Managementul aplicării TIC în monitorizarea performanțelor academice la [603626]
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FAСULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚI EI
DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
IONAȘ LUDMILA
MANAGEMENTUL APLICĂRII TIC
PENTRU MONITORIZAREA PERFORMANȚELOR
ACADEMICE LA LICEENI
Teză de master
Specialitatea : MANAGEMENT EDUCAȚIONAL
Șef departament _____________
(semnătura)
Maia Șevciuc, dr. сonf. univ.
Сonduсător științifiс: _____________
(semnătura)
Mihail Paiu, dr. сonf. univ.
Autorul: _____________
(semnătura)
СHIȘINĂU, 2017
CUPRINS
Lista abrevierilor
ADNOTARE ( în limba română și engleză)
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE APLICĂRII TEHNOLOGIILOR
INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE ÎN PROCESUL DE MONITORIZARE
A PERFORMANȚELOR ACADEMICE
1.1 Aspecte evolutive ale Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale în sistemul educational
1.2 Cadrul conceptual al monitorizării performanțelor academic
1.3 Avantaje și dezavantaje ale aplicării tehnologiilor informaționale și comunicaționale în
educație
1.4 Concluzii la ca pitolul I
CAPITOLUL II. APLICAREA TEHNOLOGIILOR INFORMAȚIONALE ȘI
COMUNICAȚIONALE ÎN MONITORIZAREA PERFORMANȚELOR ACADEMICE
2.1 Clasificarea aplicațiilor pentru managementul aplicării tehnologiilor informaționale și
comunicaționale
2.2 Premize ale aplicări i tehnologiilor informaționale și comunicaționale în monitorizarea
performanțelor academice la liceeni
2.3 Indicatori de monitorizare în determinarea performanțelor academice
2.4 Impactul tehnologiilor informaționale și comunicaționale asupra monitorizării performantelor
acedemice în sistemul educațional
Concluzii la capitolul II
CAPITOLUL III. ABORDAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND MONITORIZAREA
PERFORMANȚELOR ACADEMICE LA LICEENI
3.1 Diagnosticul performanțelor academice la liceeni
3.2 Strategii manageriale de monitorizare a performanțelor academice la liceeni
3.3 Validarea experimentală a strategiilor manageriale de monitorizare a performanțelor
academice la liceeni.
Concluzii la capitolul III
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
ANEXE
LISTA ABREVIERILOR
CompDig – competențe digitale
IAC – instruirea asistata la calculator
SIc – sistem informatic
SIC – sistem informațional de sprijin al conducerii
SIM – sistem informațional managerial
SIMC – sistem informațional de management al cunoștințelor
SISD – sistem informațional de sprijin al deciziilor
SM – sistem de management
SMM – sistem metodologico -managerial
SSD – subsistem decizional
SSI – subsistem informațional
SSO – subsistem operațional
TI – tehnologii informaționale
TIC – tehnologii informaționale computerizate
ADNOTARE
IONAȘ Ludmila. Tema tezei de master: MANAGEMENTUL APLICĂRII TIC ÎN
MONITORIZAREA PERFORMANȚELOR ACADEMICE LA LICEENI , Chișinău, 2017.
Teza сu tema: Managementul aplicării TIC în monitorizarea performanțelor academice la
liceeni, este сonstituită din introduсere, trei сapitole, сonсluzii și reсomandări, referințe bibliografiсe
сu 74 titluri, adnotare (română, engleză), cuvinte – cheie în limbile român ă, engleză, lista
abrevierilor, 8 anexe, 77 pagini text de bază, 11 figuri, 15 tabele , 2 сhestionare.
Cuvinte -cheie: instruire, calitatea instruirii, tehnologii informaționale și de comunicare,
mediu informational comunicațional, informatica, curriculum, tehnologii didactice, abordare
sistemică, abordare sinergetică, monitorizarea performanțelor, tehnologii informaționa le, educație.
Scopul investigației constă în eficentizarea monitorizării performanțelor acedemice prin
implementarea Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale în Liceul Teoretic „Petre
Ștefănucă” Ialoveni.
Domeniul de studiu și obieсtivele cercetării vizează: o analiză complexă privind determinarea
reperelor epistemologice și praxiologice ale managementului performanțelor academice; analiza
abordărilor teoretice privind monitorizarea performanțelor academice la liceeni; descrierea
niveluril or, specificului monitorizării performanțelor elevilor și a mecanismelor sporirii
performanțelor academice în mediul învățământului liceal; stabilirea indicatorilor de monitorizare
a performanțelor; s tabilirea condițiilor de aplicare a TIC menite să asigur e un nivel superior de
monitorizare a performanțelor academice.
Noutatea și originalitatea științifiсă a investigației este justificată de: reconceptualizarea
abordării sistemice, sinergice și metodologice a implementării TIC în procesul educațional, ca
modalitate de dezvoltare a monitorizării performanțelor academice în liceu, bazat pe interacțiunea
dintre toți participanții la procesul educațional, dar și pe un sistem unic de management, de
predare -învățare cu utilizarea TIC și autoorganizarea tuturor par ticipanților în acest proces.
Semnificația și valoarea aplicativă a tezei constă în elucidarea coordonatelor
managementului performanțelor academice din învățământul liceal, având ca suport teoretic
modelul conceptual al performanțelor academice; interpretarea datelor statistice și formularea
sugestiilor metodologice p entru aplicarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale în
monitorizarea performanțelor acedemice la liceeni.
Ipoteza de bază s -a confirmat, astfel studiul a demonstrat că integrarea unui sistem
informațional în monitorizarea performanțelor academi ce la liceeni va contribui la asigurarea unui
învățământ de calitate, argumentându -se importanța tehnologiilor informaționale în monitorizarea
performanțelor academice la liceeni, care va oferi un sprijin major în eficientizarea activității
instituției.
INTRODUCERE
Actualitatea temei cercetate
TIC – termenul a fost folosit pentru prima dată în 1958 într -un articol publicat în revista
Harvard Business Review , articol în care autorii Leavitt și Whisler afirmă: „Noua tehnologie încă
nu are un nume bine stabilit; noi o vom denumi „tehnologia informației””. Tehnologia informației
este un domeniu element de legătură între electrotehnica clasică și mult mai noua informatică ,
multe instituții profesionale profilate (inițial) electrotehnic extinzându -se cu timpul și spre
domeniul de tehnologia informației. A nu se confunda cu Informatica (Computer Science ) și nici
cu sistemele informatice .
O data cu trecerea anilor, părerile oamenilor s -au schimbat , în prezent lucrurile stând într –
o altă lumină, de data aceasta favorabilă tehnologiei. Dacă înainte nu se știa ce înseamnă un telefon
mobil sau un calculator performant, laptop, netbook, tablet e, astăzi nu ne mai putem imagina viața
fără aceste dispozitive . În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale
– Tehnologia informațiilor și co municațiilor (TIC).
Educația omului modern trebuie să depășească stadiul de educație orientată pe nivel și să
se orienteze către o educație continuă, capabilă să îi pregatească pe elevi oriunde s-ar afla și
nelimitat în timp.
În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale – Tehnologia
informațiilor și comunicațiilor (TIC).
Astfel, încet -încet, calculatorul a fost introdus și în școli, mulți copii, cadre didactice,
părinți, cercetători s-au implicat în progra mele educaționale de utilizare a calculatoarelor în școli.
Educația tehnologică are un caracter specific inter- și transdisciplinar, dar în același timp
are și caracter dual: științific sau tehnologic, teoretic și practic, de asemenea urmărește formare
abilităților practice și a gândirii sistematice esențiale pentru dezvoltarea și stimularea creativității
și inițiativei elevului, a gândirii centrate tehnic.
În școală , introducerea Internetului și a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante
în procesul de învățamânt. Astfel , actul învățării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor și
muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării cu profesorul.
Această schimbare în sistemul de învățământ a urmărit niște obiective bine structurate și anume :
1. Creșterea eficienței activităților de învățare;
2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și studiu l individual.
Cercetăril e realizate în ultimii cinci ani în diferite țări la nivel global au arătat că utilizarea
tehnologiilor informației și comunicațiilor în educație contribuie într-o foarte mare măsură la
îmbunătățirea rezultatelor elevilor.
Datorită tehnologiei informații lor și comunicațiilor s-au deschis noi domenii, nebănuite
anterior , si care le-a revoluționat pe cele vechi. Printre acestea se numără și educația, domeniu care
a atins standarde noi și care are o evoluție uimitoare.
Gradul de cercetare a problemei : Acest subiect este din ce în ce mai discutat și studiat în
societate și în cercurile specialiștilor, din cauză că pentru mulți dintre noi, noile tehnologii
înseamnă o serie de echipamente precum laptop -uri, tablete, table interactive și de aplicații de tip ul
editoarelor de texte, utilitarelor pentru prezentări sau pentru calcul tabelar, n avigatoarelor pentru
Internet. O rizontul tehnologic se populează cu dispozitive și mai noi, care lasă să se întrevadă un
potențial uriaș de tr anspunere în educație. În licee, abia am avut timp să explorăm modalitățile prin
care să încorporăm în lecție softuri educaționale prin care să prezentăm elevilor secvențe de
conținut în format digital.
O serie de noi tehnologii, care acum câțiva ani păreau departe, încep să -și facă loc în
laboratoarele cercetător ilor și în practica profesorilor , dar și a persoane lor obișnuite care caută
modalități mai eficiente de a -și desfășura activitățile curente profesionale sau personale.
Matem atica, tehnologiile, științele sunt motoarele care a limentează inovarea științifică, iar
profesorii tind să-și îmbunătățească metodele prin care fac noile generații să se apropie de aceste
discipline.
Utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicație (TIC) în demersul didactic
implică o altă gîndire decît ceea ce se numea, cîndva, aplicarea cunoștințelor dintr -un domeniu în
altul: a metodelor matematice (statistice) în economie sau lingvistică ori a celor chimice în
biologie, adică a procedeelor interdisciplinare. Calculatorul este un instrume nt transdisciplinar prin
definiție, el trebuie însușit și folosit, transgresînd limitele domeniilor/disciplinelor. Totuși, dacă ne
limităm la domeniul educațional, am putea identifica cîteva direcții. Nu ne vom referi aici la
obiectivele intradisciplinare ale Informaticii ca disciplină școlară, dar vom menționa cîteva aspecte
vizînd obiectivele interdisciplinare și cele transdisciplinare, legate de eficientizarea procesului de
predare -învățare cu ajutorul TIC, de aplicarea unor metode computerizate de evalu are, de crearea
unui sistem informațional de evaluare și evidență a rezultatelor școlare, a dinamicii rezultatelor.
Obiectul cercetării : Aplicarea Tehnologii Informaționale și Comunicaționale în
monitorizarea performanțelor academice la liceeni în Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni.
Scopul cercetării : Eficentizarea monitorizării performanțelor acedemice prin
implementarea Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale în Liceul Teoretic „Petre
Ștefănucă” Ialoveni.
Ipoteza cercetării : Monitorizar ea performanțelor academice la liceeni cu ajutorul
tehnologiilor informaționale și comunicaționale va fi eficientă dacă se va aplica:
– instruirea elevilor pentru utilizarea calculatorului ca instrument de lucru (pentru trebuințele
proprii);
– instruirea pro fesorilor de la alte discipline pentru utilizarea calculatorului în monitorizarea
performanțelor academice la liceeni;
– Aplicarea unor indicatori de monitorizare relevanți
Obiectivele cercetării :
– Analiza a bordări lor teoretice privind monitorizarea performanțelor academice la liceeni;
– Identificarea instrumentelor TIC pentru monitorizarea performanțelor academice;
– Determinarea indicatorilor de monitorizare a performanțelor academice;
– Stabilirea condițiilor de aplicare a TIC menite să asigure un nivel superior de monitorizare
a performanțelor academice.
Baza empirică a tezei de master o constituie materialele factologice obținute în urma
efectuării cercetării sociologice în cadrul Liceului Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni și analiza
statisticelor, a actelor normative ale liceului.
Importanța lu сrării: Tema de сerсetare a fost aleasă din interes profesional pentru a сest
subie сt, motiv ul fiind a сtivitatea de peste 14 ani în Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” și 3 ani în
funcție de director adjunct pent ru instruire , fiind mereu preocupată de monitorizarea
performanțelor academice.
Сontribuția personală сonstă în faptul сă s-a înсerсat să se analizeze situația reală a
performanțelor academice în liceu, avantajele unui sistem de monitorizare informațional, subiect
сe nu a mai fost efe сtuat până la moment.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării . Din aspect theoretic, cercetarea
dată va contribui la rezolvarea p roblemelor legate de elaborarea, aplicarea și dezvoltarea
tehnologiilor de informare și comunicare moderne pentru monitorizarea performanțelor
academice , utilizând diverse programe educaționale și aplicații. Importanța practică a tezei de
master constă în faptul că datele obținute, concluziile și recomandările elaborate pot fi folosite în
activitatea instituțiilor de învățământ, în scopul monitorizării performanțelor academice.
Rezultatele obținute vor fi utile pentru planificarea și realizarea acțiun ilor d e instuire la nivel local
și raional, pentru special iștii din domeniul educational și managerial.
Aprobarea rezultatelor . Subiectul dat este promovat prin argumente teoretico -practice la
reuniuni metodice locale și raionale. Participarea cu implicări și co municări la seminare, ateliere
de lucru, mese rotunde au adăugat valoare științifică tezei de master, au scos în ev idență importanța
subiectului, c ele mai importante fiind ședințele Consiliilor Profesorale, Consiliilor de
Administrație, ședințe ale Consili ul elevilor din liceu.
Metodologia cercetării : Metodologia cercetării a fost elaborată în concordanță cu
specificul obiectului și scopului de cercetare și a inclus metode cantitative și calitative .
Metode teoretice :
analiza și sinteza literaturii științifice;
metodico -științifice privind problema de cercetare;
metoda ipotetico -deductivă pentru interpretarea și explicarea rezultatelor obținute
în cercetare.
Metode empirice :
experimentul;
interviu l;
chestionarea;
testarea.
Etapele crcetării
Etapa 1 : Studiu de documentare .
Etapa constă în analiza teoretico -științifică a literaturii de specialitate referitoare la
problema dată, și anume: monitorizarea performanțelor academice la liceeni, în mod special,
managementul aplicării TIC, și anume rolul tehnologiilor informaționale, tipurile de programe
utilitare, avantajele și dezavantajele în aplicarea tehnologiilor informaționale în sistemul
educațional .
Finalitatea acestei etape se materializează într -un studiu analitic care constitue două
capitole teoretice din respectiva cercetare cu concluzii ce vizează .
Problemele legate de monitorizarea performanțelor academice prin elaborarea, aplicarea și
dezvoltarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale moderne au fost s tudiate în lucrările
sale de către oamenii de știință din diferite țări precum: Humberto E., Daniel S., Campbell S.,
Atkins D., Abel R., Arum R ., Bleyer K., Wilson C. ș.a . Unele aspecte ce țin de dezvoltarea
metodologiei de monitorizarea performanțelor aca demice prin informatizarea sistemului
educațional în contextul globalizării și comunicării în masă au fost abordate din punct de vedere
teoretic în lucrările autorilor: Gershunski B., Robert I., Va gramenko J., Kozlova O. ș.a . Autorii s –
au concentrat pe ela borarea unor proiecte de perspectivă în domeniul monitorizarii performanțelor
prin utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale, punând accent pe utilizarea
sistematică a tehnologiilor informaționale și comunicaționale în procesul de învățămâ nt.
În Republica Moldova problema monitorizării performanțelor academice prin utilizarea
tehnologiilor informaționale și comunicaționale au fost abordate în lucrările lui Gremalschi A.,
Gremalschi L. Elaborarea curriculumului școlar la informatică , Rudic G. Abordarea generală a
aplicării informaticii în educație , Raileanu E. Elaborarea de manuale electronice , Bragaru T.
Instruirea on -line, Căpățână G. Predarea informaticii în instituțiile de învățământ superior ,
Cataranciuc S. Bazele programării generale , Cojocaru V. Instruirea profesorilor on -line, Patrașcu
D. Tehnologiile pedagogice .
În multe lucrări ale cercetătorilor în domeniul dat se acordă o atenție sporită monitorizării
performanțelor academice prin formarea unui mediu informațional -comu nicațional, bazat pe
tehnologiile informaționale și comunicaționale, prin care se subînțelege crearea unor cond iții ce ar
asigura schimbul de informații între profesori, elevi și resursele informaționale din domeniu,
precum și funcționarea structurilor de management al procesului educațional. Experiența de lucru
acumulată în condițiile unui mediu informațional -comunicațional demonstrează că există diverse
opțiuni pentru formarea unui astfel de mediu, în funcție de nivelul de pregătire a cadrelor didactice,
atmosfera de creativitate în liceu, interacțiunea tuturor participanților la procesul educațional,
dotarea liceului cu mijloace TIC, utilizarea acestor mijloace în procesul de conducere.
Etapa 2 . Experimentul constatativ.
În cadrul experimentului de consta tare s -a cercetat aplicarea tehnologiilor informaționale
și comunicaționale în monitorizarea performanțelor acade mice la liceeni. Constatările su nt
realizate prin aplicarea testelor și chestionarea liceenilor. Datele obținute s unt supuse comparației,
anali zei calitative și prelucrării statistice .
Etapa 3. Experimentul
În cadrul celei de -a treia etapă a fost elaborat și aplicat un chestionar destinat profesorilor
pentru identificarea modului în care profesorii percep aplicarea tehnologiilor informaționale și
comunicaționale în monitorizarea performanțelor academice .
Pe baza chestionarului și a tezei s-au formulat recomandări pentru profesori în lucru cu
liceenii în monitorizarea performanțelor academice prin aplicarea tehnologiilor informaționale și
comunica ționale.
Noutatea și originalitatea științifi că a lucrării constă: în reconceptualizarea abordării
sistemice, sinergice și metodologice în implementarea TIC în procesul educați onal, ca modalitate
de dezvoltare a monitorizării performanțelor academice în liceu , bazat pe interacțiunea dintre toți
participanții la procesul educați onal, dar și pe un sistem unic de management, de predare -învățare
cu utilizarea TIC și autoorganizarea tuturor p articipanților în acest proces, argumentarea diverselor
posibilități de aplicare a potențialului tehnologiilor informaționale și comunicaționale în formarea
monitorizării performanțelor academice în liceu, stabilirea principiilor de bază cu privire la
aplicarea TIC în activitățile de organizar e, metodologice și procedurale, elaborarea strategiilor
pedagogice de predare -învățare a informaticii în liceu prin intermediul TIC ca factor fundamental
în dezvoltarea monitorizării performanțelor academice .
Structura și volumul tezei: Teza este alcătuită din adnotare, introducere, tre i capitole,
concluzii și recomandări, bibliografie și anexe.
Cuvinte -cheie utilizate în lucrarea de față sunt: instruire, performață, tehnologii
informaționale și de comunicare, mediu informațional comunicațional, informatica, curriculum,
tehnologii didact ice, abordare sistemică, abordare sinergetică, monitorizarea performanțelor
academice, tehnologii informaționale, educație, programe utilitare, e -learning, soft educațional, i3 –
learnhub.
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE APLICĂRII TEHNOLOGIILOR
INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE ÎN PROCESUL DE MONITORIZARE
A PERFORMANȚELOR ACADEMICE
1.1 Aspecte evolutive ale Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale
Dezvoltarea vertiginoasă a computerelor personale, sistemelor de operare și , implicit , a
aplicațiilor dedicate acestora implică crearea noilor tehnologii informatice pentru diverse domenii
socio -economice, în special pentru domeniul învățământului, de orice nivel ierarhic, în cadrul
căruia are loc procesul de transmitere sistematic ă a cunoștințelor și experiențelor generație după
generație.
