Managementul Calitatii Programelor de Educatie Fizica Si Sport In Scoli

Psihologie

Managementul Calitatii Programelor de Educatie Fizica Si Sport In Scoli

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Managementul calității programelor de educație fizică și sport în școli

CUPRINS

Pagină

Capitolul I Introducere

1.1. Motivația alegerii temei

1.2.Ilustrarea temei în literatura de specialitate

Capitolul II Fundamentarea teoretică

2.1. Managementul calității în educație

2.2.Educația fizică școlară în România

2.3.Managemetul calității în educație fizică și sport

2.3.1. Indicatorii,criterii,standarde

2.3.2. Perspective de analiză a calității educației fizice și a

sportului în alte țări

Capitolul III Metodologia cercetării

3.1. Scopul

3.2. Obiective și sarcini

3.3. Eșantion

3.4.Metode de cercetare ștințifică

3.5. Rezultate

3.6. Interpretare

CAPITOLUL IV

Concluzii și recomandări

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Capitolul 1. Introducere

Gradul de actualitate și importanța problemei abordate

Problema oferirii de servicii de calitate în învățământul românesc reprezintă în prezent un element deosebit de important al reformei sistemului de învățământ. Calitatea și asigurarea acesteia trebuie oferite din minimum patru motive: moral (elevilor trebuie sa li se asigura o educație de calitate), contextual (școlile sunt într-o interacțiune continuǎ cu societatea careia îi aparține), responsabilitatea (școlile sunt supuse în mod constant aprecierii și evaluǎrii de către cei carora le ofera servicii: elevi, pǎrinți, societate), supraviețuirea (influențele societății de azi sunt în direct concurență cu cele transmise de către școală).

Școala românească trebuie să depașească ideea de transfer de cunoștințe către elevi, accentul sa fie pus pe formarea, integrarea și relaționarea acestora.

Motivația alegerii temei

Motivația alegerii acestei teme o reprezintă problema asigurării și menținerii calității programelor și serviciilor educaționale în școala românească. Calitatea în educație este deosebit de importantă deoarce are un impact imediat, dar și unul pe termen lung asupra beneficiarilor direcți – elevii, cât și asupra beneficiarilor indirecți – societatea.

Îmbunătățirea calității educației presupune următorii pași: evaluarea, analiza datelor și acțiunea colectivă și corectivă continuă din partea organizației furnizoare de educație.

Pentru disciplina educație fizică, îmbunătățirea continuă a serviciilor educaționale reprezintă un deziderat important, dată fiind influența pe care o poate exercita această disciplină asupra creșterii și dezvoltării elevilor, dar și asupra formării unui stil de viață activ. În calitate de profesor de educație fizică, am constatat că unitățile de învățământ sunt supuse evaluărilor instituționale periodice, momente în care se au în vedere o serie de criterii și indicatori specifici instituției școlare.

În acest context, considerăm că și la educație fizică se poate aplica un sistem de evaluare a calității serviciilor educaționale, care să aibă la bază o grila de evaluare a calității. Pentru educație fizică, ne-am gândit ca această grilă că cuprindă următoarele standarde de evaluare: resursele educaționale, resursele umane și eficiența activității. Prin aplicarea ei în diferite instituții de învățământ, se poate oferi o imagine cuprinzătoare, relevantă asupra procesului educațional oferit de disciplina noastră.

1.2.Ilustrarea temei în literatura de specialitate

Educația fizică și sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de marile organizații internaționale. În Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948) se stipulează faptul că orice persoană are dreptul la educație, în scopul dezvoltării depline a personalității sale.

În Scrisoarea Internațională privind Educația Fizică și Sportul, UNESCO (1978) stabilește, la articolul 1, că aceste activități reprezintă „un drept fundamental al tuturor”, iar exercitarea lui are multiple efecte asupra stării de sănătate și a dezvoltării personalității oamenilor.

În Convenția asupra Drepturilor Copilului (ONU, 1989), în Convenția împotriva Discriminării în Educație (ONU, 1960), în alte tratate și declarații, educația fizică și sportul sunt considerate activități prin care se asigură dreptul la educație.

În România, Legea învățământului nr.84/1995 precizează, la art. 4, că învățământul are ca finalitate formarea personalității umane, inclusiv prin „[…] educație fizică, educație igienico-sanitară și practicarea sportului”, aspecte întărite prin Legea Educației fizice și sportului nr. 69/1999, care stipulează că acestea reprezintă activități de interes național, sprijinite de stat. Astfel, „Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autoritățile administrative, instituțiile de învățământ și instituțiile sportive au obligația de a sprijini educația fizică, sportul pentru toți și sportul de performanță, și de a asigura condițiile de practicare a acestora”.
În consecință, există cadrul conceptual și legal prin care se recunoaște rolul social al acestor activități și prin care se asigură premise pentru desfășurarea lor.

