Managementul aprovizion ării [614356]

Managementul aprovizion ării

Capitolul 2. GESTIUNEA ECONOMIC Ă A STOCURILOR

2.1. Rolul, func țiile și natura economic ă a stocurilor
2.2. Tipologia stocurilor de materiale pentru produc ție
2.3. Modalit ăți de exprimare a stocurilor
2.4. Corela ții și factorii de influen ță a nivelului stoc urilor de produc ție
2.5. Obiective în conducerea pr oceselor de stocare; elementele
funcționale de caracterizare a acestora
2.6. Tipuri de gest iune a stocurilor
2.7. Metode și modele de calcul al st ocurilor; stabilirea cantit ății
economice de comand ă-aprovizionare
2.7.1. Metode și modele de calcul al stocurilor curente în
condiții de certitudine și de risc sau incertitudine
2.7.2. Stabilirea pragului (nivelului) de comand ă-reaprovizionare
2.7.3. Metode de calcul al stocurilor de siguran ță
2.8. Gestiunea diferen țiată a stocurilor dup ă sistemul ABC; efecte
economice
2.9. Metode de urm ărire și control al dinamicii stocurilor
2.10. Lipsa de stoc; supras tocarea, stocurile cu mi șcare lent ă și fără
mișcare – stocuri neeconomice.
Întrebări
Teste gril ă
Aplicații practice : – rezolvate
– de rezolvat

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

C A P I T O L U L 2
Gestiunea economic ă a stocurilor
2.1. Rolul, func țiile și natura economic ă a stocurilor

Conducerea și controlul stocurilor de resurse materiale reprezint ă, în economia de
piață, o activitate c ăreia i se acord ă o atenție deosebit ă datorită implicațiilor economico-
financiare importante pe care le determin ă formarea și deținerea lor. Stocurile sunt cantit ăți
de resurse materiale care se acumuleaz ă în depozitele și magaziile unit ăților
economice, într-u n anumit volum și o anumit ă structur ă, pe o perioad ă de timp
determinat ă, cu un anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activit ăților de
aprovizionare și de desfacere, al activit ății comerciale, în general, care sunt dependente de
natura și caracteristicile materialelor și produselor, de condi țiile și modalit ățile de furnizare și
asigurare-transport, de strategiile care se elaboreaz ă pe aceast ă linie, în scopul îndeplinirii
obiectivului de baz ă specific agen ților economici. În general, scopul form ării stocurilor este
diferit; la nivelul economiei, guvernul constituie stocuri sub forma rezervei na ționale la
resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la ad ăpost economia na țională de
influența unor factori de for ță majoră (seisme, inunda ții, stare de necesitate, evitarea
conjuncturilor economice nefavorabile sau a penuriei). Agen ții economici î și constituie stocuri
de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continu ă a subunit ăților
de consum sau servirea clien ților în vederea desf ășurării normale a activit ății și realizării
astfel a obiectivelor ce și le-au propus.
În abordarea problematicii stocurilor se are în vedere r ăspunsul a mai multor
„întrebări” de mare interes, și anume:
¾ care este nivelul cererilor constante și cel al cererilor variabile ?
¾ ce influen ță prezint ă cererea asupra nivelului stocurilor de materiale sau
produse ?
¾ ce servicii trebuie asigurate pentru cump ărarea, aducerea și stocarea materialelor
și produselor sau pentru livrarea -revânzarea acestora din stocuri?
¾ cât de mari trebuie s ă fie stocurile?
¾ se poate accepta fenomenul de epuiza re a stocurilor în anumite secven țe de timp
ale perioadei de gestiune?
¾ care este nivelul protec ției pentru a se preveni fenomenul de lips ă de stoc?
¾ ce sistem de conducere – control al stocurilor trebuie adoptat?
¾ este bine s ă se aprovizioneze materialele în loturi mici sau mari cum trebuie
ajustate stocurile când cererile sau vânz ările de produse se abat de la previziuni?
¾ cum program ăm fabrica ția pentru a forma stocuri care s ă asigure ritmicitate
livrărilor către clienții constan ți sau vânz ării la clien ții întâmpl ători?

Managementul aprovizion ării
¾ care sunt r ăspunsurile la aceste întreb ări în cazul produc ției continue sau
discontinue?
Formarea stocurilor de materiale și produse asigur ă condiții optime pentru
desfășurarea, dup ă un sistem ra țional, a activit ății fiecărei unități economice; f ără stocuri nu
se poate ob ține utilizarea judicioas ă a capacit ăților de produc ție, nu se pot satisface cererile
clienților în strict ă concordan ță cu preten țiile pe care le emit, nu se pot desf ășura o serie de
operații din sistemele aprovizionare și desfacere cu cheltuieli rezonabile. Toate acestea
pentru c ă "stocurile" îndeplinesc o "func ție vitală", aceea de "decuplare" și de
"armonizare" a fluxului: "cump ărarea, aducerea (transportul), recep ția-depozitarea,
pregătirea pentru consum – utilizare a materialelor, trecerea acestora prin fazele de
prelucrare pân ă la magazia de produse finite, expedierea sau livrarea produselor la
clienți, în magazinele proprii sau ale distribuitorilor specializa ți pentru desfacere-
vânzare" .
"Funcția vitală" a stocurilor nu justific ă supradimensionarea lor pentru c ă stocurile
determin ă imobilizări de capital antrenat în cump ărarea de materiale sau în produsele finite
stocate și încă nevândute. În mod obi șnuit, un mare concern industrial dispune de stocuri a
căror valoare reprezint ă circa 25% din capitalul investit. De ținerea de stocuri necesit ă, în
același timp, spa ții special amenajate și dotate, cheltuieli de depozitare-p ăstrare, taxe de
asigurare, dobânzi pentru credite ș.a., amplificând efortul investi țional aferent. La aceast ă
situație se adaug ă efectele negative ale uzurii morale a resurselor materiale sau produselor
stocate. Sub acest aspect nu ar fi justificat ă formarea de stocuri; dar, în procesul de
furnizare, aprovizionare și utilizare a resurselor materiale, intervine influen ța multor situații și
factori cu acțiune permanent ă sau conjunctural ă care condi ționează în mod "obiectiv"
necesitatea form ării de stocuri. Astfel, situa țiile de for ță majoră determin ă, așa cum s-a ar ătat
mai sus, formarea de stocuri sub forma rezervei na ționale; periodicitatea produc ției la
furnizori sau a transportului determin ă formarea de stocuri curente la utilizatori;
eventuala apari ție a unor deregl ări, perturba ții în livr ările de la furnizori sau în
transport determin ă formarea de stocuri de siguran ță la consumatori sau în magazinele de
desfacere; întreruperea exploat ării sau a transportului ca urmare a condi țiilor naturale
și de clim ă sau sezonalitatea produc ției anumitor produse determin ă formarea stocurilor
sezoniere (de iarn ă); necesitatea condi ționării materialelor înaintea trecerii lor în consum
implică constituirea stocurilor de preg ătire sau condiționare (la resursele la care
proprietățile fizice și chimice impun ac țiunea chiar dac ă aceasta s-a realizat la produc ător).
Sunt și alte situații care genereaz ă necesitatea form ării de stocuri între care mai
amintim, și nu în ultimul rând, pe cea care are în vedere minimizarea cheltuielilor de
cumpărare, aducere, depozitare și administrare a resurselor materiale . Indiferent de
situație sau de factorul de influen ță, este necesar ă efectuarea de analize și calcule
economice care s ă determine strategia și politica în domeniul form ării stocurilor de la o etap ă
la alta, în func ție de noile condi ții care apar pe pia ța internă și interna țională de resurse
materiale, de muta țiile în structura cererilor pentru consum sau în poten țialul de furnizare a
lor.
Principalele "probleme" care se pun în fa ța agenților economici se refer ă la: stabilirea
tipurilor de stocuri care trebuie constituite și nivelul acestora . Opțiunile pentru un tip
sau altul de "stoc" , pentru o m ărime sau alta sunt influen țate decisiv de r ăspunsul la
întrebarea: "ce avantaje și ce pierderi se înregistreaz ă dacă se stocheaz ă mai mult sau
mai puțin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp"? Răspunsul const ă în
stabilirea unui "prag optim" care asigur ă un echilibru al efectelor negative și pozitive
specifice unei situa ții sau alteia. Pentru aceasta este necesar ă, în primul rând, cuantificarea
"efortului de stocare" (E s) pe care îl face unitatea economic ă. Practic, acesta se compune
din:

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
¾ Efortul direct (Eds) care cuprinde cheltuielile pentru de ținerea stocurilor de materiale;
¾ Efortul indirect (E ids) determinat de m ărimea investi ției financiare efectuate pentru
cumpărarea și stocarea unor cantit ăți de materiale sau produse pe o anumit ă perioadă de
timp.

În cadrul efortului direct , principalele elemente care determin ă mărimea acestuia
sunt:
¾ cheltuielile cu salariile muncitorilor și ale personalului administrativ din depozite, inclusiv
cotele pentru impozitul pe salarii și asigurările sociale aferente (C s);
¾ cheltuielile pentru energie electric ă, combustibili, lubrifian ți, abur etc., destinate
desfășurării proceselor de manipulare, depozitare-conservare (C t);
¾ cheltuielile cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (construc ții, utilaje,
mecanisme și alte mijloace de inventar) – C a;
¾ cheltuielile pentru între ținerea și repararea echipamentelor (C r);
¾ cheltuielile pentru iluminat, înc ălzit și pentru climatizarea unor spa ții de depozitare (C i);
¾ cheltuielile pentru materialele auxiliare, de între ținere necesare activit ății depozitului (C ma);
¾ cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilit ățile sau sc ăzămintele admise (C p).
În concluzie, m ărimea total ă a efortului direct de stocare este dată de relația:

Rezultatul aplic ării relației se exprim ă în lei pentru o perioad ă definită – an, trimestru,
lună etc.
Menționăm că, în condi țiile în care activitatea de men ținere a stocurilor într-un depozit
are un caracter de continuitate, f ără mari varia ții ale volumelor și respectiv valorii materialelor
depozitate, se poate accepta ideea c ă efortul direct de stocare este aproximativ constant
pe unitatea de valoare stocat ă; în consecin ță, se poate determina un coeficient de calcul
(a) care arat ă cât reprezint ă cheltuielile aferente efortului di rect de stocare în raport cu
valoarea medie anual ă a materialelor stocate (
pvS). În acest context efortul direct de
stocare (E ds) se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

Efortul indirect de stocare este dat de efectele evit ării finanțării pentru achizi ționarea
și stocarea materialelor care se pot înregistra în ipoteza nestoc ării și folosirii fondurilor
financiar-valutare, astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacit ăților de produc ție, efectuarea
unor noi investi ții, crearea condi țiilor pentru dezvoltarea produc ției și pentru ob ținerea unui
spor de profit. Efortul indirect de stocare , Eids, se poate calcula cu ajutorul rela ției:

în care "e i" reprezint ă eficiența investi ției pentru dezvoltarea produc ției care se calculeaz ă
astfel:

în care "P r" reprezint ă profitul suplimentar ob ținut prin punerea în valoare a rezultatelor
investiției "I" finan țată prin evitarea form ării stocurilor ( . ). e )S + S x (a E i pv pv ids≡S a = E pv ds•
,IP = erip ma i r a t s ds C C C C C C C E ++++++=ids ds s E E E+=
S + S x apv pv

Managementul aprovizion ării
Efortul total "E s" trebuie amortizat prin efectele favorabile determinate de constituirea
stocurilor. Importan ța proceselor de stocare se exprim ă prin rolul de "regulator" pe care îl
joacă acestea între ritmul aprovizion ărilor și cel al produc ției, stocul reprezentând acel
"tampon inevitabil" care asigur ă sincronizarea aprovizion ării cu ritmul consumurilor .
În consecin ță, o politic ă eficient ă în acest domeniu este cea care asigur ă formarea unor
stocuri minim necesare, care, prin nivel și structur ă, asigur ă continuitate în
alimentarea consumului (continuu sau variabil) în condi țiile unui efort (cost) minim de
stocare. Stocurile, dimensionate pe criterii economice, reprezint ă certitudine, garan ție
și siguran ță în desfășurarea normal ă a activit ății agenților economici.
2.2. Tipologia stocurilor de materiale pentru produc ție

Pentru desf ășurarea normal ă a activit ății, unitățile economice din industrie, construc ții
sau transporturi î și constituie stocuri în func ție de condi țiile de aprovizionare interne și
externe, de natura resurselor materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunit ăților de consum și dispersia teritorial ă a acestora, de strategia și politica
adoptate în formarea stocurilor. "Structura material ă a stocurilor pentru produc ție", din
care urmeaz ă a fi alimentate punctele de consum, cuprinde: materii prime de baz ă sau
auxiliare ; părți componente și subansamble ale viitorului produs finit; materiale și piese
de schimb destinate între ținerii și reparării utilajelor, cl ădirilor, instala ților; combustibili și
lubrifian ți, ambalaje și materiale de ambalat, furnituri de birou.
În general, la nivelul unit ăților economice, se prevede constituirea obi șnuită a stocului
curent , după caz, a celui în curs de transport și, cu titlu de excep ție, stocurile de
siguranță, de condi ționare, de transport intern (sau de sec ție) și de iarnă. Aceste tipuri
de stocuri îndeplinesc acelea și funcții, dar în condi ții diferite și definesc con ținutul stocului
de resurse materiale pentru produc ție a cărei func ție general ă are în vedere
"desfășurarea normal ă a activit ății unității economice în perioada de gestiune
estimată".
"Stocul curent" reprezint ă cantitatea de materii prime și materiale noi și
refolosibile, de combustibili și lubrifian ți, de piese de schimb, subansamble etc. care
se acumuleaz ă în depozitele și magaziile unei unit ăți economice în scopul acoperirii
cererilor pentru consum în volumul, structura și ritmicitatea specifice, în intervalul
dintre dou ă aprovizion ări succesive. Este stocul care se formeaz ă în mod obi șnuit în
întreprinderi, pentru alimentarea consumului. Evolu ția stocului curent se prezint ă în figura
2.1 ; pe parcursul form ării și utilizării, stocul curent înregistreaz ă mai multe nivele între
care semnificative sunt "maxim" , "mediu" , "minim" . Nivelul maxim se înregistreaz ă în
momentul intr ării, recep ției și trecerii în gestiune a unui lot nou de materiale (pr oduse,
componente etc.) sosit de la furnizori; nivelul mediu estimat va fi nivelul maxim împ ărțit la doi, iar
nivelul minim estimat este teoretic egal cu zero. Nivelele mediu și minim efective pot fi diferite
de cele estimate, caz în care și determinarea va îmbr ăca forme specifice; astfel, nivelul mediu
efectiv va fi rezultatul împ ărțirii sumei nivelelor maxim și minim efective la doi, iar nivelele maxim
și minim efective vor fi cele înregistrate în fi șele de magazie la începutul și sfârșitul intervalului
dintre dou ă reîntregiri (reaprovizion ări) succesive. Aceste preciz ări sunt necesare pentru c ă
evoluția și modul de calcul pe nivele a stocului curent va condi ționa dinamica și mărimea
stocului de produc ție (care-l cuprinde în mod obi șnuit).

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

I IStoc curent minim (S crmin) (Scrmax)

τ =durata de comand ă aprovizionare
Figura 2.1
Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic , constant
uniform în timp sau variabil . Formarea lui se poate produce, de asemenea, periodic sau
continuu , în cantități fixe sau variabile . Semnificativ este momentul calendaristic la care
urmează a se declan șa acțiunea de comand ă-reaprovizionare ; acesta poate fi prestabilit
cu o anumit ă aproxima ție, în func ție de elementele posibil de cunoscut: durata de
aprovizionare, distribu ția statistic ă a cererii, condi țiile de furnizare . În figura 2.2. (a și
b) se prezint ă corelația dintre procesul de formare și cel de utilizare a stocului curent de
cherestea cu programul de fabrica ție al produsului "u și finisate".

Figura 2.2 (a,b) I I

Managementul aprovizion ării
"Stocul în curs de transport" reprezint ă cantitatea de resurse materiale care se
găsește în mijloacele de transport pe timpul deplas ării acestora de la sursele de
furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc, care se mai nume ște "de tranzit" , poate
fi mai mare sau mai mic, în funcție de distanța de transport și de mijlocul de transport
folosit în deplasarea materialelor. Asemenea stocuri se creeaz ă și în interiorul unit ăților
economice, cu deosebire în cazul celor care au subunit ăți componente dispersate teritorial
(filiale, sec ții, uzine de asamblare, șantiere etc.), a șa cum se va men ționa ulterior (vezi
stocul pentru transport intern) . Stocul în curs de transport este sursa material ă de
reîntregire a celui curent; mărimea lui este, de regul ă, la nivelul cantit ății de materiale
comandate (figurile 2.3 și 2.4).

Figura 2.3
Includerea stocului în curs de transport în cel de produc ție al consumatorului
este normal ă numai în cazul achit ării anticipate a contravalorii resurselor materiale
livrate de furnizor, situa ție în care angajamentul financiar ( și deci imobilizarea ca atare
a acestuia) este suportat de primul factor.

Figura 2.4

"Stocul de siguran ță" reprezint ă cantitatea de materiale acumulat ă în
depozitul consumatorului, fiind destinat ă asigurării continuit ății consumului când
stocul curent a fost epuizat și întârzie reîntregirea lui, ca urmare a unor deregl ări
în livrările de la furnizori, în transport sau cre șterii ritmului consumului pe
parcursul perioadei de gesti une peste limitele estimate.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Formarea stocului de siguran ță înseamn ă o acumulare suplimentar ă de resurse
materiale în stoc și implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la
cumpărarea acestora – situa ție care amplific ă fenomenul economic negativ specific
stocării în general.
Ca urmare, un asemenea stoc se prevede la materiile prime de baz ă, a căror
lipsă probabil ă condiționează direct continuitatea activit ății productive a întreprinderii,
iar furnizorul se afl ă la o distan ță relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme
de aprovizionare în timp scurt, operativ. De altfel, condi țiile de formare a stocului de
siguran ță sunt diferite de la o întreprindere la alta și de la un material la altul.
Formarea acestuia depinde de nivelul și evoluția cererilor pentru consum, de ritmul
livrărilor de la furnizori, de timpul de transport și de cel de comand ă care, în activitatea
practică, nu sunt, întotdeauna, constan ți. Formarea stocului de siguran ță se practic ă
și în sistemul activit ății de desfacere-vânzare, pentru satisfacerea cererii clien ților,
onorarea lor prompt ă. Consumul din stocul de siguran ță se face dup ă analize
prealabile și cu acordul conducerii asigur ării materiale (care va stabili m ăsuri eficiente
de menținere a ritmului prestabilit al aprovizion ărilor). Eviden ța scriptic ă acestui tip de
stoc se ține distinct de celelalte categorii, în cadrul fi șelor de magazie.
Dinamica stocului de siguran ță în raport cu cea a stocului curent, ca și corelația
dintre acestea se prezint ă în figura 2.5 . Este un stoc considerat intangibil, consumul din
cadrul acestuia presupune reîntregirea imediat ă, din loturile urm ătoare primite de la furnizori,
în scopul relu ării funcției specifice.

Figura 2.5
"Stocul de preg ătire" sau de "condi ționare" reprezint ă cantitatea de materiale
care se acumuleaz ă și este sta ționată o perioad ă de timp în spa ții special amenajate,
în vederea aducerii resurselor respective, prin opera ții de condi ționare, la parametrii
fizico – chimici care s ă permită prelucrarea lor corespunz ător condi țiilor impuse de
normele tehnologice. În aceast ă situație se includ materiale ca: lemnul pentru mobil ă sau
pentru alte prelucr ări industriale, pentru care sunt prev ăzute condi ții anumite de umiditate
maximă (deci, care trebuie s ă stea la uscat), lâna piept ănată (pentru asigurarea condi țiilor
de umiditate și descărcare electric ă), bumbacul balotat (pentru odihn ă și condiționare),
varul (pentru stins), caolinul (pentru macerat) etc.
De regul ă, operațiile de condi ționare se execut ă la produc ători-furnizori, ace știa fiind
obligați să livreze marfa la parametrii calitativi prev ăzuți în standarde, în normele stabilite în
contractele economice pentru a putea fi folosit ă de consumatori imediat dup ă cumpărare,

Managementul aprovizion ării
sau la sosirea de la sursele de furnizare a partizilor contractate (deci cu procesul de
condiționare efectuat). Exist ă însă situații când condi ționarea trebuie f ăcută la utilizator;
aceasta când opera ția s-a prev ăzut a se realiza, prin contract, la consumator sau când, de și
efectuată la furnizor, pe parcursul transportului, parametrii fizico-chimici nu pot fi men ținuți.
După condiționare, materialele se trec în stoc curent pentru utilizare pe destina țiile de
consum prev ăzute. Semnificativ este faptul c ă, pentru cazurile în care condi ționarea se poate
face pe parcursul sta ționării materialelor în stoc curent și, inclusiv, de siguran ță, durata de
stocare fiind suficient ă pentru aceast ă operație, constituirea stocului de preg ătire poate fi
evitată sau cel pu țin limitat ă – aspect care contribuie la diminuarea efortului general de
stocare. Dinamica stocului de condi ționare se prezint ă în figura 2.6.

Figura 2.6
"Stocul pentru transport intern" reprezint ă cantitatea de resurse materiale care
se acumuleaz ă în depozitele și magaziile subunit ăților de consum (sec ții sau ateliere
de fabrica ție) în scopul acoperirii cererilor pe ntru consum pe durata eliber ării și
transportului materialelor de la depozitul central (comun) la destina țiile de folosire.
Situația este specific ă unităților care au în structur ă mai multe subunit ăți care consum ă
aceleași resurse și sunt alimentate alternativ de la un depozit central (simultaneitatea servirii
nu exclude formarea unor stocuri chiar pentru câteva ore, pentru unul sau mai multe
schimburi etc.) Aceea și situație este specific ă și unităților economice care au subunit ățile de
consum amplasate dispersat în teritoriu și la distan țe relativ mari fa ță de depozitul central
care le alimenteaz ă cu materiale; în acest caz, condi țiile și mijloacele de transport utilizabile
pot influen ța hotărâtor nivelul de formare a stocurilor la punctele de consum.
Dimensionarea la nivel "minim" a acestor stocuri este posibil ă prin aplicarea mai multor
măsuri: servire simultan ă, accelerarea vitezei de circula ție a mijloacelor de transport,
mecanizarea complex ă a opera ților de primire-recep ție a materialelor (care ies dintr-o
gestiune și intră în alta), de înc ărcare, desc ărcare, manipulare, distribu ția loturilor
programate pentru sosire de la furnizori direct pe destina țiile de consum, amplasarea
rațională în teritoriu a stocurilor comune mai multor subunit ăți de consum ș.a.
Semnificativ este faptul c ă asemenea "stocuri" pot sau nu pot fi constituite ca o
mărime distinct ă față de stocul curent ; formarea separat ă de acesta amplific ă volumul
stocurilor, implicit capitalul circulant și scade astfel eficien ța în utilizarea fondurilor
întreprinderii. Prin e șalonarea ra țională, cantitativ ă și în timp, a stocului curent pe punctele
de consum se poate preveni situa ția de mai sus. Acest aspect este posibil, dup ă caz și
condiții, și prin formarea stocurilor direct la depozitele subunit ăților dispersate teritorial
(evitând depozitul central sau folosindu-l numai pentru alimentarea punctelor de consum
apropiate unde nu este economic ă amenajarea unor magazii prea mari etc.). Dinamica
formării și utilizării stocului pentru transport intern la trei subunit ăți de consum se prezint ă
în figura 2.7 .

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Figura 2.7
"Stocul de iarn ă" reprezint ă cantitatea de materiale care se acumuleaz ă în
depozitele unit ăților în scopul aliment ării continue a consumului pe perioada de
întrerupere a exploat ării și/sau transportului unor resurse, ca urmare a condi țiilor
naturale și de clim ă. Aici se încadreaz ă resursele materiale care, prin natura lor, sunt
afectate de asemenea condi ții sau produc ția, ori consumul lor, are caracter sezonier. Este
cazul minereurilor feroase, neferoase, nemetalifere, cocsului, c ărbunilor, calcarului,
balastului, lemnului din exploat ările forestiere ș.a., sau al celor din import pentru care
transportul pe ap ă se întrerupe în cursul iernii.
Formarea stocurilor de iarn ă, sau în general a celor sezoniere , se realizeaz ă în
perioadele de presezon prin acumul ări eșalonate în limitele necesarului de aprovizionat
prestabilit pentru sezonul de iarn ă (se poate avea în vedere constituirea și a unui stoc de
siguranță ca protec ție pentru eventuala prelungire a perioadei de întrerupere a furniz ării sau
transportului resurselor materiale de genul amintit). Consumul din stocul de iarn ă se
realizeaz ă în cadrul perioadei de sezon luate în calcul, în concordan ță cu ritmul, volumul și
natura cererilor pentru consum. Dinamica procesului de formare și utilizare a stocului de
iarnă se prezint ă în figura 2.8 .

Figura 2.8

Managementul aprovizion ării
Alături de aceste "tipuri de stocuri" destinate asigur ării continuit ății activității lor,
agenții economici pot constitui și alte categorii, ca de pild ă, stocurile strategice, de
conjunctur ă (speculative) sau anticipate ; primele stocuri sunt formate la resurse materiale
achiziționate în volum mare în momentul în care se consider ă că prețul de achizi ție este cel
mai favorabil, iar în viitor acesta va avea o tendin ță de creștere. Eficien ța acestor stocuri este
dată de diferen ța (marja) dintre pre țul de achizi ție și cel în vigoare în momentul consumului
acestor resurse materiale. Stocul anticipat este constituibil în scopul evit ării penuriei de
resurse la consumatori pe perioada când este prev ăzută încetarea livr ării acestora de la
furnizor, ca urmare a intr ării în modernizare, remont etc.
Unele stocuri sunt constituite și pentru a avea o situa ție de monopol; dac ă un agent
economic cump ără toate cantit ățile dintr-o anumit ă resursă de la toți furnizorii el se situeaz ă
pe poziția de monopol, dup ă caz de monopson, determinând pe ceilal ți agenți economici s ă-
și adapteze structura produc ției la consumul altor resurse materiale. Se contureaz ă în
această situație și perspectiva de dumping pe care agentul economic respectiv inten ționează
să o foloseasc ă pe piață.
2.3. Modalit ăți de exprimare a stocurilor
Stocurile de produc ție se exprim ă în diferite m ărimi și unități de evaluare fizic ă și
valorică, în funcție de necesitatea corel ării lor cu al ți indicatori; o primă formă de exprimare
este în "unități naturale" (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.) și servește la estimarea fizic ă a
potențialului de produc ție, de lucr ări sau servicii, care se poate realiza din cantitatea stocat ă
la o resurs ă definită. Pe aceea și bază, se asigur ă determinarea necesarului de spa ții pentru
depozitare, a necesarului de mobilier sau de alte utilaje, dispozitive, instala ții pentru dotare, a
necesarului de for ță de munc ă din depozite. Stocurile fizice stau la baza comensur ării
valorice a resurselor materiale stocate și evidențierii astfel a fondurilor financiare și valutare
care au servit la cump ărarea lor.
A doua form ă de exprimare este cea "valorică" (în lei, mii lei, mil.lei) prin care se
asigură evaluarea resurselor financiare și valutare antrenate de formarea stocurilor de
producție și, prin aceasta, stabilirea impozitelor, taxelor de asigurare , ca și a dobânzilor
care trebuie pl ătite. Exprimarea valoric ă permite, totodat ă, stabilirea, prin însumare, a
"stocurilor totale" , indiferent de tipul resursei materiale, determinarea capitalului
circulant aferent materiilor prime și materialelor, a vitezei de rota ție, a volumului de credite
necesar, a cheltuielilor de stocare al c ăror nivel se calculeaz ă în raport cu valoarea medie a
stocului de produc ție. Expresia valoric ă este rezultatul produsului dintre stocul de produc ție
fizic, pentru fiecare tip de resurs ă material ă, și prețul de aprovizionare aferent (calculat prin
însumarea pre țului de cump ărare cu cheltuielile necesare aducerii materialelor în unitatea
economic ă și pe care aceasta le suport ă direct).
A treia form ă de exprimare este cea "în zile" prin care se eviden țiază perioada de
timp pentru care stocul fizic constituit acoper ă cererea pentru consum. În func ție de
exprimarea în zile se stabilesc momentele calendaristice de declan șare a ac țiunilor de
reaprovizionare pe parcursul anului de plan.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
2.4. Corela ții și factorii de influen ță a nivelului
stocurilor de produc ție
Stocul de produc ție este un "indicator" important al activit ății economice a
întreprinderii; de nivelul acestuia depinde gr adul de activizare a mijloacelor materiale și
financiare de care dispune sau pe care și le-a asigurat unitatea economic ă și eficiența
utilizării lor. De volumul și structura stocurilor depind eforturile investi ționale pe care trebuie
să le facă firma industrial ă pentru achizi ționarea, aducerea, depozitarea și păstrarea
resurselor materiale stocate. F ăcând parte din "sistemul general de indicatori" prin care
se apreciaz ă activitatea economic ă și financiar ă de ansamblu a agentului economic, stocul
de produc ție intră într-un sistem complex de corela ții directe de determinare și
fundamentare, de condi ționare și cauzalitate cu mai mul ți indicatori ai activit ății
economice.
O primă corelație este cea cu "capitalul social" al unității economice, stocurile
materiale fiind, în anumite condi ții, parte component ă a acestuia; pe m ăsură ce sunt trecute
în consum, materialele din stoc sunt trans formate în produse sau încorporate în lucr ări,
servicii destinate vânz ării sau contractate de clien ți.
A doua corela ție cu o semnifica ție economic ă deosebit ă este cea cu "veniturile
firmei" care reprezint ă sursa de finan țare a stocurilor ; prin aceasta se influen țează modul
de repartizare pe destina ții de utilizare a veniturilor agentului economic. O situa ție
economico-financiar ă favorabil ă este caracterizat ă printr-un "raport continuu
descresc ător" între volumul de stocuri de resurse materiale și veniturile firmei
industriale; aceasta înseamn ă că, de la o etap ă la alta, se aloc ă o parte mai mic ă din
venituri pentru formarea stocurilor de produc ție și o parte mai mare pentru fondurile
destinate dezvolt ării unității, extinderii activit ății productive a acesteia și sporirii astfel a cifrei
de afaceri .
În același mod se interpreteaz ă și "raportul" dintre volumul de stocuri și "profitul
unității", întrucât cre șterea stocurilor se finan țează pe seama acestuia.
A treia corela ție important ă este cea cu viteza de rota ție a capitalului circulant , fiind
determinat ă de faptul c ă stocul mediu de produc ție reprezint ă element de calcul și
fundamentare a acestui indicator de eficien ță. Ca urmare, orice diminuare a "nivelului
stocurilor" înseamn ă, în acela și timp, accelerarea vitezei de rota ție a capitalului circulant și
implicit sporirea eficien ței economice în utilizarea resurselor materiale și financiar-valutare.
Sistemul de rela ții care exprim ă această corelație se prezint ă astfel:
rzpv
vpv
vV = S x 360
N sau S
cmz (zile / rotaț ie)
și
r
rzv
pvN = 360
V sau N
S (numãr rotaț ii / an) ,
în care:
pvS = stocul mediu de produc ție în expresie valoric ă (lei, mii lei, mil.lei);
V rz = viteza de rota ție în zile (durata unei rota ții);
N v = necesarul valoric (mii lei, mil.lei);
N r = numărul de rota ții în perioada de gestiune (anul, trim., sem.).
cmz v = consumul mediu zilnic în expresie valoric ă (lei, mii lei, mil.lei)

