție de destina ție. Protocolul ALE va utiliza cel mai bun canal către destina ția
dorită și va ini ția procedura de stabilire a legăturii. Pentru a fi eficient, protocolul ALE
utilizează un format de transmisie foarte robust, capabil să asigure operarea în con diții foarte
proaste de calitate a canal ului.
Într-un sistem adaptiv, formatul de date este flexibil, capabil să se adapteze condi țiilor

24ALE Automatic Li nk Establishment – Stabilirea automată a legăturii
25 3G – ALE de generația a treia
26 ACS – Automatic Channel Selection

Rețelele radio de luptă
49
canalului. Pentru ca sistemul să beneficieze de această facilitate, atât la emisie cât și la recep ție,
trebuie ca sta ția receptoare să primească informa ția privind formatul de date ales de sta ția
emițătoare înainte de începerea efectivă a transferului mesajului, drept pentru care protocolul
ALE trebuie să con țină și informa ții privind formatul de date utilizat.
3.8.1 Selectarea automată a canalului
Func ția de selec tare automată a canalului constă în alegerea automată a canalului optim
pentru comunica ție, în condi țiile de utilizare stabilite. Acest proces va lua în considerare
capacitatea de transfer necesară, rata maximă a erorilor, canalele avute la dispozi ție – cu
caracteristicile lor din momentul utilizării, disponibilitatea solicitată. Pentru realizarea acestei
funcții, sistemul radio trebuie să dispună de o capacitate proprie de măsurare (estimare) a
calită ții canalului .
Determinarea calită ții canalului se poate face prin următoarele metode:
• evaluarea în timp real a canalului;
• sondarea activă;
• sondarea pasivă;
• măsurarea ratei erorilor/vitez ei de transfer;
• estimarea performan țelor canalului;
• utilizarea programelor de predic ție a propagării;
• sondarea ionosferică.
Pentru selec ția canalului în procesul ACS se utilizează in forma țiile privind calitatea
canalului, iar dacă sistemele sunt suficient de complexe și au capabilită ți de adaptare se pot
stabili și scheme de transmi sie în raport cu caracteristicile canalului ionosferic.
3.8.2 Protocoale pentru stabilirea automată a legăturii
În anii `80, câteva companii care produceau echipamente de comunica ții în gama
undelor scurte, au realizat primele sisteme care încorporau protocoale de stabilire automată a
legăturii, cunoscute ca protocoale ALE de genera ția I – ALE IG. Specific acestora era faptul
că erau standarde de firmă, fără a se putea asigura interoperabilitatea sistemelor de la doi
producători diferi ți. Acest neajuns foarte im portant a fost înlăturat prin apari ția celei de a doua
genera ții de sisteme ALE – ALE 2G. Această genera ție a adus îmbunătă țiri ale performan țelor
de stabilire a legăturii precum creșterea probabilită ții de realizare a legăturii la acela și raport
semnal/zg omot sau reducerea duratei medii de realizare a unei legături și a rezolvat problema
compatibilității .
La primele două generații, protocoalele ALE sunt sincrone . Pentru realizarea legăturii
nu este necesară o sincronizare a componentelor rețelei care să i mplice alocarea de sloturi de
timp pentru fiecare sta ție membr ă. Motivul pentru care a fost adoptat un protocol asincron a
fost determinat de caracteristicile legăturilor radio HF, pentru care, în condi țiile unei
infrastructuri de comunica ții teritoriale cu capacită ți reduse, sincronizarea re țelei este aproape
imposibilă. La începutul anilor 2000 , datorită evolu țiilor tehnologice din domeniul
comunica țiilor, a fost standardizat și implementat protocol ul ALE de generația a III-a – ALE
3G.
Protocoalele impl ementate în s istemele ALE încorporează regulile opera ționale de
bază prezentate în Tabelul 5.1 . rezultat e în urma analizei și etapizării activită ților realizate de
către operatorii umani cu experien ță în realizarea legăturilor radio. Este posibil ca, în an umite

Managementul rețelelor radio tactice
50
condi ții, unele din aceste reguli să nu poată fi aplicate. Spre exemplu, regula nr.2, „ totdeauna
pe recep ție”, nu poate fi respectată atunci când un sistem cu un singur canal este în emisie sau
când emi țătorul și receptorul utilizează aceea și antenă.
Tabelul 5.1 Reguli opera ționale implementate în sistemele ALE
Regula Descrierea regulii
1 Capabilitate de recep ție semnale ALE independente
2 Ascultă totdeauna pentru recep ția unui semnal ALE
3 Răspunde totdeauna (cu excep ția cazului în care această posibilitate a fost
inten ționat inhibată)
4 Scanează permanent setul de canale la dispozi ție (cu excep ția cazului în care
această posibilitate a fost inten ționat inhibată)
5 Evită interferarea cu un canal (ALE) activ (cu excep ția cazului în care
operator ul dore ște acest lucru)
6 Totdeauna efectuează schimb de informa ții LQA (Link Quality Analysis) cu
alte sta ții și măsurarea calită ții semnalului recep ționat de la alte sta ții, când
acest lucru se cere (cu excep ția cazului în care această posibilitate a fost
inten ționat inhibată)
7 Răspunde în slotul de timp potrivit, atunci când apelurile primite impun acest
lucru
8 Totdeauna caută și men ține informa ții privind conectivitatea cu ceilal ți
9 Legătura în ALE se va realiza la cel mai înalt nivel al capabilită ții
10 Se va minimiza timpul de emisie și recep ție pe canal
11 Se va reduce automat puterea utilizată la minimul necesar (când această
posibilitate există)
3.8.3 ALE 2 G
Un sistem ALE execută două seturi de funcțiuni
• funcțiuni de bază : evaluarea canalelor la dispozi ție, selec ția canalului
corespunzător realizării legăturii ;
• funcțiuni adiacente , care contribuie la automatizarea procesului : modificarea
puterii de emisie, schimbarea frecven ței etc..
În continuare vor fi prezentate funcțiunile reali zate de sistemele ale de generația a doua
conform reglementărilor conținute în standardul ALE – MIL STD – 188-141A .
3.8.3.1 Performan ța minimă solicitată
Principalul criteriu de apreciere a performan țelor unui sistem ALE este probabilitatea
stabilirii cu succes a legăturilor pe canale radio degradate, cu caracteristici cunoscute. Valorile
minime ale c riteriil or de performan ță pentru implementarea protocolului ALE 2G sunt
prezentate în Tabelul 5.2 . Criterii sunt stabilite în termeni de probabilitate minimă a
legătu rilor și timp limită pentru stabilirea legăturilor (14 s) , în condi țiile unor parametri de
canal specifica ți. Pentru caracterizarea canalului ionosferic a fost utilizat modelul Watterson
pentru legăturile prin unde radio cu reflexie ionosferică, pentru parametri ai canalelor de tip
„CCIR good ” și „CCIR poor ”definiți de ITU -R, sau ai unui canal cu zgomot alb aditiv
gaussian („AWGN”) (Aditive White Gaussian Noise).
Tabelul 5.2 Raportul SNR(dB) necesar pentru a stabili o legătură pe un canal de 3 kHz ,
în func ție de probabilitatea de legătură
Probabilitatea de
legătură Canal de tip
Gaussian Canal CCIR
“bun” Canal CCIR
“mai puțin bun”
0.25 -2.5 0.5 1.0

Rețelele radio de luptă
51
0.50 -1.5 2.5 3.0
0.85 -0.5 5.5 6.0
0.95 0.0 8.5 11.0
Întâr zierea multicale (ms) 0.0 0.52 2.2
Devia ția Doppler (Hz) 0.0 0.10 1.0
3.8.3.2 Scanarea
Pe timpul în care nu se află în emisie, s tația cu protocol ALE va efectua o scanare
continuă a setului de frecven țe asignat . În cazul unui set de frecven țe bine selectat, există o
probabilitate destul de ma re pentru a fi găsită cel pu țin o frecven ță corespunzătoare pentru
realizarea unei comunica ții. Prin scanarea continuă se maximizează probabilitatea de a fi
detectat un semnal transmis de corespondent .
În procesul de „sincronizare” a activită ților, timpul în care se realizează o solicitare de
legătură să fie suficient de mare pentru ca mesajul să fie recep ționat și decriptat de o sta ție
aflată în scanare aleatorie. Astfel, dacă TRW – reprezintă durata unui cuvânt de cod ALE și TS
– durata de sta ționare pe un canal, se apreciază că este necesar ca TS ≥ 2TRW, adică sta ționarea
pe un canal trebuie să permită recep ția a cel pu țin unui cuvânt complet de cod, pentru a
determina răspunsul sta ției, în cazul în care respectiva stație își recunoa ște adresa.
3.8.3.3 Sondarea
Sondarea constă în transmiterea unui semnal tipizat, care con ține adresa proprie , pe
fiecare dintre frecven țele din set. Prin recep ția acestui semnal se efectuează o evaluare a căii
de propagare emi țător – receptor. Sta ția (sta țiile) receptoare evaluează calitatea canalului către
stația emi țătoare și memorează informa ția în baza de date în vederea utilizării ulterioare. Acest
tip de sondare are un caracter unilateral, doar sta ția receptoare beneficiind de informa ții despre
calitatea canalului dinspre sta ția emi țătoare. Dacă se utilizează forme de undă standard a căror
secvență este cunoscută și de receptor , stația receptoare poate evalua și distorsiunile introduse
de canal. Structura semnalului de sondare este similară cu cea a cuvântului ALE, dar include
numai partea finală, care identifică sta ția emi țătoare.
Implementarea unui astfel de sistem de sondare este relativ simplă, controlerului ALE
fiindu -i adăugat un timer, care ini țiază periodic un proces de sondare pe canalele găsite libere.
Deși nu este un procedeu bilateral de evaluare a canalului, dacă un canal este apreciat
ca fiind bun prin acest procedeu, există o mare posibilitate ca acesta să fie bun pentru o
comunica ție bilaterală.
În cazul în care sta țiile se află în scanare, semnalul de sondare este repetat suplimentar,
astfel încât să poată fi recep ționat de toate sta țiile interesate.
În cazul în care se dorește scanarea unui canal pe care se manifestă fading lent ( varia ții
lente ale mediului de propagare, de ordinul orelor ), perioada de sondare poate fi și ea de
ordinul orelor. În schimb, pentru modificări dinamice ale mediului, în cazul fadingului rapid,
se impun perioade de sondare mult mai mici. Rata de efectuare a sondării este determinată de
doi factori:
• nivelul de activitate la stațiile receptoare;
• probabilitatea ca ultimele date de sondare să nu mai concorde cu condițiile de
propagare curente .
3.8.3.4 Analiza calită ții legăturii
Activitatea de analiză a calită ții legăturii – LQA (Link Quality Analysis) constă în
măsurarea (evaluarea) au tomată a calită ții propagării pentru mai multe canale, între două sta ții

Managementul rețelelor radio tactice
52
radio care operează pe unde scurte , în ambele sensuri ale căii de comunicație . Rezultatul LQA
este utilizat pentru ierarhizarea canalelor astfel încât acestea să fie folosite pentru a pelare și
realizarea legături i. De asemenea, LQA este utilizat pentru evaluarea continuă a calită ții
legăturii pe durata comunica țiilor care utilizează sisteme cu protocol ALE.
Pentru analiza calității legăturii î n condi ții normale de func ționare, un receptor ALE
efectuează un test de tipul „trece/nu trece” pentru fiecare semnal recep ționat, verificând
formatul, structura și tipul de cod. Pe lângă aceasta, pentru a obține informa ții suplimentare
față de testul „trece/nu trece” , funcțiile incluse în pro tocolul ALE realizează o evaluare a BER –
ului.
Ca metodă alternativă, pentru determinarea LQA se mai utilizează , măsurarea SINAD
(S+N+D/N+D = Signal Plus Noise Plus Distorsion To Noise Plus Distorsion Ratio ). În cazul
în care această metodă este implement ată, se efectuează măsurători asupra tuturor semnalelor
ALE.
3.8.3.5 Polling -ul
Polling -ul este procesul activ de solicitare și măsurare a caracteristicilor unui canal,
utilizând tehnicile LQA. Pentru polling este necesar să se realiz eze legătur a între sta ții astfel
încât să se poată aprecia calitatea semnalului recepționat și să se transmită această informație
și stației corespondente. Practic, polling -ul este un proces de tip interogare -răspuns.
Acest procedeu se utilizează pentru actualizarea datelor despre sta ții și canale, atunci
când în baza de date nu sunt disponibile alte informații . Procedurile implicate în acest proces
sunt simple, dar mari consumatoare de timp. Exemplu de proceduri specifice procesului de
polling: apelarea unei sta ții pe toate canalele, efectuarea măsurătorilor pe durata răspunsurilor ,
transmiterea solicitării către sta ția corespondentă de a comunica valorile LQA determinate pe
durata apelurilor și recepționarea acestora .
3.8.3.6 Analiza avansată a calită ții legăturii
Analiza avansată a calită ții legăturii – ALQA ( Advanced Link Quality Analysis )
reprezintă o extensie a mecanismului standard LQA. Acest procedeu diferă de LQA prin două
aspecte:
• Pentru o caracterizare mai bună a canalului se utilizează histograme ;
• Calitatea canalului este raportată ca parte care depă șește un anumit prag și nu ca o
medie a măsurătorii.
Măsurătorile ALQA sunt de două tipuri:
1. măsurarea calită ții canalului – CQM ( Channel Quality Measures ) cu care se
evaluează calitatea individuală a canalelor dintre două sta ții
2. măsurar ea calită ții (performan ței) legăturii – LPM ( Link Performance
Measures ), care combină măsurarea canalelor cu date despre traficul efectuat,
și furnizează o evaluare globală a calită ții legăturii dintre două sta ții,
informa ție utilă managerului de re țea pen tru realizarea algoritmilor de rutare.
1. Măsurarea calității canalului – CQM
Pentru măsurarea calită ții canalului în standardul ALQA se folosesc următorii
parametrii :
• măsurătorile SINAD, efectuate baud cu baud, la nivelul modem -ului ALE;
• indicele de combinare – AI (Articulation Index ), este un coeficient de ponderare,
estimat de asemenea cu ajutorul modem -ului ALE . Acesta realizează o
ponderare neuniformă a valorilor SINAD măsurate pentru fiecare ton ALE .

Rețelele radio de luptă
53
Ponderarea se face în funcție de importanța fi ecărei subbenzi spectrale în
realizarea inteligibilității comunicației;
• PBER, care este determinat pe baza decoderului cu vot majoritar, așa cum se
face pentru LQA, valorile PBER fiind consemnate în diagrame, pentru fiecare
cuvânt, pe mai multe perioade de timp, începând cu momentul pornirii stației;
• distorsiunile spectrale – SD ( Spectral Distorsion ), reprezintă distorsiunile
datorate fading -ului și propagării pe căi multiple; aprecierea importanței acestor
distorsiuni se face prin compararea valorilor inst antanee măsurate pentru BER
și SINAD cu valorile teoretice pentru un canal cu zgomot alb, gaussian
(AWGN);
• intervalul de timp fără erori – EFI ( Error Free Interval ), care reprezintă valoarea
preconizată a duratei însumate a cuvintelor ALE transmise unul du pă altul fără
eroare; deoarece transmisiile ALE nu sunt continue, se realizează un calcul
indirect al acestui parametru, pe baza măsurătorilor disponibile. Pentru a estima
probabilitatea cuvintelor fără erori sunt analizate c uvintele ALE detectate de
decod erul Golay și protocolul ALE . Valorile obținute sunt utilizate apoi pentru
determinarea EFI.
Pentru ALQA este obligatoriu să se implementeze parametrii PBER și SINAD în timp
ce implementarea AI, SD și EFI este op țională.
2. Măsurarea performanței liniei – LPM
Standardul ALQA prevede următoarele func țiuni pentru LPM:
• calitatea semnalului vocal – AVQ ( Achievable Voice Quality ) – parametru care
combină măsurătorile SINAD sau AI cu durata timpului de ocupare a canalului;
• calitatea legăturii de date, care este d eterminată cu ajutorul valorilor capacită ții
de date disponibile – ADC ( Available Data Capacity ), măsurate la intervale
regulate; ADC determină viteza de date efectivă posibilă (disponibilă) către
fiecare sta ție, luând în calcul atât efectele retransmisii lor din cauza erorilor de
canal, cât și datele transmise pentru a gestiona traficul.
Măsurarea calită ții legăturii – LPM – furnizează câte o valoare privind calitatea legăturii
vocale, respectiv de date, mărimi utilizate de controlerul HF. Această activita te presupune
identificarea automată a celui mai potrivit canal pentru ini țializarea legăturii cu una sau mai
multe sta ții.
3.8.3.7 Selectarea canalului
Selectarea canalului presupune alegerea canalului optim într -un timp foarte scurt prin
utilizarea informa țiilor stocate automat în matricea calită ții canalelor (tabelul LQA din baza
de date).
În etapa de stabilire a legăturii, ordinea în care sunt încercate canalele depinde de datele
aflate în baza de date LQA. Dacă nu intervine operatorul, sunt încercate în ordine
descrescătoare canalele cu cele mai bune scoruri LQA.
Standardul nu precizează exact modul concret de stabilire a ierarhiei canalelor, fiecare
producător fiind liber să utilizeze una din metode sau o combina ție – PBER – SINAD. Odată
cu evolu ția tehnologii lor de realizare, protocolul a fost completat cu metode care permit
caracterizarea mai exactă și mai completă a canalelor evaluate.

Managementul rețelelor radio tactice
54
3.8.4 Protocolul ALE 3G
Protocolul ALE 2G a transformat sistemele radio HF în sisteme de comunica ții
automatizate robuste și inte roperabile, sprijinind astfel cre șterea interesului pentru utilizarea
extinsă a acestora. Începând cu mijlocul anilor 1990, nevoile de „re țelizare” și interconectare
a rețelelor radio HF cu celelalte sisteme de comunica ții au scos în eviden ță necesitatea u nor
noi protocoale de legătură, mai eficiente, astfel încât spectrul de frecven țe la dispozi ție să
poată fi utilizat mai eficient, de re țele din ce în ce mai mari (ca număr de sta ții și ca întindere),
cu nevoi de trafic din ce în ce mai mari.
În urma unor eforturi comune, un astfel de protocol a fost standardizat în MIL -STD –
188-141B, anexa C, și la nivel NATO – sub codul STANAG 4538.
Principalele prevederi ale acestui standard se reflectă în performan țe ca:
• reducerea timpului necesar stabilirii legăturii;
• reducerea nivelului semnalului (raportului semnal/zgomot) la care se realizează
legătura;
• creșterea eficien ței utilizării canalelor;
• utilizarea unei noi familii de forme de undă, comună cu modem -ul de date;
• creșterea capacită ții de transfer date atât pentru mesaje scurte cât și pentru
mesaje lungi;
• asigurarea unui suport mult mai bun pentru protocoalele Internet și aplica țiile
specifice.
Realizarea tuturor acestor performan țe se bazează pe câteva elemente cheie, atât
tehnologic e cât și procedurale:
• stabilirea unei noi arhitecturi a sistemului, prezentată în Figura 6.1;
• crearea și utilizarea unor forme de undă specifice –„burst waveform ”;
• scanarea sincronă a canalelor de apel;
• gruparea sta țiilor pe sloturi de timp de sta ționare pe acela și canal – „dwell
group ”;
• implementarea de soluții de tip „trunking ”;
• posibilitatea de prioritizare a apelurilor;
• utilizarea de proceduri de acces multiplu la canal cu detec ția purtătoarei și
evitarea coliziunilor – CSMA/CA ( Carrier Sense Multiple Access With
Collision Avoidance ).

Rețelele radio de luptă
55

Subretea HF
Nivel de retea
Nivel de legatura de date HF
(HFDLL)
Manager Sesiune Legatura de Date
Manager Conexiune
(CM)Manager Trafic
(TM)Protocol de legatura
dateProtocol legatura
circuit
Nivel fizic
BW0, BW1, BW2, BW3, BW4, MilStd-188-110B Tonuri seriale
Figura 5.1 Arhitectura generală a unui sistem ALE 3G
3.8.4.1 Formele de undă pentru 3G
Unul din elementele specifice acestor sisteme este faptul că atât protocolul de realizare
a legăturii cât și protocolul de transfer de date a u la bază o familie de forme de undă PSK cu
8 faze, cu un ton de 1800 Hz, modulat serial cu o viteză de 2400 bps, scalabile, prezentate în
Tabelul 5.4 . Acestea au fost optimizate atât pentru transmisii lungi cât și pentru transmisii
scurte („ burst ”), ceea ce oferă sistemului o versatilitate îmbunătă țită.
Tabelul 5.4. Formele de undă specifice ALE 3G
Forma
de undă Domeniu
de
utilizare Durata emisiei Nr.
biți Preambul Cadre FEC Inter-
leaving Format date Rata
codului
BW0 Stabilire
conexiun
e (CSU) 613,3 ms
1472 simboluri
PSK 26 160 ms
384 simboluri
PSK Rată=1/2
K=2
Convolu țional
(fără bi ți umplere) Matrice
de
4×13 Func ție
Walsh
ortogonală
16 1/96
BW1 Stabilire
trafic
(TSU)
Confirma
re HDL 1,30667 sec
3136 simboluri
PSK 40 240 ms
576 simboluri
PSK Rată=1/3
K=9
Convolu țional (8
biți umplere) Matrice
de
16×9 Func ție
Walsh
ortogonală
16 1/144
BW2 Trafic
HDL 640+(nx400ms)
1536+(nx960ms)
n=3, 6, 12, 24 n x
1881 26,27ms
64 simboluri
PSK (pentru
pregătire
egalizor) Rată=1/4
K=8
Convolu țional (7
biți umplere) nu 32
necunoscute
/16
cunoscute Variabil
1/1 până
la 1/4
BW3 Trafic
LDL 373,33+(nx13,33
ms)
32xn+896
simboluri PSK
n=64,128,256,51
2 8n+25 266,67ms
640 simboluri
PSK Rată=1/2
K=7
Convolu țional (7
biți umplere) Matrici
24×24
32×24
44×48
64×55 Func ție
Walsh
ortogonală
16 Variabil
1/12 la
1/24
BW4 Confirma 640,00ms 2 Nu nu nu Func ție 1/1920

Managementul rețelelor radio tactice
56
re LDL 1536 simboluri
PSK Walsh
ortogonală
4
Definirea acestora s -a făcut ținând seama de tipurile diferite de activită ți presupuse de
procesul de realizare a legăturii și transmitere a datelor, numărul de bi ți necesar, timpul de
sincronizare, performan țele în prezen ța zgomotului, fading -ului sau propagării pe căi multiple.
Aceste noi forme de undă realizează un echilibru între două obiective adverse: maximizarea
diversită ții în timp prin între țesere și reducerea timpului de „transfer” a legăturii radio.
3.8.4.2 Sub – protocolul de realizare a legăturii
Responsabilitatea realizării legăturii revine „managerului de conexiune” (a se vedea
figura 5.1 .) Acesta va realiza func ția Conn ection Set Up , cunoscută și ca o func ție tip ALE.
Pentru realizarea legăturii se utilizează două tipuri de blocuri (serii) de date:
1. de probă (testare ini țială) – Probe PDU și
2. de stabilire a legăturii – Handshake PDU .
Blocurile de date de testare ini țială con țin informa ții considerate suficiente pentru ca
stația chemată să decidă dacă răspunde sau nu. Aceste informa ții se referă la:
• identitatea chemătorului și a chematului;
• prioritatea apelului;
• resursele necesare, în situa ția în care apelul este accep tat;
• calitatea necesară pentru canalul de trafic implicat;
• tipul de apel (voce sau date, analog sau digital), lungimea mesajului – lung,
scurt sau necunoscut.
Stabilirea lungimii mesajului ca fiind „lung” sau „scurt” este o decizie a organizatorului
rețelei. Acest parametru este utilizat pentru optimizarea capacită ții de transfer. Deoarece
apelul este plasat într -un anume dwell grup , nu este necesară adresa completă a sta ției chemate
(cea de 11 bi ți), ci numai adresa din cadrul grupului (ultimii 6 bi ți).
Blocurile de date de stabilire a legăturii sunt utilizate atât de sta ția care realizează apelul
cât și de sta ția apela tă și vor simboliza:
• continuarea procesului de negociere (datorită propagării necorespunzătoare);
• trecerea la canalul de trafic;
• renun țarea la procesul de negociere.
După procedura de stabilire a legăturii, protocolul prevede și o procedură de stabilirea
a traficului ce va fi realizat pe această legătură. Pentru aceasta, este utilizată forma de undă
BW1. Parametrii de trafic c are vor fi stabili ți se referă la tipul protocolului de date ce va fi
utilizat, tipul de formă de undă, prioritatea traficului, sincronizarea de timp.
Sub-protocolul de realizare a legăturii se bazează pe o serie de func țiuni (scanare,
apelare, operare sincronă etc. ,) a căror implementare în ALE 3G diferă de abordările
anterioare.
3.8.4.3 Scanarea
În timpul în care nu este angajată în trafic, stația radio cu protocol ALE 3G va scana
canalele alocate în vederea recep ționării unor eventuale apeluri și, în acela și timp, pentru a
colecta informa ții privind ocuparea canalelor de către alte sta ții. Scanarea este efectuată
sincron, de toate sta țiile, spre deosebire de sistemele ALE 2G care efectuau scanarea asincron.
3.8.4.4 Apelarea
La inițierea legăturii, apelul realizat pe forma de undă BW0 trebuie să primească

Rețelele radio de luptă
57
răspuns de la stația apelată. Există și situații în care legătura poate fi ini țiată și finalizată doar
de sta ția apelantă. Acestea sunt situațiile în care stația apelantă dispune de date despre stația
apelată și despre disponibili tatea acesteia ob ținute în urma procesului de scanare. Apelul poate
fi ordonat pe priorități funcție de slotul în care este plasat (tabel 6.2 .)
Tabel 6.2 Prioritizarea apelurilor
Prioritate apel Slot 1 Slot 2 Slot 3 Slot 4
Urgent 50% 30% 15% 5%
Imediat 30% 50% 15% 5%
Prioritar 5% 15% 50% 30%
Rutină 5% 15% 30% 50%
3.8.4.5 Operarea sincronă
Întrucât modul de operare în sistemele ALE 2G este asincron, în momentul lansării
apelului sta ția apelantă nu are informa ții despre canalul pe care se află sta ția apelată.
Asincronismul conduce la prelungirea procesului cu un timp corespunzător scanării complete
a canalelor la dispozi ție. Sistemele ALE 3G pot opera atât asincron cât și sincron, mod în care
performan țele sunt net superioare. Atunci când se operează î n mod sincron, toate receptoarele
aflate în scanare se vor afla simultan pe ace lași canal fiind nevoie de emiterea unui singur
cuvânt de apel. Utilizarea unui sistem sincron impune însă costuri de infrastructură și necesită
transmisii radio suplimentare pe ntru men ținerea sincronizării.
3.8.4.6 Grupurile „Dwell”
Dwell este p erioada de timp cât o sta ție (sau un grup de sta ții) sta ționează pe o
frecven ță în modul de operare sincron . Pentru cre șterea eficien ței utilizării frecven țelor
(canalelor), această perioadă po ate fi divizată în 5 intervale de timp egale (sloturi de timp), ca
în figura 5.3. În această situa ție se lucrează cu interval de timp multislot – „multislots dwell ”,
fiecare dintre aceste sloturi având utilizări precise.
Slot 0 Slot 1 Slot 2 Slot 3 Slot 4800 ms
Slot 0Frecventa 1
Frecventa 2
Acord si
supraveghere
traficApel si raspuns

Figura 5.3 Structura dwell multi slot
Slotul 0 este alocat pentru realizarea acord ului și supraveghere a canal ului de trafic .
Prin supravegherea canalului se detect ează dacă se efectuează sau nu trafic pe acesta , și se pot
obține informa ții despre canalele de trafic libere care vor putea fi utilizate.
Sloturile 1 -4 sunt alocate schimbului de informa ții de apel. Cele 800 ms ale fiecărui
slot permit transmiterea unui bloc de date de 24 bi ți (70 ms fiind alocate pentru propagare și
± 50 ms pentru eventualele diferen țe de ti mp (nesincronizări între sta ții).
Membrii unei rețele pot fi împărțiți în grupuri care au specific faptul că monitorizează
canale diferite pe durata unui singur dwell . Apelurile realizate de stațiile din aceste grupuri

Managementul rețelelor radio tactice
58
vor avea distribuții diferite în timp și frecvență care vor conduce la decongestionarea apelurilor
și a canalelor și la reducerea interferen țelor, aspecte sesizabile mai ales în condi ții de trafic
intens. Grupul realizat de stațiile care monitorizează acelea și canale în acela și timp se numeșt e
dwell group .
3.8.4.7 Modul trunking în ALE 3G
Sistemele ALE 3G permit împăr țirea și utilizarea canalelor în canale pentru apel și
canale pentru trafic. Acest fapt permite utilizarea intensivă a canalelor de trafic și „eliberarea”
relativă a canalelor de apel. Se realizează astfel un echilibru între traficul de mare viteză
realizat pe canalele de trafic și traficul de viteză mică utilizat la stabilirea legăturii. Utilizarea
principiilor de lucru de tip trunking în re țelele radio HF implică unele complica ții. Mai întâi
este necesară estimarea capacită ții canalelor, deoarece nu se mai poate efectua măsurarea lor
pe durata realizării legăturii. Apoi, chiar și cu această estimare, este necesară supravegherea
activită ții pe canalele de trafic astfel încât să nu fie selectat pentru trafic un canal pe care deja
se desfă șoară trafic.
3.8.4.8 Adresarea
O func ție adiacentă acestui nivel o reprezintă translatarea adreselor utilizate la nivelele
superioare (adresa IP, spre exemplu) în adrese utilizabile de clien ții locali. Adresele utilizate
în formatele ALE 3G sunt numere binare de 11 bi ți. Pentru re țelele care operează în mod
sincron, primii 5 bi ți reprezintă numărul asociat grupului dwell , iar ceilal ți 6 definesc sta ția
din respe ctivul grup. Se pot realiza astfel până la 32 grupuri dwell și până la 60 sta ții membre
pentru fiecare grup, rezultând 1920 sta ții într -o rețea. 4 adrese din fiecare grup (1111xx) sunt
rezervate sta țiilor care apelează în interiorul re țelei.
3.8.4.9 Sub-protocol ul pentru controlul legăturii tip circuit (Circuit Link Controller)
CLK a re rolul de a monitoriza și coordona traficul efectuat pe o legătură (circuit) prin
implementarea unui mecanism simplu, de tip „ ascultă înainte de a transmite ”, ale cărui
funcțiuni de bază sunt:
• inhibă transmisia unui nou mesaj dacă detectează un semnal (o activitate) pe
canal;
• inhibă transmisia unui nou mesaj în intervalele de timp necesare confirmării
primirii mesajului;
• supraveghează expirarea timpilor acorda ți executării diferitelo r func țiuni,
sprijinind managerul de trafic în terminarea sau ini țierea unui transfer de mesaj.
3.8.4.10 Performan țele protocoalelor de realizare a legăturii
Întrucât realizarea protocoalelor ALE a fost determinată de necesitatea automatizării
procesului de realiz are a legăturii , în procesul de elaborare a fost impus un nivel minim al
performan țelor. În tabelul 5.3 sunt prezentate sintetic, principalele caracteristici ale
protocoalelor ALE utilizate până în momentul de fa ță. Este de subliniat faptul că ALE 3G
produce un salt calitativ considerabil, determinat de utilizarea noilor forme de undă –
scaleable burst waveform – și de adoptarea principiului de lucru sincron. Este semnificativ
nivelul raportului semnal/zgomot de – 2 dB pentru o probabilitate de legătur ă de 95 %, fa ță de
cei 14 dB necesari primei genera ții de protocoale ALE. De asemenea, este de subliniat
performan ța modem -ului de date încorporat, care ajunge până la 9600 bps, valoare
considerabil ă pentru un canal ionosferic.

Rețelele radio de luptă
59
Tabelul 5. 3 Caracteristic ile de bază ale protocoalelor ALE
Caracteristici ALE 1G ALE 2G ALE3G
Evaluarea canalului
În timp real În timp real, cu
performan țe
îmbunătă țite Rapidă
Stabilirea legăturii Automată Automată Automată, în timp foarte
scurt
Standarde De producător: Rockwell
(SELSCAN), Sunair
(SCANCALL), Harris
(AUTOLINK),
Rohde&Schwarz (ALIS) Standard comun,
interoperabil
MIL-STD -188-141 (A) Standard comun,
interoperabil
STANAG 4538
Modem -uri – Încorporate în sistem Foarte performante
Performan țele transmisiei Performan țe foarte bune
pentru transmisii vocale Transmisii de voce și
transmisii de date până
la 2400bps Transmisii de voce și
date până la 9600 bps
Raportul semnal pe
zgomot pentru o
probabilitate de legătură
de 95% 14 dB 8,5 dB -2 dB
Durata medie de
efectuare a unei legături 40s 23s 10s
Modul de lucru – Asincron Sincron și asincron

3.8.5 Parametri specifici
• Parametri de frecven ță:
▪ Canale de lucru
▪ Grup de canale = set de canale pentru stabilirea automată a legăturii (ALE
sau 3G)
• Adresă proprie;
• Adresă de re țea;
• Modemul pentru transmisiile de date: serial e, FSK, WBFSK, tonale, etc. ;
• Chei de secretizare a transmisiei (TSK) ;
• Chei de criptare a datelor ;
• Server de timp de referin ță;
• Amplificare pe frecven ța intermediară (AFI) .
3.9 Locul și rolul procesului de pl anificare a re țelelor
radio
În arhitectura sistemelor militare moderne, re țelele radio de luptă formează un
subsistem al sistemului integrat dislocabil planificat în scopul sus ținerii ac țiunilor de comandă
și control al unei unită ți. Activită țile de planificare, organizare, instalare și restructurare a
acestui subsistem se încadrează în activită țile generale de management ale Sistemului Integrat
de Comunica ții și Informatică Dislocabil (SICID).
În tabelul următor, în cadrul procesului general de manag ement a SICID sunt marcate
etapele în care se desfă șoară activită ți specifice managementului subsistemului re țelelor radio
de luptă.

Managementul rețelelor radio tactice
60
Tabel 6.1 Încadrarea procesului de planificare a subsistemului radio în etapele procesului
general de management
Etapa Activități generale
Planificarea Inițierea planificării
Orientarea personalului implicat în procesul de planificare
Elaborarea Ordinului Preliminar (WARNO 1)
Participarea la elaborarea Concep ției ac țiunii
Elaborarea Planului CIS (Anexă la OPLAN )
Elaborarea Ordinului CIS (Anexă la OPORD )
Elaborarea Ordinelor fragmentare pe linia CIS
Organizarea Transmiterea ordinelor de ac țiune/preliminare/fragmentare
Darea misiunilor și organizarea for țelor și mijloacelor
Transmiterea ordinelor de deplasare
Deplasarea subunită ților în raioanele de instalare
Orientarea topogeodezică
Recunoa șterea raionului și darea ordinelor de instalare
Deplasarea for țelor și mijloacelor pe locurile de instalare
Instalarea Instalarea mijloacelor radio
Stabilirea legăturilor radio directe în CNR
Instalarea și interconectarea elementelor RCPC
Instalarea linilor și conectarea abona ților interiori
Instalarea și interconectarea elementelor RCSC
Interconectarea RCPC cu RCSC (realizarea SICID)
Asigurarea ac țiunilor și protec ției for țelor
Implementarea măsurilor INFOSEC
Exploatarea Organizarea serviciului operativ
Managementul opera țional
Completarea documentelor de exploatare și eviden ță
Implementarea măsurilor INFOSEC
Reconfigurarea Transmiterea / recep ția ordinelor fragmentare
Stabilirea for țelor și mijloacelor implicate în reconfigurare
Instalarea mijloacelor de CI din rezervă în noile raioane
Integrarea mijloacelor ce comunica ții în SICID
Dezinstalarea mijloacelor de comunica ții din vechile raioane
Completarea rezervei de comunica ții și informatică
Implementarea măsurilor INFOSEC
Mentenan ța Executarea mentenan ței preventive (între țineri zilnice)
Executarea mentenan ței corective (între țineri periodice)
Repararea și înlocuirea elementelor defecte
3.10 Cerin țe în planificarea re țelelor radio
Tipurile de re țele radio de luptă solicitate sunt determinate de Planul de opera ții –
OPLAN și SOP -ul unită ții. Ele sunt precizate în Anexa Q – Planul CIS (anexă la Planul de
opera ții – OPLAN ). În etapa de planificare a asigurării de CI, pentru fiecare re țea radio
planificatorul trebuie să răspundă următoarelor întrebări:
1. Care sunt servicii le pe care trebuie să le asigure re țeaua?
2. Ce tipuri de informații vor fi vehiculate prin re țelele radio: date, voce sau ambele ?
3. Rețeaua va conține sau nu abonați din exteriorul unită ții deservite de planificator ?
4. De ce tip este rețeaua: deschisă sau închisă?
• rețea deschisă (de uz general) = rețea în care numărul se abona ți se poate

Rețelele radio de luptă
61
modifica;
• rețea închisă = rețea cu număr fix, cunoscut de abonați.
5. Care este aria de acoperire pe care trebuie să o realizeze rețeaua? Este nevoie de
retranslație?
6. Este necesar ca abonații rețelei să se interconecteze și cu abonați telefonici prin
intermediul NRI?
7. Este necesară protejarea re țelei la ac țiunile de război electronic?
Pentru a răspunde acestor întrebări echipa de planificare a re țelelor radio trebuie să
lucreze sub îndrumarea șefului modulului de comunica ții și să colaboreze cu personalul din
modulul opera ții și cu managerul de frecvențe . După ce sunt ob ținute răspunsuri la întrebările
de mai sus, echipa poate demara activitatea de planificare ini țială a rețelei și de coordonare a
procesului de instalare a echipamentelor din compunerea ei. O serie de considera ții dezbătute
în cadrul planificării se vor regăsi și în SOP -ul structurii deservite .
Tipul de informa ții care va fi vehiculat prin re țea se stabi lește în etapa de planificare în
cadrul activită ții de Elaborare a Planului CIS (Anexă la OPLAN) , etapă în care se întocme ște
Matricea serviciilor . Matricea serviciilor se întocme ște pe structura multinivel a serviciilor
Bi-Sc AIS conform datelor din tabel ul 6.2. În această matrice, pe orizontală se vor dispune
abona ții rețelei pentru care se vor asigura servicii iar pe verticală se vor dispune toate tipurile
de servicii identificate de standardul Bi -Sc AIS pentru tipul unită ții.
Dacă re țeaua con ține abona ți din afara unită ții, coordonarea procesului de planificare
a caracteristicilor re țelelor radio trebuie realizată la nivelul structurii care subordonează toate
punctele de marcare. În această situa ție, trebuie acordată o aten ție deosebită:
• procesului de distribuire a caracteristicilor COMSEC ;
• procesului de realizare a planurilor și fișierelor de programare a sta țiilor de
ultimă genera ție cu ajutorul aplica țiilor software (care trebuie realizate la cel
mai înalt nivel și apoi distribuite pe canale de comu nicații securizate).
Dacă re țeaua este de uz general se vor folosi caracteristici și moduri de lucru care
permit actualizarea ulterioară a numărului și tipurilor de echipamente radio astfel încât să fie
posibilă extinderea re țelei. În această situa ție se v a acorda o aten ție deosebită și soluțiilor de
interoperabilitate între echipamentele radio. Dacă re țeaua este de uz intern (re țea cu număr
precis și cunoscut de abona ți) planurile realizate de structura coordonatoare pot lua în
considerare utilizarea unor moduri de lucru mai complexe , cu caracteristici ECCM.
Pentru extinderea ariei de acoperire a re țelei se pot utiliza echipamente de retransla ție.
În acest scop trebuie determinat gradul de acoperire a fâ șiei de ac țiune cu aplica ții software
care utilizează hărți digitale. Echipamentele de retransla ție se vor amplasa pe înăl țimi
dominante sau în puncte care permit interconectarea tuturor abona ților re țelei.
Pentru abona ții care vor primi drepturi de interconectare la interfe țele de re țea pentru
accesul în re țeaua telefonică se vor implementa suplimentar seturi de caracteristici de acces la
interfe țele NRI dispuse în fâ șia de ac țiune sau în apropiere.
În etapa de planificare a re țelelor trebuie să se țină cont de următoarele particularități :
• Orice re țea poate lucra cu mai multe seturi de caracteristici.
• Pentru re țelele analogice, caracteristicile sunt notate în blanchete sau în formulare cu
caracteristici . Pentru schimbarea caracteristicilor re țelelor, operatorii setează
echipamentele radio cu noii parametri specifica ți în blanchete sau formulare. Completarea
blanchetelor sau formularelor se realizează de operatori, în etap ele de organizare și/sau
reconfigurare a comunica țiilor radio, prin realizarea de extrase din documentele de

Managementul rețelelor radio tactice
62
planificare;
• Pentru re țelele digitale sau SDR caracteristicile de lucru sunt înregistrate în memoria
stației, în etapa de organizare sau reconfigurare a comunica țiilor radio. Înregistrarea
datelor în memoria stațiilor se poate face automat (cu ajutorul fillgun -urilor sau
terminalelor de date) sau manual ( cu observa ția că această func ție nu este disponibilă
pentru toate modurile de lucru în cazul sta țiilor radio definite software).
• Schimbarea caracteristicilor de lucru radio de sta țiile radio secundare (SRS) se realizează
numai cu aprob area stației radio principale (SRP/NCS) , sau, în cazul în care aceasta nu
mai poate fi contactată, conform procedurilor SOI27.
• Situațiile tipice în care operatorii radio pot să schimbe caracteristicile de lucru sunt
următoarele:
a) când primesc ordin de la sta ția radio principală;
b) când se schimbă termenele de lucru specificate în SOI;
c) când trebuie să acceseze interfe țele de re țea pentru a contacta un abonat
telefonic (cu aprobarea NCS) ;
d) când fac apel la o sta ție (re țea) radio care lucrează în salt de la o sta ție care
lucrează pe frecven ță fixă;
e) când solicită transmiterea setului de caracteristici prin OTAR28;
În re țelele complexe sau cu servicii integrate, în procesul de planificare se porne ște
întotdeauna de la matricea serviciilor. Această matrice este elabor ată de șeful comunica țiilor
în etapa de planificare a opera țiilor. Matricea trebuie să răspundă cerin țelor de asigurare a
serviciilor de comunica ții și informatică necesare pentru exercitarea procesului de comandă și
control la e șalonul sprijinit. Drept ur mare ea va con ține:
• abona ții rețelelor ( pe orizontală ):
▪ punctele de comandă ( decizie, control). Exemplu: PC Bz, PC Rz, PC În,
TOC, CDC, grupele de comandă;
▪ punctele controlate (trăgători, elementele de execu ție),
▪ punctele de informare (senzori, elemente de culegere a informa țiilor)
• serviciile asigurate de re țele (conform standardului NATO Bi -SC AIS) – pe
verticală :
Atât elementele de pe orizontală cât și cele de pe verticală se vor grupa. Exemplu:
grupele de comandă în cadrul punctelor de comandă, tipurile de servicii pe tipuri de re țele,
etc.
Tabelul 6.2 Serviciile procesului de comandă și control
Servicii C2 la Brigadă
NGCS
RTP
PC D
PC Rz. D
PC Log D
Bg. 1 Coop
Bg. 2 Coop
PC Bg.
PC Rz. Bg.
PC Log Bg.
B1
B2
B3
B Tc
B Art.
Ge
Chi
Trsm.
CC
Med Serviciul Rețea /
aplica ție
Servicii de
comunica ții
Voce secretizat RCSC / DGT
Delta 01 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce secretizat RRD, RRSI,
RRONS x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce secretizat TETRA x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce clar RCSC / ANL x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

27SOI = Signal Operating Instructions – Instruc țiuni pentru operare în transmisiuni
28OTAR = Over The Air Radio – Încărcarea parametrilor unei sta ții (sau mai multe) prin unde radio

Rețelele radio de luptă
63
Voce clar Rețele radio
analogice x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce clar RRD x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce clar Telekom / Digi x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Voce clar WAN / VoIP x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Telex secretizat
Telex nesecretizat
Fax secretizat
Fax clar RCSC / ANL x x x x x x x x x x x x x x x
Fax clar Telekom / Digi x x x x x x x x x x x x x x x
Acces radio mobil
/ operator CNRI / RCSC x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Acces radio mobil
/ automat CNRA, HUB,
NAU/RCSC x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Teleconferin ță
secretizată RCSC / DGT
Delta 01 x x x x x x x x
Teleconferin ță
nesecretizată RCSC / ANL x x x x x x x x
Videoconferin ță
secretizată x x x x x
Videoconferin ță
nesecretizată WAN / T1000 x x x x x Servicii de re țea DNS LAN, WAN x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
DHCP LAN, WAN x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
IPv4 LAN, WAN x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
IPv6 LAN, WAN x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
VPN WAN, Internet x x x x x x x x
Radio ALE RRD / RRSI /
RRONS x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Radio HOP RRD / RRSI /
RRONS x x x x x x x x x x x x x x x x x x
SUC RCSC x x x x x x x x x x
TDM RCSC / Telekom x x x x x x x x x x
PRI ISDN Telekom x x x x x x x x x x
T1 EUROCOM RCSC x x x x x x x x x x
Servicii nucleu
Sv de bază Prelucrare
documente LAN / MS Office x x x x x x x x x x x x x
GIS x x x x x x x x x x x x x
Cartografie x x x x x x x x x x x x x
Generare
sinteze x x x x x x x x x x x x x
Birotică LAN x x x x x x x x x x x x x Schimb de date E-mail LAN, WAN / MS
Outlook x x x x x x x x x x
E-mail RRD / MS
Outlook x x x x x x x x x x
Mesagerie
formatată SMM / STANAG
4406 x x x x x x x x x x x x x x x
Chat RRD / Tactical
Chat x x x x x x x x x x x x x x x x x
Serviciu de
directoare WAN / Active
Directory x x x x x x x x x x
Colaborare
multipunct Portal Sharepoint x x x x x x x x x x
Informare
WEB WAN / Internet
explorer x x x x x x x x x x

Managementul rețelelor radio tactice
64
Transf.
/partajare fi
șiere
Replicare
baze de date IRIS, JC3IEDM x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x Sv de securitate Autentificare PKI x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Integritate PKI x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Criptare PKI x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Criptare
offline Hypercrypt x x x x x x x x x x
Criptare
offline CRIPTAB x x x x x x x x x x
Disponibili –
tate
Detec ție
coduri nocive Antivirus x x x x x x x x x x x x x x x
Detec ție
intruziuni IDS-ISS, Firewall –
Check x x x x x x x x x x x x x x x
Monitorizare Management Manag..
performan țe
Admin. baze
de date MS SQL x x x x x x x x x x
Manag. de
configura ție HP Open View x x x x x x x x x x x x x x x
Manag. de
securitate
Management
WEB
Servicii func ționale Servicii C2
întrunite SIMIN / WAN,
Internet
Servicii C2
terestre BC2A Cinetic /
RRD x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Servicii C2
terestre Sitaware / WAN
Servicii C2 navale ARGUS / WAN
Servicii C2 aeriene RDP
Servicii C2 for țe
spec.
Personal
Informa ții
Administrative LEXMIL
Logistice LogFAS
3.11 Algoritm pentru alocarea indicilor în re țelele SDR
Datorită particularită ților de utilizare a aplica țiilor de programare a sta țiilor radio
definite software (ex. Harris din genera ția Falcon II), fiecărei sta ții și fiecărei re țele trebuie să
i se aloce o adresă. În scopul simplificării procesului de planificare, pentru adresarea re țelelor
și stațiilor componente se pot folosi indici i de re țea. Particularită țile tehnice actuale impun ca
adresele să fie alcătui te dintr -un număr cât mai redus de caractere și să înceapă cu un caracter
alfanumeric. În continuare , se va prezenta un exemplu de alocare a indicilor în care se va
extinde adresarea pe baz ă de indici și la rețelele de transmisii de date care utilizează protocolul
IP (Internet Protocol) în zona tactică .
Algoritmul prezentat în continuare poate fi ușor modificat și adaptat unor situa ții

Rețelele radio de luptă
65
specifice. Trebuie men ționat faptul că adresarea se face într-o modalitate logică, aspect care
permite identificarea e șalonului și elementelor componente ale fiecărei re țele de către o
structură de informații inamică, dacă transmisia nu este securizată. Drept urmare, în re țelele
radio care folosesc această moda litate de alocare a indicilor de rețea (și a adres elor IP ),
algoritm ul va fi utilizat numai dacă re țeaua este securizată.
Conform cerin țelor identificate în subcapitolele anterioare, t ipurile de caracteristici
care pot fi repartizate unei singure re țele în procesul de planificare, pentru un singur termen,
sunt următo arele (Tabel 6.3 ):
Tabel 6.3 Tipuri de caracteristici
Tip Denumire Rol
B de Bază pentru lucru în condi ții normale după realizarea legăturii
S Secrete (de rezervă) pentru lucru în cazul în care pe caracteristicile de bază nu se
poate opera în condi ții optime (bruiaj, interferen țe, etc.)
D de apelare selectivă
(pe Direcții) pentru realizarea direc țiilor de ieșire atunci când se dore ște ca
informa țiile vocale să fie recep ționate numai de anumi ți
operatori. Trecerea de pe caracteristicile de bază pe
caracteristicile secrete (de rezervă) se realizează la ordinul Sta ției
Principale (SP=NCS) sau conform procedurilor
A de Acces NRI pentru accesarea abona ților din re țeaua de telefonie a SICID.
Trecerea pe aceste caracteristici se realizează numai cu aprobarea
SP sau conform procedurilor.
I Inițializare pentru activarea ini țială a re țelei și încărcarea caracteristicilor
prin radio (OTAR)
H de hail ( Hail) pentru apelarea unei sta ții care lucrează în salt de către o sta ție
care lucrează pe frecven ță fixă
T de evacuare Tehnică Pentru contactarea echipei de evacuare tehnică. Se alocă un set de
caracteristici pe care pot lucra toate categoriile de sta ții din
subordinea e șalonului care organiz ează re țeaua (ex. fix,
nesecretizat). Se organizează câte o re țea pentru fiecare bandă
specifică de lucru (ex.: HF, VHF, UHF)
M de evacuare Medicală Pentru contactarea echipei de evacuare medicală. Se alocă un ser
de caracteristici pe care pot lucra toate categoriile de sta ții din
subordinea e șalonului care organizează re țeaua (ex. fix,
nesecretizat). Se organizează câte o re țea pentru fiecare bandă
specifică de lucru (ex.: HF, VHF, UHF)
Tabel 6.4. Algoritm de stabilire a indicelui re țelelor și stațiilor radio
Stabilirea indicelui pentru re țele: 3 caractere – primul caracter alfanumeric și următoarele
două numerice
Descriere Primul caracter
(alfanumeric)
EȘALONUL specifică e șalonul care organizează re țeaua:
B – batalion
G – brigadă
D – divizie
C – corp de armată
F – grupare de for țe
T – teatru de opera ții, ….
Caracterele 2 și 3
(numerice)
NUMĂRUL RE ȚELEI Numerotează re țelele conform ordinii de bătaie din
Tabelul cu organizarea re țelelor al eșalonului
respectiv

