Managementul Calitatii In Cadrul S.c. C.d.i. Organic Farms S.r.l

Managementul Calitatii

in cadrul

S.C. C.D.I. Organic Farms S.R.L.

Cuprins

Capitolul I

Elemente de teorie

Am putea defini calitatea ca aptitudinea de utilizare potrivita si valoarea oferita pentru banii cheltuiți și mai presus de toate acestea, satisfacerea necesitaților clienților.

Caracteristici de calitate

caracteristici tehnice – se referă la însușirile ce oferă valoarea de întrebuințare a produsului, concretizându-se într-o serie de proprietăți fizice, chimice, biologice, etc., determinate de concepția constructiv-funcțională a produsului ; aceste caracteristici sunt în general măsurabile ;

caracteristici senzoriale – se referă la aspectele de ordin estetic, organoleptic, ergonomic : formă, culoare, gust, miros, grad de confort, etc.

caracteristici economice – se referă la o serie de indicatori cum sunt : cost de producție, preț, termen de recuperare a investițiilor, etc.

disponibilitatea – caracteristică în special produselor de folosință îndelungată, reflectând aptitudinea produsului de a realiza funcțiile utile de-a lungul duratei de viață, aptitudine exprimată prin două concepte: fiabilitatea și mentenabilitatea.

Fiabilitatea reprezintă capacitatea unui produs de a-și îndeplini funcțiile fără să se defecteze de-a lungul perioadei de viață; din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea se manifestă probabilistic;

Mentenabilitatea măsoară posibilitatea ca un produs să fie pus în funcționare, într-un interval specificat de timp și cu costuri minime, dacă s-a defectat.

1.2 Organizarea calitatii

Planificarea calității constă în ansamblul de activități prin care se stabilesc obiectivele și cerințele în domeniul calității, precum și resursele necesare îndeplinirii acestora. Conform cerințelor standardului ISO 9000, se referă la activitățile prin care se stabilesc politica în domeniul calității, obiectivele și planurile calității.

Planificarea calității ia forma planificării strategice și a planificării operaționale.

Organizarea activităților referitoare la calitate constă în ansamblul activităților prin care se stabilesc procesele de muncă necesare îndeplinirii obiectivelor calității, se grupează și delimitează aceste procese, conferindu-se spre exercitare personalului din cadrul firmei.

Această funcție se concretizează în sistemul calității, organigrama calității și relațiile organizatorice ce se stabilesc între persoane și subdiviziuni organizatorice cu atribuții referitoare la calitate.

Antrenarea personalului pentru realizarea obiectivelor referitoare la calitate constă în ansamblul de activități prin care personalul este atras și determinat să participe la stabilirea și îndeplinirea obiectivelor în domeniul calității, luându-se în considerare factorii motivaționali

Inspecția (controlul) calității constă în ansamblul activităților prin care se supraveghează funcționarea proceselor și se analizează rezultatele în domeniul calității, având ca referință obiectivele, standardele și reglementările în acest domeniu. Această funcție se concretizează în activități de control al proceselor, control de recepție, audituri ale calității și analize ale managementului asupra sistemului calității.

Asigurarea calității constă în ansamblul activităților sistematice prin care se asigură corectitudinea activităților de planificare, organizare, inspecție, în scopul de a oferi încredere conducerii și clienților că sistemul calității permite obținerea calității dorite. Această funcție se concretizează în implementarea și gestionarea unui sistem de management al calității după modelul oferit de standardul ISO 9000.

Îmbunătățirea calității constă în ansamblul activităților prin care, în urma analizelor efectuate asupra sistemului calității, se iau măsuri de eliminare a disfuncțiilor constatate și de îmbunătățire a proceselor prin care se asigură calitatea.

Gresoi S.- Managementul si gestiunea calității, Editura Pro Universitaria 2011;

Capitolul II

Prezentarea SC C.D.I. Organic Farms SRL

2.1 Scurt Istoric

Pentru a intelege necesitatea infintarii societatii comerciale C.D.I. Organic Farms SRL, trebuie prezentate cateva elemente determinante ale mediului local. Firma a fost infintata in anul 2010 , in localitatea Vladiceni din judetul Iasi. Aceasta zona a fost o importanta parte a industriei viticole iesene, aflata la marginea unei importante cariere de extractie si prelucrare a argilei, conditiile mediului ambient nu mai sunt proprice dezvoltarii agriculturii. Din cauza conditiilor vitrege dar si ca raspuns la cererea aflata in crestere pentru produse ecologice si asigurarea securitatii alimentației populației, precum și protecția mediului înconjurător, societatea CDI Organic Farms a conceput si dezvoltat o serie de proiecte ce vizeaza dezvoltarea agricola.

Obiectivele companiei sunt acelea de a creea un mediu propice dezvoltarii rurale, asigurarea unei agriculturi sustenbile, prin aplicarea proiectelor inovatoare si a tehnologiile ecologice specifice. Solutiile propuse de CDI Organic Farms vin ca urmare a problemelor intampinate de fermieri locali, pe fondul crizei financiare si a schimbarilor majore a mediului rural, care pune in dificultate traiul locuitorilor din zona rustica a Iasului.

Obiectul de activitate stabilit initial a fost Cercetare – dezvoltare in biotehnologii (7211 CAEN), cu scopul de a cauta solutii tehnologice la problemele intalnite in aceasta zona deluroasa, cu solul argilos, care nu permite dezvoltarea durabila agriculturii locale. Pentru punerea in practica a tehnologiilor dar si a ideologiilor inovatoare propuse de proiectele societatii, a fost necesara adaugarea unui nou cod caen (150 – activitati in ferme mixte – cultura vegetala combinata cu cresterea animalelor), pentru a putea implementa solutiile obtinute in urma cercetarii.

Principala tema de cercetare a fost conceperea de noi tehnologii hidroponice si dezvoltarea unui sistem inchis de recoltare si procesare a furajelor animale organice, transportare si distribuire a acestora, direct animalelor aflate in ferma. Printre obiectivele proiectelor se regasesc si utilizarea unui spatiu redus, a unor resurse financiare reduse si obtinerea unor rezultate economice eficiente.

Domeniul de activitate

Ca urmare a a goanei după profit, agricultura s-a îndepărtat tot mai mult de natură, concomitent cu dezvoltarea creațiilor umane – mecanizarea, chimizarea, irigarea și, mai nou, ingineria genetică.

În acest context, suferințele naturii sunt tot mai multe și mai accentuate și se vor răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, asupra omului prin intensificarea fenomenelor distructive – inundații, alunecări de teren, avalanșe, scădere a fertilității naturale a solurilor, poluare, deșertificare etc, precum și prin explozia bolilor ce afectează sistemul imunitar vegetal, animal și uman.

Aceste fenomene au condus, pe de o parte, la creșterea eforturilor de protecție a mediului înconjurător, iar pe de altă parte, la apariția și dezvoltarea conceptului și activităților practice de agricultură ecologică.

Agricultura ecologică poate contribui, măcar în parte, la soluționarea marilor probleme contemporane.

În agricultură, știința și tehnologia actuală sunt neputincioase în fața a două fenomene care îngrijorează tot mai mult:

Supraproducția și efectele sale secundare;

Siguranța alimentară, obiectiv normal pentru orice așezare umană, vizează producerea de hrană suficientă, variată și ieftină, corespunzătoare cerințelor fiziologice și puterii de cumpărare a oricărei persoane. În țările dezvoltate acest obiectiv a fost realizat și, deseori, depășit substanțial prin promovarea sistemelor intensive de cultivare a terenurilor și de creștere a animalelor, precum și a metodelor moderne de prelucrare și comercializare a produselor agricole. Mecanizarea, chimizarea, irigarea, cultivarea de plante și creșterea de animale tot mai productive și modernizarea sistemelor de procesare și comercializare au contribuit, în primul rând, la ameliorarea condițiilor de viață ale oamenilor, atât ca volum și diversitate de produse agroalimentare, cât și ca accesibilate pentru cumpărători. Însă mirajul maximizării profitului este asociat, din păcate, și cu escaladarea necontrolabilă a recoltelor și, desigur, cu creșterea stocurilor de produse agricole și alimentare ale căror costuri de depozitare sau/și de lichidare sunt, uneori, mai mari decât valoarea lor de piață, precum și, mai grav, cu apariția și intensificarea unor fenomene ireversibile, provocate, direct sau indirect, de înseși activitățile agricole industriale (convenționale) ce-l susțin, precum:

– schimbările climatice, în special încălzirea globală și ploile acide;

– scăderea fertilității solurilor;

– reducerea biodiversității, inclusiv genetice;

– poluarea cu nitrați, fosfor, metale grele și substanțe organice a apelor de suprafață și de adâncime și a solurilor;

– creșterea riscului contaminării produselor agricole și alimentare cu substanțe toxice (nitriți, toxine, hormoni, bacterii, etc.);

– apariția și evoluția galopantă a unor boli incurabile (cancerul, bolile de nutriție, stresul etc.);

Criza de încredere în agricultura convențională este alimentată, de asemenea, de noile cazuri grave de intoxicare cu dioxină, boala ―vacii nebune‖, febra aftoasă, pesta porcină, gripa aviară, organismele modificate genetic (OMG), e-coli.