Actualmente asistăm la o schimbare de proporții la nivelul tehnologiilor de comunicație
ale sistemelor de calcul și informaționale. Potențialul acestora este capabil să revoluționeze
întregul sis tem social, tehnic și economic.
În acest context, sistemul de învățământ trebuie să preia rolul de promotor al tehnologiilor
informaționale , pentru a le face accesibile întregii activități.
De-a lungul timpului s -a încercat definirea noțiunilor care alcăt uiesc acest concept. Și
anume, se definește termenul de tehnologie ca fiind, ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor
asupra materiilor prime, materialelor și datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial
sau comercial.
Tehnologiile informaționale au suscitat imaginația și interesul majorității cercetătorilor si
oamenilor de știință.
În acest context, noțiunea de tehnologie informațională evoluează rapid și integrează
sensuri din ce în ce mai complexe.
Tehnologiile infor maționale se pot defini ca fiind ansamblul de metode ale proceselor de
producere și ale resurselor tehnice, unite într -un lanț tehnologic, care asigură acumularea,
păstrarea, transmiterea și afișarea informației, cu scopul diminuării dificultății procesulu i de
utilizare a resurselor informaționale și pentru mărirea operativității și securității lor.
În cazul sistemului de învățământ aplicarea conceptului de tehnologie informațională este
impetuos necesară, implică și atrage după sine o serie de schimbări.
În situația creată de implementarea tehnologiilor informaționale cadrele didactice vor fi
nevoite sa -si adapteze atitudinea, mentalitatea , dar și să se preocupe continuu de problema
autoinstruirii, a formării continue, autodepășirii chiar, pentru a fi în pa s cu prezentul.
Profesorul va trebui să -și formeze capacitatea de a se orienta în avalanșa fluxurilor
informaționale care ar putea influența procesul educațional, să fie capabil să rețină, să selecteze,
să adapteze și să aplice metode moderne, actuale cu rezultate ulterioare, excelente.
Schimbarea în structura învățământului va antrena și schimbarea rolului profesorului. Mai
mult decât atât, prin tehnologiile de rețea devine accesibilă utilizarea informațiilor educaționale și
programelor de instruire, prin intermediul cărora crește volumul de cunoștințe al cadrelor didactice
și abilitățile lor privind utilizarea computerelor.
Autorul, citat de Balint E. (2004), constată că:
prima revoluție s-a produs o dată cu diferențierea educatorilor și a părinților, când
sarcinile de instruire ale tinerilor au fost preluate, într -o pondere semnificativă, de la
nivelul familiei la cel al școlii ;
a doua revoluție a fost dată de utilizarea cuvântului scris, ca instrument de educație;
a treia revoluție corespunde cu epoca „galaxiei Gautenberg” , în care invenția tiparului a
produs schimbări importante în organizarea activităților școlare;
a patra revoluție în educație este produsă de dezvoltarea tehnologiilor electronice și se
speră ca efectele induse de noile tehnologii să nu fie doar de tip corectiv și / sau
multiplicativ, ci mult mai radicale, implicând schimbări ale modului de organizare a
instituțiilor școlare și ale modului de transmitere și asimilare a cunoștințelor.
Calculatorul este foarte util atât elevului , cât și profesorului , însă folosirea acestuia trebuie
realizată astfel încât să îmbunătățească calitativ procesul instructiv -educativ, nu să îl îngreuneze.
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziționarea unor cunoștințe și formarea
unor depr inderi care să permită elevului să se adapteze cerințelor unei societăți aflată într -o
permanentă evoluție. Aceștia trebuie să fie pregătiți, orientați cu încredere spre schimbare, ei vor
simți nevoia de a fi instruiți cât mai bine pentru a face fată noilo r tipuri de profesii. Eșecul în
dezvoltarea capacității de a reacționa la schimbare poate atrage după sine pasivitatea și alienarea.
Profesorul trăiește el însuși într -o societate în schimbare, și din fericire, în prima linie a schimbării,
astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecționeze continuu.
Deci, introducerea în școala a internetului și a tehnologiilor moderne duce la schimbări
importante în procesul de învățământ. Astfel actul învățării nu mai este considerat a fi efectul
demersurilor și muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării
cu profesorul.
Această schimbare în sistemul de învățămân t vizează următoarele obiective :
1. Creșterea eficienței activităților de învățare
2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și studiu individual
Atingerea acestor obiective depinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea
calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, de interesul, cunoștințele și abilitățile
acestora, de atmosfera din clasa și tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în
lecție, de sincronizarea explicațiilor cu secvențele utilizate, de metodele de evaluare, de fișele de
lucru elaborate.
Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în
timpul lecției duce la plictiseală, monotonie, ineficiența învățării prin neparticiparea unor elevi la
lecție, nerealizarea obiectivelor lecției și poate produce repulsie față de acest mijloc modern de
predare -învățare -evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităților
practice, de calcul și de investigare a realității, la deteriorarea relațiilor umane. De asemenea
individualizarea excesivă a învățării duce la negarea dialo gului elev -profesor și la izolarea actului
de învățare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează și se atomizează prea mult, iar
activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.
1.2 Cadrul conceptual al monitorizării performanțelor academice
Până în 2020, guvernul Republicii Moldova și -a propus să livreze cetățenilor majoritatea
serviciilor publice în format electronic, prin internet, telefonul mobil, ghișeie interactive
(Hotărârea de Guvern Nr. 710 din 20.09.2011), i ar începând cu 1 ianuarie 2014, executivul s -a
angajat să funcționeze în baza principiilor unui guvern ECO, fără hârtie (Hotărâre de Guvern Nr.
975 din 22.12.2012).
Datele sondajului „Percepția, asimilarea și susținerea de către populație a e -Transformării
Guvernării”, realizat în perioada octombrie -noiembrie 2012, denotă faptul că, în Republica
Moldova, serviciile electronice sunt tot mai des accesate de cetățeni, în special de cei tineri și cei
cu studii superioare.
Cei mai mulți din respondenți care au a ccesat e -Servicii in ultimele 12 luni, au utilizat
serviciul de verificare a facturilor fiscale – serviciu prestat de Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat. Aproximativ 30% dintre cei chestionați au spus că folosesc această platformă. Serviciul de
verific are a actelor de studii, prestat de Ministerul Educației, a fost accesat de 25% dintre
persoanele chestionate, iar cel de verificare a datelor personale al Întreprinderii de Stat „Registru”
este utilizat de 23 la sută din respondenți.
Guvernarea electronică schimbă modul în care Guvernul interacționează cu cetățenii săi.
Executivul aplică tehnologiile informaționale pentru a fi mai aproape de cetățeni, pentru a crește
calitatea serviciilor publice și pentru a simplifica viața oamenilor. În categoria serviciilor
electronice sunt incluse, de exemplu, înscrierea la o instituție de învățământ, programarea la medic,
solicitarea perfectării actelor de identitate, solicitarea și obținerea unor certificate, înregistrarea
automobilelor, accesul l a bibliotecile publice, solicitarea unor autorizații etc.
Integrarea tehnologiilor informatice și comunicaționale (TIC), în procesul de predare –
învățare – evaluare, a devenit în ultimele două decenii o prioritate a politicilor educaționale pe
toate meridianele lumii întrucât se deschid noi orizonturi pentru practica educației: facilitarea
proceselor de prezentare a informației, de procesare a acesteia de către elev, de construire a
cunoașterii.
Aplicată la nivel organizațional sau individual, una din funcțiile -cheie ale managementului
este măsurarea și deopotrivă managementul performanței. Intre idee, acțiune și rezultate trebuie
intreprinsă o călătorie. Și poate cel mai folosit termen în viața de zi cu zi pentru a reflecta progresul
acestei călătorii și ale rezultatelor sale este „performanța” (Brudan, 2010).
Definirea „performanței” poate fi dificilă datorită interpretărilor polivalente existente.
Precum în cazul managementului performanței, termenul performanță poate fi folosit la diferite
niveluri (performanța personală, performanța individuală, performanța de echipă, performanța
organizațională), pentru a exprima realizări generale sau pentru a reflecta un punct de referință față
de colegi. O perspectivă curentă asupra termenului „performanță”, re zumată din Merria m-
Webster’s English Dictionary î i reflectă natura polivalentă:
1. a: executarea unei acțiuni;
b: o acțiune dusă la bun sfârșit: faptă, ispravă;
2. îndeplinirea unei cerințe, promisiuni sau cerere: implementare;
3. a: acțiunea de a rep rezenta un personaj într -o piesă;
b: o prezentare publică sau o expoziție: eficientă;
4. a: abilitatea de a face performanță;
b: felul în care funcționează un mecanism;
5. modul de a recționa la stimuli: comportament;
6. comportamentul lingvisti c al unui individ: cuvânt; de asemenea: abilitatea de a vorbi o anumită
limbă – comparativ cu competența.
Literatura cercetării managementului conține cel putin trei articole „înrădăcinate” care
analizează termenul de „performanță” și folosirea sa: Lebas (1995), Wholey (1996) si Folan –
Brown (2007).
Lebas (1995) caracterizează performanța ca fiind orientată spre viitor, proiectată să
reflecteze particularități ale fiecărei organizații/fiecărui individ și care are la bază un model cauzal
unind componentele și produsele. O afacere „de succes” își va atinge obiectivele stabilite de către
coaliția managerială, nu neaparat una care le -a atins. Astfel, performanța ține atât de capabilitate,
cât și de viitor (Lebas, 1995).
Pentru Whooley (1996), măsurarea este n ecesară, performanța nefiind o realitate obiectivă,
așteptând undeva să fie masurată și evaluată, ci o realitate construită social care există în mințile
oamenilor, aceasta dacă există undeva. Are diverse interpretări și poate include: componente,
produse, consecințe, impact și poate fi de asemenea legată de economie, eficiență, efectivitate,
efectivita tea costurilor sau echitate. Atât Lebas (1995), cât și Whooley (1996) consideră
performanța ca fiind subiectivă și interpretativă, nu în ultimul rând, fiind legată de liniile costurilor.
Semnificația și conținutul termenului performanța în cercetarea performanței în afaceri este
discutată cuprinzător de Folan (2007) care subliniază trei priorități sau obiective de guvernare ale
performanței.
În primul rând, p erformanța trebuie analizată de fiecare entitate în limitele mediului în care
se decide a se opera. De exemplu, performanța unei companii are nevoie să fie analizată pe piețele
pe care aceasta operează și nu pe acelea care nu sunt relevante operațiunilor s ale.
În al doilea rând, performanța este întotdeauna legată de unul sau mai multe obiective
stabilite de către entitatea a cărei performanța este analizată. Deci, o campanie își evaluează
performanța pe baza obiectivelor și țintelor stabilite și acceptate intern și nu pe baza acelora
folosite de corpuri externe.
În al treilea rând, performanța este redusă la caracteristicile relevante și de recunoscut. De
exemplu, caracteristici cum ar fi „abilitatea de a folosi produse de birou” sunt irelevante și de
nerec unoscut. Pentru a crea condiții optime pentru atingerea performanței dorite, aceste priorități
trebuie să fie înrudite, în aliniere.
Răspunsul care derivă din cele de mai sus: „Performanța este succesul obținut în condiții
de eficiență și eficacitate”. Nu mai avem decât să definim termenii de eficiență și eficacitate,
cuvinte asemănătoare ca formă, dar noțiuni atât de diferite din punct de vedere semantic, și vom
putea înțelege pe deplin ideea de performanță.
Eficacitatea este măsura gradului în care s unt îndeplinite anumite obiective. Eficiența fiind
legată de mărimea resurselor utilizate în acest scop, cel mai important indicator al eficienței fiind
cel legat de resursa Timp.
Mergând pe firul logicii , obținem că Timpul este „ingredientul” principal a l Performanței.
Cu ideea dată putem sintetiza „Performanța ca fiind Succesul obținut în Timp ”. Sub acest
aspect resursa fundamentală Timp influențează Performanța și Succesul. Utilizarea eficientă a
timpului îi deosebește pe elevi care obțin performanță de ceilalți.
Dacă vrem să realizăm performanță, este imperios necesar să găsim motivația ce va
determina acțiunea de a ne realiza în timp obiectivele propuse. Uneori va fi nevoie, poate, de mii
de ore de muncă, dar propria determinare va face diferența într e cel care obține Performanța și cel
care o visează.
Performanța reprezintă Succes, iar Brian Tracy, unul dintre cei mai mari experți în
dezvoltare personală și creșterea productivității, spune că în urma cercetărilor pe care le -a făcut,
analizând comporta mentul oamenilor de succes a ajuns la concluzia că aceștia au un punct comun,
și anume: sunt foarte buni manageri ai timpului.
Atât în activitatea productive, cât și activitatea școlară, performanța a devenit punct de
referință, ea fiind înțeleasă, de cel e mai multe ori, ca o realizare deosebită, de vârf sau record.
„Performanța este un nivel superior de îndeplinire a scopului”
Conceptul de performanță școlară comportă două accepți :
1. Rezultat obținut de elev în urma evaluării nivelului de competență în cadrul activității
de învățare. Acest rezultat reprezintă un indicator al progresului elevului;
2. Realizare de excepție, care depășește nivelul atins în mod obișnuit. Acest aspect se referă
la realizările elevilor cu o dotare superioară la concursuri, o limpiade sau în alte domenii.
Prin asocierea cu noțiunea de autodepășire, mai exact prin raportarea performanței la
propriile realizări anterioare, își îmbogățește semnificația educativă.
În activitatea didactică pregătirea elevilor în vederea participăr ii la concursuri are un loc
bine determinat, contribuind la evaluarea instituției și a rezultatelor efortului suplimentar al
profesorilor și al elevilor. Obținerea unor rezultate frumoase în cadrul acestui tip de activitate are
un impact pozitiv atât asupr a elevilor care au posibilitatea să -și evidențieze capacitățile creative și
abilitățile pentru un anumit obiect de studiu, cât și asupra celor care îi îndrumă și îi pregătesc,
profesorii.
A participa la un concurs înseamnă a învăța să accepți că te poți încadra într -una din cele
două categorii: cei care pierd și cei care câștigă. Pentru un elev, această lecție poate fi mai ușoară
sau mai grea, în funcție de felul în care trăiește această experiență.
1. Avan tajele participării la concursuri:
Valorificarea interesului pentru un anumit domeniu. Pregătindu -se pentru un concurs,
elevul are ocazia să afle o mulțime de lucruri noi, pe care poate nu le -ar fi aflat dacă nu ar fi
participat la competiție. De asemenea , pregătirea pentru olimpiade sau concursuri îl poate orienta
pe copil către o viitoare carieră.
Învățarea unor lucruri sau abilități noi . În afară de informațiile noi despre domeniul pentru
care se pre gătește, elevul învață să își organizeze timpul, să facă față unei competiții și învață
valoarea efortului și disciplinei. Pregătindu -se pentru un concurs , un elev are ocazia să învețe ce
înseamnă persev erența, răbdarea și responsabilitatea.
Concursurile școlare sunt o modalitate de a verifica nivelul de pregătire la care se află
copilul.
Un rezultat slab la un concurs pot fi ocazii de a învăța să facă față eșecului. Deși pare
paradoxal, un eșec poate fi o lecție mai importantă pentru un elev decât un succes. A gestiona
stările emoționale care apar în astfel de momente, a nu renunța și a identifica factorii care au dus
la un rezultat slab sunt abilități care îl vor ajuta pe elev atunci când se va confrunt a cu alte situații
dificile.
Creșterea stimei de sine. Atunci când participarea la o competiție se încheie cu un rezultat
bun, elevul învață să aibă încredere în sine și descoperă că și -a depășit limitele. Toate acestea
contribuie la creșterea stimei de si ne.
2. Dezavantajele participării la concursuri
Competițiile sunt o sursă de stres. Atunci când elevul dorește foarte mult un premiu sau
consideră că rezultatele obținute sunt extrem de importante, stresul este inevitabil. Pentru a
contracara acest efect al participării la concursuri, este bine să îl înveți pe elev să privească un
concurs ca pe o situație în care va avea ocazia să își testeze limitele, să învețe lucruri noi și să își
îmbunătățească anumite abilități.
Starea de epuizare fizică și psihică . Atunci când elevii nu stăpânesc foarte bine abilitatea
de organizare a timpului pentru a se pregăti pentru competiție, este foarte posibil să apară oboseala,
care, în timp poate duce la scăderea imunității organismului. Pentru a evita acest lucru, elevul
trebuie învățat să își gestioneze eficient timpul.
Elevul dispune de mai puțin timp liber . Intervalul de timp acordat relaxării va fi mai redus
datorita nevoii de a se pregăti pentru concurs. Elevul trebuie ajutat să găsească și momente în care
poate reali za activități care îl relaxează și să se odihnească suficient.
Relațiile sociale pot avea de suferit. Elevii care se pregătesc pentru olimpiade sau
concursuri școlare alocă mai puțin timp ieșirilor în oraș, preferând să petreacă timpul învățării sau
exersă rii. Este bine ca, din când în când, elevul să acorde timp și prietenilor. Păstrarea legăturii cu
prietenii apropiați îl ajută pe elev să își păstreze echilibrul emoțional și să facă față mai bine
stresului.
Standardul ISO 9000:2000, în care se prezintă te rminologia calitatii, defineste calitatea ca
o "multime de proprietăți ș i caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă
capacitatea de a satisface exigențele explicite și pe cele implicite "[52]
Prin noțiunea de monitorizare se subînțelege o metodă de verificare a progresului
implementării unor activități, proiecte, servicii etc. [13] Sub aspect general, monitorizarea relevă
cum decurge realizarea proiectului, analizează modalitățile de utilizare a resurselor preconizate
pentru ace asta, identifică problemele care împiedică mersul implementării proiectului, urmărește
respectarea graficului stabilit. Evaluarea este un proces de identificare a efectelor proiectului, de
reflectare asupra lor. Cu alte cuvinte, evaluarea contribuie la măs urarea eficienței, relevanței,
eficacității și durabilității proiectului/activităților implementate. Scopul metodei de monitorizare
și evaluare este de a elabora mecanisme de monitoring. Realizarea obiectivelor specifice se
bazează pe utilizarea unor mecan isme clar definite.
Monitorizarea reprezintă observarea și înregistrarea regulată a activităților din cadrul unui
proiect sau program. Acest proces presupune colectarea de rutină a informațiilor referitoare la toate
aspectele unui proiect.
A monitoriza înseamnă a urmări desfășurarea activităților incluse într -un proiect. Aceasta
presupune observarea sistematică a proceselor în desfășurare.
Monitorizarea presupune de asemenea informarea periodică asupra desfășurării activității,
raportarea datelor culese permite luarea unor decizii ce duc la îmbunătățirea performanțelor
proiectului.
Monitorizarea este necesară în planificarea și implementarea oricărui program, proiect sau
activități. Este similară cu a privi pe unde mergi, când te deplasezi cu bicicleta; î ți permite să îți
schimbi sau menții traseul pentru a ajunge la punctul de destinație. Monitorizarea înseamnă
observarea regulată și înregistrarea activităților organizate în cadrul unui proiect sau program .
Este un sistem de tehnici și un mecanism de iden tificare a schimbărilor care se produc în
prin culegerea sistematică și periodică de date. A monitoriza î nseamnă a verifica în ce mod
activitățile progresează pentru atingerea obiectivelor propuse. în urma realizării procesului de
monitorizare putem oferi clienților, partenerilor, beneficiarilor și altor persoane interesate un
feedback cu privire la progresul pe care îl implementăm.
Efectuând monitorizarea, grupul de inițiativă poate răspunde cu ușurință la întrebări de
genul:
– Câte persoane beneficiază sau nu beneficiază de serviciile prestate?
– În ce măsură serviciile oferite sunt solicitate?
– Care sunt costurile pentru desfășurarea activităților?
– Resursele sunt cheltuite conform bugetului?
– Ce schimbări au loc?
– Sunt realizate toate activitățile planificate?
