Managementul aprovizionării [608472]

Managementul aprovizionării

9

CAPITOLUL

1

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII

Obiectivele acestui capitol sunt:
 Să prezinte activit ățile care intră în componența managementului aprovizionării ;
 Să prezinte formele de aprovizionare materială și funcțiile sistemului de
aprovizionare materială ;
 Să prezinte modul organizare internă a subsistemului de aprovizionare ;
 Să prezinte relați ile interne și externe ale compartimentului de aprovizionare
materială.

1.1.-APROVIZIONAREA TEHNICO -MATERIALĂ
Managementul aprovizion ării reprezint ă un an samblu de activităț i prin
intermediul c ărora se asigur ă elementele nece sare consumului productiv, în volumul
și structura determinate de desfășurarea obiectului de activitate al firmei, în condi ții
de maximizare a rezultatelor economico -financiare.
Acest concept cuprinde activitatea de cooperare sau de colaborare dintre
întreprinderi în domeniul realizării unor produse, ca efect al specializării în producție.
Activitatea de cooperare presupune contribuția mai multor întreprinderi la
execuția unui produs complex, care se asamblează și se livrează de una din acestea, de
regulă cea care încheie procesul de fabricație al produsului respectiv.
Activitatea de cooperare și colaborar e dintre întreprinderi are o sferă mai largă
decât cea a aprovizionării tehnico -materiale, spre exemplu poate cuprinde cooperarea
în domeniul tehnologic.

Managementul aprovizionării

10
În literatura de specialitate , ca și în practica economic ă se utilizeaz ă în mod
frecvent o gamă largă de termeni, care de și au înțelesuri similare , au semnifica ții
diferite, dup ă cum urmeaz ă [Scr05] :
Achiziționarea reprezint ă o tranzac ție monetar ă efectiv ă, un angajament
financiar de cump ărare a unor resurse necesare derul ării activit ății.
Aprovizionarea are o sferă de cuprindere mai largă, cuprinzând alături de
achiziționare, activități de identificare a nevoilor, de evaluare și selectare a
furnizorilor, de negociere a condițiilor de livrare, de aducere în întreprindere a
resurselor materiale etc.
Asigurarea tehnico -materială are o sferă de cuprindere mai largă, incluzând
atât aprovizionarea cât și activitatea de completare a necesarului de resurse materiale
din surse proprii (produse fabricate pentru consumul intern: piese, subansamble,
S.D.V. -uri, ener gie, materiale refolosibile etc.).
Termenul de asigurare tehnico -materială cuprinde mai multe activități :
aprovizionarea, transportul și gestiunea stocurilor (Fig. 1.1) .

Figura 1.1 : Componentele asigurării tehnico -materiale

Termenul cel mai folosit în practica economică autohtonă este cel de
„aprovizionare ”, datorită perceperii asigurării materiale ca un proces dirijat, planificat
de procurare a resurselor necesare, dar și confuziei dintre asigurarea materială și
componenta acesteia aprovizionarea propriu -zisă.
Alimentarea reprezint ă o acțiune de finalizare a procesului de aprovizionare
sau de asigurare materială prin trecerea în consum a resurselor livrate de furnizori sau
de către îns ăși întreprinderea consumatoare. Alimentarea se desf ășoară în interiorul
firmei, prin trecerea materiilor prime, a m aterialelor etc. din depozitele unității la
punctele de consum sau prelucrare, fiind o component ă a sistemului logistic al unit ății,
sistem care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern și fluxul
informa țional.

Indiferent de termenul folosit, activitatea de aprovizionare are ca obiectiv
principal asigurarea completă și complexă a întreprinderii cu resurse materiale și
tehnice corespunzătoare calitativ , la locul și termenele solicitate, în condițiile unor
costuri minime.
Asigurarea
tehnico -materială Aprovizionare
Gestiunea stocurilor Transport
CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