Managementul aprovizion ării
Deci, diminuându-se pvS se reduce num ărul de zile ale unei rota ții; corespunz ător, va
crește numărul de rota ții pe parcursul aceleia și perioade de gestiune luate în calcul.
A patra corela ție semnificativ ă se stabile ște cu "indicatorii din planul de
aprovizionare" , în sensul c ă:
¾ pe de o parte, stocul de produc ție, indicator distinct al planului de aprovizionare sub
denumirea de stoc la sfâr șit de an într-o anumit ă structur ă și mărime, asigur ă
continuitatea aliment ării consumului productiv atât în cursul perioadei de gestiune, cât și
în primele zile ale anului urm ător, până la prima intrare de materiale ( stocul de
producție, ca stoc la sfâr șit de an reprezint ă suportul material de formare a stocului de
la începutul anului următor);
¾ pe de alt ă parte, necesarul de materiale pentru îndeplinirea programului de
producție îmbracă, în perioada dintre primirea-recep ția resurselor materiale și consumul
acestora, forma stocului curent ; de cantit ățile în care se asigur ă necesarul depinde
direct nivelul de constituire a stocului curent. Rezult ă că volumul fizic și valoric al
necesarului de materiale pe ntru îndeplinirea planului determin ă direct nivelul de
formare a stocului curent , implicit a celui de producție, ca și a volumului capitalului
circulant aferent.
A cincea corela ție este între stocul de produc ție și volumul produc ției; prin
aceasta se eviden țiază potențialul de produc ție realizabil pe seama stocurilor de resurse
materiale constituite sau existente în unitatea economic ă la un moment dat. Totodat ă,
volumul de produc ție condiționează, prin necesarul pentru îndeplinirea planului și
consumului mediu zilnic , nivelul și structura stocurilor care trebuie formate în depozitele
unității economice. În esen ță, aceast ă corelați e c e r e c a , î n u n i t ățile economice, s ă se
constituie stocuri asortate, în cantitățile minim-necesare care asigur ă desfășurarea în
bune condi țiuni a fabrica ției produselor, realizarea integral ă și la termenele stabilite a
programelor de fabrica ție, și prin aceasta a contractelor economice.
A șasea corela ție este cea dintre stocul de produc ție și normele de consumuri
specifice de materiale . Corelația are în vedere consumurile specifice din documenta ția
tehnico-economic ă (care se mai numesc consumuri standard sau norme de consum), care,
prin necesarul pentru îndeplinirea programului de produc ție și consumul mediu zilnic ,
se folosesc la fundamentarea nivelului stocurilor . Ca urmare, reducerea acestor consumuri
standard specifice , prin revizuirea lor sistematic ă în raport cu perfec ționările de ordin
tehnic, tehnologic și organizatoric, va conduce, în mod firesc, la mic șorarea stocurilor
pentru produc ție.
În sfârșit, cea de a șaptea corela ție este între stocul de produc ție și costurile de
producție, prin care se reflect ă cheltuielile ocazionate de formarea și deținerea stocurilor
respective (taxe de asigurare, dobânzi pentru cred ite, impozite, cheltuieli de conservare etc.).
Ca urmare, orice cheltuieli neeconomicoase legate de stocuri (penaliz ări, cheltuieli
suplimentare de între ținere generate de de ținerea unui stoc de produc ție mai mare decât
nivelul economic, ca și cele rezultate din uzura moral ă sau degradarea materialelor stocate
pe durate de timp prea mari sau în condi ții improprii) vor determina diminuarea eficien ței
economice a activit ății unității în cauz ă.
În legătură cu " factorii " care influen țează "nivelul" de formare a stocurilor de
producție menționăm că aceștia acționează diferit, au putere de influen ță mai mare sau mai
mică în raport cu natura resursei materiale, destina ția în consum și condițiile de asigurare-
furnizare-depozitare-conservare. În frecvente cazuri, influen ța acestor factori poate fi
conjugat ă. Ceea ce este îns ă comun acestor factori este faptul c ă acțiunea lor se
concretizeaz ă în cheltuieli sau pierderi care se înglobeaz ă în costul produselor, lucr ărilor,
serviciilor, influen țând nivelul acestora și implicit rentabilitatea firmei . Ca urmare,

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
"modelarea economico-matematic ă" a factorilor trebuie s ă elimine influen țele generatoare
de cheltuieli neeconomice, astfel încât rezultatul ob ținut să exprime un efort minim (cost
minim) cu procesele de stocare .
Între principalii "factori de influen ță" a nivelului de formare a stocurilor men ționăm:
Frecven ța livrărilor (aprovizion ărilor) de la furnizori ; aceasta trebuie stabilit ă
ținându-se cont de "condițiile de livrare" ale furnizorului, cât și de cele de primire ale
consumatorului. Condi țiile se refer ă în principal la natura cererii, momentele de consum,
natura resurselor, ciclicitatea produc ției și lotizarea economic ă a fabrica ției la
producători-furnizori, evitarea suprastoc ării nejustificate economic etc. O importan ță
deosebit ă prezintă modul în care furnizorul î și organizeaz ă livrările către clienții săi, atât în
cazul fabrica ției cu caracter continuu, cât și a celei periodice. Strategia în organizarea
livrărilor de c ătre furnizor trebuie cunoscut ă de clien ți, pentru ca op țiunea lor s ă se poat ă
adapta la posibilit ățile reale de livrare ale furnizorului; totodat ă, furnizorul poate influen ța
uneori chiar hot ărâtor nivelul stocurilor la clien ții săi și implicit angajamentul financiar
aferent. În acela și timp, furnizorul trebuie s ă manifeste solicitudine pentru cererile clien ților
care îi sunt sau pot deveni parteneri constan ți pe piața de desfacere a produselor sale.
Strategiile care pot fi aplicate de furnizor în organizarea și derularea livr ărilor către
clienții săi sunt: livrarea alternativ ă sau simultan ă. Livrarea alternativ ă conduce la
formarea la clien ți a unor stocuri mai mari pentru perioade de timp mai lungi. Livrarea
simultan ă acționează invers, fiind mai eficient ă pentru clien ți. A doua "strategie de livrare"
necesită însă organizarea mai complex ă și mai ampl ă a activit ății de desfacere implicând un
efort suplimentar din partea furnizorului, ceea ce nu întotdeauna îi este favorabil. De
asemenea, livrarea la intervalele impuse de strategia servirii simultane poate deveni uneori
neeconomic ă pentru clien ți, în special pentru cei care solicit ă cantități mici sau foarte mici de
resurse materiale. Ca urmare, negocierile referitoare la stabilirea intervalelor de livrare între
furnizor și clienți trebuie s ă aibă în vedere asemenea aspecte, rezultatele urmând a eviden ția
corelarea intereselor ambilor parteneri.
Natura influen ței celor dou ă strategii trebuie avut ă în vedere de client (consumator)
chiar în cadrul planului de organizare intern ă a activit ății de alimentare a subunit ăților de
consum de la depozitele centrale proprii; aceasta în sensul extinderii servirii simultane care contribuie la formarea unor
stocuri mici la nivelul subunit ăților de consum, prevenindu-se
astfel amenajarea de spa ții de depozitare prea mari.
Cantitatea minim ă care poate fi comandat ă (în vederea achizi ționării-cump ărării)
de un client unui furnizor în condi ții economice avantajoase sau la pre țuri accesibile .
De regul ă, aceasta este stabilit ă de produc ător, ca reprezentând limita sub care fabrica ția
unui produs ar antrena cheltuieli de produc ție mai mari și implicit pre țuri de vânzare mai
ridicate. Acest factor defavorizeaz ă solicitan ții de cantit ăți mai mici (inferioare acestei limite)
care, dac ă s-ar aproviziona la nivelul sau peste aceste limite, ar trebui s ă-și constituie stocuri
mai mari decât cele necesare în perioada imediat ă, ceea ce ar conduce la amplificarea
eforturilor investi ționale atât la cump ărare, cât și în depozitarea-p ăstrarea materialelor.
Pentru a se evita o asemenea situa ție nefavorabil ă, consumatorii de cantit ăți mici se
pot aproviziona prin unit ățile en-gros care colecteaz ă mai multe comenzi de la mai mul ți
clienți. Se creeaz ă astfel condi ții ca, prin cumulare, cantitatea rezultat ă care trebuie
comandat ă unui produc ător să întruneasc ă condiția de a dep ăși limita minim ă impusă pentru
a fi produs ă și vândută la un pre ț accesibil. La fel se interpreteaz ă "cantitatea minim ă
livrabilă în condi țiile acord ării de rabat comercial sau de bonifica ții" din partea
furnizorilor.
Capacitatea de transport a mijloacelor folo site în aducerea resurselor materiale
în corela ție cu distan ța de transport ; corelarea impus ă de factor asigur ă realizarea

Managementul aprovizion ării
procesului de transport al resurselor materiale cu cheltuieli cât mai mici. În consecin ță,
mărimea stocurilor este condi ționată în anumite cazuri de capacitatea de transport în special
pentru resursele materiale care se asigur ă din import, ca și în cazul celor pentru care în
totalul cheltuielilor de aducere și stocare, cele aferente transportului de țin ponderea
esențială.
Condițiile naturale și de clim ă determin ă, de regul ă, formarea stocurilor de iarn ă la
resursele materiale a c ăror exploatare sau transport se întrerupe, ca urmare a influen ței
nefavorabile specifice sezonului de iarn ă. Nivelul de constituire a stocurilor sezoniere de
acest tip va depinde direct de durata perioadei de sezon și de mărimea probabil ă a
consumului aferent acesteia.
Propriet ățile fizico-chimice influențează în sensul c ă limitează durata de stocare în
timp a resurselor materiale perisabile, a celor cu termene de garan ție scurte sau a celor
care, prin compozi ția și structura specific ă, se degradeaz ă, dacă sunt sta ționate în stocuri
pe o perioad ă mai mare de timp decât cea admis ă de caracteristicile specifice.
Capacitatea de depozitare existent ă, disponibil ă sau care poate fi închiriat ă,
limitează cantitatea maxim ă de material ce poate fi stocat ă la un moment dat. Stocarea
peste aceast ă limită nu se poate face normal decât prin extinderea spa țiilor de depozitare și
amenajarea corespunz ătoare a acestora. Se are în vedere și eventualitatea închirierii de
spații suplimentare de la ter ți dacă efortul investi țional pentru plata chiriilor și a altor cheltuieli
se justific ă economic.
Volumul și structura produc ției condi ționează direct structura material ă a stocurilor
și indirect (prin necesarul de resurse pentru realizarea programelor de produc ție și
consumul mediu zilnic) nivelul de formare a acestora.
Normele de consum sau consumurile standard influențează indirect (prin acela și
necesar și consumurile medii zilnice) nivelul de constituire a stocurilor.
Volumul pe structur ă al produc ției și normele de consum fac parte din categoria de
"indicatori" care:
¾ pe de o parte, intr ă în corela ție cu stocul de produc ție privit ca un indicator folosibil în
aprecierea activit ății economice a întreprinderilor;
¾ pe de alt ă parte, se transpun în factori de influen ță indirectă sau, dup ă caz, directă a
nivelului și structurii stocurilor prev ăzute pentru constituire.
Durata de comand ă-aprovizionare condiționează nivelul de formare a stocurilor de
siguranță.
Durata de condi ționare-preg ătire a resurselor materiale care intr ă sub inciden ță
influențează nivelul de formare a stocurilor de aceast ă natură.
Durata estimat ă a sezonului de iarn ă condiționează nivelul de formare a stocului de
iarnă.
Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare , ca și cele de stocare impun
formarea stocurilor pe criterii economice.
Periodicitatea fabrica ției la produc ători condiționează intervalul minim la care se
pot aproviziona resursele materiale de la sursa direct ă, în sensul c ă acesta nu poate fi mai
mic față de intervalul de reluare a produc ției sau de ciclul de fabrica ție al produselor la
asemenea unit ăți. Deci, intervalul dintre dou ă reaprovizion ări succesive , care stă la baza
dimension ării stocului , "nu poate fi mai mic" decât intervalul de reluare a produc ției.
Factorul nu influen țează acei consumatori care se aprovizioneaz ă de la unit ăți en gros, care

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
își pot crea stocuri la dimensiuni ce pot permite furnizarea continu ă, indiferent de intervalul
de reîntregire a acestora.
Amplasamentul stocurilor de resurse materiale influențează volumul stocurilor
care se formeaz ă la nivelul subunit ăților de consum ale întreprinderii sub forma de "stocuri
pentru transport intern" . Acțiunea este mai accentuat ă în cazul unit ăților economice care
au subunit ăți de consum dispersate pe amplasamente diferite, aflate la distan țe apreciabile.
Pentru "minimizarea" stocuril or de acest gen este necesar ă, alături de alte m ăsuri, aplicarea
strategiei de "servire simultan ă" a punctelor de consum de la stocul central sau comun.
Interpretarea acestor "factori" se face diferen țiat, prin corelarea influen ței lor în func ție
de natura și caracterul resursei , de sursa de furnizare și forma de asigurare, de
condițiile de economicitate impuse, de conjunctura de pe pia ța intern ă și
internațională de resurse materiale ș.a.
2.5. Obiective în conducer ea proceselor de stocare;
elementele func ționale de caracter izare a acestora
Conducerea proceselor de stocare, ca una din activit ățile de baz ă ale gestiunii
economice , îmbracă forme diferite. De exemplu, într-un fel se pune problema conducerii
unui proces de stocare, care are loc în condi țiile în care cererea pentru consum este
constant ă, care se manifest ă cu o ritmicitate cunoscut ă și pentru care aprovizionarea se
face în loturi fixe, la intervale egale , anterior stabilite , și altfel când cererea pentru
consum este variabilă, întâmpl ătoare , cu o anumit ă distribuție statistic ă, iar
aprovizionarea se realizeaz ă în loturi diferite, la intervale egale sau neegale .
Având în vedere particularit ățile diferitelor procese de stocare , activitatea de
conducere a acestora are, totu și, unele tr ăsături comune; astfel, orice proces de stocare
necesită prevederea desf ășurării lui și a condi țiilor în care urmeaz ă a se efectua. Formarea
stocurilor este predeterminat ă de o comand ă, de o decizie de cump ărare a resurselor
materiale necesare, iar realizarea eficient ă a procesului impune o organizare ra țională și un
control sistematic al modului de derulare a acestuia. În conturarea "strategiei în domeniul
stocurilor" și stabilirea politicii de ac țiune pentru formarea, de ținerea și utilizarea lor , se
are permanent în vedere s ă se asigure r ăspunsul la "întrebările":
¾ ce trebuie aprovizionat și stocat ?
¾ în ce cantitate ?
¾ când trebuie emis ă comanda de aprovizionare sau ini țiată acțiunea de cump ărare
achiziționare?
¾ ce efort financiar-valutar va fi antren at de o modalitate sau alta de ac țiune?
¾ care sunt consecin țele politicii adoptate în conducerea proceselor de stocare
asupra eficien ței activit ății economice a unit ății?

Pe aceast ă bază, se stabilesc "obiectivele " de urmărit în conducerea proceselor de
stocare pentru a ob ține efecte economice favorabile; între acestea amintim:
¾ formarea unor stocuri minim necesare, asortate, care , prin dimensiune , să
asigure desf ășurarea normal ă, la parametrii proiecta ți, a activit ății de ansamblu
a unităților economice prin alimentarea continu ă a subunit ăților și punctelor de
consum în condi țiile unui efort (cost) de stocare cât mai mic;
¾ menținerea stocurilor efecti ve în limitele estimate ;

Managementul aprovizion ării
¾ prevenirea fenomenelor de lips ă de resurse materiale în stoc și de
suprastocare, de formare a stocurilor cu mi șcare lent ă sau fără mișcare;
¾ păstrarea integrit ății calitative, a caracteristicilor fizico-chimice a resurselor pe
timpul stoc ării;
¾ satisfacerea pe seama stocurilor constitu ite a cererilor pentru consum, cele ale
clienților în strict ă corela ție cu politica adoptat ă de conducerea firmei
(admiterea sau nu pe anumite perioade de timp a lipsei de stoc sau a suprastoc ării).
Realizarea obiectivelor specific e proceselor de stocare necesit ă următoarele
"modalit ăți de ac țiune" : folosirea în dimensionarea stocurilor a unor modele
economico-matematice adecvate scopului urm ărit, care țin cont de factorii concre ți
care le condi ționează existen ța și nivelul de constituire, de cheltuielile specifice pe
care le antreneaz ă procesul de formare a lor; aplicarea în procesul de urm ărire-control
a derulării proceselor de stocare, a evolu ției stocurilor efective fa ță de limitele
estimate, a unor metode și tehnici de mare eficacitate și utilitate practic ă, cu accentuat
caracter preventiv pentru fenomene dereglatoare sau st ări iraționale; valorificarea într-
un timp scurt a stocurilor devenite di sponibile pentru deblocarea operativ ă a
fondurilor financiare astfel imobilizate; asigurarea unor condi ții de depozitare-p ăstrare
judicioase în scopul prevenirii degrad ărilor de materiale sta ționate în stocuri; folosirea
unui sistem informa țional simplificat, cuprinz ător, așezat integral pe baze informatice,
care să evidențieze, în orice moment, starea proceselor de stocare și să permită ca, în
timp util, s ă se adopte și să se aplice m ăsurile care se impun dup ă caz și situație;
menținerea unor leg ături permanente cu furnizorii, urm ărirea sistematic ă a livrărilor
programate pentru prevenirea întârzie rilor, a expedierii unor resurse
necorespunz ătoare calitativ; aplicarea m ăsurilor eficiente de prevenire a sustragerilor
sau de securitate contra incendiilor ș.a.
Stabilirea "politicii de gestiune a stocurilor" este nemijlocit legat ă de cunoa șterea
"elementelor func ționale" care asigur ă caracterizarea proceselor de stocare și care
contribuie la dimensionarea stocurilor ; între acestea amintim:
a) Cererea pentru consum (r) – element de baz ă care condi ționează nivelul și ritmul
eliberărilor de materiale din stocuri și implicit volumul și ritmul aprovizion ărilor care
asigură reîntregirea lor. Aceasta reprezint ă motivația de baz ă pentru ini țierea și
desfășurarea proceselor de aprovizionare-stocare. Cererea poate fi cunoscut ă pe toată
perioada de gestiune, caz în care procesul de formare a stocurilor și, respectiv,
modelele de dimensionare a acestora sunt deterministe . Cererea poate fi îns ă
necunoscut ă dar previzibil ă, cum este cazul materialelor destinate fabrica ției produselor
solicitate la prezentare întâmpl ătoare sau pe baz ă de comenzi imprevizibile, ca și al
resurselor necesare activit ății auxiliare, a celor destinate efectu ării unor repara ții
accidentale; în acest caz, ea poate fi considerat ă ca o variabilă aleatoare cu distribuție
dată, iar modelele economico-matematice de calcul sunt de natur ă probabilistic ă. În
aceste condi ții, natura și caracteristicile cererii se stabilesc pe baz ă de observa ții, prin
studii de prognoz ă, serii de date statistice etc.; masa datelor culese se prelucreaz ă cu
ajutorul statisticii matematice, acestea reprezentând "informa ția inițială" care conduce
atât la alegerea modelului de calcul cât și la procedeele de optimizare. De regul ă, cererea
de materii prime, de componente și subansambluri este dependent ă de eșalonarea
calendaristic ă și dimensional ă a programelor de fabrica ție.
În figurile 2.9 și 2.10 se prezint ă evoluția cererii constante și variabile în cadrul a trei
cicluri de aprovizionare.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Figura 2.9 (a, b) – cerere constant ă

Figura 2.10 (a, b) – cerere variabil ă
Cererea poate fi ritmică sau nu, în cantit ăți fixe sau variabile pe intervalul dintre
aprovizion ările succesive , programat ă sau neprogramat ă – asemenea caracteristici fiind
determinate de cele ale programelor de fabrica ție, de execu ție a livrărilor, a presta ților care
constituie de fapt faza de manifestare.

Managementul aprovizion ării
b. Cantitatea sau necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luat ă în
calcul (N a) care exprim ă volumul de resurse ce urmeaz ă a fi asigurat de la ter ți
furnizori ; în modelele de optimizare se ia, frecvent, în calcul și necesarul pentru
îndeplinirea programului de produc ție (Npl).
c. Lotul de livrare (n) reprezint ă cantitatea de materiale care se aduce la un moment
dat de la furnizor . Baza de calcul este necesarul de aprovizionat N a; aceasta
înseamnă că, de cantitatea de materiale care se prevede sau se comand ă să se aduc ă
de la furnizor, cu ocazia unei reaprovizion ări, depinde m ărimea lotului de livrare . Acest
element îmbrac ă, în practica și teoria economic ă de specialitate, și denumirea de lot de
reaprovizionare sau cantitate comandat ă (cantitatea de comand ă-aprovizionare).
d. Parametrii de timp care intervin în procesele de stocare :
„ perioada de gestiune (θ) care, de obicei, se consider ă a fi de un an
(convențional 360 zile); ea poate fi delimitat ă și la nivel de semestru sau
trimestru , în func ție de specificul activit ății unității economice (cu produc ția
continuă sau sezonier ă), de natura cererii pentru consum, de caracteristicile
surselor de furnizare sau de condi țiile de transport etc.;
„ intervalul de timp dintre dou ă aprovizion ări succesive (I) reprezint ă perioada de
timp care se scurge între o intrare anterioar ă de resurs ă material ă în unitatea
economic ă și cea imediat urm ătoare, sau între dou ă reîntregiri succesive ale
stocului curent cu resurse de la furnizor sau între dou ă livrări succesive ale
acestui factor c ătre un client sau consumator;
„ durata de comand ă-aprovizionare (τ) reprezint ă timpul care se scurge din
momentul calendaristic la care s-a emis comanda de aprovizionare (sau s-a
inițiat acțiunea de aprovizionare) până la sosirea partizii de materiale livrate
de furnizor în depozitele unit ății cump ărătoare (consumatoare), inclusiv
recepția acesteia.
În funcție de durata de comand ă-aprovizionare și intervalul dintre aprovizion ările
succesive se definesc momentele calendaristice (t i) de lansare a comenzilor sau ini țiere a
acțiunilor de asigurare. De regul ă, durata de comand ă-aprovizionare este constant ă,
modificarea înregistrându-se când se schimb ă sursa de furnizare;
„ momentul calendaristic de declan șare a acțiunii de aprovizionare (t i), reprezentat
de data la care se emit comenzile de aprovizionare sau se ia leg ătura cu
furnizorul pentru efectuarea livr ărilor urm ătoare programate (se poate denumi și
data de aprovizionare). Acesta poate fi programat sau neprogramat (caz în care
este dependent de evolu ția cererii și durata de comand ă-aprovizionare;
e. Costurile , respectiv cheltuielile care sunt antrenate de comandarea-cump ărarea
resurselor materiale și derularea procesului de aprovizionare-stocare (cheltuielile cu
aducerea materialelor, depozitarea, stocarea etc.); acestea se diferen țiază pe
următoarele categorii:
„ costul cump ărării (de achizi ție) prin care se exprim ă valoarea cantit ății de
resursă prevăzută pentru achizi ționare la un moment dat sau pe întreaga
perioadă de gestiune; este rezultatul produsului dintre cantitatea fizic ă
achiziționată și prețul (negociat) de vânzare al furnizorului, stabilit în func ție de
condiția "franco" acceptat ă de cei doi parteneri, dup ă caz. Este un cost care nu
influențează calculele de optimizare a comenzilor de aprovizionare-stocare (cu
excepția situațiilor în care, pentru anumite niveluri ale cump ărărilor fizice –

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
cantităților fizice achizi ționate -, furnizorii acord ă rabaturi comerciale sau
bonifica ții);
„ costul de lansare a comenzii (C l), care include toate cheltuielile ce se fac
începând cu întocmirea comenzii trimiterea acesteia la furnizor, cheltuielile de transport al lotului de livrare, inclusiv cu deplas ările de delega ți ai cump ărătorului
la furnizor. În general, aceste cheltuieli se precizeaz ă ca o sum ă globală pe un lot
"n" comandat sau pentru o comand ă. În acest caz se includ numai acele cheltuieli
pe care le face cump ărătorul din momentul ini țierii acțiunii de comand ă-
aprovizionare (emitere și transmitere comand ă, telex, fax, telefon etc.) și până la
sosirea lotului comandat la destina ție (exclusiv costul cump ărării);
ș costul de stocare (C s), care cuprinde suma cheltuielilor ce trebuie efectuate sau
care trebuie suportate pe timpul sta ționării resurselor materiale în stoc, și anume:
cheltuieli cu primirea-recep ția, transportul în interiorul depozitului, de manipulare,
depozitare propriu-zis ă, conservare, paz ă, eviden ță, eventuale perisabilit ăți
normale, efectul stoc ării resurselor materiale (al imobiliz ării astfel a fondurilor
financiare aferente – dobânzi, taxe, impozite etc.); cheltuielile cu amortizarea
spațiilor de depozitare, a dot ărilor aferente, a celor cu plata salariilor lucr ătorilor
care își desfășoară activitatea în cadrul depozitelor; cheltuielile cu uzura moral ă a
resurselor materiale. Costurile de stocare cuprind categorii de cheltuieli care,
prin natura lor, pot fi variabile în raport cu m ărimea cantit ății stocate (cum sunt,
de pildă: dobânzile bancare pentru creditarea cump ărării și stocării materialelor,
efectul imobiliz ării fondurilor financiare, eventuale taxe, cheltuielile de
conservare-p ăstrare sau cu uzura moral ă) și convențional constante
(cheltuielile cu amortizarea fondurilor fixe, cu paza și securitatea contra
sustragerilor sau incendiilor, cu eviden ța, cu iluminatul ș.a.);
„ costul suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, de penalizare sau de
penurie (C p); acesta apare la un moment dat când cererea este mai mare decât
stocul și, deci, nu poate fi acoperit ă; în acest caz, se fac cheltuieli suplimentare
pentru satisfacerea operativ ă a cererii pe alte c ăi (reaprovizion ări suplimentare de la
terți deținători, urgentarea sosirii mai devreme a loturilor programate, folosirea de
materii prime de alt ă calitate sau dimensiune-configura ție) sau se accept ă lipsa de
stoc, suportându-se pierderile de profit, penaliz ările sau alte cheltuieli neeconomice
ca urmare a nerealiz ării sau realiz ării cu întârziere a programelor de fabrica ție, a
contractelor sau comenzilor etc. Întotdeauna, epuizarea stocului înainte de sosirea
unui nou lot de materiale conduce la asemenea cheltuieli suplimentare, care cresc
proporțional cu partea din cererea nesatisf ăcută și cu durata lipsei resursei
respective.
Pe baza acestor " elemente func ționale " se delimiteaz ă "tipul de gestiune " în care se
încadreaz ă forma concret ă de manifestare a proceselor de stocare și se stabilesc condi țiile și
nivelul economic de formare a stocurilor, modalitatea de urm ărire și control, sistemul de
evidență ș.a.
2.6. Tipuri de gest iune a stocurilor
Studierea concret ă a realit ăților din activitatea practic ă a unit ăților economice
evidențiază o gamă variată de "tipuri de gestiune " diferențiate în func ție de condi țiile în care se
desfășoară procesele de stocare, de natura și caracteristicile cererii pentru consum, de natura
resurselor materiale care se aprovizioneaz ă, de caracteristicile surselor de furnizare și a formelor
de asigurare, de condi țiile de transport. Pe baza analizei proceselor de stocare concrete se

Managementul aprovizion ării
constată existența unor tr ăsături generale comune care permit s ă se defineasc ă următoarele
"tipuri de gestiune ":
1. Gestiunea cu cerere constant ă la intervale egale , care prevede ca reaprovizion ările
pentru reîntregirea stocului curent să se facă în loturi egale din punct de vedere cantitativ. Acest
tip de gestiune, a c ărui dinamic ă se prezint ă în figura 2.11 , are în vedere și posibilitatea epuiz ării
stocului curent și întârzierii reîntregirii lui în cadrul unor cicluri de aprovizionare, fapt pentru care se
prevede formarea și utilizarea stocului de siguran ță; dimensiunea acestuia va reprezenta și
nivelul de alarm ă cu rolul de declan șator al ac țiunilor de urgentare a reîntregirii stocului
curent.

Figura 2.11
Fiind considerat "tipul clasic de gestiune" , el este utilizabil cu eficien ță mare în
cazul întreprinderilor cu un nomenclator constant de fabrica ție și cu un necesar de
aprovizionat e șalonat uniform în timp, a șa cum este cazul unit ăților constructoare de ma șini
sau produc ătoare de organe de asamblare, de scule și unelte, unit ăți cu tipul de produc ție în
masă sau de serie mare. Este tipul de gestiune "ideal" , dar mai greu de aplicat datorit ă
situațiilor limitate care îndeplinesc condi țiile impuse de natura lui.