Productia de subzistență și urmările sale negative: foametea și inechitatea socială;.

Din acest punct de vedere, în prezent, populația din mediul rural este tot mai săracă și înfometată (pe plan mondial, aproape 600 milioane de oameni suferă de foame, iar o bună parte dintre aceștia, în special copii și bătrâni, mor din lipsă de hrană), deși produsele agricole vegetale și animale pe care le obțin în gospodărie sunt folosite, aproape în exclusivitate, pentru consumul propriu. Această situație poate fi explicată prin aceea că producțiile realizate în gospodăriile țărănești sunt mici și sunt folosite cu precădere pentru a-și plăti datoriile la stat și pentru a cumpăra pâine, ulei, sare etc., iar cele câteva ouă și laptele sau/și brânza, carnea de pasăre, sau de porc și legumele și fructele care le rămân sunt insuficiente față de necesarul uman minim de substanțe nutritive.

Aceste imperative naturale, economice și sociale pot fi ținute sub control numai de agricultura ecologică, practică agricolă izvorâtă din experiența seculară a umanității, care folosește metode și mijloace de producție perfecționate, dar prietenoase cu mediul înconjurător și eficiente atât din punct de vedere ecologic, cât și economic și social.

Ca știință, agricultura ecologică se ocupă cu studiul sistematic al structurilor materiale (organismele vii și mediul lor de viață) și funcționale (intra- și interrelațiile structurilor materiale) ale sistemelor agricole în vederea stabilirii principiilor, normelor (standardelor) și recomandărilor de proiectare și management al agroecositemelor capabile a asigura, timp îndelungat, nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte și de locuit, fără a le diminua potențialul ecologic, economic și social.

Ca ocupație, agricultura ecologică este arta și știința însușirii și asamblării cunoștințelor teoretice despre natură și agricultură în sisteme tehnologice multifuncționale de cultivare a terenurilor, creștere a animalelor și de prelucrare și comercializare a produselor agricole și alimentare, bazate, preponderent, pe resursele energetice (naturale și umane), materiale, economice și informaționale ale sistemelor agricole și în conformitate cu legile și însușirile sistemelor naturale.

2.3 Relatiile cu Piata

2.3.1 Descrierea pietei

Odata cu infiintarea exploatatiilor agricole, sunt incurajate microferme, iar exploatatiile agricole vor inlocui treptat productia de lapte si – a micilor producatori agricoli, al caror numar si activitate vor scadea treptat in perioada urmatoare. Micii producatori agricoli vor continua sa-si produca lapte pentru autoconsum, iar populatia urbana – in numar de 11,9 milioane a știință, agricultura ecologică se ocupă cu studiul sistematic al structurilor materiale (organismele vii și mediul lor de viață) și funcționale (intra- și interrelațiile structurilor materiale) ale sistemelor agricole în vederea stabilirii principiilor, normelor (standardelor) și recomandărilor de proiectare și management al agroecositemelor capabile a asigura, timp îndelungat, nevoile umane de hrană, îmbrăcăminte și de locuit, fără a le diminua potențialul ecologic, economic și social.

Ca ocupație, agricultura ecologică este arta și știința însușirii și asamblării cunoștințelor teoretice despre natură și agricultură în sisteme tehnologice multifuncționale de cultivare a terenurilor, creștere a animalelor și de prelucrare și comercializare a produselor agricole și alimentare, bazate, preponderent, pe resursele energetice (naturale și umane), materiale, economice și informaționale ale sistemelor agricole și în conformitate cu legile și însușirile sistemelor naturale.

2.3 Relatiile cu Piata

2.3.1 Descrierea pietei

Odata cu infiintarea exploatatiilor agricole, sunt incurajate microferme, iar exploatatiile agricole vor inlocui treptat productia de lapte si – a micilor producatori agricoli, al caror numar si activitate vor scadea treptat in perioada urmatoare. Micii producatori agricoli vor continua sa-si produca lapte pentru autoconsum, iar populatia urbana – in numar de 11,9 milioane in prezent, dar care va creste treptat – se va aproviziona numai de la producatorii industriali actuali, la care se vor adauga producatorii cu exploatatii agricole

2.3.2 Segmentul tinta

Mai jos sunt detaliate informatii cu privire la clientii vizati, caracteristicile lor comune, precum si modul in care privesc acestia principalul beneficiu al ofertei de lapte

-distribuitori,

Persoanejuridice;
-centrecomerciale,

supermarketuri;
– deschisi la introducerea de noi produse consumatorului final;
– interesati de construirea/ consolidarea unor valori precum calitatea;
Pe termen lung, se urmareste mentinerea si fidelizarea acestor clienti si in acelasi timp atragerea de noi firme interesate de lapte, lucru care va implica si un consum mai mare de resurse umane, financiare si materiale. De asemenea, se va urmari patrunderea pe piata marilor centre comerciale de tip hipermarket.

C.D.I. Organic Farms nu si-a propus doar sa distribuie pe piata locala produsele obtinute prin utilizarea tehnologiilor dezvoltate in cadrul proiectelor de cercetare, ci sa disemineze rezultatele cercetarii, catre mici fermieri locali, care sa isi dezvolte propriile afaceri, contribuind astfel la dezvoltarea durabila a comunitatii locale.

Mediul ambient in care societatea isi desfasoara activitatea este unul stabil dar nedezvoltat in ceea ce priveste activitatea desfasurata de intreprindere.

Produsul finit ce urmeaza a fi distribuit clientilor rezulta din mai multe activitati intreprinse de societate si este conditionat de mai multe etape de productie.

Productia hranei pentru animale hrana hydroponica

Cresterea animalelor

Procesarea materiei primecu ajutorulunei instalatiiinca nebrevetata in Romania, brevetabile pe parcursul anului 2015 de catre Ivanov Constantin, consultant stiintific CDI O rganicF arms srl

Disiminearea tehnologiei dupa brevetare se va disimina in cel putin 400 de gospodarii de subzistenta si transformarea acestora in ferme familiale in cadrul unor proiecte comune CDI O rganicF arms srl cu INMAinstitutul National de Masini Agricolesi INSBI nstitutul national de Stiinte Tehnologice. Oparte a acestor proiecte au fost prezentate la simpozioanele stiintifice ale celor 2 Institute in 2009 si la Salonul Cercetării și la INVENTIKA 2010

Furnizori

Politica companiei este un important factor de decizie in privinta selectari furnizorilor, aceasta axandu-se pe achizitionarea produselor fabricate in Romania, care corespund din punct de vedere ecologic si calitativ. Printrei furnizorii principali sunt:

a) Seminte:

Sorg – Eco Plant – Craiova – Dolj

Ovaz – Eco Plant – Craiova – Dolj

b) Caprine – Alba de Banat – Rasa Pura Gil Impex SRL – Petresti Dambovita

c) vitamine si medicatie – advance vet – targoviste Dambovita

Produse agricole pentru hrana animala (sorg si ovaz) denumite in continuare GREEN CDI

Produse Animale Carne de iezi si capre de reproductie

Produse Lactate, lapte de capra, urda, cas de capra

Produse de piele

Produse tehnologice pentru ferme agricole

Vanzarea

Produsele agricole sunt distribuite in cantitati reduse, micilor fermieri din zona Vladiceni, productia totala de plante destinate hranirii animalelor este redusa, aceasta fiind in principal utilizata la hranirea animalelor aflate in ferma companiei. Productia suplimentare de sorg si ovaz este pusa la vanzare si poate fi achizitionata direct de la serele hidroponice.