Managementul rețelelor radio tactice
66
Exemplu D01 G02 B01 D12
Denumirea
rețelei Rț. rd. nr. 1 de
Acces a Diviziei Rț. rd. nr. 2 de
comandă a
Brigăzii Rț. rd. nr. 1 de
comandă a B Rț.rd. nr. 12 de
cooperare a
Diviziei
Stabilirea i ndicilor stațiilor: 4 caractere – primele 3 reprezintă indicele sta ției; ultimul caracter
(alfanumeric) identifică sta ția în cadrul re țelei
Descriere Primele 3 caractere Indicele re țelei
Caracterul 4
(alfanumeric) Identifică sta ția în cadrul re țelei astfel:
A – SRP (NCS) sau dispozitivul IP gateway,
B, C, D, … – celelalte sta ții din rețea în ordinea în
care intră la legătură sau celelalte dispozitive IP în
ordinea func țiilor deservite
Exemplu D01A
D01B
D01C
D01D G02A
G02B
G02C
G02D
G02E B01A
B01B
B01C
B01D
B01E D12A
D12B
D12C
D12D
D12E
Algoritm pentru stabilirea preseturilor
Stabilirea preseturilor Primele trei caractere = indicele re țelei – informează operatorul cu
privire la re țeaua în care lucrează
Caracterul 4 (numeric) = numărul termenului (ex.: 1,2,3,…) . Pentru re țelele care au acelea și
caracteristici în toate termenele se folose ște cifra 0 (zero).
Caracterul 5 (alfanumeric) – pentru tipul caracteristicilor
Caracterul 6 (alfanumeric) – pentru diferen țierea caracteristicilor de zi de cele de noapte în HF
Termen Preseturi
1 D011A
D011B
D011S G021A
G021B
G021S B011A
B011B
B011S D121A
D121B
D121S
2 D012D
D012B
D012H G022D
G022B
G022H B012D
B012B
B012H D122D
D122B
D122H
3 D013A
D013B
D013C G023A
G023B
G023C B013A
B013B
B013C D123A
D123B
D123C
Presetur
i pentru
rețelele
radio Primele 3
caractere Indicele re țelei radio
Caracterul 4
(numeric) Numărul termenului
Caracterul 5
(alfanumeric) Tipul caracteristicilor radio:
A – caracteristici de acces
B – caracteristici de bază
S – caracteristici secrete (de rezervă)
D – caracteristici de apelare selectivă sau direc ții de ieșire din re țea
I – caracteristici pentru ini țializarea re țelei
H – caracteristici pentru canalul de hail (apelare re țele în salt)
M – caracteristici pentru canalul de evacuare medicală
T – caracteristici pentru canalul de evacuare tehnică
Caracterul 6
(alfanumeric) Se utilizează numai pentru re țelele care în cadrul aceluia și termen
au caracteristici diferite zi/noapte, astfel: Z – caracteristici de zi; N

Rețelele radio de luptă
67
– caracteristici de noapte
Stațiile radio Jaguar și Panther 2000V au 8 canale (7 programabile și unul manual)
Stațiile radio Harris RF -5800 V pot folosi maxim 25 de preseturi.
Stațiile radio Harris RF -5800 H pot folosi maxim 75 de preseturi
Algoritm pentru alocarea adreselor IP în re țele integrate de co munica ții
Octe ții
(IPv4) Biții Descriere
1 1,2 Numărul diviziei din gruparea de for țe (maxim 3 divizii, 00 rezervat pentru
unită ți independente mai mici decât divizia)
3,4,5 Numărul brigăzii din cadrul diviziei stabilite anterior cu bi ții 1 și 2 (maxim
7brigăzi/ subunități de divizie , 00 rezervat pentru unită ți independente mai
mici decât brigada)
6,7,8 Numărul batalionului (similare) din structura stabilită cu bi ții anteriori
2 1,2,3 Numărul companiei (similare) din structura stabilită cu bi ții anteriori
4,5,6 Numărul plutonului (similare) din structura stabilită cu bi ții anteriori
7,8 Numărul grupei (similare) din structura stabilită cu bi ții anteriori
3 Pentru structuri mai mici sau egale cu batalionul (similare)
1 0 – Rețea radio la nivelul respectivei structuri identificabilă cu ajutorul
următorilor 7 bi ți ai octetului 3 (2,3,4,5,6,7,8)
1 – Platformă (de luptă/sprijin)/ Autospecială/Modul la nivelul respectivei
structuri, identificabilă prin numărul realizat cu următorii 3 bi ți ai octetului
3 (2,3,4)
Rț.Rd. 2,…,8 Numărul re țelei radio (în binar, pe 7 bi ți) din tabelul cu
organizarea re țelelor radio organizate de respectivul e șalon
(Aten ție, numai i nterfe țe WIP )
Platforme 2 Nivelul la care se execută rutarea în rețelele de date
0 – rutare la nivel 3
1 – rutare la nivel 2 (VLAN)
3… 8 Numărul re țelei corespunzător tipului anterior specificat (în binar,
pe 6 bi ți) din tabelul cu organizarea re țelelor de date
4 Numărul dispozitivului IP din cadru re țelei (host)

3.12 Etapele procesului de planificare a re țelelor radio
pentru o misiune:
• Se pornește de la obiective, se stabilesc misiunile și se identifică structura de forțe care
trebuie deservită;
• Se stabilesc momentele de reconfigurare a re țelei pe misiuni, etape și termene ;
• Pentru fiecare perioadă definită anterior (misiune, etapă, termene) se stabilesc :
▪ servicii le care se vor asigura (voce, date, APR, …),
▪ organizațiile, eșaloanele și abona ții care trebuie deserviți ,
▪ tipurile de canale și rețele care se pot implementa (radio , fir, satelit, combinat) ;

Managementul rețelelor radio tactice
68
▪ soluțiile de interconectare a rețelelor;
▪ tipurile, numărul și ariile de acoperire ale rețelelor
▪ tipurile de noduri, numărul și serviciile pe care le pot asigura;
▪ tipul și numărul de echipamente terminale în raport cu numărul de noduri și servicii
▪ Se realizează a naliz a intermediară a resurselor hard:
▪ Există suficiente echipamente hard?
▪ Există echipamente de rezervă?
▪ Există solu ții de depanare, între ținere a echipamentelor și rețelelor în timp
util?
▪ Se fac demersuri pentru asigurarea resurselor sau se modifică parametrii anteriori.
▪ Se proiectează Matricea serviciilor ;
▪ Se planifică rețelele radio:
▪ Se realizează schema radio în format tabelar sau în format grafic
▪ Se realizează schema re țelelor IP
▪ Se den umesc:
▪ Organiza țiile
▪ Rețelele
▪ Nodurile
▪ Stațiile
▪ Terminalele de date
▪ Pentru fiecare re țea se stabilesc:
▪ Adresa radio a re țelei
▪ Adresa IP și masca de subre țea
▪ Indicativul fonic
▪ Indicativul de date
▪ Numărul de telefon
▪ Stațiile din compunere
▪ Caracteristicile de lucru:
▪ modul de lucru (Fix, HOP, ALE, 3G, … )
▪ tip modula ție și parametrii de modula ție,
▪ frecven țe de lucru, nume canal, nume preset
▪ seturi de salt, grupuri de canale
▪ frecven țe hail,
▪ frecven țe/benzi interzise,
▪ putere de emisie
▪ modem -uri,
▪ chei (criptare, transmisie, hail …),
▪ stația de control (NCS),
▪ server ul de timp ( TOD ),
▪ stație de sincronizare pentru salt
▪ Se face o analiză intermediară a resurselor spectrale (frecven țe) și soft (chei,
parole, adrese, numerota ție, …).
▪ Se fac demersuri pentru asigurarea resurselor necesare.
▪ Se programează stațiile. Pentru fiecare sta ție se stabilesc:
▪ Adresa radio a sta ției
▪ Adresele IP ale interfețelor (ethernet, wireless, ppp);

Rețelele radio de luptă
69
▪ Gateway -urile
▪ Rutele
▪ Indicativul fonic
▪ Indicativul de date
▪ Numărul de telefo n
▪ Caracteristicile de lucru
▪ Parametrii GPS: format date, mod de transmitere, timp de
transmitere, adresă, …
▪ Tipul sta ției în re țea (principală/secundară), server de TOD, sta ție
de sincronizare pentru rețelele cu salt în frecvență;
▪ Se proiectează schema generală a sistemului (de interconectare a elementelor
sistemului)
▪ Se întocmesc documentele de planificare a comunica țiilor
3.13 Considera ții privind întocmirea SOP -urilor
În procesul de planificare și exploatare a rețelelor radio monocanal analogice
planificatorii și operatorii trebuiau să ia în considerare o mulțime de parametri . Noile genera ții
impun respectarea acelora și elemente și introduc elemente suplimentare caracte ristice
rețelelor cu salt sau cu stabilire automată a legăturii. Unele elemente specifice re țelelor cu salt
sunt similare etapelor de planificare a re țelelor de frecven ță fixă, dar au complexitate mai mare
(de exemplu, selec ția frecven țelor raportată la st abilirea setului de salt).
Pentru a stabili structura re țelei este necesară cunoa șterea echipamentelor disponibile
și a tipurilor de echipamente. Rețeaua va putea opera în modul de lucru salt în frecvență numai
dacă toate sta țiile din rețea sunt compatibi le pentru toți parametrii de salt. . Pentru a reduce
ECM29 inamice, re țelele capabile să opereze în salt de frecven ță trebuie să lucreze cât mai
mult timp în acest mod. Totu și, dacă o singură sta ție din re țea poate lucra doar pe frecven ță
fixă, întreaga re țea va trebui să lucreze pe frecven ță fixă. Această problemă apare în special în
timpul opera țiunilor combinate, când unită țile au dotări diferite sau în timpul opera țiilor
multina ționale când trebuie să se comunice cu unită ți ale for țelor aliate iar sta țiile pot avea
personalizări diferite ale algoritmilor de criptare. Același principiu este valabil și pentru
modurile de lucru cu stabilire automată a legăturii.
Chiar și pentru modul de lucru fix (pe frecvență fixă), planificatorul trebuie să verifice
compatibilitatea în frecven ță și în ecart a sta țiilor din re țea. Cele mai multe tipuri de stații VHF
operează în banda 30…79 MHz. Pentru cazul în care re țeaua va conține și stații radio mai
vechi, în primul rând planificatorii trebuie să se asigure că frecven țele de operare se situează
în aceea și gamă de frecven țe. În plus, planificatorii trebuie să aibă în vedere că stațiile radio
mai vechi au valori ale ecartului de frecvență mai mari (de ex. 25 sau 50 kHz față de 1 00 Hz,
10 Hz sau chiar 1 Hz la stațiile mai noi). Drept urmare, frecven țele repartizate pentru re țelele
monocanal trebuie să fie alese în func ție de ecartul comun tuturor sta țiilor din re țea. Acela și
lucru este valabil pentru stabilirea frecven ței de apel (hail) ; pentru a permite accesul în re țea a
oricărui tip de sta ție radio aceasta va trebui să fie un multiplu al ecartului comun pentru toate
stațiile din re țea.

29 ECM = electronic countermeasures = contramăsuri electronice

Managementul rețelelor radio tactice
70
SOP-ul unită ții trebuie să cuprindă instruc țiuni privind modul de activare a re țelei
(startul rece ), precum și procedurile de încărcare de la distan ță a seturilor de caracteristici
radio. Pentru startul rece , înainte de activarea re țelei operatorii încarcă în sta țiile radio setul
de frecven țe de salt, specifica țiile COMSEC și variabilele TSK. Încărcarea OTAR se
realizează doar dacă paramet rii opera ționali ai re țelei nu pot fi transfera ți cu ajutorul unui
dispozitiv fillgun sau de pe un terminal de date. În această situa ție SRP solicită noului
corespondent să se autentifice, folosind tabela de autentificare curentă, în conformitate cu
proced urile specificate în Dispozi țiunea pentru comunica ții, înainte de efectuarea transmisiei
OTAR. Totu și, înainte de începerea transmisiei ORAR, sta ția corespondentului va trebui să
aibă TSK instalate, deoarece, după cum am precizat mai înainte, din considere nte de securitate,
TSK nu trebuie transmise prin radio.
Timpul de referin ță pentru re țelele care folosesc această variabilă este stabilit de SRP
(NCS) sau de planificator. Pentru simplificare, SOP -urile trebuie să specifice dacă SRP
folose ște ora meridianu lui Greenwich (GMT), sau ora locală (Zulu), ca oră de referin ță pentru
operare în re țea.
În SOP -uri trebuie precizat și regimul de putere al emi țătoarelor. În principiu, regimul
de putere trebuie să fie variabil astfel încât să permită utilizatorilor să c onfigureze sta ția pentru
a ob ține cele mai bune comunica ții în func ție de situa ție. Dacă re țeaua impune mărirea
distan ței de legătură, SOP -ul trebuie să reglementeze utilizarea altor tipuri de antene, mai
directive, înaintea cre șterii puterii emi țătoarelor . Antenele directive permit mărirea bătăii
stației fără mărirea puterii de emisie. Combinând puterea redusă la emisie și metodele ECCM,
se reduce posibilitatea de a fi detectat și interceptat de către adversar. Mascarea oferită de teren
și tehnicile ECCM t rebuie folosite la maximum.
O altă modalitate de a cre ște distan ța de legătură dintre doi coresponden ți radio o
reprezintă utilizarea unui sistem de retransla ție. Din punct de vedere al setului de frecven țe de
salt, retransla ția necesită o planificare mai atentă. SOP -urile trebuie să specifice limitele
tehnice ale diferitelor tipuri de echipamente utilizate, distribu ția de caracteristici pentru
punctele de retransla ție și care sunt coresponden ții care vor putea accesa sta ția de
retransla ție/retransmisie. Opera țiile de retransla ție necesită doi identificatori de re țea, câte
unul pentru fiecare ramură de retransla ție.
Fiecare echipament de emisie va dispune de un set personalizat de caracteristici de
lucru radio (CLR) . Setul CLR este astfel construit astfel încât să corespundă ariei de opera ții
în care își desfă șoară activitatea structura deservită de respectivul echipament radio. În situa ția
în care structura deservită se deplasează într -o altă zonă , se va solicit a schimbarea
(actualizarea) setului CLR. Term enele de schimbare a caracteristicilor de lucru trebuie
precizate în SOP -ul unită ții și în SOI. To ți operatorii vor schimba CLR la aceste termene.
SOP-ul unită ții va con ține și procedurile care stabilesc modul și condi țiile în care vor fi
schimbate CLR în afara acestor termene. Seturile CLR se vor înscrie în blanchetele de lucru
(în cazul sta țiilor analogice) se vor memora în canalele sta ției (în cazul sta țiilor digitale) sau
se vor memora în preseturile sta țiilor (în cazul sta țiilor definite software).
Seturile CLR trebuie să fie configurate astfel încât NCS și operatorii să poată simplifica
operarea și controlul în re țea. În procesul de planificare se va ține cont de posibilită țile de
memorare a sta ției, de drepturile de accesare a anumitor re țele, de spe cificul re țelei în care este
utilizată și de numărul de termene/etape pentru care se programează. Setul CLR pentru fiecare
stație va con ține o combina ție a următoarelor tipuri de caracteristici de lucru radio:
• caracteristici pentru canalul de apel (hail);

Rețelele radio de luptă
71
• caracteristici pentru canalul manual;
• caracteristici de bază;
• caracteristici de rezervă;
• caracteristici secrete;
• caracteristici de serviciu;
• caracteristici pentru deplasare;
• caracteristici pentru retransmisie;
• caracteristici pentru accesarea interfe țelor de re țea;
• caracteristici pentru solicitarea asisten ței tehnice sau medicale;
În SOP se va specifica și intervalul la care se schimbă TSK -urile (de exemplu , în unele
armate NATO acestea se schimbă la 30 de zile, cu posibilitatea de extinde a perioadei de pâ nă
la maximum 90 zile în situa ții de urgen ță). Dacă misiunile cer utilizatorilor să opereze în afara
raioanelor unită ții proprii sau să coopereze cu unită țile vecine, atunci se vor asigura TSK -uri
corespunzătoare unită ților implicate. De asemenea , SOP -ul unității trebuie să prevadă măsuri
de distrugere pentru toate mijloacele criptografice.
Un alt aspect care trebuie inclus în SOP îl reprezintă configurarea echipamentelor radio
pentru re țelele de date și identificarea re țelelor care sunt dedicate exclusiv pentru transmiteri
de date sau care au destina ție dublă (date/voce). Structurile care folosesc în mod regulat
mijloacele de transmitere date vor aloca indicative de re țea separate pentru traficul de date de
cele utilizate pentru traficul de voce. De asemen ea, SOP -urile trebuie să specifice modul de
asignare a seturilor de salt, modurilor de lucru, modemurilor și vitezelor de transfer în cazul
transferului de date pentru fiecare terminal de date și stație radio în parte.
În final, SOP -ul unită ții trebuie să specifice:
• funcțiunile canalelor memorate sau presetate;
• procedurile de operare pentru fiecare mod de lucru al sta ției (Fix, Salt, ALE, 3G)
• procedurile de retransmitere;
• procedurile de distribuire, încărcare și utilizare a TSK;
• configura țiile re țelelor pen tru transmiteri de date;
• procedura de stabilire a timpului de referin ță;
• planurile de distrugere a datelor, documentelor și echipamentelor în caz de
urgen ță.

Managementul rețelelor radio tactice
72
Cap. 4. Managementul frecven țelor pentru
rețelele radio tactice
4.1 Introducere
Managementul spectrului câmpu lui de luptă tactic este un concept care reprezintă
planificarea, administrarea, proiectarea și coordonarea utilizării sistematic e a spectrului
electromagnetic de către unită țile angajate în luptă și antrenament pentru luptă. La fiecare
eșalon cu nivel mai mare sau egal cu cel de batalion (sau similar) , managerul de frecven țe
radio răspunde în fa ța comandantului de administrarea resurselor de frecven ță. Func țiunile
zilnice care privesc administrarea frecvențelor trebuie să fie realizate de personal special
antrenat . Acesta face parte din personalul modulului de comunicații și este denumit manager
de frecven țe radio (MFR) . MFR este responsabil de planificarea, organizarea coordonarea
procesului de administrare a frecvențelor radio cu eșalonul superio r, cu unitățile subordonate,
cu unită țile aflate în cooperare precum și cu alte echipe de comandă.
Pe câmpul de luptă modern, pentru comanda și controlul ac țiunilor de luptă, sunt
necesare sisteme de comunica ții și informatică cu un număr ridicat de echipamente
electronice. Cele mai multe din aceste echipamente generează semnale electromagnetice în
mod inten ționat sau neinten ționat. Spectrul de frecven ță reprezintă o resursă foarte valoroasă
care trebuie administrată eficient de mai multe tipuri de utilizatori . În ultimul timp, utilizatorii
civili exercită o presiune din ce în ce mai mare pe administrațiile guvernamentale pentru
redistribuirea resurselor de spectru alocate sistemelor militare. Fără un management adecvat
al spectrului, sistemul de comunica ții poate ajunge la saturarea benzilor de spectru accesibile,
aspect care va afecta serios performan țele misiunii. În trecut managementul spectrului
electromagnetic a fost asociat în special cu selectarea potrivită a frecventelor de operare. Pe
câmpul de luptă mode rn, managementul spectrului trebuie să ia în considerare nu numai
sistemele de comunica ții ci și cele de informa ții, război electronic, transmiteri de date,
naviga ție, radar și sisteme de senzori. Datorită poten țialelor efecte adverse, MFR trebuie să
facă parte din echipa de stat major a comandantului. Pentru ca MFR să poată realiza, actualiza
și pune în practică un plan de utilizare a spectrului electromagnetic fără conflicte, are nevoie
de informa ții esen țiale despre frecven țele disponibile și caracterist icile emi țătoarelor. În trecut
managementul spectrului era un proces în întregime manual. În această perioadă, datorită
multitudinii de aspecte implicate în analiză se face apel la aplica ții software și baze de date
specializate cu ajutorul cărora procesul de management poate deveni simplu, u șor și eficient.
Reparti ția frecven țelor radio reprezintă una din principalele măsuri organizatorice de
asigurare a compatibilită ții electromagnetice.
Această activitate presupune:
• stabilirea necesarului de canale radio (frecvență de emisie împreună cu
lățimea de bandă în radiofrecvență necesară) ;
• stabilirea existentului de canale radio ;
• compararea necesarului cu existentul;
• repartizarea propriu -zisă.
La stabilirea necesarului de canale radio se au în vedere:
• cererile pr incipalilor utilizatori de canale radio ;

Rețelele radio de luptă
73
• schemele de organizare a legăturii (numărul de direc ții și rețele radio sau
radioreleu);
• tipurile sistemelor radio sau radioreleu;
• modurile de lucru (simplex, duplex);
• lățimile de bandă în radiofrecvență necesare pentru comunicațiile radio
• distan ța dintre coresponden ți;
• relieful;
• perioada din zi în care sunt necesare frecven țele (zi sau noapte);
• perioada de utilizare a canalelor radio (an, lună, săptămână, zi, durata unei
opera ții sau activită ți etc.);
• zona în car e urmează a fi folosite.
Pentru stabilirea existentului se va ține cont de:
• numărul de frecven țe din fiecare gamă de frecven țe alocate e șalonului;
• lățimea de bandă în radiofrecvență;
• puterea maxim permisă a fi utilizată pe fiecare frecvență de emisie;
• frecven țele interzise pe anumite direc ții, la flancuri etc.;
• frecven țele inutilizabile înscrise în instruc țiunile de exploatare a aparaturii;
• frecven țele care pot produce interferen țe cu frecven țele puse la dispozi ția altor
organiza ții/structuri/elemente din aceea și arie de acoperire;
• frecven țele optime rezultate din analiza prognozei radio lunare pentru unde
ionosferice (determinate de exemplu cu software -ul de prognoză VOACAP).
Pentru repartizarea propriu -zisă a frecven țelor pe utilizatori , proces care se numește
asignare , MFR va utiliza următoarele criterii :
• utilizatorii sistemelor radio HF cu puteri medii sau mari să nu folosească simultan aceleași
frecvențe pe teritoriul național;
• distanțele dintre cele mai apropiate puncte de emisie ale stațiilor radio de putere mică care
lucrează pe aceleași frecvențe să fie de cel puțin două ori mai mari decât distanțele
maxime de legătură realizabile în spațiul liber.
• frecvențele repartizate pentru stațiile de putere mică să nu fie repartizate și pen tru stațiile
de putere medie sau mare;
• pentru sta țiile radio care au posibilitatea să lucreze în duplex să se asigure ecartul minim
necesar pentru evitarea perturba țiilor dintre emi țătorul și receptorul aceleia și stații;
• frecven țele repartizate utilizator ilor dintr -un raion (site) să nu fie armonici de până la
ordinul 3 (în cazul echipamentelor cu puteri mai mici de 100W), de ordin 5 (în cazul
echipamentelor cu puteri cuprinse între 100W și 1 kW) sau de ordin 7 (în cazul
echipamentelor cu puteri mai mari de 1 kW ) ale frecven țelor deja asignate (se vor avea în
vedere toate frecven țele utilizate, chiar dacă apar țin mai multor benzi de frecven ță și sunt
utilizate de tipuri diferite de echipamente);
• frecvențele care se asignează să nu fie egale cu frecvențele produselor de intermodulație
de până la ordinul 7 (ordin 3 pentru P em<100W, ordin 5 pentru P em între 100W și 1 kW,
ordin 7 pentru P em>1W) obținute din combina ții ale frecven țelor date în uz; se vor avea
în vedere toate frecv ențele utilizate, chiar dacă apar țin mai multor benzi de frecven ță și
sunt utilizate de tipuri diferite de echipamente;
• în cadrul unui grup de sisteme radio care lucrează în acela și raion , pentru evitarea

Managementul rețelelor radio tactice
74
interferen țelor pe canalele adiacente , frecven țele de lucru trebuie să difere cu minimum 6
lățimi de bandă de RF ale formelor de undă utilizate ;
• dacă perioada de timp pentru care se face reparti ția frecven țelor este mare, se vor folos i
acele frecven țe care MFR are informații că au o comportare cât mai cons tantă în timp,
frecven țe rezultate din prelucrarea statistică a comportării frecven țelor repartizate în
perioadele premergătoare;
• nu se vor asigna alte frecven țe decât cele alocate de autoritatea centrală management a
frecvențelor radio ;
• pentru echipamentele care lucrează în moduri de lucru cu stabilirea automată a legăturii
pe unde scurte se vor asigna frecvențe din toată banda de lucru (început, mijloc, sfâr șit);
4.2 Importan ța planificării spectrului
Prima misiune a MFR este să se asigure că sistemele dependente de spectru vor
funcționa după cum au fost planificate. Procesul de management pentru sprijinul și controlul
acestor sisteme nu este limitat doar la asignarea frecventelor, rezolvarea conflictelor și
desfă șurarea de echipamente. El include de asemenea, consilierea comandantului în ceea ce
prive ște metodele de reducere a semnăturii electromagnetice a unită ții. Cheia unui
management eficient este dată de procesul de coordonare. Prin coordonarea directă cu eșalonul
superior și cu unită țile subordonate și de cooperare, MFR poate reduce sau elimina
interferentele nocive pentru for țele aliate . Pe parcursul procesului de planificare a modului de
conducere a opera țiilor IEW (de război informatic și electronic), este absolut necesar a se
realiza cooperarea cu managerul de frecven țe care are autoritatea asignării de frecven țe pentru
benzi specifice de frecvente. Această coordonare reduce impactul ac țiunilor electromagnetice
desfă șurate de for țele inamice și ajută la cre șterea eficien ței sistemelor IEW amice. Managerul
de frecven țe trebuie să fie implicat în dezvoltarea echipamentelor dependente de spectru.
Pentru a fi sigur că noile sisteme pot rezolva sarcinile proiectate, se pot realiza analize de
compati bilitate electromagne tică (EMC).
4.3 Atribuirea, a locarea și asignarea frecven țelor
Accesul utilizatorilor la frecven țele necesare pentru operarea sistemelor de comunica ții
și non-comunica ții este reglementată la nivel mondial, regional și național. Este foarte
important de re ținut că, pe teritoriul na țional, fiecare na țiune este unic proprietar al spectrului
de frecven țe. Întrucât propagarea undelor electromagnetice nu respectă grani țele na ționale, la
nivel regional și mondial s -au înfiin țat o serie de organiza ții cu rolul de a reglementa de comun
acord accesul la resursele de frecven ță. Astfel, la nivel mondial, prin intermediul ITU
(International Telecommunication Union – agen ție a ONU), reprezentan ții autoriza ți ai tuturor
națiunilor membre ONU au stabilit de comun acord ca s pectrul de frecven țe cuprins între 8,75
kHz și 270 GHz (partea de spectru care face obiectul disputelor și reglementărilor) , să fie
împăr țit pe o mul țime de subbenzi de frecven ță, astfel încât, în fiecare subbandă să se poată
utiliza un anumit serviciu rad io. Acesta este procesul de atribuire a benzilor de frecven țe.
Rezultatul procesului de atribuire se înscrie în Table Of Frequency Allocation (TOFA) . TOFA
este un tabel publicat în Regulamentele Radio ale ITU (ITU -RR) care con ține atribuirea
benzilor de frecven ță pe servicii radio, pe trei regiuni distincte care acoperă întreaga suprafa ță

Rețelele radio de luptă
75
a globului.
Practic, ITU nu este proprietara nici unei frecven țe radio. De asemenea, e ste important
de re ținut că nici NATO nu este proprietar ă a vreunei frecven țe radi o.
Atribuirea (de benzi de frecven ță pentru servicii radio) este un proces care are loc și la
nivel regional , deoarece pot să apară diferen țe între atribuirile realizate pe diferite regiuni. În
cea mai mare parte, atribuirile realizate la nivel mondial și regional sunt adoptate și la nivel
național. În România, rezultatul procesului de atribuire este publicat în Tabel ul Național de
Atribuire a Benzilor de Frecven țe. Acesta este document ul de referin ță al ANCOM,
organiza ția național ă însărcinată de Guvern ca autoritate na țională în domeniul
managementului spectrului radio în România. Datorită diferen țelor tehnologice și intereselor
particulare pentru anumite servicii, fiecare na țiune poate atribui diferit subbenzile de
frecven ță, însă, datorită interesului general pentru standardizare și uniformizare a serviciilor
și tehnologiilor, diferen țele între TNABF și TOFA sunt foarte mici (sub 0,1%). Pentru
subbenzile în care apar , aceste diferen țe sunt înregistrate ca note de subsol la TOFA.
La nivel na țional, auto ritatea na țională (ex. ANCOM) stabile ște numărul total de
canale și valoarea exactă a frecven țelor (canalelor) posibil de utilizat în fiecare subbandă , în
funcție de tehnologiile adoptate la nivel na țional pentru serviciile stabilite în TNABF (≈
TOFA). Ace ste frecven țe sunt împăr țite structurilor și organiza țiilor guvernamentale și
nonguvernamentale care sunt îndreptă țite legal să utilizeze frecven țe radio. Seturile de
frecven țe (canale) astfel repartizate , formează Planuri de alocare a frecven țelor. Odată cu
planurile de alocare, autoritatea na țională deleagă spre structura / organiza ția respectivă și
dreptu l de a asigna frecven țele radio. Asignarea unei frecven țe radio reprezintă dreptul
acordat unui echipament de către o autoritate de asignare de a emite unde electromagnetice în
condi ții strict reglementate. Condițiile impuse trebuie să stabilească exact caracteristicile
emisiei astfel încât să se poată stabili precis timpul de emisie, banda de radiofrecven ță ocupată
și aria maximă de acoperire realizată d e respectiva emisie.
În România, for țele armate reprezintă cel mai mare consumator de spectru (aproximativ
65% din spectrul reglementat). Din acest motiv, ANCOM a delegat responsabilitatea alocării
și asignării de frecven țe pentru resursele spectrale guve rnamentale utilizate de armată – G(A)
– către Agen ția Militară pentru Managementul Frecven țelor Radio (AMMFR). Planul de
alocare a frecven țelor pentru utilizatorii G(A), realizat de AMMFR, face parte din
Dispozi țiunea de comunica ții emisă de Statul Major G eneral. Prin această dispozi țiune,
fiecărei structuri din Armata Română, cu nivelul de cel pu țin batalion ( sau similar), îi sunt
distribuite seturi de frecven țe (canale) , prin Planurile de alocare ale unită ților, func ție de
specificul activită ților și tehnica din dotare. Reparti ția este astfel realizat ă încât la fiecare
structură să existe și o mică rezervă.
Este important de re ținut că:
• la nivelul fiecărei structuri, managerul de frecven țe radio este singura autoritate
care are dreptul legal de a asigna frecven țe radio;
• frecven țele distribuite prin Dispozi țiunea de comunica ții se pot folosi doar în
aria de responsabilitate corespunzătoare garnizoanei în care este dispusă
unitatea și doar pe timp de pace sau criză ;
• pentru situa ții de luptă unitatea va primi alt Plan de alocare a frecven țelor;
• în cazul participării la exerciții de antrenament, în alte zone decât cele pentru
care le -au fost alocate frecvențe prin Dispozi țiunea de comunica ții manage rul
de frecvențe va solicita frecvențe pe cale ierarhică de la structura respomsabilă

Managementul rețelelor radio tactice
76
de zona poligonului în care se desfășoară exercițiul;
• dacă nu are suficiente resurse, MFR va solicita frecven țe de la e șalonul superior;
• MFR va distribui spre planificat orul de re țele doar frecven țe disponibile din
Planul de alocare a frecven țelor repartizat unită ții;
• operatorul / planificatorul nu are voie să utilizeze decât frecven țe asignate;
• operatorul echipamentului va utiliza frecven ța (canalul) radio doar în cond ițiile
precizate de documentele de planificare (frecven ță, putere, antenă, amplasare,
mod de lucru, …);
În situa ția în care unitatea se va deplasa prin mai multe zone ale câmpului de luptă,
pentru asigurarea continuă a comunica țiilor, managerul de frecven țe al ariei de opera ții
traversate va aloca resursele de frecven ță necesare iar responsabilul cu securitatea
comunica țiilor va aloca o cheie de securizare a transmisiilor ( TSK ).
4.4 Managementul setului frecven țelor de salt
Seturile de frecven țe de salt trebuie să utilizeze la maxim resursele de frecven ță
disponibile. Resursele unui e șalon trebuie să con țină și setul de frecven țe de salt întrebuin țat
de eșalonul superior (pentru legătura peste un e șalon) , precum și alte seturi de frecven țe de
salt cu destina ție special ă (deplasare, resubordonare, acces NRI ).
O importan ță deosebită trebuie acordată alocării frecven țelor pentru re țelele cu
prioritate mare, prin care se transmit informa ții vulnerabile , fie că sunt rețele de voce fie că
sunt de date . Acest tip de re țele trebuie să utilizeze seturi de frecven țe de salt în care
frecven țele alocate au valoare apropiată și să lucreze cu cele mai mici puteri care permit
realizarea legăturii cu corespondentul în condiții bune .
Rețelele supuse frecvent bruiajului trebuie să utilizeze seturi de frecven țe de salt în care
frecven țele sunt dispersate la maxim. Principalul dezavantaj al dispersării frecven țelor în game
largi constă în scăderea calității transmisiei datorită puteri lor mai reduse radiate de antenă când
salturile se realizează pe frecven țe situate la limitele benzii.
Pentru re țelele radio de interfa țare cu sistemul telefonic (re țele pentru acces NRI – Net
Radio Interface ) se pot utiliza doar trei seturi de salt în între gul raion de opera ții pentru o
grupare de forțe . Aceste seturi de salt sunt specificate de MFR al grupării de for țe, care își
coordonează activitatea cu cea a unită ții de comunica ții și informatică responsabilă cu
asigurarea sprijinului de comunica ții și informatică din AO. În instruc țiunile de exploatare a
tehnicii de transmisiuni (Signal Operation Instructions – SOI), transmise de la nivelul grupării
de forțe la toate elementele subordonate, sunt incluse și informa ții cu privire la aceste seturi
de frecven țe de salt. Pentru ca sistemul NRI să poată fi accesat rapid de către to ți utilizatorii,
celelalte variabile de salt (TSK, identificatorii de re țea și intervalul de salt) trebuie să fie
identice pentru toate re țelele NRI. În aria de operații seturile de salt se vor fi distribuite mai
punctelor de acces utilizând principiul fagurelui cu 3 celule de repartiție a frecvențelor radio
utilizat în telefonia mobilă celulară. În felul acesta, în AO pot exista mult mai multe sisteme
de interfațare, amplasarea acestora realizându -se astfel încât aria de acoperire compusă
rezultată să permită accesul abonaților radio din întreaga arie de operații.
În timpul asignării resurselor de frecven ță trebuie să se țină seama de posibilitate a
producerii de interferen țe între echipamentele radio situate în apropiere unele fa ță de celelalte.
Poten țialul producerii de interferen țe în cadrul unui raion, crește odată cu cre șterea numărului

Rețelele radio de luptă
77
de re țele. Setul de frecven țe de salt al fiecărei re țele trebuie să maximizeze utilizarea spectrului
de frecven țe independent de celelalte re țele instalate în apropiere. Acest lucru poate fi
planificat, dar presupune cunoa șterea structurilor re țelelor și amplasarea geografică a acestora.
Pentru minimizarea efecte lor de interferen ță datorate re țelelor învecinate, m anagerul
spectrului electromagnetic trebuie să colaboreze cu personalul din modulul opera ții.
Atunci când interferen țele cauzează prea multe erori în transmisiile de date, p entru
rețelele de transmiteri de date pot fi alocate seturi separate de frecven țe de salt. Acest lucru nu
înseamnă însă că seturile de frecven țe vor utiliza toate frecven țele disponibile.
Întrucât tipul și numărul re țelelor nu variază în mod semnificativ de la un e șalon la altul
de acela și nivel, p entru alocarea identificatorilor de re țea se va utiliza o schemă care va ține
cont de tipul unită ților. Se recomandă ca aceasta să con țină trei caractere dintre care primul să
fie alfanumeric și să reprezinte e șalonul, serviciul și/sau stru ctura iar următoarele două să fie
cifre care să reprezinte numărul re țelei (Tabel xx) . Alocarea identificatorilor de re țea trebuie
coordonată cu to ți beneficiari i. Odată aloca ți, identificatorii de re țea nu se mai modifică în
mod curent. Re țelele sunt înre gistrate în SOI –uri la nivelul fiecărui e șalon.
Pentru o grupare de for țe, distribuirea frecven țelor în Planuri de frecven țe pentru
unită țile subordonate se realizează de structura de management de frecven țe a grupării.
Principalele criterii utilizate pentru repartizarea frecven țelor sunt:
• prioritatea re țelei;
• caracteristicile echipamentel or utilizate;
• distan ța dintre echipamente;
• cerin țele de retransmisie;
• restric ții de utilizare a frecven țelor.
Responsabilită țile șefilor modulelor de comunica ții și informatică din unită țile de luptă
de nivel brigadă includ toate aspectele legate de comunica ții și informatică care pot afecta
capacitatea trupelor de manevră de a lupt a și de a controla ac țiunile de luptă. Aceste
responsabilități sunt și mai numeroase atunci când aceștia deservesc sisteme integrate de
comunica ții și informatică . S-a constatat că d eși echipamentele care utilizează saltul de
frecven ță au fost introduse în dotare de mai mult de un deceniu, modu l de lucru salt în
frecven ță reprezintă încă o noutate pe câmpul de luptă. Pentru a realiza un management
eficient, în timp real al rețelei și informa țiilor SOI, personalul din modulele de comunica ții și
informatică trebuie să dispună de aplica ții software și baze de date adaptate care să permită
managementul re țelelor. Din această perspectivă, î n responsabilitatea modulului de
comunica ții și informatică vor cădea și următoarele responsabilită ți:
▪ elaborarea și revizuirea SOI și a bazelor de date;
▪ înaintare a SOI și a bazelor de date către e șaloanele superioare pentru completare,
revizuire și uniformizare;
▪ stabilirea, împreună cu modulul opera ții, a structurii și serviciilor re țelelor
unită ții;
▪ coordon area cu modulele de comunica ții și informatică ale unită ților învecinate
în scopul elabor ării de SOI și alocării de resurse radio necesare pentru situa țiile
de cooperare ;
▪ elabor area și punerea în aplicare a schemel or de distribuire a resurselor software
pentru utilizatorii re țelelor unită ții;
▪ elabor area și puner ea în aplicare a planuri lor de instruire a operatorilor privind
procedurile de încărcare a resurselor software pentru re țelele radio;

Managementul rețelelor radio tactice
78
Aplica țiile software pentru managementul re țelelor trebuie să permită :
• centraliz area activit ății de control ;
• automatizarea procesului de distribuire a resurselor software necesare pentru
inițializarea, configurarea și/sau reconfigurarea re țelelor unită ții;
• realizarea într -o manieră corelată a fi șierelor de programare a tuturor
categoriilor de re țele și echipamente din dotarea unită ții;
• realizarea și distribuirea de estimări și rapoarte privind calitatea legăturilor și
calitatea serviciilor radio;
• analiza acoperirilor radio și analize de interferen ță;
• simplific area modalită ților de verificare, revizuire și distribuire a SOI către
utilizatori ;
• încărcarea selectivă, local ă și de la distan ță, a cheilor și a datelor SOI în
echipamente sau pe supor ți de transport.
4.5 Sarcinile func ționale ale MFR
La eșaloanele tactice, r esponsabilită țile managerului de frecven ță pentru sunt împăr țite
în patru categorii de bază:
• Reparti ția frecven țelor
• Între ținerea bazei de date
• Rezolvarea interferen țelor
• Estimarea semnăturii spectrale
MFR și ofițerul de război electronic (EWO) stabilesc și actualizează Lista frecven țelor
radio restric ționate (JFRL ). Aceasta listă se bazează pe priorită țile operative stabilite de
comandant. Percep ția tradi țională despre managementul frecven țelor este aceea că acesta
constă doar în asignarea de frecven țe pentru echipamentele care au nevoie să -l utilizeze. Într –
un câm p de luptă modern acest aspect continuă să rămână important. Există 5 categorii de
funcții ale procesului de asignare a spectrului:
• Determinarea cerin țelor de spectru
• Obținerea resurselor necesare
• Potrivirea resurselor la cerin țe
• Distribuirea resurselor la utilizatori
• Evaluarea și optimizarea utilizării spectrului
Cerin țele spectrului câmpului de luptă sunt determinate de nevoile opera ționale ale
utilizatorilor. În func ție de experien ță și respectând reglementările specifice domeniului MFR
trebuie să realiz eze o bună estimare a cerin țelor de spectru ale unită ții. Cerin țele actuale sunt
determinate de e chipamentul avut la dispo ziție și de tipul opera ției de luptă. Aceste date sunt
obținute din OPORD, SOP -iuri și prin coordonarea cu personalul din modulele de comunica ții
și informatică, opera ții și informa ții. Datele obținute vor fi catalogate pe următoarele domenii:
1. VHF
2. UHF
3. HF unde terestre
4. HF unde ionosferice
5. Comunica ții multicanal

Rețelele radio de luptă
79
6. Comunica ții prin s atelit
7. Radar
8. Bruiaj
9. Comunica ții aer-sol
10. Legături de date
11. Sisteme de distribu ție a datelor
12. Sisteme de naviga ție
13. Senzori
14. Arme direc ționate energetic
4.5.1 Restric țiile de frecven ță
În stabilirea restric țiilor, MFR trebuie să aibă în vedere ca abona ții radio ai fiecărei
rețele să fie interoperabili. Aceasta înseamnă ca oricare două sta ții radio din fiecare re țea să
poată lua legătura pe frecven țele și în modurile de lucru propuse. La asignarea frecven țelor
pentru fiecare re țea se va urmări respectarea parametrilor echipamentelor radio de tip mai
vechi care eventual intră în aceste re țele. Aceasta se aplică în special la spa țierea canalelor.
4.5.2 Baza de date a managementului
Pentru reparti ția de resurse de spectru și pentru rezolvarea interferentelor sunt necesare
caracteristicile tehnice ale echipamentelor utilizate. Aceste caracteristici includ: banda de
frecvente a echipamentului, valorile emisiile parazite, lă țimea de bandă a emisiei de pe canalul
principal valorile emisiilor parazite pe canalele alăturate, frecvențele intermediare, modurile
de lucru . În baza de date, mana gerul de frecven țe trebuie să dispună de o listă completă a
echipamentelor dependente de spectru din aria sa (nu numai echipamentele radio). Baza de
date a MFR poate include înregistrări ale asign ărilor de frecven țe, documente care con țin
parametrii de semnal ai echipamentelor, planurile cu alocări de frecven țe, liste și indexări,
documente cu reparti ția echipamentelor, reguli radio na ționale sau ale ITU, reguli militare,
manuale și documente precum și o serie de alte instrumente de acest tip. Înregist rarea
asignărilor solicită între ținerea continuă a bazei de date. Între ținerea bazei de date a
managerului de frecven țe necesit ă între ținerea unei alte baze de date care con ține nevoile
necesare și caracteristicile echipamentelor radio .
În ultimii ani, dat orită complexită ții opera țiilor care trebuie realizate, pentru asignarea
frecven țelor radio se utilizează aplica ții software specializate. În Armata României pentru
realizarea cererilor de frecven țe a fost adoptat formatul SFAF (Standard Frequency Action
Format). Pentru managementul frecven țelor se utilizează aplica ția Spectrum XXI.
4.6 Principii privind managementul frecven țelor
Managementul spectrului electromagnetic reprezintă o problemă fundamentală a
procesului de asigurare a compatibilită ții electromagne tice. Această activitate este influen țată
restrictiv de unele aspecte referitoare la:
• cantitatea mare de mijloace radioelectronice dispusă și manevrată;
• funcționarea mijloacelor radio pe timpul deplasării ceea ce conduce la
suprapunerea zonelor de interferen țe și restric ții în reparti ția frecven țelor de
lucru;
• supraaglomerarea unor por țiuni din spectrul electromagnetic și dificultă țile în

Managementul rețelelor radio tactice
80
alocarea frecven țelor prin repetare (în special în gama 30 -300 MHz);
• generarea de către mijloacele radioelectron ice concomitent cu semnalele utile de
pe frecven ța de lucru și a unor armonice și produ și de intermodula ție care
perturbă celelalte mijloace din zona apropiată;
• numărul mare de mijloace a căror frecven țe de lucru impun restric ții în reparti ția
și utilizare a unor frecven țe;
• utilizarea acelora și game de frecven țe și de către inamic, fapt ce creează
interferen țe, pe lângă ac țiunile de bruiaj ale acestuia, reducând și mai mult
posibilită țile de manevră a frecven țelor;
• utilizarea unei mari diversită ți de mijloac e radioelectronice;
• varia ția condi țiilor de propagare în timp și spațiu;
• structura dispozitivelor operative (de luptă), deplasarea și gruparea acestora,
manevra for țelor pe timpul ducerii ac țiunilor de luptă, ceea ce determină
modificarea foarte dinamică a mediului electromagnetic.
Principiile conform cărora activitatea de management a spectrului electromagnetic este
eficientă, sunt următoarele:
• stabilirea foarte clară a organelor abilitate, a responsabilită ților și atribu țiilor
acestora în gestionarea spectrului electromagnetic;
• stabilirea, protec ția și monitorizarea frecven țelor de lucru ale mijloacelor
radioelectronice;
• cooperarea tuturor compartimentelor din statele majore implicate în gestionarea
resursei de spectru la dispozi ția marilor unită ți;
• asigurarea necesarului minim de frecven țe, în 2 -3 variante pentru o zi de luptă și
a unei rezerve optime pentru solu ționarea conflictelor electromagnetice;
• elaborarea unor modele matematice complete care să cuprindă toate aspectele
aferente managementului sp ectrului și compatibilită ții electromagnetice și a unui
software specializat și performant pentru elaborarea rapidă și optimă a solu țiilor
în raport de condi țiile concrete;
• analiza și luarea în considera ție a condi țiilor de propagare și prognozelor
periodi ce în acest domeniu;
• actualizarea permanentă a datelor variabile în baza de date referitoare la structura
organizatorică, compunerea și dispunerea în teren a marilor unită ți, cantitatea de
mijloace radio și manevra acestora, ac țiunile de război electronic desfă șurate de
inamic;
• actualizarea datelor organizatorice referitoare la necesarul de spectru pe
categorii de mijloace, restric ții și interdic ții de frecven țe, game sau por țiuni
destinate pentru lucrul cu salt de frecven ță, resurse de frecven țe pentru luc ru în
spații restrânse (pe autospeciale).
4.6.1 Considera ții generale privind repartizarea caracteristicilor pentru
stațiile cu salt de frecven ță
În repartizarea caracteristicilor (parametrilor) de lucru pentru re țelele radio realizate cu
stații cu salt de frecven ță trebuie luate în considerare următoarele aspecte
a) pentru a putea lucra secretizat sau în salt de frecven ță, sta țiile trebuie programate cu
chei de secretizare și salt. La sta țiile Jaguar V și Panther 2000 V, aceste chei sunt utilizate atât

Rețelele radio de luptă
81
pentru lucrul secretizat, cât și pentru saltul de frecven ță; ele se compun din 25 de cifre care
pot lua valori de la 0 la 7, fiind împăr țite în 5 grupe a câte 5 cifre fiecare grupă; primele 4
grupe sunt individuale pentru fiecare din cele 8 canale de lucru în parte, iar a 5 -a grupă este
comună pentru toate cele 8 canale. La sta țiile Panther H, cheile au exact aceea și componen ță,
dar sunt utilizate numai pentru lucrul în salt de frecven ță, deoarece sta ția nu dispune de
secretizor încorporat. Dacă la această sta ție se utilizează secretizorul extern HC -265, acesta se
programează cu propriile chei de criptare (maxim 8 chei a câte 32 de cifre fiecare).
Stațiile din gama Harris utilizează pentru lucrul secretizat o cheie de criptare formată
din 32 de caractere alfanum erice, iar pentru lucrul în salt un număr de identificare al saltului,
format din 3 cifre (de la 000 la 999).
Trebuie ținut cont de faptul că, pentru a putea lucra secretizat sau în salt de frecven ță,
toate sta țiile dintr -o rețea trebuie programate cu acel eași chei; acestea se pot schimba ori de
câte ori este nevoie și este de dorit să se realizeze c ât mai des, pentru asigurarea unei rezisten țe
sporite la interceptare și decriptare.
b) La lucrul în salt de frecven ță stațiile utilizează pentru operare un nu măr mai mare
sau mai mic de frecven țe (banda de salt). În situa ția în care mai multe sta ții lucrează în acela și
raion , pot să apară unele interferen țe, atât între re țelele care operează în salt de frecven ță cât
și între acestea și cele care operează pe frecven țe fixe; dată fiind viteza relativ mare de salt (10
salturi pe secundă la sta țiile în gama HF și 100 de salturi pe secundă la sta țiile din VHF) ,
aceste interferen țe sunt, în general, neglijabile. Dacă se pune totu și problema a sigurării unei
depline compatibilită ți electromagnetice între re țele, aceasta se poate asigura prin:
• repartizarea unor benzi de salt diferite pentru fiecare re țea; astfel, sta țiile pot fi
programate să execute diferite variante de salt de frecven ță: în ban dă îngustă, în
bandă largă pe seturi ortogonale, pe frecven țe specificate de utilizator , etc.;
• utilizarea benzilor interzise; acestea, odată programate la sta ție, vor fi automat
evitate la lucrul în salt de frecven ță.
c) Sta țiile din gama Jaguar și Panthe r dispun de o facilitate de operare importantă,
denumită lucru selectiv . Aceasta permite realizarea unor legături radio numai cu anumi ți
coresponden ți din re țea (comunica ția selectivă) sau interzicerea unor sta ții ale re țelei, în
situa ția în care există indicii că acestea au fost capturate. Ambele op țiuni însă, pentru a fi
opera ționale, necesită programarea prealabilă a fiecărei sta ții cu o adresă proprie, formată din
2 cifre (00 la 99 pentru sta țiile Jaguar V și Panther 2000 V și 00 la 14 pentru sta țiile Panther
H). Este deci important ca fiecare corespondent din re țea să cunoască adresele proprii ale
tuturor celorlal ți coresponden ți.
Se va ține cont însă de faptul că această importantă facilitate nu este disponibilă decât
în modurile de lucru care asigu ră secretizarea (frecven țe fixe secretizat sau salt de frecven ță).
De asemenea, în organizarea re țelelor se va ține seama de faptul că, pentru o comunica ție
selectivă care implică mai mult de două sta ții este necesar ca adresele lor proprii să înceapă
cu aceeași cifră.
4.6.2 Reguli de repartizare a caracteristicilor de lucru la sta țiile radio cu salt
de frecven ță Panther 2000H
• evitarea interferen țelor între re țelele de salt se asigură prin repartizarea unor
subgame de bandă îngustă diferite , a unor seturi ortogo nale diferite sau a unor
frecven țe din setul de salt diferite pentru fiecare re țea;
• de asemenea, în acest scop se pot utiliza benzile interzise (până la 8 benzi