11
Realizarea acestui obiectiv presupune o serie de activități specifi ce:
 identificarea și stabilirea volumului, structurii și calității resurselor materiale
necesare desfășurării eficiente a activit ății firmei ( presupune eforturi de studiere
și culegere a informa țiilor privind resursele materiale, energetice etc., necesare
pe toate destina țiile de consum , pentru toat ă gama de produse , plecând de la
parametrii specifici de calitate și funcționalitate );
 fundamentarea tehnico -economic ă a planului strategic și a programelor de
aprovizionare (asigurare ) material ă a întreprinderi i pe baza planurilor de
fabrica ție și a consumurilor specifice ;
 dimensionarea consumurilor materiale, energetice etc. în baza documentație
tehnico -economice ;
 dimensionarea pe criterii de eficiență economică a loturilor de aprovizionare și
a stocurilor ;
 stabilirea momentelor calendaristice de emitere a comenzilor de aprovizionare;
 prospectarea pieței în vederea localiz ării celor mai bune surse de aprovizionare
și selectarea celor mai bune oferte ale furnizorilor;
 negocierea și încheierea contractelor cu f urnizorii ale și;
 urmărirea derul ării contractelor de aprovizionare și evaluarea periodică a
furnizori lor;
 asigurarea condi țiilor de recep ție, a spațiilor de depozitare, asigurarea cu
mijloace de manipulare etc.;
 urmărirea și controlul stocurilor efective și a utiliz ării resurselor pe destina ții de
consum etc.

Toate aceste activit ăți eviden țiază faptul c ă managementul aprovizion ării
integreaz ă într-un ansamblu unitar fluxul și controlul resurselor materiale de la
momentul inițierii procesului de asigurare și pân ă la transformarea lor în produse
destinate vânz ării.

Importanța aprovizionării tehnico -materiale decurge din următoarele
considerente:
 ponderea foarte mare pe care o dețin costurile aferente resurselor materiale în
costurile totale (până la 50% din costul total al producției, iar în unele ramuri
ponderea lor tinde spre 80%;
 creșt erea ponderii cheltuielilor asociate (comenzi, contracte, transport,
depozitare etc.);
 pe seama activităților de asigurare materială costurile de producție se pot reduce
cu 5-10%.

1.2.-FORME DE APROVIZIONARE MATERIALĂ
Formele de aprovizionare materială pe care le pot folosi întreprinderile sunt
(Fig. 1.2) [Bas01] :
a)-aprovizionarea directă de la producători -furnizori , CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

12
b)-aprovizionarea indirectă prin intermediari comerciali (unități specializate
în comercializarea materialelor în sistem en -gros), care la rândul său
poate fi de trei feluri:
– aprovizionarea prin tranzit organizat ,
– aprovizionarea prin tranzit achitat ,
– aprovizionarea de la depozitul i ntermediarului comercial .

Figura 1.2 : Componentele asigurării tehnico -materiale

Diferențierea unei forme față de alta se face în funcție de modul cum se
realizează următoarele trei activități:
(1)-modul de organizare și concretizare a relațiilor de vânzare -cumpărare dintre
factorii participanți la acest proces;
(2)-modul de livrare a produselor (relația pe care se transferă produsele de la
producător la consumator);
(3)-sistemul de achitare a contravalorii produselor livrate consumatorilor.

Modul de realizare a activităților de contractare, livrare, plată, diferențiază
formele de aprovizionare materială.

Aprovizionarea directă de la producători -furnizori, presupune ca toate cele trei
activități să se realizeze prin relația directă dintre unitatea producătoare -furnizoare și
întreprinderea consumatoar e (Fig. 1.3) .

Figura 1.3 : Aprovizionarea directă
Formele de
aprovizionare
materială Directă

Indirectă
(prin intermediari
comerciali) Prin tranzit
De la
depozitele
intermediarilor Organizat
Achitat
(1)-Contractare
(2)-Livrare
(3)-Plată Întreprinderea
producătoare
(furnizoare) Întreprinderea
consumatoare CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

13
Este o formă de aprovizionare folosită în cazul resurselor materiale care fac
obiectul vânzării -cumpărării în cantități mari și foarte mari, care are ca și avantaje:
 permite o bună cunoaștere a nevoilor consumatorului de către furnizor;
 accelerează termenele de livrare;
 evită operațiuni intermediare de descărcare, depozitare, încărc are etc. și
costurile aferente acestora etc.