Produsele animale se pun la vanzare in perioada de primavara, in conformitate cu cerera de astfel de produse pe piata. Caprele sunt cumparate individual – de familii aflate in zona, in cantitati mai mari – de intermediari, sau de producatori de produse derivate din carne de capra si de crescatori.

Produsele lactate sunt distribuite in cateva centre de lactate aflate in Iasi, precum si unei liste de clienti, cu care societatea a incheiat contracte pe perioade extinse.

Produsele din piele sunt distribuite in aceeasi perioada cu cele destinate consumului uman, catre clientii cu care s-au incheiat contracte.

2.3.4 Promovarea

Strategia de marketing presupune promovarea informatiilor despre beneficiile utilizarii produselor caprine si se realizeaza prin intermediul marketingului direct. Departamentul de marketing a fost inclus in nlapte si – forma de organizare, iar campanile de marketing fac parte din obiectivele viitoare ale companiei.

2.3.5 Concurenta

Concurenta este una puternica la nivel de industrie si se remarca urmatoarele categorii de concurenti directi:
– principalele companii cu distributie la nivel national de produse ecologice
Concurenta indirecta este reprezentata de:
– producatorii individuali de produse caprine (gospodariile);

Surse de concurenta viitoare
Fermele ecologice sunt considerate principale surse de concurenta viitoare, deoarece pe termen lung, populatia Romaniei va acorda o mai mare atentie produselor bio certificate. In prezent, industria alimentatiei bio este foarte slab reprezentata in tara noastra, dar pe termen lung are perspective multiple de dezvoltare, datorita tendintelor globale.

Bariere de intrare pe piata
Principala bariera de intare pe piata este lipsa notorietatii fermei si pozitia puternica ocupata de marii jucatori pe piata de produse lactate. Alta bariera se considera lipsa flexibilitatii unor furnizori, ceea ce ar ingreuna procesul de productie. De asemenea, si flexibilitatea si gradul de deschidere al distribuitorilor poate reprezenta o bariera pe piata abordata, motiv pentru care ne-am orientat spre un canal cat mai scurt de distributie rentabil in situatia actuala. Pe viitor se intentioneaza crearea propriului lant de distributie.

Personalul

Cea mai importanta caracteristica a personalului angajat este aceea a pregatirii profesionale. Datorita activitatilor de cercetare si dezvoltare, dar si din cauza cerintelor stricte de calitate si performanta, au fost recrutate doar persoane cu o buna capacitate de acumulare a cunostintelor specifice, persoane calificate in domeniul tehnic si agricol. Un alt element important in selectia personalului o constitue apartenenta la comunitatea locala, acest lucru este datorat politicii interne a companiei, care si-a propus crearea de noi locuri de munca pentru locuitorii din Vladiceni si din imprejurimi.

2.5 Organizarea generala

Intreprinzatorii
Asociatul societatii ocupa si postul de manager general si coordoneaza activitea intregii societati.
Directorii
Fiind o afacere in faza de lansare, intreprinzatorii se vor implica activ si in partea de manageriat, impreuna cu ceilalti directori care vor fi alesi pentru a conduce departamentele mentionate mai sus.
Colaboratori
Se va urmari colaborarea sezoniera cu:
– 2 medici veterinari;
– companie de transport;
– furnizor de materiale promotionale;

Managementul resurselor umane va fi gestionat de managerul general, pentru fiecare departament in parte. Oamenii reprezinta resursa de baza a firmei si prin urmare se va investi in pregatirea angajatilor inainte de a-si incepe activitatea, in scopul unor rezultate cat mai competitive.

Periodic se vor organiza traininguri pentru motivarea si actualizarea cunostintelor angajatilor. De asemenea, se va initia o implicare a angajatilor in crearea unei culturi proprii fermei, fapt ce va avea consecinte pozitive pe termen lung si se va reflecta si in activitatea pentru clienti. In acest sens, vor fi serbate zile de nastere, de nume, sarbatori oficiale, sarbatorirea succesului unor campanii, competitia angajatul lunii si alte competitii interne pentru motivarea angajatilor, toate acestea avand scopul sa creeze o echipa.

2.6 Indicatori financiari

Pentru a asigura hrana pentru perioada de stabulatie (155 de zile) sunt necesari un TOTAL de 7500 RON.

Pentru construirea adapostului se estimeaza o investitie de 20.000 RON.

Pentru un randament de 6L lapte/cap/zi sunt necesare:

– lucerna verde 5kg/cap/zi

– tarate 2,0kg/cap/zi

– orz 2kg/cap/z

– sare 18g/cap/zi

– calciu 23g/cap/zi

– fosfor 17,5g/cap/zi

In total o capra are nevoie de un total de aproximativ 9 kg de furaje/zi.

60 de capre vor consuma pe zi 540 kg furaje.

In perioada de stabulatie caprele vor consuma cca 83700 kg/furaje.

ACHIZITIONAREA CAPRELOR

Cumpararea caprelor se face dupa o studiere amanuntita a acestora impreuna cu certificatul de sanatate pentru fiecare animal in parte.

– o capra din rasa Alba de Banat costa aproximativ 200€ = 840 RON.

– 60 de capre vor costa 12.000€ = 50400 RON.

– 4 tapi vor costa 300€ x 4 = 1200€ = 5040 RON.

– se vor efectua 4 vaccinari pe an = 20 RON x 60 = 1200 RON.

TOTAL COSTURI INFIINTARE FERMA = 84140 RON.

VENITURI – FERMA CAPRE

– o capra poate da in cazul in care este hranita bine pana la 6l/lapte/zi, deci, in 270 de zile productia pe cap este de 1620l/lapte. – 60 capre X 1620l = TOTAL 97200l

VENIT DIN VANZAREA LAPTELUI

– 1 litru de lapte se vinde cu 2,5 RON – 97200l X 2,5 RON = 243000 RON

VENIT DIN VANZAREA IEZILOR

Caprele din rasa Alba de Banat fata 2-3 iezi pe an, deci de la 60 de capre se vor obtine minim 160 de iezi.

Un ied din rasa Alba de Banat se vinde cu cca 70€ – 100€ 160 iezi X 70€ = 11200€ = 47040 RON

VENITURI TOTALE 243000 + 47040 = 290040 RON

PROFIT IN PRIMUL AN 290040 – 84140 = 205900 RON, ECHIVALENT IN EURO = 49023€

La venitul anual se adauga si subventia de la stat care in 2010 a fost de 43,91 RON/cap.

Sistemul de Management

Structura organizatorica formala aleasa de Societatea CDI Organic Farms este functionala pe produs.

Exercitarea autoritatii in companie se desfasoara conform structurii rational – legala / birocratica, astfel fiecare manager / director isi exercita autoritatea conform regulior si procedurilor clar stabilite, conform postului ocupat. Prin existenta si aplicarea acestor procedure se reglementeaza activitatea intregii organizatii. Fiecare angajat are fisa postului bine definite, iar succesul activitatilor depinde de respectarea si aplicarea dispozitiilor scrise, acest lucru favorizeaza dezvoltarea profesionala a angajatilor si asigura un grad corespunzator de calitate.

3.1 Recrutarea personalului

Primul compartiment creat la infintarea firmei a fost cel de resurse umane, activitatea planificata era initial condusa de managerul general, care s-a ocupat personal de selectarea personalului. Dupa reorganizarea structurala a societatii, compartimentul de Resurse Umane aramas unul de sine statator, fiind condus de un manager de resurse umane, direct subordonat managerului general.

Politica de personal a organizatiei este axata pe crearea de noi locuri de munca pentru locuitorii zonei Vladiceni, astfel metodele de recrutare au fost directe si destinate unei ari geografice restranse. Deasemenea pentru posturile care necesita studii superioare s-a apelat la studentii si absolventii facultatilor din Iasi.

Strategiile curente de recrutare a personalului favorizeaza angajatii cu experienta a companiei, organizandu-se periodic cursuri de calificare personala, incurajand programele de continuarea studiilor pentru adultii necalificati, motivandu-I prin sistemulde recrutare interna.