2. Gestiunea cu cerere variabil ă la intervale egale implică reaprovizionarea cu loturi
variabile ca mărime care trebuie estimate la momentele calendaristice "t i", când se are în
vedere desf ășurarea ac țiunilor de comand ă-reaprovizionare; cantitatea de materiale care a
mai rămas în stoc la momentele t i v a f i f o l o s i t ă pentru acoperirea cererii de consum pe
durata de reaprovizionare – τ. Deci, se cunosc cu certitudine momentele calendaristice de
lansare a comenzilor, durata de reaprovizionare fiind de fiecare dat ă aceeași. Cantitatea
cu care urmeaz ă a se face reaprovizionarea se determin ă prin extrapolare, pe baz ă de calcul
probabilistic. Este un "tip de gestiune" dificil de condus și nu exclude posibilitatea apari ției
fenomenului de "lipsă de stoc" ; ca urmare, presupune formarea stocului de siguran ță și
stabilirea unui nivel de alarm ă, sau de aprovizionare, de data aceasta, în cadrul stocului
curent , în scopul declan șării la momentul atingerii, a ac țiunilor care se impun: urgentarea
aducerii partizii urm ătoare, solicitarea aprob ării pentru consumul din stocul de siguran ță etc.
Acest "tip de gestiune" este specific pentru țesătorii, unit ățile de confec ții și tricotaje, cele
producătoare de mobil ă etc., care au un nomenclator relativ constant de fabrica ție, dar care,
ținând seama de comenzile clien ților, trebuie s ă adapteze pe parcurs cererea de materiale în
funcție de culori, contexturi, linia modei ș.a.; aceasta pentru a putea produce și constitui loturi
asortate de produse ce urmeaz ă a fi livrate. Derularea proceselor de stocare prev ăzută de
acest tip de gestiune se prezint ă în figura 2.12.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Figura 2.12
3. Gestiunea cu cerere variabil ă la intervale neegale , l a c a r e n u s e c u n o s c
momentele calendaristice (t i) de lansare a comenzilor, ele trebuind determinate prin extrapolare;
ca și în cazul tipului de gestiune anterior, problema estim ării este dificil ă, fiind în func ție de
modul în care se manifest ă cererea în cadrul duratei de aprovizionare (dar pentru care se
poate cunoa ște distribu ția statistic ă). Reaprovizion ările se fac în loturi constante ca nivel,
stabilite la începutul perioadei de gestiune. Prevede formarea și a stocului de siguran ță al cărui
nivel de formare îl va reprezenta și pe cel de alarm ă. Acest tip de gestiune (dinamica în figura
2.13) este caracteristic întreprinderilor cu un volum mare de produc ție nenominalizat ă sau
prestatoare de servicii, de repara ții care produc bunuri de larg consum la cerere etc.

Figura 2.13
4. Gestiunea de tip (S,s) sau cu dou ă depozite se caracterizeaz ă prin urm ătoarele:
intervalele și cererile sunt variabile, lotul de aprovizionare (S) este constant, iar lansarea
comenzilor de reaprovizionare se declan șează în momentul când se atinge, în procesul
mișcării stocului curent (prin consumul s ău), un "nivel de aprovizionare" (N r=s) prin care se
definește de fapt momentul de reaprovizionare . Denumirea de "gestiune tip (S,s)", figura
2.14, exprim ă esența procesului de lucru, "s" fiind nivelul de reaprovizionare , iar "S"
cantitatea (lotul) de aprovizionat. În afară de acest nivel "s" declanșator al reaprovizion ărilor,
se poate stabili și nivelul de alarm ă peste cel al stocului de siguran ță (a cărei constituire se
prevede pentru evitarea lipsei de resurse materiale prin epuizarea eventual ă a stocului curent).
Gestiunea de tip (S,s) prezintă interes fiind mai u șor de aplicat datorit ă asemănării în cea mai
mare măsură cu procesele de stocare reale din unit ățile economice. Optimizarea unei gestiuni

Managementul aprovizion ării
de acest gen implic ă stabilirea celor dou ă niveluri "s" și "S" în așa fel încât procesul de
formare-de ținere a stocurilor s ă se realizeze cu cheltuieli minime.

Figura 2.14

Sistemele de gestiune prezentate sunt cele mai reprezentative pentru c ă se presteaz ă,
în dimensionarea stocurilor, la formaliz ări matematice complexe, cu posibilitatea lu ării în
calcul a numero și factori specifici proceselor de stocare.
2.7. Metode și modele de calcul al stocurilor; stabilirea
cantității economice de comand ă-aprovizionare
Dimensionarea economic ă a stocurilor reprezint ă o acțiune de mare importan ță pentru
îmbunătățirea situa ției financiare a unit ăților din diferite sectoare de activitate; de aceast ă
acțiune depinde nemijlocit gradul de activizare care se asigur ă fondurilor materiale și financiar-
valutare de care se dispune sau care pot fi asigurate, eficien ța în deținerea stocurilor ș.a. Din
aceste motive, pe plan general, se manifest ă o permanent ă preocupare, concepându-se noi
sisteme și modele mai eficiente și de utilitate practic ă în gestiunea stocurilor.
Deși au o structur ă generală comună, procesele reale de stocare sunt , așa cum s-a
arătat, variate ; ca urmare, în calculele de optimizare a nivelului de formare a stocurilor nu
se poate folosi un model unic . Este, deci, necesar ă alegerea acelui model care ia în calcul
factorii concre ți de influen ță a mărimii stocurilor pentru fiecare resurs ă material ă, în func ție
de natura și caracteristicile de aprovizionare-depozitare-consum. Determin ările se fac pentru
fiecare tip de stoc : curent , de siguranță, pentru transport intern , de condiționare .
Stocul de produc ție (S p) se stabile ște pe fiecare tip de resurs ă prin însumarea
elementelor care îl compun, respectiv, a stocului curent (Scr), în curs de transport (S tr), de
siguranță (Ss), de condi ționare (Scd), de transport intern (Stri):

Având în vedere "nivelele" semnificative (de maxim, mediu, minim) pe care le
înregistreaz ă stocul curent , în procesul consumului din cadrul acestuia, pe parcursul
intervalului dintre dou ă reîntregiri succes ive ale lui, acest tip de stoc va determina o evolu ție
similară și a celui de producție care va c ăpăta prin mi șcare acelea și nivele. (Vezi
caracterizare stoc curent paragraful 2.2.). tri cd s tr cr p S S S S S S ++++=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
De exemplu, în cazul în care stocul de produc ție la o resurs ă material ă "i" are în
componen ță numai stocul curent și de siguran ță, atunci acesta va fi definit pe nivele astfel:
„ nivelul maxim (S pmax) :

„ nivelul mediu (pS):

„ nivelul minim (S pmin):

Semnificativ de re ținut este faptul c ă determinarea stocului de produc ție se face:
¾ în expresie fizic ă, prin însumarea elementelor care-l compun, calculate în
unități naturale (kg, tone, m3 etc.);
¾ în zile , caz în care, pentru componenta exemplificat ă simplificat, aceasta se
determin ă cu ajutorul rela ției:

și

În fiecare caz, stocul curent în zile Scrz fiind definit de intervalul între livr ările
succesive (calculat ca medie, pe criterii economice – ca interval optim – sau alt ă
modalitate), iar stocul de siguran ță în zile (S z) prin rezultatul raportului dintre expresia
fizică a lui și consumul mediu zilnic sau stabilit cu ajutorul altei metode (aspect care se
evidențiază ulterior).
Expresia în zile a celorlalte tipuri de stocuri va fi dependent ă nemijlocit de: durata
de condi ționare (pentru stocul cu aceast ă denumire), timpul de transport intern (pentru
stocul aferent), timpul de iarn ă (pentru stocul de iarn ă) ș.a.m.d.
Deci, nivelele stocului de produc ție sunt condi ționate numai de cele ale stocului
curent; într-un mod asem ănător se va interpreta evolu ția pe nivele a stocului de produc ție
și în cazul unei componen țe extinse (cu excep ția constituirii distincte a stocului pentru
transport intern sau a celui de iarnă – cazuri în care mi șcarea acestora pe intervalul de
consum va condi ționa și evoluția stocului de produc ție care le cuprinde). Constan ța
nivelului de formare va fi specific ă numai stocului de siguran ță și de condi ționare ).
Însumarea se face dup ă analize prealabile ale necesit ății constituirii distincte a
stocurilor de siguran ță, de condi ționare și pentru transport intern .
Pentru anumite perioade de sezon, de exemplu de iarn ă, stocul de produc ție se
formează la nivelul stocului de iarn ă (Si), după caz, analizându-se și necesitatea constituirii
stocului de siguran ță (S si) destinat acoperirii cererilor în eventualitatea prelungirii
neprevăzute a perioadei de sezon; deci:

sau
s maxcr maxp S S S +=
S + S = S s cr p
s mincr minp S S S +=
S+ S= S sz crz pz max max
S= S sz pzmin
i pS S=
si i p SS S+=

Managementul aprovizion ării
2.7.1. Metode și modele de calcul al stocurilor curente în
condi ții de certitudine și de risc sau incertitudine
În general, baza de calcul a stocului curent este asigurat ă de consumul mediu
zilnic (cmz) și intervalul dintre dou ă aprovizion ări succesive (I); formarea acestuia este
determinat ă de funcția care îi este specific ă – aceea de acoperire a cererilor pentru consum
evidențiate prin necesarul de consum (N pl) care asigur ă realizarea programelor de produc ție
elaborate pentru perioada de gestiune ( θ).
Fiecare element de calcul necesit ă interpretare în func ție de mai multe situa ții și
condiții. Astfel, consumul mediu zilnic se fundamenteaz ă pe seama necesarului pentru
consum (Npl) pe perioada de gestiune luat ă în calcul ( θ):

Când necesarul pentru consum nu se poate estima pe seama elementelor de
calcul și fundamentare obi șnuite ( volumul pe structur ă al produc ției de executat și
normele de consumuri specifice ), atunci consumul mediu zilnic se poate stabili statistic:

în care:
czefi = consumurile zilnice efective înregistrate în perioada de gestiune anterioar ă;
nzi = numărul de zile pentru care consumurile efective au fost luate în calcul, ca fiind
considerate relativ normale.
Intervalul între aprovizion ările succesive (I) poate fi determinat dup ă mai multe
metode (în func ție de baza de calcul), natura acestora fiind transmis ă și asupra elementului
respectiv și prin acesta asupra stocului curent – aspect care se desprinde din cele ce
urmează.
Așadar, intervalul între aprovizion ările succesive poate fi rezultatul unei baze
statistice de calcul, care vizeaz ă perioade trecute, al unei baze asigurate de factori concre ți
de influen ță a dimensiunii acestuia sau stabilit pe criterii economice (folosind modele ale
cercetării operaționale).
În determinarea stocurilor curente (Scr) se pot folosi metode și modele diferite în
funcție de scopul urm ărit și de elementele care se iau în calcul. Între acestea amintim:
metoda statistic ă, metode de calcul pe baza factorilor concre ți de influen ță (deci,
metode directe), metode care iau în calcul cheltuielile antrenate de procesele de
aprovizionare-stocare.

A. Metoda statistic ă presupune luarea în considerare a intervalelor efective la care s-au
realizat aprovizion ările de la furnizori în perioada anterioar ă (Iefi) și a cantităților de
materiale efectiv intrate în depozitele unit ății economice consumatoare – q efi. Relația de
calcul care se folose ște pentru stabilirea stocului curent în expresie fizic ă, după această
metodă, este:
,
în care:
cmz = reprezint ă consumul mediu zilnic estimat; θN = cmzpl
nzcz = cmz
iefi∑
I cmz = Scrf×

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
I= intervalul mediu între dou ă livrări (aprovizion ări) succesive;
Consumul mediu zilnic estimat se calculeaz ă, așa cum s-a ar ătat mai sus, prin
raportarea necesarului de materiale pentru îndeplinirea programului de produc ție, N pl, la
perioada de gestiune pentru care acesta se ia în calcul (de regul ă, anul, semestrul,
trimestrul):
(în general) sau (la nivelul unui an)

Intervalul mediu între dou ă livrări succesive ( I) se stabile ște folosind:
„ media aritmetic ă simplă:

niIefi =I∑ (când partizile de materiale intrate q efi au fost egale)
în care ni reprezint ă numărul de intervale efective care se iau în calcul;
„ media aritmetic ă ponderat ă:

qefiIefixqefi = I∑∑
(când partizile q efi au fost diferite ca m ărime)
Intervalul mediu între dou ă livrări succesive d ă expresia în zile a stocului curent
(crzS = I) indiferent de modul de calcul al acestu ia: statistic, analitic, prin modele ale
cercetării operaționale etc.
Este bine ca din calcule s ă se exclud ă intervalele efective nesemnificative,
nereprezentative (cele exagerat de mari sau care sunt unice).

B. Metode de calcul direct . Acestea îmbrac ă forme diferite în func ție de factorul
care condi ționează nivelul fizic al stocului curent, astfel:

„ metoda de calcul pe baza "capacit ății de transport " (C tr), caz în
care stocul curent se stabile ște la nivelul acesteia:

Intervalul mediu între livr ări, care determin ă expresia în zile a stocului curent, se
calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

„ metoda de calcul pe baza "cantității minime de livrare în condi ții
economice avantajoase " (q ml) a cărei mărime define ște nivelul fizic de formare a stocului
curent:

În acest caz, intervalul mediu între livr ări se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:
θNpl = cmz
360Npl
C=S tr crf
cmzS = Icrf
mlq = Scrf
cmzqsau cmzS = Iml crf

Managementul aprovizion ării
„ metoda de calcul pe baza "intervalului de reluare a produc ției la
produc ători-furnizori ", ip, caz în care stocul curent fizic se determin ă cu ajutorul rela ției:

în care:

în care k reprezint ă un coeficient de multiplicare a intervalului de reluare a produc ției i p. Acesta
se optimizeaz ă printr-un model economico-matematic prezentat la punctul C.6. A doua
situație (I = k x pi) este specific ă utilizatorilor de cantit ăți mici pentru care aprovizionarea
la intervale egale cu cele de reluare a produc ției la furnizori ( I = pi) nu se justific ă
economic.
„ metoda bazat ă pe "capacitatea depozitului" (D) a cărei dimensiune va
condiționa nivelul maxim de formare a stocului curent astfel:

Intervalul mediu se va calcula cu ajutorul rela ției:

C. Metode care iau în calcul cheltuielile antrenate de procesele de aprovizionare-
stocare ; aici se încadreaz ă modelele economico-matematice care, prin construc ția lor, iau în
calcul uneori și factori concre ți de influen ță a nivelului de formare a stocurilor, dar în primul
rând, cheltuielile pe care le antreneaz ă procesele de stocare (avându-se în vedere
eventualele elemente specifice acestora). Aceste modele asigur ă în esen ță stabilirea pe
criterii economice a "loturilor" care se comand ă de clien ți furnizorilor (și pe care le vom
defini în continuare "loturi sau cantit ăți economice – optime – de comand ă, de
reaprovizionare sau de livrare" ). După sosire la consumator aceste loturi trec în stocurile
curente ale unit ății al căror nivel va fi astfel condi ționat de m ărimea loturilor respective (a șa
cum reiese din prezentarea tipurilor de gestiune caracterizate mai înainte). În fiecare caz,
după sosire, recep ție și depozitare, loturile de materiale trec în stoc curent . Făcând
abstracție de sursele interne de formare a stocului curent, acesta se va dimensiona astfel la
nivelul lotului de materiale comandat și aprovizionat.
În cele mai frecvente situa ții cantitățile comandate și livrate de furnizori completeaz ă
(reîntregesc) stocul curent, ele fiind mai mici în gestiunile cu cerere variabil ă la intervale
egale și cu dou ă depozite (sau de tip S,s). În fiecare caz îns ă, optimizarea loturilor de
aprovizionat conduce și la formarea și deținerea unor stocuri economice. Semnificativ ă este
interpretarea corect ă a rezultatelor care se ob țin prin modelarea economico-matematic ă,
înțelegerea clar ă a conținutului no țiunilor și elementelor cu care se opereaz ă. Astfel,
"cantitatea economic ă de comandat" va însemna, în acela și timp, "lotul economic de
reaprovizionare sau de livrare"; în unele cazuri aceast ă cantitate va defini stocul curent, iar în
altele îl va întregi a șa cum s-a men ționat mai sus.
Dimensionarea stocului curent (S cr) la nivelul lotului economic de comand ă-
aprovizionare (n*) – situa ție specific ă tipurilor de gestiune cu cerere constant ă la
intervale egale și cu cerere variabil ă la intervale neegale – are loc când necesarul de
aprovizionat (Na) este egal cu necesarul de consum (Npl); deci:
I cmz = Scrf×
i k = I sau i =I p p ×
D = Scrf
cmzS = Icrf
n = S* *cr

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Această egalitate se înregistreaz ă la resursele consumabile în interiorul perioadei de
gestiune și pentru care nu se constituie stocuri la începutul și sfârșitul acesteia .
Când necesarul pentru consum (N pl) este mai mare sau mai mic fa ță de necesarul
de aprovizionat (N a) – situație specific ă resurselor consumabile într-o perioad ă mai mare
față de cea de gestiune și pentru care se constituie stocuri la începutul și sfârșitul
acesteia – atunci:
„ într-o prim ă etapă, se stabile ște intervalul optim (I*) aplicând un model al
cercet ării operaționale și luând în calcul necesarul de aprovizionat (Na);
„ în a doua etap ă, se calculeaz ă stocul curent optim (S*
cr) cu ajutorul rela ției
generale prezentate mai înainte, astfel:

în care consumul mediu zilnic (cmz) va avea ca baz ă de calcul necesarul pentru consum
(Npl).
Având în vedere aceste men țiuni, prezent ăm în continuare câteva modele de
determinare a cantităților economice de comandat, a loturilor economice de livrare n*
și a elementelor asociate (frecven ța optim ă – y*, intervalul optim între livr ări-
aprovizion ări – I*, costul minim aferent – C*) în condi țiile cererii pentru consum constante la
intervale egale, deci, în condi ții de certitudine). Deci, în condi ții de certitudine alegerea
acestora pentru aplica țiile practice din unit ățile economice se va face în raport cu natura
resurselor materiale, cu elementele ca racteristice proceselor de asigurare și stocare a
acestora, cu natura cererii pentru consum, cu factorii concre ți de influen ță a nivelului de
stocare etc. Rezultatele determin ărilor, dac ă nu se pot aplica identic, pot reprezenta
elemente de referin ță, de orientare, de compara ție sau puncte de plecare în stabilirea
"opțiunilor" pentru care abaterile de la cr iteriile strict economice sunt minime.

C.1 Model de calcul al cantit ății economice de comandat, al elementelor asociate,
luând în considerare cheltuielile de lansar e a comenzilor de aprovizionare (sau de
inițiere a ac țiunii respective) Cl și a celor de stocare Cs. Funcția economic ă specific ă
este:

„ pentru un ciclu de aprovizionare sau pentru o comand ă:

„ pentru întreaga perioadă de gestiune :

în care frecvența livrărilor (reaprovizion ărilor) y se calculeaz ă cu relațiile:

Având în vedere rela ția de calcul a lui y, funcția economic ă la nivelul întregii perioade
de gestiune θ devine:
cmzI = S* *cr×
nxp + C I 2n + C = C s l c
Nxp +)y C I2n + C( = C s l a
Isau nN =y θ
Nxp + C 2n + C nN = C s l a θ

Managementul aprovizion ării
Prin derivarea acesteia în raport cu variabila "n" și egalarea cu zero rezult ă (Nxp este
factor independent de variabila n):

de unde:

O dată stabilit, lotul economic de reaprovizionare n*, în continuare se calculeaz ă
elementele asociate, astfel:
¾frecvența optimă a aprovizion ărilor y* pentru perioada de gestiune avut ă în vedere:

¾intervalul optim între aprovizion ările succesive I*:

¾costul minim pe ansamblul perioadei de gestiune Ca*:

în care p reprezint ă prețul de cump ărare a resursei materiale.
Dacă Cs se estimeaz ă la nivelul întregii perioade de gestiune (an, semestru, trimestru)
atunci rela ția se modific ă corespunz ător, eliminându-se din calcul elementul θ. Evoluția
cheltuielilor pe categorii și totale în raport cu varia ția lotului se prezint ă în figura nr. 2.15.

Figura 2.15

Curba cheltuielilor totale C t înregistreaz ă un minim, nivel care corespunde lotului
optim de livrare n* și costului economic C*. Analiza cheltuielilor de stocare și a celor de
lansare eviden țiază, pentru unele cazuri, c ă în structura lor se încadreaz ă (așa cum s-a
menționat și mai înainte) atât cheltuieli constante (care nu depind de m ărimea lotului) cât și
variabile; pentru cheltuielile de lansare-aprovizionare, constante sunt cele cu comandarea,
iar variabile sunt cele de transport care scad pe m ăsura cre șterii lotului cump ărat și
transportat. 0 = C 21 + C
nN- = nC
s l2aθδδ
CNC2 = n
sl *
θ
nN = y**
y360sau
y = I* **θ
Nxp + C C N 2 = C s l*a θ

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
În acest caz, rela ția de calcul a lotului optim se va completa cu efectul reducerii
cheltuielilor variabile, astfel:

¾ Cs – estimat la nivelul perioadei de gestiune θ, în care "a" reprezint ă reducerea
cheltuielilor de aprovizionare-stocare ca urmare a cre șterii lotului achizi ționat și stocat.
În acest caz, func ția economic ă va avea forma:

Factorii sublinia ți, fiind independen ți de mărimea lotului, nu influen țează variabila
funcției; aceștia exprim ă, de fapt, m ărimea constant ă din cadrul cheltuielilor de achizi ționare-
transport și stocare.
Sunt situa ții când, la stabilirea lotului economic de aprovizionare, și prin acesta a
stocului optim, trebuie s ă se aibă în vedere "capacitatea maxim ă de depozitare" de care
dispune unitatea sau pe care a închiriat-o. Acest caz se va rezolva în continuare prin
"metoda multiplicatorilor lui Lagrange", rela țiile anterioare fiind valabile doar pentru condi ția:

în care "D" reprezint ă capacitatea maxim ă utilă a depozitului prev ăzut pentru folosire.
Funcția lui Lagrange se prezint ă astfel:

sau

Funcția de mai sus se transform ă, în continuare, astfel:

Prin derivare și egalare cu zero se ob ține (C s estimat la nivelul lui θ):

Sensul economic al rezultatului acestei rela ții se prezint ă astfel:
¾când n ≤ D, atunci λ = 0, iar rela ția de calcul a lui "n" nu mai este influen țată de forma ei
prezentat ă mai înainte;
¾când n > D deci λ > 0, atunci cheltuielile de stocare C s cresc cu 2 λ care va reprezenta,
într-un fel, evaluarea impus ă de "restric ția de echilibru" adic ă de capacitatea limitat ă a
depozitului.
Mărimea 2λ poate fi interpretat ă ca o cot ă de cheltuieli suplimentare care trebuie
suportată de unitatea economic ă pentru folosirea altor spa ții de depozitare. Ca nivel, aceasta
va fi dependent ă de partea din lot (stoc) ce dep ășește capacitatea de depozitare
disponibil ă. Luarea în calcul a factorului 2 λ va echilibra nivelul lotului de materiale (care N 2a – CC N 2 = n
sl *
Na + 0C + Nan – C nN + C 2n = C o s l s
Dn≤
D)-(n + CnN + C 2n = C l s λ
n)-(D – CnN + C 2n = Cl sλ
D-C nN +)n + C 21( = C l s λ λ
λ2 + CC N 2 = n
sl *

Managementul aprovizion ării
poate fi stocat) cu capacitatea depozitului. Aprecierea corect ă a situației necesit ă stabilirea,
în prima etap ă, a lotului n* cu ajutorul rela ției inițiale:

zi pe unitare – Cs CsCl N 2 = n*
θ
sau
an pe unitare – Cs
CsCl N 2 = n*

Dacă rezultatul respect ă corelația n* ≤ D, atunci nu mai sunt necesare alte interpret ări;
dacă n* > D atunci se ia în considera ție condiția restrictiv ă ca n* să fie cel mult egal cu D
(deci, n* = D). În acest caz, m ărimea 2λ se poate deduce din rela ția:

Elementul D fiind cunoscut, iar n* cel mult egal cu D, rela ția poate c ăpăta forma:

de unde:

Luarea în calcul a cifrei 2 este urmarea faptului c ă, de regul ă, cheltuielile de stocare se
stabilesc în raport cu nivelul mediu al stocului depozitat. În toate aceste variante ale modelului, variabile necontrolabile (pe care con ducerea stocurilor nu le poate controla) sunt:
cererile pentru consum eviden țiate prin necesarul estimat de materiale, care se poate
frecvent modifica în cadrul perioadei de gestiune; taxele și impozitele de asigurare, efectul
imobilizării fondurilor și deci costul stoc ării (în care se includ elementele respective); costul
de lansare a comenzilor. Variabila controlabil ă, al cărei nivel formeaz ă obiectul optimiz ării,
este
lotul de aprovizionare "n" care trebuie comandat.
Situa țiile prezentate au în vedere un pre ț de aprovizionare fix. În frecvente cazuri,
pentru anumite m ărimi ale lotului comandat, produc ătorii sau furnizorii angrosi ști acordă
rabaturi comerciale sau bonifica ții. Ca urmare, se impune ca, prin calcule suplimentare, s ă se
stabileasc ă dacă este economic ă comandarea resurselor materiale la nivelul loturilor
optime rezultate din aplicarea modelului sau în cantit ățile pentru care se acord ă rabat
comercial sau bonifica ții. Un exemplu în acest sens se prezint ă astfel: necesarul anual
2000 kg; costul de lansare 10 lei/comand ă (lot), costul de stocare 0,16 lei/un leu stoc și pe
an. În func ție de aceste elemente primare, cantitatea economic ă de comandat care
rezultă, prin aplicarea modelului matematic ini țial, va fi de 500 kg:

Presupunem c ă prețul de vânzare al furnizorului este de 1 leu pe kg. Pentru comenzi în
cantități de minimum 1000 kg se acord ă un rabat de 0,05 lei pe kg. În prima situa ție,
cheltuielile totale (inclusiv cele de cump ărare) vor fi de 2080 lei:
2000×1 + 4×10 + (500:2)x1x0,16 = 2080 lei
iar, în a doua situa ție, acestea vor fi de 1996 lei:
2000×0,95 + 2×10 + (1000:2)x0,95×0,16 = 1996 lei λ2 + CNC2 = D = n
sl *
λ2 + CNC2 = D
sl 2
2C –
DNC = sau C-
DNC2 = 2s
2ls 2lλ λ
kg500 = 0,1601 20002 = n* ××

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Din compara ție rezultă un câștig net, favorabil situa ției a doua, de 84 lei; ca urmare a
rabatului comercial de 0,05 lei pe kg. Deci, în exemplul de fa ță este mai economic ă
comandarea în loturi de 1000 kg în raport cu cele de 500 kg. Dac ă furnizorul acord ă un al
doilea rabat , coborând pre țul de vânzare la 0,93 lei pe kg, pentru cantit ăți livrabile de 2000
kg, reevaluarea situa ției noi în raport cu primele dou ă va eviden ția că aceasta va fi mai
economic ă decât prima și neeconomic ă în raport cu a doua. Deci, situa ția optimă va fi pentru
n* = 1000 kg.
În continuare, un exemplu care justific ă utilitatea practic ă a folosirii unor asemenea
modele în stabilirea cantităților economice de comandat în raport cu alte modalit ăți de
acțiune. Să presupunem c ă necesarul de materie prim ă pentru realizarea produc ției anuale
estimate = 20.000 kg; pre țul unitar de vânzare-achizi ție = 8 lei/kg; costul unei comenzi (al
unei acțiuni de reaprovizionare – cost lansare comand ă) = 8 lei; costul de stocare = 25% fa ță
de prețul unitar de cump ărare de 8 lei/kg și pe an. Costul de stocare se prezint ă în raport de
proporționalitate fa ță de prețul de cump ărare și cuprinde, în exemplul de fa ță, următoarele
elemente; 14% dobând ă pentru credite; 2% uzur ă morală pe timpul stoc ării; 0,25% tax ă
asigurări; 0,50% taxe proprietate; 3,75% cheltuieli de depozitare; 4,50% depreciere,
declasare calitativ ă.
În cheltuielile de lansare s-au avut în vedere cele cu comandarea prin telex, telefax,
telefon sau sub alt ă formă, cu folosirea unui oficiu intern de informatic ă care comunic ă cu
serviciul cump ărări ș.a. În rezolvarea problemei se pot folosi variantele:

a) efectuarea de calcule privind cheltuielile anuale antrenate de comandarea și
stocarea în cantit ăți diferite (stabilite facultativ) a materiei prime și alegerea celei mai
economice (tabelul 2.1.)

Tabelul 2.1.
Ma-
teria
primă Necesar
anual
(N)
Kg Cantitatea
de coman-
dat (care
se sto-
chează)
n=S cr, kg Număr
de
comenzi
(reapro-
vizionări)
y Stoc
mediu
S,
Kg Interval
între
reaprovi-
zionări
I, zile Cost
lansare
coman-
dă
Cl, lei Cost *)
stocare
Cs,
lei/kg
Cost
total
anual
Ct,
lei

0

1
2
3=c1:c2
4=c2:2
5=360:c3
6=8xc3
7=c4x2
8=6+7
m1 20000 20000 1 10000 360 8 20000 20008
5000 4 2500 90 32 5000 5032
1000 20 500 18 160 1000 1160
500 40 250 9 320 500 820
400* 50 200 ≈7 400 400 800
300 ≈67 150 ≈5 536 300 836

*) Coloana 7 s-a calculat înmul țind coloana 4 cu pre țul unitar de 8 lei și cu 0,25 la sut ă
(ponderea de reprezentare a costului de stocare fa ță de prețul unitar). Costul de stocare
se calculeaz ă față de valoarea medie a stocului.
Din tabelul 2.1. reiese c ă lotul economic de comandat (n*) este cel de 400 kg pentru
care se înregistreaz ă costul anual total cel mai mic (800 lei).