Aprovizionarea indirectă presupune interpunerea în circuitul produsului, de la
producător la consumator, a unui intermediar comercial.
Aparent prezența intermediarului comercial ar duce la scumpirea și încetini rea
circulației bunurilor între producător și consumator, însă în anumite condiții aceste
efecte sunt aparente. Interpunerea noii verigi are ca efect final diminuarea cheltuielilor
materiale datorită adâncirii diviziunii sociale a muncii, creșterea complex ității
consumului, multiplicarea punctelor de consum etc. , și în general următoarele
avantaje:
 creșterea gradului de disponibilitate a resurselor prin posibilitatea de
amplasare a intermediarului în apropierea consumatorului;
 minimizarea stocurilor de producție prin creșterea gradului de siguranță a
aprovizionărilor;
 efectuarea unor operații de pregătire de către intermediar etc.

Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune ca intermediarul comercial să
participe doar la organizarea și concretizarea relațiilor de aprovizionare, urmând ca
celelalte activități de livrare și plată să se realizeze direct între producător și
consumator (Fig. 1.4) .

Figura 1.4 : Aprovizionarea prin tranzit organizat

Această formă de aprovizionare este recomandată în cazul în care intermediarul
comercial oferă oportunități care decurg din cunoașterea pieței, capacitate de negociere
etc., valoarea comisionului primit de intermediar de la consumator fiind de până la 3%
din valoarea afacerii pe care a intermediat -o.

Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune ca atât contractarea cât și plata
produselor să se efectueze prin intermediarul comercial, iar livrarea acestora să se
realizeze direct de la producător la consumator (Fig. 1.5).

(2)-Livrare
(3)-Plată
Întreprinderea
producătoare
(furnizoare) Întreprinderea
consumatoare Intermediar
(1)-Contractare

Managementul aprovizionării

14

Figura 1.5 : Aprovizionarea prin tranzit achitat

Această formă de aprovizionare este recomandată în cazul în care intermediarul,
pe lângă oportunitățile specifice tranzitului organizat , oferă oportunități legate de
efectuarea plăților: relații bancare cu producătorul, disponibilitatea actului financiar de
plată etc., valoarea comisionului primit de intermediar de la consumator fiind de până
la 5% din valoarea afacerii pe care a facilitat -o.

Aprovizionarea de la depozitele intermediaril or comerciali presupune ca
pentru consumator intermediarul să devină furnizor, caz în care toate cele trei activități
contractare, plată, livrare, se realizează integral prin unități specializate în
comercializare tip angro (Fig. 1.6).

Figura 1.6 : Aprovizionarea directă

Această formă de aprovizionare este recomandată în cazul unor comenzi reduse,
specifice micilor consumatori și/sau al unor produse care nu necesită o relație directă
producător -consumator, cum ar fi produsele standardizate, de masă.
O altă formă particulară a aprovizionării prin depozitele angrosiștilor, care se
impune tot mai mult datorită efectelor economice favorabile pe care le generează
pentru consumatori, o reprezintă aprovizionarea garantată . În acest caz, o unitate
specializată în co mercializare preia în totalitate sau parțial procesul de aprovizionare al
unei întreprinderi consumatoare, într -o perioadă de gestiune. Aprovizionarea garantată
prezintă următoarele avantaje:
 reducerea cheltuielilor de transport prin aprovizionarea mai multor întreprinderi
de aceeași unitate specializată;
 diminuarea stocurilor materiale la consuma tori prin servirea lor la intervale
scurte, cu implicații directe asupra reducerii spațiilor de depozitare și a
capitalului circulant investit;
 accelerarea vitezei de rotație a capitalului circulant al consumatorilor și sporirea
astfel a eficienței economi ce în folosirea acestuia etc.
Această formă de aprovizionare este recomandată în cazul în ca re oportunitățile
oferite de intermediar duc la reducerea costurilor întreprinderii, care trebuie să fie mai
mare decât comisionul perceput. (2)-Livrare
Întreprinderea
producătoare
(furnizoare) Întreprinderea
consumatoare Intermediar
(1)-Contractare
(3)-Plată
(1)-Contractare
(2)-Livrare
(3)-Plată Întreprinderea
producătoare
(furnizoare) Întreprinderea
consumatoare Intermediar
(furnizor)

Managementul aprovizionării

15
Alegerea formei de aprovizionare materială nu trebuie să fie o decizie
subiectivă, ci trebuie să se bazeze pe o analiză riguroasă a avantajelor și dezavantajelor
pe care prezintă pentru întreprinderea consumatoare.