Pentru recrutarea internă s-au folosit mai multe procedee :

a. Afișarea posturilor vacante în interiorul organizației, la un afișier si mesaje pe e-mail.

b. Baza de date internă ce cuprinde informații despre abilitățile și deprinderile fiecărui

angajat, de la datele personale până la rezultatele sale la diferitele evaluări la care a fost

supus;

c. Recrutarea prin angajați. Fiecare membru al organizației face parte dintr-un anumit mediu social și poate atrage persoanele din respectiva zonă a societății.

d. Transferul și promovarea

Sursele cele mai folosite în cazul recrutării externe sunt:

a. Școlile. Se recomandă folosirea recrutării continue în acest caz, urmărindu-se rezultate pe termen lung;

b. Universitățile.

c. Asociații profesionale;

d. Agențiile de muncă.

3.2 Evaluarea, perfectionarea si promovarea managerilor

Evaluarea performantelor anagajatilor se face de catre departamentul de resurse umane, in colaborare cu fiecare compartiment din care provine fiecare membru al staff-ului, folosindu-se fisele de evaluare, interviuri si sedintele deschise. Analiza se bazeaza pe compararea rezultatelor obtinute, a potentialului fizico- intellectual, professional si managerial cu obiectivele si cerintele postului ocupat. Un alt criteriu de maxima importanta este cel etico-moral

Preselectia managerilor se face cu 6 luni inainte de evaluarea finala, acestia sunt anuntati si sunt prezentate criteriile de selectie. In perioada aceasta ei sunt evaluati testate si luati in evidenta.

Aceste promovari se pot face si dupa incheierea studiilor necesare pentru a ocupa postul respectiv.

I. Criterii generale de evaluare a performantelor profesionale ale personalului contractual care ocupa posturi de executie:

1. Indeplinirea specificatiilor postului:

– abilitati si competenta profesionala;

– responsabilitati;

– cerinte/solicitarii;

2. Activitatea profesionala:

– modul de rezolvare a sarcinilor;

– respectarea regulilor si normelor privand realizarea sarcinilor;

– incadrarea rezolvari sarcinilor de serviciu in graficul de lucru.

3. Disciplina in munca:

– Reactia fata de sarcinile de serviciu;

– Tipul de comportament la locul de munca;

   – absente nemotivate.

4. Contacte si comunicare

– Dorinta de a coopera si de comunicarea cu ceilalti;

– Modul de reactie la opinii divergente

5. Aprecierea generala:

             – Optiunea in cazul repartizarii de sarcini de exceptie, dificile, care solicita conditii speciale de competenta si incredere

– Aspectul locului de munca;

– Aprecierea pe anul anterior.

II. Criterii generale de evaluare a performantelor profesionale ale personalului contractual care ocupa posturi de conducere:

1. Indeplinirea specificatiilor postului:

– abilitati si competenta profesionala;

– responsabilitati;

– cerinte/solicitarii;

2. Activitatea profesionala:

– modul de rezolvare a sarcinilor;

– respectarea regulilor si normelor privand realizarea sarcinilor;

– incadrarea rezolvari sarcinilor de serviciu in graficul de lucru.

3. Disciplina in munca:

– Reactia fata de sarcinile de serviciu;

– Tipul de comportament la locul de munca;

   – absente nemotivate.

4. Contacte si comunicare

– Dorinta de a coopera si de comunicarea cu ceilalti;

– Modul de reactie la opinii divergente

5. Aprecierea generala:

             – Optiunea in cazul repartizarii de sarcini de exceptie, dificile, care solicita conditii speciale de competenta si incredere

– Aspectul locului de munca;

– Aprecierea pe anul anterior.

Modul de Organizarea a activitatilor de asiguraea calitati

Activitatea de management strategic – elaborarea politicii calității a obiectivelor fundamentale, la nivelul întreprinderii.

Activitatea de management operațional – planificarea și ținere sub control în cadrul fiecărui sector (marketing, producție, personal). Fiecare sector (compartiment) are sarcini referitoare la calitate.

Activități de coordonare și integrare a funcțiunii calitative, deoarece toate activitățile sectoriale influențează calitatea finală.

Structura centralizata a functiunii de calitate asigura buna circulatie a informatiilor, reduce timpul efectiv de integrare si coordonare a rezultatelor.

CDI Organic Farms si-a propus in domeniul calitatii urmatoarele obiective:

• să realizeze, să mențină și să urmărească îmbunătățirea continuă a calității produselor sale în raport cu condițiile referitoare la calitate;

• să aducă îmbunătățiri calității propriei activități astfel încât să satisfacă continuu

necesitățile exprimate sau implicite ale clienților și ale altor părți interesate;

• să dea încredere managementului intern și angajaților că sunt îndeplinite și menținute condițiile referitoare la calitate și că are loc continuu îmbunătățirea calității;

• să dea încredere că sunt îndeplinite condițiile referitoare la sistemul calității.
Instrumentele folosite de departamentul “Calitate” sunt organigramele ce contin descrieri ale responsabilitatilor in cadrul structure organizatorice, regulamentul de organizare,

4.1. Necesitatea si responsabilitatea conducerii

Conducatorului executiv ii revine sarcina să urmărească elaborarea si indeplinirea planului. Dacă nu reuseste să facă acest lucru, planul de organizare va rămane in sarcina adjuncților săi (sau a adjuncților acestora etc.), acestia urmand să-l realizeze asa cum vor putea.

Conducerea de nivel mijlociu trebuie să sprijine conducerea superioară in munca de elaborare a propunerilor de organizare. Acordand conducerii superioare acest sprijin, o degrevează de o bună parte a muncii de amănunt, legată de analizarea alternativelor, revenindu-i astfel numai sarcina de a aproba, modifica sau respinge propunerile.

4.2. Sistemul de organizare a activității de asigurare a calității în cadrul producției

Unul din mijloacele prin care intreprinderea isi realizează obiectivele il constitue forma de organizare. Deoarece aceste obiective sunt in continuă schimbare, formele de organizare ale SC CDI Organic Farms trebuie să țină pasul cu aceste schimbări.

In momentul de fata departamentul “Calitate ” functioneaza separate de compartimentele de productie, dar tinand cont de importanta asigurarii calitatii la nivel de productie, au fost constituite sectii de Control al Calitatii pentru fiecare unitate de productie in parte. Acest sectii din cadrul compartimentelor de control sunt conduse de un specialist in domeniul controlat, dar care nu ia parte efectiva la productie.

Organizare a activității de asigurare a fiabilității

4.3.1 Masurile intreprinse pentru asigurarea fiabilitatii

1. Crearea unui nou departament in cadrul funcției de concepție – proiectare (design);

2. Lărgirea atribuțiilor departamentului pentru problemele de engineering ale controlului calității prin trecerea inginerilor pentru problemele fiabilității in cadrul acestui departament;

3. Crearea unui nou departament important in cadrul intreprinderii care să aibă denumirea de ″calitate″ sau o alta asemănătoare si investirea sefului acestui departament cu responsabilitatea coordonării funcției calității in ansamblul ei, precum si a supravegherii activității departamentelor de inspecție, de engineering, de fiabilitate si de control al calității.

4.3.2 Departamentele compartimentului “Calitate”

Satisfacerea cerințelor tot mai complexe privind fiabilitatea au impus noi scheme

Organizatorice in cadrul departamentului “Calitate”

Componența acesteia este următoarea:

1. un departament central pentru problemele de fiabilitate care depinde de directorul tehnic

2. engineerin

3. o secție de fiabilitate ce formează o parte a funcției de control a calității si care depinde de sectia de productie;

4. un compartiment separat funcționand in paralel cu departamentele tehnic si de

fabricație care cuprinde controlul de calitate a fabricației si funcțiile de deservire abeneficiarilor. Activitățile de fiabilitate ale acestor prime patru forme organizatorice sunt centralizate intr-un singur organism.

4.3.3 Promovarea Fiabilitatii

La baza cadrului organizatoric necesar pentru promovarea fiabilității trebuie să stea următoarele principii:

1. Programul de fiabilitate trebuie să inceapă incă la faza de cercetare-dezvoltare a unui produs si să continue pe parcursul intregului proces de proiectare, producție, incercări de evaluare a comportării produselor la beneficiari, supravegherea activității de service. Acest lucru presupune că programul nu trebuie să se rezume numai la o unitate organizatorică, ci trebuie să cuprinda toate unitățile si departamentele care influențează fiabilitatea finală la consumator.

3. Trebuie să se asigure fonduri adecvate pentru programul de fiabilitate; mărimea

fondurilor necesare trebuie determinată in cursul fazei de cercetare-dezvoltare, ceea ce presupune ca programul de fiabilitate să se elaboreze suficient de amănunțit, incă din perioada de studiere a ofertei, pentru a se asigura realizarea sa la un cost adecvat.