Managementul rețelelor radio tactice
82
interzise pe fiecare canal). Se va lua în considerare faptul că utilizarea excesivă
a benzilor interzise condu ce la îngustarea benzii de salt , deci scade rezisten ța
stației la bruiaj și interceptare. În general, benzile interzise se pot utiliza pentru
evitarea interferen țelor cu re țelele proprii care lucrează pe frecven țe fixe ;
• dacă se lucrează în d ate, sta ția poate fi programată cu principalii parametri
necesari acestui mod de operare: viteza de lucru, cu/fără corectarea erorilor,
cu/fără interfa ță serială externă, cu sincronizare normală sau îmbunătă țită;
• pentru a putea lucra în salt de frecven ță, toate sta țiile din re țea trebuie
programate cu aceea și configura ție a timpului (an, lună, zi, oră, minut);
• compatibilitatea în lucru cu sta ții Jaguar V sau Panther V, precum și tipul
saltului trebuie precizate în ca drul caracteristicilor de lucru;
• dacă se dorește programarea sta țiilor prin radio cu noi caracteristici de lucru în
sistemul OTAR, se va destina pentru acest scop un canal separat, programat
pentru a putea lucra pe frecven țe fixe secretizat sau în salt de frecven ță.
4.6.3 Managementul setului frecven țelor de SALT
Seturile frecven țelor de salt sunt constituite în func ție de frecven țele disponibile
pentru întreaga arie de operații . În acest scop, MFR al structurii care organizează rețeaua
trebuie să identifice frecvențele disponibile în AO în care în care își desfășoară activitatea
fiecare element al rețelei și să întocmească seturile de salt corespunzător tipurilor de
echipamente și modurilor de lucru disponibile.
MFR va constitui două tipuri de seturi de salt: de bandă îngustă și de bandă largă .
Seturile de salt de bandă largă se realizează î n scopul optimizării capabilită ților ECCM .
Repartizarea frecven țelor de salt într -un spectru de frecven țe cât mai larg este o măsură ECCM
mai importantă decât cre șterea numărului total de frecven țe disponibile . 40 frecven țe
repartizare de la 30 la 79 MHz sunt mai eficiente decât 150 frecven țe repartizate în gama 55
la 60 MHz deoarece este pu țin probabil că inamicul poate acoperi gama 30…79 MHz sau
chiar o por țiune redusă a acesteia, având în acela și timp sufici entă putere pentru a putea bruia
comunica țiile, însă ar putea bruia cu relativă u șurință întreaga gamă de 5 MHz.
Rețelele HF necesită considera ții speciale în ceea ce prive ște alocarea frecven țelor
datorită cerințelor impuse de reglarea antenelor utilizate și de capacitatea ionosferei de a
reflecta numai anumite subbenzi ale benzii de frecvențe HF, în funcție de momentul
transmisiei. Aceste aspecte conduc de cele mai multe ori la limitarea benzii de frecvențe în
care se poate face saltul. MFR va trebui să ia în considerare calitatea canalelor de comunica ții
care se vor realiza pe fiecare frecvență în parte . Cu cât frecven țele sunt mai îndepărtate de
frecven ța centrală sau de frecven ța de acord a antenei, cu atât scade calitatea circuitului. Acest
lucru este valabil în special în cazul transmisiilor prin unde indirecte, deoarece frecven ța
afectează dimensiunea zonei de tăcere. Atunci când repartizează frecven țele în seturile de
frecven țe de salt , MFR trebuie să decidă dacă este mai importantă uniformizarea calității
transmisiilor pe fiecare frecvență din setul de salt sau rezisten ța la bruiaj.
Seturile de frecvențe de bandă îngustă se folosesc în special pentru rețelele cu prioritate
mare , prin care se transmit informa ții vulnerabile (voce sau date).
Rețelele supuse frecvent bruiajului trebuie să utilizeze seturi de frecven țe de salt de
bandă largă, în care frecven țele sunt dispersate la maxim. Principalul dezavantaj al dispersării
frecven țelor în game largi este o slabă calitate a transmisiei. Acest fapt se datorează puterii
mai reduse radiate de antenă când salturile se realizează pe frecven țe situate la limitele

Rețelele radio de luptă
83
specificate ale benzii.
Frecven țele manuale și frecven țele de contact (cue, hail ), denumite în continuare
frecven țe de apel, trebui e specificate în SOI (Signal Operating Instructions) pentru fiecare
interval de timp. Trebuie avut grijă ca setul CLR pentru canalul de apel să se construiacă cu
parametrii care cor permite utilizatorilor de echipamente mai vechi și aliaților să acceseze
rețeaua în salt . De exemplu, pentru rețele VHF, frecven ța trebuie limitată în banda 30 …75,95
MHz , ecartul trebuie să fie de 50 kHz, modul de lucru frecvență fixă, în clar, modulație în
frecvență .
CLR pentru canalul manual , canalul de evacuare medicală și canalul de evacuare
tehnică trebuie să aibă în vedere aceleași reguli ca și cele pentru canalul de apel.
În tabelul următor ( Tabelul 3 ) se prezintă un exemplu de asignare a resurselor de
frecvență în cadrul unei divizii pentru fiecare etapă și termen al o perației.
Tabelul 3. Extras SOI pentru o re țeaua CNR VHF
Unitatea Etapa 1 Etapa 2
Termen 1 Termen 2 Termen 1 Termen 2 Termen 1

a 52-a Div. Mec. F250 F378 F176 F234 F437
MAN 52,325 47,275 39,925 62,875 79,925
CUE 72,500 53,250 54,850 48,350 47,150
a 52-a Div. Mec. F498 F265 F250 F378 F265
MAN 83,275 61,125 82,725 42,825 72,825
CUE 45,500 71,00 62,050 34,250 55,800
4.7 ALOCAREA FRECVEN ȚELOR
• Abona ți cu mobilitate extinsă . În func ție de îndatoririle lor sau misiunile unită ții, o
serie de coresponden ți (de exemplu, comandan ții de divizii și brigăzi) se deplasează în
mai multe raioane ale câmpului de luptă. Ace știa au nevoie de comunica ții neîntrerupte
în timpul deplasării pe câmpul de luptă. BSM va trebui să aloce un set de salt la nivelul
teatrului de opera ții și chei de secretizare pentru asigurarea unor comunica ții eficiente
pentru abona ții mobili.
• Seturile comune de salt sunt ob ținute din frecven țele disponibile pentru întreaga zonă
de opera ții a diviziei. De exemplu, comandantul divizie i are nevoie de comunica ții în
zona ocupată de divizie și în zonele ocupate de brigăzi. Managerul frecven țelor la nivel
de divizie prime ște listele de frecven țe utilizate în fiecare zonă de către brigăzi.
Managerul compară listele și reține frecven țele com une pentru întreaga arie de ac țiune
a diviziei. Aceste frecven țe vor fi folosite pentru generarea seturilor de salt comune în
cadrul diviziei.
• Seturile de salt pentru brigăzi trebuie să utilizeze la maxim resursele de frecven țe
disponibile. Resursele brigă zii includ setul de salt comun în cadrul diviziei și eventual
alte seturi de salt cu destina ție specială (rar). Managerul frecven țelor la nivel de brigadă
determină seturile de salt ale brigăzii și seturile de salt cu destina ție specială.
• BSM stabile ște numărul maxim de frecven țe disponibile în zona de opera ții și distribuie
frecven țele în seturile de salt în cea mai largă bandă posibilă pentru optimizarea
capacită ților ECCM. Răspândirea frecven țelor pe tot cuprinsul spectrului disponibil
este mai importantă decât cre șterea numărului de frecven țe disponibile. 50 de frecven țe

Managementul rețelelor radio tactice
84
distribuite în gama de la 30 la 88 MHz sunt mai eficiente decât 200 de frecven țe de la
30 la 35 MHz. Șansele ca aparatura de bruiaj să acopere o gamă de 58 MHz sau măcar
o por țiune mică din gamă cu suficientă putere pentru întreruperea comunica țiilor sunt
reduse; în schimb, emi țătorul de bruiaj poate bruia în întregime o bandă de 5 MHz.
• Rețelele HF necesită o aten ție sporită în repartizarea frecven țelor. Acordul cu antenele
HF reduce gama de frecven țe de salt care poate fi utilizată. Managerul de frecven țe
trebuie să asigure o calitate corespunzătoare a canalului, în func ție de informa ția de
transmis. Distribuirea frecven țelor în setul de salt se face prin împră știerea acestora în
jurul unei frecven țe centrale sau a unei frecven țe de acord, în func ție de calitatea
solicitată . Acest fapt este, în special valabil pentru transmisii pe undă indirectă, deoarece
frecven ța afectează distan ța de legătură. Chiar și o schimbare mică a frec venței de lucru
poate afecta traseul de propagare a undei prin atmosferă. Managerul de frecven țe trebuie
să decidă care aspect este mai important în realizarea seturilor de frecven țe: calitatea
semnalului (lă țime mică de bandă a setului de frecven țe de sal t) sau capacitate anti –
bruiaj (lă țime mare de bandă a setului de frecven țe de salt) .
• Rețelele cu prioritate ridicată , care vehiculează informa ții vulnerabile, solicită o mare
acurate țe în transmiterea vocală sau de date. Aceste tipuri de re țele trebuie să utilizeze
seturi de salt restric ționate în procesul de distribuire a frecven țelor, astfel încât, pe
respectivele frecven țe să nu apară interferen țe suplimentare datorate operării sta țiilor
proprii.
• Rețelele care fac obiectul unui bruiaj ridicat solicită o dispersie maximă a frecven țelor
în setul de salt. Principalul dezavantaj al unei dispersii largi în frecven ță constă în
calitatea slabă a sistemului. Reducerea calită ții se datorează puterii reduse radiate de
antenă atunci când saltul se face pe frecven țe depărtate de frecven ța centrală.
• Seturi de salt pentru NRI. Schema setului de salt NRI prezentată anterior necesită
utilizarea a numai două seturi de salt pentru întreaga zonă ocupată de gruparea de for țe.
Seturile de salt sunt specificate de către manager ul frecven țelor la nivelul grupării de
forțe, care își coordonează activitatea cu șefii structurii de com. și infm. la nivel de
brigadă; seturile de salt distribuite de la gruparea de for țe la toate diviziile subordonate
trebuie să fie incluse în DC. Varia bilele de salt rămase la dispozi ție (chei de salt,
identificatori de re țea și timp) sunt identice pentru toate re țelele NRI. Acest fapt asigură
abonatului mobil accesul la sistemul NRI utilizând un singur canal presetat pe întreaga
zonă ocupată de gruparea de for țe.
• Canalul de apel și canalul manual trebuie specificate în DC pentru fiecare perioadă de
timp.
• frecven ța de apel trebuie să fie un multiplu de 50 MHz pentru a permite accesul
stațiilor mai vechi sau ale alia ților spre o re țea în salt în gama VHF între 30 și
75,95 MHz.
• frecven ța manuală trebuie să fie multiplu de 25 MHz, de la 30 la 87,975 MHz.
• Planificarea trebuie să includă și o marjă de siguran ță pentru evitarea interferen țelor între
stațiile de acela și tip din aceea și zonă care lucrează pe fre cven ță fixă. Există poten țial
pentru interferen țe și între re țelele pe frecven ță fixă și rețelele în salt de frecven ță.
Repartizarea frecven țelor pentru re țelele pe frecven ță fixă se face conform datelor din
tabelul 3. Odată cu cre șterea numărului de re țele de salt în aceea și zonă geografică cre ște
și poten țialul de apari ție a interferen țelor. De exemplu, un punct de comandă la nivel de

Rețelele radio de luptă
85
brigadă poate opera în mai mult de șase re țele în salt în acela și timp. Seturile de salt vor
trebui organizate astfel în cât să fie separate pentru toate cele șase re țele. Aceasta se poate
rezolva prin planificare, dar trebuie cunoscută structura re țelelor care vor fi în aceea și
zonă. Pentru a minimiza interferen țele între re țelele din aceea și zonă, managerul
frecven țelor tr ebuie să coopereze cu G3/S3.
• Planificatorul mai trebuie să ia în considerare și posibilele interferen țe între tipuri diferite
de emi țătoare și receptoare radio. În scopul facilitării măsurilor pentru reducerea acestor
interferen țe, sta țiile radio digitale și cele definite software au fost proiectate cu
posibilitatea de a elimina frecven țe sau benzi de frecven țe din setul de salt. Alocarea
seturilor de frecven țe pentru mai multe sisteme colocate este extrem de dificil de
administrat, chiar și cu ajutorul sis temelor software specializate. Aceasta se întâmplă
deoarece trebuie să se țină cont de frecven țele de lucru ale tuturor emi țătoarelor din zonă
și de benzile de recep ție și frecven țele imagine ale tuturor receptoarelor. Situa ția se
complică și mai mult dacă se utilizează puteri ridicate sau sursele de interferen ță sunt
relativ apropiate, cazuri în care trebuie luate în considerare și armonicile de gradul doi și
trei ale frecventelor de emisie. Procedura recomandată este următoarea: managerul
frecven țelor trebuie să aloce ini țial resursele pentru PAR30-uri și RCSC și să introducă
frecven țele acestora ca frecven țe interzise în seturile de caracteristici pentru re țelele radio
de luptă. În acest fel, interferen țele de frecven ță între sistemele radio sunt minimizate,
mai ales pentru sistemele dispuse în aceea și zonă.
• Alocările de frecven ță pe sunt împăr țite în frecven țe protejate și frecven țe comune .
Frecven țele protejate sunt alocate prioritar re țelelor care acoperă o zonă largă de teren.
Acestea includ re țelele radio pentru organizarea și funcționarea RCSC, re țelele de
conducere și rețelele de date.
4.8 Responsabilită țile BSM
Birourile de management al spectrului electromagnetic la nivel de grupare de for țe și
divizie elaborează DC. Cele două birouri trebuie să coopereze pentru a elabora DC pentru
întreaga grupare de for țe.
Există două modalită ți de procesare a seturilor de variabile: centralizat sau distribuit .
În procesarea centralizată , seturile de variabile sunt procesate doar la nivelul cel mai
înalt (grupare de for țe, teatru de opera ții sau structuri centrale). Pentru a se putea lua o decizie
cu privire la toate seturile de variabile necesar a fi utilizate într -o zonă de opera ții este nevoie
să se cunoască toate cererile pentru seturi de variab ile ale unită ților și subunită ților din zona
de opera ții, precum și condi țiile specifice de utilizare. O asemenea abordare este potrivită
pentru momentul de ini țiere a ac țiunilor militare sau în condi ții de pace. În aceste două cazuri
există timp suficient pentru centralizarea cererilor de variabile și a condi țiilor specifice de
utilizare. Mai mult, în condi ții de pace fiecare unitate va primi seturi de variabile specifice
activită ților pe care le poate desfă șura raportate la zona de dislocare. În urma strâ ngerii
cererilor la nivelul central, cu ajutorul unor aplica ții software specializate se impun criteriile
enumerate mai sus și se ob țin seturi de variabile pentru gruparea de for țe raportat la aria de
desfă șurare specifică. Rezultatul ob ținut prin această modalitate de procesare este de bună

30PAR – Punct de Acces Radio

Managementul rețelelor radio tactice
86
calitate însă nu este adaptabil la schimbări rapide de situa ție. Procesul de distribuire a seturilor
de variabile se desfă șoară pe următoarele etape:
• Biroul central de management al spectrului electromagnetic elaboreaz ă și distribuie DC
(dispozi țiuni de comunica ții) unită ților și forma țiunilor din cadrul grupării de forte.
Managerul frecven țelor grupării de for țe specifică restric țiile în constituirea seturilor
de salt. În continuare determină seturile de salt comune gr upării de for țe și alocă seturi
de salt pentru unită țile din compunerea sa astfel încât diviziile își pot constitui propriile
seturi de salt. Informa țiile DC ale grupării de for țe sunt transferate diviziilor pentru a
fi incluse în bazele lor de date DC.
• Biroul de management al spectru electromagnetic la nivel de divizie, include în baza
sa de date informa țiile comunicate în DC ale corpului de armată și informa ții
comunicate de subordona ți. Managerul frecven țelor diviziei stabile ște restric țiile în
utilizarea frecven țelor, le procesează și elaborează seturile de salt care vor fi utilizate
la nivel de divizie. După introducerea tuturor datelor în baza de date, se elaborează DC –
ul diviziei care se distribuie și unită ților subordonate.
• BSM este responsa bil pentru identificarea frecven țelor folosite de celelalte sisteme de
comunica ții (RCSC, PAR -uri, RCPC31, sisteme de telecomunica ții civile sau partenere)
în zona de ac țiune a unită ții de care apar ține. Biroul de management al spectrului
electromagnetic su b conducerea șefului transmisiunilor corpului de armată (G6) este
responsabil cu coordonarea. BSM compară perechile de frecven țe în folosin ță pentru o
anumită perioadă de timp și le introduce în baza de date ca frecven țe interzise.
Procesarea distribuită a seturilor de variabile presupune utilizarea unui sistem integrat
de comunica ții și a unei baze de date, care poate fi accesată on -line de to ți managerii de
frecven ță. Cu ajutorul unor aplica ții software specializate se poate realiza o alocare/realocare
dinamică a seturilor de variabile de pe întreg cuprinsul zonei de ac țiune. În felul acesta se
măre ște eficien ța activită ților biroului de management al spectrului electromagnetic în
elaborarea DC, distribuirea variabilelor de salt și rezolvarea problemelor de interferen ță.
4.8.1 Interferen țe
Interferen țele reciproce trebuie reduse la nivelul minim posibil. În rezolvarea problemelor de
interferen ță biroul de management al spectrului electromagnetic are ultimul cuvânt. Acest
birou poate solu ționa problemele de interferen ță ale re țelelor prin:
• solicitarea ajutorului unită ților de informa ții militare pentru determinarea surselor de
interferen țe;
• solicitarea realocării de frecven țe pentru re țelele afectate;
• stabilirea continuării lucrului în condi ții de interferen ță;
• elaborarea și punerea în aplicarea a unui nou plan de frecven țe.
Problemele de management al frecven țelor trebuie coordonate cu toate componentele
care își desfă șoară ac țiunea în aceea și zonă, incluzând spa țiul aerian aferent. For țele aeriene,
forțele navale și aviația trupelor de uscat trebuie incluse în planificarea comunica țiilor pentru
a controla toate aspectele conceptului bătăliei aero -terestre.

31RCPC – Rețeaua de comunicații a punctelor de comandă

Rețelele radio de luptă
87
4.9 Responsabilită țile BSO
Șeful transmisiunilor la nivel de batalion și brigadă are numeroase îndatoriri și
responsabilită ți. Aceste îndatoriri includ toate aspectele legate de comunica ții care afectează
îndeplinirea misiunii unită ții sau controlul ac țiunilor de luptă.
Responsabilitatea BSO -uluica și manager al sistemului de transmisiuni a crescut odată
cu implementarea sistemelor automatizate de campanie. Re țelele de salt și de date reprezintă
o provocare pentru antrenarea operatorilor și planificatorilor. Sistemele automatizate pentru
managementul frecventelor asigură BSO -ului o solu ție modernă, pentru actualizarea în timp
aproape real a datelor din DC. Ca principalul operator al sistemului automatizat pentru
managementul frecventelor BSO:
• dezvoltă și completează baza de date ini țială pentru DC în baza informa țiilor primite
de la e șalonu l superior;
• determină structura re țelelor pentru unitatea sa (împreună cu compartimentul S3);
• cooperează cu unită țile învecinate sub coordonarea e șalonului superior pentru
realizarea seturilor de variabile pentru situa țiile specifice (cooperare la flancuri,
traversare, etc.);
• realizează schema de distribu ție a variabilelor pentru to ți coresponden ții din
rețelele unită ții;
stabile ște planurile de instruire pentru operatori, tipurile de informa ții și procedurile
pentru transferul acestora pe blanchete sau supor ți electronici (direct sau de la
distan ță).
• BSO trebuie să coordoneze distribuirea datelor împreună cu compartimentul S3
al unită ții pentru a determina cu exactitate ce por țiuni din DC primesc
coresponden ți radio. Acest procedeu poartă numele de adaptarea DC pentru
misiunile specifice ale utilizatorului . Extrasele din DC se pot realiza atât prin
procedee electronice cât și în format scris (tipărit). Pentru a minimiza consecin țele
în cazul în care suportul de informa ții este compromis, BSO distribu ie abona ților
doar informa țiile necesare fiecăruia.
• BSO este responsabil pentru controlul și distribu ția seturilor de variabile și a
informa țiilor DC.
Odată cu apari ția echipamentelor care pot fi operate direct de utilizator, personalul de
comunica ții și informatică de la nivelul batalioanelor și brigăzilor va scădea numeric. Acest
lucru înseamnă o sarcină suplimentară pentru ofi țerul de comunica ții și informatică privind
monitorizarea procedurilor de comunica ții în unitatea lor. Personalul de comunica ții și
informatică nu va mai exploata majoritatea echipamentului de comunica ții. Utilizatorii primari
sunt unită ți luptătoare, unită țile de sprijin și de asigurare logistică, dispuse pe întregul cuprins
al câmpului de luptă. Aceasta duce la cre șterea importan ței unui bun plan de instruire. Planul
de instruire urmăre ște ca fiecare utilizator să fie familiarizat cu procedurile de operare
specifice tuturor pieselor noi de echipament. Planificarea ini țială trebuie să includă activarea
rețelelor, opera țiile de rede finire a variabilelor de la distan ță, precum și acțiuni repara ții
specifice sta țiilor cu salt de frecven ță.
4.9.1 COMPONENTE și POSIBILITĂ ȚI
Seturile de salt sunt generate din lista de frecven țe alocate unită ții și introduse de
operator. Frecven țele sunt clasifi cate și grupate în func ție de restric ții în utilizare,

Managementul rețelelor radio tactice
88
disponibilitatea pe zone sau asocierea cu anumite niveluri de putere. Restric țiile în frecven ță
sunt comparate cu restric țiile de utilizare în re țea. De exemplu, o re țea de conducere a unei
brigăzi solicită utilizarea permanentă a unui regim de putere mare. Re țeaua va avea ca și
frecven țe restric ționate toate frecven țele care sunt asociate unui regim de putere joasă, din
setul ei de salt. Managementul frecven țelor poate să programeze orice restric ție în utilizarea
frecven țelor, cu condi ția ca ele să fie introduse în baza de date. Frecven țele pot fi introduse în
baza de date ca și frecven țe discrete sau ca benzi interzise.
• Frecventele, seturile sau benzile interzise reprezintă acele frecven țe discrete , grupuri
de frecven țe sau benzi de frecvente care nu se vor distribui la e șalonul specificat în
baza de date. Există două tipuri de seturi interzise: seturile specifice re țelei și seturile
comune. Seturile interzise comune specifică frecven țele care sunt prohibite în toate
rețelele respectivului e șalon / zonă de ac țiune. Seturile interzise specifice re țelei
precizează frecven țele care sunt interzise anumitor re țele din respectivul e șalon. Ele
pot fi utilizate de alte re țele ale e șalonului. O grupă importan tă de frecven țe interzise
sunt cele selectate de unită țile proprii de război electronic pentru a executa bruiaj pentru
întreruperea legăturilor inamice.
Datorită importantei sistemului de sprijin de campanie, seturile de frecven țe utilizate
de RCSC în fâ șia de ac țiune se declară seturi comune interzise.
• Identificatorii de re țea reprezintă adresele de re țea utilizate în programarea sta țiilor
radio software. Pentru repartizarea acestora se poate utiliza un sistem centralizat (de
tipul celui utilizat de US Army, în care toate re țelele sunt numerotate în ordine de la
cele realizate la e șaloanele superioare până la cele utilizate de cele mai mici e șaloane,
astfel : 000 ÷ 099 pentru teatrul de ac țiuni militare și mai sus; 100 ÷ 299 pentru
corpul de armată; 300 ÷ 999 pentru divizie și mai jos), sau distribuit pe e șaloane și
specialită ți (de tipul celui utilizat în sistemul englezesc Bowman).
• Frecven țele de apel și manuală trebuie repartizate pentru fiecare re țea din baza de
date, pentru fiecare perioadă de timp. Din considerente de interoperabilitate cu
echipamentele alia ților sau cele din vechiul parc de tehnică militară se repartizează
pentru frecven ța de apel o frecven ță cu valoare multiplu de 50 kHz ia pentru cea
manuală, o valoare multiplu de 25 kHz.
• Variabi lele TSK . Cheile grupării de for țe sunt generate de Biroul de management al
spectrului electromagnetic al grupării de for țe și sunt distribuite subordona ților odată
cu DC. Pentru distribu ția cheilor și a informa țiilor DC poate fi utilizat sistemul de
comun icații cu condi ția folosirii unor canale sigure (criptate).
• Seturile de variabile pentru re țelele de date vor reprezenta o categorie separată de
variabile introduse în baza de date. Acestea vor fi luate în considerare ca seturi interzise
pentru celelalte re țele în scopul asigurării calită ții necesare transmisiei.
• Indicative de apel, sufixe, identificatori sup limentari . Acestea pot fi generate
centralizat sau local cu sisteme automatizate sau conform Dispozi țiunii pentru
comunica ții. Ele se generează pentru mai multe intervale de timp (termene)
Dezvoltarea și generarea de indicative de apel se face în conformit ate cu standardele în
vigoare.
• Semnături și contrasemnări . În cazul în care este prevăzut în DC, sistemul de generare
a caracteristicilor de lucru poate genera o semnătură și o contrasemnătură (cerere de
parolă și parolă) pentru fiecare perioadă de timp (p entru autentificare).

Rețelele radio de luptă
89
Cap. 5. Compatibilitatea electromagnetică
5.1 Descrierea și clasificarea surselor de perturba ții
Emisiile rezultate în urma func ționării simultane a mai multor mijloace
radioelectronice împreună cu cele rezultate ca urmare a func ționării instala țiilor industriale
generatoare de impulsuri radioelectronice creează o situa ție electromagnetică, caracterizată
printr -un anumit nivel fluctuant al zgomotului în fiecare punct de recep ție.
În lipsa unor surse naturale sau artificiale de semnale electromagne tice din mediul
înconjurător, receptorul trebuie să facă fa ță zgomotului termic produs de însă și func ționarea
sa. Nivelul acestuia este de -178dBm/Hz.
Pentru asigurarea func ționării normale simultane în cadrul aceluia și raion de lucru a
mai multor echipa mente electrice și electronice trebuie să se ia o serie de măsuri pentru a
conferi respectivelor echipamente o rezis tență mare la perturba ții.
Pertur bația electromagnetică este definită ca fiind procesul prin care un semnal emis,
radiat sau indus compro mite func ționarea unui serviciu de radionaviga ție sau a altor servicii
de securitate sau care produce o gravă deteriorare a calită ții unui serviciu de radiocomunica ții,
sau care influen țează negativ calitatea sau întrerupe în mod repetat acest serviciu. Ob iectul
compatibilită ții electromagnetice (CEM) îl reprezintă măsurile de protec ție împotriva
perturba ților electromagnetice nepre meditate (neinten ționate) unilaterale sau reciproce,
indiferent de natura sursei și intensitatea radia ției sau induc ției.
Perturbațiile inten ționate (bruiajele) constituie obiectul luptei radioelectronice.
Clasificarea perturba țiilor electromagnetice nepremeditate
a) După spectrul radia ției sursei perturbatoare:
• radia țiile esen țiale sunt radia țiile pe frecven ța de lucru a emi țătorului perturbator care
coincid cu frecven ța de lucru a recepto rului perturbat sau intră în banda de trecere a
acestuia ;
• radia țiile neesen țiale sunt radia țiile emise neinten ționat de sursa perturbatoare, radia ții
aflate în afara zonei spectrale ocupate de semnalul util al sursei de emisie, dar care intră
în banda de trecere a receptorului perturbator (radia țiile armonice, produsele de
intermodula ție, alte radia ții parazite),
b)După sursa de radia ție:
• perturba țiile naturale sunt zgomotele provocate de fu rtunile electrice și magnetice în
straturile joase ale atmosferei și care se propagă în jurul Pământului prin ghidul de unde
dintre ionosfera și suprafa ța Pământului, precum și zgomotele cosmice provenind din
diferitele cor puri galactice, inclusiv din Soa re;
• perturba țiile artificiale sunt cele care apar în urma activită ților umane. Acestea provin
de la următoarele surse:
▪ emițătoare radio;
▪ instala ții industriale de înaltă frecven ță;
▪ instala ții medicale;
▪ mijloace de transport;
▪ linii de transport și distribu ție a energiei electrice etc.
Distan ța la care se manifestă asemenea perturba ții variază de la câ țiva metri (ex.:
instala țiile industriale de înaltă frecven ță) până la sute sau mii de metri (ex.: aparatele de

Managementul rețelelor radio tactice
90
sudură electrică și aparatele Roentgen).
c) După locul de manifestare:
• perturba țiile între sisteme sunt perturba țiile unilaterale sau reciproce, de natura celor
naturale sau artificiale care se manifestă între dispozitive sau instala ții, constituind pentru
alte dispozitive surse sau receptoare de perturba ții sau atât surse, cât și receptoare de
pertur bații;
• perturba țiile în interiorul sistemului sunt perturba țiile care provin de la elementele
electronice ale sistemului și care se propagă în interiorul sistemului prin radia ție sau prin
conduc ție.
Discutăm astfel despre compatibilitate electromagnetică intrasistemică și
compatibilitate electromagnetică intersistemică.
Trebuie avut în vedere că în cazul unui sistem oarecare compus din mai multe elemente,
între elementele acestuia se manifestă perturb ații datorate func ționării fiecărui element
Compatibilitatea electromagnetică intrasistemică este luată în considerare pe parcursul
procesului de fabricare a echipamentului. Operatorul echipamentului sau planificatorul
sistemului în care este inclus acel e chipament nu poate interveni asupra caracteristicilor de
compatibilitate intrasistemică. Pe de altă parte, fiecare sistem care poate produce inten ționat
sau neinten ționat unde electromagnetice este realizat astfel încât să corespundă unor norme de
compatib ilitate reglementate la nivel na țional și/sau interna țional. De exemplu, pentru ca
aceste sisteme să poată fi comercializate în Uniunea Europeană, ele trebuie să aibă marcajul
CE, marcaj care se ob ține în urma unui proces de analiză a conformită ții produsu lui (tipului
de produs) cu normele europene, analiză care este realizată de laboratoare special acreditate.
Procese similare se desfă șoară și pentru acordarea drepturilor de comercializare a produselor
(din punct de vedere electromagnetic) în alte zone ale lumii. De exemplu pentru SUA, acestea
vor primi marcajul FCC.
De și echipamentele moderne sunt realizate astfel încât să respecte normele regiunilor
în care se utilizează, datorită legilor fizicii, ele produc totu și emisii electromagnetice, unele
inten ționate, altele neinten ționate, de diferite niveluri, care trebuie luate în considerare în
procesul de planificare a sistemului dintr -o anumită loca ție (pentru analiza co -site) sau arie de
opera ții (pentru analiza CEM de arie largă).
5.2 Măsuri pentru asigurar ea CEM
Măsurile pentru asigurarea compatibilită ții electromagnetice pot fi organizatorice și
tehnice. Pentru aplicarea acestora, planificatorul trebuie să dispună de informa ții privind
caracteristicile emisiilor electromagnetice (loc, frecven țe și nivelul radia țiilor), realizate de
forțele proprii, for țele aliate, elementele neutre și forțele inamice, dimensiunile raionului în
care urmează să se asigure compa tibilitatea electromagnetică, caracterul terenului, tipurile de
antene. etc.
Măsurile organizatoric e se referă la:
• repartizarea corectă a frecven țelor de lucru pentru mijloacele proprii;
• stabilirea ordinii și timpului de func ționare.
Măsurile tehnice se referă la:
• emisia și recep ția într -un spectru cât mai îngust;
• folosirea proprietă ților terenului pen tru ob ținerea nivelului corespunzător al

Rețelele radio de luptă
91
semnalului util în punctul de recep ție;
• respectarea ecartului minim de spa țiu între două echipamente care lucrează pe
acelea și frecven țe;
• respectarea ecartului minim de frecven țe între echipamentele care lucrează în
complexe radioelectrice sau în cadrul raionului pentru care asigură
compatibilitatea radioelectronică;
• lucrul cu antene directive;
• respectarea tuturor măsurilor tehnice și de exploatare pentru protec ția
legăturilor radio și radioreleu împotriva bruiajul ui.
Stabilirea surselor de perturba ții presupune:
• precizarea provenien ței surselor de perturba ții (naturale sau artificiale);
• identificarea formei de undă a emisiei perturbatoare (modula ție, mod de lucru, lărgime de
bandă utilizată, etc.).
În raport de concluziile rezultate din analiza surselor de perturba ții se iau următoarele
măsuri:
• locurile de dispunere a instala țiilor radioelectrice se aleg de parte de instala țiile industriale
(mai mult de 300 -400 m);
• lucrul sistemelor radio se execută în clase de e misiuni care să evite perturba țiile celorlalte
mijloace radioelectrice din zonă;
• în cazul lucrului în timpul descărcărilor electrice se iau măsuri speciale de împământare
a echipamentelor.
Din punctul de vedere al CEM, locurile de dispunere a sistemelor ra dio proprii se
stabilesc în urma determinării direc ției (direc țiilor) predilecte de perturba ții și se stabilesc
distan țele minime de separa ție și polarizarea antenelor care se dispun în cadrul aceluia și site.
În urma procesului de evaluare a intensită ții perturba țiilor și periodicită ții lor:
• se stabilesc puterile maxime de lucru și tipurile de antene ale sistemelor radio,
adecvate condi țiilor din aria de opera ții;
• se stabile ște programul de lucru pentru sistemele radio proprii astfel încât să se
evite pe c ât posibil influen ța perturba țiilor care se manifestă temporar după tipare
cunoscute (se va planifica lucrul în pauzele dintre pertur bații);
• pentru transmisii de date, se folosesc modurile de lucru care permit viteze
ridicate de transfer și scurtarea timpului de emisie etc.
Pentru analiza raionului în care urmează să se instaleze sistemele radio proprii se vor
lua în considerare:
• aria de opera ții;
• aria de responsabilitate;
• limitele raionului;
• configura ția terenului;
• gradul de încărcare radio a ariei de responsabilitate (tipul și densitatea surselor
de unde electromagnetice).
În raport de concluziile rezultate din această analiză se iau următoarele măsuri:
• repartizarea frecven țelor în cadrul raionului se realizează astfel încât să se
excludă perturba țiile reciproce;
• terenul va fi folosit în a șa fel încât să se asigure un nivel cores punzător al
semnalului util în punctul de recep ție, prin ale gerea punctelor de instalare a

Managementul rețelelor radio tactice
92
antenelor sistemelor radio pe cote dominante sau prin folosirea proprietă ții de
radiație pe care o au unele vârfuri ascu țite din teren (prin efectul de difrac ție);
• locul de instalare va fi ales la distan ța minimă necesară fa ță de instala țiile
radioelectrice din zonă;
• sistemele radio amplasate aproape de LDA (Linia de Dinainte a Apărării) nu
se vor amplasa pe cote dominante ci în apropierea acestora, pe panta dinspre
forțele proprii, astfel încât emisia semnalului către for țele inamice să fie
obstruc ționată.
În etapa de stabilire a compatibilită ții electromagnetice necesare func ționării î n comun
a sistemelor radio proprii, se vor lua în considerare tipurile de antene cu care sunt înzestrate
acestea. Întrucât antenele baston au o caracteristică de propagare de formă circulară în plan
orizontal, func ționarea în acela și raion a mai multor sis teme radio cu antene baston poate
conduce la apari ția de perturba ții reciproce în ariile comune de acoperire.
5.3 23456789
Stabilirea ordinii de intrare în emisie și a timpului de func ționare a sistemelor
radio dintr -un anumit raion se impune mai ales când numărul sistemelor radio este mare, când
frecven țele puse la dispozi ție au fost repartizate mai multor utilizatori sau când ecartul de
frecven ță dintre mijloacele radioelectrice este mic. Pentru stabilirea corectă a ordinii și
timpului de func ționare a uno r mijloace radioelectrice trebuie să se analizeze:
• importan ța fiecărui mijloc la un moment dat;
• posibilită țile de lucru ale mijlocului radioelectric (mod de lucru, viteza de
transmitere etc.);
• puterea emi țătoarelor radioelectrice;
• caracteristicile de direc tivitate ale antenelor de emisie etc.
În raport de ace ști factori este necesar:
• să se stabilească semnale prin care să se codifice dispozi ția de interdic ție
temporară a lucrului pe emisie a sistemelor radio cu orice antenă sau numai
cu un anumit tip de a ntenă;
• să se stabilească legătura (legăturile) de maximă importan ță la un mo ment dat
și în raport de aceasta orarul de func ționare a mijloacelor radioelectrice;
• să se ia măsuri pentru a se asigura lucrul cu viteze de trans mitere mari și să
limiteze la mi nimul necesar convorbirile de serviciu;
• să se lucreze cu puterea minimă suficientă pentru asigurarea legăturii.
Concentrarea fluxului de emisie presupune concentrarea întregii puteri sau a celei
mai mari păr ți din puterea totala radiată pe frecventa de aco rd a emi țătorului pe o anumită
direc ție. În condi ții reale de exploatare, mă sura se realizează prin utilizarea antenelor care au
cel mai mare câ știg pentru domeniul de frecven ță în care se lucrează.
Folosirea proprietă ților terenului pentru asigurarea com patibilită ții
electromagnetice presupune:
• alegerea corespunzătoare a locului de instalare în teren a sistemului radio sau
radioreleu când este dată frecven ța de lucru;
• reparti ția frecven ței de lucru când este cunoscut terenul în care urmează să
lucreze sta ția.

Rețelele radio de luptă
93
La alegerea locului de instalare în teren a unei sta ții radio sau radioreleu se vor avea în
vedere:
• frecven țele de lucru repartizate;
• mărimea obstacolelor înconjurătoare, natura lor (posibilită țile de absorb ție sau
de reflexie);
• numărul sistemelor rad io cu frecven țe apropiate de cele ale sta ției radio sau
radioreleu, precum și pozi țiile relative ale acestor mijloace;
• caracterul directiv al antenelor folosite.
De-a lungul a două căi adiacente între care se găse ște un masiv muntos sau o înăl țime
dominant ă, legătura radio se poate ob ține de regulă prin intermediul unei sta ții intermediare,
indiferent de gama de frecven țe a sta ției radio. Dacă obstacolul are vârfuri ascu țite și
descoperite care poate realiza fenomenul de reflexie secundară (difrac ție), legă tura între cele
două văi devine posibilă chiar și în gamele UHF și SHF. Vârfurile ascu țite constituie reflectori
pasivi nu numai pentru semnalele utile, ci și pentru semnalele provenite de la alte sta ții care
lucrează în zona acestor vârfuri și care au ant ene cu radia ție omni direc țională sau antene
directive orientate spre vârfurile respective.
Pentru reducerea perturba țiilor se va urmări amplasarea echipamentului radio într -o
poziție din care, datorită configura ției terenului și a antenelor utilizate să n u recep ționeze decât
semnalele utile provenite de la corespondent. Dacă perturba țiile devin supărătoare se va
modifica pozi ția echipamentului de recep ție astfel încât între sursa de perturba ție și
echipamentul receptor să se interpună un obstacol natural s au artificial (o culme, o pădure cu
arbori cu coroane mari și vegeta ție înaltă, o clădire sau un grup de clădiri înalte, etc.).
În cazul undelor lungi și undelor medii, se poate ob ține o atenuare considerabilă dacă
sursa perturbatoare este dispusă dincolo de o înăl țime semnificativă de teren (deal, munte),
chiar dacă culmea acestuia nu este acoperită.
În cazul în care terenul de instalare a echipamentelor radio este deschis, fără acoperiri,
fără reflectori secundari, se va utiliza un ecart de frecven ță cât mai mare. Dacă terenul este
frământat și cu absorb ție puternică, se vor repartiza frecven țele care folosesc cât mai bine
avantajele terenului înconjurător (frecven țe mari pentru terenuri pu țin frământate și
descoperite și frecven țe mici pentru terenuri frământate și acoperite).
5.3.1 Determinarea distan ței minime pentru evitarea interferen țelor în
acela și raion
Atunci când este necesar să se repartizeze aceea și frecven ță mai multor mijloace radio,
asigurarea com patibilită ții electromagnetice presupune stabilirea unei distan țe minime între
acestea, distan ță care să constituie mediul prin care să se atenueze radia ția emisă astfel încât
în punctul de recep ție să se realizeze un raport optim semnal/interferen ță (RSI).
Rezolvarea a cestei probleme trebuie privită din două puncte de vedere:
1. din punct de vedere al autorită ții care a repartizat acelea și frecven țe mai
multor utilizatori și care în acest caz trebuie să dispună de toate datele
referitoare la caracteristicile electrice ale sistemelor radio, dispunerea lor și
măsurile de asigurare a compatibili tății electromagnetice;
2. din punct de vedere al utilizatorului perturbat care nu dispune de date despre
mijlocul radioelectric perturbator.
Pentru optimizarea distan ței dintre două re țele radio care lucrează pe aceea și frecven ță
se vor desfă șura următoarele activită ți:

Managementul rețelelor radio tactice
94
• stabilirea sursei și naturii perturba țiilor;
• determinarea direc țiilor predilectice de perturba ție și a periodicită ții perturba țiilor;
• aprecierea intensită ții perturba țiilor și efectului lor asupra func ționării mijlocului
radioelectric respectiv.
A stabili sursa și natura perturba țiilor înseamnă a determina cate goria mijlocului
perturbator (radio, radioreleu, radioloca ție, industrial, atmosferic etc.) și tipul emisiunii
(telefonice, telegrafice etc.), spectrul de frecven țe, precum și alte caracteristici care contribuie
la aprecierea cât mai exactă a sursei perturba țiilor.
Direc țiile predilecte de perturba ție se pot determina prin măsurări de câmp efectuate
cu aparatură spec ială sau prin folosirea unor antene directive și rotirea acestora pe mai multe
direc ții pentru stabilirea direc ției din care perturba țiile se recep ționează cu valoare maximă și
cu cea mai mare periodicitate.
Determinarea intensită ții perturba țiilor sau a r aportului semnal -perturba ție în punctul
de recep ție dă posibilitatea utilizatorului mij locului perturbat să hotărască asupra lucrului în
continuare pe respectiva frec vență și în punctul considerat sau asupra schimbării unuia sau
mai multor parametrii din setul de caracteristici.
În func ție de concluzia la care se ajunge în urma analizării fac torilor de mai sus, se vor
lua următoarele măsuri:
• se va păstra o distan ță de cel pu țin 300 -400 m fa ță de sursele de perturba ții industriale;
• pentru mic șorarea efect ului perturba țiilor provocate de des cărcările electrice din
atmosferă se va îmbunătă ți punerea la pământ prin mic șorarea rezisten ței prizelor de
pământ;
• se vor folosi la maximum dispozitivelor de acord (filtre, inductan țe, capacită ți) cu care
este înzestrat mijlocul pentru îmbunătă țirea raportului semnal -perturba ție.
Dacă aceste măsuri se vor dovedi insuficiente, se va proceda la schimbarea locului de
instalare.
Distan ța dintre mijloacele radioelectrice cărora li se atribuie aceea și frecven ță
purtăt oare și sunt de acela și tip se stabile ște cu ajutorul unor aplica ții software specializate
sau, în lipsa acestora, cu rela ția:
𝐷𝑘𝑚=𝑘(√ℎ𝑎1+√ℎ𝑎2)
în care:
• Dkm este distan ța dintre mijloacele radioelectrice care lucrează pe aceea și frecven ță;
• k = 4,12 este un coeficient determinat pe cale experimentală;
• ha1 și ha2 reprezintă înăl țimea (în metri) fa ță de sol a antenelor mijloacelor radio.
Când sta țiile analizate au puteri diferite, distan ța se calculează pen tru situa ția în care
acestea ar dispune de acelea și caracteristici, iar rezultatul se amplifică cu un coeficient egal
cu rădăcina pătrată a raportului dintre puterile celor două sta ții.
Distan ța rezultată din calcul este aproximativă; la aprecierea ei se vor avea în vedere
terenul, sensibilita tea receptorului, directivitatea antenei de emisie și recep ție etc., aspecte de
care țin cont aplica țiile software specializate.
De re ținut că perturba ții reciproce se pot produce nu numai când se lucrează pe aceea și
frecven ță, ci și când frecven țele sunt puțin diferite (ca urmare a suprapunerii unor por țiuni din
lățime de bandă în radiofrecven ță a canelelor de emise, respectiv recep ție).
5.3.2 Determinarea ecartului minim de frecven ță între sistemele radio

Rețelele radio de luptă
95
dispuse în acela și raion
Micșorarea intensită ții perturba țiilor la intrarea receptorului propriu este posibilă prin
îndepărtarea acestuia de sursa de perturba ții (când frecven țele mijlocului perturbator și ale
celui perturbat coincid sau sunt foarte apropiate) sau prin îndepărtarea în frecven ță a unuia
dintre mijloace.
Ecartul de frecven ță este dat de expresia matematică a atenuării suplimentare introduse
de decalarea în frecven ță a unui mijloc fa ță de alt mijloc:
𝑎𝑠𝑢𝑝𝑙[𝑑𝐵]=20log (4𝜋𝑅
𝜆)
unde
• R este distan ța în km între mijloacele care se perturbă reciproc
• λ – lungimea de undă de lucru a unuia dintre mijloace, exprimată în metri.
Această valoare se folose ște pentru stabilirea ecartului minim de frecven ță, cu ajutorul
curbei de selectivitate a receptorului. Curba de selectivitate a receptorului se intersectează cu
valorile rezultate din calculul pentru atenuarea suplimentară și rezultă ecartul minim de
frecven ță între mijloacele radio care se perturbă reciproc.
F[MHz]P/P0
[dB]
-3 dB
-10 dB
-20 dB
ecart
30

Figura vv: Determi narea ecartului minim de frecven ță pe baza curbei de selectivitate
Exemplu: pentru două sta ții R-1070 dispuse la 8 km una de alta și care lucrează pe
frecven ța 30 000 kHz în re țele separate, perturbându -se reciproc, ecartul minim care să asigure
lucrul fără perturba ții se deter mină astfel:
𝑎𝑑𝐵=20log(4𝜋8
10)=20log(3,2𝜋)=20log(3,2×3,14)=20 𝑑𝐵
Din figura vv, la o atenuare de 20 dB corespunde un ecart de aproximativ 15 kHz care
asigură protec ția față de perturba țiile reciproce la distan ța și pentru frecven ța dată.
Atenuarea suplimentară este direct propor țională cu frecven ța de lucru și invers
propor țională cu lungimea de undă.
În timpul planificării frecven țelor trebuie să se țină seama de posibilitatea producerii
de interferen țe între sta țiile radio de acela și tip situate în apropiere unele fa ță de celelalte
(ex. sta ții radio monocanal). Poten țial de interferen ță prezintă atât sta țiile care operează în
modul FH cât și cele care operează în modul monocanal fără salt în frecven ță. Alocarea

Managementul rețelelor radio tactice
96
frecven țelor pen tru sta țiile radio monocanal trebuie să respecte specifica țiile tabelului 4.
Poten țialul producerii de interferen țe cre ște odată cu cre șterea numărului de re țele FH
amplasate în apropiere unele de celelalte. De exemplu, un punct de comandă al unei brigăzi
poate opera în acela și timp în până la șase re țele FH diferite. Setul de frecven țe de salt al
fiecărei re țele trebuie să maximizeze utilizarea de frecven țe independent de celelalte re țele
instalate în apropiere. Acest lucru poate fi planificat, dar presupu ne cunoa șterea structurilor
rețelelor și amplasarea geografică a acestora. Managerul spectrului electromagnetic trebuie să
colaboreze cu G3/S3 pentru minimizarea efectelor de interferen ță datorate re țelelor învecinate.
Tabelul 4. Distan ța minimă dintre ant ene
Distan ța minimă între
frecven țe Separarea sta țiilor care
lucrează la putere mare de
emisie (fără amplificator)
[m] Separarea sta țiilor care
lucrează cu amplificatoare
de putere la emisie [m]
10 MHz 1,5 1,5
7 MHz 3 18
4 MHz 15 45
2 MHz 60 120
1 MHz 100 240

5.3.3 Utilizarea antenelor directive
Pentru utilizarea antenelor directive ca măsură tehnică de asigurare a compa tibilită ții
electromagnetice (CEM) este necesar să se cunoască paternul caracteristicilor de radia ție
(recep ție) al antenelor pe direc țiile de interes, la frecven țele asignate, pentru diverse polarizări.
În acest scop, planificatorul sistemului radio trebuie să de țină cuno ștințele necesare
interpretării diagramei de directivitate a antenei, care poate fi prezentată atât în coordonate
polare (figura 3.2 ), cât și în coordonate carteziene.
Directivitatea se apreciază în func ție de raportul dintre cantitatea de energie radiată pe
direc ția principală de radia ție și cantitatea totală de energie și după lungimea și lățimea lobului
principal al ca racteristi cii de radia ție a antenei, care de regulă concentrează 50% -90% din
putere.
După valoarea pe care o are câ știgul antenei (G), unul din cei mai importan ți parametri
pentru antene, acestea se clasifică în trei cate gorii din punct de vedere al dire ctivită ții:
• de înaltă directivitate (G > 25 dB);
• de directivitate medie (G =10 -25 dB);
• de slabă directivitate (G < 10 dB).