Monitorizarea este o activitate permanentă de determinare a progresului unei activități în
raport cu rezultatele planifi cate, adică dacă activitățile sunt realizate conform planului elaborat. Ea
oferă o imagine privind resursele care au fost utilizate, cân d a avut loc și cât timp a durat activitatea
realizată, ce rezultate au fost obținute, etc. Scopul principal al monitorizării este a ajuta instituția
să reflecteze asupra activităților pe care le organizează, să aprecieze cât de eficace sunt activitățile
și să determine ce schimbări sunt necesare în procesul de management.
Monitorizarea urmărește:
Să informeze echipa despre realizările obținute, progres față de obiectivele planificate,
problemele apărute;
Să verifice schimbările care intervin în urma realiz ării activităților;
Să ofere un feedback pentru a îmbunătăți procesul de luare a deciziilor și pentru a spori eficiența
intervențiilor;
Să ajute managerii în păstrarea abordărilor pozitive ale proiectului și evitarea sau eliminarea
punctelor slabe. informa țiile obținute în urma monitorizării ajută managerii și echipa de
implementare să ia decizii cu privire la alegerea și adaptarea planului de activitate, a strategiilor
de lucru în vederea obținerii unor rezultate maxime;
Să crească credibilitatea în fața d onatorilor și partenerilor.
Monitorizarea ne ajută:
Să analizăm situația;
Să determinăm dacă resursele din cadrul proiectului sunt bine / eficient utilizate;
Să identificăm problemele cu care se confruntă comunitatea și să găsim soluții;
Să ne asigurăm că activitățile sunt realizate conform planului de către persoane adecvate și la
timp;
Să utilizăm lecțiile învățate în cadrul unui proiect pentru planificarea și implementarea
activităților următoare;
Să determinăm dacă abordarea utilizată în cadrul proiectu lui este cel mai potrivit mijloc de a
soluționa problemele identificate.
De obicei , monitorizarea implică vizite în teritoriu și întâlniri cu beneficiarii, partenerii.
Vizitele permit analiza progresului activității și constatarea dacă grupul țintă beneficiază de
activitățile planificate. Aceasta înseamnă întocmirea și stocarea rapoartel or periodice, care vor
permite realizarea unei imagini complexe pe parcursul și la final. Rapoartele de monitorizare vor
constitui o bază considerabilă pentru evaluarea proiectului. Datele și informațiile obținute în urma
monitorizării pot ajuta mult echip a de implementare în luarea deciziilor privind realizarea
planificării.
Printre cele mai ordinare greșeli în realizarea monitorizării se numără tentative de a colecta
cât mai multă informație. Uneori acest lucru este dificil, deoarece activitățile unei org anizații sau
ale unui grup pot fi foarte complexe. Elaborarea unui sistem de monitorizare ne poate ajuta să
stabilim clar tipul, cantitatea și calitatea informațiilor necesare și modul de desfășurare a
monitorizării.
De obicei, managerii de proiect pregăte sc planuri de lucru (lunare, simestriale, anuale) care
transpuse în sarcini concrete. Cele mai utile planuri de lucru sunt cele care conțin referiri la
resursele disponibile, activitățile care urmează a fi orga nizate și rezultatele scontate în plan trebuie
să fie indicate clar perioada de monitorizare care va fi dezvoltat ă în paralel cu planurile de
activitate.
Un prim pas în determinarea conținutului planului de monitorizare este identificarea
următoarelor aspecte:
cine are nevoie,
de ce fel de informații ,
cu ce scop,
cât de frecvent și în ce formă.
Pentru a elabora un sistem eficient de monitorizare este necesar:
1. A decide ce anume necesită a fi monitorizat. Selectarea atentă a indicatorilor de monitorizare
va organiza și orienta procesul de colectarea, realizare a datelor. Indicatorii se referă la informațiile
care ne vor ajuta să determinăm dacă progresul în atingerea obiectivelor a avut sau nu loc.
Indicatorul trebuie să definească clar unitatea de m ăsură (număr, proporție), să fi e relevant și
indepen dent pentru a putea demonstra dacă obiectivele proiectului au fost atinse.
2. A stabili cum informația va fi adunată, adică a alege metodele prin care am putea măsura
indica torii și identifica /raporta progresul (observații, interviuri, întâlniri, rapoarte cotidiene,
deplasări în teren etc.).
3. A decide când va fi colectată informația și de către cine. Planul de monitorizare va include
neapărat prevederi despre persoanele responsabile de colectarea informațiilor și periodicitatea
colectării. Echipa de imple mentare a proiectului realizează de obicei colectarea celei mai mari părți
din informații, o analizează și raportează. Echipa de implementare va conveni în acest sens asupra
formei raportului de monitorizare și a ceea ce va include acesta.
4. Echipa de imp lementare, managerul și principalii parteneri vor examina periodic rapoartele de
monitorizare, constatând progres. În funcție de aceste rezultate, se vor lua decizii cu privire la
proiect.
Este bine ca activitățile de monitorizare să implice, dacă este posibil, cât mai multe
persoane interesate (reprezentanți ai echipei de implementare, beneficiari, parteneri, donatori,
factori de decizie etc.).
Implicarea altor actori sociali în procesul d e monitorizare include o serie de avantaje:
Înțelegerea comună a problemelor și identificarea soluțiilor. Monitorizarea participativă
ajută persoanele implicate să înțeleagă mai bine problemele existente în cadrul comunității
și activității. Beneficiarii ș i partenerii pot contribui la identificarea celor mai adecvate
soluții;
Sporirea responsabilității actorilor implicați în monitorizare. Persoanele implicate în
monitorizare simt că au puterea de a urmări realizarea activităților planificate și pot formula
propuneri pentru îmbunătățirea acestora.
Adoptarea deciziilor mai bune. Monitorizarea oferă informații necesare pentru luarea
deciziilor privind managementul proiectului. Când mai multe persoane participă la
monitorizare, înseamnă că acestea au luat parte la oferirea informațiilor cu privire la
management și la luarea deciziilor, fapt ce contribuie la mobilizarea umană și a resurselor.
Îmbunătățirea performanțelor în cazul în care sunt identifi cate anumite deviații de la planul
de activități elaborat, pot f i propuse soluții pentru excluderea acestora. Pentru a lua
deciziile cele mai adecvate, este necesară implicarea în monitorizare a persoanelor care vor
realiza propunerile în practică.
Colectarea mai multor informații. informațiile obținute în timpul monit orizării ajută la
elaborarea unor proiecte de viitor. Lecțiile învățate pot fi utilizate pentru design -ul și
implementarea altor activități similare. Cu cât mai multe personae sunt implicate în
colectarea informațiilor, cu atât mai sigure și obiective vor fi informațiile obținute. Și asta
datorită faptului că unele informații omise de anumite persoane vor fi colectate de altele.
Managementul performanței reprezintă o abordare strategică și integrată a asigurării
succesului de durată în activitatea instituți ilor, prin îmbunătățirea performanței instituției de
învățământ , echipelor și indivizilor (Armstrong și Baron, 1998; Armstrong, 2001).
Una dintre funcțiile -cheie ale managementului reprezintă managementul performanței și
evaluarea performanței, cu aplicați e atât la nivel organizațional, cât și la nivel individual. Aceste
două procese -cheie nu pot fi separate unul de celălalt, întrucât managementul performanței este
atât un predecesor, cât și un continuator al evaluării performanței. Nivelul tradițional la c are
managementul performanței este utilizat în instituțiile de învățământ este cel individual, dedicat
îmbunătățirii performanței cadrelor didactice și elevilor în context organizațional. La nivel
individual, managementul performanței este reprezentat de u n sistem integrat utilizat pentru a
îmbunătăți în mod constant performanța tuturor angajaților și elevilor. Aceasta presupune definirea
obiectivelor și a criteriilor de evaluare, evaluarea performanței în raport cu aceste standarde,
coordonarea activă a tu turor nivelelor performanței și maximizarea procesului de învățare și
dezvoltare. În tabelul 1.1 se oferă cele mai relevante diferențe dintre managementul performanței
și evaluarea performanței.
Tabelul 1.1. Diferențe dintre managementul performanței și ev aluarea performanței
Managementul performanței Evaluarea performanței
Managementul performanței reprezintă un
proces complex și integru prin care se
gestionează performanța la toate nivelurile în
vederea asigurării unei performanțe optime Evaluarea performanței se integrează în
managementul performanței.
Managementul performanței este un proces
continuu. Performanța angajaților din
subordine reprezintă una din sarcinile de bază
ale managerilor Evaluarea performanței are loc într -o anumită
perioadă d e timp, de regulă, anual.
Scopul managementului performanței constă
în optimizarea proceselor organizaționale și
asigurarea unei performanțe optime Scopul evaluării performanței constă în
aprecierea calității și cantității rezultatelor
obținute și în identificarea competențelor
necesare pentru ca elevul să fie mai performant
la concursuri, proiecte.
Reieșind din analiza lucrărilor științifico -pedagogice ale unui șir de cercetătoi (Solomon
G., Turbine D., Heine A., Robert E., Henner E. ș.a.), care au d escris etapa actuală de informatizare
a învățământului, am identificat următoarele caracteristici de formare a Monitorizării a calității
instruirii în învățământ: [38]
utilizarea TIC moderne în procesul educați onal;
dezvoltarea în comun a elevilor și a profesorilor în procesul de învățare în cadrul utilizării
TIC;
coordonarea ritmului și nivelului de dezvoltare a tuturor participanților la procesul
educațional în contextul TIC;
modele de învățare transdisciplinară utilizând instrumentele TIC;
formarea competențelor de utilizare a TIC de către elevi și profesori;
asigurarea pentru elevi a posibilității de a -și alege „calea de învățământ”;
asigurarea unității de gestionare și autoorganizare a utilizării TIC în procesul de
monitorizare a calității instruirii în liceu;
1.3 Avantaje și dezavantaje a le aplicării tehn ologiilor
informaționale și comunicaționale
Calculatorul este foarte util atât elevului cât și profesorului , însă folosirea acestuia trebuie
realizată astfel încât să îmbunătățească calitativ procesul instructiv -educativ, nu să îl îngreuneze.
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziționarea unor cunoștințe și formarea
unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerințelor unei societăți aflată într -o
permanentă evoluție. Aceștia trebuie să fie pregătiți, orient ați cu încredere spre schimbare, ei vor
simți nevoia de a fi instruiți cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eșecul în
dezvoltarea capacității de a reacționa la schimbare poate atrage după sine pasivitatea și alienarea.
Profesorul trăi ește el însuși într -o societate în schimbare, și din fericire, în prima linie a schimbării,
astfel încât va trebui să se adapteze, acomodeze și să se perfecționeze continuu.
Așadar, introducerea în liceu a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în
procesul de învățământ. Astfel actul învățării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor și
muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării cu profesorul.
Această schimbare în sistemul de învățământ vizează următoarele obiective :
1. Creșterea eficienței activităților de învățare ;
2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și studiu individual .
Atingerea acestor obiective de pinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea
calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, interesul, cunoștințele și abilitățile
acestora, de atmosfera din clasa și tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în
lecție, de sincronizarea explicațiilor cu secvențele utilizate, de metodele de evaluare, de fișele de
lucru elaborate.
Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în
timpul lecției duce la plictiseală, mono tonie, ineficiența învățării prin neparticiparea unor elevi la
lecție, nerealizarea obiectivelor lecției și poate produce repulsie față de acest mijloc modern de
predare -învățare -evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilită ților
practice, de calcul și de investigare a realității, la deteriorarea relațiilor umane. De asemenea ,
individualizarea excesivă a învățării duce la negarea dialogului elev -profesor și la izolarea actului
de învățare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează și se atomizează prea mult, iar
activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.
Totuși utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :
– stimularea capacității de învățare inovatoare, adaptabilă la condiți i de schimbare socială
rapidă;
– consolidarea abilităților de investigare științifică;
– conștientizarea faptului ca noțiunile învățate își vor găsi ulterior utilitatea;
– creșterea randamentului însușirii coerente a cunoștințelor prin aprecierea imediată a
răspunsurilor elevilor;
– întărirea motivației elevilor în procesul de învățare;
– stimularea gândirii logice și a imaginației;
– introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă;
– instalarea climatului de autodepășire, com petitivitate;
– mobilizarea funcțiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului;
– dezvoltarea culturii vizuale;
– formarea deprinderilor practice utile;
– asigurarea unui feed -back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta
activitate a în funcție de secvența anterioară;
– facilități de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afișare a rezultatelor,
de realizare de grafice, de tabele;
– asigură alegerea și folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicații;
– dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei
probleme elevul își găsește singur răspunsul pentru o problemă concreta;
– asigu ră pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educație permanentă
(educația de -a lungul întregii vieți);
– determină o atitudine pozitivă a elevilor față de disciplina de învățământ la care este
utilizat calculatorul si față de valor ile morale, culturale și spirituale ale societății;
– ajută elevii cu deficiențe să se integreze în societate și în procesul educațional;
De asemenea , calculatorul este extrem de util , deoarece stimulează procese și fenomene
complexe pe care nici un alt m ijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență. Astfel, prin
intermediul lui se oferă elevilor, modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări
ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Permite
realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a
dotării necorespunzătoare a laboratoarelor școlare sau a pericolului la care erau expuși elevii și
profesorul. Elevii au posibilitatea să mod ifice foarte ușor condițiile în care se desfășoară
experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul
în care se desfășoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunța legi.
Concluzii la capitolul I
Integrarea în practică a noilor tehnologii informaționale computerizate permite
valorificarea eficientă a fluxului de informații, necesar pentru organizarea dirijării instituțiilor
școlare, creșterea performanțelor în managementul instituți ilor de învățământ, micșorarea timpului
pentru luarea deciziilor necesare managementului etc.
Sistemul informațional managerial se definește ca sistem de gestionare a informațiilor
interne și externe necesare activității instituției de învățământ, prin c are s e asigură realizarea
obiectivelor instituției.
Sistemul informațional managerial în managementul unității școlare funcționează împreună
cu celelalte sisteme – decizional, organizațional și metodologic , fiind integrat în sistemul
managerial școlar. P rin componentele sale, sistemul informațional managerial asigura transmiterea
informațiilor necesare diverselor niveluri de decizie și a conținutului deciziilor către nivelurile
operaționale.
Acestea sunt câteva aspecte pe care trebuie să le avem în vede re atunci când dorim să
introducem sau să utilizăm un sistem de management al performanei. Specialitii în resurse umane
ai organizaiei trebuie să cunoască foarte bine cerințele unui astfel de sistem și să poată implica și
instrui managementul de mijloc și angajaii în proiectarea și utilizarea acestuia – eventual cu
consultanță externă. În condiiile unui răspuns favorabil la aceste întrebări, există premise ale
managementului performanei.
Managementul performanței, acolo unde este implementat corect, poate f i un factor
semnificativ ce contribuie la succesul organizației. Dacă este utilizat incorect, acesta poate
conduce la resentimente și frustrări, punctul de plecare al eșecului multor instituții. Majoritatea
managerilor consideră că precizarea obiectivelor performanței, identificarea problemelor care au
condus la scăderea randamentului reprezintă atribuțiile responsabililor cu resursele umane.
Nivelul de calitate al managementului este decisiv pentru atingerea obiectivelor scontate,
pentru realizarea perfor manței, sau mai nou, a excelenței, în oricare tip de acțiune colectivă,
indiferent de instituția dată. Neglijarea implementării unui management performant, de înaltă
calitate, generează o bună parte din eșecurile instituțiilor.
II. APLICAREA TEHNOLOGIILOR INFORMAȚIONALE ȘI COMUNICAȚIONALE
ÎN MONITORIZAREA PERFORMANȚELOR ACADEMICE
2.1 Clasificarea aplicațiilor pentru managementul aplicării tehnologiilor
informaționale și comunicaționale
Tehnologiile multimedia (MM) îi oferă utilizatorului diferite combinații, imagine, sunet,
voce, animație, video, pe când, tehnologiile hipermedia (HM) combină multimedia cu hypertextul,
facilitând navigarea fără obstacole între diferite tipuri de date: texte, sunete, imagini fixe, imagini
animate. Rolul cadrului dida ctic din învățământului tradițional, de transmițător al informației, se
poate transforma în cel de facilitator al învățării prin regândirea propriei misiuni: crearea unui
ambient (scop, informații, resurse, strategie) care să -i permită elevului să -și const ruiască/ dezvolte
cunoașterea, cu ajutorul TIC.
Majoritatea specialiștilor consideră că nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se
îmbunătățește prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calitățile unice ale
calculatoarelor, c are le deosebesc de alte medii. Calitățile unice ale acestui mediu sunt:
• interactivitatea calculatorului;
• precizia operațiilor efectuate;
• capacitatea de a oferi reprezentări multiple și dinamice ale fenomenelor;
• interacțiune semnificativă și di ferențiată cu fiecare elev în parte.
Prin elearning se înțelege totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează
semnificativ mijloacele tehnologiei informației și comunicării . În sens restrâns, elearning
reprezintă un tip de educație la distanță, ca experiență planificată de predare -învățare organizată
de o instituție ce furnizează imediat materiale într -o ordine secvențială și logică pentru a fi
asimilate de elevi în manieră proprie.
Software didactic , instrumente și resurse pentru elearning o gamă largă de materiale
electronice sunt dezvoltate pentru a susține procesul de educație: hărți, dicționare, enciclopedii,
filme didactice, prezentări în diverse formate digitale, s aituri, cărți electronice ( e-books ), teste,
tutoriale, simulări, software ce formează abilități, software de exersare, jocuri didactice etc.
Computerul și materialele electronice și multimedia sunt utilizate ca suport în predare, învățare,
evaluare sau ca mijloc de comunicare.
Procesul educațional a tât de complex, devine scena a trei actori: profesorul, elevul și
calculatorul, care împreună caută să asigure succesul demersului didactic. Profesorul are rolul
schimbat, el nemaifiind actorul principal care dirijează întregul proces didactic. Putem spune în
acest context ca profesorul devine un consultant, un coordonator și un verificator al procesului
didactic, el nemaifiind principala sursa de transmitere de cunoștințe. Și nu doar profesorul își
pierde rolul principal. Concurat este și manualul, care nu mai este sursa informațională de bază, el
devenind un mijloc de start care se completează cu informațiile obținute cu ajutorul calculatorului.
Elevul este un adept al utilizării calculatorului în procesul didactic, mai ales în contextul ultimilor
ani. Înv ățarea centrată pe elev devine baza instruirii asistate de calculator.
Condiții ale instruirii asistate de calculator
Instruirea eficientă cu utilizarea calculatorului este condiționată de:
Asigurarea resurselor hardware – dotare, instalare de soft, gestionare, întreținere, asistență
tehnică – aspecte care presupun oarecare competențe în folosirea calculatorului;
Asigurarea resurselor software – instalarea de softuri educaționale specifice;
Asigurarea unui mediu organizat pentru implementarea acestei metode.
Tabelul 2.1. Avantaje și dezavantaje în instruirea asistată de calculator
Avantaje Dezavantaje
Mari posibilități de transmitere de noi
conținuturi ;
Tratarea interdisciplinară a conținuturilor ;
Interactivitate intense;
Implicarea elevilor în rezolvarea unor probleme
complexe ;
Permite simularea unor procese sau fenomene
natural;
Se oferă feed -back imediat – sunt oferite
rezultatele și progresele imediat obținute;
Semnalează erorile ivite, facilitează corectarea
greșelilor ;
Este stimulată învățarea și este întreținută
motivarea ;
Se oferă o altă perspectivă a individualizării
instruirii; este permisă adoptarea unui ritm
propriu în instruire; apare o autonomie în
învățare ;
Dezvoltă perspicacitatea, atenția, distributivitatea
și creativitatea ; Componenta hardware este foarte
costisitoare ;
Componenta software este și ea costisitoare
și nu poate fi întotdeauna testată î nainte de
achiziționare ;
Insuficienta instruire a resursei umane, fie
profesori, fie elevi ;
Programa școlară este foarte strictă și nu
permite alocarea de timp suficient instruirii
asistate de calculator ;
Comunicarea elevilor are de suferit: se
pierde obiș nuința discuțiilor, capacitatea de
a argumenta un subiect, se reduce
capacitatea de exprimare verbal;
Apare o izolare a elevului față de profesor și
colegii săi; relațiile sociale și umane sunt
diminuate ;
Nu toți elevii agreează o astfel de instruire;
dacă se au în vedere stilurile de învățare, cei
cu stil practic preferă această metodă ;
Avantaje Dezavantaje
Utilizarea eficientă a timpului în instruire și
rapiditate ;
Implicarea activă a resurselor umane și utilizarea
metodelor active ;
Soft educațional este o aplicație care are obiective pedagogice clar definite, poate identifica
nivelul actual al cunoașterii elevului , are o concepție clară despre formele de învățare necesare
pentru a ajunge de la acest nivel actual la obiectivele vizate și verifică fiecare etapă de învățare
corectând erorile.