Managementul aprovizion ării
b) aplicarea direct ă a rela ției specifice modelului matematic de calcul a
cantității economice de comandat , astfel:

Pe baza lui n* se calculeaz ă, în continuare, elementele asociate:
„ frecven ța optimă a reaprovizion ărilor y*:

„ intervalul economic între reaprovizion ări (I*):

„ costul minim (C*)

Prin compara ție varianta b este mai simpl ă, mai economic ă și necesit ă timp de
aplicare mult mai mic. Exemplul se bazeaz ă pe trei prezum ții:
1. cererea constant ă, iar ritmul acesteia constant;
2. timpul necesar pentru lansarea comenzii și livrarea materialelor de la furnizor sunt
elemente cunoscute și se mențin constante;
3. intrarea – recep ția materiei prime se realizeaz ă fără întreruperi.
Dacă elementele ini țiale luate în calcul se modific ă, se procedeaz ă la reașezarea
rezultatelor; de exemplu, dac ă scade costul de stocare de la 25% la 16%, fa ță de prețul
unitar de cump ărare, cantitatea economic ă de comandat va fi de 500 kg:

celelalte elemente asociate modificându-se corespunz ător.
Un rol important în asemenea determin ări revine nivelului erorii de estimare a
variabilelor func ției. O caracteristic ă pozitivă a modelului prezentat este aceea c ă nu arată un
grad ridicat de sensibilitate la apari ția de erori în estimarea elementelor (variabilelor) de
calcul. De exemplu, presupunem c ă necesarul anual nu este de 20000 kg, cât s-a estimat
mai sus, ci 21000 kg; celelalte elemente r ămân neschimbate. În acest caz, cantitatea
economic ă de comandat va fi de aproximativ 410 kg:

Aceasta înseamn ă că necesarul de 21000 kg va fi aprovizionat eficient în 51 de
comenzi (reaprovizion ări) – 21000 kg : 410 kg/comand ă; programul de aprovizionare va
prevede o reaprovizionare cu o cantitate de 500 kg și 50 a câte 410 kg. Costul anual va fi de
818 lei:
¾cost lansare comenzi = nr.comenzi x costul/comand ă = 51 x 8 = 408 lei. lei800 = 640000 = 0,258 200002 = CC2N = C sl*×××kg400 = 8 0,258 200002 = n*
×××
50 = 40020000 =
nN = y**
zile 7 50360 =
y360 = I**≈
kg500816,08x 200002n*=×××=
kg 410825,08 210002n*=×××=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
¾costul stoc ării = stocul mediu x costul de stocare pe kg și pe an = (410:2)x8x0,25 = 410
lei
¾ cost total anual = 408 + 410 = 818 lei
Dacă comandarea se produce pentru cantitatea economic ă calculat ă mai înainte
(când necesarul era estimat la 20000 kg) de 400 kg, atunci num ărul de aprovizion ări
necesare va fi de 53 (21000 : 400 = 52,5 ≈ 53); în 52 reaprovizion ări se aduc cantit ăți de câte
400, iar în a 53-a o cantitate de 200 kg. În aceast ă situație costul anual va fi de:
¾costul comand ării = 53×8 = 424 lei
¾costul de stocare = (400:2)x8x0,25 = 400 lei
¾costul anual total = 424 + 400 = 824 lei
Prin compara ție, rezult ă, pentru o a doua situa ție, un cost anual total mai mare cu 6 lei
(824 – 818), datorit ă erorii în estimarea necesarului produs ă la început (20000 kg în loc de
21000 kg). Eroarea în estimarea necesarului a fost de 5% (21000 – 20000) : 20000; influen ța
acesteia s-a transmis în dimensionarea cheltuielilor de comandare-stocare cu o abatere de
numai 0,73% apreciabil ă ca nesemnificativ ă. De regul ă, eroarea în estimarea costului anual
total nu poate fi mai mare în raport cu proc entul de reprezentare a acesteia în aprecierea
nivelului costului de stocare sau al celui de lansare a comenzilor (de comandare).
Aprovizionarea în cantit ăți mai mari decât cele economice rezultabile din aplicarea
modelului de optimizare – ac țiune care poate fi avut ă în vedere la proiectarea strategiei în
aprovizionarea – stocarea resurselor materiale – prezint ă, după caz, avantaje și dezavantaje:
Avantaje:
1. cumpărarea la un pre ț mai mic pe unitatea de material sau produs (deci, se poate
beneficia de rabat comercial, acordabil de c ătre furnizori pentru comandarea în cantit ăți
mari; nivelul se stabile ște de furnizor);
2. reducerea costului total cu comandarea sau lansarea comenzilor (a acțiunilor de
reaprovizionare);
3. diminuarea costului de transport al resurselor comandate.

Dezavantaje:
1. creșterea stocului maxim de materiale depozitabile, ceea ce înseamn ă spații de
depozitare-p ăstrare suplimentare;
2. sporirea cheltuielilor cu stocarea, conservarea și depozitarea, inclusiv a efectului
imobilizării ca atare a resurselor financiar-valutare (stocul mediu fiind mai mare) ;
3. amplificarea efectului uzurii morale;
4. sporirea procentului deprecierilor și degrad ărilor calitative a resurselor materiale
stocate;
5. diminuarea flexibilit ății și mobilit ății în ajustarea stocurilor în situa țiile care
impun ac țiunea în acest sens (ca urmare a muta țiilor care se produc în vânzarea
produselor și implicit în fabrica ția acestora).
Pentru stabilirea op țiunii strategice este necesar ă compararea efectului avantajelor cu
cel al dezavantajelor.
Așa cum s-a men ționat anterior, rezultatele ob ținute prin aplicarea modelului pot
conduce la stabilirea unor loturi de livrare care, prin nivel, nu se coreleaz ă, de exemplu, cu
capacitatea mijloacelor de transport posibil a fi utilizate; în aceste condi ții este necesar ca,

Managementul aprovizion ării
prin calcule iterative, s ă se urmărească variația cheltuielilor ( ∆ Ci), pentru diferitele m ărimi ale
lotului mai mari sau mai mici decât cea optim ă, folosindu-se rela ția:

în care:
K i = coeficientul de cre ștere sau reducere a m ărimii lotului de livrare fa ță de
nivelul optim al acestuia;
C = costul aferent lotului de livrare mai mare sau mai mic decât cel optim.
Pentru u șurarea muncii lucr ătorilor ocupa ți cu gestiunea stocurilor în efectuarea unor
asemenea determin ări se pot întocmi tabele ajut ătoare, diagrame, grafice (elaborate pe baza
modelului), grupate pe materiale sau sortimente care întrunesc condi ții similare pe linia
cheltuielilor de lansare (comandare) și a celor de stocare; în tabele se vor men ționa direct
mărimea lotului optim, intervalul optim pentru reaprovizion ări, frecven ța reaprovizion ărilor și
costul minim, elemente stabilite în func ție de necesarul anual estimat ( tabelul 2.2 ).
Tabelul 2.2.
Materia
primă Necesar
anual (N)
(tone) Lotul
optim n*)
(tone) Frecvența
optimă
(y*) Intervalul
optim între
reaprovizion ări
I* (zile) Stocul
mediu
(Scr)
(tone) Cheltuielile
anuale totale
minime
(lei)
0 1 2 3 4 5 6
mi 120 34,641 3 120 17,320 64,64
144 37,947 4 90 18,973 77,95
180 42,426 4 90 21,213 82,43
240 48,989 5 72 24,494 98,99
252 50,199 5 72 25,099 100,20
300 54,772 5 72 27,386 104,77
360 60,000 6 60 30,000 120,00
480 69,282 7 51 34,641 139,28
600 77,459 8 45 38,729 157,46
720 84,853 8 45 42,426 164,85
840 91,651 9 40 45,825 181,65
960 97,979 10 36 48,989 197,98
1080 103,929 10 36 51,961 203,92
1280 113,137 11 33 56,568 213,14

Din tabelul 2.2. reiese c ă, în cazul în care, o unitate economic ă consum ă 600 tone
dintr-un anumit sortiment de laminate, va urm ări ca, la contractarea cu furnizorul, s ă prevadă
8 livrări la intervalul de 45 de zile, în loturi de 75-80 tone, care, în acest caz, corespund unui
vagon de 60 tone și unuia de 15-20 tone. În aceast ă situație, stocul mediu optim la
sortimentul respectiv va fi de circa 38 tone, iar stocul curent maxim de 80 tone. În tabele se
pot include, dac ă este cazul, și stocurile de siguran ță utilizând pentru determinarea lor
metode adecvate.
La calculul datelor din tabelul 2.2 . s-au avut în vedere cheltuielile de lansare pe lot de
10 lei și cheltuieli de stocare de 2 lei pe unitate de material din stoc și pe an. În cazul în care
se iau în calcul și cheltuielile aferente lipsei de materiale în stoc, tabelele trebuie completate
cu factorul de indisponibilitate respectiv, deschizându-se în acest scop coloane speciale.
Tabelele care se elaboreaz ă pot fi completate și cu coloane din care s ă rezulte cheltuielile la
o anumit ă abatere în plus sau în minus. La asemenea determin ări și analize trebuie s ă se *
*)n( )]K1(x*n[i C CCi− =∆±

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
recurgă și în cazul aplic ării altor modele, ale c ăror rezultate pot îmbr ăca acelea și
caracteristici avute în vedere în acest exemplu (ne referim la modelele care urmeaz ă ș.a.).

C.2. Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare luând în considerare
cheltuielile de lansare, de stocare și ale celor suplimentare determinate de lipsa de
resurse în stoc. În elaborarea modelului se porne ște de la necesitatea de a dimensiona
"lotul" astfel încât prin nivelul economic stabilit s ă prevină lipsa de materiale determinat ă de
eventuala epuizare a stocului curent în cadrul unui ciclu de reaprovizionare . De fapt,
acest model reprezint ă o formă îmbunătățită a celui prezentat anterior, prin luarea în calcul a
"factorului de indisponibilitate" sau "de lips ă de stoc" (ρ) – factor care joac ă un rol
important în procesele de stocare cu penalizare. Acest factor se determin ă cu ajutorul
relației:

în care C p reprezint ă cheltuielile suplimentare unitare determinate de lipsa de stoc (lei/ton ă-
zi);
Relațiile de calcul al lotului economic, stocului optim S* frecven ței optime,
intervalului de reaprovizionare optim și al costului minim sunt, în acest caz,
următoarele:
sauzi pe C 1 x
CC2N = n
ssl *
→ρθ
an de nivel la C 1 x
CC2N = n
ssl *
→ρ

zi pe C xCC2N = C
ssl*
→ρθ

an pe C xCC2N = C
ssl*
→ρ

Prin acest model se poate stabili distinct și nivelul optim al stocului (S*); diferen ța
dintre n* și S* (n* > S*) are rolul de siguran ță în acoperirea consumului, deci, de evitare a
fenomenului de epuizare integral ă a stocului de resurse materiale.

C.3. Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare, luând în considerare
cheltuielile de lansare a comenzii, de achizi ționare și cele aferente imobiliz ării
resurselor în stoc (de exemplu, dobânda care se pl ătește pentru credite solicitate în scopul
cumpărării resurselor stocate, taxe de asigurare, impozite etc.). Func ția costului total de
aprovizionare – imobilizare C(a-i) se prezint ă astfel:
C + CC =
p spρ
ρ×n = S* *
y = I**θ
100kp2n + nNC + Nxp = C l i-a ××

Managementul aprovizion ării
în care:
k/100 = cuantumul dobânzilor aferente creditelor acordate, taxe, impozite ș.a.
p = prețul unitar de cump ărare (achizi ție).
Prin derivarea func ției cheltuielilor în raport cu "n" și egalarea acesteia cu zero, se
calculeaz ă apoi succesiv lotul economic, frecven ța optim ă, intervalul optim și costul
minim cu ajutorul rela țiilor:

de unde:

Dinamica cheltuielilor pe categorii și totale în raport cu varia ția lotului de livrare "n" se
prezintă în
figura 2.16 .

Figura 2.16

Aria de aplicare a acestui model este restrâns ă la acele materiale de mas ă cum sunt
minereurile de fier, cele neferoase, cocsul, calcarul și altele, pentru care cheltuielile de
depozitare-p ăstrare sunt relativ mici, fiind considerate neglijabile în raport cu cele de
transport sau cu efectul imobiliz ării în stoc a resurselor ( credite pentru de ținerea de
materiale în stoc, pierderi de produc ție din lipsa lor sau produc ția suplimentar ă ce poate fi
obținută prin activizarea resurselor materiale stocate etc).
0 = 200pxk + C nN- = nC
li)-(a
δδ
pxkNC 200 = nl *
nN = y**
y = I**θ
50pk NC + Nxp = Cl *

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
C.4. Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare, luând în
considerare cheltuielile unitare de transport, conven țional-constante și variabile . Prin
concepție, modelul delimiteaz ă cheltuielile antrenate de procesul de aprovizionare-stocare
pe categorii distincte în func ție de natura, ponderea de reprezentare și dinamica acestora în
raport cu varia ția lotului de reaprovizionare, astfel:
¾ cheltuielile de transport se stabilesc, de regul ă, ca o sum ă globală pe lot de
transportat și distanță de parcurs (C trl) ; aceste cheltuieli au o pondere relativ important ă în
totalul cheltuielilor de aprovizionare-stocare. Pe unitate component ă a lotului (C tru) se
stabilesc cu ajutorul rela ției:

¾cheltuielile conven țional-constante (C c) categorie care, în raport cu varia ția lotului, se
menține la acela și nivel. Determinarea acestor cheltuieli pe unitate component ă a lotului care
se depoziteaz ă și pe unitate de timp, C cu, se face cu ajutorul rela țiilor:

sau

în care :
Cct = cheltuielile conven țional-constante totale specifice perioadei de gestiune;
cmz = consumul mediu zilnic de materiale ;
N = necesarul de consum sau de aprovizionat, dup ă caz ;
p = prețul de achizi ție ;
α = procentul de reprezentare a cheltuielilor constante fa ță de valoarea
necesarului;
¾ cheltuielile variabile – C v sunt cele care se modific ă proporțional cu varia ția
lotului. La nivel de unitate component ă a lotului (C vu), cheltuielile variabile se stabilesc
cu ajutorul rela ției:

în care :
N t = numărul de tone-zile aflate în medie în depozit;
β = procentul de reprezentare a cheltuielilor variabile fa ță de valoarea
tonelor-zile din depozit.
Numărul de tone-zil e (N t) se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

în care Z reprezint ă numărul de zile pentru care "n" asigură consumul și se calculeaz ă cu
ajutorul rela ției:
nC
trutrlC=
cmz) +(n C2 = Cctcuθ
cmz) +(n 50pN = Ccuθα××
n 100pN = Ctvu×β××
Z2cmz) +(n = Nt ×
cmzn = Z

Managementul aprovizion ării

Pentru stabilirea lotului economic (n*) se însumeaz ă cele trei categorii de cheltuieli
unitare; nivelul cel mai mic al cheltuielilor unitare totale eviden țiază lotul economic, astfel:
n* = > C tu = C tru + C cu + C vu = > min.
Dinamica cheltuielilor pe categorii și totale în raport cu varia ția lotului de livrare se
prezintă în figura 2.17.

Figura 2.17

C.5. Model de calcul al cantit ății economice de comandat, luând în
considerare cheltuielile de lansare și a celor de stocare aflate în raport de
proporționalitate cu pre țul unitar de achizi ție. Modelul are în vedere situa țiile când
cheltuielile de stocare, în valoare absolut ă, sunt mai greu de cuantificat (nefiind eviden țiate
distinct în documenta ția de costuri a unit ății); ca urmare, acestea se estimeaz ă procentual
față de prețul unitar de cump ărare a resursei materiale sau în raport cu valoarea medie a
stocului ( care se calculeaz ă cu ajutorul acestui pre ț). Funcția economic ă a costului specific
proceselor de stocare cu o asemenea caracteristic ă este :

în care:
p = pre țul unitar de cump ărare a resursei materiale;
α = procentul estimat de reprezentare a costului de stocare fa ță de p.
Prin derivarea func ției în raport cu variabila "n" și egalarea cu zero, se ob ține:

de unde:
αpNC 2 = nl *
nN = y** α××p2n + CnN + Nxp = C l a
0 = p 21 + CnN – = nC
laαδδ

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
y = I**θ

Evoluția cheltuielilor pe elemente și totale, în raport cu varia ția lotului de livrare , se
prezintă în figura 2.18.

Figura 2.18

C.6. Model de calcul al lotului economic de reaprovizionare, luând în
considerare cheltuielile de lansare, de transport și de stocare . Cheltuielile de lansare
(Cl) fiind date ca o sum ă globală pe lot, indiferent de m ărimea acestuia, la nivel de an se
stabilesc cu ajutorul rela ției:

în care k reprezint ă coeficientul de multiplicare a intervalului de reluare a produc ției la furnizori –
ip. De fapt, kxi p reprezint ă intervalul între dou ă reaprovizion ări succesive -I.
Cheltuielile de transport pe lot , (C tl) în condi țiile unei distan țe constante, variaz ă în
funcție de mărimea lotului, de forma de transport (pe cale ferat ă, în vagoane complete sau
sub form ă de colete, cu autocamioane etc.) și se calculeaz ă, pentru un an, cu ajutorul
relației:

Mărimea lotului expediat va influen ța cheltuielile de stocare la fiecare cump ărător în
parte; dac ă lotul este mai mare, cresc și cheltuielile de stocare (prin sta ționarea o perioad ă
mai lung ă de timp a materialelor în depozite).
Cheltuielile totale de stocare pe an (Csa) se determin ă cu ajutorul rela ției:

α × pNC2 + pN = C l*
CiK360 = Cy = C l
pl la××
iK360 C = Cy = C
ptltl ta×××
2C cmziK = C 2n = Csu p
su sa×××

Managementul aprovizion ării
în care C su reprezint ă cheltuielile de stocare unitare pe an.
Ținând cont de cele trei categorii de cheltuieli, funcția costului total (C a) va fi:

Pentru a ob ține minimul func ției economice, se face derivata func ției cheltuielilor totale,
determinate de procesul complet de lansare-comand ă-aducere (transport)-depozitare, în
raport cu k și se egaleaz ă cu zero, astfel:

Din aceast ă relație rezultă că nivelul optim al variabilei K
* este dat de:

Pe baza coeficientului de multiplicare K*, a intervalului dintre reluarea a dou ă
cicluri de fabrica ție consecutive la furnizor , se calculeaz ă în continuare intervalul optim
dintre dou ă reaprovizion ări I*; prin aceast ă formă de calcul a lui I* se asigur ă optimizarea
procesului de stocare ținând seama atât de condi țiile specifice produc ătorului-furnizor
(ciclicitatea produc ției), cât și de cele ale cump ărătorului. Stabilind coeficientul de
multiplicare K*, intervalul I* se poate calcula în continuare frecvența optim ă a
reaprovizion ărilor y*, lotul optim – n*, costul minim C*, cu ajutorul rela țiilor:

Acest mod de calcul se poate aplica în cazul materialelor și produselor pentru care
frecvența livrărilor este condi ționată în primul rând de ciclicitatea produc ției (de exemplu, în
cazul produc ției diferitelor sortotipodimensiuni de laminate), sau la aprovizionarea prin unit ăți
specializate în comercializare. Necesitatea stabilirii coeficientului de multiplicare pe baza
căruia se calculeaz ă intervalul între reaprovizion ări este determinat ă de faptul c ă nu este
întotdeauna economic ca o întreprindere, în calitate de consumator, s ă se aprovizioneze la
un "interval" egal cu cel de reluare a produc ției la furnizor, în special în cazul resurselor
materiale necesare în cantit ăți mici. Deci, este necesar s ă se stabileasc ă la ce num ăr de
"cicluri" de fabrica ție este economic s ă se aprovizioneze, cu un anumit lot, utilizatorul. 2cmziK C +
iK360 C +
iK360C = Cp su
ptl
pla×××
××
××
0 = 2C cmzi +
i K360 C-
i K360C- = KC su p
p2tl
p2l××
××
××
δδ
C cmzi360)C + C(2 = K
su2ptl l *
××× ×
i K = I p* *×
i K360 =
I360 = y
p* **
×
360ikN =
yN = np*
**××
2C cmziK +
iK360 C +
iK360C= Csu p*
p*tl
p*l *×××
××
××

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Dinamica cheltuielilor pe categorii și totale în raport cu varia ția lotului "n" se prezint ă
în figura 2.19

Figura 2.19
Când cererea este variabilă în timp, pentru optimizarea "stocurilor" la resursele
materiale se pot folosi mai multe modele, din care prezent ăm pe C.7 și C.8.

C.7. Model de stabilire a stocului optim, luând în calcul pierderile C 1 generate de
formarea unui stoc mai mare decât cererea pentru consum ( figura 2.20a ) și a
cheltuielilor suplimentare (C 2) determinate de lipsa de resurse materiale în stoc ( figura
2.20b ). Costul de stocare se consider ă neglijabil, deci nu se în calcul, gestiunea stocului fiind
independent ă de timp. În condi țiile cererii variabile este necesar ă, în primul rând, studierea
frecvenței de apari ție a acesteia, respectiv stabilirea distribuției statistice (a probabilit ății)
a cererii. Se pot înregistra dou ă situații care sunt prezentate în figura 2.20 (cazurile a și b).

Figura 2.20

În situația din graficul "a", diferen ța S > r se valorific ă, de regul ă, la un pre ț mai mic
decât cel ini țial avansat înregistrându-se astfel o pierdere unitar ă C1. În situa ția "b" când S <
r, apar cheltuielile suplimentare C 2 care practic înseamn ă tot pierderi, întrucât lipsa de
material poate duce la stagnarea procesului de fabrica ție, sau cererea urmeaz ă să fie

Managementul aprovizion ării
satisfăcută prin aprovizion ări urgente de la furnizori ocazionali sau cu materiale de alt ă
calitate sau sortotipodimensiune (ceea ce atrage, de regul ă, cheltuieli suplimentare). Un
exemplu semnificativ este cel al avioanelor, turbinelor, utilajelor mari și instalațiilor complexe,
la care lipsa din stoc a unor piese sau subansamble poate genera pierderi mari prin
nefuncționare, ceea ce conduce la solu ția de a le procura cu orice pre ț evident cu cheltuieli
suplimentare fa ță de situa ția în care ar fi fost comandate în termene normale și stocate în
limite economice.
Ținând seama de faptul c ă cererea "r" nu se cunoa ște, apare termenul de
"incertitudine" în procesul de formare-de ținere a stocurilor; în aceste condi ții se stabile ște
probabilitatea cererii , luând în calcul datele statistice referitoare la evolu ția acesteia în
perioade anterioare.
1 Funcția economic ă specifică modelului se prezint ă astfel:
1

Pentru stabilirea stocului optim S
* se calculeaz ă costul aferent fiec ărui nivel probabil al
cererii (implicit al stocului); stocul optim S* va fi nivelul pentru care costul aferent este cel mai
mic. O asemenea modalitate de eviden țiere a stocului optim necesit ă un volum mare de
muncă devenind astfel inoperant ă. Aceast ă limită metodologic ă de calcul se elimin ă prin
apelarea la o variant ă simplificat ă de acțiune care porne ște de la "ipoteza" că funcția devine
minimă pentru acea valoare a lui S* pentru care se respect ă corelația:

în care:
p(r) = probabilitatea cererii (distribu ția statistic ă a acesteia);
p(r≤S) = probabilitatea cumulat ă a cererii, care se calculeaz ă astfel:
p (r≤S) = p(1) + p(2) + p(3) +…+ p(S)
ρ = factorul de indisponibilitate sau de lips ă a resursei materiale în stoc (de penurie) și se determin ă cu
ajutorul rela ției:

Varianta simplificat ă de calcul presupune urm ătoarele momente de lucru: identificarea
evoluției cererii și stabilirea distribu ției statistice a acesteia; stabilirea nivelului cheltuielilor
(pierderilor) C 1 și C2 pentru situa țiile S>r și S<r; calculul valorii factorului de indisponibilitate
"ρ"; calculul probabilit ății cumulate p (r ≤S); compararea valorii factorului de indisponibilitate
cu nivelele probabilit ății cumulate și stabilirea intervalului de încadrare.
Din compara ție pot rezulta dou ă variante:
1. valoarea lui ρ egală cu unul din nivelele probabilit ății cumulate caz în care stocul
optim S* este cel de pe linie;
2. valoarea lui ρ încadrabil ă între dou ă nivele ale probabilit ății cumulate situa ție care
implică alegerea stocului optim S* în funcție de raportul în care se afl ă C1 și C2, astfel:

1 A.Kaufmann: Metode și modele ale cercet ării operaționale, vol.I, Ed. Științifică, București, 1968, p.193-197 (r) S) -(r C2 + (r)r) – (Ss
0=rC1 = Ccs ρ∑ρ∑
C + CC =
2 12ρ)Sr(p )1 Sr(p0 0 ≤≤ρ≤−≤

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
} „ dacă C1 > C 2, ca stoc optim se alege limita inferioar ă a intervalului de încadrare a
lui ρ;
„ dacă C1 < C 2, ca stoc optim se alege limita superioar ă a intervalului de încadrare a
lui ρ. Aceasta este situa ția cea mai frecvent ă, consecin țele economice
nefavorabile pe care le genereaz ă sunt uneori foarte importante, motiv pentru care
se evită.

După acest moment, urmeaz ă aplicarea func ției economice și stabilirea costului minim
aferent stocului optim ales S*. Pentru verificarea corectitudinii op țiunii se aplic ă funcția și
pentru alte nivele ale stocului, de fiecare dat ă rezultatul va fi mai mare dac ă determin ările
anterioare au fost corecte.
Pentru exemplificarea concret ă a modului de aplicare a modelului s ă presupunem
următoarele date: C 1 = 50 lei; C 2 = 20 x C 1 = 1000 lei, de unde:

Distribuția statistic ă a cererii p(r) și probabilitatea cumulat ă p(r≤S) este prezentat ă în
tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
S r p(r) p(r≤S)
0 0 0,900 0,900
1 1 0,050 0,950
ρ=0,952
2 2 0,020 0,970
3 3 0,010 0,990
4 4 0,010 0,990
5 5 0,010 1,000
>6 >6 0,000 1,000
Din compararea lui ρ cu p(r≤s) rezultă că acesta se cuprinde între limitele 1 și 2 adică:
p (r≤1) ≤ ρ ≤ p(r≤2)
respectiv:
0,950 < 0,952 < 0,970
Costul neeconomic minim (C*
s) se înregistreaz ă pentru S 0=2, care reprezint ă deci
stocul optim, valoarea func ției fiind de 152,2 lei, adic ă:

0,952 = 1000 + 501000 =
C20 + CC20 =
C + CC =
2 11
2 12ρ

Managementul aprovizion ării

C.8. Model de stabilire a stocului curent optim luând în calcul cheltuielile de sto-
care C
s și cele determinate de lipsa materialelor în stoc C p. Acest model este utilizat
pentru cazul în care cererile pentru consum sunt variabile la intervale egale , iar cheltuielile
de stocare a materialelor nu pot fi neglijate; fenomenele care se pot înregistra pe parcursul
perioadei de gestiune sunt cele prezentate în figura 2.20 , cazurile a și b. Caracterul
aleator al cererii este, în cele mai multe cazuri, specific pieselor de schimb și materialelor
necesare pentru repara ții accidentale, resurselor materiale destinate produc ției de serie mic ă
sau unicat, a celei bazate pe fabrica ția la comand ă care este dependent ă de cererile
probabile ale clien ților.
Ținând seama de distribu ția statistic ă a cererii, func ția costului total care trebuie
optimizat ă este:

Această funcție este minim ă pentru acea valoare a lui s
0 care satisface inegalitatea:
L (s 0 – 1) ≤ ρ ≤ L (s 0) ,
în care:

iar:

Factorul k reprezint ă marja de cre ștere a cererii pentru consum între dou ă nivele
succesive. Ca și în cazul modelului anterior, metodologia simplificat ă de aplicare a
modelului presupune stabilirea m ărimii optime a stocului și nivelului minim al costului,
parcurgând etapele: stabilirea costului de stocare C s și a cheltuielilor suplimentare C p;
determinarea valorii factorului de indisponibilitate ρ ; precizarea probabilit ății cererii și
calcularea lui L (s); compararea lui ρ cu L (s) și stabilirea intervalului de încadrare; alegerea
mărimii stocului optim și determinarea costului minim aferent. Stocul optim este limita
superioar ă a intervalului de încadrare a lui ρ când C s<Cp și invers. Dac ă valoarea lui ρ se
suprapune pe unul din nivelele lui L (s), atunci stocul optim este cel de pe linie. Pentru
exemplificare s ă presupunem urm ătoarea situa ție existent ă la o întreprindere: costul
stocării unui articol pe an C s este de 15000 lei; cheltuielile determinate de lipsa
materialelor în stoc C p sunt de 15 ori mai mari decât costul stoc ării, adică 225000 lei.
Distribuția statistic ă a cererii, stabilit ă pe seama datelor privind evolu ți a e i î n t i m p și
calculul probabilit ății cumulate, se prezint ă în tabelul 2.4.

lei 152,2 = 2)0,000]-(6 + 2)0,010-(5 + 2)0,010-(4+ + 2)0,010- 1000[(3 + 2)0,020]-(2 + 1)0,050-(2 + 0)0,900- 50[(2= = 2)p(r)-(r C + r)p(r)-(2 C= C
3=r22
0=r1 2)=(s ∑ ∑∞
p(r) 2r)s-(rC + p(r) 2rsC + )p(r)2r-(s C = C2
1+s=rp2
1+s=rss
0=rs (s) ∑ ∑ ∑∞ ∞
C + CC =
p spρ
rp(r))2k + (s + s) p(r = L
1+s=r(s) ∑∞
≤

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Tabelul 2.4
s
(t) r
(t) p (r) p(r)
r
r=s+kp(r)
r∞
∑

(s + k / 2)x
xp(r)
rr=s+k∞
∑ p(r≤s) L(s)
20 20 0,0 0,00000 0,02250 0,56250 0,0 0,56250
30 30 0,1 0,00333 0,01917 0,67095 0,1 0,77095
40 40 0,3 0,00750 0,01167 0,52500 0,4 0,92500
50 50 0,5 0,01000 0,00167 0,09185 0,9 0,99185
60 60 0,1 0,00167 0,00000 0,00000 1,0 1,00000
peste 60 0,0 0,00000 0,00000 0,00000 1,0 1,00000

¾ valoarea factorului de indisponibilitate este:

¾ factorul k este egal cu 10 tone (10 t – 20 t, 20 t – 30 etc.).
Comparându-se valoarea lui ρ cu nivelele lui L (s), se constat ă că factorul de penurie se
cuprinde între:
0,92400 < 0,93700 < 0,99185
Întrucât cheltuielile de penurie sunt cu mult mai mari decât cheltuielile de stocare se va
opta pentru acea valoare a lui s pentru care se evit ă epuizarea stocului, cu excep ția cazului
când valoarea lui se suprapune (este egal ă) peste una din valorile lui L s. Costul minim în
acest exemplu este de 408000 lei:

După cum rezult ă din calculele de mai sus, formarea și menținerea unui stoc de 50
tone necesit ă cheltuieli în valoare de 408000 lei; oricare alt nivel al stocului va implica
cheltuieli de stocare suplimentare devenind astfel neeconomic. }ρ
937,0 = 1615 =
C15 + CC15 =
C + CC =
s ss
p spρ
lei 408000= 1800+ 31200+ 575000 = = 08) 225000(0,0 + ) 15000(2,08 + 12,5)+9+ 15000(3,5= = x0,0]2×70)50-(70 + x0,12×60)50-(60225000[+ + )0,0]2×7050( + )0,12×605015000[(+ )0,5]250-(50+ +)0,3240-(50 + )0,1230+(50 + )0,0220- 15000[(50 = C
2 22(50)

Managementul aprovizion ării
În cazul în care, cererea pentru consum este variabil ă și se pune problema stabilirii, la
momentele calendaristice (t i), a "cantității economice de comandat" (n*) – situa ție
încadrabil ă în tipul de gestiune cu cerere variabil ă la intervale egale de timp – atunci
calculul se va face cu ajutorul rela ției 2):

în care:
N = cererea (necesarul) anual ă pentru consum;
Cl = costul de lansare a unei comenzi;
Cs = costul stoc ării pe unitate din stoc și pe an;
Cpt = costul de penurie total care se stabile ște cu ajutorul rela ției:
pt p
r=s+1C = C (r – s)p(r)∞
∑
în care C p reprezint ă costul de penurie unitar.
Situația are în vedere evitarea apari ției fenomenului de penurie prin comandarea unei
cantități suficiente, considerate economice prin elementele luate în calcul. Rela ția de calcul a
lui C pt este aplicabil ă și pentru determinarea elementului C 2 din modelul C.7.
Toate modelele prezentate au în vedere desf ășurarea proceselor de stocare în condi ții
de certitudine sau incertitudine. Muta țiile frecvente în structura și dimensiunea cererilor
pentru consum exprim ă faptul că ceea ce, la un moment dat, pare certitudine, în urm ătorul
poate deveni incertitudine. Aceasta ca urmare a caracterului profund dinamic al proceselor de consum și, prin corela ție, a celor de aprovizionare. Pentru situa țiile de incertitudine, și mai
puțin pentru cele de certitudine, se pune problema form ării de stocuri de siguran ță (de
rezervă) al căror nivel poate fi dimensionat folosind mai multe metode (vezi 2.7.3.)
2.7.2. Stabilirea pragului (nivelului) de comand ă-reaprovizionare

Un rol important în emiterea comenzilor sau ini țierea ac țiunilor de reaprovizionare
revine timpilor de transport și duratei de reaprovizionare (τ). Teoretic, ideal ar fi ca
durata de aprovizionare , cu deosebire timpul de transport (inclusiv cel de efectuare a
operațiunilor de primire-recep ție-depozitare) s ă fie zero, deci intr ările să se produc ă
instantaneu; practic, acest lucru nu este posibil. Ca urmare, în calculele de optimizare timpii
de transport , respectiv durata de reaprovizionare , trebuie s ă fie luați în considerare.
Pentru exemplul de mai înainte, în care necesarul era de 20000 kg, presupunem c ă timpul
de transport pentru un lot comandat este de 3 zile. Aceasta înseamn ă că unitatea economic ă
va trebui s ă lanseze comanda cu 3 zile înainte de epuizarea stocului curent; deci, pe
perioada celor 3 zile vor coexista stocul în curs de transport cu partea din stocul curent
destinată acoperirii cererii pentru consum pe intervalul de timp pân ă la sosirea și recepția
lotului comandat care va reîntregi acest stoc ( figura 2.21 – a și b); în acest caz, se pune
problema stabilirii pragului (nivelului) de comand ă la care se declan șează acțiunea de
reaprovizionare. Altfel spus, trebuie predeterminat "nivelul de alarm ă" sau de

2 H.Koontz, C.O'Donnell, N.Weiheich, Management, edi ția a 8-a, Mc.Grow-Hill Book Company, New York,
1984. C)C + C2N( = n
spt l *

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
reaprovizionare din cadrul stocului curent care, o dat ă atins, în procesul de consum al
acestuia, s ă declanșeze emiterea comenzii și aducerea urm ătorului lot de materiale care s ă
reîntregeasc ă stocul respectiv. Acest "punct de comand ă" sau de "reaprovizionare" (nc)
se stabile ște în func ție de raportul în care se afl ă durata de comand ă-reaprovizionare τ cu
intervalul între dou ă aprovizion ări succesive I. În anumite situa ții τ < I; în acest caz,
nivelul de comand ă-aprovizionare se evalueaz ă cu ajutorul rela ției:

în care:
τ = timpul de comand ă, aducere-transport, primire-recep ție, în zile;
cmz = consumul mediu zilnic, în unit ăți/zi.
Pentru exemplul men ționat, consumul mediu zilnic este de circa 56 kg (20000 kg :
360 zile), care, în alt ă interpretare, înseamn ă "ritmul mediu al consumului" în expresie
fizică. Timpul de reaprovizionare τ fiind de 3 zile, atunci punctul de comand ă (nc) va fi de
168 kg (56 kg/zi x 3 zile). Deci, pe parcursul consumului din stocul curent, când se atinge
nivelul de 168 kg (din cele 400 kg cât era stocul curent la momentul reîntregirii anterioare – nivel corespunz ător cantit ății economice de comandat) se declan șează acțiunea de
comandă-reaprovizionare (
figura 2.21, a,b )

Figura 2.21 (a,b)
Stocul total pe perioada celor 3 zile este de 568 kg compus din 400 kg în curs de transport
și 168 kg la începutul celor 3 zile ale duratei de reaprovizionare ; pe parcursul scurgerii acestei
durate τ, stocul total se mic șorează în ultimele 2 zile la 512 kg, iar în ultima zi la 456 kg (în cazul de
față s-a considerat c ă stocul în curs de transport aparține cump ărătorului care a achitat anticipat
contravaloarea resurselor de la furnizor).
Sunt situa ții când durata de reaprovizionare (de la comand ă, livrare de la furnizor pân ă la
sosirea lotului, inclusiv recep ția acestuia) este mai mare decât intervalul între dou ă cmz =nc×τ

Managementul aprovizion ării
reaprovizion ări succesive , sau două reîntregiri succesive ale stocului curent . Aceasta
înseamnă că stocul curent dimensionat la nivelul cantit ății economice de comandat de 400 kg va
fi mărit cu partea care acoper ă consumul pe diferen ța de timp între cel de comand ă-aducere și cel
de consum a cantit ății economice de comandat n* (deci, a stocului curent). Pentru stabilirea
cantității suplimentare (n s), relația de mai sus se completeaz ă astfel:

ns = τ x cmz – n* sau n s = (τ – I) cmz

Numărul de zile pentru care lotul optim n* de 400 kg acoper ă consumul este de circa 7;
presupunând c ă timpul de reaprovizionare este de 12 zile, atunci n s va fi de 272 kg:

ns = 12z x 56 kg/zi – 400 kg = 672 – 400 = 272 kg

Deci, în noua situa ție stocul curent va fi dimensionat pentru primul ciclu de aprovizionare la
672 kg (incluzând atât cantitatea economic ă de comandat n* de 400 kg, cât și pe cea
suplimentar ă ns de 272 kg). Cantitatea de 272 kg va acoperi cererea pentru consum pe diferen ța
de timp dintre τ – I*, în care I* reprezint ă intervalul optim între reaprovizion ări corespunz ător lui n*
de 400 kg. Aceasta înseamn ă că stocul curent din primul ciclu de aprovizionare de 672 kg va
acoperi cererea pe 12 zile, iar pentru ciclurile urm ătoare, acesta va fi dimensionat, de fiecare dat ă,
numai la 400 kg; declan șarea acțiunii de comandare se va produce la diferen ța de timp τ – I*
înaintea sosirii lotului urm ător, așa cum rezult ă și din figura 2.22 ; de altfel pentru primul ciclu de
aprovizionare cantitatea suplimentar ă ns de asigurat se poate calcula direct cu ajutorul rela ției:

ns = (τ – I*) cmz

Figura 2.22
În cazul constituirii și a stocului de siguran ță, este necesar ă includerea acestuia în
calculul nivelului de comand ă-reaprovizionare ; ca urmare, rela ția de calcul se va completa
astfel:
¾ pentru situa ția τ < I* :

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
nc = τ x cmz + S s
¾ pentru situa ția τ > I*:
ns = (τ – I*) x cmz + S s
În sfârșit, sunt și situații în care τ = I*, caz în care nivelul de comand ă nc se stabile ște
la limita lotului economic de aprovizionare (cantității economice de comand ă-
aprovizionare) n*, deci n c = n*; situația va presupune ca, la momentul sosirii de la furnizor,
recepției și trecerii în stoc a unui lot n* , să se declan șeze acțiunea de comand ă-
aprovizionare a lotului urm ător; evolu ția procesului de comand ă-aprovizionare-stocare-
consum se prezint ă, pentru situa ția τ = I*, în figura 2.23.

Figura 2.23
2.7.3. Metode de calcul al stocurilor de siguran ță

Stocul de siguran ță (de securitate sau de rezerv ă) joacă un rol important în
asigurarea continuit ății proceselor productive, a activit ății generale a întreprinderii, dar el
constituie în acela și timp și o imobilizare anual ă suplimentar ă a unor resurse materiale și
financiare. Datorit ă acestui fapt, este necesar s ă se acorde o aten ție deosebit ă la adoptarea
deciziei de constituire și la alegerea modelelor de determinare a nivelului acestui stoc, în
sensul aplic ării celor eficiente și de utilitate practic ă.
În dimensionarea stocului de siguran ță, metodele și modelele de interes mai larg
sunt:
a. Metoda "abaterii (devierii) medii" în contextul c ăreia datele de calcul se
preiau din perioade anterioare celei de plan (definindu-i astfel caracterul statistic).
Determinarea stocului de siguran ță, după această metodă. se realizeaz ă cu ajutorul
relației:

în care D reprezint ă "abaterea" sau "devierea medie" care se calculeaz ă folosind
media aritmetic ă simplă sau ponderat ă, după caz. Se iau în calcul devierile (abaterile)
"pozitive" – efi*D ale intervalelor efective între aprovizion ările înregistrate în perioada de
bază (anterioar ă celei de plan) – I efi, față de intervalul mediu I, care se stabilesc cu ajutorul
relației:
D cmz = Ss×
I – I = D efi*efi

Managementul aprovizion ării

Devierile pozitive , D efi semnific ă întârzieri în sosirea loturilor de materiale de la
furnizor, situa ție față de care se asigur ă protecție pe seama stocului de siguran ță;
abaterile cu minus înseamn ă sosirea cu anticipa ție a loturilor programate, situa ție care
favorizeaz ă suprastocarea.
Folosind media aritmetic ă simplă, devierea medie D se determin ă cu relația:

(când partizile de materi ale intrate în depozit au fost
egale)
în care n reprezint ă numărul de devieri luate în calcul .
Când partizile de materiale intrate în depozitele unit ății economice Q efi au fost diferite,
se folose ște media aritmetic ă ponderat ă, astfel:
QQxD = D*
efi*
efi*efi
∑∑

Alături de abaterile (devierile) pozitive se iau în calcul numai cantitățile
corespondente. Limitele metodei constau în faptul c ă extrapoleaz ă pentru perioade viitoare
abateri în livr ările efective înregistrate în perioade anterioare – abateri care pot fi de natură
subiectiv ă. Ori se știe că preocup ările factorilor de conducere ale unit ăților economice
pentru activit ățile de aprovizionare-desfacere au în vedere respectarea ritmurilor programate,
evitarea întârzierilor care pot conduce la penaliz ări etc.
b. Metoda bazat ă pe timpul (durata) de reaprovizionare, acesta reprezentând timpul
total ce se scurge din momentul emiterii comenzii pentru o nou ă partidă de materiale de
până la sosirea acesteia, inclusiv timpul pentru primire-recep ție; prin aceast ă metodă,
determinarea stocului de siguran ță se face cu ajutorul rela ției:
Ss = cmz x τ
Timpul total de comand ă-reaprovizionare se calculeaz ă prin însumarea categoriilor
de timpi care-l compun:
τ = T c + T fl + T tr + T oc + T pr
în care:
Tc = timpul de emitere a comenzii și transmiterea acesteia la furnizori;
Tfl = timpul de formare a lotului la furnizor și de expediere a lui;
Ttr = timpul de transport;
T oc = timpul necesar efectu ării unor opera țiuni comerciale pe durata
transportului (transvaz ări etc.);
Tpr = timpul de primire-recep ție a lotului de transport.
Aceasta este cunoscut ă în literatura de specialitate sub denumirea de "metoda de
calcul direct" și poate fi utilizat ă mai ușor în cazul materialelor care se asigur ă din surse
curente, urm ărindu-se reducerea la minimum a timpului total de comand ă-
reaprovizionare prin:
„ aprovizionarea de la cei mai apropia ți furnizori (dac ă prezint ă condiții
avantajoase la livrare-vânzare); nD = D*
efi∑

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
„ transmiterea comenzilor prin cel mai operativ sistem utilizabil cu eficien ță în
practică, agreat și onorat de furnizori (fax, telex, telefon etc.);
„ folosirea în transportul materialelor a unor mijloace eficiente cu vitez ă de
circulație mare, utilizat ă în limitele normale;
„ mecanizarea complex ă și automatizarea opera țiilor de înc ărcare-desc ărcare,
manipulare, transvazare, alte opera ții comerciale care se fac, dup ă caz, chiar pe
timpul transportului (de exemplu, în termin ale) sau la livrarea, respectiv, primirea-
recepția loturilor;
„ preg ătirea anticipat ă a spațiilor de primire-recep ție și dotarea acestora cu
utilaje, dispozitive, instala ții moderne, cu randament sporit;
„ constituirea anticipat ă a forma țiilor de lucru în structura profesional ă impusă
de natura opera țiilor de efectuat ș.a.
c. Metoda abaterii medii p ătratice , care presupune calculul stocului de siguran ță
cu ajutorul rela ției:

în care:
= abaterea medie p ătratică (în zile) a produc ției lunare*;
K = coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare (se preia din tabele
ale func ției normale de tip Gauss-Laplace).
Abaterea medie p ătratică în expresie fizic ă (σ) se stabile ște în func ție de producția
lunară (qi) și nivelul mediu pe lun ă al acesteia ( q) cu ajutorul rela ției:

în care "n" reprezint ă numărul de luni pentru care produc ția se ia în calcul.
Pe baza lui σ și a produc ției medii zilnice (zq) se determin ă abaterea medie p ătratică
în zile (σ') astfel:

Producția medie zilnic ă zqse calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

iar produc ția medie lunar ă lq:

* În interpretare, abaterea medie p ătratică a produc ției conduce de fapt la modificarea cererii de
consum pentru acoperirea c ăreia, în cazurile de cre ștere peste anumite limite, este necesar ă folosirea stocului
de siguran ță. cmz K = Ss×σ′×
σ′
lunã) pe (cantitate n)2q – qi( = ∑σ
q =
zσσ′
zq = q
il
z
nq = qi
l∑

Managementul aprovizion ării
în care z i reprezint ă numărul de zile lucr ătoare pe lun ă, iar "n" numărul de luni pentru care
producția s-a luat în calcul.
Potențialul de livrare exprim ă gradul de satisfacere de c ătre furnizor a unei
comenzi de materiale emise de un client . Acest potențial se mai nume ște grad de
servire sau nivel de serviciu și se stabile ște cu ajutorul rela ției:

Intervalul de manifestare a potențialului de livrare este de la 0 la 1. Când Z = 0 se
înregistreaz ă lipsa materialului în stoc, f ără posibilitatea eficient ă de acoperire. Dac ă Z=1
înseamn ă că avem de-a face cu un serviciu de livrare perfect din partea furnizorilor. Rela ția
de determinare a potențialului de livrare se mai poate exprima și sub alte forme ca, de
pildă:

sau:

Coeficientul de indisponi bilitate sau de penurie este dat în cazul acesta de rela țiile:

Pentru a stabili mai u șor nivelul de serviciu cel mai adecvat , este necesar ca
articolele care fac obiectul aprovizion ării-depozit ării să fie grupate în func ție de importan ța lor
pentru procesul de produc ție în trei categorii: vitale, importante și obișnuite . Când un
produs se fabric ă din mai multe materii prime care intr ă simultan în consum, potențialul de
livrare se calculeaz ă în funcție de necesitatea prezen ței în acela și moment în depozit a
tuturor materiilor prime care particip ă la obținerea lui. S ă presupunem un produs care se
fabrică din 8 materiale sau repere și pentru care gradul de servire este cel din tabelul 2.5.
Tabelul 2.5.
Materialul
(reperul) Nr. de săptămâni în
care a lipsit din stoc Potențialul de livrare
(grad de servire) Nr. curent al s ăptămânii
când a lipsit din stoc
1 3 94,3 11, 12, 13
2 1 98,1 52
3 2 96,2 30, 35
4 0 100 ……
5 1 98,1 42
6 4 92,4 23, 24, 35, 46
7 0 100 ……
8 1 98,1 19 comenzii) conform livratã trebuiace a (cantitate Qefectiv) livratã (cantitate Q = Z
cl
comandate)buc. , unitãților l (numãru Nlipsã)buc. ilor,ãțunit (numãrul N – N = Z
cl c
) lucrãtoare zile de totall (numãru Nstoc)în lipsãcu zile de l (numãru N – N = Z
tzzl tz
NNsau
NN =
tzzl
clρ

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Din datele prezentate în tabel rezult ă că cel mai mic grad de servire (poten țial de
livrare) a fost de 92,4%.De asemenea, se constat ă că, în cursul anului, în 11 s ăptămâni a
lipsit cel pu țin un reper; din aceast ă cauză gradul de servire a fost de 78,8%:

d. Metoda IMPACT (Inventory Management Program and Control Techniques)
este considerat ă un model eficient de stabilire previzional ă pe termen relativ scurt (de
exemplu, o s ăptămână) a necesităților de materiale și a stocului de siguran ță adaptat la
condițiile tehnicii moderne de calcul. Prin aceast ă metodă, stocul de siguran ță se stabile ște
cu ajutorul rela ției:
Ss = K x MAD
în care:
MAD (Mean Absolute Deviation) = abaterea absolut ă de la medie a cererilor pentru
consum;
K = coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului.
Abaterea absolut ă de la medie (MAD) se calculeaz ă în funcție de cererile lunare
efective pentru consum (r i) și media acestora ( r), cu ajutorul rela ției:

în care "n" reprezint ă numărul de luni pentru care cererea s-a luat în calcul.
Cererea medie (r) se determin ă cu ajutorul rela ției:
nr = ri∑
MAD se determin ă ca valoare medie a abaterilor absolute pozitive de la cererea
medie , așa cum rezult ă din modul.
În legătură cu cererile de consum pe secven țele perioadei de gestiune care se iau
în calcul și coeficientul de siguran ță prezentat ca factor de acoperire, sunt importante de
reținut următoarele interpret ări. Cererile pentru consum aferente secvențelor luate în calcul
(de exemplu, lunile anului anterior celui pentru care se face determinarea – minimum 11
pentru reprezentativitatea rezultatelor) sunt de regul ă cunoscute; ca urmare, oscila țiile
(dispersia) acestora vor fi de asemenea cunoscute. Cererile pentru subperioadele anului
următor sunt probabile, consumul de materii prime fiind, deci, o variabil ă întâmpl ătoare.
Aceasta presupune ca, pentru acoperirea unui eventual consum care ar dep ăși necesit ățile
prestabilite, s ă se constituie un stoc de siguran ță. Dacă, la un moment dat, stocul curent
se epuizeaz ă, se trece la consumul din stocul de siguran ță și se declan șează o nouă
reaprovizionare pentru reîntregirea stocului curent sau a stocului total de produc ție
(curent și de siguran ță). Dar, pentru reaprovizionare trebuie s ă se aibă în vedere și timpul
necesar comand ării și aducerii lotului de materiale stabilit; aceasta înseamn ă că acțiunea se
va declan șa la momentul calendaristic "t i" de la care, pân ă la sosirea partizii comandate,
acoperirea cererilor se va face din partea de stoc curent prev ăzută în acest scop (a șa cum s-
a arătat și mai înainte). Când necesit ățile, care sunt probabile, cresc peste limita preconizat ă
se va apela la stocul de siguran ță. Situația se încadreaz ă în contextul program ării
aprovizion ărilor și stocurilor în condi ții de "incertitudine" .
Evitarea lipsei de resurse în stoc, care ar conduce la neacoperirea cererilor
(necesarului) pentru consum la un moment dat, ar însemna formarea unui stoc de rezerv ă 78,8% = 1005241 = Z×
n|r – r| = MADi∑

Managementul aprovizion ării
mare; op țiunea ar antrena cheltuieli de stocare suplimentare nejustificabile economic. Din
aceste considerente, în practic ă, calculul stocului de siguran ță trebuie s ă se bazeze pe o
anumită probabilitate dinainte stabilit ă, în sensul ca, necesit ățile pe fiecare subperioad ă să
nu depășească și potențialul stocului de siguran ță. Această probabilitate poart ă denumirea
de "grad de încredere" . Mărimea acestuia variaz ă, de regul ă, între 95-99 la sut ă.
Probabilitatea apari ției evenimentului contrar poart ă denumirea de "grad de risc" ; în situația
de față este 0,05-0,01 la sut ă. Gradul de risc exprimă probabilitatea ca stocul de siguran ță
să fie insuficient când necesarul cre ște peste o limit ă neprevăzută. În cazul probabilit ății de
apariție a fenomenului de risc (P risc) de 0,05%, coeficientul de siguran ță "K" va fi de 1,64,
iar pentru P risc de 0,01/K => 2,33 (din tabelele func ției normale de tip Gauss-Laplace).
Coeficientul de risc β se poate stabili în func ție de cheltuielile de stocare C s și cele
aferente lipsei de stoc C p, pornind de la rela țiile:

și

în care:
NI = necesarul între dou ă aprovizion ări succesive (al c ărui nivel este variabil); dac ă "I" este
de 30 de zile, atunci necesarul este dimensionat pentru o lun ă;
n = lotul comandat pentru aprovizionare și care dup ă sosire ia forma stocului curent;
Ss > (N I – n) = stoc de siguran ță excedentar, care amplific ă nejustificat cheltuielile de stocare;
Ss < (N I – n) = stocul de siguran ță nu acoper ă necesarul suplimentar pentru consum, situa ție
care genereaz ă cheltuieli suplimentare specifice penuriei de resurse materiale.
Coeficientul de risc β se calculeaz ă cu relația:

Ca urmare, coeficientul de încredere α va fi egal cu 1- β sau:

În practic ă se apreciaz ă că raportul
Cp + CsCs se poate admite a fi de 1/4 pân ă la 1/3.
Mărimea optim ă a stocului de siguran ță se poate stabili prin intermediul coeficientului de
risc β, a necesarului pentru consum maxim și minim specific intervalului dintre dou ă
aprovizion ări succesive , cu ajutorul rela ției:

Așadar, stocul de siguran ță, ca mărime, depinde de coeficientul de risc dinainte
stabilit (cu cât riscul este mai mic cu atât stocul de siguran ță este mai mare și invers).
Dependen ța stocului de siguran ță se manifest ă și față de dispersia (oscila ția) necesit ăților
de consum maxim (N Imax) și minim (N Imin) de pe intervalul "I".
Modelele și metodele prezentate selectiv la paragrafele 2.7.1 și 2.7.2 sunt rezultatul
cercetărilor opera ționale care au c ăpătat o amploare deosebit ă datorită efectelor economice
favorabile pe care le determin ă operaționalizarea lor. Se apreciaz ă că cercetările
operaționale au fost orientate, în istoria lor, preponderent spre problemele legate de
dimensionarea și controlul stocurilor în raport cu celelalte domenii. Esen ța sistemului de
relații specific modelelor și metodelor de dimensionare și de control al stocurilor, c ărora li se
atribuie denumirea de "cutie neagr ă", se poate exprima sintetic prin figura 2.24 . n-N>S daca n)],-N( – S[C + CnN + C2n = CI s I ss las
n-N<S daca ],S- n)-N[(C + CnN + C2n = CI s s I p las
C + CC =
p ssβ
C + CC =
C + CC – 1 = -1 =
p sp
p ssβα
) N – N)(21( = S min I max I sβ×

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Figura 2.24
Sistemul de programare-control al stocurilor – SPCS

2.8. Gestiunea diferen țiată a stocurilor dup ă
sistemul ABC; efecte economice

Problemele de gestiune a stocurilor implică utilizarea unui volum deosebit de mare de
informații, atât în planificarea, cât și în urmărirea realiz ării proceselor de stocare; aceasta
pentru că, în unitățile economice, se folose ște un num ăr important de sortotipodimensiuni de
materiale, pentru o gam ă largă de produse și destina ții de utilizare, iar sursele de
aprovizionare sunt, de regul ă, foarte diferite. În aceste condi ții, practica a confirmat o serie
de sisteme de gestiune diferen țiată a stocurilor, în func ție de importan ța economic ă a fiecărui
material, care s-au dovedit deosebit de eficiente și de utile. Criteriile de departajare a
resurselor materiale necesare unei unit ăți economice sunt multiple: frecvența livrărilor;
valoarea individual ă și totală a resurselor materiale aflate în stoc; importan ța materialului
pentru activitatea de produc ție a unității economice; sursa de asigurare (din import sau din
intern); forma de aprovizionare ; ciclul de fabrica ție ș.a.
Un sistem de gestiune diferen țiată care prezint ă interes practic este "sistemul ABC" ;
acesta grupeaz ă materialele care se aprovizioneaz ă și se stocheaz ă de fiecare unitate
economic ă în trei grupe (zone). Criteriul de grupare care se folose ște frecvent este cel care
se referă la "valoarea stocului mediu la diferitele materiale" ; se apreciaz ă că acest
criteriu răspunde cel mai bine scopului urm ărit de fiecare întreprindere, fiindc ă are în vedere
formarea unor stocuri cât mai mici de resurse materiale și implicit a unui capital
circulant mai redus ; se asigur ă pe aceast ă cale o vitez ă de rotație mai accelerat ă, ceea ce
înseamn ă activizarea unei p ărți mai mari din resursele materiale și financiare de care
dispune sau și le asigur ă unitatea economic ă.
Analizele efectuate în diferite unit ăți arată că ponderea cea mai mare din valoarea
totală a stocurilor este de ținută de un num ăr relativ mic de materiale, care influen țează

Managementul aprovizion ării
direct atât realizarea produc ției cât și volumul capitalului circulant. Aceste materiale sunt cele
care intr ă în mod obi șnuit în prelucrare pentru a fi transformate în produse finite, și care
trebuie cuprinse în prima grup ă de importan ță – A. Urmeaz ă a doua grup ă de importan ță
(B) care cuprinde un num ăr ceva mai mare de materiale, dar cu o valoare total ă sensibil mai
redusă, care particip ă în mai mic ă măsură la dimensionarea volumului total al capitalului
circulant. În sfâr șit, din nomenclatorul de materiale al întreprinderilor se deta șează a treia
grupă valorică, cu un num ăr foarte mare de materiale utilizante în cantit ăți foarte mici și
care influen țează foarte pu țin volumul total al capitalului circulant. Orientativ, sfera de
cuprindere, din punct de vedere al ponderii numerice și valorice, se prezint ă în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
Grupa (Zona) de
importan ță Ponderea numeric ă în totalul
sortimentelor de materiale
utilizate (%) Ponderea valoric ă în totalul
nomenclatorului de
aprovizionat (%)
A 10 70
B 20 20
C 70 10

Gruparea materialelor, în func ție de criteriile ar ătate, se poate prezenta și sub forma
graficului de evolu ție a curbei valorilor cumulate (figura 2.25) .