Rețelele radio de luptă
97

Figura 3.2 Diagrama de directivitate în coordonate polare a unei antene Yagi
În tabelul 3.1 sunt prezentate caracteristicile de directivitate ale celor mai cunoscute
tipuri de antene.
Tabelul 3.1 . Caracteristicile de directivitate ale celor mai importante tipuri de antene
Tipul antenei Diagrama de directivitate a antenei Câștigul fa ță de antena
izotropă [dBi]
Orizontal Vertical
Antenă baston în λ/4

3
Dipol orizontal în λ/4

3
Cadru vertical

3
Fir lung

6-10
Grătar

6-10
Antenă cu undă
progresivă

6-10
Spirală (radia ție
omnidirec țională)

6-10
Canal de undă

10-15
Rombică

10-25

Din analiza influen ței antenei asupra perturba țiilor care afectează mijlocul radioelectric

Managementul rețelelor radio tactice
98
se desprind următoarele concluzii importante:
• la antene directive, pentru niveluri înalte de radia ție influen ța platformei pe care sunt
instalate acestea este neînsemnată;
• în sectorul în care nivelurile de radia ție ale antenelor sunt joase (zona lobilor secundari),
energia reflectată sau dirijată de obiectele care se găsesc în jurul antenei poate să fie mai
mare decât energia radiată nemijlocit de antenă; c a atare, antenele baston și cele mai pu țin
direc tive trebuie instalate în locuri pe cât posibil lipsite de obiecte metalice sau cu solul
din roci cu proprietă ți radiante;
• nivelul semnalului util în punctul de recep ție depinde de acordul cu mijlocul radioe lectric
emițător în frecven ță, polarizare și azimut;
• în cazul când corespondentul folose ște o antenă cu o anumită frecven ță, polarizare, azimut
și eleva ție, în punctul de recep ție trebuie folosită o antenă de recep ție cu acela și frecven ță
și tip de polariz are (verticală sau orizontală), precum și cu azimut și eleva ție
corespunzătoare;
• nivelul semnalului perturbator în punctul de recep ție este cu atât mai mic cu cât este o
mai mare diferen ță între frecven ța și polari zarea antenelor mijloacelor radio care se
perturbă reciproc.
Dispunerea sistemelor radio perturbatoare trebuie să corespundă orientării spre nulurile
caracteristicii de directivitate sau (dacă nu se poate) spre lobii secundari cu câ știg mai mic.
Respectarea măsurilor tehnice, organizatorice și de exploatare este condi ția de
bază pentru protec ția mijloacelor radio împotriva perturba țiilor radio nepremeditate.
O importan ță deosebită pentru asigurarea compatibilită ții electro magnetice o are
reducerea la minimum necesar a timpului cât mijlocul radioelectric se găse ște în emisie și
lucrul cu puterea minim necesară asigurării în punctul de recep ție a unei audi ții inteligibile a
semnalului util. Apelurile pentru intrarea în legătură trebuie să fie scurte și clare (să nu necesite
repetări).
Traficul va fi de bună calitate, pentru a nu fi necesare cola ționări și se va urmări
scurtarea duratei acestuia (pe cât este posibil să fie folosite mijloace de transmitere rapide).
5.4 Generalită ți
Pentru asigurarea unui sistem eficient de comunica ții radio, sistemel e C2 moderne
folosesc un număr mare de sta ții radio în aceea și zonă. Ca urmare a numărului și tipurilor
diferite de sta ții radio și configura ții, există poten țialul producerii de interferen țe reciproce.
Acest capitol prezintă o serie de metode care pot fi utilizate pentru a minimiza efectele
negative rezultate în urma dispuneri în aceea și zonă a unor sta ții operând în aceea și gamă de
frecven ță. Problema interferen țelor este grupată în trei categorii:
• Echipamente HF la echipamente HF;
• Echipamente VHV cu echipamente VHF;
• Echipamente HF cu echipamente VHF
• Echipamente VHF la echipamente din PAR

Rețelele radio de luptă
99
5.5 Interferen țe datorate instalării în aceea și zonă
Managementul activ al sistemului de comunica ții poate reduce problema
interferen țelor prin:
• partajarea spectrului;
• gruparea sta țiilor dintr -un PC în grupuri de sta ții dispuse în mai multe sectoare;
• schimbarea caracteristicilor de lucru;
• verificarea adaptărilor între componentele sistemului de emisie;
• selectarea, acordarea, orientarea și amplasarea antenelor;
• partajarea timpului de lucru al re țelelor.
Interferentele care apar datorită instalării în aceea și zonă a mai multor echipamente radio au
următoarele cauze:
• utilizarea aceleia și frecven țe (sau set de variabile) de sta ții din mai multe re țele,
situa ție care se rezol vă prin schimbarea caracteristicilor uneia dintre re țele sau
partajarea timpului între cele două re țele;
• apari ția armonicilor frecven ței de lucru a unei re țele – frecven ța de lucru a unei re țele
este multiplu întreg al frecventei de lucru al unei alte re țele din aceea și zonă. Situa ția
se rezolvă prin utilizarea unor antene directive, verificarea legăturilor la sta ția care
produce interferen ța, mic șorarea puterii sta ției care produce interferen ța, schimbarea
poziției antenelor, distan țarea antenelor, schimba rea caracteristicilor uneia dintre re țele
sau partajarea timpului între cele două re țele.
• una dintre interarmonicile datorate emisiei simultane a mai multor emi țătoare este
egală cu frecven ța de lucru a unei alte re țele. Situa ția se rezolvă prin schimbarea
polarizării antenelor, utilizarea unor antene directive, mic șorarea puterii sta țiilor care
produc interarmonici, schimbarea pozi ției antenelor, distan țarea antenelor, schimbarea
caracteristicilor uneia dintre re țele sau partajarea timpului între rețelele care produc
interarmonicile.
Partajarea spectrului și schimbarea caracteristicilor de lucru este controlată de
planificatorii sistemului de comunica ții și de BSM. Utilizatorii și cei care instalează sta țiile
răspund de selectarea, amplasarea și acordarea antenelor, modificarea puterii de lucru și
partajarea timpului. Întrucât, de obicei, selec ția frecven țelor este executată de managerul de
frecven țe al unui e șalon superior, este de importan ță crucială ca acesta să aibă cuno ștință
despre re țelele care au zone de lucru comune. Acest lucru se poate realiza prin directa
coordonarea activită ților cu cele ale ofi țerilor responsabili de comunica țiile radio.
Partajarea spectrului se realizează pe principiul alocării de parametrii diferi ți de la o
zonă la alta în func ție de caracteristicile echipamentelor, condi țiile de propagare și calitatea
stațiilor. Frecven țele disponibile pentru lucrul în radio sunt identificate și stabilite de
managerii de frecven ță. Calitatea legăturilor este determinată de modul de acțiune al
operatorilor radio. Sta țiile localizate în acelea și zone trebuie să utilizeze variabile de salt care
separă frecven țele de emisie și de recep ție, pentru a preveni blocarea sta ției pe o frecven ță gre
șită. Cea mai u șoară cale de a asigura func ționarea corespunzătoare a acestor re țele constă în
folosirea unor seturi de salt diferite. Este bine de cunoscut faptul că nu este absolut necesar să
se preîntâmpine toate coliziunile în frecven ță, cu excep ția cazului în care seturile de salt se
definesc c a și frecven țe interzise reciproc. Cele două sisteme mai pot folosi și chei de salt și
secretizare diferite, pentru a modifica ordinea de salt pe frecven țe.

Managementul rețelelor radio tactice
100
Amplasarea sta țiilor pe sectoare presupune sortarea sta țiilor (sau antenelor) în grupe de
stații (antene),care se pot amplasa în loca ții diferite în jurul unui punct de comandă, pe
principiul utilizării seturilor de caracteristici independente din totalul caracteristicilor
repartizate acelui punct de comandă. Pentru eficientizarea acestei metode, trebui e să se
proceseze interdependen țele încă din faza de planificare ini țială a seturilor de caracteristici
astfel încât unei sta ții (re țele) să -i fie alocate seturi de caracteristici din acela și sector pentru
toate termenele și situa țiile care solicită schimb area setului de caracteristici. În urma selec ției
inițiale, fiecărui set de caracteristici i se va asocia un caracter care va identifica un sector.
Toate seturile de caracteristici care au alocate acela și caracter formează o grupă sectorială.
Ideea de bază constă în faptul că atunci când se utilizează seturile de caracteristici ale aceleia
și grupe sectoriale la echipamente grupate în aceea și zonă nu există premise de apari ție a
interferen țelor. Amplasarea în teren a grupurilor de sta ții radio se va realiza la distan țe relative
mai mari decât cele din tabelul 3
Distan țarea sta țiilor radio (sau a grupurilor de sta ții radio) la valori corespunzătoare
celor din tabelul 3 poate impune utilizarea solu țiilor de ac ționare de la distan ță a sta țiilor sau
de depărtat e a antenelor de emi țătoare. În func ție de tipul sta ției și de cablurile de antenă
disponibile se pot ob ține distan țe de până la 60m între emi țătoare și antene. Din punct de
vedere al ac ționării de la distan ță, unele sta ții pot fi ac ționate și de la câ țiva kilometri (2 -3 km).
Metoda ac ționării de la distan ță este u șor de realizat și permite utilizarea integrală a
posibilită ților sistemului. Dezavantajele acestei metode sunt:
• instalarea și strângerea necesită mult timp;
• un operator trebuie să monitorizeze echipamentele instalate la distan ță;
• linia de ac ționare nu e criptată.
Posibilitatea apari ției interferentelor între re țelele radio de luptă și RCSC/PAR
reprezintă un caz particular și e posibil să fie cel cu implica țiile cele mai severe. Cheia
rezolvării acestei probleme constă în introducerea seturilor de frecven țe ale RCSC/PAR de
către BSM în baza de date a sistemului de management, ca frecven țe rezervate, înaintea
generării seturilor de caracteristici.
BSM de ține întreaga responsabilitate pentru rezolv area oricărei probleme de
interferen ță. Pentru atingerea acestui scop el utilizează aplica ții software specializate,
colaborează cu BSM ai unită ților subordonate, aflate în cooperare sau ai e șalonului superior
si, foarte important, cu structura de cercetar e și război electronic (S2), pentru identificarea
surselor de interferen ță.
Răspunsul la întrebarea când se utilizează distan țarea/directivitatea antenelor sau
partajarea timpului ? depinde de situa ție și ține de competen ța comandan ților locali. Principala
problemă a utilizatorilor din teren o reprezintă transmiterea informa țiilor C2cu acurate țe, într –
un timp cât mai scurt. Partajarea timpului solicită un management activ din partea fiecărui
NCS sau NTS al re țelei și este dificil de realizat. Situa ția ideal ă este dată de cazul în care
ambele sta ții de control al re țelei sunt în aceea și zonă. Totu și, aceasta este o excep ție. Pentru
a se asigura controlul necesar partajării timpului, re țelele trebuie să lucreze ca re țele dirijate,
aspect valabil pentru toate tipurile de re țele radio monocanal.
Ordinea recomandată a ac țiunilor întreprinse pentru minimizarea interferentelor este:
(1) partajarea spectrului;
(2) gruparea sta țiilor (antenelor) pe sectoare cu seturi de frecven țe
independente;
(3) verificarea calită ții adaptări lor între componentele sistemului de emisie;

Rețelele radio de luptă
101
(4) selectarea, acordarea, orientarea și amplasarea antenelor;
(5) schimbarea caracteristicilor de lucru;
(6) partajarea timpului.
Dacă un PC e imobil pentru o durată mai mare de timp (ex. un spital de campanie sau
o unita te în pozi ții defensive), utilizatorii vor trebui să instaleze antene directive la distan ța de
separare maximă. Pentru un PC cu mobilitate ridicată (de exemplu, un PC al unui batalion în
timpul ac țiunilor ofensive), timpul nu va permite instalarea de anten e directive și la distan țele
corespunzătoare, drept pentru care se vor utiliza celelalte metode, inclusiv partajarea timpului.
Cheia pentru solu ționarea interferen țelor constă în identificarea surselor acestora.
Pentru identificarea surselor de interferen ță, un operator trebuie să realizeze următoarele
opera țiuni:
FM 24 -18
Dacă interferen țele sunt cauzate de o sursă externă, operatorul întocme ște un raport
MIJI32 adresat verbal NCS, care la rândul său informează BSM. Interferen țele datorate
colocării sistem elor se definesc când ambele sisteme sunt în lucru (transmit și recep ționează).
Următoarele măsuri de remediere sunt responsabilitatea operatorului. Procedura descrisă mai
jos este efectuată în avans pentru minimizarea interferen țelor pe timpul instalării inițiale a
sistemelor radio.

32MIJI – Meaconing, Intrusion, JammingandI nterference

Managementul rețelelor radio tactice
102
Cap. 6. COMSEC – securitatea comunica țiilor
6.1 Generalită ți
Obținerea succesului pe câmpul de luptă depinde de capacitatea comandantului de a
concentra o putere combatantă superioară în locul potrivit și la timpul potrivit. Un element
esențial pentru ob ținerea succesului constă în asigurarea superiorită ții C2 prin intermediul
comunica țiilor. Un sistem eficient de comunica ții este esen țial pentru ob ținerea victoriei pe
câmpul de luptă.
Adversarul cunoa ște importan ța sistemelor de comunica ții pentru ac țiunile de luptă
desfă șurare de către trupele noastre și va desfă șura o serie de ac țiuni îndreptate împotriva
acestora precum:
• Obținerea de informa ții din comunica țiile noastre;
• Bruierea sau întreruperea comunica țiilor după ce a ob ținut inform ațiile
necesare;
• Penetrarea în re țelele proprii și inducerea în eroare;
• Distrugerea centrelor de comunica ții dacă măsurile de mai sus nu dau rezultate.
Succesul trupelor proprii pe câmpul de luptă va depinde în mare măsură și de
capacitatea lor de a minimiza încercările adversarului de a împiedica desfă șurarea
comunica țiilor în bune condi ții.
Securitatea comunica țiilor reprezintă protec ția rezultată din aplicarea măsurilor de
asigurare a securită ții criptografice, securită ții transmisiunilor și securi tății emisiilor. Aceste
măsuri de protec ție se aplică pentru a împiedica ob ținerea de informa ții din sistemele de
comunica ții de către persoane neautorizate. Acest capitol se referă în special la por țiunile
COMSEC privind securitatea criptografică și secur itatea transmisiunilor.
6.2 Securitatea transmisiunilor
Pentru o serie de categorii de informa ții tactice trebuie aplicate măsuri de protec ție
pentru asigurarea securită ții transmisiunilor. Acestea sunt prezentate în FM 34 -62, anexa C.
Este important să re țineți aceste categorii de informa ții.
6.2.1 Codurile
Un cod este un sistem de substituire a limbajului care transformă limbajul în clar,
alcătuit din cuvinte și fraze, în grupuri de caractere de lungime fixă. Un cod are la bază un text
în clar, alcătuit din element e de lungime variabilă, iar un cifru are la bază un text în clar, a
cărui elemente componente au lungime fixă. Codurile pe care le ve ți utiliza sunt prevăzute de
obicei în pachetul SOI al unită ții dvs.
În comunica țiile tactice se utilizează frecvent două t ipuri de coduri: coduri de securitate
și coduri de concizie (dacă au fost autorizate). Un cod utilizat pentru mascarea sensului
transmisiei pentru o a treia persoană este un cod de securitate. Un cod utilizat pentru scurtarea
transmisiei este un cod de con cizie. Prin urmare, codul de concizie scurtează doar transmisia,
nu asigură și secretizarea acesteia. Codurile de concizie sunt listate în lista codurilor de
concizie. Semnalele interna ționale Q și Z indicate în ACP 131(D) și codul 10 utilizat de poli ție

Rețelele radio de luptă
103
sunt exemple de liste de coduri de concizie. Listele codurilor de concizie trebuie utilizate
împreună cu un cod aprobat pentru asigurarea securită ții transmisiei.
Majoritatea codurilor se încadrează în una din următoarele trei categorii:
• numerice,
• opera ționale
• cu destina ție specială.
6.2.1.1 Codurile numerice
Codurile numerice constituie cel mai simplu și mai util tip de coduri și se utilizează
pentru codarea numerelor. Aproape întotdeauna sunt alcătuite din două litere și sunt destinate
protejării informa țiilor tactice ce indică anumite CANTITĂ ȚI, în special în cazul
comunica țiilor vocale. Sunt utile pe termen scurt, când nu este posibilă sau utilă utilizarea altei
metode mai complexe de secretizare. Codurile numerice vor fi întrebuin țate la nivelurile
opera ționale inferioare. Pot fi utilizate pentru codarea indica țiilor UNDE, CÂND și CÂ ȚI în
comunica țiile transmise dealtfel în clar. (De exemplu, codurile numerice pot fi utilizate
împreună cu limbajul în clar, cu semnale pentru operare sau cu o listă cu coduri de concizie.)
Exemple de coduri numerice:
• Indicarea orei:
Text în clar: Meeting time is 1530.
Valoarea codului: Meeting time is, I set XXBKWG.
• Indicarea frecven ței:
Text în clar: Change frequency to 14990 kHz at 1600.
Valoarea codului: Change frequency to I s et XYFXMPE at HITV.
6.2.1.2 Codurile opera ționale/operation code (OPCODE),
Spre deosebire de codurile numerice, pot fi utilizate pentru indicarea componentelor
CE, CINE, DE CE, CUM și CÂ ȚI, adică pentru codarea componentelor CALITATIVE ale
mesajului. Totu și, nu oferă protec ția adecvată a mesajelor când sunt utilizate împreună cu
limbajul în clar. Vocabularul codurilor opera ționale con ține între 1.000 și 3.000 intrări, de
obicei grupe de cod alcătuite din trei litere. Codurile opera ționale au caracter general, dec i pot
fi întrebuin țate pentru codarea diferitelor tipuri de informa ții. Aceste coduri sunt destinate
utilizării la nivelul e șaloanelor tactice inferioare. Exemple de coduri opera ționale:
• Un mesaj simulat în cadrul unei opera ții tactice:
Text în clar: Conti nue on assigned mission.
Valoarea codului: AAL.
a) Un mesaj simulat în cadrul unui raport opera țional tactic:
Text în clar: Battalion action at crossroads.
Valoarea codului: OXW RFM RFX WOX.
6.2.1.3 Codurile cu destina ție specială
Codurile cu destina ție specială sunt de tipul codurilor opera ționale, însă sunt
destinate codificării unor tipuri specializate de mesaje (ex. rapoarte radar sau misiuni de foc).
Vocabularul codurilor cu destina ție specială este limitat, iar codurile pot fi alcătuite din una,
două sau tr ei litere. Se utilizează frecvent pentru criptarea unor informa ții mai vulnerabile
decât cele codate cu codurile opera ționale și sunt specifice e șaloanelor superioare. Numeroase
astfel de coduri se întrebuin țează o singură dată. Exemple de coduri cu destin ație specială:
a) Mesaj simulat: raport privind o sta ție radar:

Managementul rețelelor radio tactice
104
Text în clar: TRC capability impaired, jamming suspected hostile.
Valoarea codului: OTV JNP.
b) Mesaj simulat: raport în domeniul artileriei :
Text în clar: Target altitude 2,500 meters.
Valoarea cod ului: XHY OHT.
Numeroase coduri sunt elaborate pentru îndeplinirea cerin țelor unor anumi ți utilizatori.
Sunt elaborate în conformitate cu cerin țele formulate în COMSEC. Pot fi elaborate pentru
oricare comandant ce dore ște un instrument particularizat de co dare. Codurile nu se elaborează
însă fără acordul structurii de securitate autorizate. Totu și, majoritatea utilizatorilor
întrebuin țează doar câteva sisteme standardizate. Sistemele standardizate pot fi ob ținute și
puse la dispozi ție la nivelurile de dist ribuire corespunzătoare. Acest lucru trebuie avut în
vedere la solicitarea sprijinului COMSEC. Dacă nu se utilizează în mod regulat, s -ar putea ca
acestea coduri să nu fie disponibile la nivelul agen ției locale COMSEC, caz în care trebuie
solicitate prin c analele logistice COMSEC. Utilizatorii și comandan ții trebuie să aibă în vedere
că elaborarea unor coduri particularizate durează o anumită perioadă de timp. De și un sistem
standard nu constituie cea mai bună solu ție pentru o problemă COMSEC tactică, poat e servi
totu și ca sistem interimar. Nu încerca ți niciodată să elabora ți propriul dvs. cod de
concizie; experien ța a demonstrat că inamicul sparge cu u șurință astfel de coduri.
Utiliza ți doar coduri autorizate și aprobate.
Utilizarea codurilor pentru dobândirea unui avantaj fa ță de adversar este imperios
necesară. Oricine utilizează coduri trebuie să fie familiarizat cu capabilită țile, limitările și
utilitatea acestora.
• Codurile destinate aplica țiilor tactice oferă doar gradul de securitate corespunzăt or
necesită ților opera ționale.
• De obicei, codurile opera ționale tactice impun redactarea mesajelor înainte de criptarea
și transmiterea lor. Utilizatorii au nevoie de creion, hârtie și spa țiu de lucru.
• Un cod opera țional tactic are utilitate specifică și limitată în mediul opera țional. Este
dificil de utilizat în toiul ostilită ților sau în timpul deplasării cu un vehicul. Nu protejează
suficient de bine comunica țiile e șaloanelor superioare.
• Codurile numerice pot fi derivate fără creion și hârtie. Protejează elementele cantitative
ale mesajului transmis, care se referă la situa ția tactică imediată. Nu sunt la fel de sigure
precum codurile opera ționale și codurile cu destina ție specială.
• Toate codurile se utilizează doar o anumită perioadă de timp. Sunt înso țite de reguli de
utilizare, ce prevăd și limitările acestora. Dacă un cod este întrebuin țat într -o manieră
neadecvată scopului său, securitatea oferită de acesta este compromisă în scurt timp.
Criptarea integrală prin utilizarea codurilor tactice nu este în totdeauna de dorit sau
posibilă. Criptarea informa țiilor deja cunoscute adversarului îl ajută doar la spargerea
propriului sistem de codare.
• Codurile cu o singură utilizare au caracteristici speciale de utilizare. Aceste coduri oferă
un grad sporit de secu ritate și se întrebuin țează pentru transmiterea informa țiilor cu
valabilitate mai mare în timp.
• Comandantul poate solicita personalului de securitate specializat elaborarea unui cod
pentru o situa ție de urgen ță, când nu este posibilă utilizarea codurilor a utorizate (ex.
compromiterea codurilor autorizate sau imposibilitatea recep ționării codurilor

Rețelele radio de luptă
105
distribuite). În nici un caz nu vor fi utilizate coduri neautorizate.
• În cadrul procesului de instruc ție se vor eviden ția procedurile de asigurare a securită ții
informa țiilor transmise și de reîncărcare coduri pentru a asigura ca întregul personal
implicat în manipularea și utilizarea codurilor să fie instruit corespunzător.
6.2.2 Cifruri
6.2.3 Sisteme de cifrare cu o singură cheie
Sistemele de cifrare substituie limbajul transformând forma țiuni de lungime fixă în clar
(adică cifre și/sau litere) în caractere sau grupuri de caractere de lungime fixă. Într -un sistem
de cifrare, textul în clar care îi stă la bază trebuie să aibă lungime fixă; într -un sistem de codare,
lungimea textului în clar este variabilă. Sistemele de cifrare nu dis pun de vocabular propriu
și, prin urmare, aproape orice poate fi convertit. Acestea oferă un nivel ridicat de securitate și
se întrebuin țează îndeosebi pentru opera ții speciale.
Toate sistemele de cifrare dispun de variabile pe care le utilizează pentru tr ansformarea
textului în clar în text cifrat. Aceste variabile sunt prezentate sub forma unor caractere
recognoscibile (litere și/sau cifre). Pentru a cre ște securitatea sistemului, fiecare cheie de
cifrare este utilizată o singură dată.
Substituirea textul ui în clar cu text cifrat și invers se realizează în conformitate cu o
regulă specifică, care face uz de variabilele de criptare indicate mai sus. Regula de utilizare
este cea care deosebe ște un tip de sistem de cifrare de altul.
Principalele trei categori i de sisteme de cifrare sunt:
• cu litere,
• cu cifre
• cu litere/cifre.
Sistemul de cifrare cu litere poate cripta doar litere; prin urmare, numerele trebuie
scrise cu litere înainte de criptare. Criptează o mare varietate de texte în clar, dar durata de
criptare este mai mare decât la criptarea cu un cod.
Sistemul de cifrare cu cifre criptează doar cifre. Dacă informa țiile ce trebuie criptate
conțin doar cifre, sistemul de criptare poate cripta direct textul în clar. Se utilizează și pentru
a cripta direct text narativ, dacă textul poate fi extras dintr -o listă cu coduri de concizie cu
echivalentul în cifre. Această tehnică este deosebit de utilă pentru operatorii care vorbesc limbi
diferite, deoarece nu presupune ca operatorii să dispună de anumite aptitudi ni lingvistice.
Sistemele de cifrare cu litere și cifre sunt utilizate pentru criptarea directă a textelor
conținând atât litere, cât și cifre. Se aplică în situa ții similare celor cu litere, cu excep ția
faptului că pot cripta direct numerele, fără a fi ne cesară scrierea lor în prealabil cu litere.
Marea majoritate a sistemelor standardizate sunt cu chei care se utilizează o singură
dată. Pot fi utilizate pentru majoritatea sistemelor de operare. Oricare comandant poate
comanda astfel de sisteme particulari zate, agen ției locale COMSEC dacă poate justifica o
astfel de cerere.
Aceste sisteme de cifrare pot fi utilizate pentru protejarea traficului deosebit de
vulnerabil, deoarece asigură securitate pentru o perioadă nedeterminată de timp. Utilizarea
acestora p resupune ca operatorul să dispună de creion și hârtie și, uneori, ca mesajele să fie
formulate înainte de criptare. De obicei, aceste sisteme oferă și spațiu pentru scris. O cheie va
fi utilizată o singură dată. Dacă se criptează două mesaje cu aceea și cheie, este posibil ca
adversarul să descifreze ambele mesaje.

Managementul rețelelor radio tactice
106
Sistemele de cifrare cu o singură cheie, ca și codurile de unică folosin ță, au eficien ță
maximă în re țelele de difuzare sau punct -la-punct.
a) Exemplu one -time pad: text în clar: 14.5.
Valoarea codul ui: XKBQ.
Mesajul transmis: Page 030, set 3, XLBQ.
6.2.4 Cifruri numerice
Cifrul numeric, la fel ca și sistemele de cifrare cu o singură cheie, este caracterizat de
lungimea fixă a textului în clar care îi stă la bază. În toate cazurile este o substitu ție unu -la-
unu. Cele două tipuri de cifruri numerice sunt cifrurile de unică folosin ță și sistemul standard
de cifrare. Cifrurile de unică folosin ță alcătuiesc un sistem de cifrare numerică deosebit de
sigur și ușor de întrebuin țat. Sistemul standard pentru cifrarea numerelor este DRYAD. Acest
sistem oferă o capabilitate limitată de autentificare a transmisiei și o capabilitate de
autentificare cu parolă și răspuns.
6.2.5 Liste cu coduri de concizie
Există situa ții când tipurile de info rmații de transmis nu sunt suficient de variate pentru
a justifica utilizarea unor coduri laborioase de opera ții. În aceste caz se preferă utilizarea unei
liste cu coduri de concizie împreună cu un cifru numeric. Cifrarea echivalentelor numerice cu
un sist em de cifrare aprobat (precum DRYAD) asigură securitatea transmisiei.
Utilizarea listelor cu coduri de concizie prezintă o serie de avantaje fa ță de utilizarea
codurilor opera ționale. Dacă se folosesc liste cu coduri de concizie, se elimină necesitatea
distribuirii, ținerii eviden ței și distrugerii codurilor opera ționale, o mare parte a vocabularului
acestora nefiind vreodată utilizat.
Listele cu coduri de concizie se găsesc în instruc țiunile suplimentare ale SOI -urilor
unită ții. Dacă nu este prezentă o ast fel de listă, aceasta poate fi adăugată la nivel de unitate
având caracter permanent sau temporar (pentru un anumit exerci țiu).
Se preferă utilizarea unei liste cu coduri de concizie ca o alternativă la codurile
opera ționale în următoarele situa ții:
• dacă s e realizează un schimb de informa ții relativ limitat;
• dacă intrările în listă se rezumă la un număr minim de propozi ții;
• dacă mesajele sunt în general scurte;
• dacă intrările în listă constau în special din formulări complete și independente.
6.3 Asigurarea opera țiilor COMSEC
Fiecare unitate trebuie să aibă un cont COMSEC sau acces la un cont COMSEC înainte
de putea desfă șura instruc ția COMSEC în bune condi ții. Majoritatea unită ților dispun de
containere aprobate sau de o facilitate adecvată pentru depozitare a materialelor COMSEC; în
caz contrar trebuie să solicite astfel de containere prin intermediul canalelor de aprovizionare.
Comandamentul este responsabil pentru ob ținerea contului COMSEC. Unitatea trebuie apoi
să se instruiască și să folosească echipament ele și/sau sistemele COMSEC. Comandan ții
trebuie să utilizeze AR 380 -40 și TB 380 -41 pentru asigurarea sprijinului COMSEC la nivelul
unită ții pe care o conduc. Cu toate că utilizarea sistemelor COMSEC constituie o povară
suplimentară pentru comandant, într ebuin țarea acestora este esen țială pentru ob ținerea
succesului pe câmpul de luptă.

Rețelele radio de luptă
107
Notă!!! COMSEC nu este o op țiune. COMSEC este esen țială pentru îndeplinirea cu
succes a misiunilor.
SOP-urile unită ții trebuie să specifice clar modul de utilizare a echipamentelor și
sistemelor COMSEC atât în cadrul opera țiilor administrative, cât și a celor tactice. Întregul
personal trebuie să fie familiarizat cu instruc țiunile SOP și instruc țiunile SOI privind siste mele
COMSEC utilizate la nivelul unită ții din care face parte. De asemenea, trebuie să cunoască
procedurile de reaprovizionare cu materiale COMSEC în timpul opera țiilor, iar custodele
COMSEC trebuie să dispună de un volum suficient de materiale COMSEC pe c are să le pună
la dispozi ție pentru instruc ție și/sau opera ții.
Programele de instruire COMSEC trebuie să asigure ca toate persoanele implicate să
cunoască instruc țiunile și procedurile COMSEC. Activitatea de asigurare INSCOM poate
oferi asisten ță în stab ilirea, între ținerea și evaluarea contului COMSEC al unită ții, dar și în
ceea ce prive ște programul de instruc ție, SOP și facilită țile de depozitare. Asigurarea
INSCOM trebuie solicitată din timp datorită numărului mare de unită ți sprijinite. Informa ții
privind depozitarea și eviden ța materialelor COMSEC se găsesc în AR -380-40, AR 640 -15 și
în seria TB 380 -41.
6.4 ECCM33 și securitatea transmisiunilor
ECCM și securitatea transmisiunilor sunt strâns legate. Sunt mijloace de luptă care au
la bază acela și principiu . Dacă adversarul nu are acces la elementele esen țiale de informa ții
privind trupele proprii, acesta este mai pu țin eficient. Scopul asigurării securită ții
transmisiunilor este de a împiedica adversarul să exploateze utilizarea spectrului
electromagnetic d e către for țele proprii în vederea realizării comunica țiilor. Tehnicile de
asigurare a securită ții transmisiunilor sunt aplicate pentru a asigura comandan ții că pot
comunica în condi ții de securitate. Tehnicile ECCM sunt aplicate pentru a ne asigura de
utilizarea continuă și eficientă a spectrului electromagnetic. Securitatea transmisiunilor și
ECCM trebuie planificate în func ție de capacitatea adversarului de a culege informa ții și de a
deteriora sistemele de comunica ții proprii.
Modificarea și dezvolta rea de noi echipamente care să fie mai pu țin vulnerabile fa ță de
acțiunile de luptă electronică ale adversarului este un proces costisitor. În prezent, în dotarea
forțelor armate există și echipamente care pot rezolva o parte a problemelor ECCM. Totu și,
responsabilitatea asigurării exploatării continue și în condi ții de securitate a echipamentelor
de comunica ții revine comandan ților, statelor majore și operatorilor radio.
Operatorii echipamentelor de comunica ții trebuie să cunoască impactul bruiajului și
inducerii în eroare asupra comunica țiilor proprii. Aplicarea incorectă a procedurilor de
exploatare poate pune în pericol misiunea unită ții și poate contribui la cre șterea numărului de
victime înregistrate în timpul ostilită ților. Operatorii trebuie să util izeze instinctiv tehnici
ECCM preventive și de remediere. Personalul de mentenan ță trebuie să fie con știent că
modificarea necorespunzătoare a echipamentelor poate cauza apari ția unor anumite
caracteristici la nivelul respectivelor echipamente, caracterist ici ce ar putea fi identificate cu
ușurință de către adversar. Comandan ții și statele majore trebuie să elaboreze planuri pentru a
asigura utilizarea continuă a sistemelor și echipamentelor proprii de comunica ții. Trebuie să

33 ECCM = electronic counter -countermeasures = contra -contramăsuri electronice

Managementul rețelelor radio tactice
108
fie în măsură să evalueze rapoartele privind interferen țele și bruiajul și să ini țieze ac țiunile de
remediere corespunzătoare.
Contra -contramăsurile electronice (ECCM) trebuie să aibă caracter preventiv. În
planificarea comunica țiilor trebuie avute în vedere și capabilită țile adver sarului de a ne
împiedica să utilizăm eficient propriile echipamente de comunica ții. ECCM trebuie planificate
și aplicate în scopul obligării adversarului de a angaja împotriva unei ținte un efort de bruiaj,
culegere informa ții și inducere în eroare mai ma re decât merită. Tehnicile ECCM trebuie să
determine adversarul să pună la îndoială eficien ța activită ților sale de bruiaj și inducere în
eroare.
6.4.1 Controlul emisiilor
Principala modalitate de a zădărnici eforturile adversarului de a distruge sau deteriora
sistemele proprii de comunica ții constă în controlul emisiilor electromagnetice proprii.
Transmi țătoarele trebuie pornite doar dacă scopul îndeplinirii obiectivelor misiunii impune
acest lucru. Anali știi sistemelor de informa ții ale adversarului vor urmări detectarea unor
tipare de comunica ții, pe care le pot converti apoi în informa ții utile. Dacă transmi țătoarele
noaste nu sunt active, inamicul nu are ce detecta. Controlul emisiilor poate fi total. De
exemplu, comandantul poate impune interdic ția radio sau lucrul în regim de recep ție de
serviciu ori de ori consideră că este necesar. Controlul emisiilor trebuie să devină o obi șnuință.
Durata transmisiilor trebuie să fie minimă (max. 20 sec., preferabil 15 sec.) și trebuie să se
rezume la informa ții esen țiale pentru îndeplinirea misiunii. Controlul eficient al emisiilor nu
permite adversarului să detecteze tipare în comunica țiile proprii. Însă aplicarea doar a acestei
tehnici nu împiedică inamicul să detecteze amplasarea sta țiilor de emisie prin
radiogoniometr are; când aceste tehnici sunt combinate și cu alte tehnici ECCM, localizarea
emițătoarelor devine mai dificilă.
6.4.2 Tehnici ECCM preventive
6.4.2.1 Generalită ți
Scopul aplicării tehnicilor ECCM îl constituie protejarea comunica țiilor proprii de
acțiunile de luptă electronică ale adversarului. Tehnicile ECCM includ toate măsurile
întreprinse pentru evitarea detectării sistemelor de comunica ții proprii de către adversar și
pentru împiedicarea anali știlor serviciului de informa ții de a extrage informa ții utile din
comunica țiile proprii. Există două categorii de tehnici ECCM preventive:
1. Utilizarea echipamentelor cu caracteristici ECCM;
2. Implementarea corectă a procedurilor de instalare și exploatare a sistemelor radio.
Prima categorie de tehnici ECCM cade în sarcina plan ificatorilor de sistem iar cea de –
a doua în sarcina operatorilor radio.
Reducerea vulnerabilită ții comunica țiilor proprii în fa ța eforturilor depuse de adversar
în scopul distrugerii sau întreruperii legăturilor de comunica ții constă în mare măsură în
evitarea detectării acestora de către adversar. Dacă adversarul nu poate detecta mijloacele de
comunica ții proprii, nu va putea nici să le distrugă sau să întrerupă legăturile dintre ele. Pentru
a putea bruia comunica țiile proprii, adversarul trebuie să cunoa scă frecven țele de operare și
amplasarea aproximativă a unită ților proprii. De aceea trebuie să întreprindem toate măsurile
necesare pentru a împiedica adversarul să cunoască aceste informa ții.

Rețelele radio de luptă
109
6.4.2.2 Reducerea la minim a volumului transmisiilor radio
Cea mai efi cientă tehnică ECCM preventivă constă în minimizarea numărului de
transmisii și a duratei transmisiilor. Chiar și în timpul opera țiilor uzuale, comunica țiile trebuie
să se rezume la minimul de transmisii necesar îndeplinirii scopului misiunii. Pentru
minim izarea numărului și duratei transmisiilor se vor utiliza următoarele tehnici ECCM:
• Analiza ți necesitatea efectuării fiecărei transmisii în parte și asigura ți-vă că este
necesară pentru îndeplinirea scopului misiunii. Din analizele efectuate asupra
comunica țiilor tactice a rezultat faptul că majoritatea comunica țiilor din cadrul exerci țiilor
de instruc ție sunt explicative, nu directive. Comunica țiile radio nu trebuie utilizate pentru
completarea procesului de planificare. Comunica țiile radio tactice trebuie utilizate doar
pentru transmiterea rapidă a ordinelor și informa țiilor necesare îndeplinirii misiunii.
Executarea ac țiunilor de luptă are la bază instruirea premergătoare, planificarea ac țiunilor
de luptă, aplicarea ingeniozită ții și lucrului în echipă și redactarea și respectarea SOP –
urilor. Volumul mare de comunica ții radio, care precede, de regulă, o opera ție tactică, face
ca for țele proprii să fie vulnerabile la ac țiunile de interceptare, goniometrare, bruiaj și
inducere în eroare ale adversarului. Chia r și când comunica țiile sunt secretizate, volumul
transmisiunilor radio pot trăda iminen ța unei ac țiuni militare și adversarul poate riposta
prin întreruperea sau distrugerea capacită ții trupelor proprii de a comunica.
• Planifica ți mesajele înainte de trans mitere . Operatorul radio trebuie să știe ce urmează să
spună înainte de începerea transmisiei. Dacă situa ția sau timpul o permit, mesajul va fi
notat înainte de începerea transmisiei. Acest lucru va minimiza numărul de pauze în
decursul transmisiei, reducâ nd astfel și durata transmisiei. De asemenea, va ajuta la
transmiterea mai concisă a mesajului. Pentru minimizarea duratei de transmisie se pot
utiliza șabloane vocale.
• Transmite ți rapid și cu precizie . La realizarea unei transmisiuni radio, operatorul radio va
vorbi clar, cu un timbru vocal bine modulat și va aplica procedurile radiotelefonice
corespunzătoare.
Aceste măsuri sunt extrem de utile în cazul în care calitatea comunica țiilor este slabă.
Astfel se minimizează necesitatea repetării transmisiei radio. Repetarea inutilă a mesajelor
măre ște durate transmisiei, sporind și șansele adversarului de a intercepta transmisiile proprii
și șansele să ob țină informa ții valoroase.
• Ori de câte ori este posibil, utiliza ți mijloace alternative de comunica ții.
Mijloacele alternative de comunica ții (prin cablu, fir sau curieri) pot fi utilizate
pentru transmiterea directivelor și informa țiilor necesare. Comunica țiile radio
constituie o modalitate convenabilă de comunica ții, însă acest fapt nu justifică
încă realiza rea unei transmisii radio. Dacă este posibil, se vor utiliza mijloace
alternative de comunica ții.
Nu trebuie să exploatăm sta țiile radio atunci când nu este necesar. Minimizarea
transmisiunilor va proteja sta țiile radio în vederea transmiterii ulterioare a unor informa ții
esențiale. Adversarul nu poate întrerupe sau distruge comunica țiile proprii fără a culege în
prealabil informa ții din propriile transmisiuni radio. Acest lucru nu justifică impunerea
continuă a interdic ției radio, ci cerin ța de a rezuma nu mărul și durata transmisiilor la un minim
necesar. Nu trebuie să pierdem din vedere că exploatarea excesivă a sta țiilor radio spore ște
șansele adversarului de a ob ține informa ții din comunica țiile noastre.

Managementul rețelelor radio tactice
110
6.4.2.3 Produsele transmisiilor radio
Toate sistemele de comunica ții radio sunt alcătuite din antene, receptoare și emițătoare.
Orice sta ție radio compatibilă poate recep ționa un semnal transmis. Totu și, stațiile radio de
emisie și recep ție trebuie setate pe aceea și frecven ță, iar antena de recep ție trebuie să
recep ționeze un semnal suficient de puternic pentru a putea activa receptorul. Dacă aceste
criterii sunt întrunite, orice receptor – propriu sau inamic – poate intercepta semnalul transmis.
Prin urmare, obiectivul nostru trebuie să fie protejarea transmisi ilor. Putem reduce
posibilitatea interceptării transmisiilor proprii prin alegerea și instalarea corespunzătoare a
sistemelor radio întrebuin țate. Acest lucru este valabil atât pentru comunica țiile secretizate,
cât și pentru cele nesecretizate. Aplicarea u rmătoarelor tehnici ECCM preventive vor reduce
puterea semnalelor transmise spre adversar.
• Utiliza ți un nivel redus de putere de emisie . Controlul puterii de emisie și
configura ția antenelor sunt strâns legate. Puterea semnalului transmis de antenă
depinde de puterea semnalului transmis de emi țător la antenă. Cu cât semnalul
este mai puternic, cu atât este propagat mai departe. Un sistem de comunica ții
radio trebuie planificat și instalat astfel încât să permită comunicarea între
stațiile radio care trebuie să comunice între ele (aten ție însă că nu toate sta țiile
radio din cadrul unui sistem trebuie să poată comunica între ele). Dacă sistemele
de comunica ții sunt planificate și instalate corespunzător, sta țiile radio pot fi
exploatate utilizând o putere de e misie redusă. Utilizarea unui nivel minim de
putere de emisie descre ște distan ța de propagare a semnalului transmis, astfel
încât și probabilitatea detectării și interceptării transmisiilor proprii de către
adversar este scăzută. De asemenea, această măsură permite utilizarea unor
niveluri superioare de putere de emisie în cazul în care comunica țiile trebuie
realizate în condi ții de bruiaj.
• Utiliza ți antena coresp unzătoare . Distan ța de propagare depinde de frecven ța
alocată și de al ți doi factori ce țin de echipamentul radio:
▪ puterea de ieșire a transmi țătorului;
▪ antena selectată pentru a fi utilizată cu o anumită sta ție radio.
Caracteristicile și orientarea antene i afectează puterea semnalului transmis în toate
direc țiile. O antenă trebuie astfel aleasă, instalată și orientată astfel încât să asigure
posibilitatea sta ției radio în cauză să comunice cu acele sta ții radio cu care trebuie să
comunice. De asemenea, ant ena trebuie astfel aleasă încât să minimizeze puterea
semnalului transmis în direc ția adversarului. Acest lucru poate fi realizat respectând
următoarele reguli în alegerea și instalarea antenei:
▪ Selecta ți antena cu cel mai mic câ știg convenabil . Aproape to ate sta țiile radio
din dotarea armatei pot opera cu două sau mai multe tipuri de antenă. Antena
baston scurtă asigură cea mai redusă bătaie. Cu celelalte tipuri de antene bătaia
este mai extinsă. Antena utilizată pentru o anumită sta ție radio trebuie să fi e cea
care asigură cea mai scurtă distan ță de legătură, permi țând în acela și timp și
realizarea comunica țiilor în condi ții bune cu toate sta țiile radio cu care trebuie
să comunice. Acest lucru scade capacitatea adversarului de a intercepta
comunica țiile proprii și oferă posibilitatea utilizării antenelor ce asigură bătaie
mai mare pentru situa țiile când comunica țiile trebuie realizate în condi ții de
bruiaj.
▪ Utiliza ți antene directive . Din acest punct de vedere, antenele se împart în trei

Rețelele radio de luptă
111
mari categorii:
• Antenele omnidirec ționale (ex. antena baston) transmit undele radio în toate
direc țiile. În raport cu celelalte două categorii, aceste antene sunt mai
vulnerabile la ac țiunile de culegere de informa ții, bruiaj și inducere în eroare ale
adversarului.
• Anten ele bidirec ționale (ex. antena dipol) transmit undele radio în două direc ții.
Acest aspect permite comunicarea cu două sau mai multe sta ții radio situate în
direc ții opuse. Aceste antene sunt indicate pentru asigurarea comunica țiilor de –
a lungul LDA și trebuie pozi ționate, dacă este posibil, astfel încât căile de
transmisie să fie paralele cu liniile adversarului (reducând posibilitatea
interceptării comunica țiilor proprii de către adversar).
• Antena unidirec țională (ex. antena logperiodică) poate transmite și recep ționa
în condi ții optime într -o singură direc ție. Dacă este pozi ționată corespunzător,
această antenă este cea mai pu țin vulnerabilă la ac țiunile de culegere informa ții,
bruiaj și inducere în eroare ale adversarului.
• Alege ți locul de instalare a echipamentelor de comunica ții astfel încât semnalele
transmise să fie mascate în raport cu ac țiunile de interceptare ale adversarului.
▪ Dacă este posibil, antena trebuie pozi ționată astfel încât între antenă și adversar să
existe o caracteristică de tere n sau un obstacol artificial de înăl țime cât mai redusă.
Astfel, distan ța de propagare a semnalului transmis scade, iar semnalul este transmis
împră știat în direc ția adversarului. Prin urmare, semnalul transmis este mai pu țin
vulnerabil la ac țiunile de gon iometrare și detectare ale adversarului. De asemenea,
mascând transmisia împotriva interceptării de către adversar, protejăm propriile
antene împotriva ac țiunilor adversarului de culegere informa ții, bruiaj și inducere în
eroare.
▪ O antenă poate fi pozi ționată corespunzător chiar și când sta ția radio aferentă trebuie
să comunice cu o altă sta ție radio situată între aceasta și adversar. Utilizând
caracteristicile terenului sau obstacole artificiale pentru mascarea transmisiei se
reduce doar distan ța de propa gare a semnalului, nu se blochează transmiterea
semnalului. Amplasarea optimă a antenelor se determină pentru fiecare caz în parte.
• Utiliza ți antene mobile . Mutarea frecventă a pozi țiilor de instalare a antenelor
îngreunează eforturile de goniometrare ale inamicului și reduce eficien ța
bruiajului. Antenele specifice sta țiilor radio în variantele vehiculară și portabilă
pot fi mutate rapid și cu ușurință. Chiar și antena cu polarizare orizontală poate
fi exploatată ca antenă mobilă, dacă este montată pe un vehicul și ancorată
corespunzător. Dacă acest lucru nu este realizabil, asigura ți-vă că antena este
amplasată la o anumită distan ță față de echipamentele de comu nicații.
• Utiliza ți antene false. Dacă este posibil, instala ți antene suplimentare false în
locații credibile. Anali știi serviciului de informa ții al adversarului pun accent
deosebit pe fotografiile sau rapoartele de cercetare ce con țin antene vizibile.
Antenele false pot face ca adversarul să – și angajeze resurse importante
împotriva unor ținte false, permi țând for țelor proprii realizarea comunica țiilor
în bune condi ții.
6.4.2.4 Proceduri de operare în radiotelefonie
Operatorul radio este principalul factor care co ntribuie la aplicarea cu succes a

Managementul rețelelor radio tactice
112
tehnicilor ECCM preventive. Acesta asigură minimizarea și protejarea transmisiilor radio,
prevenind astfel interceptarea, întreruperea sau distrugerea mijloacelor de comunica ții proprii
de către adversar. Pe lângă aplicare a tehnicilor ECCM preventive, operatorul radio trebuie să
aplice și proceduri pentru transmiterea unui minim necesar de informa ții utile. Acest lucru
împiedică adversarul să întrerupă sau să distrugă comunica țiile for țelor proprii în baza
informa țiilor ext rase din tiparele sau con ținuturile transmisiilor. Acest lucru se ob ține aplicând
următoarele proceduri:
• Reducerea caracteristicilor distinctive ale operatorilor. Numero și operatori
pot fi identifica ți cu u șurință datorită unor anumite caracteristici ale vocii sau
prin utilizarea repetată a anumitor expresii. Inamicul poate întrebuin ța aceste
caracteristici distinctive pentru identificarea unei unită ți, chiar dacă frecven țele
și indicativele de apel au fost schimbate periodic. Respectarea strictă a modului
de întrebuin țare a expresiilor uzuale (PROWORDS), a șa cum este indicat în CI –
7.1, ajută limitarea caracteristicilor distinctive ale operatorilor la un nivel
minim. Totu și, ace astă măsură nu este suficientă. Trebuie evitată rostirea
mesajelor cu accent și trebuie evitată repetarea unor anumite formulări
specifice. Inamicul nu trebuie să ajungă să facă legătura între un operator și o
anumită unitate.
• Exploatarea tehnicii de trans misiuni după un program aleator. Așa cum a fost
specificat anterior, inamicul poate culege informa ții privind for țele proprii atât
din tiparele transmisiilor, cât și din con ținuturile transmise. De aceea, operatorul
radio nu trebuie să respecte un program zilnic fix pentru verificarea
comunica țiilor radio, transmiterea rapoartelor sau realizarea comunica țiilor.
Rapoartele periodice pot fi transmise ocazional prin mijloace alternative de
comunica ții. Trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a îm piedica
anali știi serviciului de informa ții al adversarului să extragă informa ții utile din
obiceiurile lor de lucru.
• Toate cazurile în care adversarul încearcă să acceseze re țelele proprii pentru
transmiterea de informa ții false trebuie raportate. Procedu rile de raportare a
acestor incidente sunt prezentate în capitolul 8. Aceste proceduri vor fi incluse
și în instruc țiunile suplimentare ale SOI.
6.4.2.5 Criptarea
Cripta ți toate acele informa ții pe care adversarul nu trebuie să le cunoască. O listă
generală a aces tor informa ții este inclusă în instruc țiunile suplimentare ale SOI și se aplică
majorită ții unită ților for țelor terestre angajate în exerci ții de instruc ție sau opera ții tactice.
Această listă nu are însă caracter exhaustiv. Fiecare unitate trebuie să își elaboreze propria
listă pe care o va include în ordinele de opera ții, planurile de opera ții și SOP-uri. Aceste
informa ții trebuie criptate manual sau electronic înainte de transmitere. Criptarea manuală și
criptarea electronică nu vor fi utilizate combina t.
6.4.2.6 Alte tehnici ECCM
Pe lângă facilită țile ECCM ale echipamentelor radio și aplicarea procedurilor de
operare se mai poate apela și la alte tehnici pentru reducerea vulnerabilită ții comunica țiilor
forțelor proprii la eforturile de exploatare a spectrului electromagnetic ale adversarului. Câteva
dintre acestea sunt prezentate în continuare:
Saltul de frecven ță este deosebit de util pentru reducerea efectelor ac țiunilor de bruiaj

Rețelele radio de luptă
113
ale adversarului și pentru împiedicarea adversarului de a detecta amplasarea m ijloacelor de
comunica ții. Schimbarea frecven ței instantanee într -o transmisie în bandă îngustă într -un mod
pseudo -aleator este o tehnică eficientă în acest sens. Noua familie de sta ții radio SINCGARS
dispune de facilitatea de a opera în salt de frecven ță.
Utilizarea de antene (arii de antene) adaptive care își pot anula câ știgul pe diferite
direc ții având ca rezultat ob ținerea unor sisteme de comunica ții cu o mai mare capacitate de a
rezista unei lovituri. Ariile adaptive de antene pot conduce la anularea efectelor bruiajului și
oferă un raport semnal -zgomot mai bun. De obicei, aceste tehnici sunt utilizate împreună cu
forme de undă cu spectru împră știat (ex. salt în frecven ță).
Tehnicile de transmisie cu spectru împră știat de tip secven ță directă sunt destinate
suprimării interferen țelor datorate altor utilizatori (din trupele proprii sau din rândul
adversarului), asigurării accesului multiplu și eliminării interferen ței datorate propagării
semnalului pe mai multe căi (auto -bruiaj cauzat de un sem nal întârziat). Datele sunt transmise
inten ționat într -o bandă de frecven ță foarte largă a spectrului de operare, astfel încât sunt
deosebite cu dificultate de celelalte zgomote prezente.
Reglarea automată a puterii de emisie limitează puterea radiată la u n nivel suficient
pentru a permite realizarea comunica țiilor, reducând astfel semnătura electronică a abonatului
(ex. TETRA).
Utilizarea de multiplexoare cu salt de frecven ță împreună cu antene baston vehiculare
în bandă largă, de putere mare. Multiplexor ul permite mai multor sta ții să transmită și să
recep ționeze prin intermediul unei antene în bandă largă în modul salt în frecven ță, fix, sau o
combina ție a acestora. Utilizând o singură antenă în loc de cinci antene se reduce atât profilul
vizual, cât și profilul electronic al punctelor de comandă. De asemenea, durata ac țiunilor de
instalare și mutare a antenelor se va reduce semnificativ.
6.4.3 Tehnici ECCM de remediere
6.4.3.1 Generalită ți
Tehnicile ECCM de remediere reduc eficien ța efortului adversarului de a bruia r ețelele
radio ale for țelor proprii. Sunt orientate doar împotriva bruiajului sau altor interferen țe
inten ționate sau neinten ționate; nu există tehnici ECCM de remediere care să vizeze și
celelalte ac țiuni pe care le poate întreprinde adversarul pentru într eruperea sau împiedicarea
comunica țiilor. Trebuie să prevenim ac țiunile de bruiaj și interferen ță ale adversarului; după
ce adversarul a ob ținut informa ții privind for țele proprii, nu le mai putem recupera.
6.4.3.2 Tipuri de semnale de bruiaj
Bruiajul este o modalitate eficientă prin care adversarul poate întrerupe comanda,
controlul și comunica țiile for țelor proprii pe câmpul de luptă. Tot ce trebuie să facă adversarul
pentru a ne bruia comunica țiile este să seteze un transmi țător pe frecven ța noastră de emis ie
și să transmită cu un nivel de putere suficient de mare pentru a acoperi semnalele proprii.
Stațiile de bruiaj ac ționează împotriva receptoarelor, nu asupra emi țătoarelor. Inamicul poate
utiliza două tipuri de semnale de bruiaj : semnale puternice nemodu late sau modulate cu
zgomot. Semnalele de bruiaj nemodulate sunt caracterizate prin absen ța zgomotului.
Semnalele de bruiaj modulate cu zgomot sunt caracterizate prin zgomote evidente de
interferen ță.
Există două moduri de bruiaj : ochit (punctiform) și de blocare (de baraj) . Bruiajul
punctiform se îndreaptă împotriva unui anumit canal sau unei anumite frecven țe. Bruiajul de

Managementul rețelelor radio tactice
114
baraj este îndreptat simultan împotriva mai multor canale sau frecven țe. Bruiajul se detectează
cu mare dificultate sau nu se poate det ecta. Din această cauză trebuie să fim în permanen ță
conștienți de posibilitatea apari ției bruiajului și trebuie să fim pregăti ți să îl recunoa ștem. Din
punct de vedere al detec ției, cele mai întâlnite două tipuri de bruiaj sunt: bruiajul evident și
bruiaj ul subtil.
Bruiajul evident se detectează, de obicei, cu u șurință. Cele mai uzuale semnale de
bruiaj de acest tip sunt descrise mai jos. Nu încerca ți să le memora ți; trebuie să fi ți doar
conștient că există. Dacă detecta ți un incident de bruiaj, este mai important să îl recunoa șteți
și să îl depă șiți decât să îl identifica ți în mod formal.
• Zgomot aleator . Este un zgomot radio sintetic, cu amplitudine și frecven ță aleatoare. Este
similar zgomotelor normale de fond și poate fi întrebuin țat pentru degradarea tuturor
tipurilor de semnale. Operatorii îl interpretează deseori în mod eronat ca fiind zgomotul
propriu al receptorului sau zgomotul atmosferic și nu întreprind măsurile ECCM necesare.
• Tonuri variate tip cimpoi . Sunt tonuri transmise cu înăl țime crescân dă și descrescândă,
similare sunetelor unui cimpoi. De regulă, aceste tonuri sunt îndreptate împotriva
circuitelor vocale monocanal AM sau FM.
• Zgomote cu durată scurtă și intensitate mare, transmise la viteză mare . Aceste semnale
sunt deosebit de eficiente pentru întreruperea tuturor tipurilor de comunica ții.
• Zgomote ce imită țipătul unui pescăru ș. Acest tip de semnal este generat prin ridicarea
rapidă și coborârea lentă a unei radiofrecven țe variabile. Aceste semnale cauzează mari
inconveniente operatorilor radio și sunt foarte eficiente împotriva comunica țiilor vocale
radio.
• Impulsuri aleatoare . În cadrul acestui tip de interferen ță sunt generate și transmise
impulsuri de amplitudine, durată și viteză diferite. Sunt utilizate pentru bruierea
teleimprimatoarelor, echipamentelor radar și a tuturor tipurilor de sisteme de transmitere
date.
• Zgomote ce reproduc urletul . Sunt semnale transmise pe o singură frecven ță, modulate pe
frecven ță foarte joasă și care variază încet. Sunt deosebit de supărătoare când interferează
cu comunica țiile radio vocale.
• Sunete înregistrate . Sunt sunete perceptibile, de natură variabilă, ce pot fi utilizate pentru
distragerea aten ției operatorilor radio și pentru întrerupe rea comunica țiilor. Exemple:
muzică, țipete, aplauze, fluierături, huruit de motoare, râs etc.
Bruiajul subtil. Bruiajul subtil nu este evident; în receptoare nu se aude niciun zgomot.
Receptoarele nu pot recep ționa niciun semnal transmis de alte sta ții radio proprii, cu toate că
operatorii nu sesizează vreo problemă în func ționarea sta țiilor radio. Bruiajul subtil
exploatează caracteristicile de proiectare ale sta țiilor radio care pentru func ționare trebuie să
transmită un ton (de ex. de 150 Hz) împreună c u semnalul purtătoarei. Astfel, în modul de
lucru cu squelch, receptorul sta ției radio nu va fi activat atât timp cât semnalul de bruiaj este
mai puternic decât semnalul destinat recep ției. În concluzie, acest tip de bruiaj împiedică sta ția
radio de a mai recep ționa trafic transmis de for țele proprii, iar operatorul sta ției radio nici
măcar nu con știentizează existen ța bruiajului. Acest tip de bruiaj poate fi detectat însă în toate
celelalte moduri de operare.