5. Executarea unui program de fiabilitate implică atat sarcini tehnice, cat si sarcini de conducere. Sarcinile tehnice constau din eforturile de proiectare a fiabilității produsului si de menținere a acestei fiabilități in toate fazele de producție si utilizare, cu minimum de degradări. Sarcinile de conducere constau din integrarea tuturor eforturilor tehnice, precum si din controlul acestor eforturi pentru a se asigura că s-au luat toate măsurile necesare care să conducă la realizarea fiabilității cerute.

6. Rezultatele in domeniul fiabilității se pot obține prin acțiuni coordonate, intreprinse de către cadrele din compartimentele de execuție (proiectare, producție, aprovizionare etc.). Specialistul in problemele de fiabilitate asigură indrumarea si asistența necesare personalului de execuție specificat mai sus, in vederea executării sarcinilor fundamentale de fiabilitate ce-i revin.

7. Programul fiecărui proiect trebuie intocmit pe baza unui plan scris in care se specific responsabilitățile, metodele si termenele de realizare.

8. Programul trebuie să cuprindă acțiuni de control in vederea identificării abaterilor față de planul stabilit si informării conducerii asupra acestora.

9. Programul trebuie să cuprindă atat lucrările executate de furnizorii externi, cat si operațiile executate in interiorul intreprinderii.

10.Integrarea si evaluarea pe ansamblu a programului de fiabilitate trebuie efectuate de către un organism care acționează independent față de factorii ce răspund de aplicarea măsurilor de detaliu necesare pentru obținerea fiabilității cerute.

4.4 Organizarea programului de asigurare a mentenabilității

Un program riguros de mentenabilitate pentru un produs complex impune participarea mai multor compartimente, cum sunt proiectarea, fabricația, activitățile de service pentru clienți. De aceea am creat un organism pentru mentenabilitate in cadrul

compartimentului de proiectare.

4.5 Organizarea activității de prevenire a defectelor

Activitatea de prevenire a defectelor imbracă următoarele forme principale:

a) Planificarea asimilării de produse si procese tehnologice noi, astfel incat să se evite de la inceput apariția neconformităților.

b) Evaluarea permanentă a calității producției si eliminarea defectelor sporadice

(restabilirea statu-quo-lui) pe măsura apariției lor. Defectele sporadice sunt caracteristice inceputului de producție. Pe măsură ce producția se maturizează, in condițiile unor măsuri ferme si agresive de evaluare a calității in procesul de fabricație, defectele sporadice trebuie să dispară sau să se diminueze drastic. Problemele descoperite in faza de producție stabila sunt principala cauză a rebuturilor importante, a reluărilor de fabricație remanierilor, fără a mai vorbi de insatisfacția clienților si pierderea bunului renume.

c) Eliminarea defectelor cronice (modificarea statu-quo-ului). Cauzele care conduc la apariția defectelor cronice sunt erorile sistematice produse pe parcursul activităților de cercetaredezvoltare, proiectare, asimilare in fabricație.

4.6 Organizarea activității de conducere / coordonare a calității

Acest plan poartă denumirea de buget. Prin folosirea unui limbaj comun (planul de conturi) si pe baza coordonării de către un departament central cu funcții de control, planul se centralizează, se analizează si se modifică si, in cele din urmă, se aprobă de managementul cel mai inalt. Apoi, departamentele operative trec la executarea planului.

Departamentul coordonator efectuează controlul si revizia executării planului si informează pe toți cei interesați asupra rezultatelor (este de menționat că departamentul de control nu este investit cu autoritatea de directivă asupra departamentelor operative).

4.7 Coordonarea prin instrucțiuni si dispoziții scrise

O metodă eficientă de coordonare a calității este folosirea instrucțiunilor si dispozițiunilor scrise care asigură coerența si trasabilitatea procesului de coordonare, responsabilizand in acelasi timp pe cei care emit asemenea documente. Dispozițiile sunt utile si eficiente pentru rezolvarea unor probleme de importanță vitală si in acest scop trebuie respectate anumite reguli:

1. Redactarea unei dispoziții scrise trebuie precedată de o analiză.

2. Inainte de aprobarea unei dispoziții scrise, trebuie să existe acordul unanim al departamentelor interesate. Un astfel de consens se obține mult mai usor prin

consultarea unei dispoziții scrise decat prin explicații orale.

3. O dispoziție scrisă apără impotriva slăbiciunilor memoriei, poate fi oricand supusă consultării si revederii, inlesneste instruirea noilor angajați si serveste ca sursă de eferință.

4. Dispozițiile trebuie aprobate de cei care au autoritatea necesară, consfințită prin organigrama intreprinderii. O instrucțiune sau o dispoziție scrisă devin instrumente permanente de coordonare, constituie mijloace de conducere impersonală, oferă soluții optime pentru problemele cu character repetitiv, oferă posibilități de anticipare si promovează spiritul de legalitate si ordine.

4.8 Coordonarea prin specialisti interdepartamentali

1. Intocmirea proiectului de plan si obținerea aprobării din partea departamentelor participante.

2. Urmărirea atentă a executării planului pentru a se identifica diversele dificultăți.

3. Prezentarea de rapoarte privind mersul indeplinirii planului si luarea de măsuri pentru eliminarea dificultăților.

4. Supravegherea execuției financiare a proiectului in limitele bugetului aprobat.

mijloacelor de coordonare a funcției calității.

4.9 Comitetele pentru îmbunătățirea calității

Aceste comitete sunt, de regulă, ″parghia de conducere″pentru angajarea si rezolvarea problemelor calității cu caracter cronic, nerezolvate. Membrii comitetului se aleg din cadrul unor departamente care pot să contribuie efectiv la stabilirea listei de probleme ce urmează să fie analizate si să se propună soluții. Dintre aceste departamente se pot menționa: departamentul de cercetare-dezvoltare si proiectare a produselor, de marketing, de planificare a producției, de contabilitate si de control al calității.

Statutul comitetului cuprinde următoarele obiective:

1. Identificarea principalelor probleme de calitate nerezolvate;

2. Stabilirea priorităților in abordarea problemelor;

3. Punerea la punct a unei diagnosticări adecvate pentru descoperirea cauzelor

si remedierilor.

4. Discutarea soluțiilor posibile;

5. Recomandarea acțiunilor de remediere.

6. Urmărirea modului de aplicare a acțiunilor stabilite si a faptului dacă există

mijloace de control corespunzătoare pentru menținerea realizărilor obținute.

7. Stabilirea resurselor materiale umane si financiare, intr-o primă evaluare,

necesare pentru intreprinderea acțiunilor de remediere.

Pentru a fi eficiente comitetele pentru imbunătățirea calității sunt constituite din specialisti cu temeinice cunostințe si deprinderi profesionale in acest domeniu cu capacitate de orientare rapidă in probleme tehnice.

4.10 Sistemul de asigurare a calității (SAC)

Asigurare a Calității – SAC. Sistemul de asigurare a calității are in compunere structurile si funcțiile destinate:

a) pentru produse / servicii: ridicării aptitudinii de folosire, satisfacerii cerințelor beneficiarului si cresterii competitivității pe piață;

b) pentru producție: asigurării conformității față de documentație (avand ca

urmare cresterea reală a productivității muncii măsurată prin produsele

coreespunzatoare realizate), utilizării superioare a resurselor materiale,

energetice, umane si financiare si cresterii eficienței economice a fabricației.

Acțiunile de construire a calității se desfăsoară simultan cu realizarea obiectivelor etapei respective si se concretizează prin aplicarea unor proceduri care vizează ca lucrările etapei să fie corecte si complete din punctul de vedere al definirii calității.

Acțiunile de atestare a calității se concretizează prin validarea rezultatelor estimate a fi obținute in cadrul etapei incheiate, urmată de decizia de trecere la etapa următoare.

Acțiunile de îmbunătățire a calității se fundamentează pe baza urmăririi permanente a produselor în exploatare si a fabricației, precum si pe studierea tendințelor de perfecționare a produselor similare, fabricate de întreprinderile concurente pe piață.