În România, programa de educație fizică reprezintă un document elaborat de ministerul de resort, prin comisia de specialitate. Aceasta cuprinde din obiective/competențe, conținuturi și standarde de performanță pe care elevii trebuie să le realizeze. Programa reprezintă o componentă a curriculum-ului nucleu caracteristic actualei reforme a învățământului din România. Principalele caracteristici ale programelor pot fi sintetizate astfel (I.Nicola, 1996; Gh. Cârstea, 2000) :

Sunt obligatorii pentru toate unitățile de învățământ, în ceea ce priveste obiectivele pe care și le propun;

Îmbină caractreul concentric al instruirii cu caracter linear ;

Exprimă nivelul minimal de abordare a unui anumit conținut, în cadrul curriculum-ului nucleu și a celui la nivelul școlii, în anumite variante ;

Conținutul permite multă autoritate locală : pot fi practicate, în concordanță cu ofertele unității de învățământ și opțiunile elevilor, sporturi cum ar fi : badminton, oină, patinaj, dans sportiv, etc ;

Au un caracter dimanimic, în sensul ca se schimbă conform comenzii sociale. Se consideră că o programă poate fi aperciată, sub aspectul efiicienței, doar după aplicarea sa pe o generație școlară (deci timp de 10 ani) ; în conyextul reformei actuale, amelorarea programei se realizează la un interval mai scurt de timp ( cca. 5 ani) ;

Prin obiectivele sau competențele pe care le prevăd, asigură o bază unitară de pregătire pentru toti elevii.

Furnizarea de servicii calitative în educație reprezintă la ora actuală una dintre cele mai prioritare reforme ale sistemului de învățământ românesc.

,, Se constată că un real progres la nivelul furnizării unei educații de calitate se poate realiza doar dacă pentru fiecare disciplină de studio, profesorul va avea o serie de repere foarte clare de urmat și atins.

Putem aprecia faptul că la Educație fizică și sport, calitatea se poate aprecia prin intermediul frecvenței activității ( ca și criteriu de apreciere a calității), respective al numărului de ore pe care copiii le petrec practicând exerciții fizice ( ca și indicator de apreciere a calității). Ca standard minimal propunem folosirea datelor prezentate de literature de specialitate, care pentru dezvoltarea fitness-ului cardio-respirator, de exemplu, propune practicarea exercițiilor fizice minimu 3 zile pe săptămână, câte 20 minute, cu o intensitate a efortului de 60-80%.(Siedentop. 1984)”

Managementul calității în educație fizică și sport presupune o serie de instrumente și de măsuri menite să asigure un proces de educație de calitate în această disciplină necesare . Ne referim aici la următoarele acțiuni :

să înființeze comisia pentru asigurarea calității în educație fizică și sport disciplină ;

de a concepe și de a aplica mai multe tipuri de chestionare cu privire la percepția elevilor cu privire la lecțiile de educație fizică , dar și colegii de analiză ,

concurența organizare etc ;

să se aplice în mod constant unele forme de valoare recunoaștere elevilor în educație fizică și sport disciplină ( distincții , diplome , insigne , etc ) ;

pentru a face placa de poster disciplină , fereastra trofeu spectacol etc feed-back- date de către beneficiarii procesului de educație și de către cei implicați în dezvoltarea sa constituie elemente de bază de reglementare a influențelor educative exercitate prin educație fizică și sport.

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică

2.1. Managementul calității în educație

Noțiunea de management în calitatea educație a fost asociat cu un anume nivel de valoare sau merit. Noțiunea proprie a calității ar trebui să se fundamenteze pe următoarele aspecte:

Figura 1. Elemente componente ale calității în educație

Aceste aspect, cultura și valorile, ar trebui să le promovăm prin politici și strategii de dezvoltare atât din punct de vedere social, cât și economic.

Pentru a se realiza un management de calitate la nivelul învățământului se impune ca beneficiarii acestui sistem (elevii, părinții, societatea) să fie consultați in mod sistematic în ceea ce privește satisfacția lor față de serviciile educaționale oferite. Acest lucru se poate realiza în cadrul lectoratelor cu părinții, la ședințele sau consultațiile cu părinti, la orele de dirigenție, prin intermediul internetului etc.

Îmbunătățirea sistemului educational presupune următorii pasi:

Figura 2. Optimizarea sistemului educațional

Managementul asigurării calității educației precizează că metodologia asigurarii unei educație de calitate este centrată preponderant pe rezultatele învățării. Rezultatele învățării sunt prezentate în termeni de cunoștințe, competențe, atitudini și valori care sunt obținute prin parcurgerea și finalizarea unui ciclu de învățământ sau program de studiu.

Managementul calității reprezintă asigurarea programelor de învățare, evaluarea acestora în mod periodic prin metode și procese clar definite și promovarea continua a serviciilor oferite.

2.2. Educația fizică școlară în România

Sistemul de învâțământ din România se află într-un amplu program de restructurare, acest lucru se întâmplă pentru a satisface cerințele sistemului educațional și de formare profesională din Comunitatea Europeană.

Programele școlare pentru discipina educație fizică reprezintă concepția de la baza reformei sistemului de învățământ din România. Programa este un document oficial, obligatoriu pentru toate școlile de stat și particulare acreditate.

Principala problema pe care o întâmpina educația fizică școlară în România o reprezintă furnizarea serviciilor educaționale de calitate. Acest lucru se datorează lipsei unor repere foarte clare de urmărit și de atins de catre profesori.