Figura 2.25
Datorită importan ței diferen țiate a resurselor materiale în procesul de fabrica ție și a
influenței asupra capitalului circulant, sistemul de gestiune a stocurilor pentru fiecare
grupă se va aborda diferit, atât pe linia metodologiei de dimensionare a acestora, cât și pe
linia conducerii și desfășurării proceselor de stocare.
Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor de materiale, diferen țiată pe categorii,
presupune parcurgerea mai multor etape de lucru:

1. Elaborarea nomenclatorului pe grupe și sortimente de materiale care urmeaz ă
a fi aprovizionate și stocate în depozitele întreprinderii ; în acest sens, se întocme ște o
listă centralizatoare în care se cuprind toate ma terialele, începând cu cele care au valoarea
individual ă cea mai mare și terminând cu cele a c ăror valoare este foarte mic ă; totodată, se

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
calculeaz ă și valoarea cumulat ă pentru a se determina mai u șor, pe grupe de materiale,
ponderea lor în total valoare (vezi tabelul 2.7 )
Tabelul 2.7
Nr.
crt.
Denumirea
materialului Valoarea
individual ă a
mate-rialului (mii
lei) Valoarea
cumulată
(mii lei) Ponderea
cumulată în
total valoare (%)
1. Țevi construc ții 28168 28168 39,6
2. Tabl ă mijlocie și
groasă 12130 40298 56,7
3. Arm ături industriale
din oțel 6664 46962 66,1
…
…
…
i. Sârm ă trasă din oțel 79 70882 99,7
…
n. Plumb 7 71070 100
TOTAL 71070 71070 100

2. Analiza și gruparea structurii materiale din nomenclator pe cele trei zone de
importan ță, în func ție de criteriile alese; analiza structurii materiale și efectuarea grup ării
trebuie s ă aibă în vedere îmbinarea mai multor criterii (din cele men ționate mai sus), în
funcție de o anumit ă ordine de prioritate și de implica țiile economice pe care le determin ă. Se
va analiza în ce m ăsură criteriile respective condi ționează nivelul de formare a stocurilor și
sistemul de conducere a proceselor de stocare viitoare. O grupare eficient ă necesit ă
desfășurarea ac țiunii în mai multe itera ții.
3. Stabilirea politicii (a metodelor și modelelor economico-m atematice) pentru
dimensionarea stocurilor pe zone de importan ță și în cadrul acestora pe tipuri
concrete de materiale ; în acest sens, se vor studia cu exigen ță factorii care influen țează
nivelul stocurilor, caracterul și modul de influen ță, puterea de ac țiune, posibilitatea de control
și dirijare a ac țiunii lor ș.a. Aceast ă etapă joacă un rol deosebit în asigurarea viabilit ății
sistemului, fapt pentru care trebuie s ă se manifeste maxim ă atenție și mult discern ământ în
studierea condi țiilor concrete în care vor avea loc procesele de stocare; totodat ă, în aceast ă
etapă se vor face op țiuni, în primul rând, cu privire la tipurile de stoc care, în mod real,
trebuie s ă se formeze (curent, de siguran ță ș.a.).
În legătură cu opțiunile metodologice ce trebuie efectuate preciz ăm că:
a) În cazul zonei A de importan ță atenția va fi orientat ă către modele economico-
matematice exigente, care vor avea în vedere elemente (factori) concrete ( și) ce
condiționează nivelul stocurilo r și care asigur ă constituirea lor la dimensiuni cât mai
mici, determinând accelerarea la maximum a vitezei de rota ție a capitalului circulant;
b) Pentru zona B se pot aplica dou ă strategii:

Managementul aprovizion ării
„ stabilirea de modele distincte cu un grad de exigen ță mediu pentru
dimensionarea stocurilor de materiale din aceast ă grupă;
„ folosirea metodelor alese pentru zona A la materialele care, ca pondere
valoric ă, tind către aceasta și a modelelor precizate pentru grupa C la
materialele ce tind ca valoare c ătre zona respectiv ă;
c) Pentru materialele din zona C se pot folosi modele mai pu țin exigente, chiar cu
pronunțat caracter statistic și care vor avea în vedere factorii cu ac țiune
hotărâtoare în dimensionarea stocurilor (cheltuielile de transport, sursa de
provenien ță etc.).
4. Dimensionarea stocurilor pe elemente și total ; această etapă se concretizeaz ă în
aplicarea efectiv ă a modelelor alese pentru dimensionarea stocurilor pe tipurile stabilite
pentru formare; rezultatele ac țiunii constituie baza de calcul al volumului estimat al capitalului
circulant și al vitezei de rota ție a acestuia.
5. Stabilirea politicii de conducere, coordonare, urm ărire și control al procesului
de formare și consum al stocurilor (a derulării proceselor de stocare). În acest sens, se va
avea în vedere acela și principiu al trat ării diferen țiate a resurselor materiale în func ție de
zona de importan ță în care se cuprind.
Viabilitatea unui anumit sistem de gestiune a stocurilor este determinat ă, în
general, de felul în care acesta r ăspunde unor cerin țe de baz ă, cum ar fi: gradul
ridicat de utilitate practic ă; adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice
de calcul ; suplețe și operativitate în derularea și adaptarea proceselor de
stocare ; arie de cuprindere mare ; deplină concordan ță cu fenomenele reale ale
procesului de formare a stocurilor ; reducerea la minimum a imobiliz ărilor de
resurse materiale în stocuri și accelerarea astfel a vitezei de rota ție a capitalului
circulant al unit ăților economice; cheltuieli de conducere, organizare și
desfășurare a proceselor de stocare cât mai mici .
Analizat din acest punct de vedere, sistemul ABC răspunde în mare m ăsură acestor
cerințe. Efectele economice generate de aplicarea sistemului de gestiune ABC în
concepția prezentat ă sunt multiple; ele se transmit asupra principalilor indicatori folosi ți în
aprecierea activit ății economico-productive și financiare a întreprinderilor. De regul ă,
"obiectivul principal" al conducerii proceselor de stocare const ă în formarea unor
stocuri de materiale cât mai mici, dar care s ă asigure alimentarea ritmic ă a
consumului și să antreneze un cost minim cu achizi ționarea, aducerea și stocarea
acestora . Îndeplinirea unui asemenea obiectiv este condi ționată de mai mul ți factori, între
care o importan ță deosebit ă prezintă politica frecven țională adoptat ă; pe aceast ă linie,
sistemul ABC prevede ca, la materialele din zona A , care prin valoarea mare în consum
influențează hotărâtor volumul capitalului circulant și, deci, viteza de rota ție a acestuia, s ă se
accelereze frecven ța livrărilor în raport cu celelalte zone și în special cu zona C.
Pentru a eviden ția influen ța politicii frecven ționale a livr ărilor (reaprovizion ărilor) asupra
eficienței cu care se desf ășoară procesele de stocare, prezent ăm în continuare urm ătorul
exemplu. Datele privind numărul de materiale de aprovizionat , repartizarea lor pe zone de
importan ță, ca și frecvența livrărilor (reaprovizion ărilor), în situa ția inițială, se prezint ă în
tabelul 2.8 ; estimativ, costul unei reaprovizion ări este în medie de circa 2700 lei, indiferent
de materialul aprovizionat, iar cheltuielile cu depozitarea și păstrarea materialelor în stoc de
circa 15% fa ță de valoarea stocului mediu de produc ție.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Tabelul 2.8
Număr de reaprovizion ări
Zona Număr
materiale % Necesar de
aprovizionat
(mii lei) % Pe articol și
an Pe total
articole și an
A 50 10 49000 70 6 300
B 100 20 14000 20 12 1200
C 350 70 7000 10 4 1400
TOTAL 500 100 70000 100 x 2900

Pornind de la aceast ă situație inițială (tabelul 2.8 ) și ținând cont de amplitudinea
influenței fiecărei grupe (exprimat ă prin valoarea necesarului) asupra volumului
capitalului circulant , ne propunem o nou ă strategie în stabilirea frecvenței
reaprovizion ărilor, numărul acestora pe zone urmând a fi cel corespunz ător datelor din
tabelul 2.9 .
Tabelul 2.9
Număr aprovizion ări
Zona Număr
materiale pe an și articol anual și pe total
articole
A 50 12 600
B 100 12 1200
C 350 2 700
TOTAL 500 x 2500
Modificarea frecven ței livrărilor (în concep ția prevăzută) determin ă o serie de efecte
economice favorabile între care amintim:
a. reducerea stocului curent maxim și mediu cu 2333,7 mii lei și respectiv 1166,7
mii lei (tabelul 2.10)
Tabelul 2.10
Stocul curent valoric în situa ția (mii lei)
inițială nou ă Modificări (±) la stocul
curent Zona
maxim mediu maxim mediu Maxim mediu
A 8167 4083,5 4083,5 2041,7 -4083,7 -2041,7
B 1167 583,5 1167 583,5 0 0
C 1750 875 3500 1750 +1750 +875
TOTAL 11084 5542 8750,5 4375,2 -2333,7 -1166,7

Managementul aprovizion ării
Reducerea stocului maxim determin ă în continuare efecte favorabile economice
concretizate în reducerea necesarului de suprafa ță de depozitare , de mijloace de
transport și pentru depozitare (rafturi, rastele, stelaje etc.), a necesarului de for ță de
muncă și a fondului de salarii aferent , a necesarului de fonduri financiar-valutare
pentru acoperirea contravalorii partizilor de materiale achizi ționate la un moment dat .
Reducerea stocului mediu de produc ție ca urmare a diminu ării celui maxim asigur ă: pe
de-o parte, reducerea cheltuielilor de depozitare-p ăstrare a materialelor (în cazul de fa ță
cu 175000 lei, tabelul 2.12 ); pe de alt ă parte, accelerarea vitezei de rota ție a capitalului
circulant , care în situa ția exemplului s-ar concretiza în sc ăderea num ărului de zile ale unei
rotații de la 28,45 la 22,5 și creșterea num ărului de rota ții de la 12,62 la 16,0 rota ții/an
(tabelul 2.11 ).
Tabelul 2.11
Viteza de rota ție în
Varianta
zile* nr.rota ții/an
Inițială 28,45 12,62
Nouă 22,5 16,0
b. reducerea cheltuielilor de aprovizionare cu 1080000 lei (400 num ăr de
reaprovizion ări care nu se mai efectueaz ă x 2700 lei pe o reaprovizionare) și a cheltuielilor
de depozitare-p ăstrare cu 175000 lei (1166,7 lei reducerea stocului mediu x 15% – cât
reprezint ă procentul acestor cheltuieli fa ță de valoarea stocului mediu, tabelul 2.12 ).
Tabelul 2.12
Situația Indicatorul
inițială nou ă Economii (-)
(lei)
Număr de reaprovizion ări totale 2900 2500 -400
Cheltuieli de aprovizionare (1) 7830000 6750000 -1080000
Cheltuieli de depozitare-
păstrare (2) 831000 656000 -175000
TOTAL ECONOMII (1+2) * * -1255000

Reducerea cheltuielilor de aprovizionare , ca și a celor de depozitare-p ăstrare va
determina diminuarea în mod corespunz ător a cheltuielilor de produc ție și creșterea pe
această cale a eficienței activit ății de aprovizionare-stocare , a activit ății generale a
întreprinderii.

* Viteza de rota ție în zile a fost calculat ă în funcție de stocul mediu și necesarul anual exprimat valoric,
considerând facultativ c ă acesta trece integral în consum în decursul anului.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
2.9. Metode de urm ărire și control al dinamicii stocurilor
Gestiunea economic ă a stocurilor nu se limiteaz ă numai la dimensionarea acestora,
la determinarea m ărimii și structurii lor; aceasta cuprinde și tehnicile și instrumentele de
conducere a proceselor de stocare, de urm ărire a dinamicii stocurilor efective, în raport cu
limitele estimate, astfel încât s ă se cunoasc ă permanent situa ția reală și să se intervin ă
preventiv și operativ pentru men ținerea lor la nivelul stabilit. De aceea, o dat ă stabilite
tipurile și limitele de constituire a stocurilor de produc ție, se impune în continuare
cunoașterea existen ței și mișcării lor în depozitele întreprinderilor de ținătoare. În acest scop,
se pot folosi mai multe metode, care au rolul de a preveni fie epuizarea stocurilor , fenomen
care conduce la întreruperea aliment ării consumului, fie suprastocarea sau formarea
stocurilor cu mi șcare lent ă sau fără mișcare (și deci imobilizarea ira țională pe perioade
lungi a unor resurse materiale și financiare). Între acestea amintim:
1.Metoda minim-maxim care prevede ca urm ărirea existen ței și mișcării stocurilor
efective în depozitele întreprinderilor s ă se realizeze cu aceea și exigen ță pentru toate
materialele, indiferent de importan ța acestora în procesul de produc ție. Metoda const ă în
desfășurarea ac țiunii de urm ărire a evolu ției stocurilor efective pe parcursul a trei etape,
respectiv:
a. Stabilirea limitelor economice maxime și minime ale stocurilor de
producție pe elemente componente (curent, de siguran ță), înscrierea în
fișele de magazie și urmărirea de c ătre gestionar a evolu ției lor pe
parcurs astfel încât, la atingerea nivelelor de alarm ă sau de
aprovizionare, s ă se declan șeze acțiuni operative pentru men ținerea
acestora între nivelele estimate . Apare, deci, necesar ă introducerea în
cadrul limitelor maxim ă și minimă ale stocului estimat, a unor "nivele de
alarmă, de aprovizionare" declanșatoare pentru ac țiuni care se impun, în
funcție de caz. Urm ărirea stocurilor în raport cu limitele stabilite anticipat se
poate face prin controlul sistematic direct al fi șelor de magazie sau prin
elaborarea de grafice comune în care se fac înregistr ări permanente.
În figura 2.26 se arat ă evoluția mișcării stocului efectiv fa ță de limitele minime și
maxime estimate pe criterii economice sau nu (dar considerate normale).

Figura 2.26

Managementul aprovizion ării
b. Semnalizarea de c ătre gestionar a compartimentului de aprovizionare
asupra situa ției stocurilor la un moment dat (în cazul când limitele de
alarmă sau de aprovizionare sunt atinse sau dep ășite);
c. Stabilirea de c ătre compartimentul de aprovizionare a m ăsurilor menite
să asigure prevenirea situa țiilor nefavorabile care se întrev ăd.
Metoda este util ă însă greu de aplicat la unit ățile economice cu o nomenclatur ă largă
de materiale, în special datorit ă volumului mare de munc ă și implicit al operativit ății relativ
reduse în activitatea de urm ărire a stocurilor; ea poate fi folosit ă însă prin introducerea și
aplicarea sistemelor informatice, care utilizeaz ă mijloace moderne de calcul electronic cu
ajutorul c ărora se poate cunoa ște operativ evoluția stocurilor pe tot parcursul perioadei
(oricât de larg ă este nomenclatura material ă care trebuie aprovizionat ă-depozitat ă).
2. Sistemul ABC , potrivit c ăruia, pentru activitatea de urm ărire și control se aplic ă
același principiu al "tratării diferen țiate" care stă și la baza dimension ării stocurilor; astfel,
stocurile din zona de importan ță A vor fi urm ărite zilnic, la câteva zile (de exemplu,
săptămânal sau de mai multe ori pe s ăptămână, lună) manifestându-se maxim ă exigență în
aprecierea stadiului în care se afl ă procesul de stocare, nivelul stocului, tendin țele care se
întrevăd pentru consum în raport cu ritmul și volumul intr ărilor de materiale. Pentru stocurile
de materiale care sunt cuprinse în a doua grup ă de importan ță, procesul de urm ărire și
control urmeaz ă a se desf ășura la intervale mai mari de timp (de dou ă-trei ori pe lun ă sau o
dată pe lună); se are în vedere faptul c ă o parte din materialele care sunt repartizate în zona
B prezint ă caracteristici apropiate de cele din prima grup ă de importan ță (A), fapt pentru care
urmărirea și controlul dinamicii stocurilor se pot realiza dup ă o politică relativ asem ănătoare.
Stocurile materiale repartizate în grupa a treia de importan ță pot fi controlate la
intervale mai mari de timp, respectiv trimestrial sau cu prilejul efectu ării operațiilor de intrare
sau ieșire (eliberare a unor cantit ăți de materiale pentru consum). Aceast ă tehnică de
urmărire și control este în concordan ță cu natura, rolul și importan ța materialelor în
desfășurarea activit ății de produc ție, cu dimensiunea influen ței stocurilor specifice asupra
volumului capitalului circulant al unit ății economice. ăi acest sistem de urm ărire și control
presupune s ă fie cunoscut ă baza de raportare (de compara ție), a stadiului și tendințelor
proceselor efective de stocare și care trebuie s ă se asigure în aceea și concep ție prezentat ă
la metoda minim-maxim etapa a.

2.10. Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu mi șcare
lentă și fără mișcare – stocuri neeconomice

Pe parcursul derul ării aprovizion ării, fie în contextul contractelor economice anterior
încheiate, fie în raport cu alte condi ții și modalit ăți de desf ășurare prestabilite, evolu ția
stocurilor înregistreaz ă variații diferite ca m ărime; oscila țiile sunt determinate de ritmul
intrărilor și ieșirilor de materiale în și din stoc, de m ărimea și structura în care ac țiunile
respective se realizeaz ă. Aceasta face ca, în unele momente sau perioade de timp, mai
scurte sau mai lungi, stocurile efective s ă se situeze la nivele mai mari decât cele
economice predeterminate, s ă se epuizeze sau s ă se men țină la aceea și dimensiune în
mod nejustificat . Toate aceste "st ări de fapt" se apreciaz ă, în general, ca negative ,
dăunătoare pentru situa ția financiar ă a unității sau pentru desf ășurarea normal ă a activit ății
specifice. Fiecare situa ție de acest fel necesit ă analize concrete care s ă ateste natura
fenomenului, cauza care-l determin ă, implica țiile economice pe care le genereaz ă ( și care
nu întotdeauna sunt negative).

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Un prim "fenomen negativ" care se poate înregistra se refer ă la lipsa de stoc în
cazul anumitor resurse materiale și întârzierea reîntregirii acestuia. Situa ția implic ă, după
caz, stabilirea unor decizii de genul:
„ impulsionarea furnizorilor, parteneri ini țiali de rela ții de vânzare-cump ărare,
pentru livrarea la termenul prestabilit sau cu anticipa ție a loturilor de resurse
materiale comandate, contractate sau solicitate;
„ reconstituirea urgent ă a stocului, indiferent de efortul necesar și sursa de
provenien ță;
„ aprobarea consumului din stocul de siguran ță, dacă este format;
„ apelarea unor resurse substituente (înlocuitoare);
„ acceptarea lipsei de stoc prin renun țarea sau reprogramarea fabrica ției
produselor aflate sub inciden ța acțiunii ș.a.;
În general, "lipsa de resurse" în stoc determin ă efecte economice negative
importante, uneori greu de suportat și, ca urmare, de regul ă, se evită.
Un al doilea fenomen constă în suprastocare , adică în formarea de stocuri mai
mari decât nivelul prestabilit . Nivelul estimat anticipat poate sau nu s ă fie precizat pe
criterii economice; situa ția este în func ție de exigen ța impusă dimension ării stocurilor, de
strategia adoptat ă în formarea stocurilor, aflat ă în strict ă corelație cu natura și caracterul
resursei materiale, cu sursa de provenien ță a acesteia. De exemplu, la unele resurse
limitate, cu caracter deficitar, care se asigur ă prin import și se află sub inciden ța frecventelor
fluctuații ale pre țurilor de vânzare-cump ărare (cu tendin țe de cre ștere), provin din zone în
care se manifest ă instabilitate politico-economic ă, se poate opta pentru strategia form ării
unor stocuri mai mari (decât cele care ar rezulta pe baza criteriilor economice de la
momentul determin ărilor) și care sunt consumabile într-o perioad ă chiar mai lung ă de un an;
asemenea stocuri apar ca justificabile. La resursele care nu intr ă într-o asemenea situa ție,
pot fi asigurate ritmic, în cantit ățile dorite, stocurile se vor forma la nivelul limitelor economice
predeterminate.
Așadar, pentru ultimul caz, cantit ățile de resurse materiale acumulate peste limita
admisă sunt neeconomice, reprezentând imobiliz ări suplimentare de materiale și
implicit de fonduri financiare și valutare antrenate la cump ărare și pentru stocare ;
aceste imobiliz ări se pot înregistra pe o perioad ă de timp scurt ă sau mai lung ă în funcție de
volumul și ritmul eliber ărilor de resurse din stoc pentru consumul propriu al unit ății sau prin
vânzare-valorificare la ter ți cumpărători-utilizatori. Pe parcursul perioadei de gestiune, în
depozitele unit ății economice se pot identifica stocuri la unele resurse materiale care nu mai
sunt necesare consumului propriu ; aceste stocuri se definesc obi șnuit stocuri f ără
mișcare. Asemenea stocuri reprezint ă, ca și suprastoc ările peste limitele admise,
imobilizări suplimentare de resurse materiale și financiar-valutare total f ără justificare
economic ă, reprezentând un adev ărat balast pentru situa ția financiar ă a unității. De
asemenea, sunt și stocuri care, de și sunt formate și se men țin la nivelele estimate,
consumul din cadrul acestora se înregistreaz ă în cadrul perioadei de gestiune prev ăzute, sau
peste, dar într-un "ritm lent" , în cantități mici la intervale relativ mari ; asemenea stocuri
se interpreteaz ă ca fiind cu mișcare lent ă. Pentru acest din urm ă caz trebuie delimitat ă
situația resurselor materiale destinate efectu ării interven țiilor tehnice accidentale asupra
mașinilor, utilajelor și instalațiilor în general, pentru care formarea și deținerea stocurilor
pe întreaga perioad ă de gestiune luată în calcul se justific ă economic. Mai sus ne referim
numai la resursele care sunt necesare în anumite momente , în anumite cantit ăți, dar se
aduc în depozitele unit ății mult mai devreme (neasigurându-se corela ția dintre ritmul,
termenele și momentele de aprovizionare-stocare cu cele de consum).

Managementul aprovizion ării
Toate "cele trei categorii de stocuri" – peste limita stabilit ă, cu mișcare lent ă sau
fără mișcare – se apreciaz ă ca fiind nera ționale, neeconomice pentru c ă antreneaz ă
nejustificat un efort material și financiar-valutar suplimentar, diminuând astfel posibilit ățile
unității deținătoare de a folosi cu eficien ță economic ă sporită resursele b ănești și de alt ordin
de care dispune. Efectul negativ al form ării unor asemenea stocuri se amplific ă dacă avem
în vedere c ă deținerea lor necesit ă spații și dotări suplimentare pentru depozitare-p ăstrare,
plata de dobânzi pentru credite folosite la cump ărarea resurselor imobilizate astfel, taxe de
asigurare sporite, uzur ă morală accentuat ă ș.a. La acestea se adaug ă firesc "efectul
imobilizării" ca atare a resurselor care, disponibilizate fiind, ar contribui la: extinderea și
modernizarea capacit ăților de produc ție existente, realizarea unor obiective productive
noi, disponibilizarea unor spa ții de depozitare și folosirea lor în scopuri productive ș.a.
Cauzele care determin ă formarea unor asemenea stocuri , ca și lipsa de stoc uneori,
sunt în cea mai mare parte de ordin subiectiv , dependente sau nu de unitatea la care se
constituie. Între acestea amintim pe cele cu frecven ță mai mare de apari ție, respectiv:
¾ supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a folosirii
în calculele de fundamentare a unor norme de consum specific și indici de
consum mai mari, care au fost stabili ți pe baze statistice sau în neconcordan ță cu
factorii și condițiile concrete care influen țează consumul de materiale;
¾ specificarea și comandarea materialelor în formate, dimensiuni,
compozi ții, calități diferite de cele necesare în mod real în procesul de
producție;
¾ livrarea de c ătre furnizori a unor materiale în sortimente, dimensiuni,
formate, calit ăți diferite de cele prev ăzute în comenzile clien ților, în contractele
încheiate cu ace știa;
¾ cumpărarea (achiziționarea) de c ătre agentul de aprovizionare a unor
materiale care nu concord ă cantitativ și structural cu cerin țele de consum
ale unității pe care o reprezint ă;
¾ modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului și programelor
de produc ție din punct de vedere cantitativ, structural și ca termene
calendaristice de execu ție fără adaptarea corespunz ătoare, în timp util , a
documenta ției de aprovizionare ;
¾ livrarea de c ătre furnizor a materialelor comandate , contractate la alte
termene decât cele ini țial stabilite cu partenerii s ăi;
¾ depozitarea și conservarea în condi ții necorespunz ătoare a resurselor
materiale, situa ție care determin ă degradarea, pierderea unor propriet ăți fizico-
chimice indispensabile pentru fabricarea calitativ ă a produselor pentru care au
fost aprovizionate. Situa ția va conduce la blocarea unor asemenea resurse în
stocuri f ără mișcare sau cu mișcare lent ă (consumul fiind în continuare posibil,
dar pe alte destina ții și în cantit ăți mici);
¾ încetarea fabrica ției unor produse comandate sau contractate pentru care
s-au făcut renun țări sau rezilieri de contracte din partea anumitor clien ți, sau
ignorarea unor comenzi ini țial luate în calcul, de c ătre produc ător;
¾ necorelarea ritmurilor și momentelor de aducere a resurselor materiale în
depozitele unit ății economice cu cele la care acestea sunt programate pentru
trecere în consum ;

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
¾ schimbarea profilului de activitate , restrângerea structurii de fabrica ție
pe parcursul anului fără corelarea ac țiunii, în timp util , cu sectorul de
aprovizionare ș.a.
Pentru perioada în care s-au format și sunt de ținute, stocurile peste limitele stabilite ,
cele cu mișcare lent ă sau fără mișcare se consider ă nejustificate economic și ca urmare
acestea trebuie valorificate operativ , pe mai multe căi, și anume:
¾ folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar în cadrul unit ății
deținătoare, dar pe alte destina ții de consum decât cele ini țiale și dacă se justific ă
economic în raport cu alte posibilit ăți de valorificare;
¾ desfășurarea unei ample ac țiuni de informare a poten țialilor clien ți de pe pia ța
internă și interna țională asupra resurselor materiale și produselor disponibile
pentru vânzare, folosind în acest sens toate mijloacele posibile care se justific ă
economic;
¾ apelarea unor unit ăți specializate în comercializarea de produse, din țară sau
de pe plan interna țional;
¾ apelarea unor institu ții specializate în studiul pie ței interne și internaționale, a
unor agen ți comerciali cu experien ță și sferă de acțiune mare;
¾ participarea la "bursele de resurse materiale și produse", la târguri și expoziții
interne și internaționale ș.a.
Când resursa material ă sau produsul, prin natura lor, nu- și mai găsesc utilizare în
forma în care se prezint ă, atunci se apeleaz ă la valorificarea prin recuperarea substan ței
materiale în sine și recircularea acesteia , sens în care vor fi apelate și eventuale unit ăți
specializate în comercializarea de materiale și produse refolosibile.
În concluzie, orice ac țiune care se ini țiază în legătură cu stocurile disponibile (cele
peste limita admis ă, cu mișcare lent ă sau fără mișcare) trebuie s ă fie precedat ă de analize
care să-i fundamenteze scopul economic ; pe aceast ă bază se va alege varianta de
acțiune cea mai eficientă.

Managementul aprovizion ării
Întrebări

1. Defini ți noțiunea de stoc .
2. Care sunt întrebările de mare interes al c ăror răspuns este strict necesar abordării
problematicii specifice stocurilor?
3. Care este funcția vitală a stocurilor?
4. Nominaliza ți situațiile și factorii care condi ționează obiectiv formarea de stocuri.
5. Preciza ți structura , conținutul și nivelul de calcul al efortului total de stocare.
6. Care sunt elementele componente (tipurile de stoc) ale stocului de resurse materiale
pentru produc ție?
7. Cum se definesc și prin ce trăsături se caracterizeaz ă fiecare tip de stoc component al
celui de produc ție?
8. Reprezenta ți grafic dinamica fiecărui tip de stoc.
9. În ce fel de unități se exprim ă stocul de produc ție?
10. La ce serve ște exprimarea în unități fizice sau valorice a stocului de produc ție?
11. Care și de ce natur ă sunt corelațiile stocului de produc ție?
12. Nominaliza ți și caracteriza ți succint factorii de influen ță a nivelului de formare a
stocurilor de materiale pentru produc ție.
13. Care sunt întrebările al căror răspuns se are în vedere la conturarea strategiei în
domeniul stocurilor și stabilirea politicii de ac țiune pentru formarea, de ținerea și
utilizarea lor?
14. Care sunt obiectivele de urmărit în conducerea proceselor de stocare?
15. Prin ce modalități de acțiune se asigur ă îndeplinirea obiectivelor specifice
proceselor de stocare?
16. Nominaliza ți elementele func ționale de caracterizare a proceselor de stocare.
17. Care sunt și prin ce se caracterizeaz ă tipurile de gestiune a stocurilor?
18. Reprezenta ți grafic fiecare tip de gestiune.
19. Cum se calculeaz ă stocul de produc ție fizic și în zile, pe nivelele specifice de
formare?
20. Care sunt categoriile de metode de calcul a stocului curent?
21. De cine este dat stocul curent în zile?
22. Cum se determin ă stocul curent (fizic și în zile) și elementele care constituie bază de
calcul după metoda statistic ă?
23. Care sunt metodele de calcul a cantit ății economice de comand ă – aprovizionare și
cum se aplică efectiv acestea în funcție de specificitate?
24. Cum se face corecția lotului optim în cazul în care nivelul acestuia dep ășește
capacitatea de depozitare sau nu este concordant capacității mijloacelor de
transport?
25. Care sunt și cum devin opera ționale metodele de calcul a stocului optim pentru
condiții de incertitudine?

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
26. Ce reprezint ă și cum se determin ă pragul (nivelul) de comand ă-aprovizionare (în
funcție de raportul între durata de comand ă – aprovizionare și intervalul mediu
dintre aprovizion ările succesive )?
27. Cum se calculeaz ă stocul de siguran ță folosind metoda abaterii medii p ătratice?
28. Defini ți potențialul de livrare și arătați modul de calcul inclusiv pentru situația de
participare simultan ă a mai multor resurse materiale la ob ținerea unui produs.
29. Care sunt etapele aplic ării sistemului ABC de abordare diferen țiată a stocurilor de
materiale pentru produc ție?
30. Care sunt efectele economice favorabile determinate de aplicarea sistemului ABC
în gestiunea stocurilor și cum se calculeaz ă acestea?
31. Care sunt cerințele a căror respectare asigur ă viabilitatea unui sistem de gestiune a
stocurilor ?
32. Caracteriza ți metodele de urm ărire-control al dinamicii stocurilor efective în raport
cu limitele estimate (considerate normale sau economice)?
33. Defini ți suprastocarea, stocul cu mi șcare lent ă și fără mișcare.
34. Ce decizii trebuie luate în cazul manifest ării fenomenului de lips ă de resurse în
stoc?
35. Care pot fi cauzele pentru lipsa de stoc, suprastocare, formarea stocurilor cu
mișcare lent ă sau fără mișcare?
36. Care sunt căile de valorificare a stocurilor considerate neeconomice?

Managementul aprovizion ării
Teste gril ă
1. Stocul de produc ție cuprinde:
a) stocul curent, de siguran ță, de condi ționare, în curs de fabrica ție, de iarn ă;
b) stocul curent, în curs de transport, speculativ, de condi ționare, pentru transport
intern, de iarn ă;
c) stocul curent, în curs de transport, de siguran ță, de desfacere, pentru transport
intern, de iarn ă;
d) stocul curent, în curs de transport, de siguran ță, de condi ționare, de livrare, pentru
transport intern;
e) stocul curent, în curs de transport, de siguran ță, de condi ționare, de iarn ă, pentru
transport intern.
Precizați combina ția integral adev ărată.

2. Stocul curent asigură;
a) alimentarea cererilor de consum pe timpul condi ționării materialelor;
b) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplas ării materialelor de la furnizor la
consumator;
c) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplas ării resurselor de la depozitul
central la subunit ățile de consum ale întreprinderii;
d) alimentarea cererilor pentru consum pe intervalul dintre dou ă aprovizion ări
succesive;
e) alimentarea cererilor de cons um pe perioada de întrerupere a livr ărilor de la
furnizor.
Precizați textul considerat integral adev ărat.

3. Ca indicator important, folosibil în aprecierea activit ății economice a întreprinderii,
stocul de produc ție intră în corelație cu:
a) capitalul social, venitul unit ății economice, viteza de rota ție, costurile de produc ție,
volumul și structura produc ției, normele de consum, durata de comand ă-aprovizionare;
b) capitalul social, venitul unit ății economice, viteza de rota ție, durata de comand ă-
aprovizionare, volumul și structura produc ției, normele de consum;
c) capitalul social, venitul unit ății economice, viteza de rota ție, costurile de produc ție,
indicatori ai planului de aprovizionare, normele de consum;
d) capitalul social, venitul unit ății economice, viteza de rota ție, profitul, costurile de
producție, cantitatea minim ă livrabilă în condi ții economice avantajoase, volumul și structura
producției;
e) capitalul social, venitul unit ății economice, viteza de rota ție, profitul, costurile de
producție, propriet ățile fizico-chimice ale resurselor, volumul și structura produc ției.
Precizați combina ția integral adev ărată.