Un soft educațional „inteligent” asigură o individualizare a învățării nu numai prin
parcurgerea materi ei în ritmul propriu elevu lui, dar și prin adecvarea activităților la stilul personal
de învățare. În acest caz, teoretic nu putem vorbi de o ineficacitate a softului educațional. (Petre
Botnariuc – Institutul de Științe ale Educației, 2007).
Table 2.2. Car acteristicile elearning -ului
1 Independență, flexibilitate, autonomie
și auto -determinare în învățare,
deschidere, educație la distanță obiecte educaționale reutilizabile, medii virtuale
de învățare (VLE), sisteme de management al
învățării (LMS), sisteme de management al
conținutului (CMS)
2 Lucru în grup și în echipă, învățare
colaborativă asistată de calculator,
social elearning software social, rețele de învățare asincronă
3 (Auto)evaluare și exersare teste de evaluare pe calculator, bănci de itemi,
analiză automată a rezultatelor, teste adaptive,
analiză semantică automată a textelor
4 Motivare și angajament multimedia, realitate virtuală
5 Învățare prin descoperire hypermedia, simulări, jocuri educaționale pe
calculator
6 Personalizare medii de învățare adaptive, sisteme de formare
prin completarea portofoliului
7 Învățare nonformală și informală mobile learning , acces de oriunde și oricând
(ubiquitous computing ), forum de discuții
Aplicațiile educaționale în format electronic pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere, relevante pentru noi fiind o serie de criterii care le diferențiază după finalitate, tipurile de
strategii abordate, procesele învățării pe care le favorizează etc. Procesul de proiectare al unui soft
educațional trebuie să aibă în vedere înscrierea într -o anumită perspectivă pedagogică, în funcție
de aceste criterii.
A. Trebuie sa se faca distincție între softul folosit ca resursă (sau suport) pentru activitățile
didactice și softul prin care sunt vizate direct procese de învățare.
Fig.2.1 Clasificarea softurilor
B. După tipul de rezultate așteptate ale instruirii (pent ru domeniul cognitiv – B. Bloom ), putem
distinge între:
– softuri care vizează comportamente de cunoaștere;
– softuri care vizează capacități de înțelegere;
– softuri de aplicare ;
– softuri care vizează capacități de analiză;
– softuri care vizează capacități de sinteză;
– softuri care dezvoltă competențele de evaluare.
C. După tipul de strategie abordată, se pot face diverse distincții între softurile educaționale – cu
mențiunea valorii strict didactice a taxonomiei – aplicațiile folosite în mod curent în educație
combinând două sau mai multe strategii sau aspecte ale acestora:
– softuri ce favorizează strategii/ abordări de tip inductiv;
– softuri în care predomină strategii/ abordări de tip deductiv;
– softuri ce favorizează activități colaborative;
– softuri care permit învățarea independentă;
– softuri în care învățarea este condusă/ mediată de profesor etc.
D. După procesele învățării pe care le favorizează:
– softuri ce favorizează o învățare bazată pe resurse, etc.;
– softuri ce favorizează o învățare bazată pe proiect;
– softuri ce favorizează dezvoltarea structurilor cognitive;
– softuri ce favorizează aspectele afectiv -emoționale;
– softuri orientate spre dimensiunea acțională etc
Este necesar ca profesorul să cunoască diferența între un soft educațional și un soft tematic
numai softul educațional (IAC) cuprinde în el și o strategie pedagogică care determină modul de
interacțiune al elevului cu programul: această interacțiune, a cărei specificitate este determi nată de
obiectivele urmărite, produce învățarea. Softurile utilitare sau softurile tematice pot fi utilizate în
demersul instruirii, numai pentru aspecte punctuale ale demersului didactic.
Un soft tematic cuprinde informația structurată în jurul unui domeniu, fenomen, eveniment etc.;
astfel de softuri pot oferi date, procedee, simulări, dar nu se adresează unei anumite categorii de
utilizatori care urmăresc un anumit obiectiv. Profesorul este cel ca re decide modul în care elevii
vor interacționa cu ceea ce poate oferi un soft tematic. Softuri le prezintă un conținut disciplinar și
pot fi utile în instruire, ca urmare, se folosește și pentru ele sintagma de „softuri educaționale”,
deoarece nu integreaz ă o strategie conținând sarcini de lucru care să producă învățarea. Și softurile
utilitare – editoare de texte, tabele matematice, instrumente grafice etc. – pot fi folosite în practica
procesului educațional .
Taxonomia operațională a softului folosit în a ctivitatea didactică (E. Noveanu, 2005):
Fig.2.2 Clasificarea softurilor educaționale
•transmitere sau prezentare interactivă a unor cunoștințe;
softul interactiv de învățare
•simularea unor situații din realitate pe care elevul le poate studia și analiza în
vederea obținerii unor concluzii;
soft de simulare
•pentru formarea unor deprinderi specifice;
soft de exersare
•elevului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs) ci este
un mediu de unde elevul poate să își extragă singur informațiile;
soft de investigare
•abordează subiecte/teme din diverse domenii (arii curriculare) din programa
școlară, propunându -și oferirea unor oportunități de lărgire a orizontului
cunoașterii în diverse domenii;
soft tematic, de prezentare
•administrarea unor teste de evaluare;
soft de testare/evaluare
•sunt instrumente dicționare, tabele, editoare;
softuri utilitare
•încare sub forma unui joc se atinge un scop didactic;
jocuri educative
•este un produs de suport al activităților școlare sau de instruire în general.
soft de administrare și management educațional
În tabelul 2 .3 este reprezentat structura unui soft educațional:
Tabelul 2 .3 Structura unui soft educațional
Obiectivele ținte strategice, cu posibilitatea măsurării performanțelor elevului;
obiectivele trebuie să fie în concordanță cu o programă (curriculum);
obiectivele trebuie să fie formulate astfel încât să vizeze atingerea unor
competențe, la rândul lor precizate înt r-o programă (curriculum);
Componentele
softului conținuturile specifice unor discipline să fie structurate logic, sintactic,
pedagogic, cu o organizare secvențială a activității de învățare;
Strategiile trebuie să semnifice o combinare a metodelor, sup orturilor (mijloacelor)
didactice, a formelor de organizare, a diferitelor tipuri de interacțiuni;
Documentația trebuie să fie completă, oferind detalii pentru instalarea și utilizarea softului,
cu precizarea resurselor hardware necesare unei bune funcțio nări a softului;
de asemenea, aceasta trebuie să fie clară, facilă, corespunzătoare categoriei
de vârstă pentru care este indicat softul respectiv; de asemenea, documentația
trebuie să conțină o analiză a avantajelor și a dezavantajelor determinate de
utilizarea softului respectiv.
Eficacitatea unui soft educațional se poate stabili în funcție de mai multe criterii: gradul
de dificultate, aria de cuprindere, structura internă a softului, funcț ionarea din punct de vedere a
utilizatorului. Softul educațional trebuie să permită parcurgerea etapelor unui act complet de
învățare: primul contact cu noi cunoștințe, aplicarea cunoștințelor recent însușite și reactualizarea
cunoștințelor după un anumit interval de timp.
Metode util izate de softul educational : Dintre metodele didactice aplicate când se
utilizează softul educațional: expunerea, modelarea și simularea, problematizarea, demonstrația,
metode de descoperire, studiul de caz, studiul și munca individuală, experimentarea dir ijată,
observare sistematică, metoda algoritmizării, modelarea, etc.
Integrarea tehnologiei informatice și comunicaționale în procesul de predare -învățare
evaluare, atrage după sine mai mult decât utilizarea softurilor educaționale și nu înseamnă numai
utilizare exclusivă în scop de informare.
Cele mai utilizate, în rândul instrumentelor de căutare, sunt motoarele de căutare (search
engines) . Aceste programe vizitează pagini Web, analizează textul și cuvintele cheie și le stochează
în baza de date a motorul ui de căutare. Când un utilizator trimite o cerere de căutare, motorul
consultă baza de date proprie și extrage adresele care conțin cuvintele cheie specificate de
utilizator, creând un catalog. Catalogul va fi transmis spre vizualizare, pagină cu pagină, către acel
browser care a transmis căutarea.
Profesorul are rolul de a pune resursele la dispoziția elevilor pentru ca aceștia să lucreze pe
cont propriu; resursele trebuie organizate în așa fel încât să inspire elevii, să -i ajute în învățare, să
le stimu leze formarea de capacități de gândire de ordin superior și să susțină practicile de instruire.
Tehnologia modernă este folosită în scop de resursă și trebuie să fi e conectată elementelor
de conținut disciplinar și să țintească realizarea obiectivelor urm ărite prin unitatea de învățare. În
continuare prezentăm exemple de instrumente TIC care pot fi utilizate frecvent, la clasă, de
profesor, dar și de elevi – atunci când își prezintă produsele învățării:
prezentările – sunt materiale descriptive, îmbogățite cu imagini, materiale video și audio,
diagrame, legături către alte surse.
publicații – sunt destinate comunicării bazate în mare măsură pe text, îmbogățită cu
imagini, grafice etc. Publicațiile pot lua diferite fo rme: buletin informativ, revistă, ziar,
broșură sau poster;
wiki – bazat pe Web, permite utilizatorilor să adauge conținut și să păstreze propriile lor
versiuni succesive, conține pagini secundare și categorii. Autorul saitului poate fi notificat
în legătu ră cu orice intervenție, și ca urmare poate monitoriza dezvoltarea conținutului. Se
poate asigura securitatea mediului educațional creat prin aceea că se poate controla accesul
utilizatorilor;
blog – pentru jurnale bazate pe Web, cu intrări datate, informa țiile curente fiind actualizate
permanent, ceea ce conferă utilizatorilor opțiunea răspunsului și a comentariilor. Blogul
poate fi folosit la clasă în diferite moduri:
o Blogul ca instrument administrativ folosit în comunicarea cu elevii și părinții;
o Blogul ca instrument folosit pentru schimbul de idei și reflecții;
o Blog ca instrument utilizat pentru publicare;
Instrumente de comunicare prin Internet: e -mail, chat, mesaje instant (IM):
E-mailul este de obicei o metodă de comunicare între două persoane. Poate fi utilizat
pentru multiple scopuri educaționale în clasă. Astfel, elevii:
• pot să comunice unii cu ceilalți în afara clasei;
• primesc reacții cu privire la produsele la care lucrează;
• exerse ază utilizând limbajul scris;
• schimbă informații bazate pe text, documente și alte resurse;
• adună informații de la diverse persoane;
• respectă nettiquette.
Netiquette este un termen folosit de utilizatorii Internet pentru a defini regulile pe care ar
trebui să fie respectate în rețea.
Mesajele instant le permit oamenilor să solicite și să trimită mesaje text instant unor
persoane de contact, preselectate, care sunt online în momentul în care sunt contactate. Mesajele
instant sunt o formă de chat online , în care poți folosi funcții de trimitere prin rețea a fișierelor
atașate sau a mesajelor vocale. Avantajele utilizării mesajelor instant sunt similare comunicării
prin chat room, și anume, elevii:
pot să comunice unii cu ceilalți și în afara clasei;
exersează comunicarea utilizând limbajul scris;
se implică în discuții interactive, la distanță;
lucrează împreună la un proiect, în timp real, în grupuri sau perechi;
schimbă informații bazate pe text, documente și alte resurse.
2.2 Premize ale aplicării tehnologiilor informaționale și comunicaționale în
monitorizarea performanțelor academice la liceeni
Comisia Europeană (CE) evidențiază continuu potențialul tehnologiei informației și
comunicațiilor (TIC) și al SE, încurajând inovarea în abordarea predări i și învățării [11].
Oportunitățile oferite de TIC, cum ar fi: crearea de rețele, interacțiunea, regăsirea informației,
prezentarea și analiza sunt considerate elemente de bază în structura competențelor în secolul XXI.
Diverse documente ale CE trec în rev istă următoarele concluzii relevante referitoare la conjunctura
de aplicare TIC și SE în experiența cotidiană de predare – învățare – evaluare în școala modernă:
A. TIC este adesea recomandat pentru evaluarea competențelor, dar documentele
directoare rar eori arată modul în care trebuie aplicat.
B. De obicei, profesorii obțin competențele de predare în domeniul TIC prin educația lor
inițială, dar dezvoltarea lor profesională ulterioară este mai puțin întâlnită [13, pp. 9 -15].
Ideile tangente formării de competențe digitale (CD), în general, și a competențelor
specifice disciplinei (CSD) Informatica, în particular, sunt reflectate și în curriculumul național
2010 la majoritatea disciplinelor școlare. Astfel, una dintre competențele -cheie pe care
învățămân tul din Republica Moldova tinde să le formeze este și CD în domeniul TIC. Concretizată
pentru disciplina limba și literatura română, drept competență specifică apare Manipularea
suporturilor audiovizuale și informatice în calitate de surse sau mijloace de învățare a limbii de
instruire [12; 5].
Competențele stipulate în curriculumul de Informatică se extind la:
CD în domeniul TIC , care vizează: competențe de a utiliza în situații reale instrumentele cu
acțiune digitală; competențe de a crea documente în domeniul comunicativ și informațional și de
a utiliza serviciile electronice, inclusiv rețeaua Internet, în situații reale.
CSD la Informatică , ce prevăd: fo rmarea unei viziuni științifice asupra componentei informatice
în societatea contemporană; cunoașterea proceselor, principiilor și metodelor de codificare și
decodificare a informației în scopul realizării comunicării interumane – sistem informatic [6].
Problema este cum implementăm în practica educațională realizată la clasă și/sau în afara
clasei prevederile recomandate de seria de documente și acte normative existente, unele dintr e care
au fost listate mai sus. Ghidul de implementare pentru curriculumul [10] de Informatică în vigoare
propune soluții de genul: instrumente Google pentru mediul individual de învățare ( Google mail,
Google docs, Google sites, Google blogs, Google scholar, Google books, Google translate,
Googl e toolbar, Google maps); resurse e ducaționale digitale on -line și locale:
www.solvemymath.com; www.myphysicslab.com; http://campion.edu.ro; http://wikipedia.org;
http://books .google.com; http://lemill.net ; repozitorii specializate: www.scribd.com;
www.slid eshare.net; www.youtube.com .
Sugestiile date nu constituie o modalitate de soluționare a problemei de formare a
competențelor digitale nici la elevi, nici la cadrele didactice, deoarece, nefiind recomandate direct
de CE, nu pot fi considerate drept mijloace valoroase din punct de vede re metodologic și
funcțional, pentru a le semnala în mod particular atenției comunității pedagogice.
O altă posibilitate de implementare TIC în educație, promovată pe larg la noi în țară, o
prezintă produsele AeLeContent, oferit de SIVECO România.
Confor m prezentării elaboratorilor, „Conținutul digital AeL oferă un mix optim de
pedagogie și divertisment… vizând motivarea diferitor tipuri de cursanți”, unde „Procesul de
învățare este, prin urmare, transformat într -o activitate interesantă, o modalitate de a descoperi și
explora […]” [9].
Sunt de acord cu ideea producătorilor AeLContent, prezentată pe site -ul lor oficial, precum
că „Educația modernă înseamnă, de fapt, posibilitatea de a descoperi prin experimentare (learning –
by-doing), decât de a primi un transfer de informații directe (lea rning -by-memorizing)” și că
„Scenariile de învățare moderne au rolul important de a forma abilități practice și de a asigura un
transfer eficient de competențe integrate” [Ibidem] . Analiza metodologică, informațional
tehnologică și psihopedagogică a conțin uturilor didactice oferite de SE în cauză ne motivează să
venim cu anumite opinii referitoare la dezvoltarea SE care să ridice la un nivel mai înalt de
performanță calitatea competențelor, atât specifice disciplinelor școlare (CSDȘ), cât și celor
digitale, celor formate în final la utilizatorii produsului AeLeContent. Analiza metodologică,
informațional tehnologică și psihopedagogică a conținuturilor didactice oferite de SE în cauza ne
motivează să venim cu anumite opinii referitoare la dezvoltarea de SE ca re să ridice la un nivel
mai înalt de performanța calitatea competențelor , atât specifice disciplinelor școlare (CSDȘ), cât
și celor digitale, celor formate în final la utilizatorii produsului AeLContent
Metoda IAC valorifică următoarele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de
dirijare euristică și individualizată a activităților de predare – învățare –evaluare :
organizarea informației conform cerințelor programei adaptabile la capacitățile fiecărui
elev;
provocarea cognitivă a studentului prin secvențe didactice și întrebări care vizează
depistarea unor lacune, probleme, situații problemă;
rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obținerea
informațiilor necesare de la res ursele informatice apelate prin intermediul calculatorului;
realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme , module de studiu,
lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;
asigurarea unor exerciții suplimentare d e stimulare a creativității elevului;
Proiectarea instruirii implică organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie
predat →învățat →evaluat la nivelul corelației funcțional – structurale dintre profesor și elev.
Profesorul proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete:
definirea obiectivelor pedagogice;
stabilirea conținutului;
aplicarea metodologiei;
asigurarea evaluării activității didactice, educative , respective .
Aplicatiile de instruire asistata pe calculator se clasifica astfel:
1. Tutorialul sau lecția interactivă ghidată;
2. Exercițiile practice ;
3. Simulările și experimentele virtuale ;
4. Jocurile pentru instruire ;
5. Testele pedagogice .
1. Tutorialul începe cu o secțiune introductivă care informează elevul asupra obiectivelor
și natura lecției, demersul didactic către achizițiile finale ale elevului. Avantajele utilizării
Tutorialelor – sunt recomandate pentru prezentarea informațiilor, pentru învățare a unor reguli și
principii, precum și pentru învățarea unor strategii de rezolvare a unor probleme.
2. Exercițiul și Lucrările practice reprezintă o metodă didactică de învățământ în care
predomină acțiunea practică/operațională reală .
Metoda didactică de tip exercițiu implică automatizarea acțiunii didactice prin consolidarea
și perfecționarea operațiilor de bază care asigură realizarea unei sarcini didactice la niveluri de
performanță prescrise și repetabile, eficiente în condiții de organizare pedagogic ă relativ identice.
Proiectarea și realizarea exercițiului presupune valorificarea pedagogică a etapelor
angajate psihologic în procesul de formare și consolidare a deprinderilor :
a) familiarizarea elevului cu acțiunea care urmează să fie automatizată;
b) declanșarea operațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunii respective;
c) integrarea operațiilor antrenate în structura acțiunii, consolidată deja la nivelul unui stereotip
dinamic ;
d) sistematizarea acțiunii în funcție de scopul general și specific al activității respective;
e) integrarea acțiunii automatizate în activitatea respectiva;
f) perfecționarea acțiunii automatizate în contexte diferite care asigură evoluția sa în termeni de
stabilitate și de flexibilitate (Golu, Mihail 1978).