Uniunea Europeană propune minimum 2 ore de educație fizică pe săptămână, pentru clasele din ciclul gimnazial. În România se constată ca numărul orelor de educație fizică a fost diminuat acest lucru se datorează exclusiv autorităților centrale, acestea manifestă un scepticism față de această formă importantă de educație.

Următoarea problemă a sistemului românesc o reprezintă modul de practicare a exercițiilor fizice în școli, de cele mai multe ori această materie este subevaluată atât de către autoritățile centrale cât și de cele ale unităților de învățământ. Slaba pregătire a cadrelor didactice și lipsa condițiilor materiale și finaciare reflectă absența calității în educația fizică din România. Este necesară îmbunătățirea managementului resurselor umane din învățământ prin planificarea unei strategi și oferirea de stimulente pentru un randament mai bun a acestora. Pentru a obține rezultatul dorit, si anume o educație de calitate, este necesar ca toți indivizi implicați în sistem să depună eforturi suplimentare.

Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul instituțiilor specializate în proiectarea curriculum-ului național, în raport cu finalitățile educaționale, acesta are următoarele funcții :

Funcția sociala – aceasta dorește sa-l incele ale unităților de învățământ. Slaba pregătire a cadrelor didactice și lipsa condițiilor materiale și finaciare reflectă absența calității în educația fizică din România. Este necesară îmbunătățirea managementului resurselor umane din învățământ prin planificarea unei strategi și oferirea de stimulente pentru un randament mai bun a acestora. Pentru a obține rezultatul dorit, si anume o educație de calitate, este necesar ca toți indivizi implicați în sistem să depună eforturi suplimentare.

Sistemul de învățământ reprezintă ansamblul instituțiilor specializate în proiectarea curriculum-ului național, în raport cu finalitățile educaționale, acesta are următoarele funcții :

Funcția sociala – aceasta dorește sa-l integreze pe omul format prin educație;

Funcția economică – sistemul trebuie sa-l pregătească pe elev pentru ca acesta sa fie apt pentru a se plia cerințelor pieței muncii;

Funcția de comunicare – de raspândirea a valorilor culturii și civilizației.

Calitatea este în strânsă legătură cu valorile sociale în care funcționează sistemul respective de educație. Calitatea în educație este data de următoarele valori: umanism, democrație, dreptate, calitatea relațiilor interpersonale, educarea individului ca membru responsabil al comunității. Forța de muncă să fie competitvă pentru a elimina discrepanța între nivelul și condițiile de pregătire ale elevilor din unitățile de învățământ aflate în zonele rurale și cei din școlile urbane.

Diferențele privind performanța pot fi rezultatul unor distribuții inegale și ineficiente a resurselor ceea ce duce la o mare diferenă în ceea ce priveste oferirea unei educații de calitate.

Într-o lume marcată de schimbări rapide în toate domeniile de activitate, nici educația fizică nu se poate sustrage acestei realități. Important este ca specialiștii și organele de conducere ale acestui domeniu să asigure orientarea potrivită și să îl direcționeze spre o dezvoltare și modernizare atât în plan științific, academic cât și în plan curricular. În prezent curriculum național asigură condițiile unei pregătiri unitare tuturor elevilor, în același timp oferă posibiltatea particularizării traseelor de instruire în funcție de aptitudinile și interesele eleviilor. În acest context, diferențiem următoarele tipuri de curriculum (figura 3):

Figura 3. Tipuri de curriculum în sistemul de învățământ

Pentru delimitarea segmentelor scolarității, s-a introdus conceptul de ciclu curricular. Scopul acestuia este de a concentra învățarea obiectivele majore ale fiecarei etape de pregatire și de a regla procesul de învatamânt prin intervenții de natură curriculară.

Obiectivele se referă la ceea ce trebuie să stie un elev la terminarea unui ciclu curricular. Ciclurile curriculare sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Ciclurile curriculare în sistemul de învățământ românesc

2.3. Managementul calității în educație fizică și sport

Managementul în educație fizică și sport constă într-o serie de măsuri și instrumente menite să asigure un proces de învățământ de calitate la această discipină.

Calitatea în educație fizică și sport se poate aprecia prin numărul de ore pe care elevii le petrec practicând exerciții fizice atât în mod organizat (în timpul orelor de educație fizică) cât și ca activitate de timp liber.Conform unor studii elevii din București aloca doar 1.5 ore/saptamână exercițiilor fizice, cifra reflectând atât activitățile obligatorii, cât și cele în timpul liber (M.Stănescu, R.Bejan, A.Vasiliu 2010). În comparație cu media mondială sau europeană elevii români dedică de aproximativ 10 ori mai puțin timp exercițiilor fizice, decât elevii de aceiași vârstă din alte tări.

Manifestul F.I.E.P. (Federația Internațională de Educație Fizică) 1970 și Asociația Europeană de Educație Fizică, prin Declarația de la Madrid (1991), a argumentat, prin studiile efectuate pe copii și tineri de diferite vârste, necesitatea practicării sistematice a educației fizice și sportului cel puțin 1 oră pe zi, până la vârsta de 12 ani, și cel puțin 3 ore pe săptămână, pentru copiii mai mari de 12 ani și pentru adolescenți. Prevederile UE consemnează, de asemenea, necesitatea celor 3 ore de educație fizică obligatorii pe săptămână.