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
4. Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în deplasarea fizic ă a resurselor
materiale de la sursa de furnizare la destinatar poate condi ționa nivelul :
a) stocului de siguran ță;
b) stocului de iarn ă;
c) stocului de condi ționare;
d) stocului curent;
e) stocului de conjunctur ă.
Precizați tipul de stoc care răspunde corect întrebării.

5. Factorii care influen țează nivelul de formare a stocului de produc ție sunt:
a) durata estimat ă a sezonului de iarn ă, durata de comand ă-aprovizionare,
periodicitatea fabrica ției la produc ători, amplasamentul stocurilor, volumul și structura
producției, viteza de rota ție a capitalului circulant;
b) durata estimat ă a sezonului de iarn ă, durata de comand ă-
aprovizionare, periodicitatea fabrica ției la produc ători, amplasamentul
stocurilor, viteza de rota ție a capitalului circul ant, capacitatea de
depozitare;
c) durata estimat ă a sezonului de iarn ă, durata de comand ă-
aprovizionare, periodicitatea fabrica ției la produc ători, amplasamentul
stocurilor, capacit atea de depozitare, durata estimat ă a sezonului de
iarnă, propriet ățile fizico-chimice ale resurselor materiale;
d) durata estimat ă a sezonului de iarn ă, periodicitatea fabrica ției la
producători, amplasamentul stocurilor, volumul și structura produc ției,
costul de produc ție, propriet ățile fizico-chimice ale resurselor materiale;
e) durata de comand ă-aprovizionare, durata estimat ă a sezonului de
iarnă, nivelul venitu rilor, propriet ățile fizico-chimice ale resurselor,
capacitatea de depozita re, durata de condi ționare-preg ătire.
Precizați combina ția considerat ă integral adev ărată.

6. În conturarea strategiei în domeniul stocurilor și stabilirea politicii de ac țiune
pentru formarea, de ținerea și utilizarea lor, se are în vedere r ăspunsul la întrebările:
a) ce trebuie aprovizionat și stocat? în ce cantitate? când trebuie emis ă comanda de
aprovizionare? ce volum de produc ție trebuie fabricat? ce efort financiar-valutar va fi antrenat
de o modalitate sau alta de ac țiune?
b) ce trebuie aprovizionat și stocat? în ce cantitate? când trebuie emis ă comanda de
aprovizionare? ce volum de produc ție trebuie fabricat? care sunt consecin țele politicii
adoptate de conducerea proceselor de stocare asupra eficien ței activit ății economice a
unității?
c) ce trebuie aprovizionat și stocat? în ce cantitate? ce efort financiar-valutar va fi
antrenat de o modalitate sau alta de ac țiune? care sunt consecin țele politicii adoptate de

Managementul aprovizion ării
conducerea proceselor de stocare asupra eficien ței activității economice a unit ății? ce volum
de produc ție trebuie fabricat?
d) ce trebuie aprovizionat și stocat? în ce cantitate? când trebuie emis ă comanda de
aprovizionare? ce efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de ac țiune?
care sunt consecin țele politicii adoptate de conducerea proceselor de stocare asupra
eficienței activității economice a unit ății?
e) ce trebuie aprovizionat și stocat? în ce cantitate? când trebuie emis ă comanda de
aprovizionare? care sunt condi țiile de primire-recep ție a resurselor sosite de la furnizor? Ce
efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de ac țiune?
Precizați combina ția integral adev ărată.

7. Obiectivele în conducerea proceselor de stocare sunt:
a) men ținerea stocurilor efective în limitele estimate, p ăstrarea integrit ății
caracteristicilor fizico-chimice a resurselor pe timpul stoc ării, prevenirea lipsei de resurs ă în
stoc, men ținerea unor leg ăturii permanente cu furnizorii;
b) formarea unor stocuri minime necesare, men ținerea stocurilor efective în limitele
estimate, folosirea unor metode exigente în dimensionarea stocurilor, valorificarea operativ ă
a stocurilor devenite disponibile;
c) prevenirea lipsei de stoc, prevenirea suprastoc ării, păstrarea integrit ății propriet ăților
fizico-chimice ale resurselor materiale pe timpul stoc ării, urmărirea sistematic ă a livrărilor
programate pentru prevenirea întârzierilor;
d) satisfacerea pe seama stocurilor consti tuite a cererilor pentru consum în strict ă
corelație cu politica adoptat ă de conducerea firmei, prevenirea suprastoc ării și a lipsei de
stoc, men ținerea stocurilor efective în limitele estimate, formarea unor stocuri minime;
e) menținerea unei leg ături permanente cu furnizorii, valorificarea operativ ă a stocurilor
disponibile, aplicarea unor modele exigente în dimensionarea stocurilor, asigurarea unor condiții raționale de depozitare.
Precizați
combina ția considerat ă integral adev ărată.

8. Modalitățile de ac țiune care asigur ă îndeplinirea obiectivelor specifice conducerii
proceselor de stocare sunt:
a) aplicarea unor metode și tehnici eficiente și de utilitate practic ă în urm ărirea
dinamicii stocurilor efective în raport cu limitele estimate, valorificarea operativ ă a stocurilor
devenite disponibile, men ținerea stocurilor efective în limitele estimate;
b) folosirea unui sistem informa țional cuprinz ător care s ă evidențieze în orice moment
starea proceselor de stocare, men ținerea unor leg ături permanente cu furnizorii, aplicarea
unor metode eficiente și de utilitate practic ă în urmărirea dinamicii stocurilor efective în raport
cu limitele estimate;
c) prevenirea lipsei de stoc, p ăstrarea integrit ății calitative a resurselor pe timpul
stocării, menținerea unor leg ături permanente cu furnizorii;
d) folosirea unor modele economico-matematice adecvate scopului urm ărit, aplicarea
unor metode și tehnici eficiente în controlul evolu ției stocurilor efective, satisfacerea pe
seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strict ă corelație cu politica adoptat ă
de conducerea firmei;

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
e) păstrarea integrit ății fizico-chimice a resurselor pe timpul stoc ării, menținerea
stocurilor efective în limitele esti mate, formarea unor stocuri minime.
Precizați combina ția integral adev ărată.

9. Elementele func ționale care asigur ă caracterizarea proceselor de stocare și
contribuie la dimensionarea stocurilor sunt:
a) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, perioada de
gestiune, volumul produc ției;
b) cererea pentru consum, norma de consum, necesarul pentru îndeplinirea
programului de produc ție, lotul de livrare, intervalul între dou ă aprovizion ări succesive;
c) cererea pentru consum, necesarul de apr ovizionat, necesarul pentru îndeplinirea
programului de produc ție, momentul calendaristic de declan șare a acțiunii de aprovizionare,
perioada de gestiune, costul de lansare a comenzii de aprovizionare;
d) necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, costul de lansare a comenzii, costul
suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, perioada de gestiune, costul de produc ție;
e) cererea pentru consum, lotul de livrare, necesarul de aprovizionat, intervalul între
două aprovizion ări succesive, costul stoc ării, volumul produc ției.
Precizați combina ția integral adev ărată.

10. Aprovizionarea în cantit ăți mai mari prezintă următoarele dezavantaje :
a) creșterea stocului maxim de materiale depozitate;
b) sporirea cheltuielilor cu stocarea, inclusiv a efectului imobiliz ării ca atare a
resurselor financiare;
c) reducerea costului total cu comandarea sau lansarea comenzilor; d) amplificarea efectului uzurii morale;
e) diminuarea flexibilit ății și mobilității stocurilor în situa țiile care impun ac țiunea în
acest sens.
Precizați
textul considerat neadevărat.

11. Aprovizionarea în cantit ăți mai mici prezintă următoarele avantaje :
a) formarea unor stocuri mai mici și accelerarea astfel a vitezei de rota ție a activelor
circulante aferente resurselor materiale;
b) reducerea cheltuielilor cu depozitarea;
c) creșterea cheltuielilor cu lansarea comenzilor de aprovizionare;
d) reducerea efectului uzurii morale;
e) evitarea degrad ărilor calitative prin stocarea pe durate mai scurte de timp.
Precizați textul considerat neadevărat.

12. Amplasamentul stocurilor de resurse materiale influen țează nivelul stocului :
a) de siguran ță;

Managementul aprovizion ării
b) de condi ționare;
c) pentru transport intern;
d) de iarn ă;
e) curent. Precizați
tipul de stoc care răspunde corect la întrebare.

13. Tipului de "gestiune cu dou ă depozite" îi sunt specifice urm ătoarele
caracteristici :
a) aprovizionarea cu loturi de aceea și mărime, al c ărui nivel se extrapoleaz ă la
momentele calendaristice de comand ă, nivelul de alarm ă stabilindu-se la limita stocului de
siguranță;
b) aprovizionarea în loturi de m ărimi diferite, predeterminate la momentele
calendaristice de comand ă, nivelul de alarm ă stabilindu-se la limita stocului de siguran ță;
c) aprovizionarea în loturi de m ărimi diferite, predeterminate la momentele
calendaristice de comand ă care nu se cunosc dinainte (aspect care reprezint ă elementul de
dificultate), nivelul de alarm ă stabilindu-se la limita stocului de siguran ță, deci în cadrul
stocului curent;
d) aprovizionarea cu loturi de aceea și mărime, declan șarea comenzii de aprovizionare
se realizeaz ă când se atinge nivelul de reaprovizionare, nivelul de alarm ă se stabile ște peste
limita stocului de siguran ță, deci în cadrul stocului curent, intervalul între aprovizion ări este
neegal;
e) aprovizionarea cu loturi de aceea și mărime, a c ăror comand ă de aducere se
declanșează la momentul atingerii nivelului de reaprovizionare, nivelul de alarm ă fiind stabilit
la limita de formare a stocului de siguran ță.
Precizați combina ția integral adev ărată.

14. Reducerea la minimum a timpului de comand ă-aprovizionare se asigur ă prin:
a) aprovizionarea de la cei mai apropia ți furnizori;
b) transmiterea comenzilor prin cel mai operativ sistem agregat de furnizori;
c) pregătirea spa țiilor de primire-recep ție la sosirea lotului de materiale de la furnizori;
d) mecanizarea complex ă și automatizarea opera țiilor de înc ărcare-desc ărcare,
manipulare;
e) folosirea în transportul materialelor a unor mijloace cu vitez ă de circula ție mare.
Precizați textul considerat neadevărat.

15. Cerințele de baz ă, care prin respectare, asigur ă viabilitatea unui sistem de
gestiune a stocurilor sunt:
a) grad ridicat de utilitate practic ă, adaptabilitate la utilizarea mi jloacelor electronice de
calcul, operativitate în derularea proceselor de stocare, arie de cuprindere mare, reducerea
la minimum a imobiliz ărilor de materiale în stocuri;

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
b) grad ridicat de utilitate practic ă, adaptabilitate la utilizarea mi jloacelor electronice de
calcul, arie de cuprindere mic ă, reducerea la minimum a imobiliz ărilor de resurse materiale în
stocuri, accelerarea vitezei de rota ție a capitalului circulant;
c) grad ridicat de utilitate practic ă, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, suple țe în aplicare, operativitate în derularea proceselor de stocare, deplin ă
concordan ță cu fenomenele reale specifice proceselor de stocare;
d) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor el ectronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplin ă concordan ță cu fenomenele reale ale proceselor de stocare,
reducerea la minim a imobiliz ărilor de materiale în stocuri, accelerarea vitezei de rota ție a
capitalului circulant;
e) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor el ectronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplin ă concordan ță cu fenomenele reale, arie de cuprindere mare,
suplețe în aplicare.
Precizați combina ția integral adev ărată.

16. Înregistrarea fenomenului de lipsă de resurs ă material ă în stoc implică stabilirea
unor decizii de genul:
a) impulsionarea furnizorilor pentru respecta rea termenelor de livrare prestabilite, sau
livrarea cu anticipa ție a resurselor;
b) reconstituirea urgent ă a stocului indiferent de efortul necesar și sursa de provenien ță
a materialelor;
c) aprobarea consumului din stocul de siguran ță;
d) formarea de stocuri anticipate; e) acceptarea lipsei de stoc.
Precizați
textul considerat neadevărat.

17. Cauzele care conduc la formarea de stocuri neeconomice :
a) supradimensionarea necesarului; b) livrarea materialelor de c ătre furnizor la alte termene fa ță de cele stabilite ini țial;
c) depozitarea și conservarea în condi ții corespunz ătoare a resurselor materiale;
d) necorelarea ritmurilor și momentelor de aducere a materialelor cu cele de consum
a acestora;
e) schimbarea profilului de activitate.
Precizați
textul considerat neadevărat.

18. Căile de valorificare a stocurilor devenite disponibile sunt:
a) folosirea materialelor din asemenea stocuri chiar în unitatea de ținătoare pe alte
destinații de consum, dac ă se justific ă economic;
b) apelarea, pentru valorificare, la unit ăți specializate în comercializarea de materiale
și produse;
c) comercializarea prin burse de m ărfuri;

Managementul aprovizion ării
d) men ținerea în stoc pentru folosirea probabil ă în perioade urm ătoare;
e) valorificarea prin recuperarea cel pu țin a substan ței utile din produsele care nu- și
găsesc întrebuin țare în forma ini țială.
Precizați textul considerat neadevărat.

19. Datele privind intr ările efective de materiale înregistrate în anul de baz ă sunt
precizate în tabelul urm ător:

Materia prim ă Data intr ării în depozit Cantitatea efectiv intrat ă (tone)
15.01 800
24.02 500
05.04 300
24.06 200
Intervalul efectiv înregistrat pân ă la 15.01 a fost de 30 de zile;
Necesarul pentru consum este de 3600 tone.
În aceste condi ții:
Stocul de produc ție maxim fizic
este de : Stocul de produc ție minim în zile
este de:
a) 400 to 40
b) 800 to 20
c) 600 to 30
d) 400 to 20
e) 800 to 40

20. Se dau elementele:
– necesarul de aprovizionat este de1500 tone pe an;
– cheltuielile de stocare este de 0,90 lei/ton ă/zi;
– cheltuielile de lansare a comenzii de aprovizionare este de 607,50 lei pe lot;
– prețul unitar de aprovizionare a resursei materiale este de 100 lei pe ton ă.
Pe aceast ă bază:
Lotul economic este de: Intervalul optim este
de: Costul minim este de:
a) 150 tone 36 zile 150.000 lei
b) 50 tone 12 zile 174.300 lei
c) 75 tone 18 zile 174.300 lei
d) 75 tone 18 zile 151.280 lei
e) 100 tone 24 zile 151.280 lei

21. Se dau elementele:
– necesarul de aprovizionat este de 900 tone;

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
– prețul de cump ărare (negociat) este de 400 lei/ton ă;
– costul stoc ării este de 20% fa ță de prețul de cump ărare:
– costul lans ării unei comenzi de aprovizionare este de 250 lei.
Pe aceast ă bază:
Lotul economic este de: Intervalul optim este
de: Costul minim este de:
a) 65 tone 30 zile 366.000 lei
b) 75 tone 30 zile 366.000 lei
c) 75 tone 15 zile 300.000 lei
d) 65 tone 30 zile 366.000 lei
e) 85 tone 15 zile 300.000 lei

22. Se dau datele:
– necesarul este de 3600 tone;
– costul stoc ării este de 46,08 lei pe ton ă și pe an:
– costul de lansare este de 400 lei pe o comand ă de aprovizionare;
– costul de transport este de 500 lei/lot;
– intervalul de reluare a produc ției la furnizor este de 30 de zile.
În acest context::
Lotul economic este de: Intervalul optim este
de: Costul minim este de:
a) 345 tone 37,5 zile 17.280 lei
b) 425 tone 42 zile 12.680 lei
c) 375 tone 37,5 zile 8.640 lei
d) 375 tone 37,5 zile 17.280 lei
e) 345 tone 42 zile 18.870 lei

23. Se cunosc urm ătoarele date:
– pierderile (C 1) determinate de s>r sunt de 400.000 lei;
– cheltuielile suplimentare (C 2) generate de s<r sunt de 2.000.000 lei;
– distribuția statistic ă a cererii se prezint ă în tabelul urm ător:
Cererea (tone) 0 10 20 30 40 >50
Distribuția statistic ă 0,0 0,2 0,4 0,3 0,1 0,0

24. Se dau elementele:
– producția de realizat este de 36.000 buc;
– norma de consum este de 20 kg/buc;
– datele privind evolu ția cererilor pentru consum pe 10 luni se prezint ă în tabelul
următor:
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cererea (tone) 50 80 40 100 30 20 150 70 10 50
– potențialul de livrare al furnizorilor este de 80%, c ăruia îi corespunde un
coeficient de siguran ță de 1,24.

Managementul aprovizion ării
Pe aceast ă bază:
Stocul de siguran ță fizic este de : Stocul de siguran ță în zile este
de:
a) 36.980 kg 18,49 zile
b) 39.680 kg 19,84 zile
c) 32.000 kg 16,00 zile
d) 39.680 kg 39,68 zile
e) 36.980 kg 19,84 zile

25. Se cunosc elementele:
– necesarul pentru consum este de 900.000 kg;
– producția medie lunar ă este de 7.500 buc;
– abaterea medie p ătratică a produc ției lunare este de 1.875 buc;
– numărul de zile lucr ătoare pe lună este de 20;
– coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului este
de 1,24.
Pe aceast ă bază:
Stocul de produc ție maxim fizic
este de : Stocul de produc ție minim în zile
este de:
a) 23.250 kg 6,2
b) 12.500 kg 5
c) 15.500 kg 6,2
d) 16.125 kg 6,45
e) 15.500 kg 5

26. Se dau datele:
– numărul de materiale care compun nomenclatorul de aprovizionat este de 500;
– necesarul valoric pe ansamblul resurselor este de 6 milioane lei;
– numărul de aprovizion ări pe articol în varianta ini țială este de 4, indiferent de
zona de importan ță din care face parte resursa material ă;
– în noua situa ție numărul de aprovizion ări pe articol și an va fi de 12 pentru zona
A, de 6 pentru zona B și de 2 pentru zona C;
– costul unei reaprovizion ări este în medie 150.000 uv;
– costul de depozitare-stocare este de 20% fa ță de valoarea medie a stocului .
Pe aceast ă bază:
Economia la cheltuielile cu
reaprovizionarea este de : Economia la cheltuielile de
depozitare-stocare este de:
a) 15.000 uv 85.000 uv
b) 15.000 uv 75.000 uv
c) 10.000 uv 75.000 uv
d) 15.150 uv 85.000 uv
e) 15.300 uv 75.000 uv

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
27. Se dau elementele:
– necesarul de aprovizionat – 10.000 tone;
– prețul de achizi ție al materiei prime este de 20.000 lei/ton ă;
– cheltuielile de lansare sunt de 800.000 lei pentru o comand ă;
– pentru cump ărarea și stocarea resursei întreprinderea apeleaz ă la credit pentru care
plătește o dobândă de 80% pe an.
În aceste condi ții:
Lotul este de: Intervalul optim este
de: Costul minim este de:
a) 1000 tone 36 zile 216.000.000 lei
b) 2000 tone 72 zile 200.000.000 lei
c) 500 tone 18 zile 261.000.000 lei
d) 2000 tone 72 zile 261.000.000 lei
e) 1000 tone 10 zile 216.000.000 lei

Managementul aprovizion ării
Aplicații practice rezolvate

1. Pentru elaborarea programului și bugetului de aprovizionare cu tabl ă inox pentru o
întreprindere produc ătoare de utilaje destinate industriei alimentare, se au în vedere
următoarele date:
– necesarul de aprovizionat (N a) = 1000 to/an;
– cheltuieli de stocare (C sz) = 0,085 uv/to-zi;
– cheltuielile de lansare (C 1) = 153 uv/lot;
– prețul unitar de achizi ție (p) = 300 uv/to.

Rezolvare

– funcția costului anual de aprovizionare-stocare (C a) aplicabil ă în acest caz este
următoarea:

– lotul optim de comand ă aprovizionare (n*):

– frecvența optimă a aprovizion ărilor (y*):

– intervalul optim între aprovizion ările sucesive (I*):

– costul optim al aprovizion ărilor pe întregul an (C a*):

2. Necesarul de aprovizionat cu profile laminate la o întreprindere specializat ă în
construc ții metalice este de 1000 tone pe an; cheltuielile de stocare sunt de 25 uv pe ton ă și
an, iar cheltuielile de lansare a unei comenzi de aprovizionare de 180 uv. Pre țul de achizi ție
al resursei materiale este de 500 uv pentru o ton ă.
Pe baza acestor elemente se cere s ă se calculeze cantitatea economic ă de
comand ă-aprovizionare și elemente asociate .

Rezolvare

– cantitatea economic ă de comand ă-aprovizionare (n*):

– frecvența optimă a aprovizion ărilor (y*): p N C2nCnNCa s 1a
a ×+θ+=
tone100085,0 360153 10002
CCN2*n
s1a=×××=θ=
an/ari aprovizion101001000
*nN*ya===
zile3610360
*y*I ==θ=
p N CCN2 Ca s 1a*
a ×+θ =
uv 303060 300 1000 085,0 360 153 10002 =×+××××=
to12025180 10002
CCN2*n
s1a=××= =

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Frecvența aprovizion ărilor trebuie s ă fie întotdeauna un num ăr întreg, deci avem dou ă
variante:
– prima variant ă în care se iau în calcul opt aprovizion ări pe an , din care pentru
șapte aprovizion ări comenzile se emit la nivelul optim, iar în a opta se prevede
aducerea diferenței de cantitate care a mai r ămas din necesarul de aprovizionat ;
– a doua variant ă are în vedere derularea a nouă aprovizion ări pe an, din care în opt
dintre acestea comenzile se stabilesc la nivelul cantit ății economice de comand ă-
aprovizionare , iar în a noua se prevede aducerea cantității care a mai r ămas pentru
completarea necesarului stabilit ini țial.
Alegerea variantei economice presupune compararea costurilor totale pe care le
antreneaz ă fiecare situa ție și al căror nivel se calculeaz ă astfel:
– cheltuielile de lansare anuale (C la):

– cheltuieli de stocare anuale (C sa):

în care C sz reprezint ă cheltuielile de stocare z ilnice, care se determin ă cu
ajutorul rela ției:

– cheltuielile de aprovizionare-stocare anuale – C a (exclusiv costul cump ărării):

Determin ările concrete ale acestor c ategorii de chel tuieli sunt
efectuate în tabelul 1.
Varianta cu: Categoria
de
cheltuieli 8 aprovizion ări 9 aprovizion ări
Cla 8 x 180 = 1440 uv/an 9 x 180 = 1620 uv/an
Csa ()
()
an/uv5, 15552069,0 45218 120 1000069,0 45182120
=××−−+××−
()
()
an/uv 1380069,0 40219 120 1000069,0 40192120
=××−−+××−

Ca 1440 + 1552,5 = 2992,5 uv/an 1620 + 1380 = 3000 uv/an

Din datele cuprinse în tabelul 1 reiese c ă varianta întâi este mai economic ă; ca
urmare:
– frecvența optimă a reaprovizion ărilor este:
y* = 8 aprovizion ări pe an
– intervalul optim între aprovizion ările sucesive (I*): an/ari aprovizion33,81201000
*nN*ya===
y C C1 la×=
()()
sz sz sa CI21ynNCI1y2nC ××−−+××−=
θ=saszCC
sa la a C C C+=

Managementul aprovizion ării

– costul optim al aprovizion ărilor pe an (C a*):

3. O firm ă producătoare de biciclete stabile ște un necesar anual de 1080 tone țeavă
galvanizat ă, fără a prevede formarea stocului la sfâr șit de perioad ă de gestiune. Cheltuielile
de stocare anuale sunt de 40 uv pe ton ă, cele de lansare 160 uv pe lot, iar cele de
transport 177,5 uv pe lot. Intervalul de reluare a produc ției la furnizor este de 30 zile.
S ă se determine lotul optim și elementele asociate .

Rezolvare

– Funcția costului avută în vedere de aplica ție este urm ătoarea:

în care:
ip = intervalul de reluare a produc ției la furnizor;
k = coeficientul de multiplicare a intervalului de reluare a produc ției la furnizor i p;
cmz = consumul mediu zilnic;
Cl = cheltuielile de lansare-formare a unui lot de livrare;
Ctr = cheltuielile de transport a unui lot.
În acest condi ții:
– consumul mediu zilnic este de 3 tone pe zi:

în care
Npl reprezint ă necesarul anual pentru consum .

– coeficientul optim de multiplicare a intervalului de reluare a produc ției la
furnizor este de 1,5:

– intervalul optim între aprovizion ările succesive este de 45 zile:
I* = K* x i p = 1,5 x 30 = 45 zile

– frecvența optimă este de 8 reaprovizion ări pe an:

– cantitatea economic ă (lotul optim) de comand ă-aprovizionare este de 135 de
tone: zile458360
*y*I ==θ=
an/uv5, 502992 500 100025 180 10002 p N CCN2 C a s1a*
a =×+×××=×+ =
2cmzik
Cik360Cik360C Cp
s
ptr
p1 a××
×+××+××=
zi/to33601080
360Ncmzpl===
5,140 9003360)5,177 160(2
Ci cmz360)C C(2*K
s2
ptr 1=××+=
××+=
an/ari aprovizion845360
*I*y ==θ=
tone13581080
*yN*na===

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
– – costul optim al aprovizion ării este de 5400 uv pe an:

4. O întreprindere specializat ă în depanarea de aparatur ă electronic ă și
electrocasnic ă își propune formarea unui
stoc optim pentru componenta „microprocesorului
AC-1110”. În acest sens, se are în vedere c ă pierderile (C 1) generate de formarea unui stoc
mai mare decât cererea pentru consum sunt de 100 uv, iar cheltuielile suplimentare (C2)
determinate de o eventual ă lipsă a componentei din stoc sunt de 2000 uv; cheltuielile de
stocare sunt considerate neglijabile.
Distribu ția statistic ă (probabilitatea de apari ție) a cererii se prezint ă în tabelul 3.
Tabelul 3
Cererea pentru consum (r) 2 4 6 8 10 ≥12
Probabilitatea de apari ție a
cererii p(r) 0,000 0,850 0,100 0,030 0,020 0,000

Rezolvare

Funcția costului avută în vedere de aplica ție este urm ătoarea:

Func ția devine
minimă pentru acea valoare a lui ρ pentru care se respect ă corelația:
p(r≤s0-1) ≤ ρ ≤ p(r≤s0)

în care ρ este factorul de indisponibilitate, de penurie sau de lipsă de resurs ă în stoc și
se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

iar p(r ≤ s) reprezint ă probabilitatea cumulat ă a cererii pentru consum și este calculat ă în
tabelul 4.
Tabelul 4
s R p(r) p(r ≤s)
2 2 0,000 0,000
4 4 0,850 0,850
6 6 0,100 0,950
8 8 0,030 0,980
10 10 0,020 1,000
≥12 ≥12 0,000 1,000
Comparând valoarea lui ρ (de 0,952) cu nivelele probabilit ății cumulate se constat ă
că acest factor se încadreaz ă între 0,950 și 0,980 care corespund nivelelor de șase și opt
unități de stoc . 2cmzi*kCi*k360Ci*k360C*Cp
s
ptr
p1×××+××+××=
an/uv 540023305,140305,13605,177305,1360160 C*
a =×××+××+××=
∑ ∑∞
+= =− +−=
1sr2s
0r1 s )r(p)sr( C)r(p)rs( C C
952,02000 1002000
C CC
2 12=+=+=ρ
ρ = 0,952

Managementul aprovizion ării
Întrucât cheltuielile de penurie (C2) sunt mai mari decât cele de suprastocare (C 1),
ca stoc optim se alege nivelul maxim de încadrare a lui ρ, respectiv de 8 bucăți, costul
minim aferent fiind de 440 uv;

C(8) = 100[(8-2) x 0,000 + (8-4) x 0,850 + (8-6) x 0,100 + (8-8) x 0,030] + 2000 [(10-8) x 0,020
+ (12-8) x 0,000] = 440 uv

5. O firm ă specializat ă în fabrica ția de dulciuri și produse de cofet ărie-patiserie și-a
planificat un necesar anual de consum de 14400 Kg cacao. Analiza datelor privind intrările
calendaristice și cantitative de produs (cacao) în depozitul unit ății se prezint ă în tabelul 5.
Tabelul 5
Momentul calendaristic al
intrărilor de resurs ă în
depozitul unit ății 25.01 03.03 15.04 04.07 31.08 10.1
0 24.11
Cantitatea efectiv intrat ă –
Qefi (kg) 1500 2000 500 3000 1000 2500 1500

Intervalul de până la 25.01 a fost de 27 zile.
În baza datelor din tabelul 5, se cere s ă se calculeze stocul curent și stocul de
siguranță pentru urm ătorul an de activitate. Totodat ă, se va preciza și stocul de produc ție
pe nivele semnificative de formare și modalit ăți de exprimare, inclusiv reprezentarea
grafică de dinamic ă specific ă.

Rezolvare

a) Relația general ă de calcul a stocului curent (Scr) este urm ătoarea:

în care I reprezint ă intervalul mediu între dou ă intrări succesive, normale de resurs ă
materială în depozitul unit ății, care se determin ă cu ajutorul rela ției:

în care: Q
efi = cantitățile efectiv intrate în depozitul unit ății în anul de baz ă (kg);
Iefi = intervalele efective dintre dou ă aprovizion ări succesive, normale înregistrate în anul de
bază;
cmz = consumul mediu zilnic, care se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

în care N pl reprezint ă necesarul pentru consum, în cazul de fa ță 14400 kg pe an.