3. Simularea este o metodă de predare prin care se încearcă repetarea, reproducerea sau
imitarea unui fenomen sau proces real. Scopul simulării este de a ajuta elevul în crearea unui model
mental util a unui sistem sau proces real, permițând acestuia să testeze în mod sigur și eficient
comportarea sistemului în diverse situații.
Experimentul devine efectiv o metodă de cercetare –descoperire, bazată pe procedee de observare
provocată, de demonstrație susținută de obiecte reale de modelare cu funcție ilustrativă, figurativ ă,
sau simbolică . De exemplu, software -ul educațional (SE), supranumit și conținut digital
educațional AeLContent, aflat deja în circulație în aria școlară din Republica Moldova, oferit de
SIVECO România, este special dezvoltat pentru a sprijini procesul d e predare – învățare, fiind
proiectat și prezentat într -o maniera atractivă, modernă și motivantă” [9].
Exemplu din chimie, Reacția acizilor cu metalele , se realizează experiențe virtuale
referitoare la unele proprietăți ale acizilor.
fig. 2.3 Reacția acizilor cu metale
Proiectarea și organizarea metodei de tip experiment implică parcurgerea următoarelor
etape:
motivarea psihopedagogică a elevului pentru situații de experimentare; argumentarea
importanței experimentului care va fi realizat în cadrul activității didactice;
prezentarea ipotezei/ipotezelor care impun experimentul;
reactualizarea cunoștințelor și a capacităților necesare pentru desfășurarea experimentului,
cu precizarea condițiilor didactice și tehnologice;
desfășurarea experimentu lui sub îndrumarea profesorului;
observarea și consemnarea fenomenelor semnificative care au loc pe parcursul derulării
experimentului;
verificarea și analiza rezultatelor; definitivarea concluziilor în sens științific și pedagogic.
Fig. 2.4 …………. ……………………………………
4. Jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică
simulată. Această acțiune didactică simulată valorifică la nivelul instrucției (instruirii) finalitățile
adaptive de tip rec reativ care sunt proprii activității umane.
Prin acest joc inspirat dintr -o lecție de biologie, se construiește, prin metoda drag and drop,
instrumentarul folosit pentru completarea sistemului excretor.
fig. 2.5 sistemul excretor
Jocurile pentru Instruire pot fi incluse în cadrul mai multor situații de instruire în vederea
creșterii motivării elevului și a creșterii nivelului de efort pentru realizarea unor activități didactice
specifice. Implică activ elevul în procesul didactic ș i încurajează interactivitatea socială prin
intermediul realizării comunicațiilor necesare dintre participanți.
Jocul educativ include:
obiectivul jocului – definite foarte clar;
utilizarea jocului în instruire;
reguli – bine formulate;
număr de participan ți;
echipament necesar;
proceduri;
penalizări
5. Testele pedagogice desemnează, în general, testele de cunoștințe care sunt probe
standardizate utilizate în procesele de instruire pentru a măsura progresele sau dificultățile din
activitatea de învățare.
Această acțiune presupune implicit aprecierea gradului de înțelegere, aplicare, analiză și
sinteză a informației, calitatea de apreciere fiind obținută într -o anumită perioadă de timp
determinată, într -un domeniu al cunoașterii generale, de profil, de specia litate.
2.3 Indicatori de monitorizare în determinarea performanțelor academice
Indicatorii Cheie de Performanta (KPIs) pot fi definiți ca măsuri care oferă managerilor
cele mai importante informații de performanță care să le permită lor să în țeleagă nivelul de
performanță al instituției de invățământ. KPI trebuie să fie legaț i într -un mod clar de obiectivele
strategice al e organizației și prin urmare să ajute la monitorizarea și executarea strategiei de
afaceri. [23]
Un set de măsuri cuantificabile pe care o companie sau o industrie le folosește pentru a
evalua sau compara performanțele în ceea ce privește atingerea obiectivelor lor str ategice și
operaționale. KPI variază între companii , si industrii, în funcție de prioritățile lor sau criteriile de
performanță. De asemenea, denumiti “indicatori cheie de succes (KSI)”.
Indicatori Cheie de Performanta
Indicatori Cheie de Performanta (KPIs ) ajută organizațiile să înțeleagă cât de performante
sunt acestea în raport cu obiectivele și ț intele lor strategice. În sensul cel mai larg, un KPI poate
fi definit ca punerea la dispoziție a celor mai importante informații de performanță care să per mită
organiz ațiilor sau actionarilor sa înță leagă dacă organizația este pe drumul cel bun sau nu.
Măsurarea a ceea ce contează cel mai mult
KPI serveste pentru a reduce caracterul complex al performanței organizaționale la un
număr mic de indicatori -cheie, în scopul de a face performanța mai ușor de înțeles și de digerat
pentru toti.Aceasta este aceeași abordare pe care o folosim în viața noas tră de zi cu zi. De exemplu,
atunci când va duceti la medicul dumneavoastră s -ar putea sa va măsoare tensiunea arterială,
nivelul de colesterol, ritmul cardiac și indicele de masă corporală ca indicatori -cheie pentru
sănătatea dumneavoastră. Cu KPI noi în cercăm să facem același lucru în organizațiile noastre.
Problemele cu KPI
În practică, termenul KPI este prea vag definit și mult suprasolicitat. Pentru mulți el descrie
orice formă de măsurare a datelor și a măsur ătorilor de performanță utiliza te pentru a măsura
performanța afacerilor. În loc de a identifica în mod clar nevoile de informare și apoi proiectarea
cu atenție a indicatorilor cei mai adecvaț i pentru evaluarea performanței, vom observa de multe
ori ceea ce am numit abordarea “ICA“:
Fig. 2 .6 Abordarea “ICA
– Identificare a tot ceea ce este ușor de măsurat și num ărat
– Colectare și comunicarea datelor cu privire la tot ceea ce este ușor de măsurat și
numarat
– Ajungem sa ne gandim „ Ce vom face cu toate aceste date de performanță? ”
Calitatea în educați e inseamna asigurarea pentru fiecare educabil a conditiilor pentru cea
mai buna, completă și utila dezvoltare. Calitatea este dependenta de valorile societăț ii în care
funcționează sistemul respectiv de educați e.Valorile calității în educați e ar pu tea fi: democraț ia,
umanis mul, echitatea, autonomia morală și intelectuală, calitatea relațiilor interpersonale,
îmbogatirea comunității, insertia optimă socială și profesională , etc.
Printre valorile care fundamenteaza definirea calității în educați e se pot enumera:
-școala comunic ă/transmite cultura/civilizaț ia;
-școala urmă reste satisfacerea nevoilor și intereselor i mediate ale educabililor;
-școala răs punde nevoilor sociale/comunitare.
Pentru evaluarea calității educației trebuie identificaț i și aplicati, in fiecare domeniu,
indicatori de performanta:
– relevanț i – se refera la rezultatele asupra carora școală poate avea influenta;
– vizibili și masurabili – cu instrumente cantitative și calitative;
– informativi – iau în considerare contextual și situatia în care functionează unitatea scolară
și pot fi utilizaț i în optimizarea a ctivității din școală facând posibile comparaț ii „transversale” și
“longitudinale”;
– acceptabili – perceputi ca echitabili, accesibili, usor de înț eles și de aplicat,”incoruptibili”
și controlabili;
– benefici – creează și mențin motivaț ia și satisfacerea grupurilor de interes;
– eficien ți – din punct de vedere al costurilor.
Sunt necesare com petențe -instituț ionale, de grup și individuale -pentru a asigura calitatea în
educați e:
– abilitatea de a identifica finalitatile majore ale dezvoltarii unitatii scola re în cadrul
sistemului scolar;
– crearea unei motivaț ii puternice pentru atingerea acestor finalitati;
– decizia în legătură cu identificarea rezultatelor sistemului și ale școlii care pot fi corelate
cu aceste finalităț i;
– decizia în legatură cu atrager ea și folosirea resurselor sistemului și ale școlii;
– identificarea procedurilor care vor asigura în mod efectiv atingerea scopurilor propuse.
In funcț ie de rezultatele elevilor și ale profesorilor școlile vor fi impărț ite în performante
și mai puțin performante . Instituț iile de învățământ preuniversitar vor fi clasificate calitativ
conform legii privind asigurarea calității în educație. Cunoscâ nd aceste ierarhizari, elevii se vor
orienta mai usor în alegerea ș colii care li se potrive ște.
Evaluarea calității în educați e va fi centrata pe rezultatele învățarii și se va aplica în mod
diferenț iat în funcție de califică rile acordate. Asigurarea și controlul calității în scoli se vor face la
doua niveluri: institutional , printr -o autoevaluare interna a re zultatelor, realizata de comisia
fiecarei unitati de învățământ preuniversitar, si transinstitutional , printr -o evaluare externa
realizata de Agentia de Asigurare a calității în învățamintul Preuniversitar .
Comisia de asigurare și evaluare a calității existența în fiecare școală cuprinde, în mod egal,
reprezentanți ai profesorilor, ai părinților ( în învățâmântul preșcolar și de bază), ai elevilor ( în
învățământul liceal, postliceal și profe sional) și ai consiliului local.
Aceasta comisie elaborează și coord oneaz a aplicarea procedurilor de menț inere și
dezvoltare a calității, iar la intervale anumite se evaluează calitatea activității fiecărui profesor și
a fiecărui program.
Comisia trebuie să rezume anual autoevaluarea interna î ntr-un raport facut public și. In
urma comparaț iei se obține o clasificare calitativă a ș colilor în funcție de care ministerul le va
finanț a.
Nu se vor mai da bani dupa nevoi, ci după performanță . Pe lângă această politică de
excelenta,va fi promovata și o politic ă asistențială pentru a evita desființarea unor ș coli și pentru
imbunataț irea calității în acelea care merita.
Exista posibilitatea ca scolile superioare calitativ e să le absoarba pe acelea cu performante
mai slabe, dar foarte bine dotate cu material didactic.
Pentru prima dat a în Republica Moldova avem o definiție re glementată legal a „ calităț ii”,
înteleasă ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de educați e și ale furnizorului
acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptă rile beneficiarilor și standardele de calitate . [23]
Aceste elemente creează premisele unui nou cadru educațional, cu o nouă filosofie în care
elevul, beneficiar direct al educației, este situat în centrul proceselor din școala. Organizația
furnizoare de educație trebuie să asigure și să măsoare progresul inregistrat de elev, valoarea
adăugata, calitatea, iar comunitatea, ca beneficiar indirect, să se implice în producerea, generarea
calității în școală în funcție de propriile ei nevoi și interese. ”Calculul rezidual” sau al valorii
adăugate este exprimat de ce rămâne din rezultatele obținute de elevi după ce a fost luată în
considerație influența factorilor “de intrare”(aptitudinile, calit atile personale și performantele
elevilor la “intrare”, mediul social, economic și cultural, calificarea profesorilor, resursele
disponibile, etc.).
Performanța se produce, se genereaza permanent, se măsoară și se îmbunătățește continuu,
iar organizația f urnizoare de educație trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem
de management și de asigurare a calității, să se autoevalueze continuu și să propună măsuri
ameliorative. Scoala este responsabila de asigurarea interna a calitatii, dar ca litatea se asigură prin
dialog și pe baza de parteneriat cu toți actorii implicați.
In asigurarea calității educați ei sunt avute în vedere trei domenii fundamentale de
organizare și functionare. Criteriile, standardele și indicatorii de performant ă trebui e să fie astfel
formulați încăt accentual să nu fie pus numai pe conformarea unei organizatii la un set
predeterminat sau predefinit de conditii cantitative și calitative, ci și pe angajarea deliberata,
voluntară și proactivă a instituț iei pentru realizar ea anumitor performan țe demonstrabile prin
rezultate efective. Aceste domenii sunt:
a). capacitatea instituțională care rezultă din organizarea intern ă și infrastructura disponibilă
pentru a indeplini obiectivele programelor educați onale;
b). eficacitatea educațională care constă în mobilizarea de resurse umane și financiare, cu
scopul de a determina elevii să obțină rezultate cât mai bune în învățare;
c). managementul calității care rezultă din structurile, practicile și procesele prin care se
asigură în instituție imbunătățirea continuă a serviciilor educați onale.
I. Capacitatea educațională
Trebuie să existe o concordanță între strategia de dezvoltare a școlii și contextul social –
economic. Instituția trebuie să dispună de o organizare coerentă și de un sistem adecvat de
conducere și administrare, să aibă o bază materială și resurse financiare necesare funcționării
stabile pe termen scurt și mediu precum și resurse umane pe care se poate baza pentru a realiza
misiunea și obiectivele propuse asumate. De respectarea acestui standard de calitate răspunde
directorul instituției.
II. Eficacitatea e ducațională
Acest criteriu se referă la organizarea proceselor de predare și învățare în termeni de
continut, metode și tehnici, resurse, selecț ie a elevilor și a personalului didactic, astfel încâ t acea
instituție să obțină acele rezultate pe care și le -a propus prin misiunea sa, care trebuie s ă fie clar
formul ată. Seturile de criterii de eva luare care corespund eficacități i educați onale vizeaza:
a) proiectarea obiectivelor și rezultatelor;
– formularea clară și ușor de inț eles;
– asocierea riguroasă cu pr oceduri adecvate de evaluare intern ă a gradului de realizare;
b) organizarea cadrului de realizare a învățarii , prin:
– planuri, programe de învățamint, metode de predare, criterii și tehnici de evaluare a
elevilor;
– recrutarea și dezvoltarea adecvata a personalului didactic;
– resursele și facilitatile de învățare disponibilizate, legate de activitatea financiara a
institutiei;
– organizarea fluxurilor de predare,invatare și examinare a elevilor;
c) procesul de învățamint
– cadrele didactice trebuie sa transmita integral continuturile programelor scolare;
– trebuie sa existe concordanță î ntre rezultatele elevilor la evaluarile interne și cele obtinute
la evaluarile externe(raspunde directorul scolii);
– școală trebuie sa reuseasca sa asigure valoare adau gată pentru fiecare elev.
d) calitatea documentelor ș colare . Doc umentele de proiectare didactică de perspectiva ,
documentele de proiectare didactică imediată și fișele de evaluare trebuie intocmite conform
reglement ărilor în vigoare.
e) constituie criterii de evaluare a calității urmă toarele : rata de promovabilitate, rata de
absenteism, rata de repetenț ie, rata de abandon, promovabilitatea la examene, rezultatele obț inute
la examene, rezultatele la olimpiade și concursuri, participări la expoziți i și sesiun i naționale de
comunică ri științifi ce cu referate, acordarea de burse pentru merite deosebite, activități
extraș colare -activităț i și parteneriate cu ONG, Poliție , Crucea Rosie, cercuri, cenacluri, expoziț ii;
f) resurse umane .
Constituie standarde de calitate urmatoarele:
– gradul de acoperire cu personal didactic calificat;
– calitatea personalului didactic(calificative anuale, perfecționă ri și performanț e atinse);
– personal didactic titular;
– continuitatea personalului didactic;
– autoevaluarea cadrelor didactice.
Asigurarea calității în învăț amântul preuniver sitar este sarcina fiecă rui cadru didactic și a
fiecă rei unitati de învăț amânt. Doar o autoevaluare obiectivă și eficientă poate determina
cunoașterea realității , stabilirea neconformităț ilor minore și majore, a mă surilor preventive și
corective și amelior area activității ș colii;
– prestația pedagogică a cadrelor didactice relevată prin asistența la ore/activităț i didactice.
Evaluare a se va realiza pe baza observaț iilor conț inute în fisele d e asistență la ore ef ectuate de
conducerea unitatii, de responsabi lul de catedră realizate pe parcursul anului ș colar.
g) resurse curriculare ;
– stabilirea disciplinelor opț ionale în corelație cu opț iunile educați onale ale elevilor, resursele
materiale de care dispune scoala, personalul didactic de care dispune scoala, numarul de ore stabilit
prin planul de învăț amânt;
– asigurarea concordanței între tematica disciplinelor opț ionale și specializă rile la care
scolarizează unitatea de învățamint;
h) ethos -ul, climatul și cultura scolara care trebuie să susțină atingerea scopurilor
educați onale stabilite.
Constituie criterii de calitate urmatoarele:
– caracterul democratic și consultativ al elaboră rii deciziilor;
– aplicarea fermă și continuă a deciziilor co municate departamentelor subordo nate;
– strategia de abordare a urgențelor pentru ca acestea să nu se transforme în crize;
– modul de solutionare a conflictelor;
– legalitatea sancț iunilor acordate;
– realizarea și păstrarea în intreaga unitate de învățământ a unui climat de muncă și
responsabilitate, de studiu, de competiț ie, favorabil desfășurarii eficiente a activităț ii;
– preocupări pentru asigurarea protecț iei și siguranț ei elevilor;
– relaționarea corectă a directorului unitaț ii de învăț amân t cu participanț ii la actul
educați onal.
i). relaț ia cu comunitatea și parteneriate.
– școala trebuie sa fie importantă din perspective economice și socio -culturale a zonei;
– părinții trebuie să se implice și să li se acorde asistență ;
– școala trebuie să prezinte i nteres pentru comunitatea locală ;
– relația școlii cu comunitatea trebuie să fie bună ;
– școala trebuie să î ncheie parteneriate.
III. Managementul performanțelor
Acesta trebuie să fie centrat pe acele strategii, structuri, tehnici și operatii prin care institutia
demonstreaza că își evaluează performanț ele de asigurare și îmbuntăț ire a calității educați ei și
dispune de sisteme de informații care demonstreaza rezultatele obț inute în învățare. Importanta
acestui domeniu consta, pe de o parte, î n concentrarea asupra modului în care institutia gestioneaza
asigurarea calității tuturor activitatilor sale, iar pe de alta, de a face publice informații le și datele
care probează un anumit nivel al calităț ii. [53]
Indicatorii propuși pentru monitorizarea atingerii obiectivelor și pentru măsurarea
performanțelor sunt:
procentul cadrelor didactice care au f ost pregătit e pentru utilizarea TIC în liceu ;
procentul elevilor care utilizează TIC în procesul de învățare;
procentul orelor în care se utilizează TIC în procesul de predare.
Cele trei domenii sunt complementare, iar utilizarea lor este obligatorie, în conformitate cu
prevederile legale. În acest sens, orice instituție de învățământ preuniversitar este invitată să ajungă
la stadiul în care dispune de mijloacele și informații le care sunt structurate pe cele trei domenii,
tinând cont de profilul să u specific și de misiunea și obiectivele pentru care a optat. Conducătorul
instituți ei prin Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității din instituție este responsabil de
elaborarea și realizarea strategiilor privind calitatea, structurate pe cele trei do menii. Dar concluzia
este una și anume că evaluarea corectă a calității educați ei se poate face numai prin combinarea de
autoevaluare, evaluare internă și evaluare externă.
2.4 Impactul tehnologiilor informaționale și comunicaționale asupra
monitorizării performantelor aca demice în sistemul educațional
Noua eră digitală determină un nou tip de abordare a fenomenului educațional prin
intermediul noilor tehnologii ale comunicării și informației. Se naște o nouă educație care poate fi
definită pedagogie media (Rotaru, 156). Analiza educațiilor de tip virtual, online ne conduce la
concluzia că există o perspectivă nouă de abordare a procesului de învățământ în condițiile
societăților de tip postmodern. Actualmente, sistemul dezvoltat în procesul de învățare al
tehnologiilor NTIC este caracteristic formulei învățământului informal. Aplicabilitarea și forța de
impact generată de aceste tehnologii trebuie să determine introducerea lor pe scară largă la nivelul
învățământului general de masă. Avantajul în cazul noil or tehnologii este gradul ridicat de
receptivitate al elevilor, consumatori de new media.
Impactul tehnologiilor mediatice a generat o societate a ecranului global ( Lipovetky, 2008)
sistemele mass media au construit o cultură globală accesibilă și necesa ră în condițiile realităților
specifice unei noi identități. Când vorbim despre identitate culturală ne gândim la omul global,
acel hommo videns despre care Giovani Sartori ne spunea că reprezintă omul mileniului trei.