Caracteristica pentru specificul calitativ al educației fizice constă în obiectivele urmărite, în modul în care această activitate se desfășoară și în accentual pus pe valoarea formativăa conținutului instruirii. Astfel, elevul care participă la lectie reacționeaza printr-un comportament complex, care înglobeaza deprinderile motrice, condiția fizică și plăcerea de cunoaștere prin mișcare.

Educația fizică și sportul în școală contribuie la realizarea finalităților generale ale educației, împreună cu celelalte discipline din curriculum școlar.

Principalul pion pentru o calitate a lecției de educație fizică și sport este profesorul, acesta trebuie să aibă o preocupare permanent pentru modul în care își organizează conținutul să fie cât mai atractivă pentru a atrage elevii, astfel încât educația fizică școlară să reprezinte bazele educației fizice permanente. Acest lucru este posibil numai daca profesorul este motivate să participle la cursuri de formare profesioală.

Educația fizică reprezintă o componentă a educației, exprimată printr-un tip de activitate motrică ce dispune de forme de organizare și reguli de desfășurare, care urmărește optimizarea potențialului biomotric și psihic al individului, în vederea creșterii calității vieții.
Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept obiectiv dezvoltarea condiției fizice și psihice a individului, pentru obținerea de performanțe în competițiile de toate nivelurile.

Educația fizică și sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuințe, motivații. Educă ambiția, curajul, emulația, atenția distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverența, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voință și caracter. Calitățile intelectuale, calitățile fizice și calitățile morale se conturează cu maximum de durabilitate și eficiență în activitățile corporale.

Pretutindeni în țările civilizate educația rămâne tributară idealului antic “Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Prezența orelor de educație fizică și sport în școală este absolut necesară pentru a stimula mișcarea în rândul elevilor și chiar performanța sportivă. Fiecare copil are dreptul la o educație armonioasă care să îi ofere atât accesul la cunoștințe de natură să îl ajute să cunoască și să înțeleagă mai bine lumea în care trăim, să își dezvolte potențialul și gândirea autonomă, dar și la practicarea mișcării și a sportului.

2.3.1. Indicatorii, criterii, standarde de calitate

Metodologia asigurării calității în educație este fundamentată pe relațiile dintre criterii, indicatori și standarde. Criteriile sunt reprezentate de resurse și management. Indicatorii sunt prezentați ca orientări, proceduri și bune practici pe care instituțiile prebuie să le introducă pentru îmbunătățirea calității. Standardele sunt nivelele la care trebuie să ajungă indicatorii.

Indicatorii pentru evaluarea calității la discipilna Educație fizică și sport sunt reprezentate în figura 3.

Figura 3. Indicatori de calitate pentru educație fizică

Resursele educaționale. Resursele educaționale sunt în stransă legătura cu cele financiare. Pentru o bună desfășurare a activității este necesar ca resursele financiare de care dispun unitățile de învățământ să poată furniza dotările materiale minimale: terenuri și săli de sport amenajate și materiale didactice care să susțină oferta educațională (spaliere, mingi, saltele etc.).

Materialele sportive reprezintă o componentă importantă în cadrul procesului de instruire în lecția de educație fizică. Aceste materiale trebuiesc înlocuite, înoite și reparate în mod constant pentru a oferi elevului și profesorului la ora de educație fizică:

Siguranță- ( verificarea de către profesor a aparatelor de gimnasitică, panourilor, porților etc.)

Accesibilitate- adaptarea materialelor didactice la cerințele și nevoile elevilor (înățtime, greutate etc.)

Varietate – utilizarea unor materiale cât mai variate pentru diversitatea conținuturilor predate.

Resursele educaționale au fost evalauate în cercetarea acestei lucrări prin următoarele standarde :

Materiale sportive, echipamente ( mingi, bănci, aparate de gimnastică etc.)

Resurse financiare;

Baza materială ( sala-teren de educație fizică și sport).

Eficacitatea educațională. Eficiența educațională o putem examina la nivelul rezultatelor procesului de învățământ al elevilor. În prezenta lucrare s-au urmărit următoarele standarde de evaluare a eficienței educaționale:

Numărul de participări la competiții într-un an școlar;

Rezultatele obținute ( pe sector/municipiu)

Numărul de elevi înscriși la cluburi sportive;

Numărul de ore – opțional sau ansamblu sportiv.

Resursele umane. Un proces educațional de calitate are la bază cadre didactice pregătite corespunzător. Progresul unui elev îndrumat de un profesor bine pregătit este mult mai rapid față de un elev care au profesor mai slab pregătiți.

Standardele de calitate evaluate în grila de evaluare a calității sunt: (anexa 1)

Numărul cadrelor didactice – de câte posturi dispune unitatea de învățământ și câte cadre didactice predau în prezent;

Statutul cadrelor didactice – titulari/suplinitori;

Perfecționarea cadrelor didactice – câți sunt din fiecare categorie (definitivat, gradul II, gradul I și câte cursuri de perfecționare au urmat în ultimul an școlar).