In cadrul sistemului de asigurare a calității se disting următoarele subsisteme:

1. Evaluarea calității in etapa de concepție (preproducție);

2. Normarea (planificarea) calității produsului si procesului de producție (producției).

3. Prescrierea, evaluarea si stăpanirea calității produsului si producției.

4. Evaluarea si stăpanirea calității furnizorilor (aprovizionării).

5. Reacția inversă (de feed-back) produsă de informațiile referitoare la calitate.

6. Mijloacele prin care se obțin informații asupra calității.

7. Instruirea personalului asupra calității.

8. Calitatea service-ului.

9. Conducerea activităților referitoare la calitate.

10. Studii speciale de calitate.

Aceste subsisteme au specificații diferite, in funcție de etapele de concepție – execuție -exploatare.

4.11. Activitatea de audit

Auditul intern este efectuat de către o echipă compusă din membri care au calitatea si pregătirea corespunzătoare si nu sunt implicați direct in realizarea sau confirmarea activității supuse verificării. Auditarea se face pe baza documentelor de referință si procedurilor care reglementează activitatea supusă evaluării, precum si a fiselor chestionar de control (FCC) si se desfăsoară prin examinarea fiecărui element al SAC, avandu-se in vedere cel puțin următoarele:

activitatea personalului, inclusiv modul cum s-au respectat procedurile de

asigurare a calității si procedurile specifice;

verificarea dovezilor obiective generate ca urmare a efectuării activităților

supuse auditului;

verificarea implementării acțiunilor corective rezultate in urma unui audit

anterior.

Auditul se incheie cu o sedință de analiză si un raport de audit prin care se prezintă factorilor de decizie, rezultatele din entitățile organizatorice implicate.

Inainte de analiza finală, se clasifică aspectele rezultate in urma auditului, se

sistematizează deficiențele constatate si se inlocuiesc rapoartele privind acțiunile corective ce se impun si termenele de finalizare a acestora.

Față de planul de audit, se pot efectua audituri suplimentare, din dispoziția

managementului general al intreprinderii, in următoarele situații:

atunci cand au fost făcute modificări semnificative ale SAC sau ale

procedurilor implementate;

in cazul in care calitatea unei activități este incertă sau SAC este ineficient;

cand se produc modificări in schema de organizare a firmei care pot afecta

sistemul de calitate;

atunci cand apar modificări sau completări ale obiectului de activitate al firmei.

4.12 Sisteme de management de mediu

Din ce in ce mai preocupate de imbunătățirea calității mediului, precum si de protecția sănătății oamenilor, SC CDI Organic Farms acorda o importanta mare

impactului potențial al activităților, produselor si serviciilor lor asupra mediului. Există totodată o stransă interdependență intre managementul calității si managementul mediului.

Politica de mediu este elementul motor al implementării si al imbunătățirii sistemului de management de mediu al unei organizații. Politica de mediu reflecta angajamentul conducerii organizației la nivelul cel mai inalt si reprezintă baza pe care se sprijină organizația.

managementul de mediu reprezintă una din prioritățile majore ale

organizației;

stabilirea si menținerea comunicării cu părțile interesate, interne sau externe;

determinarea cerințelor legislative si a aspectelor de mediu asociate

activităților, produselor sau serviciilor organizației;

sporirea angajării conducerii si a personalului in protecția mediului, prin

atribuirea clară a răspunderilor si responsabilităților;

incurajarea planificării in domeniul mediului pe toată durata ciclului da viață

al produsului sau procesului;

stabilirea unui proces care să permită atingerea nivelului de performanță

fixat;

asigurarea de resurse suficiente si corespunzătoare, inclusiv a instruirii pentru

atingerea in mod continuu a nivelurilor de performanță fixate;

evaluarea performanței de mediu in comparație cu politica, obiectivele si

țintele de mediu ale organizației si imbunătățirea acestora acolo unde este

necesar;

stabilirea unui proces de management care să permită auditarea si analiza

SMM pentru identificarea oportunităților de imbunătățire a sistemului si a

performanței de mediu rezultate;

incurajarea contractanților si furnizorilor in vederea stabilirii unui SMM.

Pentru dezvoltarea sistem de management de mediu am luat in considerare:

prevederile legale si reglementările;

identificarea aspectelor de mediu sau semnificative;

stabilirea impactului activităților organizației asupra mediului pe parcursul

realizării produselor sau serviciilor si in exploatarea acestora;

examinarea tuturor procedurilor si practicilor de management de mediu

existente;

evaluarea acțiunilor intreprinse in urma evitării incidentelor anterioare.

In procesul de identificare a aspectelor de mediu asociate activităților din unitățile operaționale ale organizației (eventual si la client), trebuie luați in considerare următorii factori:

emisii in aer;

deversări in ape;

gestionarea deseurilor;

contaminarea solului;

utilizarea materiilor prime si a resurselor naturale;

reciclarea materiilor prime, energiei si a resurselor naturale;

diminuarea consumurilor tehnologice (exemplu: energia electrică);

alte probleme referitoare la comunitate si mediul local.

Controlul Calitatii

Calitatea produselor si serviciilor este influentata de participarea factorilor principali, ce actioneaza in sfera productiei si a celor secundari, ce actioneaza in sfera circulatiei marfurilor (producator, comerciant, beneficiar).

            Din categoria factorilor principali fac parte:

–        cercetarea-proiectarea;

–        materiile prime si materialele;

–        procesul tehnologic (utilaje, scule, organizare)

–        calificarea profesionala a salariatiilor;

–        asigurarea si controlul calitatii;

–        standardele si normele tehnice si de exploatare;

iar din categoria celor secundari:

–        ambalarea;

–        transportul;

–        depozitarea;

Trebuie precizat, ca cerintele beneficiarului sunt determinete de o anumita conceptie de proiectare, concretizata in documentatia tehnica de executie, pe baza carora se stabilesc tipul de proces tehnologic, materiile prime si materialele, toate avand ca rezultat produsul finit.

            Organizarea procesului tehnologic are un rol deosebit de important in transformarea materiilor prime in produse superioare. In acest sens, pentru a obtine produse superioare calitativ sunt necesare a fi indeplinite trei conditii; calitatea utilajelor, organizarea fluxului tehnologic, calificarea personalului.

            Organizarea procesului tehnologic presupune amplasarea utilajelor, constituirea echipelor de lucru etc.

            Calificarea personalului are un rol hotarator in asigurarea si controlul calitatii produselor.

In Romania exista trei modalitati legate de garantare a calitatii si anume: termenul de garantie, termenul de valabilitate, si durata de utilizare normala.

            Buletinul de analiza, prin care se fac referiri la documentatia tehnica de executie (standarde, norme, tehnice), care a stat la baza fabricatiei, punand in evidenta unele caracteristici: fizice, chimice, mecanice.

5.1 Controlul calitatii laptelui

Laptele este un aliment usor digestibil, superior in ceea ce priveste digestibilitatea tuturor celorlalte alimente. Se mentioneaza proprietatiile terapeutice ale laptelui prin eficacitatea pe care o are laptele in tratamentul unor boli (de rinichi, gastrointestinale, etc), datorita unor substante din compozitia laptelui cum ar fi lactoza si acidul lactic care actioneaza ca antiseptici ai tubului digestiv, precum si insusirea de-a fixa si de a face inofensive unele substante toxice patrunse in organismul omului (Pb, Zn ).

In acelasi timp, laptele constituie si materia prima ce sta la baza obtinerii produselor lactate: smantana, unt, branzeturi, produse dietetice acide, conserve de lapte etc.

5.1.1 Defectele Laptelui.

Fiind un mediu favorabil dezvoltarii microorganismelor, laptele se poate altera usor. Microorganismele ce se dezvolta in lapte produc schimbari profunde in compozitia chimica a laptelui, influentand aspectul, gustul, mirosul.

            Defectele laptelui pot aparea atat in laptele proaspat muls cat si in timpul pastrarii lui. Principalele defecte ce pot apare in lapte sunt:

–        defecte de gust si miros;

–        defecte de consistenta;

–        defecte de culoare;

Defecte de gust si miros sunt urmatoarele:

–        gustul amar se poate datora unor furaje cum sunt: pelin, lupin, turte oleaginoase, precum si vasului unde a fost muls laptele;

–        gustul acru se datoreaza formarii acidului lactic ca rezultat al bacteriilor lactice;

–        gustul si mirosul de seu se datoreaza oxidarii grasimilor laptelui tinut la lumina;

–        gustul metalic se poate datora patrunderii in lapte a unor cantitatii mici de metal, provenite de la vasele de colectare slab cositorite;

–        mirosul de balegar, de nutret apare atunci cand laptele a fost pastrat mai mult timp in grajd ;

–        gustul sarat se datoreaza imbolnavirii ugerului;

Defectele de consistenta sunt cauzate de actiunea unor bacterii, cele mucilaginoase imprima laptelui o consistenta vascoasa.