Cultura globală dominată de tehnolog ie produce o alfabetizare media cu caracter de masă
și conturează un nou model de învățare. Distingem o serie de dimensiuni ale procesului
educațional, de natură a fi sintetizat pe mai multe paliere de analiză.
a. procesul educațional este interactiv și ad aptabil la cerințe aplicate. În această direcție, susținem
și apreciem efectele produse de noile media în plan educațional. Procesul de învățare este accesibil
și interactiv, în funcție de cerințele unor modele sociale acceptate. Educația online, virtuală conferă
deprinderi utile pentru tinerii aflați în plin proces de școlarizare. Instrumentele dezvoltate de
programe aplicative, marcate de design specializat, a se vedea în acest sens programele de
prezentare Power Point privesc un standard accesibil și glo bal de prezentare a cunoștințelor de
specialitate. Învățarea interactivă prin formule specializate de tip e -learnig este o variabilă necesară
în planul valorizării educaționale contemporane. În acest sens, vorbim de un proces de adaptare
facil la sistemul de alfabetizare electronică a tinerelor generații și nu numai.
b. Noile sisteme de educație virtuală se axează pe dezvoltarea de competențe specializate în funcție
de tematica abordată. Dezvoltarea sistemelor de gândire critică este proprie noilor media aplicate
în educație. Difere nțele de valorizare și conținut în raport cu învățământul tradițional conferă un
model de educație nonstandardizată, informală de conexiune în ceea ce privește utilizarea
cunoștințelor, informațiilor și formulelor de învățare. U tilizarea sistemelor multimedia indică un
barometru social de orientare a tendințelor inclusiv în planul vieții educaționale. Învățarea cu
caracter interactiv implică o nouă abordare în accesarea informației și conținuturilor de text.
c. Trecerea competen țelor în procesul de învățare de la profesor la elev.
Învățământul tradițional avea o paradigmă de tip liniar. Informația, cunoștințele se transmit de la
profesor la elev de regulă unidirecțional, profesorul are monopolul organizării cursului și
aplicațiil or standard. Învățământul contemporan axat pe tehnologia digitală este direcționat în
ambele sensuri. Apare o nouă paradigmă de învățare prin care elevul nu mai este un spectator
pasiv, un receptor care asimilează informația nerealizând un feed -back coresp unzător, aceasta
reprezentând, de fapt baza unui proces educațional eficent. Astăzi, prin intermediul noilor
tehnologii, există o diversificare a mijloacelor de acces la informație. În educație realitatea
formulelor de învățământ este mult mai pregnantă și este caracterizată de utilizarea sistemelor
multimedia atât la nivel general , cât și specializat. Dezvoltarea și implementarea noilor tehnologii
digitale( Miege, 2003) generează o metamorfoză a procesului comunicațional în educația de masă.
Autorul susțin e o schimbare a funcții deținute de profesor, acesta devine un moderator al
procesului de învățământ, un coordonator al instrucției celor cărora li se adresează.
Rețelele societății digitale, internetul și noile media reprezintă cea mai importantă
provocar e a momentului în planul formării instructiv – educative, impactul generat devine un vârf
de lance al progresului înregistrat în toate domeniile vieții sociale. Sistemele de educație
contemporană dezvoltă sarcina unei formări continue a omului. Dezvoltarea competențelor
specializate este o problemă de actualitate, curricula educațională direcționează procesul de
instru ire și educație în realizarea unei formări de calitate, proprie unei societăți cu caracter
informațional.
Sistemele de învățământ cotemporan, cu precădere cel occidental, în ultimul deceniu și cel
național , au suferit o serie de modificări prin adaptarea la cerințele unei societăți cu caracter
informațional. În acest sens identificăm următoarele componente: creșterea numărului de tineri
care acc ed în învățământul universitar, politici de resurse umane centrate pe eficență și asimilare,
fluctuații specifice pe piața muncii și în această direcție de analiză, reorientarea spre o formulă de
alfabetizare digitală, respectiv dezvoltarea de sisteme inte grate de tip e -learning. S -a dezvoltat un
nou tip de comunicare electronică, în sfera educațională, axată pe un sistem novator de învățare de
tip online.
În primul rând , susținem ideea de tehnologie utilă la clasele de predare. Rolul acestor
mijloace de n atură educațională este axat pe dobândirea de abilități și competențe specializate.
Diversele softuri educaționale, disponibile în spațiul virtual asigură mijloacele necesare unei
educații competitive, proprie unei societăți de tip informațional. Din aceas tă perspectivă de
analiză, evidențiem sistemele de cursuri pentru învățământul la distanță, accesibile în prezent prin
platforme de e -learning. Elevii pot învăța interactiv, prin această modalitate educațională, alături
de cele tradiționale și utilizează b azele electronice de date, un exemplu în acest sens este
reprezentat de testele grilă.
În al doilea rând evidențiem activitățile suport pentru pregătirea cadrelor didactice.
Diversitatea programelor și aplicațiilor de acest gen prezintă utilitate în proces ul de învățare.
Variantele de prezentare de tip power point și din alte categorii de programe reprezintă o
exemplificare elocventă în ceea ce privește programele cu caracter formativ accesabile în sistemele
de învățământ.
În al treilea rând, există program e și instrumente de învățare electronică utile pentru elevi.
Procesoarele de text și sursele de informare electronică sunt un aliat major în procesul educațional.
Dar, nu omitem din discuție și o altă categorie de surse de educare, respectiv bibliotecile v irtuale
și enciclopediile online, acestea reprezintă instrumente aplicate de tip educațional online. În cazul
unor arii educaționale specializate, exemplificăm în domeniul lingvistic, apariția unor procesoare
de text fundamentată pe limbaje de programare s pecializat în vederea susținerii unor teme de lucru
specifice.
Categoriile de programe grafice vizează dezvoltarea deprinderilor specializate în rândul
tinerilor, dincolo de bariere lingvistice sau de altă natură existente. În aceeași ordine de idei, nu
omitem din analiză gradul de percepție în rândul cadrelor didactice și al tinerilor care urmează o
formă de învățământ preuniversitar sau universitar a impactului produs de tehnologiile informației
și comunicării. Deprinderea și activitatea prin mijloace de comunicare electronică în sistemul
educațional a devenit o constantă a ultimelor decenii. Modelul de comunicare online a creeat un
suport alternativ de învățare. Cadrele didactice nu mai dețin monopolul cunoașterii, dincolo de
domenii specializate. Asistăm la un transfer al competențelor, de la un model unidirecțional,
transmis în relația profesor -elev, la un model multidirecțional, de comunicare educațională. În
acest sens, apreciem că elevul obține informația, mai facil, din medii de lucru variate, spațiu l
electronic reprezentând un modelator eficent al învățării.
Un nou sistem educațional în sfera mijloacelor de padagogie contemporană este reprezentat
de e-learning. Componenta fundamentală a sistemelor e -learning este reprezentată de aplicațiile
specializ ate de predare -evaluare. Învățarea în sistem online se pretează la un spectru diversificat
de activități.
Învățământul bazat pe Internet și new media construiește un model educațional potrivit cu
nevoile tinerii generații și oferă o alternativă la educați a tradițională. Interesul de analiză dezvoltat
în acest studiu este direcționat în înțelegerea relațiilor existente dintre sistemul tradițional de
educație și cel modern
Analiza aprofundată a problematicilor generate de noile media, utilizate în domeniul
educației ne conduce la concluzia că utilizatorul online are o marjă de manevră mult mai
diversificată atunci când accesează astfel de sisteme. În comparație cu sistemul de educație de tip
tradițional, noile media prezintă două caracteristici fundamentale. În primul rând, interactivitate.
Utilizatorul accesează simultan mai multe componente online, ceea ce conferă oportunități diverse
în acest mediu. În al doilea rând, ne referim la conceptul de ubicuitate. În termeni simplificați acest
concept se reduce la ideea de comunicare nelimitată în sistemul digital. Conchidem, că nu există
o relație de opozabilitate între sistemul de educație tradițională și cel de tip contemporan. Cele
două sisteme se completează reciproc în avantajul general și specializat, confer ind o dinamică
concludentă în sistemele de formare și educație postmodernă.
Concluzii la Capitolul I I
Instruirea asistată de calculator (IAC), ca strategie de abordare a procesului educațional
prin software didactic original , valorifică principiile de proiectare, modelare și analiză cibernetică
a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații. Astfel , am
inclus în cuprinsul acestui capitol atât proiectarea didactică a unui software educaț ional cu toate
etapele aferente (definirea obiectivelor, întocmirea testului inițial de cunoștințe, graful
conceptelor, matricea conceptelor, diagrama desfășurată a programului, elaborarea propriu -zisă a
programului) ilustrat de lecția interactivă „Aventur i… în propoziția dezvoltată”, dar și exigențele
proiectării informatice ale unei aplicații software. Deoarece zona instruirii/învățării reprezintă un
evantai problematic variat, și software -urile educaționale vor fi foarte diferite, reprezentând o
panopl ie extrem de largă. În mediul marcat de schimbări rapide, tehnologia informației devine un
important partener strategic pentru afaceri. IT îmbunătățește performanța instituției și îi mărește
competitivitatea pe piața mondială, având un impact pozitiv asupr a proceselor organizaționale.
Lucrările efectuate manual, cu hârtia și creionul, au fost înlocuite cu cele mai avansate tehnici
folosind IT.
In concluzie, menționez că în domeniul educațional, necesitatea de informare și
comunicare este frecvent conștienti zată prin progresele înregistrate care creează noi oportunități și
avantaje în procesul de instruire. Metoda didactică impusă de societatea informațională este
instruirea asistată de calculator care valorifică principiile instruirii programate în contextul noilor
tehnologii informatice și de comunicații.
III. ABORDAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND MONITORIZAREA
PERFORMANȚELOR ACADEMICE LA LICEENI
3.1 Diagnosticul performanțelor academice la liceeni
Apariția și prezența calculatoarelor în viața fiecăruia dintre noi, face ca în cuplul tradițional
format din profesor și elevi să intervină calculatorul atât ca mijloc de învățare (prin programele de
învățare asistată de calculator) , cât și ca sursă de inf ormații (prin DVD -uri, CD -uri, dicționare
electronice, Internet etc.). În ziua de azi putem astfel vorbi de cel de al treilea factor implicat în
educație ca fiind multimedia. El se găsește la intersecția unor domenii majore ca: informatică,
telecomunic ații, presă, produse audio -vizuale , industria filmelor și a televiziunii. Atuurile
multimediei sunt:
– combinarea modalităților de expresie: text, imagini, audio, video, grafică, animație;
– interactivitatea utilizatorilor cu mediul de lucru în sensul că infor mația nu este
recepționată pasiv ca în cazul cititului sau vizionării programelor TV, ci oferă posibilitatea de
deplasare în conglomeratul informațional
Astfel , informația și cunoștințele circulă înspre și dinspre fiecare din cele trei surse:
profesor, el evi și multimedia (vezi figura 3.1).
Fig. 3.1 informația
Profesorul trebuie să conștientizeze că are roluri multiple în procesul de predare -învățare –
evaluare: transmițător de cunoștințe, ghid, sfătuitor, colaborator sau chiar receptor de informații
din partea elevilor. Sarcina actuală ce revine profesorului, prin diversele roluri pe care și le asumă,
este de a -i face pe elevi să dobândească competențe și nu cunoștințe punctuale care, în ziua de
astăzi, pot fi în scurt timp perimate. În acest context, profesorul trebuie să realizeze activități
didactice care să stimuleze o învățare co nștientă și activă utilizând noile mijloace ale tehnologiei
informației.
Profesorul trebuie să lărgească strategiile didactice pentru a le adapta societății
informaționale. Ei trebuie să încurajeze activități în grupe chiar și cu echipe care colaborează
numai online, activități de căutare de informații, concursuri pe Internet, chiar și activități de
învățare la distanță etc. Scopul unor astfel de demersuri este ca elevul să devină capabil de a căuta
și selecta informații, să devină responsabil pentru propri a sa dezvoltare și totodată propriul său
evaluator. În acest context rețeaua Internet trebuie exp loatată ca resursă educațională [1].
Studiile realizate în ultimii ani în diverse țări au arătat că introducerea TIC în școală, la
clasă și în afara ei, în proc esele educaționale în ansamblul lor, contribuie într -o
măsură foarte mare la îmbunătățirea performanțelor la liceeni. În primul rând, acest lucru
se datorează faptului că TIC se adaptează nevoilor de învățare ale liceenilor și nevoilor de
predare al e profesorilor.
În Republica Moldova se poate constata foarte ușor că există o reticență față de regândirea
procesului de predare -învățare astfel încât tehnologiile informației și comunicațiilor să fie parte
din acest proces și nu doar simple instrumente d e lucru. Din acest motiv, majoritatea profesorilor
din învățământul preuniversitar, c are folosesc în acest fel TIC, apelează în cele mai multe cazuri
la prezentări în PowerPoint și într -o măsură mult mai mică la software educațional. Însă TIC nu se
reduce doar la atât. Există o serie întreagă de tehnologii, atât software cât și hardware (de exemplu,
tablele inteligente – smartboard – care îndeplinesc atât funcția de video proiector , cât și pe cea de
tablă obișnuită , putând fi utilizate fără a mai fi nevoie să ștergem ceea ce am scris și putând chiar
să salvam pe un calculator tot ceea s-a lucrat la clasă), care vin în întâmpinarea profesorului și -l
ajută să lucreze cu elevii.
Utilizarea TIC în procesele de predare -învățare face ca elevii să fie mai atenți la ceea ce se
predă, crește receptivitatea lor precum și interactivitatea. Dacă în sistemul clasic elevul ascultă
lecția și era învățat să ia notițe, utilizând TIC în predare se stimulează atenția audio -vizuală. Este
o foarte mare diferență între explicarea în sistemul clasic a l gravitației și explicarea însoțită de un
suport video în care sunt ilustrate efectele gravitației .
Accentul se mută pe receptivitate și interactivitate din partea elevului, adică de pe reținerea
de informații, pe reținerea de inform ații și formarea de competențe. Elevul va fi mai activ în cadrul
lecțiilor, punând mai multe întrebări cu privire la fenomenele explicate.
Educația centrată pe elev înseamnă să ții seama de ritmul propriu de învățare al elevului,
să-l înveți să învețe, să -l cooptezi în procesul de predare -învățare. În acest context, profesorul nu
mai este un educator , ci un manager și un facilitator al învățării.
Elevii tr ebuie să fie ant renați în pregătirea lecțiilor la clasă prin jocuri, prin activități de
culegere de informații de pe Internet sau din alte surse (TV, ziare și reviste, enciclopedii etc.).
Toate acestea contribuie la cunoaștere, nu doar manualele și publicațiile de specialitate.
Utilizarea TIC nu exclude testarea elevilor prin lucrări scrise, exerciții l a
tablă etc. Tehnologiile informației și comunicației facilitează procesul de învățare, dar nu
suplinește învățarea și testarea.
În felul acesta, se realizează o învățare asincronă, cu alte cuvinte care nu depinde de
răspunsurile imediate din partea profes orului, așa cum se întâmplă în cadrul unei ore de curs.
Avantajul materialelor de curs și a lecțiilor în format electronic este acela că elevul poate
avea acces la ele nu doar în timpul orei, când profesorul explică, ci și după, pentru a relua anumite
aspecte.
Astfel, predarea se prelungește și în afara orele de curs. Din acest motiv, profesorul poate
alege să insereze în material diverse sarcini pentru a fi îndeplinite de elevi acasă.
Un rol important, privind din perspectiva unui profesor, îl are accesul la informație.
Multitudinea de surse potențiale din Internet va face posibilă identificarea de situații similare și de
a descoperi cazuistică și exemple de buna practică pentru aproape orice problemă pe care o
întâmpină în activitatea sa. Este necesar în a cest sens ca profesorul să aibă un minim de cunoștințe
de limba străină, în speci al limba engleză, ținând cont că majoritatea informației disponibile pe
Internet este în limba engleză.
3.2 Strategii manageriale de monitorizare a performanțelor
academice la liceeni
Trăim în era informației, iar prezența calculatorului și a tehnologiilor informaționale în
viața noastră este deja un lucru firesc. Oricine are un PC, mai mult sau mai puțin performant, iar
interesul pentru tehnologiile informaționale crește constant, odată cu dezvoltarea exponențială a
acesteia. Deoarece cantitatea de informație pe care trebuie să o acumuleze în liceu un liceean a
crescut semnificativ în ultimii ani, liceanul în ziua de azi se orientează spre utilizarea calculatorului
ca mijl oc atât de informare, de asistare și ajutor în procesul de învățare, cât și un mijloc de recreere
și comunicare cu cei din lumea virtuală.
O instituție de învățământ este considerată a fi un sistem deschis, care primește " informații
din exterior, le transformă și le pune la dispoziția mediul ui social în care funcționează" [59]. De
aici apare necesitatea ca instituția de învățământ să aibă scopuri și obiective bine definite, să
răspundă la interacțiunea cu mediul social, să -și definească competențele pr ofesionale, să dețină
echipamentul tehnic și dotările corespunzătoare în scopul deservirii de calitate.
În Republica Moldova problemele monitorizării performanțelor academice la liceeni prin
utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare au fost mai puțin abordate, în deosebi în
învățământul mediu de specilaitate.
În scopul creării unui mediu informațional -comunicațional, bazat pe tehnologiile
informaționale și de comunicare, prin care se subînțelege crearea unor condiții ce ar asigura
schimbul d e informații între profesori, elevi, părinți și resursele informaționale din domeniu,
precum și funcționarea structurilor de management al procesului educațional, am considerat
necesar ă cercetarea acestui subiect.
Scopul lucrării constă în eficentizarea m onitorizării performanțelor acedemice prin
implementarea Tehnologiilor Informaționale și Comunicaționale în Liceul Teoretic „Petre
Ștefănucă” Ialoveni.
Experiența de lucru demonstrează că există diverse opțiuni , dar și opinii pentru formarea
unui astfel d e mediu, în funcție de dotarea liceului cu mijloace TIC, utilizarea acestor mijloace ,
nivelul de pregătire a cadrelor didactice, interacțiunea tuturor participanților la procesul
educațional, de procesul de monitorizare existent etc.
În anul 2013 echipa Webbers a lansat site -ului liceului ( www.ltpetrestefanuca.com ),
proiect coordonat de profesoara de informatică .
La începutul anului de studii 2014 -2015, Ministerul Educației în parteneriat cu Fundația
SOROS Moldova a lansat un concurs de creare a sălilor multimedia. Grație muncii depus e de
coordonatorul proiectului, Ionaș Ludmila, director adjunct pentru instruire, profesoară de
informatică, Mîrzenco Ana, profesoară de fizică, Busuioc Tatiana , profesoară de matematică,
Galescu Valentina, profes oară de chimie și biologie, Niculai Iu lia, profesoară de biologie, Petco
Rodica, profesoară de istoria românilor și universală, Goncear Viorica, profesoară de matematică
și informatică , instituția a fost desemnată câ știgătoare și dotată cu echipament IT de ultima
generație ce include o tablă înteractivă cu un video -proiector, 20 calculatoare personale de tip
tabletă pentru elevi, un laptop pentru profesor, un Reuter Wi -fi, o camera Web de rezoluție înaltă
și difuzoare.
În luna martie 2014 , Fundația SOROS Moldova lansează concursul „Resurse digitale
educaționale pentru Clasele Multimedia” care a avut drept scop extinderea domeniilor de utilizare
a mijloacelor oferite de tehnologia informațiilor și comunicațiilor în procesul de predare -învățare –
evaluare din instituțiile de învățământ general din țară. În parteneriat cu colegii de la UPS ”Ion
Creangă” Burlacu Natalia și Balmuș Nicolae, Chiruță Tatiana, profesoară de limba și literatura
romănă, participă la co ncurs, ec hipa fiind declarată câ știgătoarea premiului II. Instituția noastră a
mai fost dotată cu o tablă interactivă SmartBoard.