2.3.2. Perspective de analiză a calității educației fizice și a sportului în alte țări

Majoritatea tărilor europene se află într-un program de reevaluare a conceptului de educație fizică și sport acest lucru a început prin evaluarea concepției privind practicarea de exerciții fizice precum și apariția unor factori naturali și sociali variați, cu un mare impact asupra organismului, toți acești factori au impus elaborarea unei strategii pe termen lung.

O astfel de strategie conține:

Stabilirea clară a misiunii educației fizice și a sportului;

Stabilirea obiectivelor și a competențelor care decurg din aceasta;

Delimitarea domeniului de știință;

Revizuirea sau refacerea curriculei școlarea și a metodologiei de aplicare.

Această strategie trebuie adaptată la condițiile oferite de sistem și trebuie să țină cont de următoarele cerințe: sănatatea elevilor, stimularea complexă bio – psiho – socială și educație continuă.

Strategii naționale și principalele inițiative la scară largă. Referindu-ne la managementul calității educației fizice, contextul european reflect o realitate multiformă, în care aspectele privind legislația și organizarea prezintă note specifice fiecărei tări. Aceste aspecte de diversitate se regăsesc atât ca terminologie, spre exemplu în tări ca Spania,Portugalia,Italia termenul de educație fizică este utilizat ca atare, în Franța este folosit sub denumirea de educație fizică și sportive, în Germania instruire sportivă, iar în Suedia este present sub sintagma sport și sănătate. Denumirile diferite se reflect și în diferențele prezente la nivelul curriculei școlare (R.Naul, 2005), cum ar fi:

Conținuturi prescrise clar sau orientativ;

Modul de implementare strict sau flexibil/autonom al programei școlare;

Competențe si obiective tradiționale sau modern;

Abordări care țin de finalitățile urmărite sau de procesul de instruire în sine;

Însușirea deprinderilor în scopul instruirii sportive sau al educației pentru și prin mișcare etc.

Cehia optează pentru o politică educațională centrată pe starea de sănătate, în Finlanda există o curricula școlară segmentată în două capitol distincte și anume educația pentru sănătate și educația fizică acestea răspund la aceleași misiuni glogale.Franța prezintă o programă bazată pe trei abordări:

Culturală- educația fizică definește un univers al creațiilor umane morale, intelectuale, estetice, care o justifică drept factor educational ce marchaeză existent unui individ;

Naturalistă- educația fizică dezvoltă potențialul biologic al copilului;

Civică – educația fizică îl pregătește pe elev să exercite un rol pozitiv și active în societate.

În Canada s-a lansat termenul de calitate Daily Educație Fizică (QDPE), in 1988 , ca o modalitate de a defini un program, acest program este bine planificat și este predate de către profesioniști calificați și entuziaști. Programul oferă o varietate de oportunități de învățare pentru toți elevii. QDPE este un program de școală bine planificat de educație fizică obligatorie prevăzută pentru un minim de 30 de minute în fiecare zi pentru toți elevii (grădiniță până la clasa a 12a ), pe tot parcursul anului școlar. QDPE include :

Instrucțiuni curriculare zilnice pentru toți elevii( gradiniță –clasa a 12a ) timp de minimum 30 minute;

Lecții bine planificate care încorporează o gamă largă de activități ;

Un nivel ridicat de participare a tuturor elevilor din fiecare clasă ;

Accentul fiind pus pe distracție , bucurie , succes , fair-play , de auto – împlinire și sănătatea personală;

Activități potrivite pentru vârsta și stadiul de fiecare elevi;

Activități care îmbunătățesc sistemele cardiovascular, forța musculară, rezistența și flexibilitate;

Utilizarea creativă și în condiții de siguranță a instalațiilor și a echipamentelor;

Un program bazat pe profesori entuziaști și calificați.

Având în vedere că inițiativa QDPE a fost lansată de PHE Canada, termenul a fost acceptat pe scară largă în întreaga Canada, SUA, și pe plan internațional. QDPE este una dintre strategiile cele mai cuprinzătoare pentru creșterea nivelurilor de educație fizică a copiilor și a tinerilor din Canada.

Belgia (Comunitatea germană) – Inițiativă la scară largă. Programul sportiv în școală (Schulsportprogramm 2011-12). Sunt indicate toate inițiativele pentru promovarea educației fizice în școală, inclusiv activitățile curriculare, cât și cele extra-curriculare(campionate școlare și activități sportive școlare la reuniuni naționale și internaționale, colaborarea cu asociații și cluburi, evenimente de solidaritate și formarea profesorilor, etc).

Belgia (Comunitatea flamandă) – Strategie națională. Strategia pentru organizarea sportului în școli, 2009-2014. Principalele domenii ale politicii sunt:

a) inovarea, planificarea și dezvoltarea sportului în școli;

b) stimularea interacțiunii între disciplina școlară educație fizică și activitățile sportive din școală și inițiativele sportive locale în vederea realizării participării la sport și a mobilității active pe tot parcursul vieții;

c) organizarea activităților sportive extra-curriculare în învățământul preșcolar, primar și secundar.