Alegerea corectă a formei de aprovizionare materială este foarte importantă,
deoarece influențează nivelul profitului prin ponderea semnificativă pe care o au
cheltuielile dependente de o formă sau alta de organizare a aprovizionării.

1.3.-FUNCȚIILE SUB SISTEMULUI DE APROVIZIONARE
MATERIALĂ
Organizarea subsistemului de aprovizionare materială a întreprinderii, trebuie să
aibă în vedere identificarea principalelor funcții ale acestuia:

 funcția de analiză, planificare, control și gestiune , care are ca și activități
componente:
 elaborarea necesităților de materiale,
 stabilirea dimensiunii stocurilor și a cantităților economice de comandat,
 elaborarea programelor de aprovizionare,
 Selecția și testarea credibilității furnizorilor,
 întoc mirea de situații sinte tice și rapoarte cu privire la stadiul asigurării
materialelor necesare,
 analize referitoare la derularea contractelor, evoluția stocurilor,
încadrarea în consumurile specifice normate etc.

 funcția de procurare asigură:
 depistarea, evaluarea și selecționa rea resurselor și a furnizorilor,
 negocierea prețurilor și a condițiilor de livrare,
 încheierea contractelor,
 urmărirea și impulsionarea livrărilor de la furnizori etc.

 funcția de recepție și depozitare are ca principale activități:
 primirea -recepția resurselor materiale aprovizionate,
 depozitarea, păstrarea și pregătirea pentru consum a materialelor,
 evidența resurselor aprovizionate,
 eliberarea în consum a materialelor,
 urmărirea evoluției stocurilor efective în raport cu limitele estimate etc.

 func ția de transport constă în:
 asigurarea mijloacelor de transport proprii sau de la terți,
 elaborarea programelor de transport a materialelor în interiorul și în
exteriorul întreprinderii,
 manipularea la încărcare -descărcare etc.

CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

16

1.4.-ORGANIZAREA INTERNĂ A SUBSISTEMULUI DE
APROVIZIONARE
Modalitățile de organizare a subsistemului de aprovizionare materială, din
întreprinderi sunt variate, dintre acestea cele mai reprezentative fiind sistemele de
organizare a compartimentului aprovizionare:
 sistemul funcțional sau pe grupe de activități distincte,
 sistemul pe grupe de aprovizionare – depozitare – control utilizare
resurse materiale.
Sistemul funcțional constă în organizarea compartimentului aprovizionare
materială pe principalele grupe de activități componente (Fig. 1.7):
 grupa de plan, contractare și evidență , care se ocupă cu prognoza
necesităților materiale, stabilirea cantităților economice de coma ndat,
situația stocurilor etc.,

Figura 1.7 : Sistemul funcțional de organizare a compartimentului aprovizionare

Șef
compartiment
aprovizionare
Grupe de
– plan
-contractare
-evidență
Grupe operative de
aprovizionare:

-Laminate
-Lemn și materiale de
construcții
-Produse chimice
-Piese de schimb
-Combustibili și lubrifianți Depozite
1 2 3 4 5 6 7
Secții de producție și
alte sectoare de
activitate

Managementul aprovizionării

17

 grupele operative de aprovizionare , care se ocupă cu comandarea
contractarea, realizarea contractelor, rezolvarea neînțelegerilor
contractuale pentru materialele de care răspund,
 grupele de depozite care asigură primirea -recepția, depozitarea, evidența
și păstrarea în condiții de securitate, pregătirea și eliberarea în consum
materialelor sosite de la furnizori.

Organizarea după acest sistem prezintă avantaje prin abordarea unitară la
nivelul tuturor grupelor de resurse și delimitarea strictă a principalelor grupe de
activităț i ale procesului de aprovizionare materială.
Ca și dezavantajele această formă de organizare nu asigură o abordare unitară a
activității de aprovizionare în întregul său la nivelul întreprinderii, în ceea ce privește
valorificarea informațiilor primite.

Sistemul funcțional sau pe grupe de activități distincte este recomandat în cazul
întreprinderilor mici și mijlocii, cu un nomenclator al resurselor materiale și al
produselor finite diversificat.