O altă realizare este c rearea cabinetul lingofonic din liceu – un vis ce a devenit realitate
datorită proiectului finanțat de Corpul Pă cii din Moldova în proporție de 60 % și din bugetul
instituției. Crearea sălii lingofonice a fost posibilă datorită voluntarului Corpului Păcii în
Moldova, Tim Schneider, care a activat în instituția noastră pe parcursul ultimilor trei ani, dar și a
profe sorilor de limbă engleză din liceu, autorii proiectului: Doloșcan Galina, Diaconu Veronica,
Cijova Tatiana, Candu Natalia, Mereacre Liliana, Logvinenco Stela. La moment, cabinetul
respectiv dispune de 16 stații de calculatoare și un server, toate conect ate la internet. Elevii au
posibilitatea să studieze o limbă străină în condiții moderne.
Din aprilie 2015 instituția noastr ă s-a înregistrat pe Platforma eTwinning Plus, creată
deFundația Est -Europeană.
În anul 2 016 Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” a fo st desemnată cîștigătoare în cadrul
concursului organizat de Ministerului Educației, Proiectul de Competitivitate al USAID Moldova
și Asociația Națională a Companiilor din Domeniul TIC pentru dotarea cu seturi de robotică
LEGO® MINDSTORMS® EV3. Dotarea li ceului cu 5 seturi de robotică s -ă desfășurat cu
suportul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare (USAID) în contextul Programului de studiere
a roboticii „ROBOCLUB”.
Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni se adaptează la cerințele inovatoare al e evoluției
tehnologiei informaționale, la momentul respectiv deține 48 calculatoare, 6 table interactive, 9
televizoare, 10 laptopuri, 20 calculatoare personale de tip tableta toate fiind puse la dispoziție atât
a profesorului, cât și elevului în timpul lecțiilor. Utilizarea internetului și a tehnologiilor moderne
în timpul orelor de curs duce la schimbări importante în procesul de învățare.
Odată ce factorul esențial al succesului unei instituții de învățământ, ins trumentul de bază
în atingerea marilor performanțe, desigur că sunt resursele umane, î n anul de stu dii 2016 -2017,
corpul didactic al liceului a fost completat în întregime cu necesarul de cadre.
Numărul total de c adre:
La început de an școlar – 65;
1 De bază – 50;
2 Prin cumul – 9;
3 Concediu de îngrijire a copilului – 6.
Clasificarea cadrelor didactice
2016 – 2017
Tabelul 3.1 Clasificarea cadrelor didactice
Calificarea personalului didactic
Ponderea personalului calificat urmează o tendință ascendentă.
Tabelul 3.2 Calificarea personalului didactic
Disciplina Total Fără
grad Gradul
II Gradul
I Gradul
superior Grad
managerial
Limba și literatura română 7 1 4 2 0 0
Limba engleză 4 2 2 0 0 0
Limba franceză 1 1 0 0 0 0
Limba rusă 3 0 3 0 0 0
Matematica 4 0 1 3 0 0
Biologia 1 0 1 0 0 0
Fizica 2 0 0 2 0 0
Chimia 2 0 0 2 0 0
Informatica 2 0 1 1 0 0
Geografia 2 0 1 1 0 0
Ist.rom.și universală 3 0 0 1 2 1
Educația civică 1 1 0 0 0 0
Religia 1 1 0 0 0 0
Educația muzicală 1 1 0 0 0 0
Educația plastică 1 0 1 0 0 0
Educația tehnologică 2 1 1 0 0 0
Educația fizică 2 2 0 0 0 0
Invățămînt primar 11 6 3 2 0 0
Psiholog 2 1 1 0 0 0
Cadru did. de sprijin 6 5 1 0 0 0
Director adjunct EI 1 1 0 0 0 0
Total 59 23 20 14 2 1
Ponderea personalului calificat urmează o tendință ascendentă. Toate cadrele didactice
corespund calificării confo rm disciplinelor predate. Din 59 cadre didactice doar 5 (8,47 %) sunt cu Vechime de munca Nr.
prof. Grad didactic
Superior I II Fara grad
0 – 1 ani de activitate 8 – – – 8
2 – 4 ani 6 – – 1 5
5 – 9 ani 6 – – 3 3
10 – 14 ani 10 – 1 6 3
15 – 19 ani 8 – 3 3 2
Mai mult de 20 27 2 11 10 4
Total 65 2 15 23 25
studii medii de specialitate, 4 din care își continuă studiile prin corespondență la universitățile
pedagogice din republică, 8 dețin studii superioare de masterat, 15 – studiii superioare de li cență,
și 5 cadre didactice vor âncheia anul I I de studi i superioare de masterat. Din 59 angajați de bază
2 dețin grad didactic superior, 14 – gradul didactic I; 20 -gradul didactic II. Total – 36 specialiști
calificați ceea ce constitu ie 62%.
În scopul de a forma competențele respective la liceeni la procesul educațional din liceu,
de a contribui la dezvoltarea și autoinstruirea lor maximală într -un climat în care se amplifică
contradicțiile dintre ritmul de formare a cunoștințelor și abilităților și posibilitățile limitate de
planificare a lor, au fost testate, în cadrul compartimentului experimental diferite strategii de
învățare. Prin noțiunea de strategie înțelegem totalitatea metodelor și tehnicilor de asimilare
practica și teoretică a materiei, c are duc nemijlocit la realizarea sarcinilor propuse în activitatea
profesorului și liceenilor. Într -o societatea informațională autionstruirea (acumularea de
cunoștințe, presupunând o imbinare organică între interesul personal al liceenilor și studierea
independentă a materiei) determină independența socio -culturală.
Tabelul 3.3 Strategiile și formele de învățare utilizate în cadrul cercetarii
Nr.
Crt. Strategii Acțiuni
1. Instruirea programată Organizarea procesului de instruire conform unui program
concret de învățare: descrierea procesului de instruire
programată, conținând instrucțunile cu privire la dozarea –
repartizarea pe secvențe a materiei de studiu, prezentarea
succesivă și ordinea de trecere de la o secvență la alta.
2. Instruirea prin
problematizare Instruirea se bazează pe identificarea și soluționarea de către
liceeni a sarcinilor cognitive, crearea de situații problematice,
care sporește activitatea de învățare.
3. Instruirea prin
proiecte Realizarea de proiecte creative ca produs al temelor studiate.
Sarcina poate fi modificată în funcție de obiectivele didactice:
diferite grupuri efectuează anumite sarcini ale proiectului,
componența grupului este stabilită în funcție de pot ențialul
cognitiv al liceenilor
4. Instruirea diferențiată După conținut, diferențierea de profil presupune instruirea
diferitor grupuri de liceeni după programe diferite, care se
deosebesc prin nivelul de prezentare a materiei studiate, mediul
computeriz at, volumul de date. Diferențierea de nivel presupune
învățarea conform unui program unic de învățare, dar cu
însușirea materiei la diferite niveluri, cu un ritm scăzut, mediu
sau înalt de asimilare a materiei.
5. Instruirea
individualizată Se desfășoară la toate etapele de învățământ: de la explicare la
sistematizarea, sinteza și evaluarea competențelor. Profesorul ia
în considerare particularitățile fiecărui liceean: nivelul necesar
de formare a competențelor necesare, capacitățile și interesul față
de studiereal disciplinei. Pentru a determina aceste caracteristici
se folosesc anumite programe digitale/software, teste,
chestionare.
6. Autoinstruirea Este o activitate cognitivă bine orientată, dirijată de însuși
individ; formarea de competențe în diverse domenii.
3.3 Validarea experimentală a strategiilor manageriale de monitorizare a
performanțelor academice la liceeni
Cercetarea experimentală s -a axat pe rezultatele investigației teoretice privind teoriile și
importanța aplicării tehnologiilor informaționale în monitorizarea performanțelor academice la
liceeni. A bordarea situațiilor de învățare drept context de eficientizare a monitorizării
performanțelor academice a constituit drept bază pentru elaborarea și validarea programului
experimental de dezvoltare a competenței digitale la liceeni și la cadrele didactice.
Obiectivele cercetării vizează o analiză complexă privind determinarea reperelor
epistemologice și praxi ologice ale monitorizării performanțelor academice, a naliza abordărilor
teoretice privind monitorizarea performanțelor academice la liceeni, identificarea instrumentelor
TIC pentru monitorizarea performanțelor academice, determinarea indicatorilor de moni torizare
a performanțelor academice, s tabilirea condițiilor de aplicare a TIC menite să asigure un nivel
superior de monitorizare a performanțelor academice.
Definirea problemelor prin сipale сu сare se сonfruntă managementul aplicării TIC din
învățământul liceal, precum și obținerea informațiilor veridice asupra nivelului performanțelor
academice din liceu; verificarea percepției subiective a celor implicați cu realitatea de facto;
identificarea lacunelor și adaptarea programelor în conformitate cu realităț ile observate.
Ipoteza studiului fiind bazată pe ideea că monitorizarea performanțelor academice la
liceeni cu ajutorul tehnologiilor informaționale și comunicaționale este eficientă prin instruirea
elevilor pentru utilizarea calculatorului ca instrument d e lucru (pentru trebuințele proprii),
instruirea profesorilor de la alte discipline pentru utilizarea calculatorului în monitorizarea
performanțelor academice la liceeni, aplicarea indicatorilor de monitorizare relevanți,
argumentându -se importanța tehnologiilor informaționale în monitorizarea performanțelor
academice la liceeni, care va oferi un sprijin major în eficientizarea activității instituției.
Metoda de сerсetare , pentru a сest studiu, a fost sele сtată anсheta soсiologi сă, сa
instrument fiind utilizat сhestionarul (Anexele 1, 2).
Chestionarul este considerat cea mai atractiv ă modalitate de a colecta date cantitative.
Poate fi folosit pentru o gama largă de probleme, de la simpla sondare a satisfacerii beneficiarilor
până la aprofundarea detaliata a nevoilor de cercetare, informare ale unui grup restrâns de subiecți.
Ca metoda de evaluare, prezintă o serie de avantaje[23] :
• poate furniza o mare cantitate și varietate de date, pe baza opiniilor mai multor respondenți;
• datorită gradului înalt de structurare, utilizării metodelor statistice și generării de date
numerice, concluzi ile sale sunt percepute ca științifice, obiective , și prin urmare , corecte;
• dacă este bine elaborat, oferă răspunsuri clare la problemele cercetate;
• datorită faptului că poate fi completat fără intenția (și influența) părților interesate, este
considerat ca fiind neutru;
• dacă oferă un număr limitat de opțiuni de răspuns (întrebări închise), poate fi analizat
relativ ușor și repede.
Perioada de сulegere a datelor a сuprins lunile ianuarie – martie 2017. Durata de сompletare
a unui сhestiona r – 8-10 minute.
Constituirea eșantionului pe perioada anchetei s -a format din rândul persoanelor cercetate.
Stabilirea acesteia are în vedere determinarea ansamblului de persoane către care se orientează
cercetarea și asupra cărora se vor răsfrânge rezul tatele cercetării. După cum rezultă din formularea
temei de cercetare, populația cercetată este formată dintre profesori și elevii din liceu.
Volumul eșantionului – 189 de сhestionare, dintre care:
Elevi -153, ceea ce constituie 81%;
Cadre didactice – 36 (19%), ( Anexa 3, fig. 3.3.3.1)
Vârsta respondenților este cuprinsă între
Elevi – 15 -19 de ani,
Profesori – 21 – 74 de ani, (Anexa 4, fig. 3.3.3.2)
Rambursate – 189 сhestionare (100%), în baza сărora s -a efe сtuată analiza datelor.
Cercetarea sociologică a fost implementată în patru etape:
1. Elaborarea chestionarului -test pentru sondaj (decembrie 2016) .
Dată fiind complexitatea conceptului, s -au elaborat chestionare pentru fiiecare cetegorie de
respondenți:
Elevi
Profesori
2. Cercetare calitativă de testare a chestionarului de sondaj (decembrie 2016 )
În cadrul acestei etape a fost desfășurată o serie de interviuri de grup și interviuri în
profunzime, al căror scop a fost testarea chestionarului de către elevi și cadrele didactice ale
liceului (la etapa de testare a chestionarului au participat elevi și profesori ). Chestionarele testate
au fost îmbunătățite prin reformularea întrebărilor care nu erau destul de clare pentru respondenți,
prin introducerea altor întrebări relevante pentru utilizatori și excluderea întrebărilor nerelevante
sau prea complicat e pentru ei.
3. Cercetarea cantitativă (sondajul) ianuarie – martie 2017
În lista participanților la sondaj au fost incluși elevii, și cadrele didactice din Liceul
Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni.
Tabel 3.4 Reprezentarea eșantionului pe clase
Instituția Clasa Profil Numărul de elevi
Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni X real 23
X umanist 31
XI real 19
XI umanist 28
XII real 19
XII umanist 33
4. Cercetarea calitativă de interpretare a rezultatelor. Analiza rezultatelor (martie –aprilie 2017).
Metodologia de prelucrare a datelor
Chestionarele au fost culese și prelucrate în EXCEL. Pentru a facilita prezentarea datelor
s-au folosit diferite grafice și tabele. (anexa 5, 6)
Fără pretenția de exhaustivitate, s -a încercat să se adune date care, analizate, pot determina
necesitatea utilizării TIC în monitorozarea performanțelor academice, ducând totodată la
îmbunătățirea calității instruirii elevilor în liceu. Pentru o bună funcționare trebuie să existe o bună
organizare, ce im plică, din punctul nostru de vedere și o eficientă instruire a elevilor.
Rezultatele obținute au fost extrem de informative și au permis aplicarea tehnologiilor
informaționale în monitorizarea performanțelor academice la liceeni. Rezultatele sondajului ne -au
oferit informații importante, ne -a permis să identificăm aspectele car e necesită cea mai mare
atenție și să ne orientăm acțiunile în direcția soluționării situației, să modificăm conținutul
activităților de predare și evaluare în Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni.
Cercetarea a urmărit, alături de necesitatea monitor izării perforanțelor academice la liceeni
prin aplicarea tehnologiilor informaționale, gradul de cunoaștere, de utilizare de către respondenți
a instrumentelor de informare și comunicare.
Ne-am propus să urmărim aceste aspecte la beneficiarul elev și cadr u didactic , deoarece ei
sunt pilonii esențiali ai existenței unei instituții de învățământ.
Ideea chestionarului a servit în mediul managerial al liceului, un instrument viabil prin
intermediul căruia s -a măsurat extensiv atât monitorizarea performanțelor academice , cât și
necesitatea aplicării tehnologiilor informaționale și comunicaționale pentru monitorizarea corectă
și în timp a performanțelor elevilor, care permite dezvoltarea și elucidarea problemelor într -un
timp scurt și, prin urmare, rezultatele căpătate vor fi mai reale, mai operative și pot fi folosite mai
eficient în practică. Ca rezultat , s-a reușit să se formeze o imagine mai concludentă asupra situației
existente, precum și a măsurilor ce urmează a fi întreprinse în vederea îmbunătățirii monitorizării
performanțelor elevilor în Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni.
Pentru a obține rezultate cât mai veridice, chestionarul completat de către respondenți a
fost anonim. Datele furnizate au fost centralizate și analizate. În final , evaluarea a permis d e a lua
decizii corecte, plauzibile și legitime, rezultate care servesc drept bază pentru acțiuni imediate și
strategii viitoare.
Având în vedere că eșantionul este constituit din elevi și cadre didactice , deci aparține unui
mediu educațional, performanțe le academice devin componente de bază ale procesului de
învățământ.
„Ministerul Educație i a elaborat un plan de acțiuni complex, care determină direcțiile
prioritare și acțiunile premergătoare în implementarea cu succes a tehnologiilor informaționale în
procesul educațional precum asigurarea instituțiilor de învățământ cu minimum necesar de
echipamente digitale, îmbunătățirea competențelor digitale ale elevilor, studenților și cadrelor
didactice, creșterea disponibilității conținuturilor educaționale în limba română, inclusiv a
softurilor educaționale”
Indicatorii de monitorizare a performanțelor academice la liceeni :
Procentul cadrelor didactice instruite pentru utilizarea TIC în liceu – 36 (19%);
În Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” s -au desfășurat semi nare de instruire a cadrelor
didactice:
1. seminar teoretico -practic cu tematica: „Tehnologiile informaționale și lecția
contemporană”,
2. seminar cu tematica: „Utilizarea tablelor interactice”;
3. seminar cu tematica: Utilizarea TIC în instruirea elevilor”.
procentul elevilor care utilizează TIC în procesul de învățare – 85%;
Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) este văzută ca un sistem de referință prin
care pot fi facilitate oportunitățile de d ezvoltare vizând achizițiile și performanțele cognitive ale
elevilor, competențele profesionale ale cadrelor didactice, relația școală -comunitate, dezvoltarea
instituțională școlară, susținerea financiară a inovației în educație și nu în ultimul rând,
mana gementul sistemului de învățământ . Prin integrarea tehnologiei elevii vor fi antrenați în
activități de culegere de informații de pe Internet pentru rezolvarea problemelor, vor comunica și
vor colabora.
procentul orelor în care se utilizează TIC în procesu l de predare – 65%.
Folosirea TIC permite elevilor să devină din spectator, participant, iar apoi creator (în cazul
modificării mediului conform dorințelor, intereselor). Ca spectator, elevul privește, ascultă și
răspunde pasiv, iar relația dintre elevi și mediul de învățare se reduce la receptarea simplă a
diverselor informații. În acest context, folosirea tehnologiei evidențiază partea senzorială prin
stimulări vizuale, auditive sau tactile, într -un context stimulativ și motivant. Ca participant, elevul
începe să interacționeze cu mediul său și învață o acț iune specifică împreună cu efectele produse.
La acest nivel, programele implica atingerea de către elev a unei taste sau atingerea unei ferestre
pentru a observa efectele. La nivelul de creator, copilul folosește tastatura, fereastra sensibilă
pentru a al ege răspunsurile corecte. Cu ajutorul a două taste, copilul stabilește viteza de lucru,
întrucât o tastă evidențiază opțiunile, iar a doua realizează selecția.
Investigația la cadrele didactice a debutat cu o întrebare vizând scopul utilizării
calculatorul ui în timpul programului, au răspuns afirmativ, astfel:
Tabel 3.5 Scopul utilizării calculatorului în timpul programului
a. editarea fișelor de lucru sau de evaluare zilnice 58%
b. realizarea unor activități didactice 81%
c. realizarea unor proiecte ocazionale cu elevii 33%
d. documentarea pentru realizarea lecțiilor 58%
e. realizarea corespondenței cu părinții prin email sau scrisori trimise cu diverse ocazii 14%
f. realizarea unor jocuri didactice 36%
g. vizionarea unor filme cu caracter didactic 72%
Conform rezultatelor se observă că 81% din cadrele didactice folosesc tehnologiile
informaționale pentr realizarea unor activități didactice, 72% pentru vizionarea unor filme cu
caracter didactic și 67% pentru dezvoltarea profesională perso nală.
La a doua întrebare adresată cadrelor didactice și elevilor, referitor la cât de des utilizează
calculatorul în timpul activităților rezultatele au fost următoarele:
Fig.3.2 Utilizarea calculatorului în timpul activităților
Din fig.3.2 se atestează următoarele rezultate, 28% din cadrele didactice utilizează de 2 -3 ori pe
săptămână calculatorul dar după rezultatele elevilor – 38%.