Bulgaria- Strategie națională. Strategia are ca scop creșterea numărului de persoane care iau parte la activități sportive în timpul liber, indiferent de statutul lor social, economic, de sănătate și de gen. În ceea ce privește educația fizică organizată în școli, strategia are ca scop informarea tinerilor cu privire la importanța practicării exercițiilor fizice, actualizarea curriculumului și finanțarea activităților care au loc în școală.

Czech Republic- Strategie națională. O secțiune a Conceptului este dedicată educației fizice în școală. Celelalte secțiuni acoperă, printre altele, sportul pentru toți, sportul pentru elevii talentați, educația și cercetarea, finanțarea sportului, întreținerea și funcționarea infrastructurii sportive.

Ministerul Educației din Letonia a susținut un proiect care viza predarea unei posturi sănătoase în învățământul primar, acesta a organizat cursuri de formare continuă a cadrelor diactice de educație fizică și sport, privind combaterea scoliozei.

Profesorii care predau diferite materii (matematică, fizică, chimie etc.) oferă acum elevilor, pe parcursul orelor, pauze active care durează 2-5 minute. Aproximativ o treime din țările europene sunt în prezent angajate în reforme naționale sau dezbateri legate atât de sportul practicat în general în societate, cât și de educația fizică în școală.(figura 5)

Figura 5. Direcții ale reformei educației în diferite țări europene

Capitolul 3. Metodologia cercetării

3.1. Scopul

Scopul cercetării îl reprezintă elaborarea unei grile de evaluare a calității activității de educație fizică desfășurată în unități școlare din București.

3.2. Obiectivele și sarcinile cercetării

Obiectivele cercetării:

Construirea unei grile de evaluare a calității programelor de educație fizică;

Identificarea opiniei cadrelor didactice privind calitatea programelor de educație fizică și sport în scolile la care profesează;

Evidențierea diferențelor privind resursele educaționale, umane și eficienței educaționale la nivelul unităților de învățământ unde s-a aplicat grila de evaluare.

Sarcinile cercetării:

Construirea chestionarului de investigare a opiniei cadrelor didactice;

Aplicarea chestionarului de opinie;

Analiza și interpretarea rezultatelor.

3.3. Eșantion

Cercetarea cu privire la managemantul calității programelor de educație fizică și sport s-a desfășurat în anul școlar 2013 – 2014 în 14 școli din București. Persoanele chestionate au fost 14 profesori de educație fizică și sport cu vârste cuprinse între 23 și 35 de ani. (figura 6, tabelul 2)

Figura 6. Distribuția eșantionului în funcție de gen

Tabelul 2. Distribuția cadrelor didactice pe vârstă

Școlile unde a fost aplicată grila de evaluare a calității programelor de educație fizică și sport sunt prezentate în tabelul 3.

Tabel 3.

Metode de cercetare ștințifică

Etimologia cuvântului ne duce către cuvintele grecești metodos (drum, cale ) și logos (știință). Prin metodologie se întelege știința efectuării cercetări sau un ansamblu de metode folosite în cercetare.

În cadrul acestei lucării s-a aplicat metoda anchetei, pe bază de chestionar, care a permis:

Strângerea unui volum mare de informații;

Păstrarea anonimatul celor chestionați;

Aplicarea pe arii mari, deoarece poate fi transmis prin intermediul internetului.

În elaborarea prezentului chestionar am folosit atât întrebările deschise:

Numele și prenumele cadrului didactic:

Vârstă:

Sex:

Au fost folosite și întrebări de timp închise.

Avantaje ale întrebărilor închise:

facilitează studierea statistică a răspunsurilor;

sprijină memoria celui anchetat;

permit aplicarea unor chestionare cu mulți „itemi”.

Exemplu:

Pentru evaluarea calității s-a folosit o grilă, răspunsurile au fost evaluate pe o scală de la 1 la 5 exemplu : Pe o scala de la 1 la 5 ( 1-insuficient, 2-suficient, 3- satisfăcător, 4-bun, iar 5-foarte bun ) evaluați următoarele:

1 2 3 4 5

Profesorii și-au motivate evaluarea în secțiunea observații, exemplu : pentru evaluarea resurselor umane standardul perfecționare cadre didactice –” Câți sunt din fiecare categorie (def, gr II, gr I) câte cursuri de perfecționare au fost promovate în ultimul an”

Grila de evaluarea a calității a fost compusă din 3 standarde principale:

Figura 7. Standardele de evaluare a calității

Standard- Resurse educaționale: Materiale sportive echipamente

Grila de evaluare a calității

Ca metode de prelucrare a datelor obținute am folosit:

Metoda matematică – am folosit această metodă pentru calcularea anumitor procente și a unor medii aritmetice.

Metoda grafică – am folosit această metoda pentru prezentarea rezultatelor chestionarului deoarece se poate reține mai ușor un volum mai mare de informații și rezultate.

Rezultate și interpretarea lor

Numerotează graficele și fă referire la ele în textul lucrării, acolo unde interpretezi rezultatele reflectate de grafic!