Defectele de culoare ale laptelui pot fi:

–        culoarea rosie care se poate datora picaturilor de sange patrunse in lapte, in cazul unei afectiuni a ugerului sau a unei mulgeri defectoase;[19]

–        culoarea albastra, care poate apare datorita activitatii bacterilor cromogene, precum si in cazul cand laptelui i s-a adaugat apa in cantitate mare sau cand a fost smantanit.

Laptele care prezinta defecte de gust, defecte de miros sau defecte de consistenta si de culoare nu este admis in consum.

            Pentru a preveni si evita aparitia defectelor mentionate, care in mare parte sunt datorate transportului si pastrarii laptelui in conditii necorespunzatoare, este necesar sa se dea o mare atentie transportului si depozitarii acestuia. In acest sens se vor lua urmatoarele masuri:

–        se va feri de lumina in timpul transportului si pastrarii;

–        vasele in care se livreaza si se pastreaza laptele trebuie sa fie curatate bine si spalate;

–        buteliile nu trebuie sa prezinte crapaturi iar bidoanele trebuie sa fie in stare buna, curate si fara miros, cu acoperirea interioara fara fisuri sau pete de rugina;

–        incaperile in care se pastreaza trebuie sa fie curate si racoroase.

5.1.2 Prelucrarea laptelui de consum

In vederea impiedicarii alterarii laptelui si in scopul asigurarii integritatii valorii nutritive si maririi conservabilitatii, laptele destinat consumului ca atare este supus, in fabricile producatoare, la o serie de operatii si anume:

–        curatirea de impuritatii (prin filtrare, centrifugare);

–        normalizarea (aducerea laptelui la un anumit continut de grasime, prin adaugarea de smantana sau lapte smantanit)

–        pasteurizarea, sterilizarea sau tratarea la UHT.

Cel mai vechi procedeu de tratare termica a laptelui este fierberea, care se practica in prezent numai la consumator, atunci cand pasteurizarea este dubioasa.

Pasteurizarea are ca rol tratarea termica sub 100 grade C a laptelui si smantanei, urmata de racire instantanee la temperaturi in jur de 5 grade C, si urmareste distrugerea [20]formelor vegetative ale microorganismelor. Tot odata se urmareste prin pasteurizare si inactivitatea enzimelor proprii ale laptelui si pe cat posibil si a celor bacteriene.

Pasteurizarea nu trebuie interpretata ca o sterilizare, ci ca o selectie, in urma careia ramane o parte din microbi nedistrusa, viabila asupra careia pasteurizarea are un efect doar bacteriostatic si nu bactericid. In acest context este obligatorie racirea imediata a laptelui dupa pasteurizare sau introducereea in laptele de fabricatie pentru produse lactate a unor factori inhibitori ai cresterii valorilor aw si ph.

Conditiile care favorizeaza mentinerea unui numar mare de germeni dupa pasteurizare sunt: – gradul de contaminare mare a laptelui crud cu procent mare de termorezistenti;

–        activarea cresterii unor germeni prin avantaj de selectie dupa pasteurizare ;

–        durata mare de depozitare a laptelui de la obtinere pana la prelucrare;

–        lant frigorific intrerupt de-a lungul fluxului pasteurizare-consum.

Cele mai cunoscute metode de pasteurizare ale laptelui sunt:

–        pasteurizarea medie sau de scurta durata : 71- 75 grade C de la 15 sau 40 secunde..Se foloseste aproape exclusiv la laptele pentru consum , si se poate folosi si la pasteurizarea laptelui pentru branzeturi, in anumite conditii de tehnologie.

–        pasteurizarea joasa sau de lunga durata: la 63-65 grade C la o perioada de 30 minute.Se foloseste exclusiv la laptele pentru branzeturi.

–        pasteurizarea inalta sau instantantanee: la 80-95 grade C pentru laptele de consum. Pentru produsele lactate, pasteurizarea inalta prezinta anumite variatii de nivel si temperatura.

            Sterilizarea se caracterizeaza prin faptul ca se efectueaza la temperaturi de peste 100 grade C si urmareste distrugerea formelor vegetative cat si a sporurilor. Laptele astfel tratat este aproape complet lipsit de microorganisme, ceea ce ii imprima o conservabilitate foarte mare.

Cele mai cunoscute procedee de sterilizare termica constau in sterilizarea laptelui imbuteliat in autoclave sau in instalatii continue, folosind temperaturi de 110-130 grade C, cu o durata de mentinere de 30 minute si respectiv 10 minute.

Sterilizarea UHT (temperatura foarte inalta) este caracterizata prin incalzirea rapida a laptelui la temperaturi de 145-150 grade C intr-un timp foarte scurt de (1-2 secunde)

            Mai exista si alte procese de igienizare a laptelui printre care se numara sterilizarea electrica, care are o eficacitate foarte mare si modificari mici in compozitia laptelui, dar neeconomica din cauza consumului ridicat de energie electrica.

            Sterilizarea cu ajutorul radiatiilor (ultraviolete, infrarosii, si luminoase), cunoscuta sub numele de „actinizare”, asigura o sterilizare perfecta, imbogatind totodata laptele in vitamina D, acest procedeu este foarte economic; bactofugarea asigura indepartarea microorganismelor din lapte cu ajutorul unor curatitoare centrifugare, de constructie speciala, avand o turatie foarte mare. Bacteriile si celulele moarte sunt aruncate pe peretii tobei centrifuge, de unde sunt apoi indepartate. Pentru a se realiza o eficienta satisfacatoare, centrifugarea este asociata cu un tratament termic.

            Un alt proces de igienizare este si sterilizarea chimica care se bazeaza pe efectul bactericid si bacteriostatic al diferitilor compusi chimici. Dintre acestia, cele mai largi perspective de viitor revin perhidronului, prin care se pune in libertate un atom de oxigen ce inhiba organismele anaerobe.

            Prin prelucrarea laptelui crud de vaca si de bivolita se obtin urmatoarele categorii de lapte de consum: a) lapte crud integral cu 3,5- 4% grasime, b) lapte de consum pasteurizat: integral cu 3,5% grasime;

–        normalizat cu 2-3% grasime;

–        smantanit cu maxim 0,1% grasime;

c) lapte sterilizat : integral cu 3,5-4% grasime,si lapte normalizat cu

2-3,6% grasime.

            d) lapte smantanit cu arome naturale.

            Laptele crud este laptele obtinut de la animale sanatoase prin mulgere in conditii igienice netratat termic si racit la temperatura de maxim 10 grade C, dupa ce mai intai a fost curatat (filtrat) de impuritatii mecanice ( cele ce apar in timpul mulsului sau in timpul pastrarii; de exemplu: paie, fire de par etc.)[21]

            Laptele crud si normalizat se livreaza, fiecare in doua tipuri si anume:

–        integral cu 3,5% grasime;

–        normalizat cu 2-3% grasime;

–        smantanit cu maxim 0,1% grasime;

Laptele normalizat este laptele care a fost adus la un continut de grasime constant prin adaugarea de smantana dulce sau de lapte smantanit.

            Continutul in grasime al laptelui normalizat este de 3,6; 3,0; 2,0%.

            Laptele smantanit este laptele din care a fost extrasa cea mai mare parte a grasimii, prin operatia de smantanire.

5.1.3 Ambalarea si Depozitarea

            Laptele de consum se ambaleaza in bidoane de otel sau de aluminiu,in butelii de sticla si in ambalaje de carton sau din material plastic, avizate de Ministerul Sanatatii.

Bidoanele de otel sau de aluminiu au un continut net de 20, 25 sau 40 litri si de asemenea acestea trebuie sa fie inchise ermetic cu capace metalice curate.

Buteliile de sticla au un continut net de 250, 500 si 1000 litri, fiind inchise cu capsule de aluminiu de culori diferite, in functie de tipul de lapte pe care il contin:

–        capsula rosie pentru laptele cu 2% grasime;

–        capsula argintie pentru laptele cu 3% grasime;

–        capsula albastra pentru laptele cu 3,6% grasime.