Rețelele radio de luptă
115
6.4.4 Recunoa șterea bruiajului și a interferen țelor
Sarcina de recunoa ștere a bruiajului de către operatorii radio nu este întotdeauna
simplă. Adversarul poate întrebuin ța atât tehnici de bruiaj evident cât și tehnici de bruiaj subtil.
În plus pot apare o serie de interferen țe care pot fi cauzate de surse c e nu au nicio legătură cu
activită țile de bruiaj ale adversarului. Interferen ța poate avea următoarele cauze:
• interferen ță neinten ționată, provocată de alte sta ții radio (proprii sau ale
adversarului);
• alte echipamente electronice sau electrice/electromecanice;
• funcționarea defectuoasă a sta ției radio;
• o combina ție a oricăror elemente de mai sus.
Interferen ța externă și internă. Interferen ța are sursă internă sau externă. Dacă
interferen ța sau presupusul bruiaj poate fi înlăturat sau re dus în mod semnificativ prin
conectarea la masă a echipamentului radio sau prin deconectarea antenei de recep ție, atunci
sursa deranjamentului este probabil una externă. Dacă interferen ța sau presupusul bruiaj
persistă și după legarea la masă sau deconecta rea antenei, sursa deranjamentului este probabil
internă, cauzată de func ționarea defectuoasă a sta ției radio. Trebuie contactat personalul de
mentenan ță în vederea reparării sta ției radio în cauză. Dacă sursa deranjamentului este externă,
operatorul trebu ie să verifice dacă este vorba de bruiaj din partea adversarului sau de
interferen ță neinten ționată.
Bruiaj sau interferen ță neinten ționată . Interferen ța neinten ționată poate fi cauzată
de alte sta ții radio, alte echipamente electronice sau electrice/elect romecanice sau de condi ții
atmosferice. Câmpul de luptă prezintă o mare densitate de sta ții radio și alte echipamente
electronice; prin urmare, interferen ța neinten ționată nu poate fi evitată. De asemenea,
electricitatea statică generată de condi țiile atmo sferice poate afecta în mod negativ
comunica țiile radio.
Interferen ța neinten ționată ac ționează, în mod normal, la distan țe reduse. Studiind
raionul din imediata apropiere se poate detecta sursa de interferen ță. Mutarea antenei de
recep ție la distan țe mici poate cauza varia ții semnificative în ceea ce prive ște puterea
semnalului de interferen ță. Aceste varia ții indică, de regulă, interferen ța neinten ționată. În
schimb, dacă în situa ția descrisă mai sus nu se înregistrează varia ții sau apar varia ții foarte
reduse, interferen ța poate fi cauzată de activită țile de bruiaj ale adversarului. În continuare,
indiferent de sursă, trebuie luate măsuri pentru reducerea efectului interferen țelor asupra
comunica țiilor proprii.
Trebuie raportate toate cazurile de bruiaj și interferen ță ( și interferen ța neinten ționată
și chiar dacă nu se cunoa ște sursa de interferen ță) ce afectează capacitatea de a comunica a
forțelor proprii. Acest lucru este valabil și când operatorul radio reu șește să depă șească
efectele bruiajului sau interferen ței. În acest sens se va utiliza raportul MIJI . Instruc țiunile de
înaintare a unui raport MIJI se găsesc în cap. 9 și, de obicei, sunt incluse în SOI. Informa țiile
despre ac țiunile de bruiaj și interferen ță, furnizate e șaloanelor superioare prin intermediul
rapoartelor MIJI , sunt utile în eforturile depuse în scopul anulării efectelor bruiajului inamic
sau pentru a beneficia de pe urma acestor ac țiuni.
În continuare sunt prezentate câteva proceduri care vor ajuta operatorii radio să
stabilească d acă sta țiile pe care le deservesc sunt supuse bruiajului de către adversar.

Managementul rețelelor radio tactice
116
6.4.5 Modalită ți de ac țiune în caz de bruiaj
Adversarul se străduie ște în mod constant să perfec ționeze și să întrebuin țeze metode
noi de bruiaj. Pentru a detecta posibilele ac țiuni de bruiaj ale adversarului, pregătirea și
experien ța sunt cele mai importante instrumente de care dispun operatorii. Din acest punct de
vedere, este esen țial ca pe timpul instruirii operatorii radio să fie expu și efectelor bruiajului.
Capacitatea de a recuno aște bruiajul este esen țială, deoarece bruiajul este o problemă ce
presupune întreprinderea de diferite ac țiuni. După ce s -a stabilit că sta țiile radio proprii sunt
bruiate, trebuie întreprinse următoarele ac țiuni. Dacă oricare din ac țiunile indicate remed iază
(chiar și parțial) efectele bruiajului, continua ți să opera ți în condi ții normale și transmite ți un
raport MIJI eșaloanelor superioare.
• Continua ți să exploata ți stația radio în condi ții normale . Opri ți-vă un moment
din activitate și gândi ți-vă ce face adversarul în timpul unei ac țiuni tipice de
bruiaj. De obicei, într -o acțiune de bruiaj, după bruiajul propriu -zis urmează o
perioadă scurtă de ascultare, în care adversarul încearcă să determine cât de
eficient a fost bruiajul. Ceea ce face ți în această scurtă perioadă de timp va oferi
adversarului indica ții asupra eficien ței ac țiunii sale de bruiaj. Dacă opera țiile
continuă în mod normal, ca și înainte de bruiaj, vor lăsa adversarului impresia
că bruiajul nu a fost deosebit de eficient. Pe de altă parte, dacă descoperă că
discuta ți în clar problema bruiajului sau dacă înceta ți să mai exploata ți stația
radio, acesta va presupune că bruiajul a fost eficient. De aceea, dacă nu există
alte ordine în acest sens, opera țiile nu vor fi întrerupte și nici nu vor f i date alte
indica ții ce ar putea divulga adversarului eficien ța bruiajului.
• Îmbunătă țiți raportul semnal -bruiaj . Raportul semnal -bruiaj este puterea
relativă a semnalului util în raport cu semnalul de bruiaj. Semnalul util este
semnalul destinat recep ției. Semnalul de bruiaj este semnalul transmis de
adversar în scopul întreruperii comunica țiilor proprii sau un semnal de
interferen ță neinten ționată. Este de dorit ca în raportul semnal -bruiaj, semnalul
util să fie mai puternic decât semnalul de bruiaj. În a ceastă situa ție, semnalul
util nu poate fi afectat în mod semnificativ de semnalul de bruiaj. Următoarele
măsuri vor îmbunătă ți raportul semnal -bruiaj în avantajul nostru.
• Regla ți receptorul . În caz de bruiaj trebuie să ne asigurăm că receptorul este
astfe l reglat, încât să recep ționeze semnalul util în cele mai bune condi ții. Prin
reglarea fină a receptorului pute ți ob ține o îmbunătă țire semnificativă a
raportului semnal -bruiaj. Manualele corespunzătoare de operator explică
metodele specifice diferitelor t ipuri de sta ții radio. În func ție de tipul sta ției
radio, se pot utiliza unele din următoarele metode:
• reglarea oscilatorului heterodină;
• reglarea lărgimii de bandă;
• reglarea câ știgului sau volumului de recep ție;
• reglarea fină a frecven ței.
• Mări ți puterea de ieșire a emi țătorului . Cea mai simplă metodă constă în
mărirea puterii de ieșire a emi țătorului semnalului util. Pentru a realiza acest
lucru în timpul bruiajului, emi țătorul trebuie să nu fi emis la putere maximă
înainte de începerea bruiajului. Trebuie să ținem seama că utilizarea unei puteri
reduse de emisie este o tehnică ECCM aplicată pentru a împiedica adversarul

Rețelele radio de luptă
117
să detecteze transmisiile noastre radio. Odată ce ad versarul începe să bruieze
stațiile radio proprii, nu mai există pericolul detectării acestora. De aceea trebuie
să dispunem de o rezervă de putere pentru sta țiile radio LOS, pentru a putea
comunica și în condi ții de bruiaj.
• Regla ți sau schimba ți antena. Reglarea antenei poate îmbunătă ți semnificativ
raportul semnal -bruiaj. În condi ții de bruiaj, operatorul radio trebuie să se
asigure că antena este astfel reglată, încât este în măsură să recep ționeze în
condi ții optime semnalul util. Metodele specifice ref eritoare la o anumită sta ție
radio sunt detaliate în manualele corespunzătoare ale operatorilor. În func ție de
antena utilizată, unele metode sunt:
• reorientarea antenei;
• schimbarea polarită ții antenei (trebuie executată de toate sta țiile radio);
• instalarea unei antene cu bătaie mai mare.
• Instala ți o sta ție de retransmitere .O sta ție de retransmitere poate mări distan ța
și puterea de transmitere a unui semnal între două sau mai multe sta ții radio. În
funcție de resursele disponibile și de situa ție, aceasta s e poate dovedi a fi o
metodă eficientă de a îmbunătă ți în mod semnificativ raportul semnal -bruiaj.
• Reamplasarea antenei. În mod frecvent, raportul semnal -bruiaj poate fi
îmbunătă țit prin mutarea locului de instalare a antenei și a sta ției radio
corespunzătoare, afectată de bruiaj sau interferen ță neinten ționată. Antena și
stația radio pot fi mutate câ țiva metri sau câteva sute de metri. Se recomandă
mutarea antenei și stației radio într -o pozi ție din care să existe un obstacol între
stația propri e și stația de bruiaj.
• Utiliza ți o rută alternativă de comunica ții. Dacă inamicul bruiază comunica țiile
dintre două sta ții redio, se recomandă comunicarea pe o rută alternativă sau
printr -o altă sta ție radio, ce poate comunica cu ambele sta ții radio afecta te de
bruiaj. Această a treia sta ție radio va func ționa ca sta ție de retransmitere.
• Schimba ți frecven țele. Dacă o re țea de comunica ții nu poate depă și bruiajul prin
metodele descrise mai sus, comandantul (sau reprezentantul autorizat al
acestuia) poate or dona schimbarea frecven ței de operare. Dacă este cazul, se
poate continua operarea fictivă pe frecven ța bruiată pentru ca adversarul să nu
detecteze trecerea la lucrul pe o altă frecven ță. Această ac țiune trebuie însă bine
coordonată și planificată. În tim pul bruiajului este însă foarte dificil să se
coordoneze o schimbare a frecven ței de operare. To ți operatorii radio trebuie să
știe când și în ce condi ții trebuie să treacă la lucrul pe o frecven ță alternativă
sau re rezervă. Dacă această tranzi ție nu se face lin, adversarul poate detecta
inten ția de schimbare a frecven ței și va începe să bruieze și noua frecven ță de
operare.
6.5 Raportare a bruiajului si interferen țelor
6.5.1 Generalită ți
Intercep ția, intruziunea și bruiajul sunt ac țiuni deliberate, ce inten ționează
împiedicarea adversarului de a utiliza spectrul electromagnetic în condi ții eficiente.
Interferen ța este neinten ționată și poate proveni de la surse proprii, ale adversarului sau

Managementul rețelelor radio tactice
118
atmosferice, împiedicând utilizarea eficientă a spectrului electromagnetic. Toate aceste
incidente ce afectează comunica țiile vor fi numite de acum înainte incidente MIJI.
Rapoartele MIJI documentează afectarea comunica țiilor:
• stațiilor radio;
• radarelor;
• mijloacelor pentru asigurarea naviga ției;
• sateli ților;
• dispozitivelor electro optice.
Întreruperile cauzate de defectarea sau distrugerea echipamentelor constituie excep ții.
Raportul MIJI îndepline ște două func ții. În primul rând, oferă comandan ților tactici
informa țiile necesare pentru a aplica în timp util măsuri de remediere a ef ectelor MIJI. În al
doilea rând, ajută la crearea unui istoric al incidentelor MIJI, ceea ce ajută la elaborarea unor
tehnici și măsuri ECCM adecvate. Acest lucru ne ajută să contracarăm încercările ulterioare
ale adversarului de a ne împiedica să utilizăm spectrul electromagnetic în condi ții eficiente.
Acest capitol con ține instruc țiuni referitoare la completarea rapoartelor MIJI atât
pentru emi țătoarele de comunica ții, cât și pentru cele de non -comunica ții. Pentru a îndeplini
cele două func ții men ționate mei sus, există două tipuri de rapoarte MIJI:
• raportul MIJI vocal este un raport scurt asupra unui incident MIJI; este un instrument
de luare a deciziei;
• raportul MIJI înregistrat este un raport complet asupra unui incident MIJI.
Contribuie la realizarea u nui istoric de incidente MIJI, ceea ce este util în elaborarea
tehnicilor și măsurilor ECCM corespunzătoare. Detalii privind modul de completare
a rapoartelor MIJI sunt prezentate în Anexa A din Suplimentul I al ACP 190 și în
Dispozi țiunea pentru Comunica ții.
6.5.2 Termeni
Intercep ția este o modalitate de a recep ționa semnale radiofar de la sistemele de
radionaviga ție și de a le re -difuza pe aceea și frecven ță pentru a induce în eroare sistemele de
navigare. Adversarul execută opera ții de intercep ție împotriva for țelor proprii pentru a
împiedica navele și aeronavele proprii de a ajunge la ținta sau destina ția inten ționată. Dacă
acțiunile de intercep ție ale adversarului au succes:
• aeronavele proprii vor fi ghidate să aterizeze în zone fierbin ți sau inamice ale
câmpu lui de luptă;
• navele se abat de la ruta inten ționată;
• bombardierele lansează obuze asupra unor ținte false;
• stațiile terestre recep ționează rapoarte eronate de pozi ție.
Intruziunea constă în inserarea inten ționată de energie electromagnetică pe căile de
transmisie. Obiectivul este de a induce în eroare operatorii radio sau de a crea confuzie.
Adversarul execută opera ții de intruziune inserând informa ții false pe căile de recep ție ale
forțelor proprii. Informa țiile false pot consta în instruc țiuni vocale, indicarea unor ținte false,
de coordonate gre șite pentru ac țiunile cu foc sau re -difuzarea unor transmisii de date
înregistrate anterior.
Bruiajul constă în generarea sau reflectarea inten ționată de energie electromagnetică
cu scopul de a împiedica utilizarea eficientă a dispozitivelor, echipamentelor sau sistemelor

Rețelele radio de luptă
119
electronice de către adversar.
Interferen ța reprezintă orice perturbare electromagnetică de natură neinten ționată care
conduce la deteriorarea calită ții recep ției sau func ționării echipamentelor electronice. În
termeni MIJI, interferen ța se referă la întreruperea neinten ționată a utilizării sta țiilor radio,
radarelor, sistemelor de radionaviga ție, sateli ților și dispozitivelor electrono -optice.
Interferen ța poate fi generată de surs e proprii, ale adversarului sau atmosferice. De exemplu,
un emi țător radio civil poate interfera comunica țiile militare.
6.5.3 Raportul MIJI vocal
6.5.3.1 Scop și utilizare
Raportul MIJI vocal con ține doar informa țiile necesare informării în timp util a
comandantului ta ctic asupra unui incident MIJI. Este utilizat pentru evaluarea ac țiunilor sau
inten țiilor adversarului și pentru furnizarea unor date care facilitează implementarea măsurilor
ECCM corespunzătoare.
6.5.3.2 Procedura de raportare
Operatorul echipamentului angajat în tr-un incident MIJI va înainta raportul MIJI vocal
pe cale ierarhică, prin cele mai rapide și sigure mijloace de comunica ții disponibile, până la
centrul de opera ții al unită ții.
La recep ționarea unui raport MIJI vocal, șeful Com.Infm.:
• coordonează ac țiunile de răspuns ale unită ții la incidentul MIJI cu ofi țerii
responsabili cu opera țiile, cercetarea, asigurarea sprijinului cu foc și
comandantul unită ții (dacă este cazul);
• studiază toate rapoartele vocale referitoare la acela și incident MIJI;
• înaintează eșalonului superior un raport vocal pentru fiecare incident MIJI
însoțit și de eventualele cerin țe se sprijin pentru rezolvarea problemei MIJI;
• inițiază ac țiuni la nivelul statului major pentru a redacta cât mai curând posibil
un raport MIJI înregistrat. (activită țile de coordonare nu trebuie să cauzeze o
întârziere de raportare mai mare de 24 ore);
• în cadrul procesului de înaintare a acestuia prin canalele de opera ții, la
recep ționarea raportului MIJI vocal, șeful Com.Infm. de la nivelul fiecărui
centru d e opera ții întreprinde următoarele ac țiuni:
o asigură sprijinul solicitat de unitatea care înaintează raportul MIJI vocal;
o informează ofi țerul cu opera țiile și ofițerul cu cercetarea asupra detaliilor
asociate incidentului MIJI.
6.5.4 Formatul și conținutul raport ului
Raportul MIJI vocal este destinat asigurării interoperabilită ții pe câmpul de luptă în
timpul opera țiilor combinate, întrunite sau intra -arme. Formatul simplu și standardizat permite
înștiințarea rapidă a elementelor competente asupra incidentului MIJ I. Tabelul 6.1 prezintă un
elementele de con ținut ale unui raport MIJI vocal. Un astfel de raport con ține 10 itemi de
informa ții. Dacă mesajul este transmis prin mijloace de comunica ții nesecretizate, fiecare
număr de linie este specificat înainte de text, iar acesta va fi criptat. Dacă mesajul este transmis
prin mijloace de comunica ții secretizate, se transmite și titlul fiecărei linii, împreună cu
informa țiile aferente. Operatorul sistemului afectat de incidentul MIJI va completa un raport
MIJI vocal după exemplul de mai jos.

Managementul rețelelor radio tactice
120
Tabelul 6.1. Forma raportului MIJI vocal
Linia #
Linia 1 Denumirea unită ții
Linia 2 Tipul de interferen ță: intercep ție, bruiaj, intruziune, interferen ță, pălăvrăgeală
Linia 3 Localizarea unită ții utilizând una din cele două modalită ți: specificarea longitudinii și
latitudinii în minute și secunde sau specificarea coordonatelor geografice în unită ți de 10
sau 100 m
Linia 4 Când a început incidentul MIJI: introduce ți câte 2 digi ți pentru indicarea zilei, orei,
minutelor și o literă pentru indicarea fusului orar
Linia 5 Când s -a sfâr șit incidentul MIJI: introduce ți câte 2 digi ți pentru indicarea zilei, orei,
minutelor și o literă pentru indicarea fusului orar
Linia 6 Denumirea echipamentelor afectate
Linia 7 Canalul, frecven ța sau gama de frecven țe afectată (indica ți și unitatea de măsură) – ex.
3456,2 kHz, 42,35 MHz sau 2,5 la 2,7 GHz
Linia 8 Descrie ți incidentul pe scurt, cu cuvintele dvs. și specifica ți și alte informa ții pe care le
considera ți importante.
Linia 9 Dacă este necesar, specifica ți ora, minutul și fusul orar.
Linia 10 Autentificarea mesajului

6.5.5 Raportul MIJI înregistrat
6.5.5.1 Scop și utilizare
Raportul MIJI înregistrat este un raport complet asupra unui incident MIJI. Acesta
asigură baza de elaborare a măsurilor ECCM corespunzătoare ce urmează a fi implementate
la nivelul e șalonului de comandă corespunzător. Informa țiile care trebuie incluse în acest
raport sunt precizate în Dispozi țiunea Șefului SMG 17/2007 . Rapoartele sunt gestionate de
??????????? . Toate rapoar tele MIJI înregistrate care nu sunt transmise în cadrul exerci țiilor,
vor fi înaintate cât mai curând posibil către ??????????? . ??????????? utilizează aceste rapoarte
pentru a elabora strategii de ac țiune și pentru a evalua opera țiile ECM ale adversarului . De
asemenea, rapoartele sunt utilizate de ??????????? pentru recomandarea metodelor de operare
și a reglării echipamentelor în scopul reducerii expunerii la MIJI a:
• stațiilor radio;
• radarelor;
• sistemelor de radionaviga ție;
• sateli ților;
• dispozitivelor ele ctrono -optice.
6.5.5.2 Proceduri de raportare
Raportul MIJI înregistrat este înaintat de șeful Com.Infm. al unită ții afectate către
centrul de opera ții al e șalonului superior în termen de maxim 24 ore de la producerea
incidentului. Fotografiile, diagramele și înregistrările, care nu pot fi incluse în raportul MIJI,
vor fi înaintate prin alte mijloace (ex. po ștă).
Fiecare centru de opera ții care recep ționează acest raport va trebui să verifice
conținutul său pentru a verifica dacă nu con ține informa ții de inter es la nivelul e șalonului de
comandă respectiv.
6.5.5.3 Formatul și conținutul raportului
Formatul unui raport MIJI înregistrat este indicat în ?????????

Rețelele radio de luptă
121
6.6 Măsuri pentru neutralizarea contraac țiunii radio
(ECCM34)
Acest capitol prezintă aspecte privind măsurile de contra -acțiune radio, tehnicile
preventive ECCM, tehnicile de remediere ECCM, bruiajul radio, intruziunea, bruiajul și
interferen ța.
În timpul procesului de planificare trebuie să se țină seama de gradul de amenin țare a
comunica țiilor de către adversar. Pl anurile de ac țiune trebuie întocmite astfel încât să
contracareze eforturile inamicului de a ob ține avantaje datorită vulnerabilită ților sistemelor
proprii de comunica ții. La planificarea ECCM trebuie să se ia în considerare cel pu țin patru
aspecte: instal area, exploatare, înlocuirea și mascarea.
6.6.1 Instalarea
6.6.1.1 Geometria câmpului de luptă
Pentru a utiliza geometria câmpului de luptă în favoarea noastră trebuie realizată
analiza terenului și determinarea metodelor de lucru. Dacă punctele de comandă se instalează
conform unor reguli stricte, adversarul le va detecta cu u șurință utilizând echipamente de
goniometrare și va ac ționa cu echipamentele de bruiaj împotriva acestora. Vulnerabilitatea
punctului de comandă la ac țiunile de radiogoniometrare ale adversarului p oate fi redusă
incluzând în sistemul de comunica ții sisteme satelitare tactice sau radioreleu cu directivitate
ridicată. Este important de rezistat tenta ției de dislocare a unită ților și de instalare a sistemelor
de comunica ții perpendicular pe Linia Dinai nte a Apărării (LDA). Acest lucru spore ște
posibilitatea adversarului de a intercepta comunica țiile proprii, deoarece emisiile radio sunt
orientate pe direc ția adversarului. De aceea, sistemele de comunica ții LOS terestre trebuie
instalate, pe cât posibil, paralel cu LDA; astfel, mare parte a undelor emise rămân pe teritoriul
ocupat de trupele proprii. Sistemele de comunica ții tactice satelitare nu trebuie să se
conformeze acestei cerin țe, dat fiind faptul că dispun de o rezisten ță inerentă la eforturile de
goniometrare ale adversarului. Dacă este posibil, caracteristicile terenului trebuie utilizate
pentru mascarea mijloacelor proprii de comunica ții în raport cu pozi țiile ocupate de adversar
(astfel încât radia ția electromagnetică să nu se propage către adv ersar). Acest lucru poate
consta în mutarea punctelor de comandă majore mai departe de linia frontului și utilizarea mai
multor puncte de comandă tactice, astfel încât comandan ții să își poată conduce în continuare
unită țile în condi ții de eficien ță.
Amplasarea centrelor de comunica ții ale punctelor de comandă (CCPC) trebuie
planificată cu aten ție. Amplasarea CCPC dictează și amplasarea antenelor. Este foarte
important modul în care antenele sunt instalate în proximitatea CCPC și implicit a punctului
de comandă (PC). Antenele și emi țătoarele trebuie dispersate și pozi ționate la o anumită
distan ță față de punctul de comandă, astfel încât transmisiunile respectivei structuri să nu fie
realizate toate din acela și punct. De asemenea, se va evita dispunerea radială în jurul punctelor
de comandă a surselor de emisie deoarece prin analiza pozi ționării acestora se poate determina
cu ușurință amplasarea punctului de comandă. Este important de asemenea ca distan ța de
acționare a echipamentelor de emisie sau de amp lasare a CCPC fa ță de PC să nu se realizeze
de fiecare dată la limita maximă permisă de solu țiile tehnice disponibile.

34electronic counter -countermeasures

Managementul rețelelor radio tactice
122
6.6.1.2 Proiectarea sistemului
În timpul proiectării sistemului de comunica ții trebuie stabilite rute alternative de
comunica ții. Acest lucru pr esupune crearea unui număr suficient de căi de comunica ții, astfel
încât întreruperea uneia sau mai multor căi să nu degradeze în mod semnificativ performan țele
întregului sistem de comunica ții. Comandantul stabile ște priorită țile în ceea ce prive ște cele
mai importante legături de comunica ții. Pentru legăturile cu prioritate ridicată se va aloca un
număr mai mare de căi alternative de comunica ții. Se pune astfel problema rutării informa țiilor
pe căi diferite de comunica ții.
Din punct de vedere al rutării, în comunica țiile militare tactice există două tipuri de
sisteme: sisteme de comunica ții cu linii directe de legătură (ex. re țelele radio de comandă) și
sisteme grătar (ex. RCSC împreună cu RCPC). Sistemele de comunica ții cu linii directe nu
oferă rute alte rnative de comunica ții. Într -un sistem grătar pot fi alocate mai multe rute
alternative în func ție de structura re țelei. În procesul de planificare a unui anumit sistem de
comunica ții se apelează de obicei la o combina ție a acestor tipuri de sisteme, astfe l încât
cerin țele misiunii să fie îndeplinite.
În mod normal, sistemul de rutare tip grătar permite stabilirea celui mai mare număr de
căi alternative de comunica ții. Aceste rute alternative permit unită ților proprii să continue să
comunice în ciuda efortu rilor adversarului de a împiedica acest lucru. Rutele despre care ave
informa ții că sunt interceptate de inamic (prin informări de la structura de informa ții) pot fi
întrebuin țate și pentru transmiterea de mesaje și ordine false, în timp ce mesajele și ordinele
reale sunt transmise pe altă rută sau prin alte mijloace de comunica ții. Privind din acest punct
de vedere există un avantaj chiar și în continuarea exploatării unui sistem de comunica ții
bruiat: adversarul își va concentra mijloacele de luptă ele ctronică asupra acestuia, neatacând
alte sisteme de comunica ții.
6.6.2 Exploatarea
În etapa de exploatare trebuie să se evite pe cât posibil comunicarea după șabloane.
Anali știi structurilor de informa ții adversare sunt capabili să extragă informa ții atât din
obișnuințele noastre de a comunica, cât și din textele comunicate. Dacă for țele proprii
comunică după ni ște șabloane u șor de identificat, adversarul poate ob ține informa ții valoroase
doar analizându -le.
Este cunoscut faptul că numărul emisiilor proprii tinde să crească și să descrească în
conformitate cu tipul opera țiilor tactice ce urmează a fi executate. De aceea, planurile de
inducere în eroare trebuie să prevadă și crearea de vârfuri false de trafic sau să conducă la
egalizarea traficului pe toată durata de exploatare. Înte țirea transmisiunilor după un program
aleator generează vârfuri false de trafic. Din punct de vedere tactic, egalizarea traficului constă
în transmiterea de mesaje concepute în avans atunci când se înregistrează o descre ștere a
traficulu i, astfel încât nivelul traficului să rămână relativ constant. Vârfurile false de trafic se
utilizează pentru a împiedica adversarul să asocieze cre șterea volumului de comunica ții cu
iminen ța unei opera ții tactice. Pentru evitarea violării procedurilor de securitate opera țională,
interferen țelor reciproce și confuziei în rândurile operatorilor echipamentelor de comunica ții
proprii, mesajele transmise pentru egalizarea traficului și pentru generarea vârfurilor false de
trafic trebuie coordonate.
Problemele l egate de tiparele de comunica ții trebuie rezolvate în instruc țiunile de
operare pentru comunica ții (SOI). Aceste instruc țiuni trebuie să reglementeze condi țiile care
permit modificarea frecventă și aleatoare a indicativelor de apel și a frecven țelor de lucru .

Rețelele radio de luptă
123
Practica a demonstrat că acest lucru cauzează confuzii în rândul anali știlor de trafic ai
adversarului. Cu cât se schimbă mai des frecven țele, indicativele de apel, amplasarea și
operatorii, cu atât mai confuzi vor fi anali știi de trafic ai adversar ului. Modulul de comunica ții
trebuie să se asigure că aceste proceduri sunt suficient de flexibile pentru a evita crearea unor
tipare de comunica ții.
6.6.3 Înlocuirea
Înlocuirea constă în stabilirea de rute și mijloace de comunica ții alternative în sprijinul
comandantului. În câmpul tactic, comunica țiile radio vocale reprezintă principala modalitate
de comunica ții a comandan ților în timpul ostilită ților; prin urmare, sistemele importante
trebuie rezervate, pe cât posibil, opera țiilor importante. Adversarul nu tre buie să aibă acces la
informa ții privind principalele sisteme de comunica ții până în clipa în care aceste informa ții
nu mai au valoare.
Înainte de începerea ostilită ților trebuie utilizate pe cât posibil mijloacele alternative de
comunica ții. Astfel se asi gură faptul că adversarul nu dispune de informa ții privind
principalele mijloace de comunica ții. Atunci când sunt degradate într -o măsură semnificativă,
sistemele principalele de comunica ții trebuie înlocuite cu cele alternative. Această înlocuire
trebuie planificată în avans și coordonată cu aten ție deoarece altfel ar putea fi compromise și
mijloacele alternative de comunica ții. Utilizatorii echipamentelor de comunica ții trebuie să
știe cum și când să întrebuin țeze mijloacele principale și cele alternative de comunica ții. Astfel
se asigură exploatarea eficientă a sistemelor de comunica ții disponibile.
6.6.4 Mascarea
Pe cât posibil, planurile de opera ții trebuie să includă prevederi privind mascarea
personalului, echipamentelor și transmisiunilor. Majoritatea sist emelor de comunica ții pot fi
mascate cu dificultate. Antenele trebuie instalate în spa ții libere, însă trebuie urmărit ca acestea
să fie înăl țate la înăl țimea minimă utilă și în spatele unor obstacole naturale sau artificiale
pentru mascarea mijloacelor de comunica ții, permi țând însă realizarea comunica țiilor.
6.7 ECCM în planificarea apărării
6.7.1 Generalită ți
9-1. De la începutul acestui secol au fost dezvoltate dispozitive electronice pentru uz
militar în următoarele domenii:
• comunica ții;
• detectare;
• navigare;
• identificare ținte;
• neutralizarea și monitorizarea utilizării spectrului electromagnetic de către
inamic;
• asigurarea posibilită ții trupelor proprii de a utiliza spectrul electromagnetic.
9-2. Războiul electronic (RE) (electronic warfare – EW) constă în uti lizarea energiei
electromagnetice pentru determinarea, exploatarea, reducerea sau prevenirea utilizării
spectrului electromagnetic de către adversar. De asemenea, include ac țiunile întreprinse în
scopul asigurării posibilită ții trupele proprii de a utiliza spectrul electromagnetic. Există trei

Managementul rețelelor radio tactice
124
categorii de război electronic:
măsuri de sprijin al războiului electronic (electronicwarfaresupportmeasures – ESM);
contra -acțiune radio (electronic countermeasures – ECM);
măsuri pentru neutralizarea contra -acțiunii radio (electronic counter -countermeasures
– ECCM).
9-3. Comanda, controlul și comunica țiile (command, control, andcommunications –
C3CM) integrează securitatea opera țiilor (operations security – OPSEC), inducerea în eroare,
bruiajul și distrugerea fizică. Fiind un sistem integrat, sprijinit de serviciul informa ții, C3CM
previne ob ținerea de informa ții despre trupele proprii de către adversar și influen țează,
degradează sau distruge capabilită țile C3 ale adversarului. În acela și timp, C3CM protejează
capabi litățile C3 ale trupelor proprii. ECCM reduce sau elimină efectele încercărilor
adversarului de a degrada sau întrerupe capabilită țile C3 proprii.
9-4. Mobilitatea sporită și avansul tehnologic obligă comandan ții și statele lor majore
să vizualizeze câmpul de luptă cu o mai mare viteză și claritate decât în anii preceden ți.
Unită țile proprii depind de existen ța unui sistem de comunica ții eficient, care să asigure fluxul
de informa ții de comandă, control, cercetare, s prijin cu foc și asigurare servicii. De aceea,
comandan ții, statele majore și operatorii radio aplică tehnicile ECCM.
6.7.2 Ordine și informa ții cu privire la lupta radio -electronică
9-5. Majoritatea poten țialilor inamici ai SUA sunt instrui ți în conformitate cu doctrina
militară sovietică; prin urmare, următoarele paragrafe abordează lupta radioelectronică din
perspectivă sovietică. Pentru aplicarea adecvată a tehnicilor ECCM, trebuie să în țelegem în ce
constă amenin țarea la adresa utilizării noastre continue a spectrului electromagnetic. Lupta
radioelectronică (radio electronic combat – REC) reprezintă o astfel de amenin țare. REC a
adversarului constă din EW și distrugerea fizică la adresa sistemelor de control electronice
proprii, urmărind, în acela și timp, pro tejarea sistemelor lor de comunica ții. Poten țialii
adversari integrează REC în toate ac țiunile de luptă. Ace știa au investit sume mari în
dezvoltarea de tehnici și echipamente de comunica ții.
9-6. Scopul REC este de a întrerupe sau distruge sistemele de co mandă și control
proprii în momentul oportun. Unul din scopurile REC este de a întrerupe sau distruge cel pu țin
60 % din sistemele de comunica ții de comandă, control, cercetare și de armă: 30 % prin bruiaj
și 30 % prin ac țiuni distructive. În scopul îndeplinirii acestui obiectiv, adversarul angajează
eforturi și resurse considerabile. Odată identificate pozi țiile de amplasare și identificate
unită țile, for țele adversarului stabilesc priorită ți de ac țiune, după cum urmează:
— executare de foc de neutrali zare;
— bruiajul mijloacelor de comunica ții;
— inducerea în eroare prin accesarea re țelelor proprii;
— interferarea comunica țiilor.
6.7.3 Responsabilită ți
6.7.3.1 Comandan ții
9-7. Deoarece REC este o amenin țare reală pe câmpul de luptă modern, comandan ții
tuturor e șaloanelor de comandă trebuie să se asigure că unită țile pe care le conduc sunt
instruite cu privire la aplicarea tehnicilor ECCM. Informa țiile prezentate în acest manual
constituie fundamentul instruc ției în această direc ție. ECCM sunt responsabilitatea

Rețelele radio de luptă
125
comandan ților. Cu cât ECCM sunt aplicate mai riguros, cu atât mai mici vor fi victimele
înregistrate pe câmpul de luptă și cu atât mai mare va fi capacitatea trupelor proprii de a rezista
într-un mediu ostil.
9-8. De asemenea, comandantul trebuie să măsoare în mod con stant eficien ța tehnicilor
ECCM. Trebuie să țină seama de ECCM în timpul planificării opera țiilor tactice. Comandantul
pot îndeplini aceste obiective prin:
• revizuirea tuturor rapoartelor rezultat e în urma analizei după ac țiune ( after-actionreview
– AAR) în care este men ționat bruiajul sau inducerea în eroare și evaluarea eficien ței
ECCM defensive;
• asigurarea raportării tuturor ac țiunilor de interferen ță, inducere în eroare sau bruiaj și
analizării acestora de către șeful transmisiunilor și G2/S2;
• analiza impactului eforturilor adversarului de a întrerupe sau distruge sistemele de
comunica ții de comandă și control ale trupelor proprii;
• asigurarea exersării zilnice a practicilor COMSEC; unită țile trebuie să exerseze:
o schimbarea frecventă a indicativelor de a pel și frecven țelor, însă doar în
concordan ță cu SOI;
o utilizarea sistemelor de criptare, codurilor și sistemelor de autentificare
corespunzătoare;
o controlul emisiilor;
• popularizarea cerin țelor ECCM ale echipamentelor de comunica ții (vezi și AR
105-7);
• asigurarea reparării rapide a echipamentelor de comunica ții cu defec țiuni
mecanice sau electrice (aceasta este o modalitate de a reduce caracteristicile
distinctive ale sta țiilor radio);
• exersarea disciplinei lucrului în re țele radio.
6.7.3.2 Statul Major
9-9. Statul major este astfel organizat, încât să ajute comandantul în îndeplinirea
misiunii încredin țate. Câteva din responsabilită țile statului major sunt:
• informarea comandantului;
• reducerea timpului necesar controlării, integrării și coordonării opera țiilor;
• reduc erea riscului apari ției erorilor;
• preluarea responsabilită ților de supervizare de rutină ale comandantului.
9-10. To ți ofițerii de stat major oferă informa ții, furnizează estimări, formulează
recomandări, elaborează planuri șiordine și supraveghează desfă șurarea opera țiilor. Membrii
statului major trebuie să asiste comandantul în aplicarea ECCM.
• G3/S3 – – Deține responsabilitatea pentru aplicarea ECCM în cadrul statului major.
Include probleme ESM și ECM în toate exerci țiile de antrenament în teren și exerc ițiile
de comandament cu transmisiuni în teren și evaluează aplicarea tehnicilor ECCM. Include
instruirea în domeniul ECCM în programul de instruire la nivelul unită ții.
• G2/S2 – – Consiliază comandantul cu privire la capabilită țile adversarului ce ar putea
împiedica sau întrerupe comunica țiile trupelor proprii. Informează comandantul privind
starea de pregătire a unită ții din punctul de vedere al securită ții transmisiunilor.
• Șeful transmisiunilor – – Elaborează și conduce programul de instruire ECCM la nive lul

Managementul rețelelor radio tactice
126
unită ții.
o Asigură existen ța mijloacelor alternative de comunica ții pentru sistemele ce
prezintă o mare vulnerabilitate la ac țiunile de bruiaj ale inamicului.
o Asigură distribuirea echipamentelor COMSEC disponibile sistemelor de
comunica ții ce prezintă o vulnerabilitate ridicată la ac țiunile de culegere
informa ții ale adversarului.
o Asigură aplicarea măsurilor de protec ție pentru ca frecven țele alocate
comunica țiilor să nu fie supuse bruiajului inten ționat sau neinten ționat.
o Evaluează interferen țele și elaborează rapoartele MIJI.
o Verifică aplicarea corespunzătoare a procedurilor de asigurare a securită ții
transmisiunilor, procedurilor de radiotelefonie, aplicarea ECCM pe canalele
de comunica ții.
o Execută activită ți de management al frecven țelor.
o Elaborează a nexa de transmisiuni și SOI.

Rețelele radio de luptă
127
Cap. 7. SOI
7.1 SOI și managementul spectrului
SOI con ține indicative, frecvente, sufixe, expandări și parole necesare lucrului în
rețelele radio tactice care se vor schimba cel pu țin la fiecare 24 de ore. SOI este un document
utilizat pen tru asigurarea securită ții comunica țiilor care con ține și elemente de management
al frecven țelor. Instruc țiunile pentru realizarea SOI sunt prezentate în FM 24 -35. SOI este
realizat de ofi țerii din modulele de comunica ții și informatică ale tuturor e șaloanelor din
compunerea grupării de for țe.
SOI este ini țiat la nivelul fiecărui e șalon, ținând conte de datele SOI ale e șalonului
inferior și este trimis la e șalonul superior, până la ultimul e șalon al grupării de for țe pentru
prelucrare, corectare de er ori, regenerare și dacă este necesar, tipărire. În final, după aprobarea
autorită ții de control, SOI sunt împachetate și transmise înapoi. Odată distribuite, acestea sunt
protejate la fel ca toate materialele similare clasificate..
Indicativele tactice (c all-sign) sunt combina ții literă -număr -literă. Unită țile care
operează în mod normal împreună într -o rețea sau mai multe re țele au ultima literă a
indicativului identică. Odată ce este stabilită o re țea, numai ultima literă a indicativului și
sufixul sunt utilizate de aceste unită ți. Această regulă reduce timpul de transmisie și face mult
mai dificilă identificarea unită ții de către o for ță inamică. Sufixele și expandorii sunt utilizate
pentru o identificare ulterioară a utilizatorului în cazul în care pot apărea confuzii. Alte SOI –
uri pot fi produse manual, dacă este necesar, cu aprobarea anterioară a autorită ții de control.
Există 3 tipuri diferite se SOI:
• SOI pentru antrenament
• SOI opera țional / rezervă
• SOI de exerci țiu
SOI-ul de antrenament este utilizat în timpul lec țiilor de rutină, în garnizoane și în
situa țiile de antrenare în teren pentru care nu sunt produse SOI de exerci țiu.
Edițiile SOI trebuie pregătite pentru o treime până la o zecime din perioada de timp
(perioada totală este de maxim de 30 de termene) pentru care sunt destinate. Aceste edi ții sunt
rotite/interschimbate pentru a simula uzul opera țional și a fi reutilizate până la înlocuire.
Înlocuirea este în mod uzual cauzată de reorganizarea unită ții, alocarea majoră de frecven țe,
sau segment ările unită ții.
Pentru opera țiile zilnice sunt utilizate SOI -urile opera ționale. SOI -ul de rezervă este
SOI-ul opera țional al următoarei perioade. Termenul opera țional sau rezervă se poate ata șa
fiecărui SOI. SOI -ul de rezervă este utilizat și pentru situa țiile neprevăzute. Când sunt realizate
manual, edi țiile SOI trebuie pregătite pentru cel pu țin 3 -10 perioade. Unită țile care
recep ționează SOI -uri produse la nivel central sunt în mod normal asigurate cu 180 perioade
opera ționale/rezervă.
SOI-ul de exerci țiu este realizat pentru situa țiile de antrenare în care SOI -urile de
antrenament nu sunt suficiente. Edi țiile SOI trebuie să con țină cel pu țin 2-10 perioade pentru
a permite rotirea corespunzătoare a ac țiunilor. Unită țile care primesc SOI -uri produse la ni vel
central sunt în mod normal asigurate cu SOI -uri de exerci țiu care au 30 de perioade.
Conținutul unui SOI specific depinde de cerin țele comenzii utilizate. Ofi țerul de
comunica ții care își asumă responsabilită țile administrative generale ale sistemului pentru

Managementul rețelelor radio tactice
128
comandă, determină itemii de con ținut baza ți pe cerin țele misiunii de comandă. Toate SOI –
urile con țin și itemi standard care urmează un anumit format.
SOI-urile produse la nivel central sunt proiectate să întrunească nevoile comenzii și
itemii con ținuți pot varia în mod corespunzător. Fiecare document constă în mod normal din:
• Cuprins
• Schimbarea indicativelor și asignărilor de frecven ță;
• Schimbarea asignărilor de sufixe și de expandări;
• Semnalizări pirotehnice și cu fum;
• Semnalele și contrasemnalele ;
• Instruc țiuni suplimentare pentru utilizarea itemilor de mai sus.
Itemii standard care nu se modifică includ proceduri de evacuare medicală, interfe țele
radio ale re țelelor (NRI – Net Radio Interface), designatori de comutare și itemii SOP -urilor
similare. Ace știa sunt 20 de itemi standard. O unitate poate selecta orice număr din ace ști itemi
sau niciunul.
SOI-urile produse central con țin o listă organizată a re țelelor pentru toate re țelele și
frecventele asignate lor pentru fiecare perioadă de timp. Este produsă, de asemenea, și o listă
secven țială a frecven țelor. Aceasta con ține toate frecven țele autorizate utilizate în respectivul
SOI și rețelele la care acestea sunt asignate pentru fiecare perioadă de timp. Aceste liste sunt
utilizate pentru identificarea și rezolvarea problemelor interferentelor de frecven ță.
Managerul de frecven țe al corpului administrează re țelele radio tactice care lucrează în
salt sau pe frecven ță fixă utilizând proced urile SOI. El coordonează și distribuie SOI -uri la
unită țile din subordinea corpului, mai pu țin la divizie. Of de CI este responsabil cu suportul
BSM la toate unită țile corpului. SOI -ul con ține schimbările de frecvente, indicative și sufixe.
Personalul BSM administrează to ți itemii SOI raporta ți la domeniul radio pentru unită țile din
organica corpului și problemele resurselor de frecven ță pentru divizii pentru a fi incluse în
fiecare SOI de divizie.
În mod curent, toate componentele active ale corpului util izează SOI -uri produse la
nivel central de către NSA. Personalul BSM realizează coordonarea func țiunilor pentru
generarea automată a SOI -urilor. Dacă la nivelul unită ților corpului se produc SOI -uri
manuale, of/sof MS pe probleme de frecvente radio este di rect responsabil cu implementarea
itemilor SOI pentru zona radio la unită țile din organica corpului. Of/sof MS pe RF va ghida
comandan ții subordona ți în problema frecven țelor, indicativelor și sufixelor care vor fi
utilizate în aceste comandamente.
7.1.1 Identif icatori de re țea
Capabilită țile echipamentelor limitează numărul total și structura identificatorilor de
rețea. Alocarea identificatorilor de re țea trebuie coordonată cu to ți beneficiarii. Pentru
simplificarea întocmirii bazei de date SOI (Signal Operating Instructions), identificatorii de
rețea sunt aloca ți în ordinea de înregistrare în baza de date a sistemului de management a
frecven țelor sau conform unui algoritm (exemplu Anexa 1) stabilit și distribuit de BSO de la
eșalonul cel mai ridicat al for țelor implicate. Odată aloca ți, identificatorii de re țea nu se mai
modifică în mod curent. Re țelele sunt înregistrate în SOI -uri de la e șaloanele superioare la
cele inferioare. Tipul și numărul re țelelor nu variază în mod semnificativ de la o divizie la alta.
Managerul bazei de date pentru managementul frecven țelor elaborează planuri de re –
utilizare a variabilelor de identificare în re țea în cadrul corpului de armată. Cel mai simplu
plan este de a include în SOI o singură înscriere pentru un anumit tip de divizie și de a lăsa

Rețelele radio de luptă
129
deschisă alocarea identificatorilor de re țea în func ție de diferitele moduri de organizare a
diviziilor.
7.1.2 MANAGEMENTUL TIMPULUI
Timpul de referin ță pentru toate re țelele este Zulu (ora locală) sau GMT. Aceasta
asigură un timp standard, care p ermite cel mai simplu acces, indiferent de re țea. Din acest
punct de vedere, activitatea este condusă de NCS sau NTS35.
Stațiile radio digitale pot trimite timpul NCS, prin legătură radio, la to ți coresponden ții
rețelei. Dacă un abonat radio nu poate intra în rețea, acesta poate solicita sta ției de control să –
i trimită timpul și data corectă. Prin folosirea GMT ca timp de referin ță, toate re țelele vor
funcționa fără limitarea datorată timpului.
7.1.3 Managementul TSK
O schemă posibilă de distribu ție a variabilelor TSK poate fi cea care prevede folosirea
aceleia și chei pentru o divizie. Dacă opera țiunile cer ca o unitate să intre în zona altei divizii,
divizia prin a cărei zonă va trece unitatea trebuie să transfere noile chei de secretizare spre
unitatea în tranzi t. Ofi țerii de transmisiuni din statul major sau managerii de frecven ță ai
unită ților în tranzit își vor coordona ac țiunile cu cele ale ofi țerul de transmisiuni din statul
major sau managerul de frecven țe a celeilalte divizii pentru ob ținerea TSK corecte.
Cheia de transmisie (TSK) trebuie schimbată la fiecare 90 de zile. Ea poate fi încărcată
fizic în sta ția radio prin tastare directă (rar) de la un dispozitiv fillgun sau prin încărcarea
datelor prin portul serial în cazul sta țiilor definite software. Utilizatorilor li se interzice
transmiterea variabilelor pe linii radio nesecretizate.
Mijloacele de tip fillgun trebuie încărcate cu TSK curente și cele ulterior necesare
pentru un transfer rapid în caz de necesitate.
Schema de distribuire a variabilelor TSK poate utiliza o cheie de criptare la nivelul
unui corp de armată. Dacă opera țiile presupun mutarea unor unită ți în raionul ocupat de alt
corp de armată, acesta din urmă trebuie să transfere propriile chei TSK unită ților în tranzit.
Șeful transmisiunilo r sau managerul spectrului electromagnetic al unită ții în tranzit trebuie să
contacteze șeful transmisiunilor sau managerul spectrului electromagnetic al corpului de
armată al cărui raion de opera ții este tranzitat pentru ob ținerea cheilor TSK corecte.
Cheile TSK trebuie modificate la fiecare 90 zile. Acestea trebuie încărcate fizic în sta ția
radio prin intermediul unui dispozitiv de încărcare a cheilor de secretizare sau prin încărcarea
tuturor parametrilor în momentul programării sta țiilor componente ale rețelelor planificate.
Variabila TSK poate fi transferată și prin unde radio dar este interzis să se transmită prin
legături radio nesecretizate.
Dispozitivele de încărcare a cheilor de secretizare trebuie încărcate cu variabila TSK
curentă și cele ulterio are pentru înlocuirea rapidă a acesteia în cazul în care securitatea acesteia
ar fi compromisă. Sta țiile radio monocanal fără mijloace integrate de asigurare a securită ții
comunica țiilor pot fi încărcate doar cu TSK curentă și cea ulterioară. Unele sta ții radio
monocanal pot memora mai multe variabile TSK.
Unită țile de manevră înregistrează TSK specifice re țelelor în care trebuie să comunice.
În majoritatea cazurilor, toate pozi țiile disponibile vor fi încărcate cu aceea și TSK – cea
valabilă la nivelul într egului corp de armată. Unită țile situate la limita raionului ocupat de alt