La standardul- Resurse educaționale: Materiale sportive 14 cadre didactice din 14 au răspuns astfel:

Tabelul nr. 3

Materialele sportive, echipamentele prezente și folosite cel mai des în unitățile de învățământ sunt:

TREBUIE SĂ COMENTEZI RĂSPUNSURILE OBȚINUTE.

PE GRAFICE, INSEREAZA VALORILE PE CARE LE REPREZINTI (PROCENTELE)

Standard-Resurse educaționale: Resurse financiare, cadrele didactice au evaluat astfel:

La standardul – Resurse educaționale: resurse financiare, 14 cadre didactice au răspuns astfe:

Tabelul nr.4

Pentru standardul – Resurse educaționale- Bază materială (sală-teren) profesori au evaluat unitățile de învățământ unde predau după cum urmează:

Pentru acest standard profesorii au evaluat baza materială în funcție de câte ramuri sportive pot fi practicate la nivelul școlii la care predau. Rezultatele au fost următoarele:

Standardul al II- lea evaluat de către cadrele didactice a fost cel al eficienței educației.

Primul crietriu a fost : Numarul de participări la competiții în anul școlar 2013-2014 , acest criteriu a fost evaluat astfel:

În proporție de 57% profesorii au evaluat această activitate la scala 3( satisfăcător).

La cel de-al II criteriu : Rezultate obținute ( sector/municipiu) rezultatul a fost:

Competițiile la care au participat cadrele didactice au fost în proporție de 90% cele organizate în cadrul Olimpiadei Naționale ale Sportului Școlar, iar 10% în cadrul Kinder + Sport.

Toate rezultatele prezentate de profesorii de educație fizică au fost obținute la nivel de sector, nu de municipiu. Cele mai bune rezultate s-au înregistrat la :

Cros: locul I ( sector);

Rugby tag: locul I ( sector);

Handbal : locul I ( sector);

Baschet: locul I ( sector);

Fotbal : locul I ( sector);

Singura unitate de învățământ care nu a avut rezultate a fost Școala Gimnazială nr. 132, sector 5. Considerăm că lipsa rezultatelor se datorează inexistenței asociației sportive a școlii.

La al treilea criteriu de evaluare a eficienței educaționale: Numărul de elevi înscriși la cluburi sportive, cadrele didactice au evaluat astfel:

Cel mai mare procent s-a regăsit in dreptul scalei cu numărul 4 evaluat ca un rezultat bun, urmat de numărul 2 pe care scala il definește ca fiind nesatisfăcător.

Tabelul nr.5

La al patrulea criteriu de evaluare a eficienței educaționale: Număr de ore – optional/ansamblu sportive, cadrele didactice de educație fizică și sport au elavuat pe scala de la 1 la 5 astfel:

În proporție de 64% cadrele didactice chestionate susțin că orele de optional sau ansamblu sportive sunt insuficiente. În majoritatea unităților de învățământ aceste ore sunt inexistente, în tabelul de mai jos vom prezenta situația din cele 14 școli evaluate:

Tabelul 6

Standardul al III- lea evaluat de către cadrele didactice a fost cel al resurselor umane.

Primul criteriu al resurselor umane este : Numărul cadrelor didactice

Profesorii au evaluat acest criteriu în funcție de câte posturi oferă școala pentru catedra de educație fizică și câte dinte acestea sunt ocupate, în proporție de 90% aceștia au evaluat că posturile sunt suficiente pentru a acoperi toate orele,la fel și in ceea ce privește ocuparea posturilor de către cadrele didactice.

Tabel nr.7

Cele mai multe cadre didactice de educație fizică le regasim la Școala Gimnazială Sfântul Andrei din sectorul 6, iar cele mai putine au fost la Școala Gimnazială nr. 132 din sectorul 5.

Al II-lea criteriul al standardului resurse umane este : Statutul cadrelor didactice.

Acest criteriu a fost evaluat de către profesorii chestionați la scala 4 ( bun). Profesorii au justificat puctajul acordat astfel:

Tabelul nr.8

Singura școală care are toate cadrele didactice titulare este Școala Gimnazială Sfânta Treime din sectorul 6, aceasta care 3 cadre didactice de educație fizică și sport.

După cum se poate observa și din tabelul nr.8 majoritatea cadrelor didactice sunt titulare.

Al III-lea criteriul al standardului resurse umane este : Perfecționarea cadrelor didactice

La această scală cadrele didactice au evaluat nivelul de dezvoltare profesională cu 4 ( bun).La cele 14 unități de învățământ unde a fost aplicată grila de evaluar a calității în educație fizică si sport predau 43 de cadre didactice acestea au următoarele grad sau statut :

Care dintre scoli e mai bună? Ce propui pentru intepretarea grilei? Cam la ce nivel sa fie fiecare indicator? Cum stim care dintre scoli ofera la cel mai bun nivel educatia fizica?

CAPITOLUL 4. Concluzii și recomandări

În concluzie reperele, standardele și criteriile de evaluare a managementului calității programelor de educație fizică și sport din România trebuie să fie îmbunătățite sau reformulate pentru a se ajunge la o educație de calitate.

