Managementul Clasei de Copii

Meseria de educatoare este o frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta. Educatoarea stimulează și întreține curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întărește încrederea în forțele proprii și îi ajută să își găsească identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care ea posedă calitățile și competențele necesare centrării cu precădere pe așteptările, trebuințele și interesele copiilor.

Principala calitate a unei educatoare este vocația pedagogică, exprimată în “a te simți chemat, ales pentru această sarcină și apt pentru a o îndeplini”.

Vocatia pedagogica, înseamnă înainte de toate ”arta de a te pune la dispoziția copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le înțelege universul, de a le sesiza interesele care îi animă” și este un dar pe care educatoarele îl au sau nu.

Diferențele de comportament ale educatoarelor pe linia dimensiunilor invocate a condus la definirea și caracterizarea unor stiluri educaționale.

Stilul educațional este “expresia modurilor de comportament preferate, care revin cu o anumită regularitate” sau “modul caracteristic în care actele de predare sunt executate; el este personal, unic, poarta amprenta personalitatii educatoarei și este o formă de exprimare a originalității ei .

Stilul educațional se referă la: originalitatea în activitatea didactică; la felul în care sunt alese și utilizate strategiile de către profesor; capacitatea de a îmbogăți practica școlară introducând variație; activități mai vii, mai nuanțate în grupă; capacitatea de a induce comportamente variate de învațare contribuind la modelarea stilurilor de muncă

În plan comportamental, stilul educațional se exprimă în modul de conducere și organizare a grupei, modalitățile de control și sancțiune, planificarea conținutului, strategiile de instruire folosite, tehnicile motivaționale și procedeele de evaluare.

Stilurile educationale au multiple semnificatii teoretice si practice:

• reprezintă o formă de manifestare a originalitătii în activitatea didactică;

• au o valoare strategică, inspirând alegerea și utilizarea preferentială a unor strategii – În cadrul unui stil se pot pune în acțiune mai multe tipuri de strategii;

• îmbogățesc, practica preșcolară, introduc variație, favorizând o activitate mai vie, mai nuanțată în grupă;

• induc comportamente variate de învațare și contribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuală la copii;

• o utilizare preferențială de stiluri poate să semnaleze schimbări vizibile în sistemul de valori ce ghidează activitatea cu copiii, noi direcții în practică capabile să angajeze în mai mare masură gîndirea și imaginația, inventivitatea și creativitatea, să faciliteze depășirea mai rapidă a unui eventual didacticism arid și stereotip;

• sugerează interpretarea predării drept abilitatea educatoarei de a se comporta utilizând diferite stiluri educationale în vederea atingerii obiectivelor, ceea ce ar putea să însemne că stilurile devin o necesitate în susținerea unei prestații didactice de calitate și eficientă;

• pot scoate la iveală și supune verificării noi tipuri de competențe pedagogice ceea ce ar putea să contribuie la lărgirea bazei teoretice a formării profesionale inițiale și continue .

Ipostaza de lider pe care o are educatoarea, generează anumite practici educaționale sau stiluri de conducere care au un puternic impact asupra unor aspecte esențiale ale vieții de grup: performanță, relații interpersonale, climat afectiv, motivație.

Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul relației profesorului-manager cu clasa de elevi. Potrivit acestui criteriu, se disting urmatoarele stiluri: autoritar, democratic și laissez-faire(pasiv).

Eu consider că mă caracterizează stilul democratic. Stilul de conducere democratic se caracterizează prin faptul că problemele sunt discutate și deciziile sunt luate cu participarea întregului grup, care beneficiază de încurajarea și asistența educatoarei. Perspectivele și etapele activității sunt schițate de la început. Educatoarea sugerează două-trei tehnici de lucru, între care membrii grupului pot alege. Aceștia din urmă sunt liberi să se asocieze cu cine doresc în vederea realizării sarcinilor. Educatoarea este obligata să justifice aprecierile pe care le face asupra realizărilor individuale sau de grup. Ea caută să fie un membru obișniut al grupului, fără a lua asupra ei prea multe sarcini.

Stilul democratic se dovedește a fi eficient pe termen lung, pentru că permite exprimarea liberă a diferențelor individuale, manifestarea fără îngrădiri a fiecărui membru.

Stilul democrat oferă rezultate acceptabile din punct de vedere social și superioare pe plan didactic.

În grupele conduse democratic, relațiile dintre membrii ei, precum și relațiile cu educatoarea sunt cordiale (prietenoase). Membrii acestor grupe încearcă apropieri mai personale și mai amicale față de educatoarea lor, iar între ei se înregistrează schimburi spontane de confidențe privind diferite aspecte ale vieții fiecăruia.

Copiii se simt mult mai liberi și mai dornici să se implice în organizarea grupei, manifestă mai puțină dependență față de educatoare, iar comportamentul lor se schimbă foarte puțin atunci când aceasta lipsește. Stilul democratic previne încărcarea cu tensiune și agresivitate, iar climatul socio-afectiv pozitiv conduce la rezultate bune în planul eficienței activității.

Stilul democratic este superior, deoarece generează comportamente acceptabile din punct de vedere social, determină creșterea capacității de comunicare interpersonală și o tendință mai puternică de angajare în rezolvarea sarcinilor. Învățarea este influențată de o atitudine caldă, sinceră, deschisă și de aprecierea pozitivă a educatoarei care trebuie să le permită copiilor să ia cât mai multe decizii privind propria lor instruire, deoarece numai astfel se întărește libertatea de acțiune.

Educatoarea care corespunde tipului democratic utilizează metode active de predare învățare, creează o atmosferă plăcută atenuând conflictele, pune accent pe latura individuală, este un bun psiholog, își apropie copiii dezvoltând relații de colaborare, le oferă libertatea de a alege activitatea preferată. De asemenea, prin intermediul activităților integrate preșcolarii dezvoltă relații mai bune unii cu alții, lucrează mai eficient individual sau în grup; lucrând în grup fiecare membru are un rol pe care trebuie să îl îndeplinească. Profesorul democrat este mai deschis la nou, acceptă provocările.

În ceea ce privește stilul de învățare al copilului condus de un profesor democrat se pot identifica următoarele caracteristici: copilul este mai sigur pe forțele proprii, rezolvă cu ușurință orice sarcină nouă primește; este sociabil, dezvoltă relații amicale cu ceilalți colegi din grup, într-un climat pozitiv; asimilează cu ușurință noile informații.

În concluzie, stilul educațional optim este cel democrat care furnizează mentalitatea de participare voluntară, conștiința caracterului facultativ al sarcinilor învățarii.