35 NTS = net timingstation = stația de sincronizare a timpului în rețea

Managementul rețelelor radio tactice
130
corp de armată vor înregistra și TSK a unită ții învecinate precum și setul de frecven țe de salt
al acesteia.
În cazul în care se prevede posibilitatea schimbării de la distan ță a ch eilor TSK prin
legături radio se vor utiliza chei speciale pentru criptarea TSK denumite RKV (remote keying
variable). Operatorii urmează aceea și procedură ca și pentru încărcarea de la distan ță a
variabilelor COMSEC.
În cazul în care unită țile terestre t rebuie să comunice cu aeronave tactice tactice (ex.
unită țile de control al traficului aerian sau unită țile înaintate de control aerian) se va utiliza o
cheie TSK pentru for țele întrunite.
Cheia de criptare a traficului COMSEC / COMSEC traffic encryption key (TEK)
trtebuie să fie aceea și cu cheia de criptare utilizată de terminalele vocale digitale. Cheile de
criptare sunt acelea și pe întregul cuprins al corpului de armată și sunt distribuite de managerul
COMSEC prin intermedi ul sistemului de comunica ții de sprijin.
Cheia de criptare a cheilor / key encription key (KEK) este aceea și doar în cadrul
rețelelor locale. Sta ția de control a re țelei / net control station (NCS) poate accesa de la distan ță
cheile individuale în scopul p rotejării re țelei în cazul în care echipamente criptate ar fi
capturate.
BSM este responsabil cu identificarea frecven țelor utilizate de abona ții RRAM în
raionul propriu de opera ții. Această activitate este coordonată de biroul de management al
spectrului electromagnetic al corpului de armată, subordonat șefului transmisiunilor corpului
de armată G6. Biroul de management al spectrului electromagnetic al corpului de armată
trebuie să aibă acces direct la SCC, care alocă perechile de frecven țe din RRAM. BSM
compară perechile de frecven țe aflate în uz pentru o anumită perioadă de timp, apoi le
introduce în baza de date a softului de management cu specifica ția de a nu fi incluse în seturile
de frecven țe de salt.
Problemele de interferen ță trebuie rezolvate la ni velul e șalonului în cauză. Dacă acest
lucru nu este posibil, aceste probleme vor fi solu ționate la nivelul biroului de management al
spectrului electromagnetic prin:
• solicitarea ajutorului unită ților specializate în determinarea sursei de
interferen ță;
• recomandarea re -poziționării re țelei afectate;
• recomandarea continuării lucrului în re țea în ciuda interferen ței;
• redactarea unor noi planuri de repartizare a frecven țelor.
Personalul biroului de management al spectrului electromagnetic își coordonează
activitatea cu cea a altor categorii de for țe armate care operează în raionul lor de opera ții,
inclusiv în spa țiul aerian. Echipamentele for țelor aeriene, maritime și terestre trebuie incluse
în procesul de planificare pentru a putea controla toate aspectele conceptului de luptă aero –
terestă.
7.2 Responsabilită țile S6
Aria de responsabilitate a S6 a crescut odată cu implementarea sistemelor automatizate
de comandă și control. Sta țiile radio FH reprezintă încă o noutate pe câmpul de luptă.
Software -ul de management implementat în sistemele C2 oferă compartimentului S6 serviciile
necesare pentru managementul în timp real al re țelei și informa țiilor SOI. Ca principal

Rețelele radio de luptă
131
operator al software -ului pentru managementul frecven țelor, S6:
• elaborează și înaintează e șaloanelor superioare informa țiile incluse în baza de
date ini țială SOI pentru a fi revizuite;
• determină, împreună cu S3, structurile re țelelor unită ții;
• coordonează cu comandamentul e șalonului superior și cu comandamentele
unită ților învecina te elaborarea SOI și alocarea variabilelor FH când unitatea
este nevoită să opereze pe alte canale decât cele obi șnuite;
• elaborează schemele de distribuire a resurselor pentru utilizatorii re țelelor
unită ții;
• elaborează planuri de instruire a operatorilor privind procedurile de încărcare
de la distan ță a cheilor de secretizare.
Pentru transportul cheilor de secretizare și a variabilelor COMSEC se pot folosi și
dispozitivele speciale de transport (fillgun) Acestea pot fi încărcate cu date SOI integrale sau
parțiale de la nivelul corp de armată până la nivel pluton. S6 și S3 trebuie să stabilească ce
utilizatori vor primi extrase ale SOI. Acest procedeu se nume ște adaptarea SOI în func ție de
misiunile specifice ale utilizatorilor.
S6 încarcă dispozitivele spec iale de transport doar cu informa țiile necesare,
minimizând consecin țele în cazul compromiterii unui asemenea dispozitiv.
Sistemul de management a frecventelor la nivel brigadă și batalion oferă S6 o metodă
rapidă de elaborare a unor SOI pentru o grupare o perativă. S6 stabile ște ce unită ți au fost
incluse în gruparea operativă din ordinul de opera ții al misiunii. Apoi utilizează softul de
management pentru extragerea indicativelor de apel ale acestor unită ți, pe care le stochează
apoi într -un fi șier separa t.
S6 este responsabil cu controlul și distribuirea variabilelor FH și materialelor SOI. Cu
ajutorul software -ul de management se centralizează această activitate de control și se
simplifică distribuirea informa țiilor către utilizatorii din unitate. S6 va încărca dispozitivele
speciale de transport selectiv, cu date SOI, local și de la distan ță. Deoarece S6 sau
reprezentantul său este principalul operator al softului de management al frecven țelor, de ține
controlul direct asupra informa țiilor încărcate ini țial în fiecare dispozitiv. S6 controlează și
distribuirea SOI, dar și revizuirea datelor SOI la nivelul unită ții sale.
Numărul transmisioni știlor la unită ți de nivel batalion și brigadă a scăzut deoarece
majoritatea echipamentelor sunt acum de ținute și exp loatate de utilizatori. Acest lucru
împovărează și mai mult S6, care trebuie să monitorizeze procedurile de comunica ții la nivelul
unită ții sale. Marea majoritate a echipamentelor de comunica ții nu mai este exploatată de
transmisioni ști. Principalii utiliz atori sunt persoanele încadrate în unită țile combatante,
unită țile de sprijin și unită țile de asigurare cu servicii a trupelor în luptă. Prin urmare este
esențială întocmirea unui plan de instruire eficient. Acest plan de instruire trebuie să garanteze
că utilizatorii echipamentelor de comunica ții sunt familiariza ți cu procedurile de exploatare a
tuturor echipamentelor noi introduse în dotare. Planificarea ini țială trebuie să includă
opera țiile de activare a re țelei și de încărcare de la distan ță a cheilor de criptare, dar și acțiuni
de remediere specifice sta țiilor radio FH.
7.3 AUTOMATIZAREA PROIECTĂRII ȘI

Managementul rețelelor radio tactice
132
MANAGEMENTUL COMSEC
7.3.1 Descrierea sistemului
Sistemele automatizate pentru proiectarea și managementul COMSEC reprezintă sisteme
cu componente hardware și software, proiectate pentru a asista planificatorul comunica țiilor
în proiectarea, elaborarea, generarea, distribuirea și managementul descentralizat și automat a
CEOI/SOI36. Mai mult, aceste sisteme sunt foarte utile în elaborarea, generarea, distribuirea și
managementul variabilelor ECCM37 (măsuri de protec ție împotriva bruiajului) necesare
rețelelor radio.
Sistemul de management poate genera variabile ECCM pentru re țelele radio în fi șiere de
date și formate electronice. Mai mult, sistemul poate elabora SOI în format electronic sau pe
hârtie. Obiectivul este de a utiliza la capacitatea maximă dispozitivele de memorare date (ex.
ANCD38) și eliminarea necesită ții generării SOI tipărite pe hârtie. Sistemul este utilizat pentru
proiectarea, dezvoltarea, generarea și distribuirea SOI -urilor și informa țiilor privind saltul de
frecven ță SINCGARS la nivelurile respective și pentru unită țile subordonate.
Unită țile la nivel brigadă și batalion utilizează sistemul de management pentru
distribuirea selectivă a SOI generate și a datelor de salt de frecven ță pentru re țelele radio la
nivelurile respective și la unită țile subordonate.
Personalul implicat în planificarea transmisiunilor la nivel corp de armată și divizie î și
coordonează activitatea cu sistemului automatizat de m anagement în ceea ce prive ște
proiectarea, elaborarea și generarea SOI și a variabilelor de salt de frecven ță pentru re țelele
radio. Acest lucru va asigura utilizarea la capacitate maximă a sistemelor de comunica ții,
contribuind la îndeplinirea misiunii în condi ții de eficien ță (ex. variabilele de salt pentru
rețelele radio trebuie coordonate pentru a asigura desfă șurarea în bune condi ții a
comunica țiilor cu salt de frecven ță la nivelul tuturor e șaloanelor din cadrul corpului de
armată).
7.3.2 Componentele sistem ului
Sistemul Automatizat de Management (SAM) este destinat descentralizării și
automatizării generării CEOI/SOI. Generarea și distribuirea CEOI/SOI se poate realiza
independent de structurile de securitate. Ca și avantaje ale utilizării unui asemenea sist em
amintim că:
• generează CEOI/SOI pentru o divizie în 2 – 5 ore în timp ce utilizarea unei
structuri specializate de securitate na țională necesită în acela și scop 60 – 90 zile,
iar realizarea manuală a CEOI/SOI durează 3 – 5 zile.
• poate răspunde rapid în caz de compromitere a CEOI/SOI sau la modificări
rapide în ceea ce prive ște structura unită ților.
• poate regenera frecven țe și indicative de apel în 3 – 5 ore (în func ție de mărimea
bazei de date).

36 Communications -Electronics OperationInstructions/Signal O perationInstructions –
instrucțiuni de exploatare a echipamentelor de comunicații și electronice/instrucțiuni de
exploatare a tehnicii de transmisiuni
37 Electronic Counter -Countermeasures – măsuri pentru neutralizarea contraacțiunii
radio
38Automated Net Co ntrol Device – dispozitiv de control automat al rețelei

Rețelele radio de luptă
133
Frecven țele fixe sunt frecven țele alocate de obicei unită ților non -tactice. Valoarea
frecven ței este alocată manual și este unică în re țeaua respectivă. Valoarea frecven ței astfel
alocate nu se va modifica (ex. re țelei MEDEVAC i -a fost alocată frecven ța 34,0000 MHz;
valoarea aceasta nu se va mai modifica și nici nu va mai fi alocată altei re țele). Frecven țele
fixe se utilizează doar în re țelele monocanal.
Frecven țele restric ționate sunt frecven țele care nu pot fi utilizate în anumite re țele din
diferite motive. Valorii frecven ței i se atribuie o restric ție marcată cu ajutorul unei litere și,
dacă unei re țele i -a fost alocată restric ția corespunzătoare acelea și litere, atunci re țelei
respective nu îi va fi alocată respectiva frecven ță.
În mod ideal, frecven țele sunt atribuite într -un mod aleator re țelelor ce trebui e să
recep ționeze pe o altă frecven ță la expirarea unei anumite perioade de timp. Totu și, datorită
cazurilor speciale (ex. MEDEVAC), lipsei de frecven țe disponibile și multitudinii de re țele
necesare, unele re țele trebuie să utilizeze frecven țele în regim partajat sau trebuie să reutilizeze
frecven țele. De asemenea, pentru unele re țele trebuie executată separarea frecven țelor de cele
ale altor re țele pentru a preveni crearea de interferen țe.
La elaborarea bazelor de date pentru generarea CEOI/SOI trebuie a vute în vedere diferite
tipuri de alocări de frecven ță. O re țea poate fi suficient de importantă pentru a justifica
solicitarea unei frecven țe dedicate (ca utilizator unic) pentru uz. Frecven ța respectivă este
unică în întreaga structură și este utilizată doar de re țeaua respectivă pe o anumită perioadă de
timp. Spre deosebire de o frecven ță fixă, frecven ța utilizatorului unic alocată re țelei se
modifică periodic, la expirarea unui anumit interval de timp. Acest tip de alocare este specific
rețelelor de com andă și control.
Dacă numărul re țelelor care necesită frecven țe este mai mare decât numărul de frecven țe
disponibile, se recurge la reutilizarea frecven țelor (utilizator comun). Frecven țe reutilizate
sunt frecven țe utilizate în regim partajat (fără a crea însă interferen țe) de mai multe re țele.
Rețelele sunt incluse în planul de reutilizare a frecven țelor în func ție de următoarele criterii:
puterea de emisie redusă, separare geografică, mascarea oferită de teren și alți factori ce permit
utilizarea aceleia și frecven țe fără a crea interferen țe.
Altă metodă de reducere a numărului de frecven țe necesare este partajarea frecven țelor.
O frecven ță partajată este o frecven ță utilizată de două sau mai multe re țele. Re țelele cărora
le-au fost repartizate frecven țe în regim partajat vor recep ționa aceea și frecven ță pentru un
anumit interval de timp. Re țele care utilizează de obicei frecven țe în regim partajat sunt
rețelele de supraveghere și rețelele serviciului meteorologic.
Un plan de reutilizare a frecven țelor per mite re țelelor să reutilizeze (în regim partajat)
frecven țele atribuite și altor re țele. Această metodă se poate aplica re țelelor care exploatează
stațiile radio la putere redusă de emisie, asigurând comunica ții la distan țe scurte. Re țele cu o
mare separare geografică sau mascarea oferită de teren sunt factori ce permit reutilizarea
frecven țelor. Presupunem că există trei regiuni (zone) separate geografic, fiecare regiune
conținând trei re țele. Dacă re țelele unei regiuni nu pot interfera cu re țelele altei regiuni, atunci
sunt necesare doar trei frecven țe pentru asigurarea comunica țiilor celor nouă re țele. O re țea
din cele trei regiuni geografice poate utiliza aceea și frecven ță pentru o anumită perioadă de
timp fără a cauza probleme. În procesul de gen erare SOI, celor trei re țele din fiecare zonă le
este alocată în mod aleator aceea și frecven ță.
În continuare este prezentată o listă de reguli de care trebuie să se țină seama la elaborarea
unui plan de reutilizare a frecven țelor:
➢ În planurile de reutiliz are frecven țe nu vor fi incluse re țele de retransla ție și nici re țele

Managementul rețelelor radio tactice
134
similare.
➢ Toate re țelele din cadrul aceleia și clase trebuie să prezinte acelea și restric ții.
➢ Clasa cu cel mai mare număr de restric ții va fi clasa 1.
➢ Frecven țele sunt selectate în func ție de restric țiile atribuite re țelelor. Dacă re țelele nu
prezintă restric ții, frecven țele alocate pot fi restric ționate.
➢ Zona care con ține majoritatea re țelelor determină numărul de frecven țe necesare
întregii clase.
➢ Rețelele monocanal necesită o frecven ță pe re țea; de aceea, dacă într -o zonă sunt 20
rețele, întreaga clasă necesită 20 frecven țe.
➢ Rețelele cu salt de frecven ță necesită două frecven țe pe re țea; de aceea, dacă într -o
zonă sunt 20 re țele, întreaga clasă necesită 40 frecven țe.
➢ Toate zonele din cadrul unei clase vor reutiliza acelea și frecven țe.
➢ Planul de reutilizare pentru majoritatea diviziilor for țelor terestre vor con ține o clasă
cu trei la cinci zone.
➢ Elementele de sprijin nemijlocit (direct support – DS) (adică artileria t erestră și
trupele de geniu) trebuie plasate în aceea și zonă ca și brigada sprijinită. (Două re țele
în aceea și zonă nu trebuie să opereze niciodată pe frecven țe identice.)
➢ Elementele de sprijin general (general support – GS) (adică trupele NBC, unită țile de
blindate, MI/CEWI și trupele de transmisiuni) trebuie plasate în zone separate.
➢ Pentru selectarea re țelelor ce vor opera prin reutilizarea frecven țelor se porne ște
întotdeauna de la e șalonul inferior spre cel superior.
7.4 Managementul software
În condi țiile actuale, baza de date a DC este elaborată și administrată la nivel central
(AMMFR39) pentru a se asigura includerea tuturor unită ților subordonate în procesul de
planificare a transmisiunilor. Cu toate că DC se elaborează la cel mai înalt nivel, se bazeaz ă
pe informa țiile furnizate de toate unită țile subordonate. Unită țile subordonate furnizează
eșaloanelor superioare informa țiile solicitate, incluzând particularită țile de organizare și ale
misiunilor ce le îndeplinesc.
• Construirea bazei de date pentru managementul caracteristicilor începe cu elemente
din DC curentă a unită ții. Aceasta e sursa cea mai completă (sau aproape completă)
de informa ții pentru opera țiile în curs de desfă șurare. DC curentă poate fi
actualizată rapid pentru a reflecta cerin țele m isiunii și organizarea unită ții.
• Dacă nu există o DC curentă, BSO, în colaborare cu G3/S3 va stabili structura
rețelelor și compunerea lor. BSO trebuie să consulte și comandan ții, personalul
responsabil cu asigurarea comunica țiilor și alți ofițeri de la brigăzi și batalioane
pentru a ob ține o imagine generală asupra situa ției și pentru a identifica cerin țele
speciale.
• Informa țiile din DC pot fi suplimentate în func ție de modificările survenite în
organizarea for țelor sau de atribuirea de noi sar cini. Varianta DC anterioară trebuia

39AMMFR – AgențiapentruManagementulMilitar al Frecvențelor Radio din
cadrulDirecției de ComunicațiișiInformatică (J6) a Statului Major General din
ArmataRomâniei

Rețelele radio de luptă
135
să utilizeze indicativele de apel și frecven țele de rezervă pentru unită țile ata șate
pentru misiuni specifice. BSO poate să includă acum în baza de date unitatea ata șată
ca și abonat (corespondent). BSO trebuie să revad ă planurile de opera ții pentru
situa ții de urgen ță ale unită ții, pentru a extrage cerin țele speciale care trebuie
prevăzute în DC.
• După ce informa țiile privind re țelele, abona ții și stațiile radio au fost structurate,
BSO înaintează informa țiile sec ției pl anificare a e șalonului superior. Procesul se
repetă până la nivelul șefului transmisiunilor diviziei; aici, toate cerin țele sunt
compilate iar baza de date pentru managementul caracteristicilor radio se introduce
în calculator. Unită țile de la e șaloanele s uperioare urmează aceea și procedură până
la nivelul AMMFR, unde se elaborează baza de date pentru DC.
Sistemele moderne de comunica ții asigură metode u șoare pentru transferul
informa țiilor în format digital sau al codurilor între două dispozitive. DC și seturile de
variabilele nu fac excep ție. Aceste informa ții poate fi transmise prin fir, radio sau pe diferi ți
supor ți utiliza ți pentru transfer de date. Metoda utilizată depinde de timpul la dispozi ție și de
echipamentul disponibil.
• Dacă timpul nu este un factor critic, informa ția poate fi memorată pe o un suport
electromagnetic sau optic și transportată prin curier la unitatea destinatară. Astfel,
există o înregistrare permanentă, iar corectitudinea datelor e garantată. Există însă și
unele dezavantaje:
• e nevoie de o dischetă separată pentru fiecare subordonat;
• se consumă timp cu transportul;
• calculatoarele trebuie să utilizeze acela și tip de supor ți și acela și sistem de operare.
A doua metodă de transferare a informa țiilor între două terminale ale sistemul ui de
management a caracteristicilor radio se poate face printr -o legătură directă de date, de la un
calculator la altul. Legătura poate fi pe canale radio sau prin fir. Conexiunea poate fi
secretizată prin orice dispozitiv de criptare din dotare. Avantaje le transmisiei de date sunt
următoarele:
• Transferul se poate face simultan către mai mul ți abona ți.
• Informa ția se transferă rapid ( timp de ordinul minutelor).
După ce informa țiile DC au fost distribuite diferitelor puncte de comandă, pentru
difuzarea info rmațiilor către abona ții sistemului se folosesc blanchete, fillgun -uri, laptop -uri
sau agende electronice.
Datele DC nu trebuie transmise niciodată pe circuite nesecretizate . Linia poate fi
criptată în grup prin dispozitivele de secretizare ale sistemulu i sau criptată cap la cap prin
dispozitive de secretizare date.
7.5 Sisteme automatizate de proiectare și management
COMSEC
În acest capitol se prezintă sistemul ACMES40utilizat de SUA la nivelul anului 2000,
concentrându -se asupra aspectelor RBECS și integrăr ii acestuia în cadrul ACMES.

40Automated COMSEC Management and Engine ering System

Managementul rețelelor radio tactice
136
7.5.1 Descrierea sistemului
ACMES este un sistem cu componente hardware și software, proiectat pentru a asista
planificatorul comunica țiilor în proiectarea, elaborarea, generarea, distribuirea și
managementul descentralizat și automa t a CEOI/SOI41. Mai mult, ACMES este util în
elaborarea, generarea, distribuirea și managementul variabilelor ECCM42 (măsuri de protec ție
împotriva bruiajului) necesare sistemului SINCGARS43. Por țiunea software a ACMES,
instalată pe o LCU44, constituie RBECS45.
Sistemul RBECS poate genera variabile ECCM pentru SINCGARS în fi șiere de date
și formate electronice. Mai mult, sistemul poate elabora SOI în format electronic sau tipărit
pe hârtie. Obiectivul este de a utiliza la capacitatea maximă dispozitivele de memorare date
(ex. ANCD46) și eliminarea necesită ții generării SOI tipărite pe hârtie (vezi fig. 1).

41 Communications -Electronics OperationInstructions/Signal OperationInstructions –
instrucțiuni de exploatare a echipamentelor de comunicații și electronice/instrucțiuni de
exploatare a tehnicii de transmisiuni
42 Electronic Counter -Countermeasures – măsuri pentru neutralizarea contraacțiunii
radio
43 Single -Channel GroundandAirborne Radio System – sistem radio monocanal
terestru și aeropurtat
44Lightweight Computer Unit
45RevisedBattlefield Electronic Communications -Electronics
OperationInstructionsSystem
46Automated Net Control Device – dispozitiv de control automat al rețelei

Rețelele radio de luptă
137

Fig. 1. SOI tipărite pe hârtie
Utilizarea RBECS ACMES este similară utilizării sistemului care l -a precedat –
BECS47. BECS a fost conceput ini țial pentru asigurarea descentralizată a SOI. For țele Terestre
SUA au înlocuit BECS cu RBECS. Tabelul 1 prezintă func țiile ACMES la diferite niveluri de
comandă, de la teatrul de opera ții la batalion.
Tabelul 1. Func ții ACMES la diferite niveluri de comandă
Niveluri d e
comandă Mediul de stocare Func ția
Teatrul de
opera ții* Disc Generează perechi de chei TRANSEC opera ționale din 30 în 30
zile pentru sta țiile radio SINCGARS OCOM și non -ICOM. J6
(CE) generează cheile TRANSEC pentru instruc ție din 90 în 90
zile.
Corpul de armată Disc Generează CUCP (parolă/răspuns, fum/semnale pirotehnice,
suffix/expander , seturi de salt și CEOI/SOI) la nivel de corp de

47Battlefield Electronic Communications -Electronics OperationInstruction

Managementul rețelelor radio tactice
138
armată. Recep ționează cheile TRANSEC de la teatrul de opera ții.
Divizia Disc/ANCD Generează CEOI/SOI la nivelul divizi ei. Recep ționează cheile
TRANSEC, generează CEOI/SOI, recep ționează parole/răspunsuri,
suffix/expander , fum/semnale pirotehnice și seturi de salt de la
corpul de armată.
Brigada ANCD/disc Recep ționează CEOI/SOI generat și alte informa ții precum seturile
de salt și cheile TRANSEC de la divizie.
Batalionul ANCD/disc/hârtie &
dispozitiv încărcare
variabile ECCM Recep ționează informa ții CEOI/SOI și alte informa ții precum
seturile de salt și cheile TRANSEC de la brigadă.
* În unele situa ții, teatrul de opera ții nu constituie cel mai înalt nivel de comandă. În acest caz, cel mai înalt nivel
de comandă (ex. corpul de armată) va genera cheile TRANSEC.

• Șefii transmisiunilor la nivelurile corp de armată (G -6) și divizie (G -6) (dar și
la nivelul brigăzilor separate) utilizează LCU cu RBECS pentru proiectarea,
dezvoltarea, generarea și distribuirea SOI-urilor și informa țiilor privind saltul
de frecven ță SINCGARS la nivelurile respective și pentru unită țile subordonate.
• Unită țile la niv el brigadă și batalion utilizează LCU cu RBECS pentru
distribuirea selectivă a SOI generate și a datelor de salt de frecven ță pentru
SINCGARS la nivelurile respective și la unită țile subordonate.
• Personalul implicat în planificarea transmisiunilor la nivel corp de armată și
divizie își coordonează activitatea cu ajutorul LCU cu RBECS în ceea ce
prive ște proiectarea, elaborarea și generarea SOI și a variabilelor de salt de
frecven ță pentru SINCGARS. Acest lucru va asigura utilizarea la capacitate
maximă a sistemelor de comunica ții, contribuind la îndeplinirea misiunii în
condi ții de eficien ță (ex. variabilele de salt SINCGARS trebuie coordonate
pentru a asigura desfă șurarea în bune condi ții a comunic ațiilor cu salt de
frecven ță la nivelul tuturor e șaloanelor din cadrul corpului de armată).
• Distribuirea ANCD -urilor este de aproximativ un ANCD la două sta ții radio
SINCGARS; un ANCD la fiecare aeronavă echipată SINCGARS; un ANCD la
fiecare soldat din cad rul trupelor de opera ții speciale. Șefii transmisiunilor
unită ților vor determina distribuirea exactă a ANCD -urilor în cadrul fiecărei
unită ți în func ție de cerin țele opera ționale ale acestora. În general, șefii
transmisiunilor vor dispune de un număr sufi cient de ANCD -uri pentru
managementul cheilor COMSEC, datelor de salt de frecven ță și SOI în condi ții
tactice; NCS -urile vor dispune de cel pu țin un ANCD fiecare; majoritatea
operatorilor din re țea vor utiliza ANCD -ul în regim partajat cu al ți operatori.
• Responsabilitatea COMSEC a comandan ților este prezentată în AR 380 -40
(COMSEC Responsibilities of Commanders ). Autoritatea de control
(ControllingAuthority – CONAUTH) este comandantul care realizează re țeaua
criptografică. Comandan ții diviziilor și eșaloane lor superioare de țin
responsabilită ți CONAUTH. În cadrul diviziilor, brigăzilor și batalioanelor,
comandan ții pot de ține responsabilită ți CONAUTH în func ție de politica
comandamentului și situa ția opera țională.
7.5.2 Componente și capabilită ți
7.5.2.1 Componentele sistemului
Hardware

Rețelele radio de luptă
139
Software -ul RBECS este instalat pe un sistem de calcul ce poate servi drept gazdă a
numeroase pachete software (programe) destinate asigurării utilizatorilor mijloacele necesare
îndeplinirii misiunii (ex. software RBECS pentru generarea și distribuirea informa țiilor SOI
și seturilor de salt de frecven ță pentru sta țiile radio SINCGARS). Cu RBECS se mai utilizează
și un generator de date aleatoare și dispozitivul de control automat al re țelei (Automated Net
Control Device – ANCD). ANCD se mai nume ște și dispozitiv de transfer date (Data Transfer
Device – DTD).
Imprimanta este cu matrice de puncte, cu greutate redusă pentru a putea fi transportată
cu ușurință. Dacă este necesar, SOI se listează pe hârtie cu ajutorul acestei imprimante.
Gener atorul de date aleatoare se utilizează pentru a furniza sistemului datele aleatoare
necesare pentru a permite software -ului RBECS să genereze SOI și sau variabilele TSK48.
Generatorul este un articol controlat criptografic (CryptographicControlled Item – CCI).
Aceste generatoare sunt utilizate doar la anumite e șaloane (corp de armată, divizie, brigadă
independentă).
ANCD este un dispozitiv portabil, compatibil cu calculatorul personal. ANCD poate
recep ționa, memora și transmite informa ții SOI, seturi de salt de frecven ță și chei COMSEC.
Software
Software -ul RBECS are caracter nesecret (marcat cu indica ția For -Official -Use-Only).
Pentru instalare, software -ul RBECS necesită aproximativ 6 MB spa țiu pe hard disk. Fi șierele
de date ale unită ților ce utilizează R BECS necesită un spa țiu suplimentar pe hard disk, spa țiu
ce variază în func ție de mărimea și cerin țele unită ților respective. Software -ul RBECS
funcționează pe orice calculator pe care a fost instalat sistemul de operare DOS v.3.3 sau
oricare versiune ulte rioară. Memoria RAM trebuie astfel configurată, încât să permită RBECS
să genereze SOI -urile și TSK -urile necesare sta țiilor radio SINCGARS în modul salt de
frecven ță. După încheierea procesului de generare date și salvare date generate, memoria
RAM este ștearsă prin utilizarea op țiunii RBECS Zeroize. Acest proces este necesar pentru
îndeplinirea cerin țelor Agen ției Na ționale de Securitate (National Security Agency – NSA).
Software -ul RBECS asigură generarea SOI în formatele specifice For țelor Terestre SUA,
Infanteriei Marine SUA sau for țelor întrunite. Fort Gordon, Georgia, SUA organizează un curs
RBECS. Pentru informa ții suplimentare, consulta ți
http://www.gordon.army.mil/roa/tngsch/ JRBECS \JRBECS.htm
Software -ul RDS49 are caracter nesecret și este instalat în avans pe ANCD -urile
destinate elaborării/preluării de informa ții SOI și seturi de salt de frecven ță pentru sta țiile radio
SINCGARS.
7.5.2.2 Capabilită ți
Calculatorul
Împreună cu RBECS și RDS, LCU asigură utilizatorului posibilitatea generării,
memorării, imprimării și/sau transferării electronice de informa ții SC50 și FH51 și a cheilor
TSK pentru asigurarea protec ției ECCM.
Notă: Generatorul de date aleatoare asigură datele aleatoare necesa re LCU -ului pe care

48TransmissionSecurityKey
49 RBECS Data Transfer Device So ftware
50 Single Channel – monocanal
51FrequencyHopping – salt de frecvență

Managementul rețelelor radio tactice
140
a fost instalat RBECS pentru generarea informa țiilor SOI și cheilor TRANSEC.
LCU este un calculator cu tastatură și monitor LCD. La instalarea calculatorului trebuie
să se țină cont de faptul că are nevoie de spa țiu suplimentar lângă el pentru imprimantă, cabluri
și / sau dispozitive de interfa țare etc.
Pentru exploatarea calculatorului nu sunt necesare utilizarea unor proceduri specifice.
Dacă sursa de alimentare a LCU asigură putere în parametrii acceptabili, cal culatorul poate
opera ca dispozitiv independent. Dacă sursa de alimentare nu furnizează curent în limite
acceptabile, calculatorul va trebui conectat la o sursă alternativă de alimentare. LCU cu
RBECS interfa țează și lucrează unul din cele trei tipuri de i mprimante presetate sau cu
imprimante compatibile Epson și imprimante compatibile Hewlett -Packard Laser Jet.
Imprimanta
Imprimanta LCU este o imprimantă cu matrice de puncte, cu greutate redusă, cu o
viteză de imprimare de 160 caractere pe secundă (CPS) în modul „draft” și 80 CPS în modul
„nearletter quality”. Imprimanta se alimentează de la baterii sau de la sursa de alimentare LCU.
Tipăre ște cu ajutorul unui cartu ș cu bandă (câteva sute de pagini), care se înlocuie ște cu
ușurință. Lungimea liniei imprimantei este de 80 caractere. Imprimanta va accepta hârtii cu
lățimea de 8,5 – 11 in. și i se poate ata șa un dispozitiv de alimentare prin tractare pentru hârtie
tip armonică de 8,5 x 11 in.
ANCD
ANCD este un dispozitiv de memorare, compatibil cu calcu latoarele personale. ANCD
înlocuie ște dispozitivele de tip FILL. Deoarece este programabil, ANCD poate asigura mai
multe capabilită ți.

Fig. 2. ANCD
RDS este un exemplu de aplica ție software pentru ANCD, care asigură mijloacele
pentru îndeplinirea cerin țelor utilizatorilor în ceea ce prive ște sta țiile radio SINCGARS și SOI
generat de RBECS. ANCD va încărca sta țiile radio SINCGARS FH terestre și aeropurtate și
va memora și transfera materialul de codare pentru dispozitivul KY -68. ANCD dispune de
capacitatea de a încărca receptorul GPS AN/PSN11 cu chei COMSEC.
7.5.2.3 RBECS
RBECS este destinat descentralizării și automatizării generării CEOI/SOI. Cu ajutorul
RBECS, generarea și distribuirea CEOI/SOI se poate realiza independent de NSA. RBECS

Rețelele radio de luptă
141
generează CEOI/SOI pentru o divizie în 2 – 5 ore. NSA necesită în acela și scop 60 – 90 zile,
iar realizarea manuală a CEOI/SOI durează 3 – 5 zile. RBECS poate răspunde rapid în caz de
compromitere a CEOI/SOI sau la modificări rapide în ceea ce prive ște structura unită ților.
RBECS poate regenera frecven țe și indicative de apel în 3 – 5 ore (în func ție de mărimea bazei
de date).
7.6 Elaborarea CEOI/SOI
Cu toate că RBECS automatizează procesul de generare, șeful transmisiunilor trebuie
să schi țeze mai întâi etapele CEOI/SOI pe hârtie. Eta pele principale de proiectare și elaborare
a datelor CEOI/SOI sunt:
• căutarea și extragerea datelor din MTOE , unde este reglementată întrebuin țarea
personalului și echipamentelor;
• stabilirea doctrinei ce urmează a fi respectată;
• determinarea inten ției comandantului;
• observarea și identificarea situa ției;
• explicarea restric țiilor;
• stabilirea numărului de re țele și frecven țe necesare (se utilizează CEOI/SOI
curente ca punct de plecare);
• elaborarea MNL52;
• obținerea autoriza țiilor pentru frecven țele radio (r adiofrequencyauthorizations
– RFA);
• elaborarea separationgroupworksheet ;
• stabilirea grupurilor de re țea CEOI/SOI;
• stabilirea sufixelor și listelor ??? (expanderlists);
• stabilirea planului de partajare a frecven țelor;
• stabilirea planului de partajare a indi cativelor de apel și parolelor de apel.
RBECS poate fi utilizat pentru generarea frecven țelor și indicativelor de apel în toate
benzile de frecven ță utilizate în mod curent de personalul militar. Tabelul 2 prezintă benzile
de frecven ță. Toate alocările de frecven ță au la bază frecven țele autorizate pentru structura
respectivă. Frecven țele disponibile sunt indicate în RFA. Etapa ini țială în elaborarea planului
de alocare a frecven țelor constă în identificarea re țelelor unită ții necesare exercitării C2
opera țiilor tactice. După identificarea tuturor re țelelor, cerin țele de frecven ță rezultate sunt
comparate cu numărul de frecven țe disponibile. Pentru mai multe detalii privind alocarea
frecven țelor, vezi FM 24 -2.
Tabelul 2. Benzile de frecven ță
Banda de frecve nță Frecven ța în MHz
LF 0,0001 – 1,9999
HF 2,0000 – 29,9999
VHF -FM 30,000 – 87,975
VHF -AM 108,000 – 151,975
UHF 225,000 – 399,975
EHF/SHF 400,000 – 9999,975

52Master Net List

Managementul rețelelor radio tactice
142

Frecven țele fixe sunt frecven țele alocate de obicei unită ților non -tactice. Valoarea
frecven ței este alocată manual și este unică în re țeaua respectivă. Valoarea frecven ței astfel
alocate nu se va modifica (ex. re țelei MEDEVAC i -a fost alocată frecven ța 34,0000 MHz;
valoarea aceasta nu se va mai modifica și nici nu va mai fi alocată altei rețele). Frecven țele
fixe se utilizează doar în re țelele monocanal.
Frecven țele restric ționate sunt frecven țele ce nu pot fi utilizate în anumite re țele din
diferite motive. Valorii frecven ței i se atribuie o restric ție de literă și, dacă unei re țele i-a fost
alocată aceea și restric ție de literă, atunci re țelei respective nu îi va fi alocată respectiva
frecven ță.
RBECS poate ține seama de 16 restric ții de frecven ță (identificate prin coduri din litere)
pe fiecare bandă de frecven ță. Unei singure litere de restric ție îi pot fi alocate mai multe
frecven țe. RBECS poate ține seama de 16 restric ții de frecven ță (identificate prin coduri din
litere) pe fiecare re țea.
Acelea și restric ții de frecven ță vor fi utilizate mai târziu pentru anumite re țele radio
din master list . La alocarea frecven țelor, re țelele și frecven țele cu aceea și restric ție de literă
nu pot fi cuplate. La alocarea restric țiilor se recurge la logica inversă. De exemplu, litera „A”
poate fi alocată frecven țelor ce nu vor fi utilizate pentru comun icațiile cu aeronavele (restric ție
de re țea). Prin urmare, frecven țele restric ționate „A” nu vor fi alocate re țelelor cu restric ție
„A”. Dacă un manager de spectru RBECS recep ționează RFA, trebuie să le citească și să le
interpreteze, să extragă restric țiile interne și externe de frecven țe, să completeze formularul
de explicare a restric țiilor și să compare restric țiile de frecven ță cu specifica țiile re țelelor când
completează master net list .
În mod ideal, frecven țele sunt atribuite într -un mod aleator re țelelor ce trebuie să
recep ționeze pe o altă frecven ță la expirarea unei anumite perioade de timp. Totu și, datorită
cazurilor speciale (ex. MEDEVAC), lipsei de frecven țe disponibile și multitudinii de re țele
necesare, unele re țele trebuie să utilizeze frec vențele în regim partajat sau trebuie să reutilizeze
frecven țele. De asemenea, pentru unele re țele trebuie executată separarea frecven țelor de cele
ale altor re țele pentru a preveni crearea de interferen țe.
Diferitele tipuri de alocări de frecven ță trebuie avute în vedere la elaborarea bazelor de
date pentru generarea CEOI/SOI:
1. O re țea poate fi suficient de importantă pentru a justifica solicitarea unei frecven țe
dedicate (ca utilizator unic) pentru uz. Frecven ța respectivă este unică în întreaga structură
și este utilizată doar de re țeaua respectivă pe o anumită perioadă de timp. Spre deosebire
de o frecven ță fixă, frecven ța utilizatorului unic alocată re țelei se modifică periodic, la
expirarea unui anumit interval de timp. Acest tip de alocare este specifi c rețelelor de
comandă și control.
2. Dacă numărul re țelelor ce necesită frecven țe este mai mare decât numărul de frecven țe
disponibile, se recurge la reutilizarea frecven țelor (utilizator comun). Frecven țe reutilizate
sunt frecven țe utilizate în regim partaj at (fără a crea însă interferen țe) de mai multe re țele.
Rețelele sunt incluse în planul de reutilizare a frecven țelor în func ție de următoarele
criterii: puterea de emisie redusă, separare geografică, mascarea oferită de teren și alți
factori ce permit uti lizarea aceleia și frecven țe fără a crea interferen țe.
3. Altă metodă de reducere a numărului de frecven țe necesare este partajarea frecven țelor.
O frecven ță partajată este o frecven ță utilizată de două sau mai multe re țele. Re țelele

Rețelele radio de luptă
143
cărora le -au fost repartizate frecven țe în regim partajat vor recep ționa aceea și frecven ță
pentru un anumit interval de timp. Frecven ța poate fi fixă sau discretă. Re țele ce utilizează
de obicei frecven țe în regim partajat sunt re țelele de supraveghere și rețelele serviciul ui
meteorologic.
Un plan de reutilizare a frecven țelor permite re țelelor să reutilizeze (în regim partajat)
frecven țele atribuite și altor re țele. Această metodă se poate aplica re țelelor ce exploatează
stațiile radio la putere redusă de emisie, asigurând comunica ții la distan țe scurte. Re țele cu o
mare separare geografică sau mascarea oferită de teren sunt factori ce permit reutilizarea
frecven țelor. Presupunem că există trei regiuni (zone) separate geografic, fiecare regiune
conținând trei re țele. Dacă re țelele unei regiuni nu pot interfera cu re țelele altei regiuni, atunci
sunt necesare doar trei frecven țe pentru asigurarea comunica țiilor celor nouă re țele. O re țea
din cele trei regiuni geografice poate utiliza aceea și frecven ță pentru o anumită perioadă de
timp fără a cauza probleme. În procesul de generare SOI, celor trei re țele din fiecare zonă le
este alocată în mod aleator aceea și frecven ță.
În continuare este prezentată o listă de reguli de care trebuie să se țină seama la
elaborarea unui plan de reu tilizare frecven țe:
• În planurile de reutilizarea a frecven țelor nu vor fi incluse re țele de retransla ție
sau similare;
• Toate re țelele din cadrul aceleia și clase trebuie să prezinte acelea și restric ții;
• Clasa cu cel mai mare număr de restric ții va fi clasa 1;
• Frecven țele sunt selectate în func ție de restric țiile atribuite re țelelor. Dacă
rețelele nu prezintă restric ții, pot fi restric ționate frecven țele alocate.
Frecven țele alocate nu pot include restric ții incluse în restric țiile re țelelor.
• Zona cu ma joritatea re țelelor determină numărul de frecven țe necesare întregii
clase:
• Rețelele monocanal necesită o frecven ță pe re țea; de aceea, dacă într -o zonă
sunt 20 re țele, întreaga clasă necesită 20 frecven țe.
• Rețelele cu salt de frecven ță necesită două frecven țe pe re țea (manuală și de
contact – cue); de aceea, dacă într -o zonă sunt 20 re țele, întreaga clasă
necesită 40 frecven țe.
• Toate zonele din cadrul nei clase vor reutiliza acelea și frecven țe.
• Planul de reutilizare pentru majoritatea diviziilor for țelor terestre vor con ține o
clasă cu trei la cinci zone.
• Elementele de sprijin nemijlocit (direct support – DS) (adică artileria terestră și
trupele de geniu) trebuie plasate în aceea și zonă ca și brigada sprijinită. (Două
rețele în aceea și zonă nu trebuie să opereze niciodată pe frecven țe identice.)
• Elementele de sprijin general (generalsupport – GS) (adică trupele NBC,
unită țile de blindate, MI/CEWI și trupele de transmisiuni) trebuie plasate în
zone separate.
• Pentru selectarea re țelelor ce vor opera prin reutilizarea frecven țelor se porne ște
întotdeauna de la e șalonul inferior spre cel superior.
Dacă o re țea trebuie să opereze exclusiv în modul monocanal, frecven ța care îi este
repartizată este frecven ța de contact (cue). Dacă o re țea trebuie să opereze exclusiv în modul
salt de frecven ță, rețelei îi este alocată și o frecven ță manuală pe lângă frecven ța de contact.
Frecven ța de contact și frecven ța manuală necesare unei re țele ce operează în modul salt de

Managementul rețelelor radio tactice
144
frecven ță pot fi reutilizate. Totu și, dacă o fre cven ță este alocată ca frecven ță de contact,
aceasta nu poate fi reutilizată ca frecven ță manuală. Deoarece o re țea cu salt de frecven ță
necesită două frecven țe fixe, numărul de frecven țe dintr -un plan de reutilizare a frecven țelor
SINCGARS este dublu. În banda FM există un număr maxim de 2320 frecven țe.
Master List a re țelei este utilizată pentru introducerea numelui/descrierii,
identificatorului re țelei, codului organiza țional, restric țiilor, tipului de frecven țe, regimului de
putere, clasei de reutilizar e, zonei de reutilizare și cerin țelor „callword/ color word ” (cuvânt de
apel con ținut în instruc țiunile de salt/???). Tabelul 3 cuprinde o descriere a fiecărei intrări în
Master Net List.
Tabelul 3. Descrierea Master net List
Net Number (număr re țea) NET NU M este prima coloană a matricei. Numărul cre ște în ordine secven țială
pe măsură ce parcurge ți lista. Acest număr este utilizat ca număr de referin ță
pentru fiecare din re țele la introducerea grupurilor de re țea, grupurilor de
separare, planului de partajare a indicativelor de apel (CallSignSharing Plan) și
planului de partajare a frecven țelor. Aceste re țele pot fi introduse în func ție de
eșalonul de comandă (corp de armată, divizie, brigadă etc.).
Net Name/De scription
(numele/descrierea re țelei) Această coloană este întrebuin țată pentru introducerea unei scurte descrieri a
rețelei, descriere ce va fi inclusă apoi și în SOI (ex. 1st BDE CMD). În baza de
date RBECS pot fi introduse până la 9999 nume de re țea, fi ecare nume putând
avea o lungime maximă de 16 caractere. Numele re țelei poate fi alcătuit din
următoarele caractere: literele a – z, cifrele 0 – 9 și semnele & , – /. Lăsa ți linii
libere pentru a putea insera unită ți suplimentare, dacă va fi cazul.
Net I D (identificatorul
rețelei) Net ID este utilizat pentru introducerea unui număr alcătuit din trei cifre (000 –
999) ce va fi utilizat ca identificator de re țea pentru sta țiile radio SINCGARS (în
modul salt de frecven ță). Desemnează frecven ța în cadrul setu lui de salt de la
care începe saltul de frecven ță. Se recomandă păstrarea unor identificatori de
rețea de rezervă. Urmează o sugestie de rezervare a Net ID:
000 – 099 pentru nivelul corp de armată/for țe întrunite;
100 – 299 pentru nivelul corp de armată/ca tegorie de for țe armate;
300 – 999 pentru nivelurile divizie și eșaloanele de comandă subordonate.
CallSign* (indicativ de
apel) În coloana CallSign se specifică prin ‚yes’ sau ‚no’ (‚da’ sau ‚nu’) dacă re țeaua
va primi un indicativ de apel. Indicativul de apel este o combina ție de trei
caractere (literă -cifră-literă) utilizată pentru identificarea unui comandament,
unei unită ți sau element de activitate în scopul stabilirii și desfă șurării
comunica țiilor. Indicative de apel se vor aloca tuturor unită ților și rețelelor cu
excep ția anumitor re țele administrative (ex. MEDEVAC).
Organization Code (cod
organiza țional) Coloana Organization Code (OC) este utilizată pentru identificarea grupurilor de
rețele din cadrul structurii organiza ționale sau pentru ide ntificarea e șaloanelor
aparținând altor structuri organiza ționale. OC va permite reutilizarea Net ID. OC
oferă posibilitatea identificării grupărilor de re țele în cadrul unei baze de date,
facilitate utilă în manipularea bazelor de date (ex. contopirea inf orma țiilor
conținute în baze de date diferite). Într -o bază de date RBECS pot fi utilizate
maxim nouă (1 – 9) coduri organiza ționale.
Restrictions (restric ții) Coloana Restrictions este utilizată pentru introducerea codurilor de restric ție ce
au fost apli cate re țelei. O anumită re țea poate prezenta maxim 16 restric ții.
Aceste restric ții sunt identificate cu literele A – P. Fiecare literă identifică în ce
constă restric ția respectivă. De exemplu, ‚A’ poate indica faptul că o re țea trebuie
să fie capabilă să comunice cu aeronave, ceea ce presupune alocarea de frecven țe
ce permit acest lucru. Utilizarea codurilor de restric ție poate influen ța procesul de
alocare a frecven țelor.
Frequency Band (banda de
frecven ță) Coloana FREQ este folosită pentru introducerea benzii de frecven ță ce va fi
utilizată de o anumită re țea. Se specifică banda cu ajutorul literelor L (LF), H
(HF), A (AM), U(UHF) sau E (SHF/EHF). Poate fi introdusă și litera N (no
frequency). Dacă este necesară o frecven ță fixă, introduce ți valoarea frecven ței în

Rețelele radio de luptă
145
MHz. Valoarea frecven ței fixe trebuie introdusă în banda de frecven ță
corespunzătoare dacă aceasta nu a fost identificată (dacă s -a introdus litera ‚N’).
Power Level (nivelul de
putere) Coloana PW este utilizată în procesul de alocare a frec vențelor pentru a se
asigura că frecven ța atribuită corespunde codului ce identifică nivelul de putere
stabilit.
1 pentru nivelul de putere ‚VeryHigh’ (foarte ridicat);
2 pentru nivelul de putere „High” (ridicat);
3 pentru nivelul de putere ‚Medium’ (mediu );
4 pentru nivelul de putere ‚Low’ (redus).
ReuseClass (clasa de
reutilizare) Coloana REUSE CL specifică numărul ce poate fi alocat re țelei în cadrul unui
plan de reutilizare. O clasă este o grupare de până la 30 zone. Cerin ța totală de
frecven țe pentru o clasă corespunde numărului de re țele din cea mai întinsă zonă.
Clasei îi poate fi alocat un număr între 1 și 20. Toate re țelele din cadrul unei
clase trebuie să prezinte acelea și cerin țe de putere și acelea și restric ții. Trebuie să
specifica ți o zonă la introducerea unei clase.
Reuse Zone (zona de
reutilizare) Coloana REUSE ZN specifică numărul zonei ce poate fi alocat unei re țele în
cadrul unui plan de reutilizare a frecven țelor. O zonă reprezintă o grupare de
rețele pentru care o anumită frecven ță nu p oate fi alocată de două ori în acela și
interval de timp. Fiecare zonă poate con ține 200 re țele. Zona va fi identificată cu
un număr între 1 și 30.
Call Word (cuvânt de apel
conținut în instruc țiunea de
salt) Coloana CW: introduce ți ‚15’ pentru un CW din 15 litere, ‚5’ pentru un CW cu 5
litere, ‚U’ pentru un CW definit de utilizator sau ‚N’ dacă nu se dore ște utilizarea
CW; se introduce un CW fix (alocat pe întreaga durată a opera țiilor) pentru
fiecare re țea sau un C pentru un color word .
* Coloana CallSi gn poate fi utilizată și pentru identificarea re țelelor satelit ale unită ților participante
(participating units – PU) prin introducerea literei ‚P’ în coloană. Apoi poate fi generat un număr PU satelit
pentru respectivele re țele. Pentru identificarea aces tui tip de re țele nu vor fi utilizate alte coloane în afară de Net
Name/Description șiCallSign (‚P’).