Principali pioni ai acestui sistem de învățământ, și anume, cadrele didactie trebuie să fie motivate pentru a avea un randament cât mai bun la locul de muncă. Tot despre motivație este vorba și atunci cand vorbim despre beneficiari acestui sistem și anume elevii, aceștia trebui să fie sensibilizați și informați cu privire la care sunt beneficiille practicării activităților sportive atât in mod organizat (școală, club sportive), cât și în mod neorganizat (plimbări, drumeți).

Din cercetarea realizată, se observă ca majoritatea cadrelor didactice care au luat parte la cercetare evaluează cele 3 standarde: resurse materiale, resurse umane și eficiența educației pe o scală de la 1 la 5 , unde 1 reprezintă – standardul de insuficient iar 5 – foarte bun cu o medie de 3 adică satisfacător.

Standardele evaluate pentru resurse materiale: material sportive, echipamente; resurse financiare și baza materială au obținut o medie de 3 (pe scala de la 1-5) ceea ce înseamnă ca profesori sunt satisfăcuți de resursele material. În procesul de realizare a competențele propuse și pentru a atrage elevii la ora de educație fizică materialele sportive ocupă un loc foarte important. Baza materială trebuie în fiecare an școlar imbunătățită, reînoită și reparată pentru a oferi siguranța și placerea elevilor și profesorilor să lucreze la ore.

Pentru al doilea standard evaluat de această cercetare: eficiența educațională au fost evaluate pe o scală de la 1 la 5 (unde 1 reprezintă – insuficient, iar 5 – foarte bun) următoarele standarde: numărul de participări la competiții, rezultate obținute (sector/municipiu), numărul de elevi înscriși la cluburi sportive și numărul de ore- optional sau ansamblu sportive. La acest standard punctajul maxim la obținut criteriul ”Numărul de elevi înscriși la cluburi sportive”, iar punctajul minim, și anume, 1 – insuficient s-a regăsit în dreptul standardului ”Numarul de ore- ansamblu sportive/opțional”, 65% din cadrele didactice chestionate nu dispun la unitățile de învățământ unde predau de ore suplimentare pentru disciplina educație fizică.

Cel de-al treilea standard evaluat în această grilă a fost ”Resurse umane” pe o scală de la 1 la 5 (unde 1 reprezintă – insuficient iar 5- foarte bun) au fost evaluate următoarele standarde: numărul de cadre didactice, statutul cadrelor didactice și perfecționarea cadrelor didactice. Media la acest standard pe această grila a fost de 4, cel mai bine evaluat standard la această categorie fiind ”Numărul cadrelor didactice” , în proporție de 90% profesorii au evaluat că posturile sunt suficiente pentru a acoperi toate orele,la fel și in ceea ce privește ocuparea posturilor de către cadrele didactice. Cel mai slab cotat standard este ” Statutul cadrelor didactice”, din 14 școli doar o școală are toate cadrele de educație fizică titulare.

Ce am marcat cu verde, trebuie introdus la intepretare, in capitolul anterior. Aici vei scrie concluziile privind rezultatele obtinute

Bibliografie

BOTA,A., Educația Fizică – Disciplină în planul de învățământ, Editura Discobolul, București 2010

CÂRSTEA, GH., Didactica educației fizice. ANEFS. București, 2000

Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2013. Educația fizică și sportul în școlile din Europa Raport Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene.

DRAGNEA, A. (coord.), Teoria educației fizice și sportului (ediția a II-a). Editura FEST, București, 2002

DRAGOMIR, P., SCARLAT, E., Educația fizică – repere noi, mutații necesare. Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

EPURAN, M., Metodologia cercetării științifice. Editura FEST, București, 2005

Ghiduri de aplicare a programelor de educație fizică. 2001, Editura Aramis

https://www.google.ro/#q=pledoarie+pentru+educatie+fizica+si+sport&safe=off 03.06.2014

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/150RO.pdf 04.06.2014

http://fiepeurope.eu/manifest.php 02.06.2014

IOSIFESCU, C. Ș. , Ce anume contează versiunea asigurearea unei educații de calitate ? În volumul: Conferința Internațională Permanentă a inspectoratelor, 17 martie 2011, Sinaia

NAUL ,R., Physical Educaton Teacher Training –Historical Perspectives,in:J.Mester(ed.) Sport Sciences in Europe, 1993, Aachen: Meyer& Meyer, 1994

POSTELNICU, C., Fundamente ale didacticii școlare. Editura Aramis, București, 2002

Programele de educație fizică pentru ciclurile primar, gimnazial, liceal. MEC, 1999,B2001, 2009, 2010

RAȚĂ, G., Didactica educației fizice școlare. Editura Alma Mater, Bacău, 2004

STĂNESCU, M., Metodica educației fizice. Note de curs. ANEFS, București, 2002

STĂNESCU,M., Didactica educației fizice. Editura Universitară, București,2012

STĂNESCU,M., Dezvoltări în didactica educației fizice. Editura Bren, București,2013

ȘERBĂNOIU, S., Metodica educației fizice. Editura Cartea Universitară, București, 2004

Anexe