In ultimul timp sunt utilizate ambalaje nerecuperabile acestea putand fi din material plastic (polietilena), hartie pergament parafinata, si carton.

            Marcarea laptelui se face pe capsulele buteliilor de sticla, material plastic sau pe punga de plastic cu urmatoarele specificatii:

–        firma, societatea, marca,

–        denumirea produsului si tipul acestuia: lapte de consum normalizat, smantanit, hiperproteic, integral.

–        continutul de grasime in %,

–        procedeul de tratament termic(pasteurizat, sterilizat), sunt admise prescurtarile de tipul „past”, „UHT”- tratat la temperatura ultraanalta.

–        pentru laptele pasteurizat se va mentiona „A se pastra la temperatura de 38 grade C”,

–        cantitatea in mililitri,

–        data si termenul de valabilitate.

Depozitarea laptelui se face in incaperi frigorifice, la temperatura de 2-8 grade C si umiditate relativa de 75-78%. Incaperile in care se depoziteaza laptele trebuie sa fie dezinfectate fiind interzisa pastrarea laptelui in locuri insalubre.

Pentru transportul laptelui se folosesc cisterne, bidoane si navete din sarma sau din material plastic pentru laptele ambalat in butelii de sticla. Pe intreg lantul circulatiei tehnice se vor respecta instructiunile sanitare si sanitar- veterinare in vigoare.

            Termenul de valabilitate pentru laptele de consum este de 24 ore (ziua livrarii) in conditiile de ambalare si pastrare mentionate.

5.2. Tehnici de muls

Mulsul se începe după îndepărtarea iezilor de lângă caprele mame prin înțărcarea sau sacrificarea lor. În funcție de vârsta de înțărcare a produșilor și direcția de exploatare a caprelor (lână, lapte, carne), perioada de muls durează între 30-180 de zile. Numărul de mulsuri pe zi variază în funcție de sezon și nivelul cantitativ al producției de lapte, iar perioada de muls la noi în țară coincide, în general, cu perioada de pășunat.

5.2.1 Mulsul mecanizat

Principiul de funcționare este prin producerea de vacuum iar cu ajutorul pulsatoarelor, se asigură în spațiul dintre ciorap și paharul de muls o variație ciclică a vacuumului care asigură recoltarea în jeturi a laptelui, cu pauze între jeturi, ceea ce corespunde specificului fiziologic de cedare a laptelui (la ovine și caprine). Laptele, astfel muls, este transportat prin conducte din plastic în grupul tampon pentru colectare, instalațiile fiind prevăzute cu sistem propriu de spălare și dezinfectare.

Comparând cele două sisteme de mulgere – manuală și mecanică, se constată că la mulgerea manuală contaminarea laptelui cu agenți patogeni este multiplă, provenind de la lână, piele, din aer, din apă, de la mâinile mulgătorului, de la echipament, din furaje, din ustensilele de muls, în timp ce la mulgerea mecanică, contaminarea este blocată de influențele exterioare.

În concluzie, indiferent de sistemul de mulgere, trebuie respectate regulile de zooigienă în timpul perioadei de muls, pericolul infestării laptelui cu agenți patogeni fiind foarte mare pentru sănătatea celor care-l consumă, de asemeni intervalul dintre mulsuri și mulgerea cât mai rapidă și completă, factori de stimulare a unui nou ciclu lactogen.

Descrierea Principalelor documente informative folosite in managementul calitatii

Regulamentul tehnic (sau manualul) al trasabilității, al cărui principiu este descrierea a tot ceea ce se face și, bineînțeles, de a face ceea ce este scris pentru a garanta trasabilitatea lanțului alimentar;

Documentarea privind sistemul de producție, care conține proceduri operaționale, proceduri tehnice, instrucțiuni specifice de lucru și măsurile pe care o firmă din lanțul alimentar trebuie să le adopte pentru a garanta funcționarea corectă a sistemului de urmărire;

Schema de certificare, care punctează regulile prin care agenția de reglementare și operatorii acestui lanț trebuie să interacționeze între ei și să garanteze conformitatea produsului cu normele de referință;

Diagrama procesului , este o schiță unde sunt prezentate diferite faze ale producției. De asemenea, în această schiță se subliniază și fazele în care trasabilitatea poate fi pierdută. Este deci documentul care descrie istoricul produsului (înțeles ca fiind cel mai apropiat de unitatea de vânzare);

Planul de control, este un document prin care se stabilește tipul și modul de realizare a operațiunilor de verificare a produsului in timpul ciclului de producție (colectarea de probe, analize chimice, laboratoare, etc.). Astfel de verificări sunt

efectuate, în mod normal, atât de către conducerea unității de producție alimentară cât și, în cazul certificării, de un alt organism specializat. De bună seamă că, pentru lanțul alimentar agro-ecologic, este esențială activitatea depusă de către Organismele de inspecție și certificare, autorizate de către Autoritatea națională în conformitate cu Reg. nr. 834/2007 și Reg. nr. 889/2008. Aceste organisme își desfășoară activitatea în conformitate cu manualele operaționale de specialitate, iar activitatea lor este planificată în așa fel încât să garanteze controlul întregului lanț alimentar în toate fazele sale.

Costurile Calitatii

COSTURI NECESARTE PENTRU REALIZAREA DE PRODUSE UTILIZABILE:

Costuri implicate de studiul pieței;

Costurile implicate de activitățile de cercetare-dezvoltare;

Costurile activității de proiectare;

Costurile activităților de planificare a fabricației;

Costurile de menținere a preciziei de lucru a proceselor;

Costul resurselor materiale și umane necesare controlului procesului tehnologic;

Costul activităților de promovare a desfacerii;

Costul evaluării produsului;

Costurile prevenirii defectelor;

În aceasta categorie se încadrează costurile pe care le implică:

formularea și comunicarea poziției, misiunii, obiectivelor, telurilor și codurilor de conduita ale întreprinderii;

definirea conținutului posturilor, stabilirea atribuțiilor, îndatoririlor, nivelurilor de autoritate și răspunderilor;

crearea de echipe de îmbunătățire a performantei (inclusiv a cercurilor de îmbunătățire a calității;

sistemele de management al calității – pregătire, introducere, menținere, dezvoltare, revizuire, audit și certificare;

angajarea de consultanți;

determinarea aptitudinilor și calificărilor necesare;

programele de informare și motivare;

instruire și perfecționare;

introducerea unor sisteme de colectare a sugestiilor și a unor metode de implicarea tuturor angajaților în problemele calității;

planuri si programe de diferite feluri (inclusiv in domeniul calității);

Pierderile datorate nereușitelor în realizarea calității;

Costul informării permanente a personalului în legătură cu desfășurarea activităților referitoare la calitate

Costurile prevenirii defectelor și realizării fiabilității;

Costurile identificării defectelor;

Costurile defectelor sau al noncalității.

Costurile interne ale defectelor – reprezintă costurile pe care le implica corectarea tuturor neconformităților descoperite înainte de livrare si pierderile datorate neconformităților; cuprind costurile:

rebuturilor;

remedierilor, recondiționărilor și reparațiilor;

repetării încercărilor;

pierderilor din declasări;

analizării defectelor;

datorate pierderilor de timp;

datorate pierderilor sau furturilor;

datorate conflictelor de munca(din cauze interne);

datorate absenteismului(din cauze interne);

datorate fluctuațiilor de personal;

abandonarea unor proiecte;

anularea programelor de instruire;

pierderea unor licitații și furnizori;

menținerea unor stocuri tampon mari;

repetarea lucrărilor de execuție;

întreruperi în funcționarea utilajelor;

neutilizarea completa a capacității de lucru.

Costurile externe ale defectărilor – sunt costurile generate de detectarea deficiențelor după livrarea produsului la client, costuri referitoare la următoarele elemente:

reclamațiile clienților (cheltuielile cu personalul care se ocupa de rezolvarea acestora, teste, expertize, etc.);

produse returnate(transport, depozitare, etc.);

despăgubiri și penalizări pentru daune;

prime de asigurare pentru a acoperii răspunderea juridică;

penalizări pentru întârzieri la livrare;

asigurarea service-ului în garanție și post-garanție;

înlocuirea produselor în garanție;

acțiuni de recuperare a datoriilor;

reduceri de preț;

erori de facturare;

pierderea unor clienți.