Un plan de separare asigură area frecven țelor între re țele. Planul de separare se
întrebuin țează când se operează în două sau mai multe re țele într -o autospecială de comunica ții
sau în apropierea altor re țele sau când sta țiile radio se interferează reciproc. Obiectivul
planului de separare este de a permite acestor re țele să comunice simultan fără a cauza
interferen țe reciproce. Cerin țele de separare în a locarea frecven țelor includ amplasarea în
aceea și zonă, retransmisia și alte re țele (re țele alternative).
Un plan de separare asigură separarea pentru maxim 999 grupuri. Fiecare grup poate
conține până la 12 re țele (una de bază și alte 11). Pentru toate re țelele din grup se alege o
frecven ță dorită și o valoare de separare frecven ță. Vezi TM -11-7021 -263-13&P pentru detalii
privind elaborarea unui plan de separare. Înainte de întocmirea unui plan de separare trebuie
luați în considerare următoarele aspecte:
• stabilirea dacă există suficiente frecven țe disponibile pentru a permite elaborarea unui
plan de separare;
• stabilirea frecven țelor dorite și separării necesare de frecven ță;
• stabilirea dacă re țelele incluse în planul de separare sunt incluse și într -un pla n de
reutilizare;
• stabilirea dacă problema separării frecven țelor poate fi rezolvată și prin alte mijloace
(mascare oferită de teren, schimbarea pozi ției antenelor sau utilizarea unui nivel mai
redus de putere).
8-33. Dacă transmi țătoarele FM ce operează pe diferite frecven țe sunt situate în acela și
loc, este pu țin probabil să apară probleme datorită interferen țelor. Pentru reducerea eficientă

Managementul rețelelor radio tactice
146
a problemelor de interferen ță, software -ul utilizat recurge la următoarele reglementări:
• frecven țele nu sunt aloca te cu un factor de separare de exact 5,750 sau 23,000 MHz
între re țelele situate în aceea și zonă;
• frecven țele de ordinul celei de -a doua armonici nu sunt alocate (ex. setarea
frecven țelor la 30,000, 32,000 și 35,000 MHz va interfera probabil cu setarea
frecven țelor pe 60,000, 65.300 și 70,000 MHz).
8-34. Se utilizează o foaie de lucru pentru organizarea grupurilor de re țele din „master
net file” în grupuri de operare. În mod tipic, grupurile de re țele sunt create pentru e șaloanele
de comandă și pentru batal ioane sau elemente de mărime comparabilă. Această foaie de lucru
constituie punctul de plecare pentru generarea paginilor de extrase și de către RBECS. Pe foaia
de lucru, software -ul RBECS va utiliza „Net Group Number” pentru identificarea fiecărui
grup de rețea în locul specificării de fiecare dată a numelui re țelei. „Net Group Name” are o
lungime maximă de 20 caractere și oferă o scurtă descriere a re țelei. „Net Type” se referă la
formatarea CEOI/SOI. (adică 1 = formatul standard (for țele terestre)); 2 = formatul USMC
(indicative de apel/unită ți); 3 = format USMC (re țele/frecven țe); 4 = format specific for țelor
întrunite; 5 = Air Kneepad . Numărul articolului (item number) este utilizat pentru identificarea
grupurilor de re țele în CEOI/SOI final.
8-35. Pot fi create până la 999 grupuri de re țele. Re țelele sunt int5roduse într -un grup
de re țea utilizând NET NUM (Net Number). Aceste NET NUM -urile sunt introduse într -un
tabel. Într -un grup de re țele pot fi introduse maxim 52 re țele (104 re țele în tipul de grup de
rețele airkneepad ); acesta devine apoi extrasul CEOI/SOI (după ce frecven țele și indicativele
de apel au fost alocate re țelelor). Ultima pozi ție a grupului de re țele este de obicei rezervată
rețelelor administrative. În timpul generării indicativelor de apel, RBECS încearcă să atribuie
ultima literă ca unică; acest lucru se aplică doar primelor 26 re țele care au solicitat indicativ
de apel cu ultima literă unică. Fiecare re țea care formulează această cerin ță va fi marcată cu
un „Y” când este introdusă în tr-un grup de re țele. La introducerea grupurilor de re țele în
RBECS, este disponibilă op țiunea „AllNetsAssigned”. Această op țiune creează o listă a
rețelelor ce nu au fost incluse în vreun grup de re țele.
8-36. Un sufix este un număr alcătuit din două cifr e; se utilizează împreună cu un
indicativ de apel pentru indicarea unei anumite pozi ții, misiuni sau func ții specifice unei re țele.
Un expansor (expander ) este o singură literă utilizată împreună cu un indicativ de apel/sufix
pentru identificarea unui anum it element cu privire la pozi ția, misiunea sau func ția indicată de
sufix. Listele cu sufixe șiexpansoare nu sunt liste prestabilire, comune tuturor structurilor
organiza ționale, ci variază în func ție de cerin țele specifice ale structurii în cauză. Totu și, la
nivelul unei anumite structuri, toate e șaloanele vor utiliza acelea și sufixe și expansoare.
RBECS alocă în mod aleator și simultan sufixele și expansoarele pentru fiecare interval de
timp prevăzut.
8-37. Expansoarele pot avea mai mult de o singură sem nifica ție și sunt prezentate de
regulă în ordine alfabetică sau prima date cele mai des utilizate, apoi restul în ordine alfabetică.
Se recomandă păstrarea unor pozi ții de rezervă la elaborarea listei. Max. 26 (A – Z) descrieri
de expansoare pot fi con ținute într -o listă de expansoare. O listă necompletată de expansoare
este prezentată în TM 11 -7021 -263-13&P. Pentru crearea listei de expansoare:
• Identifica ți cerin țele existente.
• Elabora ți o descriere de până la 20 caractere alfa/numerice pentru fiecare
cerință.

Rețelele radio de luptă
147
8-38. RBECS permite utilizatorului să aloce numere multiple de re țea într -un grup de
partajare a frecven țelor. Tuturor re țelelor din acela și grup de partajare a frecven țelor se alocă
aceea și frecven ță într -un anumit interval de timp. Pot fi create până la 999 grupuri de partajare
a frecven țelor în cadrul planului de partajare a frecven țelor. Utiliza ți NET NUM pentru Master
Net List pentru introducerea re țelei. Într -un grup pot fi incluse max. 9999 re țele (toate re țelele
din Master Net List).
8-39. T uturor re țelelor din cadrul unui grup de partajare (callsign or
callwordsharegroup) le va fi alocat acela și indicativ de apel sau cuvânt de apel con ținut în
instruc țiunea de salt pentru o anumită perioadă de timp. Utiliza ți NET NUM pentru
introducerea unei rețele în grup. Într -un plan de partajare indicative de apel sau cuvinte de apel
pot fi introduse până la 999 grupuri de partajare. Nu există nici o limită privind numărul de
rețele ce pot fi incluse într -un astfel de grup. Pentru fiecare indicativ de ape l și cuvânt de apel
trebuie creat un grup de partajare separat. De obicei, dacă re țelele au acela și indicativ de apel,
vor avea și acela și cuvânt de apel.
8-40. Sec ția transmisiuni este responsabilă cu identificarea cerin țelor de constituire a
loadsets pentru sta țiile radio SINCGARS utilizate în cadrul structurii proprii. Aceste loadsets ,
odată definite, sunt apoi constituite prin intermediul software -ului RBECS, salvate în fi șiere
și distribuite unită ților subordonate sau altor elemente care continuă dist ribuirea acestora, în
final fiind întrebuin țate de utilizatorii SINCGARS. Constituirea loadsets SINCGARS este
definită de utilizatorul sta ției radio SINCGARS și se bazează în special pe identificarea
rețelelor SINCGARS pe care utilizatorul trebuie să le ac ceseze/monitorizeze.
8-41. De exemplu, comandantul unui batalion de infanterie este, de regulă, membru în
mai multe re țele SINCGARS ce operează în modul salt de frecven ță. Există posibilitatea ca
una din sta țiile radio SINCGARS ale comandantului să fie pro gramată pentru accesarea re țelei
comandamentului brigăzii, re țelei opera ționale a brigăzii, re țelei comandamentului
batalionului, re țelei opera ționale a batalionului și rețelei de retransmitere a brigăzii. În mod
normal, operatorii radio vor încărca în toate cele șase canale presetate ale sta țiilor radio
SINCGARS NetID -urile și TEKS. Dacă apare cerin ța reconfigurării sta țiilor radio la distan ță
prin canal radio (OTAR), toate stațiile radio implicate în această procedură trebuie să încarce
o KEK (memorată în ANCD) în canalul 6 al sta ției radio SINCGARS corespunzătoare,
împreună cu NetID -ul corespunzător. Loadset pentru sta ția radio SINCGARS a
comandantului mai sus amintit ar f i constituit precum în tabelul 8 -4.
Tabelul 8 -4. Model loadset
Canal radio
SINCGARS Nivel
generare
set de salt Nume re țea Rețea Nr.
identificare
TRANSEC Nume cheie
TRANSEC Nume cheie
TEL/KEK
1 1 1-27 IN BN
CMD 410 1 TSK-52.A TEK -52.A
2 1 FIRE Support 511 1 TSK-52.A TEK -52.A
3 1 2-27 IN BN
CMD 442 1 TSK-52.A TEK -52.A
4 1 2nd BDE CMD 401 1 TSK-52.A TEK -52.A
5 1 1-45 AVN CMD 933 1 TSK-52.A TEK -52.A
6a 1 1-27 IN BN
OPS/INT 406 1 TSK-52.A TEK -52.A
Notă: Pentru opera țiile OTAR, în canalul 6 al sta ției radio SINCGARS trebuie încărcată o KEK
(keyencryptionkey).
8-42. Actualizarea loadset este realizată de personalul de transmisiuni ci

Managementul rețelelor radio tactice
148
responsabilită ți în acest sens cu ajutorul RBECS și software -ului RDS. Datele loadset sunt
actualizate cu date privind noile chei de criptare atunci când este cazul (înainte de expirarea
cheilor curente), salvate în fi șiere și apoi distribuite utilizatorilor (ex. prin ANCD), astfel încât
cheile de criptare să fie disponibile atunci când trebuie schimbate. Mai mult, personalul de
transmisiuni trebuie să dispună de mai multe seturi de loadsets cu chei asociate deja constituite
și distribuite (sau pregătite pentru a putea fi distribuite urgent) pentru cazul în care este
necesară schimbarea urgentă a cheilor de criptare (ex. în cazul compromiterii lor).
8-43. Revizuirea/crearea loadset . Loadsets existente trebuie revizuite când com punerea
unită ții se modifică (ex. în caz de transfer sau ata șare unită ți). Mai mult, poate exista cerin ța
creării unor noi loadsets (ex. dacă se constituie o nouă mare unitate operativă).
8-44. Documentul de referin ță pentru sistemul RBECS/RDS este TM 11 -7010-263-
13&P; manualul este alcătuit din trei volume și include procedurile de operare software RDS
și RBECS.
7.6.1 Managementul software
8-45. Software -ul RBECS este gestionat de Biroul gestionarului de programe/Office of
the Program Manager (OPM) sin cadrul si stemul de comunica ții zonale tactice întrunite
(JointTacticalArea Communications System – JTACS), Fort Monmouth, New Jersey 07703 –
5506. Cererile de distribuire software RBECS și orice sugestii privind modificarea software –
ului RDS vor fi dirijate structuri i mai sus men ționate.

Rețelele radio de luptă
149
Cap. 8. Responsabilită ți și activită ți în timpul
pregătirii, instalării și operării re țelelor radio
8.1 Pe timpul pregătirii, înaintea începerii opera ției (cu
24 sau 48 ore înaintea opera ției):
8.1.1 Șeful comunica țiilor și informaticii
• Urmăre ște ca t oți abona ții rețelelor să dispună de o referin ță de timp cu o precizie de
±1 secundă, rela ționată la o sursă standard fixă.
• Verifică dacă toate DC -urile pot fi citite.
• Asigură intrări de date corespunzătoare pentru generarea, încărcarea variabilelor de
salt și etichetarea fillgun -urilor.
• Încurajează utilizarea procedurilor adecvate de păstrare a secretului.
• Asigură -te că sta țiile de control cunosc care seturi interzise sunt folosite de fiecare
rețea de sub controlul său.
8.1.2 Opera ții pentru sta ția de control a sistemului
• Asigură -te că dispui de caracteristicile re țelei (pe blanchetă, fillgun sau supor ți
electromagnetici sau optici) și de posibilită ți de încărcare a acestora în sta ții.
• Asigură -te că dispozitivul fillgun că toate sta țiile din re țea au baterii de menținere noi,
în parametrii și montate corect.
• Asigură -te că ofi țerul cu transmisiunile a pus la dispozi ție o listă cu to ți identificatorii
de re țea și cu seturile interzise comune necesare pentru operarea re țelei tale. Mai
asigură -te că datele din dispo zițiunea de comunica ții sunt corect memorate și ușor
accesibile, fiind cele corespunzătoare perioadei.
• Asigură -te că de ții o cheie corectă de salt.
• Desemnează o sta ție de control (NCS) alternativă, asigură -te că își cunoa ște
atribu țiunile și responsabilită țile pentru a răspunde pe frecven ța de apel, pentru
identificarea corespunzătoare a sta țiilor ce solicită acces și că poate executa un transfer
de date OTAR. Transferă -i aceste func țiuni deoarece NCS nu au nevoie să părăsească
rețeaua și să o lase nesuprav egheată.
• Ia legătura cu depanatorul tău pentru a te asigura că sta țiile se vor reîntoarce de la
reparat având toate variabilele de lucru corect încărcate. (cheie de criptare, identificator
de re țea, set interzis și stație de control curentă a re țelei).
• Coordonează planul de realizare a ini țializării re țelei și orarul de activare folosind
transmisia OTAR (EFR) în START RECE într -o zonă restrânsă, sau în zone în care
vizibilitatea e foarte bună, to ți membrii re țelei fiind prezen ți la acela și intervale de t imp.
Folose ște puterea redusă ori de câte ori e posibil pentru activarea re țelei și ține cont că
zona fizică de control pentru o secven ță START RECE pe acest regim de putere este
de 1 km. Puterea medie extinde zona până la 4 km, iar puterea maximă până la 16 km;
folosirea amplificatoarelor suplimentare de putere, extinde zone până la 35 km, în
funcție de înăl țimea antenei receptorului. Considera ți că ave ți Emi țătorul /Receptorul
trecut printr -o zonă comună de utilizatori, care pot fi asigura ți cu caracteris tici printr -o

Managementul rețelelor radio tactice
150
conexiune pe cablu coaxial la sta ția de control și apoi sunt returnate spre vehicule în
stare de pregătire pentru lucru. Acest bun elimină nevoia de START RECE rapid și
elimină dificultă țile de comunica ții în cazul în care nu există contact v izual.
• Planifică achizi ționarea unui set de salt alternativ presetat, folosind re țelele de salt
existente și transmisiile tip OTAR de la e șaloanele superioare. Aminte ște-ți că o
procedură OTAR într -o rețea de salt activă e mai pu țin vulnerabilă la interceptare din
punct de vedere al asigurării secretului ac țiunilor și de asemenea, e mai pu țin
detectabilă prin goniometrie.
• Obține variabila timp de la ofi țerul cu transmisiunile și asigură -te că această variabilă
a fost transferată în sta ții cu o eroar e de ± 1 secundă.
8.1.3 Opera ții de retransla ție / retransmitere
8.1.3.1 Înainte de începerea opera ției:
• Urmăre ște ca DC să includă identificatorii de re țea, frecven țele manuale și de pentru
retransla ție.
• Coordonează sta ția de control și asigură -te că ai în țeles respons abilită țile pentru a
răspunde pe frecven ța de referin ță pe ramura de retransla ție.
• Asigură -te că autentificările și procedurile OTAR au fost în țelese corect.
8.1.3.2 Pregătirea sta ției pentru activarea re țelei:
• Verifică dacă sta ția ta a fost zeroizată pentru elimi narea tuturor variabilelor vechi înainte
de încărcarea variabilelor noi.
• Verifică dacă sta ția ta este gata să recep ționeze primul START RECE (frecven ța manuală
programată, comutatorul de func ții pe LD, comutatorul presetărilor pe MANUAL iar
modul de lucru – salt de frecven ță).
• Respectă toate instruc țiunile sta ției principale pe durata activării re țelei.
• Urmăre ște ambele ramuri de salt: dacă sunt ini țializate ambele sta ții, verifică următoarele
căi ocolitoare.
• Verifică dacă prima legătură este în salt de frecven ță și a doua este în salt / master, după
executarea transferului OTAR de la o sta ție aflată în zona de telecomandă.
• Menține sta țiile în regim de lucru cu atenuator de zgomot (SQ ON) și intră în regim de
retransmitere doar când NCS solită acest lucru .
8.2 Pe timpul i nstal ării rețelelor radio
8.2.1 Opera ții realizate de NCS
8.2.1.1 Inițializarea re țelei – ( 4 la 6 ore înainte)
• Verifică toate sta țiile, să fie complet zeroizate (fără chei, identificatorii de re țea, seturi
interzise, variabile timp) înainte de a încerca în cărcarea noilor parametri. Aceia și
procedură trebuie să fie folosită pentru sta ția de control alternativă și pentru to ți ceilal ți
membri ai re țelei.
• Încarcă toate variabilele de re țea (în prima etapă) și stabile ște legătura cu sta ția de
control alternati vă pentru re țeaua ta, înaintea încărcării variabilelor pentru re țelele
alternative. Scopul este de a asigura încărcarea corectă a datelor Verifică dacă toate
prestările sunt conforme dispozi țiunii curente.

Rețelele radio de luptă
151
• Reaminte ște-ți să-ți programezi la sta ție frecven țele manuală și de apel pentru situa ția
în care sta ția va lucra în regim pe frecven ță fixă. Introdu identificatorul corect de re țea
folosind procedurile de lucru la tastatură cu sta ția în salt de frecven ță cu sta ția Master .
• Asigură -te că sunt încărcate toate seturile interzise comune definite de ofi țerul cu
transmisiunile pentru operarea re țelei tale.
• Asigură fillgun -uri pentru fiecare membru al re țelei. Asigură -te că toate sta țiile
coresponden ților sunt încărcate cu cheia de salt corespunzătoare. Pe cât posibil,
încarcă seturile interzise în acela și timp în care se încarcă cheia de salt. Instruie ște
membrii re țelei să introducă frecven ța manuală la fiecare sta ție.
• Dacă sta ția de control e instalată pe autovehiculul tău sau în adăpostul tău, folose ște
prestările deschise pe sta ția ta pentru alte re țele pentru a servi ca și copie de siguran ță
pentru variabilele se salt în re țeaua de bază.
8.2.1.2 Activarea re țelei
• La termenul stabilit pentru activare, apelează abona ții rețelei și avertizează -i să fie
gata pentru o transmisie OTAR. Selectează din memoria sta ției datele necesare și
introdu -le pe canalul manual. Pentru minimizarea posibilită ților de interceptare
transmisia trebuie efectuată în regimul de putere minimă. Aminte ște-ți procedurile
corespunzătoare pentru păstrarea secretului ac țiunilor (OPSEC), solicită încă o
transmisie OTAR (ERF) și că procedura inclusă în START RECE – OTAR (ERF)
duce la cre șterea vulnerabilită ții rețele tale.
• După efectuarea transmisiei OTAR, ajută coresponden ții din re țea să introducă
(memoreze) variabilele și readu comutatorul de func ții într -o treaptă de volum cu
squelch.
• Alocă timp suficient pentru memorarea variabilelor, apoi fă un apel re țelei pe canalul
manual, solicitând membrilor identificarea după numere.
• După verificare cere ab onaților să selecteze modul salt de frecven ță pe setul presetat
pentru re țea și să aștepte apel pentru o re țea în salt.
• Apelează re țeaua în salt de frecven ță și solicită membrilor re țelei să se identifice prin
număr. Aceasta va permite verificarea variabil elor de salt și a variabilei timp
programată.
• Dacă dispui de o altă sta ție pe acela și vehicul (în aceea și zonă), folose ște rețelele
deschise de pe acestea ca și cele de legătură ocolitoare pentru verificarea legăturilor.
• Transmite prin OTAR to ți identificatorii de re țea solicita ți de abona ții rețelei tale prin
legăturile în salt de frecven ță existente și verifică legăturile. Această metodă este o
cale bună de a păstra secretul comunica țiilor, deoarece comunica țiile în salt sunt mai
puțin vulnerabi le.
• Solicită sta ției alternative de control să urmărească to ți membrii re țelei care nu au
recep ționat STARTUL RECE ini țial (transmisia OTAR ini țială) să reia procedura de
activare a re țelei o singură dată.
• Instruie ște toți membrii re țelei asupra regimului de putere necesar pe durata misiunii.
• Asigură -te că numai sta ția ta e sta ție master. Celelalte sta ții trebuie să fie în modul
salt de frecven ță.
1. După deschiderea re țelei transmite prin OTAR noile variabile: folose ște o procedură
adecvată păstrării secretul ui opera țiunii și transmite (OTAR) variabilele pentru re țeaua ta

Managementul rețelelor radio tactice
152
folosind o altă re țea de salt activă; procedeul e opus STARTULUI RECE. Aminte ște-ți că
lucrul în salt de frecven ță e mult mai pu țin vulnerabil fa ță de goniometrare și bruiaj decât alte
moduri de lucru.
2. După deschiderea re țelei: Sta ția principală și cea alternativă trebuie să reducă timpul pe
emisie, păstrând însă cea mai bună referin ță de timp și păstrând decalajele de timp în re țea cât
mai stabile posibil. Erorile de timp se acumulează mai repede în sta ții oprite.
8.2.2 Opera ții realizate de opera torii radio
1. Urmăre ște ca sta ția ta să fie pregătită pentru folosire la termenul ordonat de sta ția de control
a sistemului pentru a primi transmisiile prin OTAR.
• Comutatorul de func ții trebuie să fie pe pozi ția LD.
• Comutatorul presetărilor trebuie să fie pe pozi ția MAN.
• Comutatorul modului de lucru trebuie să fie în pozi ția “salt de frecven ță”.
• Regimul de putere trebuie ales pe cea mai joasă treaptă (LO). Se va modifica
doar la ordinul sta ției principale.
• Cheile de salt, seturile interzise, ultimii doi digi ți JD, seturile de salt,
identificatorii de re țea se încarcă anterior STARTULUI RECE.
2. Aminte ște-ți că sta ția nu păstrează timpul corect la oprire pentru o perioadă de timp mai
mare de 24 ore. Pentru a reintra în re țea, operatorul trebuie să șteargă toate referin țele de timp
din sta ție folosind tastele TIME și CLEAR . Pe frecven țele de apel și manuală se cere
comunicarea parametrilor de lucru prin OTAR (ERF). E șecul de ștergere a vechilor referin țe
de timp înainte de efectuarea transferului OTAR poate duce la o actualizare eronată a variabilei
timp.
3. Aminte ște-ți că ceasul intern al sta ției are erori pe măsură ce sistemul func ționează. Sta ția
poate corecta aceste erori în baza infor mației recep ționate iar decalaje de ±3 secunde între
rețele diferite (la aceea și stație) nu sunt neobi șnuite. Minimizează aceste erori de timp prin
păstrarea sta ției în func țiune cât mai mult posibil, deoarece erorile se acumulează rapid la
deconectare.
4. Verifică legătura cu NCS pe toate pozi țiile presetate, cel pu țin odată la 24 ore și solicită o
reactualizare a variabilelor prin proceduri de intrare întârziată. Acest lucru va păstra
sincronizarea ceasului sta ției tale cu re țeaua și anulează acumulările graduale de erori.
Aminte ște-ți că o sta ție care lucrează în salt / master nu poate executa intrarea întârziată; totu
și, o cerere de intrare întârziată poate fi executată numai în salt de frecven ță.
8.3 Îndatoririle personalului care răs punde de
realizarea și men ținerea legăturii prin mijloace radio
Executarea serviciului la sta ția radio consti tuie misiune de luptă. Ea cere din partea
persona lului însu șirea și aplicarea întocmai a regulilor de ex ploatare prevăzute în prezentele
instruc țiuni, o înaltă vigilen ță, ini țiativă și cunoa șterea temeinică a sta ției radio la care se
lucrează.
Este interzisă numirea în serviciu la sta ția radio a militarilor care nu au depus
jurământul militar, care nu și-au însu șit aplicarea corectă a regulilor d e exploatare.

Rețelele radio de luptă
153
Personalul de serviciu nu are voie să părăsească sta ția radio fără aprobarea șefului
nemijlocit și nu poate folosi alte caracteristici de lucru decât cele repar tizate în acest scop.
Personalul aflat în serviciu la sta ție răspunde de: men ținerea neîntreruptă a legăturii,
întreținerea apa raturii, recep ția și transmiterea la timp a radiogramelor și semnalelor,
expedierea lor la destina ție, păstrarea și completarea corectă a documentelor existente la sta ție.
Personalul de serviciu la sta ție este obligat să res pecte măsurile de protec ție a legăturii
în scopul îngreuierii cercetării radio de către inamic. La primirea semnalului de interdic ție
radio, el este obligat să întrerupă imediat transmiterea, să asigure recep ția și să raporteze
șefului nemi jlocit despre aceasta.
8.3.1 Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmisiuni pentru comunica țiile
radio
Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmi siuni pentru transmisiunile radio se nume ște
din r ândul. ofi țerilor și subofi țerilor din subunită țile radio. El se subordonează ofi țerului de
serviciu pe transmi siuni și răspunde de calitatea și oportunitatea legă turii prin mijloace radio
realizate în cadrul centrului de transmisiuni.
Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmisiuni pentru transmisiunile radio este ob ligat:
să cunoască schema legăturilor, caracteristicile de lucru necesare și situa ția în orice
moment a le găturii în fiecare re țea (direc ție) radio în parte; să țină la curent graficul
funcționării transmisiunilor radio;
să asigure continuitatea legăturii în primul rând pe direc țiile pe care mijloacele radio
sunt singurele mijloace de legătură;
să conducă și să controleze activitatea persona lului de serviciu la sta țiile radio;
să aducă la cuno ștința celor interesa ți orice mo dificare în schema transmisiun ilor radio;
să asigure respectarea regimurilor de lucru stabilite pentru fiecare sta ție radio;
să asigure efectuarea convorbirilor radio;
să controleze continuu parcursul radiogramelor și semnalelor și să ia măsuri pentru
evitarea întârzie rilor în transmiterea acestora;
să verifice completarea corectă a preambulului radiogramelor;
să urmărească schimbarea la timp a caracteris ticilor de lucru radio și cunoa șterea
acestora de către radiotelegrafi ști;
să țină eviden ța raioanelor de dispunere a tu turor coresponden ților cu care se asigură
legătura;
să determine cauzele instabilită ții legăturii și a audibilită ții slabe și să ia măsuri pentru
înlăturarea acestora;
să asigure dublarea recep ției pentru recep ționarea comunicărilor importante, când
intervine bruiajul radio sau când audibilitatea este necorespunză toare;
să urmărească realizarea și lucrul în teleimprimare prin radio;
să cunoască căile ocolitoare pentru legătura cu to ți coresponden ții, pe care să le
folosească corespun zător, la nevoie; să cunoască modalitatea combinării canalelor radio cu
căile realizate prin alte mijloace de legătură;
să cunoască procedeele de protec ție a legătu rii prin mijloace radio, împotriva cercetării
și bruia jului radio ale inamicului și să pretindă aplicarea lor d e către radiotelegrafi ști;
să cunoască locurile de dispunere a elemente lor centrului de transmisiuni și căile de
legătură de serviciu între aceste elemente.
Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmi siuni pentru transmisiunile radio trebuie să

Managementul rețelelor radio tactice
154
țină la cu rent următoarele documente:
schema transmisiunilor radio;
schema dispunerii elementelor Centrului de transmisiuni, a liniilor de ac ționare de la
distan ță și a dispunerii coresponden ților (inclusiv distan țele până la ace știa);
caracteristicile de lucru radi o și toate indica țiile referitoare la regimul de lucru;
documentele pentru conducerea în secret a tru pelor;
lista persoanelor care au voie să execute con vorbiri prin radio;
graficul func ționării transmisiunilor radio în 24 de ore și graficul cu turele d e serviciu.
Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmisiuni pentru transmisiunile prin mijloace radio
raportează ofi țerului de serviciu pe transmisiuni despre:
▪ întreruperea legăturii prin mijloace radio și măsurile luate pentru restabilirea
lor;
▪ aglomerarea de radiograme la sta ții și în tinde rile survenite în transmiterea și
recep ția radiograme lor și semnalelor;
▪ stabilirea legăturii cu coresponden ți neprevă zuți în schemele de organizare;
▪ apari ția de noi coresponden ți în re țele (direc ții);
▪ cazur ile grave de încălcare a disciplinei radio de către radiotelegrafi ști sau de
către persoanele care folosesc mijloacele radio;
▪ apari ția bruiajului radio și măsurile luate pen tru neutralizarea lui;
▪ deranjamentele ivite la mijloacele radio și măsurile luate pentru înlăturarea
acestora.
8.3.2 Șeful turei de serviciu pe grupul de receptoare radio
Șeful turei de serviciu pe grupul de receptoare radio se nume ște din rândul ofi țerilor
(subofi țerilor) din subunită țile radio. El este subordonat ajutorului ofi țerului de s erviciu pe
transmisiuni pentru transmisiunile radio. Acestuia i se subordonează to ți militarii din tura de
serviciu.
▪ să păstreze radiogramele transmise în timpul serviciului său și să le predea,
potrivit instruc țiunilor, la termenele stabilite;
▪ să urmărea scă exploatarea corectă și funcționarea neîntreruptă a aparaturii și
să ia măsuri pen tru înlăturarea deranjamentelor apărute;
▪ să raporteze șefului nemijlocit orice încălcare a disciplinei radio, măsurile
luate împotriva celor ce au comis abateri de la ap licarea corectă a regulilor de
exploatare, întreruperea legăturii prin mijloace radio sau întârzieri în
transmiterea și recep ția radio gramelor;
▪ să urmărească respectarea regulilor pentru asi gurarea protec ției muncii la
fiecare loc de lucru în parte și a pazei contra incendiilor;
▪ să facă totalul lucrului la grupul de receptoare radio pentru 24 ele ore și să-1
raporteze ajutorului ofi țerului de serviciu pe transmisiuni pentru transmi –
siunile radio.
8.3.3 Șeful turei de serviciu pe grupul de emi țătoare radio
Șeful turei de serviciu pe grupul de emi țătoare radio se nume ște din rândul ofi țerilor
(subofi țerilor) din subunită țile radio și se subordonează aju torului ofi țerului ele serviciu pe
transmisiuni pentru transmisiunile radio. Acestuia i se subordonează to ți militarii de serviciu
de la grupul de emi țătoare radio din tura respectivă.

Rețelele radio de luptă
155
El răspunde de executarea întocmai a serviciului de către tot personalul din tura sa.
Șeful turei de serviciu pe grupul de emi țătoare radio este obligat:
• să cunoască legăturile prin mijloace radio ce se asigură de la grupul de
emițătoare radio;
• să cunoască caracteristicile de lucru radio des tinate grupului de emi țătoare
radio;
• să cunoască liniile de ac ționare de la distan ță și legătura de serviciu între
grupul de emi țătoare ra dio și celelalte elemente ale centrului de transmi siuni;
• să facă instructaj cu tura sa la intrare în ser viciu și să verifice gradul în care
aceasta își cunoa ște îndatoririle;
• să urmărească exploatarea corecta și funcționarea neîntreruptă a emi țătoarelor
(stațiilor) radio și să ia măsuri pentru înlăturarea deranjamentelor;
• să urmărească respectarea regulilor pentru asi gurarea protec ției muncii la
fiecare sta ție radio în parte și a pazei contra incendiilor;
• să urmărească acordarea corectă a emi țătoarelor r adio și dirijarea antenelor
potrivit azimut urilor pri mite de la ajutorul ofi țerului ele serviciu pe transmi –
siuni pentru transmisiunile radio;
• să urmărească respectarea regimului de lucru stabilit pentru fiecare emi țător
(stație) radio;
• să raporteze șefului nemijlocit orice întrerupere în func ționarea emi țătoarelor
(stațiilor) radio.
8.3.4 Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) la receptorul
radio (sta ția radio)
Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) la receptorul ra dio (sta ția
radio) se subordonează șefului turei de serviciu pe grupul de receptoare radio (sta ției radio),
El răspunde de realizarea la timp și de men ținerea neîntreruptă a legăturii prin mijloace radio
de transmiterea și recep ția în timp util a radiogram elor și semnalelor.
Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) poate să nu accepte efectuarea
traficului radio în cazul când legătura este nesigură, iar recep ția devine imposibilă. In această
situa ție el este obligat să ra porteze imediat șefului nemijlocit.
Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) este obligat:
8.3.4.1 La intrarea în serviciu:
• să verifice starea de func ționare a întregii apa raturi;
• să ia în primire documentele prevăzute Ia punc tul de ac ționare din grupul ele
receptoare radio (sta ția radio);
• să ia în primire radiogramele netransmise;
• să ceară și să primească toate indica țiile refe ritoare la lucrul radio
(caracteristici, regim ele lucru);
• să semneze în jurnalul sta ției radio de luare în primire a serviciului;
• să raporteze șefului nemijlocit toate neregulile constatate la luarea în primire
a serviciului și să le consemneze în jurnalul sta ției radio.
8.3.4.2 Pe timpul executării serviciului:
• să respecte întocmai regulile de exploatare radio;

Managementul rețelelor radio tactice
156
• să asigure continuitatea și calitatea legăturii prin mijloace radio;
• să ac ționeze în a șa fel, încât să reducă la mi nimum timpul de lucru pe emisie;
• să transmită și să recep ționeze repede și corect radiogramele și semnalele, să
completeze regulamen tar preambulul radiogramelor recep ționate pe care să le
expedieze destinatarilor;
• să țină la zi jurnalul sta ției radio;
• să cunoască bine și să folosească corect carac teristicile de lucru ale re țelei
(direc ției) radio în care lucrează;
• să cunoască indicativele de prioritate și semna lele s peciale neprevăzute în
tabela din codul pentru comunicările de serviciu ale radiotelegrafistului;
• să respecte regimul de lucru stabilit: când nu este trafic va cere trecerea pe
emisie numai la ordin sau după program;
• să lucreze cu putere minimă necesară și cu an tenele indicate de șeful
nemijlocit;
• să execute corect acordul receptorului radio;
• să exploateze mijloacele radio, potrivit instruc țiunilor în vigoare și să
remedieze deranjamentele ce -i revin ca sarcină prin instruc țiuni;
• să ia toate măsurile core spunzătoare posibile pentru evitarea bruiajului radio
al inamicului;
• să dea ajutor coresponden ților din re țea pen tru stabilirea legăturii și pentru
efectuarea traficului între ace știa;
• să raporteze șefului nemijlocit cazurile de ne -respectare a discipline i radio, iar
în cazul lucrului la sta ția radio principală, să ia măsuri pentru încetarea
abaterilor de la regulile de exploatare radio, c) La predarea serviciului.:
• să comunice noului radiotelegrafist de serviciu toate particularită țile sau
servitu țile în menținerea legăturii și în executarea traficului;
• să predea noului radiotelegrafist aparatura după inventar, radiogramele
netransmise și celelalte docu mente existente la sta ție;
• să semneze în jurnalul sta ției radio de pre darea serviciului.
• Dacă la ora st abilită pentru predarea serviciului la sta ție se găsea o radiogramă
în curs de transmi tere, serviciul se predă după terminarea transmiterii acesteia.
8.3.5 Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) de la emi țătorul
stației radio
Radiotelegrafi stul de serviciu (radiotelegrafis tul de cart) de la emi țătorul sta ției radio
se subordo nează șefului sta ției (șefului turei de serviciu pe grupul de emi țătoare radio, când
acesta există). El răspunde de pregătirea pentru lucru și menținerea în stare de funcționare a
emițătorului radio și este obligat;
8.3.5.1 La intrarea în serviciu:
• să verifice starea de func ționare a aparaturii și a surselor de alimentare și să le
ia în primire con form inventarului;
• să verifice starea antenelor și a liniilor de ac ționare de la distan ță;
• să ia în primire documentele existente la emi țător și să semneze de luarea în
primire a serviciului.

Rețelele radio de luptă
157
8.3.5.2 Pe timpul executării serviciului:
• să acordeze emi țătorul, să -1 pornească și să-1 oprească la comanda primită de
la locul de ac ționare;
• să respecte regimul de lucru, tipul și orientarea antenelor stabilite;
• să controleze continuu func ționarea emi țătorului și să remedieze
deranjamentele ce -i revin ca sarcină prin instruc țiuni;
• să țină la curent documentele emi țătorului ra dio.
8.3.5.3 La predarea serv iciului:
• să comunice noului radiotelegrafist de serviciu toate datele necesare pentru
continuarea lucrului;
• să predea aparatura după inventar și documen tele;
• să semneze în jurnalul cu eviden ța lucrului emi țătorului radio.
8.3.6 Electromecanicul de serviciu (ele ctromecanicul de cart) de la sta ția
radio
Electromecanicul de serviciu (electromecanicul de cart) de la sta ția radio este
subordonat șefului sta ției radio și execută indica țiile radiotelegrafistului de serviciu
(radiotelegrafistului de cart), referitoare la pornirea și oprirea grupurilor electrogene.
El este obligat:
• să ia în primire sub semnătură și să men țină în stare de func ționare partea de
alimentare a sta ției, pe care să o supravegheze pe timpul lucrului;
• să ia măsuri pentru înlăturarea deranjamente lor;
• să urmărească asigurarea cu carburan ți-lubrifian ți a grupurilor electrogene;
• să ia toate măsurile pentru a asigura protec ția muncii și paza contra
incendiilor;
• să completeze carnetul de exploatare al grupu lui electrogen cu numărul de ore
de func ționare zil nică și cu consumul de carburan ți-lubrifian ți;
• să predea în stare de func ționare și bine între ținută partea de alimentare și să
semneze de predare.
8.3.7 Șeful sta ției radio
Șeful sta ției radio este subordonat șefului grupului de emi țătoare (receptoare) radio sau
persoanei la dispozi ția căreia este dată sta ția radio;
El este obligat:
• să asigure pregătirea sta ției radio pentru lucru;
• să urmărească executarea îndatoririlor de către to ți militarii din subordine;
• să asigure oportunitatea și calitatea legături i radio;
• să se preocupe de pregătirea echipajului care încadrează sta ția radio;
• să facă educa ție radiotelegrafi știlor în spiritul asigurării unei înalte vigilen țe
și să-i pregătească pen tru respectarea regulilor de protec ție a legăturii radio
împotriva cercetării radio a inamicului;
• să se preocupe de primirea corectă și la timp a caracteristicilor de lucru radio
și să verifice schim barea acestora la termenele fixate;
• să asiste personal la stabilirea legăturii cu ca racteristici de lucru radio noi sau
cu noi corespon denți;

Managementul rețelelor radio tactice
158
• să cunoască depărtarea până la coresponden ți și azimuturile necesare
orientării antenelor;
• să raporteze despre eventualele întârzieri în transmiterea radiogramelor cu
grad de urgen ță, despre unele întreruperi a legăturii, precum și măsurile luate
pentru restabilirea ei:
• să cunoască măsurile pentru protec ția legăturii împotriva cercetării și
bruiajului radio inamic și să urmărească aplicarea lor de către radiotelegrafi știi
de serviciu (radiotelegrafi știi de cart);
• să asigure între ținerea corectă și menținerea în stare de func ționare a sta ției
radio;
• să urmărească respectarea regulilor pentru pro tecția muncii și paza contra
incendiilor;
• să se preocupe de asigurarea cu materiale de rezervă, necesare func ționării
fără întrerupere a sta ției radio;
• să ia măsuri pentru protec ția antichimică și antinucleară a sta ției radio și a
personalului din sub ordine.
Înainte de stabilirea legăturii șeful sta ției radio este obligat:
• să verifice dacă radiotelegrafi știi cunosc carac teristicile ele lucru și alte detalii
necesare;
• să stabilească tipul antenei și puterea în func ție de datele primite de la șeful
nemijlocit sau pe baza calculelor făcute personal;
• să controleze posibilită țile de lucru ale sta ției radio și acordul pe frecven țele
date;
• să verifice funcționarea liniilor de ac ționare de la distan ță.
La deplasarea sta ției radio într -un nou raion, șeful acesteia este obligat:
• să ordone strângerea sta ției numai la indica ția șefului său nemijlocit;
• să cunoască itinerarul de deplasare;
• să asigure lucrul pe timpul strângerii sta ției, din mers și pe timpul instalării,
dacă se ordonă aceasta;
• să controleze existen ța carburan ților și lubrifian ților necesari executării
deplasării;
• să raporteze șefului nemijlocit în cazul când nu poate ajunge la timp în raionul
stabilit (acest lucru se execută prin mijloace radio dacă este permisă și
asigurată legătura din mers sau prin mijloace cu fir, prin comenzi la oficiile
P.T.T.R.;
• să conducă lucrul pentru instalarea și stabili rea legăturii în noul raion;
• să raporteze șefului nemijlocit imediat ce a fost realizată legătura.
În ceea ce prive ște ordinea interioara la sta ție, șeful sta ției radio este obligat:
• să stabilească rândul personalului în serviciu;
• să asigure păstrarea documentelor sta ției radio și completarea regulamentară
a acestora;
• să asigure paza sta ției radio;
• să nu permită accesul la sta ția radio a persoa nelor străine, în afara celor ce au
dreptul să efectueze convorbiri pe baza legitima țiilor prezentate.

Rețelele radio de luptă
159
Șeful sta ției radio care are în subo rdine pe aceea și mașină mai multe mijloace radio
este obligat să cu noască modalitatea asigurării legăturii prin retransla ție și folosirea tuturor
mijloacelor pentru lucru în mai multe direc ții de legătură.
8.3.8 Radiotelegrafistul de bord
În ceea ce prive ște re alizarea și menținerea legăturii, radiotelegrafistul de bord este
obligat:
• să cunoască și să exploateze corect aparatura radio instalată la bordul
avionului și să fie în măsură să înlăture deranjamentele mici ivite la sta ție în
timpul zborului;
• să realizeze și să men țină legătura cu alte sta ții radio de pe sol (de pe avion)
și cu sta ții de radiogonio metrare ;
• să cunoască documentele de conducere în se cret pe care să le folosească cu
pricepere;
• să respecte regimul de lucru stabilit și disci plina rad io;
• să raporteze imediat comandantului echipa jului despre orice radiogramă
recep ționată sau trans misă;
• să completeze regulamentar și la timp jurnalul de bord.
8.4 Disciplina radio
8.4.1 Reguli generale
Disciplina radio este elementul fundamental al procedurilor ra diotelefonice și cuprinde
regulile și măsurile privind securitatea comunica țiilor radio. Aceste reguli sunt detaliate în
manuale, instruc țiuni și standarde militare opera ționale specifice.
Disciplina radio trebuie respectată întocmai de întregul personal militar și civil care
exploatează sau beneficiază de serviciile comunica țiilor radio, indiferent de grad sau func ție.
Comandan ții tuturor e șaloanelor, care au în subordine mijloace radio, au
responsabilitatea de a impune și menține disciplina radio în toat e rețelele radio organizate. Un
comandant își poate exercita această responsabilitate prin intermediul sta ției de control al
rețelei NCS (sta ția principală).
Conform standardelor NATO, în toate re țelele / direc țiile radio trebuie să existe o sta ție
de control al re țelei, deci putem spune că re țeaua este “dirijată”. Dacă nu există alte
specifica ții, sta ția de control va fi sta ția din loca ția punctului de comandă a e șalonului superior.
În condi ții de trafic dificile, eficien ța rețelei va avea și mai mult de suferit dacă NCS
nu impune respectarea cu stricte țe a disciplinei radio.
Pentru asigurarea securită ții comunica țiilor radio, pe cât posibil, transmiterile
radiotelefonice vor fi scurte și clare. Deoarece în afara operatorilor instrui ți mai sunt și alte
persoane care utilizează echipamentele radio, întregul personal trebuie să fie aten ționat că
transmiterile radiotelefonice sunt vizate de către inamic pentru a fi interceptate sau bruiate.
Folosirea modului de lucru în clar se va face în situa ții excep ționale; mesajele vor fi
codificate, se vor folosi expresiile uzuale, simbolurile și semnalele codificate, conform
standardelor militare în vigoare.
Pentru asigurarea disciplinei radio, următoarele reguli de bază sunt esen țiale și trebuie
aplicate pentru toa te transmiterile radiotelefonice militare:

Managementul rețelelor radio tactice
160
Reguli generale :
• utiliza ți corect procedurile radiotelefonice;
• monitoriza ți constant recep ția radio dacă nu au fost stabilite alte
instruc țiuni; în acest scop va fi desemnată cel pu țin o persoană
pentru a monitoriza re țeaua radio;
• verifica ți dacă folosi ți frecven ța corespunzătoare;
• răspunde ți prompt la apelurile primite, conform procedurilor
radiotelefonice sau în ordinea stabilită de NCS;
• înainte de a intra în emisie asigura ți-va că re țeaua / canalul este
liber;
• stabili ți în prealabil con ținutul comunica ției, care trebuie să fie clar
și concis;
• în vederea transmiterii, apăsa ți și mențineți apăsată clapa de
vorbire, apoi vorbi ți la o distan ță de cca. 5 cm de microfon;
• proteja ți microfonul de zgomotele de fo nd;
• utiliza ți pronun ția standard (evita ți tonalită țile extreme și vorbi ți
clar și tare, dar nu striga ți);
• structura ți mesajul în fraze logice, făcând pauze și păstrând un ritm
firesc al vorbirii;
• după convorbire, elibera ți imediat clapa și asigura ți-vă că stația a
trecut pe recep ție;
• evita ți apelarea excesivă.
Niciodată:
• nu încălca ți interdic ția radio;
• nu transmite ți în clar informa ții clasificate;
• nu efectua ți transmisii nejustificat de lungi sau care nu sunt
necesare;
• nu purta ți conversa ții particulare prin mijloacele radio;
• nu transmite ți într -o rețea dirijată fără aprobare;
• nu transmite ți în clar denumirea unită ților, navelor, func ția, gradul
și numele operatorilor sau persoanelor de conducere;
• nu folosi ți cuvinte, expresii sau comunicări de serviciu
neautorizate;
• nu utiliza ți limbajul în clar în locul expresiilor uzuale, simbolurilor
și semnalelor codificate prevăzute în standardele militare în
vigoare;
• nu vă enerva ți și nu folosi ți un limbaj profan, indecent sau obscen.
Evita ți:
• utilizarea excesivă a regimului de putere maximă la emisie;
• transmiterea la viteze ce depă șesc capacitatea de recep ție a
coresponden ților pentru limitarea repetărilor inutile.
Dacă o sta ție va sesiza o încălcare a disciplinei în re țeaua radio, va în știința NCS prin
canale special dedicate cu posibilită ți de secretizare, în conformitate cu procedurile stabilite.