Sistemul pe grupe de aprovizionare – depozitare – control utilizare resurse
materiale presupune organizarea compartimentului de aprovizionare pe grupe de
materiale, în a cărui atribuții intră realizarea întregului proces de aprovizionare după o
concepție unitară.
Fiecare grupă, pentru materi alele coordonate, răspunde de întregul proces de
aprovizionare, de la fundamentarea necesităților, contractarea resurselor și până la
aducerea, gestionarea și controlul folosirii acestora. Depozitele de materiale sunt în
subordinea fiecărei grupe pentru ma teriale coordonate.
În funcție de criteriul folosit pentru constituirea grupelor, se disting:
 sistemul pe grupe omogene de materiale,
 sistemul pe secții consumatoare sau pe destinații de consum,
 sistemul mixt, care combină primele două forme de sisteme.

Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare – depozitare –
control utilizare materiale omogene (Fig. 1.8) este considerată cea mai indicată
datorită eficacității superioare în conducerea aprovizionării materiale a întreprinderii.
Avantajele sist emului sunt determinate de specializarea activității, ca urmare a
reducerii n umărului de furnizori pe grupă., iar dezavantajele constau în posibilitatea
apariției unor paralelisme în activitatea de aprovizionare materială a diferitelor grupe.

CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

18

Figura 1.8: Organizarea compartimentului pe grupe de materiale omogene

Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare – depozitare –
control utilizare pe destinații de consum a materialelor (Fig. 1.9) este specifică
întreprinderilor în cadrul cărora subunitățile (secțiile, atelierele) prin profilurile diferite
consumă materiale diferite.
Avantajele sistemului sunt determinate de cunoașterea în detaliu la nivelul
fiecărei grupe a necesitățilo r de resurse materiale specifice subunității pe care o
alimentează, iar ca dezavantaj există posibilitatea apariției unor paralelisme în
asigurarea aceleiași resurse necesară în secții diferite.

Șef compartiment
aprovizionare
Grupa de
evidență și
dispecerat
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
feroase
Depozit 1 Coordonator
depozite
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
lemnoase Grupa de
aprovizionare
cu
combustibili Grupa de
aprovizionare
cu alte
materiale
Depozit 2 Depozit 3 Depozit 4
Secții de producție și alte
sectoare de activitate

Managementul aprovizionării

19

Figura 1. 9: Organizarea compartimentului pe destinații de consum

Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare – depozitare –
control utilizare în sistem mixt (Fig. 1.10) constă în combinarea celor două forme
prezentate anterior.
Aceasta înse amnă constituirea de grupe de aprovizionare cu materiale destinate
consumului în cadrul unor anumite secții, dar și de grupe omogene de materiale
destinate consumului în mai multe sau în toate secțiile și sectoarele de activitate 9de
regulă pentru materiale auxiliare, piese de schimb, combustibili, lubrifianți).
În practi ca economică sistemele de organizare a compartimentului de
aprovizionare prezentate se regăsesc sub forma unor variante care țin cont de condițiile
concrete din întreprinderi. Șef compartiment
aprovizionare
Grupa de
eviden ță și
dispecerat
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
destinate
secției 1 Coordonator
depozite
Depozit
pentru
alimentarea
secției 1
Secții de producție și alte
sectoare de activitate Grupa de
aprovizionare
cu materiale
destinate
secției 2 Grupa de
aprovizionare
cu materiale
destinate
secției 3
Depozit
pentru
alimentarea
secției 2 Depozit
pentru
alimentarea
secției 3

Managementul aprovizionării

20

Figura 1. 10: Organizarea compartimentului în sistem mixt

Orice sistem de organizare structurală a aprovizionării reprezintă o soluție mixtă
între cerințele teoretice și constrângerile practice, astfel încât să -și poată realiza
funcțiile.

1.5.-SISTEMUL DE RELAȚII ALE COMPARTIMENTULUI DE
APROVIZIONARE MATERIALĂ
Asigurarea întreprinderii cu resurse materiale corespunzătoare calitativ la locul
și termenul solicitat, cu cost minim presupune existența unui sistem complex de relații
ale compartimentului de aprovizionare materială, atât în mediul intern (cu celelalte
compartimente ale întreprinderii), cât și în mediul extern, cu alte organizaț ii. Șef compartiment
aprovizionare
Grupa de
evidență și
dispecerat
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
pt. secția 1
Depozit 1 Coordonator
depozite
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
pt. secția 2
Grupa de
aprovizionare
cu materiale
auxiliare Grupa de
aprovizionare cu
combustibili și
lubrifianți
Depozit 2 Depozit 3 Depozit 4
Secți a 1 Secți a 2
CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