Stocul curent fizic și în zile s-a calculat în cadrul tabelului 6 .

cmzI Scr×=
∑∑
===n
1iefin
1iefiefi
QI Q
I
360N
cmzpl=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Tabelul 6
Scr
Data intr ării în
depozit a resursei Qefi
– kg – Iefi
– zile -Qefi x
Iefi I
– zile – cmz
– kg/zi – Fizic
(kg) Zile
(Scrz
)
25.01 1500 27 40500
03.03 2000 37 74000
15.04 500 43 21500
04.07 3000 80 240000
31.08 1000 58 58000
10.10 2500 40 100000
24.11 1500 45 67500 12000601500 36014400 50×4
0
TOTAL 12000 X 601500 50 40 2000 50

Scr = 50 zile x 40 kg/zi = 2000 kg
Scrz = I= 50 zile

b) Pentru determinarea stocului de siguran ță (S s) se utilizeaz ă metoda abaterii
medii , relația specific ă de calcul fiind urm ătoarea:

în care ∆ reprezint ă abaterea medie a intervalelor efective între intr ările calendaristice
înregistrate în anul de baz ă (Iefi) față de intervalul mediu (I) al acestora, se calculeaz ă cu
ajutorul rela ției:

în care ∗∆efi reprezint ă abaterile efective ale intervalelor efective I efi de la intervalul mediu
(I), care se stabilesc cu ajutorul rela ției:

Asteriscul (*) semnific ă faptul c ă în calcul se iau numai
abaterile pozitive ale
intervalelor efective Iefi de la intervalul mediu ( I) și cantitățile efective (Q efi)
corespunz ătoare lor.
Stocul de siguran ță fizic și în zile s-a calculat în tabelul 7.

zile501500 2500 1000 3000 500 2000 150045 150040 2500 58 100080 3000 43 500 37 2000 27 1500I =++++++×+×+×+×+×+×+×=
zi/kg4036014400cmz ==
cmz Ss×∆=
∑∑
=∗=∗∗×∆
=∆n
1iefin
1iefi efi
QQ
I Ief efi−=∆∗

Managementul aprovizion ării

Tabelul 7
Ss Data
intrării în
depozit a
resursei Qefi
(kg) Iefi
(zile) Qefi x
Iefi I
(zile)∗∆efi
(zile
) ∗∆efix
*
efiQ ∆
(zile) cmz
kg/zi fizic zile
25.01 1500 27 40500 50 – –
03.03 2000 37 74000 50 – –
15.04 500 43 21500 50 – –
04.07 3000* 80 240000 50 30 90000
31.08 1000* 58 58000 50 8 8000
10.10 2500 40 100000 50 – –
24.11 1500 45 67500 50 – –
400098000

TOTAL 12000 X 601500 50 – 98000 40 980 24,5

Cunoscând, astfel,
stocurile curent și de siguran ță în expresie fizic ă și în zile , în
continuare se poate preciza stocul de produc ție (vezi tabelul 8) pe nivele de formare și
modalități de exprimare în funcție de natura și dinamica specific ă celor dou ă componente.
În acest sens, se folosesc urm ătoarele rela ții:
– pentru exprimarea în unități fizice a stocului de produc ție (Sp) pe nivelele maxim,
mediu și minim:

– pentru exprimarea în zile a stocului de produc ție (S pz) pe nivelele maxim și
minim:

Tabelul 8
Stocul curent Stocul de siguran ță Stocul de produc ție Tip stoc
Nivele fizic în zile fizic în zile fizic în zile
Maxim 2000 50 980 4,5 2980 54,5
Mediu 1000 – 980 4,5 1980 –
Minim 0 0 980 4,5 980 4,5
zile5,241000 300010008 3000 30=+×+×=∆
kg980 405,24 Ss =×=
zile5,24 Ssz=∆=
s maxcr maxp S S S +=
s cr p S S S+=
s minp S S=
sz crz maxpz S S S +=
sz minpz S S=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor
Reprezentarea grafic ă de dinamic ă a stocului de produc ție estimat pe total și
componente , în funcție de evolu ția specific ă a acestora în perioada de gestiune, se prezint ă în
figura 1.

I= intervalul mediu între dou ă livrări succesive de la furnizor (între dou ă reaprovizion ări
de la furnizor, între dou ă reîntregiri ale stocului curent);
S s = Stocul de siguran ță

Figura 1.

6. În vederea stabilirii pentru resursa material ă m1 a stocului de produc ție pe total și
elemente componente , pe nivele de formare și modalități de exprimare , o unitate
economic ă dispune de urm ătoarele date:
– aprovizionarea se face la dou ă săptămâni – interval stabilit prin negociere cu furnizorul
resursei;
– în anul de baz ă producția lunară a unității (în bucăți) a evoluat conform datelor din
tabelul 9.
Tabelul 9
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Producția
lunară(qli) 200 250 325 375 400 500 100 150 250 450 300

– numărul de zile lucr ătoare dintr-o lun ă (zl) a fost în medie de 21 de zile;
– necesarul de consum (N pl) aferent produc ției de executat în perioada de gestiune
următoare este de 1080 tone pe an;
– coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului (k) este
1,25.

Rezolvare

Sistemul de rela ții specific metodelor de calcul prev ăzute pentru aplicare și rezolvările
concrete sunt urm ătoarele:
– pentru stocul de produc ție în expresie fizic ă:
– maxim: Stoc curent Nivel maxim – S pmax Cantitate
Nivel minim – S pmin Nivel mediu
Ss Spmin
zile Stoc de
iță
I IpS crS
Scrmin

Managementul aprovizion ării

– mediu:

– minim:

– pentru stocul de produc ție în zile:
– maxim:

– minim:

– pentru stocul curent fizic:
– maxim:

– mediu:

– minim:

– pentru stocul curent în zile:

– pentru stocul de siguran ță fizic:

– pentru stocul de siguran ță în zile:

în care reprezint ă abaterea medie p ătratică a produc ției lunare exprimat ă în zile , care
se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

în care:
q
mz = producția medie zilnic ă;
= abaterea medie p ătratică a produc ției lunare exprimat ă în unități fizice , care se
calculeaz ă cu ajutorul rela ției de mai jos, aplicat ă în tabelul 10 în care mai sunt și alte
determin ări necesare rezolv ării cazului de fa ță:

to72to30to42 S S Ss maxcr maxp =+=+=
to51 to30to21 S S S s cr p =+=+=
to30 S Ss minp ==
zile24 10 14 S S S pz crz maxpz =+=+=
zile10 S Ssz minpz ==
to42zi/to3 zile14 cmzI Smaxcr =×=×=
zi/to33601080
360N
cmzpl===
to212:to422: S Smaxcr cr = = =
0 Smincr=
zile14I Scrz==
tone30 25,138k cmz' Ss =××=××σ=
zile10 k' cmz:S Ss sz =×σ= =
'σ
zile815120
q'
mz==σ=σ
σ
.buc120n)q q(n
1i2
l li
≈−
=σ∑
=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

în care:
qli = producția lunii „i”;
n = numărul de luni pentru care produc ția a fost luat ă în calcul;
= producția medie lunar ă, care se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

Producția medie zilnic ă (ritmul mediu zilnic al produc ției – q mz) se calculeaz ă cu
ajutorul rela ției:

Tabelul 10
Ss
n liq lq l liq q−
2
l li )q q(−
σ zl mzq
1σ cmz k fizic zile
I 200 -100 10000
II 250 -50 2500
III 325 25 625
IV 375 75 5625
V 400 100 10000
VI 500 200 40000
VII 100 -200 40000
VIII 150 -150 22500
IX 250 -50 2500
X 450 150 22500
XI 300 113300

0 0 11156250

5120
TOTAL 3300 300 X 156250 ≈120 21 ≈15 8 3 1,25 30 10

7. Cererile de consum de ciment înregistrate pe 11 luni din anul de baz ă la o
întreprindere produc ătoare de prefabricate din beton sunt precizate în tabelul 11.
Tabelul 11
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI
Cererea (r i)
-to- 50 100 250 600 900 1200 1500 2000 600 40
0 10
0
Coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului (k)
este 1,60. Pe aceast ă bază se cere
stocul de siguran ță fizic și în zile pentru anul de plan
următor pentru care necesarul de consum a fost estimat la 10080 tone.

Rezolvare

Pentru determinarea stocului de siguran ță în expresie fizică (S s) se folose ște
metoda IMPACT , relația de calcul specific ă fiind urm ătoarea:

în care MAD reprezint ă abaterea absolut ă de la medie a cererilor lunare de consum (r i):
1q
.buc300113300
nq
qn
1ili
l===∑
=
zi/buc1521300
zqq
llmz ≈==
k MAD Ss×=

Managementul aprovizion ării

în care:
n = numărul de luni pentru care cererea a fost luat ă în calcul;
r= cererea medie de consum care se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:

Determin ările s-au efectuat în cadrul tabelului 12.
Tabelul 12
Ss n ir r rri− MAD K fizic zile
I 50 650
II 100 600
III 250 450
IV 600 100
V 900 200
VI 1200 117700 500 115600
VII 1500 800
VIII 2000 1300
IX 600 100
X 400 300
XI 100 600
509×1,60
=814,4 29284,814cmzSfizic
==

TOTAL 7700 700 5600 509 1,60 814,4 29

8. O întreprindere specializat ă în producerea de ambalaje din material lemnos pentru
legume și fructe și-a amplasat o sec ție de produc ție într-o zon ă legumicol ă. Această secție
utilizează anual 450m3 cherestea de brad. Prin calcule economico-matematice s-a stabilit un
interval optim între dou ă aprovizion ări succesive este de 7 zile; durata de comand ă-
aprovizionare este de 12 zile. În acest context, se cere stabilirea nivelului fizic de
comand ă-aprovizionare și reprezentarea grafic ă de dinamic ă a procesului de
comand ă-aprovizionare pentru situa ția definită.

Rezolvare

Suntem în situa ția în care durata de comand ă aprovizionare ( τ) este mai mare
decât intervalul optim între dou ă aprovizion ări succesive (I*); deci practic ritmul
intrărilor de resurs ă în depozitul întreprinderii este mai alert deât cel al comenzilor de
realizare al lor.
Pentru a rezolva situa ția, pentru primul ciclu de aprovizionare se stabile ște un
nivel suplimentar (n s), sens în care se folose ște relația:
*

* Datorită condițiilor de furnizare care au în vedere respectarea strict ă a intervalului de livrare, la resursa exemplificat ă
nu se constituie stoc de siguran ță. nrr
MADn
1ii∑
=−
=
nrri∑=
cmz)I( ns×−τ=

Capitolul 2 Gestiunea economic ă a stocurilor

Din
ciclul doi de aprovizionare intrările de resurs ă se succed la intervalul ( I) egal cu
7 zile; comanda va fi emis ă de fiecare dat ă cu 12 zile înainte de intrarea programat ă, iar
stocul curent va avea nivelul de 8,75 m3:

În primul ciclu de aprovizionare va fi adus un volum de cherestea egal cu
stocul
curent de 8,75 m3 plus nivelul suplimentar (ns) prestabilit la 6,25 m3, deci o cantitate de 15
m3.
Evolu ția procesului de comand ă-aprovizionare pentru situa ția τ > I se prezint ă în
figura 2.

Figura 2.
9. Nomenclatorul de materiale necesare unei întreprinderi produc ătoare de ma șini
unelte cuprinde 7820 pozi ții. Necesarul de aprovizionat pe ansamblul resurselor în expresie
valorică este de 5.000.000 uv. Obi șnuit întreprinderera se aproviziona o dat ă pe trimestru cu
fiecare material necesar indiferent de natura acestuia, sursa de provenien ță, destina ția de
folosire etc. Începând cu noul an de plan, întreprinderea î și propune aplicarea
sistemului
ABC de gestiune diferen țiată a stocurilor , în contextul c ăruia are în vedere s ă se
aprovizioneze de 12 ori pe an pentru materialele care se cuprind, dup ă principiul “ valoare în
consum ”, în zona A de importan ță, de 6 ori pe an pentru materialele din zona B și de 2 ori
pe an pentru materialele din zona C – de importan ță.
În aceste condi ții, se cere eviden țierea efectelor economice favorabile ale noii
politici frecven țiale a aprovizion ărilor specifice sistemului ABC de gestiune diferen țiată a
stocurilor, cunoscând nivelul cheltuielilor de stocare care reprezint ă 20% față de valoarea
stocului mediu și cheltuielile de lansare a unei comenzi de aprovizionare care sunt de
180 uv.

zi/m25,1360450
360N
cmz3 pl===
3
s m25,6 25,1)7 12( n =×−=
3
cr m75,8 25,17 cmzI S =×=×=
15
Scr
6,25
ns
05 12 14 26
zil19
I=τ=12 I=7 I=7
τ=12
τ=12Cantități

Managementul aprovizion ării
Rezolvarea s-a efectuat în cadrul tabelului 13.
Viteza de rota ție se calculeaz ă pe ansamblul resurselor, deci la nivelul necesarului
total , cu ajutorul rela țiilor:

în care:
vrz = viteza de rota ție în zile;
vS= stoc mediu exprimat valoric;
Nv = necesarul de consum exprimat valoric;

în care vnr reprezint ă viteza în num ăr de rota ții pe an.360NSvrz
vv×=
vrz360vnr=

Tabelul 13
Viteza de rota ție Număr
materiale Necesar
valoric Nr.
aprovizion ări
pe articol și pe an Nr.aprovizion ări
pe total
articole și pe an Stoc maxim S vmax (mii uv) Stoc mediu vS (mii uv) în zile în nr.rota ții Zona
% fizic % mii
uv i p i p ± i p ± I p ± i p ± i P ±
0 1 2 3 4 5 6 7=2×5 8=2×6 9=8-7 10=4
/5 11=4/6 12=11-
10 13=10
x1/2 14=11
x1/2 15=
14-13
A 10 782 70 3500 4 12 3128 9384 6256 875 291,66 -583,34 437,5 145,83 -291,67
B 20 1564 20 1000 4 6 6256 9384 3128 250 166,66 -83,34 125 83,33 -41,67
C 70 5474 10 500 4 2 21896 10948 -10948 125 250 125 62,5 125 62,5
Total 100 7820 100 5000 X X 31280 29716 -1564 1250 708,32 -541,68 625 354,16 -270,84 45 25 -20 8 14,4 6,4

Notă:
i = situație inițială
p = noua situa ție propus ă

Sintetic, consecin țele economice favorabile ale aplic ării sistemului ABC de
gestiune diferen țiată a stocurilor se concretizeaz ă în:
– economii la cheltuielile de lansare a comenzilor de reaprovizionare în valoare de
281520 uv (180 uv/comand ă x 1564 comenzi mai pu țin de efectuat, vezi coloana 9);
– economii la cheltuielile cu stocarea resurselor materiale în valoare de 54168 uv
(20% x 270,84 mii uv);
– simplificarea procesului de aprovizionare prin reducerera num ărului de
aprovizion ări (deci, de rela ții-legături cu furnizorii) de la 31280 la 29716, deci cu 1564;
– diminuarea efortului financiar antrenat la achizi ționarea de resurse materiale cu
541680 uv, implicit reducerea dobânzilor și a altor speze bancare în cazul apel ării
la credite pentru cump ărarea și stocare resurselor materiale;
– diminuarea stocului maxim cu 541680 uv, implicit și sub aspect fizic ceea ce
înseamn ă, în acela și timp, reducerea spa țiilor pentru depozitarea resurselor
materiale, a necesarului de utilaje de transport, de mobilier pentru dotarea
depozitului, a personalului antrenat la desf ășurarea activit ății din cadrul
depozitelor de aprovizionare – consecin ță care se transmite și asupra fondului de
salarii aferent care se va diminua ;
– creșterea vitezei de rota ție a capitalului circulant aferent materiilor prime și
materialelor de la 8 rota ții pe an la 14,4, deci cu 6,4 rota ții, durata unei rota ții
reducându-se de la 45 zile la 25 zile, deci cu 20 de zile – ceea ce înseamn ă o mai
eficientă utilizare a capitalului de care dispune întreprinderea sau pe care și-l asigur ă
în perioada de gestiune definit ă.
Consecin țele economice favorabile concrete sunt mai extinse și acestea se transmit
în final asupra rezultatelor financiare ale unit ății; de exemplu, dac ă avem în vedere
disponibilizarea de spa ții de depozitare , prin reducerea stocului fizic de resurse materiale,
acestea pot fi închiriate unor factori interea ți sau amenajate ca spa ții de produc ție – situa ții
care contribuie, prin încasarea de chirii sau ob ținerea de produc ție suplimentar ă, cu vânzare
previzibil ă, la creșterea veniturilor , implicit la majorarea profitului , ceea ce înseamn ă
sporirea ratei rentabilit ății activității generale a unit ății în cauză.

Capitolul 2 Gestiunea economicã a stocurilor

Aplicații practice de rezolvat

1. Se dau elementele:
– Necesarul pentru consum = 400.000 kg ;
– Materia prim ă se asigur ă la 15 zile ;
– Abaterea medie p ătratică (în zile) a produc ției lunare = 7 zile ;
– Durata de comand ă aprovizionare = 20 de zile ;
– Coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului =
1,34.
Pe aceast ă bază se cere:
a) stocul de produc ție maxim, mediu, minim, fizic și în zile;
b) nivelul de comand ă;
c) reprezent ări grafice de dinamic ă.

2. – Necesarul pentru consum este de 1400 tone ;
– Datele privind intr ările de resurse în depozitul întreprinderii și cantitățile efectiv
intrate se prezint ă în tabelul 1:
Tabelul 1
Resursa Data intr ării în depozit Cantitatea efectiv intrat ă (tone)
20.01 40
10.03 15
05.05 25
15.07 30
20.09 10 m1
10.11 20
– Intervalul efectiv între ultima intrare de pân ă la 20.01 a fost de 45 de zile ;
– Durata de comand ă aprovizionare este de 20 de zile.
Se cere:
a) stocul de produc ție fizic și în zile, maxim, mediu, minim;
b) nivelul de comand ă aprovizionare;
c) reprezent ări grafice de dinamic ă.

3. Necesarul pentru consum = 500.000 kg ;
Intervalul optim între aprovizion ările succesive este de 20 de zile ;
Durata de comand ă aprovizionare este de 25 de zile .
Se cere:
a) stocul de produc ție mediu fizic;
b) stocul de siguran ță în zile;
c) nivelul de comand ă;

Managementul aprovizion ării

d) reprezent ări grafice de dinamic ă.

4. Necesarul de consum = 2000 tone;
– Costul de lansare a unei comenzi de aprovizionare este de 250 u.v.;
– Costul de stocare este de 20% fa ță de valoarea medie a stocului ;
– Prețul de aprovizionare al resursei materiale este de 100 u.v. pe ton ă;
– Abaterea medie p ătratică a produc ției lunare este de 250 unit ăți;
– Producția medie lunar ă este de 3500 unit ăți;
– Unitatea de produc ție lucrează 22 de zile pe lun ă;
– Coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului este
de 1,30;
– Durata de comand ă aprovizionare este de 25 de zile.
Se cere :
a) lotul economic de aprovizionare și elementele asociate;
b) stocul de produc ție pe nivele de formare și modalități de exprimare;
c) nivelul de comand ă;
d) reprezent ări grafice de dinamic ă.

5. Necesarul pentru consum este de 2150 tone ;
– Costul de stocare este de 6 u.v. pe tonă și an;
– Costul de lansare unei comenzi de aprovizionare este de 280 u.v. ;
– Costul de penurie este de 250 u.v. ;
– Devierea (abaterea) medie a intervalelor efective între aprovizion ări față de
media lor este de 7 zile ;
– Durata de comand ă aprovizionare este de 15 zile .
Se cere:
a) lotul economic de aprovizionare și elementele asociate;
b) stocul de produc ție maxim, mediu, minim, fizic și în zile;
c) nivelul de comand ă;
d) reprezent ări grafice de dinamic ă.

6. O fabric ă de confec ții se aprovizioneaz ă anual cu 1 milion metri liniari de stof ă la
un preț de 40 uv pe metru liniar. Costul lans ării unei comenzi de aprovizionare este de
140,62 uv. Pentru stocarea unui balot de stof ă (50 ml) se cheltuie zilnic 0,25 uv.
Pe baza datelor de mai sus, s ă se calculeze cantitatea economic ă de comand ă-
aprovizionare, elementele asociate (componente esen țiale ale programului de
aprovizionare al unei întreprinderi) și să se reprezinte grafic dinamica cheltuielilor pe
categorii și toate , ca și a procesului de aprovizionare-stocare .

Capitolul 2 Gestiunea economicã a stocurilor

7. O firm ă specializat ă în transporturi auto consum ă 25.200 tone motorin ă. Costul
stocării unei tone de motorin ă este de 71,21 uv pe an, cel de lansare al unei comenzi de
aprovizionare de 180 uv; costul suplimentar generat de lipsa motorinei din stoc este de 60
de ori mai mare decât cel de stocare.
Să se determine lotul optim, elementele asociate și să se precizeze mărimea
stocului de siguran ță pentru situa ția dată. Se vor realiza și reprezent ările grafice de
dinamică.

8. O fabric ă de plicuri se aprovizioneaz ă anual cu 500.000 kg hârtie la un pre ț de
vânzare al furnizorului de 100 uv pe ton ă. Stocarea costă 44% față de prețul de achizi ție al
resursei materiale, iar costul lans ării unei comenzi de aprovizionare este de 110 uv.
Furnizorul de hârtie ofer ă o reducere de pre ț de 1% pentru o comand ă de 100 de
tone și de 2% pentru livrarea unui lot de 150 tone.
Pe baza acestor date, s ă se precizeze lotul de livrare și elementele asociate
corespunz ătoare variantei economice de aprovizionare .

9. O firm ă specializat ă în construirea de case de vacan ță și cabane din material
lemnos se aprovizioneaz ă anual cu 1080 m3 de cherestea la un preț de 180 uv/m3.
Lansarea unei comenzi de aprovizionare costă 66 uv, iar cuantumul imobilizărilor anuale
este de 22% fa ță de valoarea stocului mediu .
Să se determine elementele care servesc la programul optim de aprovizionare cu
cherestea.

10. O firm ă de decora țiuni interioare estimeaz ă un necesar de aprovizionat anual
cu tablă de aluminiu de 720 de tone, cantitate pe care o consum ă în întregime. Costul
lansării unei comenzi de aprovizionare este de 150 uv, iar cel al transportului unui lot de
250 uv. Costul stoc ării este de 50 uv pe ton ă și an. Intervalul de reluare a produc ției la
furnizor este de 20 de zile.
Din analiza datelor înregistrate în perioada de gestiune curent ă rezultă că nu este
eficient ca firma s ă se aprovizioneze cu tabl ă de aluminiu la un interval egal cu cel de
reluare a produc ției la furnizor . Ca urmare, se cere, pe baza datelor de mai sus, s ă se
calculeze elementele care conduc la elaborarea unui program optim de aprovizionare .

11. Să se determine lotul optim și elementele asociate cunoscând urm ătoarele
date:
– necesarul anual este de 108 tone;
– prețul materiei prime este de 120 uv pe ton ă;
– cheltuielile conven țional constante reprezint ă 2,70% din valoarea necesarului;
– cheltuielile variabile reprezint ă 0,0041% din valoarea tonelor-zile aflate în medie
în depozit;
– cheltuielile de transport pe lot sunt precizate în tabelul 2:

Managementul aprovizion ării

Tabelul 2
Lotul
(tone) 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 108
Cheltuieli
transport
(uv) 20,3
5 40,30 60,0
9 80,0
0 99,5
0 118,2
0 136,5
0 153,6
0 171,0
0 189,0
0 204,12
Se va face și reprezentarea grafic ă de dinamic ă a cheltuielilor antrenate de
procesul de aprovizionare-stocare în raport cu variația lotului .

12. O întreprindere specializat ă în montarea de antene receptoare pentru televiziune,
inclusiv pentru satelit î și propune formarea unui stoc pentru filtrul XJ 1000. Costul stoc ării
este teoretic considerat neglijabil; în schimb, pierderile din suprastocare sunt de 100 uv pe
unitatea de produs depozitat. Cheltuielile de penurie sunt de 40 de ori mai mari decât
pierderile determinate de suprastocare. Probabilitatea de apari ție (distribu ția statistic ă) a
cererii de consum – stabilit ă pe baza datelor statistice din perioade anterioare – se prezint ă
în tabelul 3 .
Tabelul 3
Cererea 5 10 15 20 25 ≥30
Probabilitatea 0,000 0,800 0,050 0,125 0,025 0,000
Pe aceast ă bază să se stabileasc ă stocul optim și costul minim aferent; se va face
și reprezentarea grafic ă a situațiilor avute în vedere de aplica ție.

13. Într-o țesătorie de stofe din lân ă, costul stoc ării piesei de schimb RT 420, de la
războaiele de șesut, este de 60 uv pe an; în cazul apari ției unei defec țiuni, lipsa din stoc a
acestei piese de schimb genereaz ă cheltuieli suplimentare de 90 ori mai mari decât cele
de stocare .
Probabilitatea de apari ție a cererii de consum la acest tip de pies ă (stabilită pe
baza datelor statistice privind evolu ția cererii efective înregistrat ă în perioade anterioare) se
prezintă în tabelul 4 .
Tabelul 4
Cererea 0 10 20 30 40 50 ≥60
Probabilitatea 0,00 0,70 0,20 0,07 0,01 0,02 0,00
În acest context se pune problema determin ării stocului optim și a costului minim
aferent. Se vor reprezenta grafic situațiile specifice cazului de fa ță.

14. O firm ă producătoare de articole din cauciuc se aprovizioneaz ă anual cu 1560
tone de cauciuc la un pre ț de 150 uv pe tone ă. Costul lans ării unei comenzi de
aprovizionare este de 280,80 uv, iar costul stoc ării unei tone de cauciuc este de 0,40 uv pe
zi. Durata de comand ă-aprovizionare este de 17 zile.
Pe aceast ă bază, să se calculeze elementele (lotul de comand ă-aprovizionare,
frecvența livrărilor, intervalul de aprovizionare, costul, nivelul de comand ă) care
servesc la elaborarea programului optim de aprovizionare și constituirea stocului de
producție pe nivelele specifice. Se va face și reprezentarea grafic ă de dinamic ă a
procesului de comand ă-aprovizionare , ca și a cheltuielilor pe categorii și totale în
raport cu variația lotului de livrare (aprovizionare).

15. S ă se determine stocul de produc ție pe total și pe elemente componente , pe
nivele de formare și modalit ăți de exprimare cunoscând urm ătoarele date:

Capitolul 2 Gestiunea economicã a stocurilor

– necesarul de consum este de 1800 de tone;
– prețul de achizi ție al resursei materiale este de 130 uv pe ton ă;
– intrările calendaristice și cantitative de resurs ă material ă în depozitul unit ății
consumatoare, înregistrate în anul anterior, sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5
Data
intrării 13.01 28.02 02.04 15.06 30.07 30.09 05.12
Cantitatea
(tone) 250 300 500 600 100 400 650
Intervalul înregsitrat pân ă la 13.01 a fost de 30 de zile.
Se va face și reprezentarea grafic ă de dinamic ă a stocului de produc ție pe
componente și nivele de formare .

16. S ă se fundamenteze stocul de produc ție pe total și pe elemente componente,
pe nivele de formare și modalit ăți de exprimare la o întreprindere specializat ă în
fabricarea cabinelor pentru tractoare, pentru materia prim ă cornier, cunoscând urm ătoarele
date:
– necesarul anual pentru consum este de 2160 tone pe an;
– aprovizionarea de la furnizor se face lunar ;
– producțiile lunare , la unitatea consumatoare de cornier, înregistrate în anul de
bază se prezint ă în tabelul 6 .
Tabelul 6
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Producția
(buc) 100 400 250 350 200 450 400 325 525 650 600 550
Urmare a unui program de investi ții concretizat în achizi ționarea, montajul și punerea
în funcțiune a unei linii de fabrica ție noi, ca și în modernizarea celor existente, pentru noul an
întreprinderea și-a planificat o cre ștere a necesarului de consum de f ăină cu 25%. Materia
primă se aprovizioneaz ă la două săptămâni, durata de comand ă-aprovizionare fiind de 5
zile. Coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului este
1,30.
Pe aceast ă bază, se cere estimarea stocului de produc ție pe total și componente ,
pe nivele de formare și modalități de exprimare, cu precizarea nivelului fizic declan șator
al acțiunii de comand ă-aprovizionare . Se va face și reprezentarea grafic ă de dinamic ă
specifică.

18. Necesarul de aprovizionat cu cacao al unei întreprinderi produc ătoare de
ciocolată și dulciuri este de 720 de tone la un pre ț de 220 uv pe ton ă. Cheltuielile anuale de
stocare sunt de 88 uv pe ton ă, iar cele de lansare a unei comenzi de aprovizionare de
200 uv. Din momentul emiterii comenzii pân ă la recep ționarea lotului de marf ă se
înregistreaz ă 5 zile.
În acest context, se cere stabilirea elementelor care servesc la elaborarea
programului de aprovizionare , determinarea stocului de produc ție pe total și pe
elemente componente , pe nivele de formare și modalit ățile de exprimare, și precizarea
nivelului de comand ă fizic . Se vor face și reprezent ările grafice de dinamic ă a cheltuielilor
și a procesului de aprovizionare-stocare.

Managementul aprovizion ării

19. O fabric ă de mobil ă utilizeaz ă anual 1800 m3 cherestea fag, cantitate pe care o
aprovizioneaz ă în întregime. Costul lans ării unei comenzi de aprovizionare este de 90 uv,
iar cel al stocării unui metru cub de cherestea de 32,40 uv pe an. Cheresteaua, pentru a
putea fi introdus ă în fabrica ție, sufer ă un proces de condi ționare care dureaz ă 2
săptămâni. Abaterea absolut ă de la medie a cererii lunare de consum este de 20 m3, iar
coeficientul de siguran ță care exprim ă potențialul de livrare al furnizorului este 1,75.
Se cere calculul elementelor care servesc la elaborarea programului optim de
aprovizionare, cu precizarea stocului de produc ție maxim, mediu, minim, fizic și în zile .
Se va reprezenta grafic dinamica stocului de produc șie pe total și componente.

20. Nomenclatorul de materiale al unei întreprinderi produc ătoare de juc ării cuprinde
5860 pozi ții. Necesarul de consum pe ansamblul resurselor materiale, exprimat valoric,
este de 400.000.000 uv. În mod obi șnuit, întreprinderea se aprovizioneaz ă odată la 2 luni cu
toate resursele materiale, indiferent de natura acestora, rolul lor în activitatea economic ă,
influența asupra capitalului circulant. Costul lans ării unei comenzi de aprovizionare este
de 150 uv, iar cel al stoc ării de 15% fa ță de valoarea stocului mediu .
Ritmul general al aprovizion ărilor, precizat mai sus, se consider ă neeconomic,
necesitând pentru derulare un efort investi țional prea mare. Ca urmare, se recomand ă
aplicarea sistemului ABC de abordare diferen țiată a stocurilor care implic ă îmbunătățirea
strategiei în frecven ța livrărilor (aprovizion ărilor) dup ă principiul selectivit ății în funcție
de valoarea atrasă de fiecare resurs ă în stoc .
Determina ți concret și sintetiza ți efectele economice ale noii strategii în aprovizionare
pe care o propune ți în raport cu ritmul ini țial.