Rețelele radio de luptă
161
8.4.2 Interdic ția electronică și radio
8.4.2.1 Interdic ția electronică
Ordinele de impunere a interdic ției electronice vor fi transmise în prealabil prin
mijloace sigure și nu se vor transmite niciodată în clar sau codificat prin radio.
Ordinele ce impun interdic ția electronică vor prezenta detaliat și circumstan țele în care
și de către cine poate fi ridicată sau întreruptă, precum și procedura de ridicare și întrerupere
a acestei a. Acestea vor include, de obicei, parole și / sau coduri de autentificare a transmiterii.
Toate sta țiile trebuie să fie aten ționate despre încercările inamicului de a provoca
întreruperea interdic ției electronice, utilizând mesaje false. Interdic ția nu va fi întreruptă
pentru a cere autentificarea unei sta ții ce transmite în timpul interdic ției electronice, dacă sta ția
respectivă nu a transmis parola corect sau codul de autentificare corespunzător pentru
întreruperea de urgen ță sau pentru ridicarea interdi cției electronice.
8.4.2.2 Interdic ția radio
Interdic ția radio poate fi impusă sau ridicată într -o rețea de către NCS. Interdic ția radio
poate fi predeterminată sau de urgen ță. Dacă este interdic ția este predeterminată, instruc țiunile
de impunere, ridicare și întrerupere vor fi transmise prin mijloacele sigure aflate la dispozi ție.
De obicei se utilizează cuvinte cod, parole sau indicative stabilite în prealabil. Ridicarea sau
întreruperea interdic ției radio se face în acela și mod sau prin utilizarea autentificării proprii.
Interdic ția de urgen ță poate fi impusă sau ridicată doar de către o autoritate competentă.
Dacă sistemul de autentificare a transmiterii func ționează, o sta ție trebuie să autentifice
întotdeauna o transmitere ce impune sau ridică interdic ția de urgen ță sau care apelează sta țiile
în timpul perioadei de interdic ție de urgen ță.
Transmiterile ce impun interdic ția de urgen ță vor fi efectuate de două ori și se vor
încheia prin expresia uzuală OUT. Sta țiile nu răspund și nu confirmă recep ționarea acest or
transmiteri.
Expresia uzuală SILENCE rostită de trei sau mai multe ori înseamnă "Înceta ți imediat
să emite ți în această re țea; interdic ția va fi men ținută până ce va fi ridicată".
După o perioadă de interdic ție electronică sau radio, NCS trebuie să ia în considerare
necesitatea de restabilire a comunica țiilor printr -o verificare radio.
8.4.2.3 Înregistrarea traficului radio
Pentru înregistrarea traficului în re țelele / direc țiile radio, dacă este posibil, vor fi
utilizate jurnale la toate sta țiile radio din com punerea acestora. Nu to ți operatorii radio dispun
de timpul necesar completării detaliate a jurnalului (de exemplu, operatorii sta țiilor ce
echipează ma șinile de luptă). Dacă la o sta ție radio nu se poate păstra un astfel de jurnal,
traficul radio pentru s tația respectivă va fi înregistrat de către o altă sta ție desemnată din re țea.
În jurnalul sta ției se vor înscrie următoarele ac țiuni, specificând pentru fiecare ora la
care au avut loc:
• înregistrarea continuă și completă a întregului trafic: conversa țiile vocale și
mesajele informale transmise și recep ționate, integral sau în sinteză, dar cu
suficiente detalii pentru identificarea ulterioară;
• antetul / preambulul mesajelor formale;
• intrarea / ieșirea stațiilor în / din re țea;
• schimbarea frecven ței și rapoarte de interferen ță;
• suficiente date de referin ță pentru identificarea tuturor celorlalte apeluri și

Managementul rețelelor radio tactice
162
mesaje procedurale transmise sau recep ționate în re țea;
• informa ții privind func ționarea corectă a receptorului în timpul interdic ției
radio;
• rapoarte despre sta țiile cu care legătura este instabilă, despre sta țiile suspecte
și măsurile întreprinse;
• acțiuni neobi șnuite precum încălcări procedurale și ale altor norme de
securitate;
• predarea / primirea serviciului între operatori.
Intrările în jurnal se v or face cronologic. Dacă condi țiile de operare o permit și dacă nu
există instruc țiuni care interzic aceasta, fiecare transmitere recep ționată de un operator trebuie
să fie înregistrată, fără a se ține seama de sursă sau con ținut.
Dacă mesajul este adresat stației receptoare sau dacă va fi retransmis, acesta trebuie
notat complet pe un formular separat (fonogramă), iar în jurnalul sta ției vor fi înscrise doar
datele de identificare a mesajului. Pentru mesajele de transmis, înregistrarea în jurnal se va
face înainte de transmiterea mesajului, iar în cazul mesajelor recep ționate, înregistrarea se va
face imediat după recep ționarea întregului mesaj.
Dacă înregistrările nu se pot face imediat, acestea vor fi făcute mai târziu și vor
cuprinde obligatoriu datele esențiale de identificare a ac țiunii la care fac referire.
La deschiderea / închiderea unei re țele / direc ții sau la predarea / primirea serviciului,
operatorii trebuie să treacă în jurnal func ția sau gradul, numele și prenumele, toate neabreviate,
și să semneze.
Înregistrările din jurnalul sta ției nu trebuie să se șteargă. Orice modificare va fi făcută
prin trasarea unei linii peste înregistrarea ini țială și înscrierea versiunii modificate lângă
înregistrarea marcată astfel. Aceste modificări trebuie însoțite de ini țialele operatorului ce le
efectuează.
Jurnalele vor fi păstrate în condi ții de securitate, în concordan ță cu instruc țiunile
existente la nivelul comandamentului, teatrului sau cu instruc țiunile valabile pe plan na țional.
8.4.2.4 Procedurile comunica țiilor radiotelefonice
Operatorii care deservesc sta țiile radio cu salt de frecven ță nu trebuie să cunoască doar
procedurile tehnice de pregătire, instalare și punere în func țiune în vederea exploatării acestor
mijloace, ci trebuie să cunoască și să aplice întocmai și procedurile de efectuare a traficului
radiotelefonic în conformitate cu standardele NATO. Aceste proceduri sunt detaliate în ACP
125 F și SMO 500023 /2000.
8.5 Particularită ți ale oper ării re țelelor radio în gama
VHF în condi ții speciale
8.5.1 În de șert
În de șert, legătura radio monocanal reprezintă principalul mijloc de comunica ții.
Aceasta poate fi întrebuin țată eficient în condi țiile de climă și teren specifice de șertului,
constituind mijlocul de comunica ții cu cea mai mare mobilitate utiliza t de for țe dispersate pe
arii largi de acoperire. Terenul din de șert prezintă următoarele particularită ți:
posibilită ți reduse de î mpământare;
temperaturi ridicate de lucru pentru echipamentele radio folosite;

Rețelele radio de luptă
163
condi ții de praf, nisip și umiditate.
Pentru f olosirea optimă a sta țiilor radio în de șert, antenele acestora trebuie amplasate
pe cele mai ridicate por țiuni de teren. Datorită caracteristicilor reduse de î mpământare ale
terenului, raza de ac țiune asigurată de echipamentele radio în gama VHF se va reduce cu
aproximativ 30% fa ță de condi țiile normale de func ționare. O solu ție de contracarare a acestui
fenomen o reprezintă utilizarea sistemelor complexe de antenă (de exemplu, antene dipol
orizontale și antene verticale) împreună cu contragreută ți adec vate.
Temperatura ridicată de lucru impune folosirea unui sistem de ventila ție adecvat (în
mod special pentru amplificatorul de radiofrecven ță de emisie).
Temperaturile ridicate de lucru provoacă descărcarea mai rapidă atât a bateriilor cu
electrolit lich id (cazul sta țiilor radio dispuse pe mijloace de luptă) cât și a celor cu electrolit
uscat. Electrolitul lichid se evaporă rapid și, de aceea, se recomandă verificarea săptămânală
(sau mai des, dacă este cazul). În acest scop, în mijloacele de transport tr ebuie să existe o
rezervă de apă distilată suficientă.
În de șert, praful și nisipul afectează echipamentele de comunica ții. În timp, nisipul și
pietri șul pot deteriora izola ția conductoarelor electrice. De asemenea, nisipul poate pătrunde
în interiorul ech ipamentelor, împiedicând realizarea contactelor electrice sau conectarea
cablurilor. Se recomandă izolarea suplimentară a cablurilor electrice pentru a preîntâmpina
deteriorarea izola ției și, ori de câte ori este posibil, folosirea huselor de protec ție împ otriva
prafului.
În condi ții de de șert cu umiditate mare, în timpul nop ții poate avea loc fenomenul de
condensare ori de câte ori suprafe țele (exemplu suprafe țe de metal expuse aerului) sunt mai
reci decât temperatura mediului. Condensarea poate afecta fi șele, jacurile și conectorii. To ți
conectorii ce ar putea fi afecta ți datorită condensării vor fi proteja ți cu bandă adezivă pentru a
preveni contactul acestora cu umezeala. Înainte de a se realiza conectarea se vor verifica fi șele,
jackurile și conectorii pentru a se înlătura umezeala excesivă.
Un alt fenomen specific de șertului îl reprezintă electricitatea statică. Aceasta este
cauzată de numero și factori, printre care și particulelor de praf transportate de vânt. Umiditatea
extrem de redusă contribuie la descărcări statice între particulele încărcate. Se recomandă
acoperirea muchiilor antenelor pentru atenuarea descărcărilor statice cauzate de vânt și
utilizarea unor frec vențe mai mari de lucru, deoarece zgomotul cauzat de electricitatea statică
se atenuează odată cu cre șterea frecven ței.
8.5.2 În medii cu vegeta ție densă
Climatul și densitatea vegeta ției pot limita performan țele comunica țiilor radio în gama
VHF. Vegeta ția dens ă acționează ca un ecran de absorb ție pentru energia RF polarizată
vertical, ceea ce reduce considerabil distan ța de legătură.
Pentru îmbunătă țirea comunica țiilor radio în astfel de medii se recomandă:
• amplasarea antenelor, pe cât posibil, în zone și pe în ălțimi cât mai mari;
• poziționarea cablurilor telefonice și de alimentare și a conectorilor de antenă
fără contact cu solul pentru a reduce efectele umezelii;
• îndepărtarea vegeta ției din locul de instalare a antenei;
• folosirea antenelor cu polarizare orizon tală deoarece vegeta ția, mai ales dacă
este umedă, ac ționează ca un ecran polarizat pe verticală și absoarbe o mare
parte a semnalului polarizat;
• creșterea randamentului în procesul de alocare a resursei radio (de exemplu

Managementul rețelelor radio tactice
164
folosirea modului de lucru fix sec retizat sau salt de bandă îngustă).
8.5.3 În medii cu temperaturi scăzute
Particularită țile comunica țiilor radio în condi ții de temperaturi scăzute sunt:
• cerin țe speciale de func ționare pentru echipamentele radio și sursa de
alimentare (baterie);
• condi ții de lucru grele pentru operatori (în mod special în faza de instalare a
mijloacelor);
• înghe țul și stratul gros de zăpadă conduc la o împământare redusă;
• probleme cu privire la transportul mijloacelor și adăpostul personalului.
Pentru îmbunătă țirea comunica țiilor radio în astfel de medii se recomandă:
• în faza de instalare a mijloacelor:
• secțiunile catargului și cablurile de antenă să fie mânuite cu grijă, deoarece
devin fragile la temperaturi extrem de scăzute;
• ori de câte ori este posibil, cablurile de anten ă trebuie întinse aerian pentru a
preveni deteriorarea acestora de către zăpadă și ger;
• folosirea ancorelor de nailon fa ță de cele de bumbac sau cânepă, deoarece
ancorele de nailon nu absorb atât de repede umezeala și e mai pu țin probabil
să înghe țe și să se rupă;
• antenele să fie prevăzute cu ancore, țăruși și suporturi suplimentare pentru a
rezista la vânt puternic și depuneri de zăpadă și ghea ță;
• folosirea unor contragreută ți dispuse la o înăl țime suficient de mare de pământ
pentru a nu fi acoperite de ză padă în scopul compensării efectelor de atenuare
a slabei conductivită ți electrice a solului înghe țat și acoperit cu un strat de
zăpadă;
• înainte de exploatare, sta ția radio și bateria (sursa de alimentare) să fie
încălzite (este indicată acoperirea acestor a cu pături);
• expunerea mijloacelor în mediu exterior numai dacă este cazul.
8.5.4 În zone montane
Zonele montane, ca urmare a cerin țelor legăturilor VHF de vizibilitate directă,
restric ționează posibilitatea alegerii locului de instalare pentru mijloacele radio . Organizarea
unor astfel de re țele este și mai dificilă în condi ții de temperaturi scăzute. În scopul cre șterii
distan ței de legătură sau asigurării accesului abona ților între diferite grupuri de utilizatori din
cadrul re țelei radio este indicat a fi folo sit principiul retransla ției.
8.5.5 În mediul urban
Comunica țiile radio în mediile urbane implică probleme speciale, unele dintre ele fiind
similare celor întâlnite în zonele montane. Căile de emisie sunt deseori blocate de obstacole.
Datorită suprafe țelor pavat e, conductivitatea electrică este scăzută. O altă problemă o
constituie interferen ța cu liniile electrice civile. Ca urmare, sta țiile radio VHF nu sunt atât de
eficiente în zonele urbane fa ță de zonele în care există vizibilitate directă. O solu ție constă în
folosirea principiului retransla ției în care problema organizării implică alegerea corectă a
locului de instalare pentru punctul de retransla ție. Pentru a cre ște distan ța de legătură se
recomandă folosirea modurilor de lucru eficiente spectral, frecven ță fixă secretizat și salt de
bandă îngustă, iar pentru mijloacele fixe utilizarea și amplasarea pe înăl țimi avantajoase din

Rețelele radio de luptă
165
punct de vedere al propagării.
8.5.6 În mediul NBC
O realitate a câmpului de luptă modern o constituie prezen ța armamentului nuclear, cu
aplica ții într-un spectru larg, cuprinzând atât partea strategică cât și cea tactică.
Detonarea unei arme nucleare provoacă o explozie mare, urmată de degajarea de
căldură intensă și radia ții puternice. Ionizarea atmosferei în urma unei explozii nucleare
afectează comunica țiile.
După o explozie nucleară, comunica țiile sunt afectate de impulsurile electromagnetice
astfel create ( Electro Magnetic Pulse – EMP). Impulsurile electromagnetice sunt impulsuri
puternice de radia ție electromagnetică, mult mai puterni ce decât, de exemplu, impulsurile
statice generate de fulger.
Sursa impulsului electromagnetic poate fi nu numai explozia nucleară, ci și nenucleară.
Impulsurile intense de energie RF ob ținute prin explozie pot fi folosite pentru a distruge sau
degrada co mponentele electronice ale unui obiectiv. Termenul utilizat este cel de impuls
magnetic nenuclear și poate ac ționa în microunde pe putere mare ( High Power Microwave
Weapon – HPM) sau în bandă largă ( Ultra Wide Band Weapon – UWB).
Eficien ța impulsurilor electromagnetice depinde de altitudinea la care se produce
explozia, astfel se poate aprecia că ele sunt semnificative la altitudini mici, până la 4000 m și
altitudini mari, peste 30000 m și mai pu țin semnificative între aceste limite.
În exploziile la al titudine mică, electronii, fiind foarte u șori, se deplasează mult mai
rapid decât atomii ioniza ți ce sunt îndepărta ți din regiunea unde s -au format. Astfel se creează
un câmp electric foarte puternic, care ajunge la maximum de intensitate în 10 ns. Razele gama
emise descendent sunt absorbite de pământ, ceea ce creează un curent electric vertical foarte
puternic cu emisii electromagnetice puternice în plan orizontal într -o gamă mare de frecven ță
(peste 100 MHz).
În acela și timp, pământul ac ționează ca un conductor, permi țând electronilor să ajungă
înapoi spre punctul exploziei unde sunt concentra ți ionii pozitivi, ceea ce produce un câmp
magnetic puternic de–a lungul solului.
Forța câmpului pentru exploziile terestre este mare doar în vecinătatea explozie i. Prin
creșterea puterii de emisie, efectele pot fi semnificative și mai departe de zona de distrugere
intensă.
Exploziile la altitudine mare produc impulsuri electromagnetice care sunt mult mai
distructive, deoarece razele gama direc ționate descendent î ntâlnesc straturi dense de aer. Sub
bombă se formează astfel o zonă ce se poate extinde la orizont, având o grosime de până la 80
km fa ță de centrul exploziei. Câmpul magnetic al pământului face ca electronii din acest strat
să se deplaseze în spirală, cre ând un impuls electromagnetic ce durează câteva microsecunde.
Se generează de asemenea un câmp electric vertical (25 –50 kV/m) între suprafa ța pământului
și stratul ionizat, cu o durată de ordinul minutelor. De și impulsurile electromagnetice, ce
provin de la exploziile de la mare altitudine, reprezintă doar 1 –10% ca intensitate, comparativ
cu vârful exploziilor terestre, ele sunt aproape constante pe întreaga suprafa ță a pământului,
sub regiunea ionizată.
Efectele ac țiunii impulsurilor electromagnetice asup ra comunica țiilor sunt profunde și
greu de anticipat. Aceste impulsuri de mare intensitate se pot induce în echipamentele radio
prin intermediul antenelor, cablurilor de alimentare și de intrare semnal. În interiorul
echipamentului, impulsurile electromagnetice pot distruge componentele electronice

Managementul rețelelor radio tactice
166
(tranzistoare, diode, circuite integrate), pot topi condensatoarele electrice, inductoarele și
transformatoarele. A șadar, impulsurile elect romagnetice pot distruge complet o sta ție radio.
Măsurile de apărare împotriva EMP constau în aplicarea unor măsuri specifice de
mentenan ță, în special prin ecranarea echipamentelor. Dacă echipamentele radio nu se
utilizează, toate antenele și cablurile tr ebuie îndepărtate de la echipament pentru a minimiza
efectul EMP asupra lor. De asemenea este necesară luarea măsurilor pentru a realiza
împământarea corespunzătoare în scopul reducerii efectului EMP.

Rețelele radio de luptă
167
ANEXE
Tabel cu organizarea tipică a re țelelor radio la divizie, brigadă și batalion
Tabel cu caracteristici de lucru pentru o re țea radio de conducere
Algoritmul de stabilire a adreselor IP pentru re țelele integrate
Algoritmul de stabilire a preseturilor pentru re țelele radio de luptă realizate cu SDR
SEMNE CONVEN ȚIONALEFOLOSITE PENTRU MIJLOACELE DE
TRANSMISIUNI
A. în Armata României

168
ANEXE
8.6 Etapele planificării subsistemului radio la brigadă
• Din Matricea serviciilor sunt extrase doar acele servicii care trebuie asigurate de re țelele radio.
• Se întocme ște Tabelul cu organizarea re țelelor
Rț. rd. organizate de brigada _________
Cdt. Bg.
PC Bg.
S1/S4 Bg.
Echipa Contra MI
Echipa S2
S3 PC Centru de
opera ții
S2 Centrul de op al
CC
S2/PC
S3 PC Bg.
PC Rz. Bg.
S2/PC Rz.
PC Log Bg.
Echipa sprijin RE
Ech. suprav. radar
ter.
S5
S6 / Bg.
Grupa Ge
Cdt. B (x3)

Nr Denumirea re țelei Indice Unde
radio Tipuri de caracteristici
B R D S A I H
1 Rț. rd. C2 vocală a Bg. G01 HF
2 Rț. rd. C2 vocală a Bg. G02 VHF
3 Rț. rd. C2 de date a Bg. G03 H/V
4 Rț. rd. de cooperare a Bg. G04 HF
5 Rț. rd. de cooperare a Bg. G05 VFH
6 Rț. rd. a șefului cercetării Bg. G06 HF
7 Rț. rd. a raionului serv. Bg. G07 HF
8 Rț. rd. admin. / log. a Bg. G08 VHF
9 Rț. rd. de acces a Bg. G09 HF
10 Rț. rd. de acces a Bg. G10 VHF
11 Rț.rd. a serv. medical a Bg. G11 HF

Rețelele radio de luptă
169
12 Rț.rd. a serv. tehnic al Bg. G12 HF
•
• Se distribuie resursele de frecven ță disponibile din Dispozi țiunea pentru comunica ții pe: frecven țe (canale), seturi de
frecven ță de salt și grupuri de canale, astfe l încât să se minimizeze interferen țele datorate colocării și să se maximizeze
caracteristicile ECCM. Se ob țin:
• Mulțimi de frecven țe pentru modul de lucru FIX: F iA, FiB, FiC, FiD
• Mulțimi de seturi de frecven țe pentru modul de lucru în salt de frecven ță: HiA, H iB, H iC, H iD
• Mulțimi de grupuri de canale: G iA, G iB, GiC, GiD.
• unde
▪ A, B, C sau D identifică mul țimile
• i reprezintă numărul elementului (frecven ței, setului sau grupului) din mul țime
• F, H sau G identifică tipul elementului mul țimii: F – frecven ță fixă, H – set de frecven țe pentru salt, G – grup de frecven țe
pentru ALE
Această împăr țire pe mul țimi a frecven țelor se realizează o singură dată, după ce se ia cuno ștință de Dispozi țiunea de
comunica ții și de fiecare dată când unită ții îi sunt distribuit e noi frecven țe de lucru. Este de preferat să se realizeze cu un
software specializat. Rezultatul grupării conduce la identificarea acelor submul țimi de frecven țe din mul țimea de frecven țe
disponibile, mul țimi în cadrul cărora, la dispunerea în aceea și locație nu apar interferen țe și produse de intermodula ție. Cu
alte cuvinte, într -un grup de sta ții de lângă un punct de comandă se vor utiliza numai frecven țe dintr -o singură mul țime
• Pentru alocarea adreselor IP există o particularitate a aplica țiilor de programare ale sta țiilor radio de care trebuie să se
țină cont: adresele IP alocate fiecărei sta ții ( și implicit re țelei) sunt unice (la fel ca și adresa proprie = indicele sta ției).
Drept urmare există următoarele variante de alocare:
• Izolarea re țelelor IP de bază și rutare prin re țelele de acces . Se alocă adresele IP pentru sta țiile radio componente
ale re țelelor de acces. În această situa ție, sta ții apar ținând unor re țele radio de bază diferite vor avea adrese de host în
aceea și rețea IP. Această alocar e permite ca atunci când sta țiile sunt comutate pe caracteristicile de acces să se poată
realiza integrarea atât pe voce cât și pe date. Atunci când sta ția revine cu caracteristicile în re țeaua de bază, IP -urile din

Managementul rețelelor radio tactice
170
respectiva re țea apar țin în continuare unei singure re țele și sunt diferite pentru fiecare sta ție. Cât timp această re țea este
izolată (din punct de vedere al interconectivită ții IP) de celelalte rețele se va putea realiza și transfer de date pe lângă
legăturile de voce (rutarea nu mai este nec esară). Adresa IP a re țelei va fi identică cu adresele IP ale tuturor re țelelor de
bază componente ale re țelei de acces. Adresa IP se va stabili pe baza numărului și tipului re țelei de acces. Dezavantaj :
Nu se garantează transmiterea datelor între terminal ele de date ale sta țiilor radio apar ținând unor re țele de bază diferite
(componente ale re țelelor de acces) datorită nesincronizării momentelor de intrare în re țeaua de acces.
• Setarea fiecărei re țele de bază cu parametrii IP ( și caracteristicile) ai unei rețele de acces distincte . În acest fel
abona ții sunt interconecta ți tot timpul atât pe voce cât și pe date. Suplimentar ace știa pot realiza atât trafic de voce cât
și de date cu abona ți din afara re țelei. De și se vor schimba preseturile, adresele proprii, adresele IP și rutele rămân tot
timpul acelea și. Adresele IP ale re țelelor vor fi distincte și vor fi stabilite pe baza numărului și tipului re țelei de bază.
Dezavantaj: consum mai mare de resurse hardware (H ub-uri și stațiile de bază suplimentare corespunzătoare). Avantaj :
Prin integrarea corespunzătoare a re țelelor de comandă de la e șalonul superior și a unită ților cu care se colaborează se
facilitează realizarea legăturilor de serviciu (peste un e șalon) și de cooperare prin apelare directă (voce/date). Astfel nu
va mai fi necesar să se aloce caracteristici de serviciu sau să se realizeze re țea de colaborare separată.
• Setarea fiecărei re țele cu adrese IP distincte fără a i se aloca și caracteristici pentru a cces. În această situa ție,
adresele IP ale re țelelor vor fi distincte pentru fiecare re țea și vor fi stabilite pe baza numărului și tipului re țelei de bază.
Se va putea realiza transfer de voce și date numai în cadrul re țelei de bază.
Exemplu de alocare: Rețelele de comandă și de cercetare vor constitui re țele de acces distincte conectate la un hub
(rețelele 1,2 3 și 6 din tabelul cu organizarea re țelelor). Pentru aceste re țele nu mai este nevoie de caracteristici de acces (se
vor utiliza cele de bază sau rezervă).
• Pentru fiecare re țea în parte se întocmesc tabelele cu caracteristici (câte un set de caracteristici pentru fiecare termen al
fiecărei etape a misiunii)
• Exemplu pentru Rețeaua radio nr. 1, C2 vocală pe US a Bg120 Mc . Brigada 120 Mc este a doua b rigadă din structura
Diviziei 12 (a doua divizie din teatrul de opera ții)

Rețelele radio de luptă
171
Etapa _1__ Termenul __2__
Caracteristici ale re țelei Caracteristici ale abona ților re țelei
Indice Eșalon / punct de
marcare Tip
stație Indicativ
fonic Ind.date
/callsign Nr. tf. Adresa IP
Wireless Adresa IP
PPP
Indice G01 G01A S3 PC Centru Op.i
(NCS)
RF-
5800
H
MP Oltul 1 3101 144.0.81.1 10.0.1.1
Denumire Rț. Rd. nr. 1 de c -dă pe US a Bg. 120
Mc G01B PC Bg. Oltul 2 3102 144.0.81.2 10.0.2.1
Indicativ Oltul G01C S2 PC Oltul 3 3103 144.0.81.3 10.0.3.1
Cripto TSK 1 G01D S6 Oltul 4 3104 144.0.81.4 10.0.4.1
Nr. Tf 3100 G01E Grupa Ge Oltul 5 3105 144.0.81.5 10.0.5.1
Adresă IP 144.0.81.0, Masca 255.255.255.0 G01F Cdt. B1 Oltul 6 3106 144.0.81.6 10.0.6.1
Tip car. Frecven ță Preset/canal Mod lucru G01G Cdt. B2 Oltul 7 3107 144.0.81.7 10.0.7.1
Bază H1D G0112B HOP G01H Cdt. B3 Oltul 8 3108 144.0.81.8 10.0.8.1
Rezervă F2D G0112R FIX G01I TOC B1 Oltul 9 3109 144.0.81.9 10.0.9.1
Direc ții G4D G0112D ALE G01J TOC B2 Oltul 10 3110 144.0.81.10 10.0.10.1
Hail F1D G0112H FIX G01K TOC B3 Oltul 11 3111 144.0.81.11 10.0.11.1
Inițializare 3444 kHz Manual FIX G01L S3 B1 Oltul 12 3112 144.0.81.12 10.0.12.1
Serviciu B H2D D0111B HOP G01M S3 B2 Oltul 13 3113 144.0.81.13 10.0.13.1
Serviciu R F3D D0111R FIX G01M S3 B3 Oltul 14 3114 144.0.81.14 10.0.14.1
Acces G1D G0912A 3G G01O TOC B Sprijin Oltul 15 3115 144.0.81.15 10.0.15.1

Caracteristicile de Serviciu și Acces au atributele re țelelor corespunzătoare (cele de la e șalonul superior pentru re țelele de
serviciu și cele ale re țelei de acces – rețeaua nr. 9 in acest caz ). În această situa ție, planul RPA trebuie început de G6, continuat de S6
și redistribuit ulterior la G6 pentru încărcarea sta țiilor.
Pentru o re țea se poate stabili numai un set de adrese IP. Întrucât acestea nu se pot schimba odată cu schimbarea preseturilor
(radio) adresarea IP trebuie realizată numai pentru o re țea (re țeaua de bază sau re țeaua de acces). Dacă abona ții rețelei sunt introdu și
în rețeaua de acces atunci adresele IP sunt cele corespunzătoare re țelei de acces.

Managementul rețelelor radio tactice
172
Rețeaua de date, fiind o re țea specială pentru transmisii de date va trebui să aibă adresele proprii și drept urmare nu va putea
realiza și accesul radio.
Exemplu pentru Rețeaua radio nr. 10, de acces pe UUS a Bg120 Mc . Brigada 120 Mc este a doua brigadă d in structura Diviziei
12 (a doua divizie din teatrul de opera ții)
Etapa _1__ Termenul __2__
Caracteristici ale re țelei Caracteristici ale abona ților re țelei
Indice Eșalon / punct
de marcare Tip
stație Indicativ
fonic Ind.date
/callsign Nr. tf. Adresa IP
Wireless Adresa IP
PPP
Indice G10 G10A
RF-5800 V – MP Inter 1 4101 144.0.106.1 10.0.1.1
Denumire Rț. Rd. nr. 10 de acces (VHF) a
Bg120Mc G02A Cdt. Bg. Inter 2 4102 144.0.106.2 10.0.2.1
Indicativ Inter G02B Inter 3 4103 144.0.106.3 10.0.3.1
Cripto TSK 3 G02C Inter 4 4104 144.0.106.4 10.0.4.1
Nr. Tf 4100 G02D Inter 5 4105 144.0.106.5 10.0.5.1
Adresă IP 144.0.106.0,
Masca 255.255.255.0 G02E Inter 6 4106 144.0.106.6 10.0.6.1
Tip car. Frecven ță Preset/canal Mod lucru G02F Inter 7 4107 144.0.106.7 10.0.7.1
Bază G02G Inter 8 4108 144.0.106.8 10.0.8.1
Rezervă G02H Inter 9 4109 144.0.106.9 10.0.9.1
Direc ții G02I Inter 10 4110 144.0.106.10 10.0.10.1
Hail G02J Inter 11 4111 144.0.106.11 10.0.11.1
Inițializare G02K Inter 12 4112 144.0.106.12 10.0.12.1
Serviciu B G02L TOC B Sprijin Inter 13 4113 144.0.106.13 10.0.13.1
Serviciu R G05A Cdt. Bg. Inter 14 4114 144.0.106.14 10.0.14.1
Acces H3D G1012A53 HOP G05B Inter 15 4115 144.0.106.15 10.0.15.1
G05C Inter 16 4116 144.0.106.16 10.0.16.1

53Sau G10 00A în cazul în care caracteristi cile rețelei de acces vor rămâne acelea și pe toată durata misiunii

Rețelele radio de luptă
173
G05D Inter 17 4117 144.0.106.17 10.0.17.1
G05E Inter 18 4118 144.0.106.18 10.0.18.1
G05F Inter 19 4119 144.0.106.19 10.0.19.1
G05G Inter 20 4120 144.0.106.20 10.0.20.1
G05H Inter 21 4121 144.0.106.21 10.0.21.1
G05I Inter 22 4122 144.0.106.22 10.0.22.1
G05J Inter 23 4123 144.0.106.23 10.0.23.1
G05K Cdt. B Coop Inter 24 4124 144.0.106.24 10.0.24.1
G08A PC Bg. Inter 25 4125 144.0.106.25 10.0.25.1
G08B PC Log Bg. Inter 26 4126 144.0.106.26 10.0.26.1
G08C PC Rz. Bg. Inter 27 4127 144.0.106.27 10.0.27.1
G08D S1/S4 Bg. Inter 28 4128 144.0.106.28 10.0.28.1
G08E S5 Inter 29 4129 144.0.106.29 10.0.29.1

174
8.7 RAPORT privind solu ționarea/solicitarea pentru
soluționarea interferen țelor radio
1. Nivelul de clasificare
2. Data raportului
A. Date despre mijlocul radioelectronic afectat:
3. Frecven ța de lucru
4. Locul de instalare
5. Coordonatele geografice
6. Denumirea mijlocului radioelectronic
7. Destina ția mijlocului radioelectronic
8. Producătorul/modelul mijlocului radioelectronic
9. Caracteristicile tehnice ale receptorului
10. Descrierea semnalului de emisie
11. Tipul antenei
12. Modul de lucru al mij locului radioelectronic
B. Date despre interferen țe radio
13. Caracteristici
14. Modul de manifestare
15. Data și ora
16. Durata
17. Gradul de repetabilitate a interferen ței
18. Nivelul semnalului perturbator
19. Activită ți desfă șurate în același timp cu producerea interferen ței
20. Locul sursei perturbatoare
21. Locurile de instalare ale altor echipamente/receptoare afectate
C. Concluzii
22. Descrierea pe scurt a interferen ței radio
23. Data și ora de raportare
24. Sursa interferen ței și modul de înlăturare/hotărârea luată
25. Solicitări de asisten ță tehnică
26. Punct de contact
NOTĂ: Raportul se înaintează în termen de maxim 72 de ore de la data evenimentului și va avea
completate numai acele rubrici pentru care se de țin informa ții.

Rețelele radio de luptă
175

MANAGEMENTUL REȚELELOR RADIO DE LUPT Ă………………………….. …… 1
CAP. 1. REȚELE RADIO DE LUPTĂ ………………………….. ………………………….. ……… 2
1.1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
1.2 TERMINOLOGIE SPECIFIC Ă ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.3 REȚELE RADIO DE LUPTĂ (CNR) ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.4 CLASIFICAREA RE ȚELELOR RADIO ………………………….. ………………………….. ………. 7
1.4.1 Rețele de comandă și control (C2). ………………………….. …………………… 10
1.4.2 Rețele administrativ / logistice ………………………….. ………………………… 11
1.4.3 Rețele pentru cercetare / informa ții. ………………………….. ………………… 11
CAP. 2. ECHIPAMENTE RADIO PE NTRU CNR ………………………….. …………………. 15
2.1 LINIA RADIO ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
2.2 MODELUL GENERAL AL UNUI EMI ȚĂTOR RADIO ………………………….. ………………… 16
2.3 CARACTERISTICI ALE EM IȚĂTOARELOR RADIO ………………………….. …………………… 17
2.4 MODELE ALE RECEPTOARE LOR RADIO ………………………….. ………………………….. .. 18
2.4.1 Radioreceptoare cu amplificare directă ………………………….. …………….. 18
2.4.2 Radioreceptoare superheterodină ………………………….. ……………………. 19
2.4.3 Radioreceptoare supradină ………………………….. ………………………….. … 20
2.5 PARAMETRII INSTALA ȚIILOR DE RECEP ȚIE RADIO ………………………….. ……………….. 22
2.6 DESCRIEREA FUNC ȚIONĂRII STA ȚIEI RADIO R-1071 ………………………….. ……………. 23
2.6.1 Caracteristicile de bază ale sta ției ………………………….. ……………………. 23
2.6.2 Rolul elementelor componente ale schemei bloc generale ………………. 24
2.6.3 Descrierea func ționării pe schema bloc simplificată în F3E ………………. 26
2.6.3.1 La Emisie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 26
2.6.3.2 La recep ție ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
2.6.4 Descrierea func ționării pe schema bloc simplificată în modul de lucru
A1A 28
2.6.4.1 La emisie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
2.6.4.2 La recep ție ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 29
2.7 ECHIPAMENTE RADIO ANA LOGICE T15-B PAG 94 ………………………….. ……………… 30
2.8 ECHIPAMENTE RADIO DIG ITALE ………………………….. ………………………….. ………. 30
2.9 STAȚII RADIO DEFINITE SO FTWARE ………………………….. ………………………….. …… 30
2.10 SISTEME DE INTERFA ȚARE ………………………….. ………………………….. …………….. 30
2.10.1 Interfa ța rețelei radio (NRI – Network Radio Interface) ………………….. 30
2.11 DISPOZITIVE DE SECRET IZARE ………………………….. ………………………….. …………. 31
CAP. 3. PLANIFICAREA RE ȚELELOR RADIO DE LUPT Ă ………………………….. ……… 32
3.1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 32
3.2 RESURSE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PLANIFIC ARE A RE ȚELELOR RADIO DE LUPT Ă ………. 32
3.2.1 Parametrii tehnici ai echipamentelor ………………………….. ……………….. 34
3.2.2 Parametrii pentru legătura radio: ………………………….. ……………………. 34

Managementul rețelelor radio tactice
176
3.2.2.1 Parametrii instala ției de emisie: ………………………….. ………………………….. .. 34
3.2.2.2 Parametrii de modelare a mediului de transmisie: ………………………….. ….. 35
3.2.2.3 Parametrii instala ției de recep ție: ………………………….. …………………………. 35
3.2.3 Descrierea parametrilor re țelelor radio ………………………….. …………….. 36
3.2.3.1 Descrierea parametrilor de frecven ță ………………………….. ……………………. 36
3.2.3.2 Modurile de lucru ………………………….. ………………………….. …………………… 37
3.2.3.3 Regimuri de lucru în radiofrecven ță ………………………….. ………………………. 38
3.2.3.4 Regimuri de lucru în joasă frecven ță ………………………….. ……………………… 39
3.2.3.5 Modula ția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
3.2.3.6 Modemuri pentru transmisiile de date ………………………….. ………………….. 40
3.3 REȚELE ANALOGICE ………………………….. ………………………….. …………………….. 40
3.4 REȚELE CARE LUCREAZĂ ÎN SALT DE FRECVEN ȚĂ ………………………….. ………………… 41
3.4.1 Parametri specifici re țelelor în salt de frecven ță ………………………….. … 41
3.4.2 Setul de variabile pentru saltul în frecven ță ………………………….. ………. 41
3.5 REȚELE PENTRU TRANSMISI I DE DATE ………………………….. ………………………….. … 43
3.5.1 Parametrii specifici re țelelor de date: ………………………….. ……………….. 43
3.6 STAȚII DE RETRANSMISIE / RETRANSLA ȚIE VHF-FM ………………………….. …………… 44
3.6.1 Retransla ția de pe frecven ță fixă pe frecven ță fixă …………………………. 44
3.6.2 Retransla ția de la o re țea în salt la o re țea pe frecven ță fixă ……………. 45
3.6.3 Retransla ția între două re țele în salt de frecven ță ………………………….. 45
3.7 SISTEME DE INTERFA ȚARE RADIO (NRI – NETWORK RADIO INTERFACE ) …………………. 46
3.7.1 Parametrii specifici pentru re țele de interfa țare ………………………….. …. 47
3.7.2 Procedura realizării legăturii între un abonat telefonic și un abonat
radio prin operator ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 47
3.8 REȚELE RADIO CU STABILI REA AUTOMATĂ A LEGĂT URII ………………………….. ……….. 48
3.8.1 Parametri specifici ………………………….. ………………………….. …………….. 59
3.9 LOCUL ȘI ROLUL PROCESULUI D E PLANIFICARE A RE ȚELELOR RADIO ……………………….. 59
3.10 CERIN ȚE ÎN PLANIFICAREA RE ȚELELOR RADIO ………………………….. ……………………. 60
3.11 ALGORITM PENTRU ALOCA REA INDICILOR ÎN RE ȚELELE SDR ………………………….. ….. 64
3.12 ETAPELE PROCESULUI DE PLANIFICARE A RE ȚELELOR RADIO PENTRU O MISIUNE : ……….. 67
3.13 CONSIDERA ȚII PRIVIND ÎNTOCMIRE A SOP-URILOR ………………………….. …………….. 69
CAP. 4. MANAGEMENTUL FRECVEN ȚELOR PENTRU RE ȚELELE RADIO TACTICE .. 72
4.1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 72
4.2 PROBLEMELE MANAGEMENT ULUI CÂMPULUI DE LUP TĂ TACTIC .. ERROR ! BOOKMARK NOT
DEFINED .
4.3 IMPORTAN ȚA PLANIFICĂRII SPECT RULUI ………………………….. …………………………. 74
4.4 ATRIBUIREA , ALOCAREA ȘI ASIGNAREA FRECVEN ȚELOR ………………………….. ………… 74
4.5 MANAGEMENTUL SETULUI FRECVEN ȚELOR DE SALT ………………………….. ……………. 76
4.6 SARCINILE FUNC ȚIONALE ALE MFR ………………………….. ………………………….. ….. 78
4.6.1 Restric țiile de frecven ță ………………………….. ………………………….. ……… 79
4.6.2 Baza de date a managementului ………………………….. ……………………… 79
4.7 PRINCIPII PRIVIND MAN AGEMENTUL FRECVEN ȚELOR ………………………….. …………… 79
4.7.1 Considera ții generale privind repartizarea caracteristicilor pentru sta țiile

Rețelele radio de luptă
177
cu salt de frecven ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 80
4.7.2 Reguli de repartizare a caracteristicilor de lucru la sta țiile radio cu salt
de frecven ță Panther 2000H ………………………….. ………………………….. …………………….. 81
4.7.3 Managementul setului frecven țelor de SALT ………………………….. ……… 82
4.8 ALOCAREA FRECVEN ȚELOR ………………………….. ………………………….. …….. 83
4.9 RESPONSABILITĂ ȚILE BSM ………………………….. ………………………….. …………… 85
4.9.1 Interferen țe ………………………….. ………………………….. ………………………. 86
4.10 RESPO NSABILITĂ ȚILE BSO ………………………….. ………………………….. ……………. 87
4.10.1 COMPONENTE și POSIBILITĂ ȚI ………………………….. ……………………….. 87
CAP. 5. COMPATIBILITATEA ELE CTROMAGNETICĂ ………………………….. ………… 89
5.1 DESCRIEREA ȘI CLASIFICAREA SURSE LOR DE PERTURBA ȚII ………………………….. ……… 89
5.2 MĂSURI PENTRU ASIGURA REA CEM ………………………….. ………………………….. … 90
5.3 23456789 ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 92
5.3.1 Determinarea distan ței minime pentru evitarea interferen țelor în acela și
raion 93
5.3.2 Determinarea ecartului minim de frecven ță între sistemele radio dispuse
în acela și raion ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 94
5.3.3 Utilizarea antenelor directive ………………………….. ………………………….. 96
5.4 GENERALITĂ ȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 98
5.5 INTERFEREN ȚE DATORATE INSTALĂRI I ÎN ACEEA ȘI ZONĂ ………………………….. ……….. 99
CAP. 6. COMSEC – SECURITATEA COMUNICA ȚIILOR ………………………….. …….. 102
6.1 GENERALITĂ ȚI ………………………….. ………………………….. ………………………… 102
6.2 SECURITATEA TRANSMISI UNILOR ………………………….. ………………………….. …… 102
6.2.1 Codurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. 102
6.2.1.1 Codurile numerice ………………………….. ………………………….. ………………… 103
6.2.1.2 Codurile opera ționale/operation code (OPCODE), ………………………….. …. 103
6.2.1.3 Codurile cu destina ție specială ………………………….. ………………………….. .. 103
6.2.2 Cifruri ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 105
6.2.3 Sisteme de cifrare cu o singură cheie ………………………….. ………………. 105
6.2.4 Cifruri numerice ………………………….. ………………………….. ………………. 106
6.2.5 Liste cu coduri de concizie ………………………….. ………………………….. …. 106
6.3 ASIGURAREA OPERA ȚIILOR COMSEC ………………………….. …………………………. 106
6.4 ECCM ȘI SECURITATEA TRANSM ISIUNILOR ………………………….. ……………………. 107
6.4.1 Controlul emisiilor ………………………….. ………………………….. ……………. 108
6.4.2 Tehnici ECCM preventive ………………………….. ………………………….. ….. 108
6.4.2.1 Generalită ți ………………………….. ………………………….. ………………………….. 108
6.4.2.2 Reducerea la minim a volumului transmisiilor radio ………………………….. . 109
6.4.2.3 Produsele transmisiilor radio ………………………….. ………………………….. ….. 110
6.4.2.4 Proceduri de operare în radiotelefonie ………………………….. ………………… 111
6.4.2.5 Criptarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 112
6.4.2.6 Alte tehnici ECCM ………………………….. ………………………….. …………………. 112
6.4.3 Tehnici ECCM de remediere ………………………….. ………………………….. . 113

Managementul rețelelor radio tactice
178
6.4.3.1 Generalită ți ………………………….. ………………………….. ………………………….. 113
6.4.3. 2 Tipuri de semnale de bruiaj ………………………….. ………………………….. ……. 113
6.4.4 Recunoa șterea bruiajului și a interferen țelor ………………………….. …… 115
6.4.5 Modalită ți de ac țiune în caz de bruiaj ………………………….. ……………… 116
6.5 RAPORTARE A BRUIAJULUI SI INTE RFEREN ȚELOR ………………………….. ………………. 117
6.5.1 Generalită ți ………………………….. ………………………….. …………………….. 117
6.5.2 Termeni ………………………….. ………………………….. ………………………….. 118
6.5.3 Raportul MIJI vocal ………………………….. ………………………….. ………….. 119
6.5.3.1 Scop și utilizare ………………………….. ………………………….. …………………….. 119
6.5.3.2 Procedura de raportare ………………………….. ………………………….. …………. 119
6.5.4 Formatul și con ținutul raportului ………………………….. ……………………. 119
6.5.5 Raportul MIJI înregistrat ………………………….. ………………………….. …… 120
6.5.5.1 Scop și utilizare ………………………….. ………………………….. …………………….. 120
6.5.5.2 Proceduri de raportare ………………………….. ………………………….. ………….. 120
6.5.5.3 Formatul și con ținutul raportului ………………………….. ………………………… 120
6.6 MĂSURI PENTRU NEUTRAL IZAREA CONTRAAC ȚIUNII RADIO (ECCM) …………………… 121
6.6.1 Instalarea ………………………….. ………………………….. ……………………….. 121
6.6.1.1 Geometria câmpului de luptă ………………………….. ………………………….. …. 121
6.6.1.2 Proiectarea sistemului ………………………….. ………………………….. …………… 122
6.6.2 Exploatarea ………………………….. ………………………….. …………………….. 122
6.6.3 Înlocuirea ………………………….. ………………………….. ……………………….. 123
6.6.4 Masc area ………………………….. ………………………….. ……………………….. 123
6.7 ECCM ÎN PLANIFICAREA APĂ RĂRII ………………………….. ………………………….. …. 123
6.7.1 Generalită ți ………………………….. ………………………….. …………………….. 123
6.7.2 Ordine și informa ții cu privire la lupta radio -electronică ………………… 124
6.7.3 Responsabilită ți………………………….. ………………………….. ……………….. 124
6.7.3.1 Comandan ții ………………………….. ………………………….. ………………………… 124
6.7.3.2 Statul Major ………………………….. ………………………….. …………………………. 125
CAP. 7 . SOI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 127
7.1 SOI ȘI MANAGEMENTUL SPECT RULUI ………………………….. ………………………….. 127
7.1.1 Identificatori de re țea ………………………….. ………………………….. ………. 128
7.1.2 MANAGEMENTUL TIMPULUI ………………………….. …………………………. 129
7.1.3 Managementul TSK ………………………….. ………………………….. ………….. 129
7.2 RESPONSABILITĂ ȚILE S6 ………………………….. ………………………….. …………….. 130
7.3 AUTOMATIZAREA PROIECTĂRII ȘI MANAGEMENTUL COMSEC ……………. 131
7.3.1 Descrierea sistemului ………………………….. ………………………….. ……….. 132
7.3.2 Componentele sistemului ………………………….. ………………………….. ….. 132
7.4 MANAGEMENTUL SOFTWARE ………………………….. ………………………….. ………. 134
7.5 SISTEME AUTOMATIZATE DE PROIECTARE ȘI MANAGEMENT COMSEC ………………… 135
7.5.1 Descrierea sistemului ………………………….. ………………………….. ……….. 136
7.5.2 Componente și capabilită ți ………………………….. ………………………….. .. 138
7.5.2.1 Componentele sistemului ………………………….. ………………………….. ………. 138
7.5.2.2 Capabilită ți ………………………….. ………………………….. ………………………….. 139
7.5.2.3 RBECS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 140

Rețelele radio de luptă
179
7.6 ELABORAREA CEOI/SOI ………………………….. ………………………….. ……………. 141
7.6.1 Managementul software ………………………….. ………………………….. ….. 148
CAP. 8. RESPONSABILITĂ ȚI ȘI ACTIVITĂ ȚI ÎN TIMPUL PREGĂTIR II, INSTALĂRII ȘI
OPERĂRII RE ȚELELOR RADIO ………………………….. ………………………….. …………………….. 149
8.1 PE TIMPUL PREGĂTIRII , ÎNAINTEA ÎNCEPERII OPERA ȚIEI (CU 24 SAU 48 ORE ÎNAINTEA
OPERA ȚIEI): 149
8.1.1 Șeful comunica țiilor și informaticii ………………………….. ………………….. 149
8.1.2 Opera ții pentru sta ția de control a sistemului ………………………….. ….. 149
8.1.3 Opera ții de retransla ție / retransmitere ………………………….. ………….. 150
8.1.3.1 Înainte de începerea opera ției:………………………….. ………………………….. .. 150
8.1.3.2 Pregătirea sta ției pentru activarea re țelei: ………………………….. ……………. 150
8.2 PE TIMPUL INSTALĂRII REȚELELOR RADIO ………………………….. ……………………… 150
8.2.1 Opera ții realizate de NCS ………………………….. ………………………….. ….. 150
8.2.1.1 Inițializarea re țelei – ( 4 la 6 ore înainte) ………………………….. ……………….. 150
8.2.1.2 Activarea re țelei………………………….. ………………………….. ……………………. 151
8.2.2 Opera ții realizate de operatorii radio ………………………….. ……………… 152
8.3 ÎNDATORIRILE PERSONAL ULUI CARE RĂSPUNDE D E REALIZAREA ȘI MEN ȚINEREA LEGĂTURII
PRIN MIJLOACE RADIO ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 152
8.3.1 Ajutorul ofi țerului de serviciu pe transmisiuni pentru comunica țiile radio
153
8.3.2 Șeful turei de serviciu pe grupul de receptoare radio …………………….. 154
8.3.3 Șeful turei de serviciu pe grupul de emi țătoare radio …………………….. 154
8.3.4 Radiotelegrafistul de servic iu (radiotelegrafistul de cart) la receptorul
radio (sta ția radio) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 155
8.3.4.1 La intrarea în serviciu: ………………………….. ………………………….. ……………. 155
8.3.4.2 Pe timpul executării serviciului: ………………………….. ………………………….. . 155
8.3.5 Radiotelegrafistul de serviciu (radiotelegrafistul de cart) de la
emițătorul sta ției radio ………………………….. ………………………….. ………………………….. 156
8.3.5.1 La intrarea în serviciu: ………………………….. ………………………….. ……………. 156
8.3.5.2 Pe timpul executării serviciului: ………………………….. ………………………….. . 157
8.3.5.3 La predarea serviciului: ………………………….. ………………………….. ………….. 157
8.3.6 Electromecanicul de serviciu (electromecanicul de cart) de la sta ția radio
157
8.3.7 Șeful sta ției radio ………………………….. ………………………….. …………….. 157
8.3.8 Radiotelegrafistul de bord ………………………….. ………………………….. … 159
8.4 DISCIPLINA RADIO ………………………….. ………………………….. ……………………. 159
8.4.1 Reguli generale ………………………….. ………………………….. ……………….. 159
Reguli generale: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 160
Niciodată: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 160
Evita ți: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 160
8.4.2 Interdic ția electronică și radio ………………………….. ……………………….. 161
8.4.2.1 Interdic ția electronică ………………………….. ………………………….. ……………. 161
8.4.2.2 Interdic ția radio ………………………….. ………………………….. ……………………. 161
8.4.2.3 Înregistrarea traficului radio ………………………….. ………………………….. …… 161

Managementul rețelelor radio tactice
180
8.4.2.4 Procedurile comunica țiilor radiotelefonice ………………………….. …………… 162
8.5 PARTICULARITĂ ȚI ALE OPERĂRII RE ȚELELOR RADIO ÎN GAMA VHF ÎN CONDI ȚII SPECIALE
162
8.5.1 În de șert ………………………….. ………………………….. …………………………. 162
8.5.2 În med ii cu vegeta ție densă ………………………….. ………………………….. . 163
8.5.3 În medii cu temperaturi scăzute ………………………….. ……………………… 164
8.5.4 În zone montane ………………………….. ………………………….. ……………… 164
8.5.5 În mediul urban ………………………….. ………………………….. ……………….. 164
8.5.6 În mediul NBC ………………………….. ………………………….. ………………….. 165
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 167
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 168
8.6 ETAPELE PLANIFICĂR II SUBSISTEMULUI RAD IO LA BRIGADĂ ………………………….. ….. 168
8.7 RAPORT PRIVIND SOLU ȚIONAREA /SOLICITAREA PENTRU S OLU ȚIONAREA
INTERFEREN ȚELOR RADIO ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 174
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 181

Rețelele radio de luptă
181
Bibliografi e
DOCUMENTE
care stau la baza activită ții de management al frecven țelor radio
A. Naționale:
1. Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunica țiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 591/2002, cu
modificările și completările ulterioare;
2. Tabelul Na țional de Atribuire a Benzilor de Frecven țe, edi ție 2003;
3. Ordinul ministrului apărării na ționale nr. M. 78/2000, pentru aprobarea „S.C.I – 11,
Norme metodologice pri vind închirierea de elemente de infrastructură din incinta
perimetrelor administrate de M.Ap. pentru amplasarea de echipamente de
radiocomunica ții;
4. Dispozi ția șefului Statului Major General privind organizarea și funcționarea sistemelor
de comunica ții și informatice în Armata României, nr 00150 ,,Op”/1992;
5. DO-3/2000, Norme privind regimul frecven țelor sistemelor radar din Armata României,
aprobate prin ordinul șefului SMG nr. SIS.M.G. -51 din 31.05.2000;
6. Doctrina pentru sprijinul cu sisteme C4I în opera ții întrunite, Bucure ști, 2004;
7. Doctrina pentru război electronic, Bucure ști, 2003.
B. Interna ționale:
1. Regulamentul Radio al Uniunii Interna ționale de Telecomunica ții (ITU RR), edi ție
2004.
C. NATO:
1. NATO JointCivil -Military Frequency Agreement (NJFA), edi ție 2002;
2. Ghidul privind managementul spectrului radio în opera ții militare – ACP 190 NATO
SUPP -1, edi ție 2006;
3. Frequency Management Handbook, edi ție 2006;
4. Ghidul de utilizare a aplica ției informatice ARCADE (AlliedRadiofrequency
Computer Aided Data Exchange);
5. Ghidul de utilizare a mesajului în 14 puncte;
6. Glosarul de termeni și defini ții al NATO – AAP-6, Bruxelles, 2003.
7. Johnson, E. E.: 2002, ARQ protocol features for HF radio links, Proc. MILCOM
2002 , IEEE, Anaheim, CA, USA.
8. MIL-STD -188-110B, “Military Standar d – Interoperability and Performance
Standards for Data Modems”, U.S. Department of Defense.
9. MIL-STD -181-141B, “Interoperability and Performance Standards for Medium and
High Frequency Radio Systems” , U.S. Department of Defense.
10. STANAG 4538, “Technical Standards for an automatic Radio Control System
(ARCS) for HF Communication Links” , North Atlantic Treaty Organization,
Ratification Request 2000, Edition 1.
11. Elvy S.J. – Comparison of Second and Third Generation HF Communication Links ,
Harris Corporation, RF Communications Division, New York, U.S.A. 2002.

Managementul rețelelor radio tactice
182
12. Postolache C. – Sisteme de radiocomunicatii adaptive in gama US , Teza de doctorat,
Academia Tehnica Militara, Bucuresti, 2004.
13. W. Beamish and W. Furman, “ Performance of HMTP Base E -Mail using Second and
Third Generation HF Data Links” , HF’01 Nordic Shortwave Conference
Proceedings, 2001.
14. M. Wadsworth and E. Peach, “Initial Performance results for an Implementation of
the STANAG 4538 Fast Link Setup Protocol” , HF’01 Nordic Shortwave Conference
Proceedings , 2001.
15. Harrison, G.L., and F.C. Leiner, Proposed Federal Standard 1045 – High Frequency
Automatic Link , WP86W00335, McLean, VA :Mitre Corporation, 1986;