21
Principalele relații interne ale compartimentului de aprovizionare materială se
stabilesc cu:
 comp artimentul planificare -dezvoltare și pregătire, programare și
urmărire a producției în vederea furnizării de date și informații privind
volumul și structu ra producției care urmează să se fabrice;
 comp artimentul de proiectare -dezvoltare căruia îi asigură informații
despre materialele, componentele echipamentele tehnice noi care să fie
avute în vedere la realizarea produselor și tehnologiilor noi;
 comp artimen tul tehnic pentru furnizarea normelor tehnice de consum de
resurse materiale folosite la determinarea necesarului de aprovizionat;
 compa rtimentul financiar -contabil pentru evidențierea și înregistrarea
cheltuielilor de asigurare materială, achitarea facturilor furnizorilor etc.;
 compartimentul de desfacere care trebuie să îi asigure previziuni ale
cererii de produse pe termen mediu și lung, informații cu privire la
cerințele pieței etc.,
 compartimentul de control tehnic de calitate care efectuează controlul
tehnic de calitate al mărfurilor recepționate;
 secțiile și atelierele de producție, auxiliare și de servire în vederea
informării directe asupra necesităților materiale.

Principalele relații externe ale compartimentului de aprovizionare materială se
stabilesc cu:
 furnizorii de materiale de pe piața internă în vederea achiziționării de
materiale;
 unități de transport intern și internațional în vederea transportului
resurselor de la furnizor;
 instituții de cercetare specializate în prognoza privind conjunctura
mondială a furnizorilor de resurse materiale, evoluția pieței de resurse
materiale etc.;
 burse de măr furi pentru informare privind resursele materiale oferite
spre vânzare tendințe ale evoluției pieței, a prețurilor, a condițiilor de
livrare etc.;
 unități bancare pentru efectuarea operațiunilor de plată a cumpărăturilor
de resurse materiale, acordarea de credite, reglementarea raporturilor
financiare cu furnizorii etc.

Relațiile compartimentului de aprovizionare materială sunt orientate în
ansamblul lor spre asigurarea completă, la locul și termenul prevăzut cu cost minim a
necesarului de resurse materiale ale întreprinderii.

În ceea ce privește mediul extern , relația cu piața furnizorilor, poate fi abordată
în trei accepțiuni [Car00] :
(1)-Accepțiunea tradițională – în care principalul obiectiv constă în punerea în
concurență a furnizorilor, în vederea obținerii de avantaje în ceea ce privește prețul,
caliatea, termenele de livrare etc. CONCLUZIE

Managementul aprovizionării

22
(2)-Accepțiunea partenerială – care presupune o colaborare mutuală pe termen
lung între consumator și furnizor, care se bazează pe:
– apropierea furnizorilor de consumator,
– relații cu un număr restrâns și stabil de furnizori,
(3)-Accepțiunea creativă -inovativă care asigură organizarea producției și
aprovizionării pe principiul de a produce ce se vinde cel mai bine. Aceasta reprezintă
organizarea cea mai competitivă, însă și cel mai greu de realizat datorită dificultăților
în anticiparea tendințelor pieței.

În condițiile economiei concurențiale se tinde tot mai mult spre îmbogățirea
accepțiunii tradiționale a relațiilor cu piața furnizorilor prin punerea lor în concurență.

Recomandări bibliografice suplimentare :
[Bas01] Bășanu Gh., Pricop M., (2001). Management ul aprovizionării și desfacerii.
Editura Economică, Bucu rești.
[Car00] Cârstea Gh., (2000). Asigurarea și gestiunea resurselor materiale:
Marketingul aprovizionării . Editura Economică, București.
[Scr05] Scrio șteanu, A., (2005). Managementul aprovizion ării. Editura
Universitaria, Craiova.

CONCLUZIE
REZULTATE AȘTEPTATE După studierea acestui capitol ar
trebui să cunoașteți activitățile din
componența managementului aprovi –
zionării, formele de aprovizionare
materială ale întreprinderii, modul de
organizare a sistemului de aprovizionare,
relațiile pe care le are compartimentul de
aprovizionare cu alte compartimente din
întreprindere și cu furnizorii.

 Managementul aprovizion ării reprezint ă un ansamblu de
activități prin intermediul c ărora se asigur ă elementele
necesare consumului productiv.
 Managementul aprovizion ării cuprinde activitatea de
cooperare sau de colaborare dintre întreprinderi în
domeniul realizării unor produse.
 Achiziționarea reprezint ă un angajament financiar de
cump ărare a unor resurse necesare derul ării activit ății.
 Asigurarea tehnico -materială cuprinde atât aprovizionarea
cât și activitatea de completare a necesarului de resurse
materiale din surse proprii.
P U N C T E
C H E I E

Managementul aprovizionării

23

TEST DE AUTOEVALUARE

P U N C T E
C H E I E
Încercuiți răspunsurile corecte la
întrebările următoare.
ATENȚIE: pot exista unul, niciunul sau
mai multe răspunsuri corecte la aceeași
întrebare.  Alimentarea reprezint ă o acțiune de asigurare materială
prin trecerea în consum a resurselor livrate de furnizori.
 Formele de aprovizionare materială pe care le folosesc
întreprinderile sunt aprovizionarea directă de la
producători -furnizori și aprovizionarea indirectă prin
intermediari comerciali.
 Aproviziona rea indirectă poate fi: prin tranzit organizat,
prin tranzit achitat, de la depozitul intermediarului
comercial.
 Funcțiile subsistemului de aprovizionare materială:
funcția de analiză, planificare, control și gestiune, funcția
de procurare, funcția de recepție și depozitare, funcția de
transport.
 Modalitățile de organizare a subsistemului de
aprovizionare materială: a) -sistemul funcțional sau pe
grupe de activități distincte; b) -sistemul pe grupe de
aprovizionare – depozitare – control utilizare resurse
materiale.
 În funcție de criteriul folosit pentru constituirea grupelor,
se disting: sistemul pe grupe omogene de materiale,
sistemul pe secții consumatoare sau pe destinații de
consum, sistemul mixt.
 Compartimentului de aprovizionare materială are un
sistem complex de relații atât în mediul intern, cu
celelalte compartimente ale întreprinderii, cât și în mediul
extern, cu alte organizații.

Managementul aprovizionării

24
1)-Diferențierea unei forme de aprovizionare față de alta se face în funcție de modul
cum se realizează următoarele activități:
a)-contractare ; Da / Nu
b)-livrare ; Da / Nu
c)-plată. Da / Nu

2)-Cea mai indicată formă de organizare a compartimentului este:
a)-pe grupe de aprovizionare – depozitare – control utilizare pe destinații de consum
a materialelor ; Da / Nu
b)-pe grupe de aprovizionare – depozitare – control utilizare materiale omogene ;
Da / Nu
c)-pe grupe de aprovizionare – depozitare – control utilizare în sistem mixt .
Da / Nu
3)-Aprovizionarea cuprinde:
a)-activitatea de completare a necesarului de resurse materiale din surse proprii ;
Da / Nu
b)-evaluare și selectare a furnizorilor ; Da / Nu
c)-negocierea condițiilor de livrare. Da / Nu

4)-Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune ca intermediarul comercial să
participe la:
a)-contractare ; Da / Nu
b)-livrare ; Da / Nu
c)-plată. Da / Nu

5)-Subsistemul de aprovizionare materială a întreprinderii are ca și funcții:
a)-procurare ; Da / Nu
b)-recepție și depozitare ; Da / Nu
c)-desfacere . Da / Nu

6)-Asigurarea tehnico -materială cuprinde:
a)-aprovizionarea ; Da / Nu
b)-aducere în întreprindere a resurselor materiale ; Da / Nu
c)-identificarea nevoilor. Da / Nu

7)-Activitatea de cooperare presupune: contribuția mai multor întreprinderi la execuția
unui produs complex:
a)-care se asamblează de una din acestea ; Da / Nu
b)-care se livrează în comun ; Da / Nu
c)-care încheie procesul de fabricație al produsului respecti v. Da / Nu

8)-Aprovizionarea de la depozitele intermediarilor comerciali presupune ca
intermediarul comercial să participe la:
a)-contractare; Da / Nu
b)-livrare ; Da / Nu
c)-plată. Da / Nu