Referitor la dificultățile întâmpinate în utilizarea calculatoarelor a cadrelo r didactice din liceu,
răspunsu rile au fost următoarele:
Tabel 3.6 Dificultățile întâmpinate în utilizarea calculatoarelor
21-24
ani 25-29
ani 30-34
ani 35-39
ani 40-44
ani 45-49
ani 50-54
ani 55-59
ani 60-64
ani 65-69
ani 70-74
ani
a. probleme tehnice în
timpul desfășurării
orelor 3/8% 2/5,5% 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7% 2/5,5% 1/2,7% 2/5,5%
b. software educațional
insuficient pentru
materia pe care o
predați 1/2,7% 1/2,7% 3/8% 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7%
c. timp insuficient
pentru pregătirea orelor 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7% 2/5,5% 2/5,5% 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7% h. evaluarea elevilor 14%
i. realizarea altor sarcini incluse în fișa postului (completarea plannerelor, scrierea
newsletterelor etc.) 17%
j. pentru dezvoltarea profesională personală 67%
k. pentru dezvoltarea de proiecte educaționale cu alte licee 19%
zilnic de 2- 3 ori pe
săptămânăo dată pe
săptămânăla 2
săptămânio dată pe
lunăfoarte rar25%28%
25%
6%8% 8%10%38%37%
3%2%10%Utilizarea calculatorului în timpul lecțiilor
cadrele didactice elevii
d. formare insuficientă
în a utiliza tehnologia
informației în educație 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7% 1/2,7%
Fig.3.3 Dificultățile întâmpinate în utilizarea calculatoarelor
Conform rezultatelor doar 14 % din cadrele didactice cuprinse între 21 -24 ani, 50 -54 ani și
60-74 ani au formare insuficientă de utlizare a tehnologiilor informaționale, 28% timp insuficient
pentru pregătirea lecțiilor. Probleme tehnice în timpul desfășură rii orelor au frică 8% cu vârsta
20-24 ani, 6% cadrele didactice cu vârsta 35 -39 ani, 55 -59 ani și 65 -69 ani.
De administrarea calculatoarelor și a rețelei, de instalarea aplicațiilor și de rezolvarea
tuturor problemelor care apar se ocupă:
Fig.3.4 Administrarea calculatoarelor și a rețelei
Din sondajul efectuat la intrebarea dată se observă transparență , deoarece 50% din elev i și
39% din cadrele didactice ș tiu că Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” a încheiat un contract cu o
firmă specializată de administrarea calculatoarelor și a rețelei, de instalarea aplicațiilor și de
36%
22%28%14%
probleme tehnice în timpul desfășurării orelor
software educațional insuficient pentru materia pe care o predați
timp insuficient pentru pregătirea orelor
formare insuficientă în a utiliza tehnologia informației în educație
cadrele didactice un administrator
de sistem angajat
deșcoalăc. elevii o firmă
specializată, prin
contract17%25%19%39% 38%
12%50%Administrarea calculatoarelor, instalarea aplicațiilor
cadrele didactice elevii
rezolvarea tuturor problemelor care apar cu Compania AltNet care oferă o gamă largă de s ervicii
de Internet, transport de date, prin infrastructură de fi bră optică, oriunde în Ialoveni.
Cadrele didactice consideră că utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar:
Tabel 3.7 Utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar
21-24
ani 25-29
ani 30-34
ani 35-39
ani 40-44
ani 45-49
ani 50-54
ani 55-59
ani 60-64
ani 65-69
ani 70-74
ani 75-79
ani
a. ușurează activitatea
cadrului didactic
(proiectare -predare –
evaluare) 14% 3% 3% 11% 3% 8% 6% 8% 3% 8%
b. crește randamentul
profesorului 6% 3% 3% 6% 3% 3% 6% 6%
c. încurajează inovația
didactică/
modernizarea
procesului didactic 14% 6% 3% 8% 8% 8% 3%
6% 3%
d. atrage elevul,
dezvoltă interesul
pentru studiu 8% 3% 3% 14% 6% 6% 3% 6%
3%
e. dezvoltă abilitățile
elevului de lucru cu
computerul 3%
6% 8% 8%
6%
f. facilitează
înțelegerea
fenomenelor de către
elevi 11%
6% 6% 3%
6%
3%
g. promovează
învățarea cooperativă,
dezvoltă abilități de
lucru în echipă
3%
3% 3% 6%
h. permite o învățare
individualizată,
personalizată 3%
3%
6%
i. favorizează
învățarea activă,
interactivă,
participativă 14% 6%
11% 8% 6% 3% 6% 3% 6%
j. îngreunează
desfășurarea
procesului instructiv –
educativ
3%
Cadrele didactice utilizează TIC pentru următoarele tipuri de activități:
Tabel 3.8 Utilizarea TIC
a. elevii învață să utilizeze diferite programe pe calculator ( de editare, de desenare,
de navigare pe Internet, de comunicare 19%
b. elevii caută informații pe Internet 81%
c. predarea și învățarea se face utilizând lecțiile electronice 17%
d. elevii lucrează individual, utilizând TIC 22%
e. elevii lucrează în grup, utilizând TIC 6%
f. activități al căror produs îl consituie un produs multimedia (un film, o pagină web,
o prezentare pe calculator) 47%
g. activități în care elevilor li se cere să fie creativi, să exploreze și să inoveze,
utilizând îndeosebi resurse TIC și/ sau Internetul 50%
Din datele tabelului 3.8 se constată următoarele rezultate, 81% din cadrele didactice
consideră că elevii vor cauta informații pe internet, 50% din cadrele didactice consideră că
utilizarea TIC li se cere elevilor să fie creativi, să exploreze, să inoveze.
La întrebarea În ce mă sură predarea și învățarea cu ajutorul TIC influențează
performanța elevilor? Cadrele didactice și elevii consideră că predarea și învățarea cu ajutorul
TIC:
Tabel 3.9 Impactul TIC asupra performanțelor școlare ale elevilor
Cadrele didactice Elevii
utilizarea TIC are un impact pozitiv asupra performanței în
învățare a elevilor 86% 90%
nu are niciun efect asupra performanțelor școlare ale elevilor 11% 8%
influențează negativ, în sensul scăderii performanțelor școlare ale
elevilor 3% 2%
Fig.3.5 Impactul TIC asupra performanțelor școlare ale elevilor
utilizarea TIC are un
impact pozitiv asupra
performanței în învățare
a elevilornu are niciun efect
asupra
performanțelor școlare
ale elevilorinfluențează negativ, în
sensul scăderii
performanțelor școlare
ale elevilor86%
11%3%90%
8%2%Impactul TIC asupra performanțelor școlare ale elevilor
Cadrele didactice
Elevii
DA
88%NU
3%NUȘTIU
9%Din fig.3.5 se observă 86% din cadrele didactice și 90% din elevi consideră ca utilizarea
TIC are un impact pozitiv asupra performanțelor școlare. Din sondajul efectuat la întrebarea dat ă
3% din cadrele didactice cu vâ rsta 55 -59 ani consideră că influențează negativ, în sensul scăderii
performanțelor școlare ale elevilor și doa r 3% din cadrele didactice cu vâ rsta 21 -24 ani, 40 -44 ani,
55-59 ani și 70 -74 ani consideră că utilizarea TIC nu are niciu n efect asupra performanțelor școlare
ale elevilor.
În ceea ce privește tratarea diferențiată a elevilor, cadrele didactice au următoarea părere:
Tabel 3.10 Utilizarea calculatorului pentru tratarea diferențiată a elevilor
elaborarea unor strategii și inst rumente de tratare diferențiată îmi ia mai mult timp atunci
când utilizez TIC decât atunci când utilizez tratarea diferențiată în manieră tradițională 61%
realizarea unei educații diferențiate este mai ușoară atunci când predau cu ajutorul TIC 39%
Doar 39% din cadrele didactice consideră că utilizarea tehnologiilor informaționale este
necesară în realizarea unei educații diferențiate este mai ușoară atunci când predau cu ajutorul TIC.
„Vrem să oferim profesorului o unealtă în plus pentru a o utiliz a alături de o tablă și o
bucată de cretă.” [Ștefan Morcov, AeL Product Manager ]
Așa cum se observă, în Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni, tehnologiile
informaționale se utilizează într -o măsură foarte mare.
Elevii trăiesc într -o lume invadată de tehnologie. Școala nu poate ignora rolul acesteia în
educația lor. Ei sunt cetățeni într -o lume care impune formarea unor competențe multiculturale,
multiligvistice și, bineînțeles, digitale. Ei devin cetățeni digital i și globali.
Investigația la elevii din clasele liceale a debutat cu o întrebare dacă le plac lecțiile care au
folosit tehnologiile informaționale , au răspuns afirmativ, astfel:
Fig.3.6 Lecțiile ce au folosit tehnologiile informaționale
Se observă, 88% din elevi prefer lecțiile în care sunt utilizate tehnologiile informaționale.
Lecțiile în care au fost utilizate tehnologiile informațion ale sunt mai atractive decât cele obișnuite .
A ajutat utilizarea calculatoarelor în procesul de învățar e elevii, rezultatele sunt
reprezentate în diagrama de mai jos:
Fig.3.7 Utilizarea calculatorului în procesul de învățare
Din fig.3.7 rezultă că 85% din elevi sunt motivați mai mult, înțeleg mai ușor problemele și
sunt antrenați în găsirea de soluții și metode de rezolvare a unor situații noi.
La întrebarea Considerați că utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar?
Elevii co nsideră că utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar:
Tabel 3.11 Utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar
ușurează activitatea cadrului didactic (proiectare -predare -evaluare) 76%
crește randamentul profesorului 12%
încurajează inovația didactică/ modernizarea procesului didactic 40%
atrage elevul, dezvoltă interesul pentru studiu 73%
dezvoltă abilitățile elevului de lucru cu computerul 48%
facilitează înțelegerea fenomenelor de către elevi 23%
promovează învățarea cooperativă, dezvoltă abilități de lucru în echipă 30%
permite o învățare individualizată, personalizată 31%
favorizează învățarea activă, interactivă, participativă 47%
îngreunează desfășurarea procesului instructiv -educativ 4%
Analizând datele din tabelul 3.11 Utilizarea calculatorului în cadrul programului școlar s –
a înregistrat următoarele rezultate: 76% din elevi afirmă că ușurează activitatea cadrului didactic
(proiectare -predare -evaluare), 73% din elevi afirmă că atrag elevii, dezvoltă interesu l pentru
studiu.
DA
85%NU
5%NUȘTIU
10%Utilizarea calculatoarelor în procesul de învățare
La următoarea întrebare – Ce nu v -a plăcut la lecția în care au fost utilizate
calculatoarele? , au fost exprimate următoarele opinii:
1. deconectarea luminii
2. mai mulți elevi la un calculator
3. procesoare vechi
4. conexiune slabă la internet
5. calc ulatoarele din unele să li nu sunt dotate cu boxe
6. timp puțin de utilizare a calculatorului
7. defecțiunile tehnice ce perturbează evaluarea lecției
8. prea multa informație
9. aplicații vechi
10. utilizarea unor programe ineficiente
La următoarea întrebare – Vă rugăm să adaugați comentarii pe care le aveți referitoare la
utilizarea calculatoarelor în cadrul lecțiilor , au fost consemnate următoarele opinii:
1. o metodă modernă de a lucra independent
2. trezeste interesul pentru a studia mai multe lucruri
3. favorizează învățarea activă
4. utilizarea cât mai des a calculatoarelor în cadrul lecțiilor
5. utilizarea cât mai des în scopul dezvoltării competențelor personale de care vom avea nevoie
pe viitor
6. lecțiile par captivante, active, participative
7. dezvoltă spiritul de a lucra în echipă
8. captivează elevii în procesul de cunoaștere, exploatare și acumulare de noi cunoștințe
9. fiecare sală sa fie dotată cu tablă interactivă
10. calculatoare de ultima generați e
11. profesorii ar trebui sa foloseasca mai mult calculatorul
12. nu sunt necesare calculatoarele deoarece sunt cărțile – izvor temeinic de cunoștințe
13. să se îmbunătățească calitatea conexiunii la internet
14. utilizarea calculatoarelor în cadrul lecțiilor oferă posibilitatea de a cunoaște mai multă
informație într -un timp scurt
15. lecții interesante și pline de informații utile
16. sporește interesul pentru studierea disciplinelor
17. utilizarea calculatorului la lecții fac posibile modelarea și stimularea fenomenelor care nu
pot fi observate în realitate.
18. calculatorul asigură învățarea prin joc
3.4 Concluzii la Capitolul III
Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC), care își face potecă din ce în ce mai
bătătorită, în viața elevilor noștri, trebuie adusă în liceu și transformată în mijloc educațional care
să conducă la formarea de competențe digitale. Acestea sunt o combinație de competențe tehnice
și sociale care acordă elevi lor noștri cetățenia digitală și care presupune norme de comportament
adecvat și responsabil în ceea ce privește utilizarea tehnologiei.
Evoluția TIC își pune amprenta și lansează continuu și constant provocări profesorilor.
Într-un liceu, caracterul dual al TIC, atât ca subiect de studiu cât și ca instrument care
sprijină învățarea, conduce la amplasarea acesteia în centrul oricărui curriculum.
Când TIC este utilizată în sala de clasă, în completarea învățării tradiționale, elevii vor
dobândi un set mare de alte aptitudini. Acest lucru este valabil mai ales atunci când sunt adoptate
noi concepte pedagogice, cum ar fi învățarea prin colaborare asistată de calculator. Elevii care
lucrează împreună în timp ce utilizează calculatorul, vor dobândi abilități precum gândire critică,
recepționare feedback, citire, scriere, abilități de comunicare, organizare, abilități de planificare și
multe altele.
În Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” Ialoveni proiectarea unui cu rriculum care să răspundă
cerințelor educației generației contemporane presupune fără îndoială implicarea TIC. Suntem
conștienți de faptul că nicio tehnologie nu poate înlocui un profesor, după cum nici un profesor nu
poate face abstracție de tehnologie.
CONCLUZII
În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale – Tehnologia
informațiilor și comunicațiilor (TIC). Încet-încet, calculatorul a fost introdus în liceu, mulți elevi,
cadre didactice, părinți s-au implicat în programele educaționale de utilizare a calculatoarelor în
liceu.
Se poate spune că integrarea resurselor TIC în educație este benefică și duce la o creștere
a performațelor școlare , condiția fiind ca elevii să posede competența de utilizare a calculatorulu i.
Aceasta implică introducerea orelor de informatică și TIC la toate profilurile și la toate treptele de
învățământ.
De asemenea , ar trebui să se lucreze cu grupe mici de elevi, iar clasele să fie dotate cu
calculatoare performante conectate la Internet. Profesorii ar trebui să posede pe lângă cunoștințele
teoretice și practice aferente disciplinei studiate și abilitați de utilizare a TIC. Deci , concentrarea
pe utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor de către profesori și de către cei care învață
devine o prioritate.
TIC nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conținuturile existente într -o altă
manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire și stilului de lucru la clasă al
profesorilor, cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de personalitatea
și de posibilitățile elevului.
Utilizarea TIC nu trebuie să devină o obsesie , deoarece fiecare elev are dreptul la succes
școlar și la atingerea celor mai înalte standarde curriculare posibile , de aceea trebuie găsite
metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte. Nu trebuie să renunțăm la cretă, tablă și
burete, la lucrul cu manualul, la rezolvarea de probleme și la efectuarea experimentelor reale ,
deoarece prin realizarea unei legături directe între experiența practică și ideile teoretice, studiul
contribuie la formarea competențelor necesare dezvoltării personale a elevului și a societății în
care trăiește.
Utilizarea Internetului și a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai complex ă formă de
integrare a educației informale în educația formală.
Utilizarea tehnologiilor moderne în procesul de învățământ este îngreunată de lipsa unor
softuri de foarte bună calitate, de imposibilitatea adaptării softurilor străine programelor școlare,
costurile foarte ridicate, de lipsa unui personal specializat și a dotărilor corespunzătoare, de
rezistența la schimbare a cadrelor didactice, a elevilor, a părinților.
Deși avantajele utilizării TIC în educație sunt numeroase, elevul nu trebuie transform at
într-un „robot” care să știe doar să folosească calculatorul. El trebuie să realizeze atunci când este
posibil experimentele reale, deoarece îi dezvoltă spiritul de observație, capacitatea de concentrare,
răbdarea, atenția, abilitățile practice.
De ase menea, educația nu se realizează numai prin simpla dezvoltare intelectuală. Tot atât
de importantă este și necesitatea educației pentru viață, tot ceea ce generează interes și cunoaștere.
Deci , nu se pune problema înlocuirii profesorului cu calculatorul. A cesta trebuie utilizat doar
pentru optimizarea procesului instructiv educativ. Softul educațional nu poate răspunde tuturor
întrebărilor neprevăzute ale elevilor, profesorul va deține întotdeauna cel mai important rol în
educație.
Utilizarea calculatorulu i în liceu nu trebuie să fie limitat doar la un anumit domeniu de
exemplu informatica; calculatorul trebuie să -și găsească loc și în cadrul altor discipline, într -un
mod rațional și bine gândit.
Instruirea asistată de calculator este sintagma cel mai des f olosită în descrierea utilizării
calculatoarelor în scopuri educaționale. Utilizarea calculatoarelor și a tehnologiilor informatice a
intrat în practica liceului, deschizând noi orizonturi procesului de instruire. Să nu uităm că
inventatorii calculatorulu i personal l -au dedicat în primul rând scopurilor educative.
La toate nivelurile școlare se observă îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor
când în procesul de învățământ intervine calculatorul. Calculatorul urmărește de fapt promovarea
instruir ii individualizate și stimularea învățării prin cooperare. Elevilor li se acordă sprijinul în
dezvoltarea deprinderilor legate de comunicarea informației, pentru a obține, prezenta și transmite
informații în forme variate: texte, grafică, tabele, etc.
Utilizarea calculatorului permite realizarea unor serii de activități care sunt într -adevar
unice. Acestea sunt modelările, simulările și vizualizările pe calculator, de exemplu experimentul
pe calculator, care reprezintă a treia cale de descoperire științ ifică dupa cea experimentală și cea
logico -matematică.
Calculatorul sprijină procesul de educație , iar metodele învățământului tradițional nu pot
face față avalanșei de cunoștințe și varietății de meserii și domenii de activitate către care se
îndreaptă elevii. Avantajele utilizării noilor metode de învățământ în educația elevilor ar fi:
reducerea co nsumului de timp, posibilitatea adaptării programelor personale de educație,
posibilitatea acomodării rapide cu schimbările și noile competențe din diverse domenii.
Profesorul trebuie să urmărească o cale prin care îi determină pe elevi să ajungă la atinge rea
obiectivelor prestabilite și pentru a le da posibilitatea să găsească ei înșiși calea proprie de urmat
în vederea redescoperirii unor noi cunoștințe, a însușirii unor noi cunoștințe și forme
comportamentale, a găsirii unor răspunsuri la situațiile prob lematice de învățare cu care se
confrunt ă.
Dialogul dintre profesor și elevi este mai plăcut cu cât programele didactice sunt mai
atractive, cu pauze, tonalități și culori menite să -i creeze elevului o lume mai mică a sa în care să
dorească să învețe știi nța respectivă.
Integrarea calculatorului la lecții concepute de profesori va fi adecvată în funcție de
finalitățile și obiectivele pedagogice. Elevii își aduc și ei aportul la activitatea din clasă, fiind
interesați și implicați prin interactivitate pe to t parcursul lecției. Din experiență, pot spune că
imaginația elevilor este stimulată de numărul mare și variat de programe, elevii devin mai rapizi
în luarea deciziilor , iar gândirea lor devine o gândire logică.
Instruirea asistată de calculator presupune mai multe avantaje: existența unui ritm de lucru
propriu, independent, posibilitatea lucrului diferențiat, la fiecare moment al instruirii, caracterul
activ al învățării, existența feedback -ului permanent vis -à-vis de activitatea elevului.
Cercetările realizate în ultimii cinci ani în diferite țări la nivel global au arătat că utilizarea
tehnologiilor informației și comunicațiilor în educație contribuie într-o mare măsură la
îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor.
Datorită tehnologiei informațiil or și comunicațiilor s-au deschis noi domenii, nebănuite
anterior, printre acestea numărându -se și educația, care a atins standarde noi și are o evoluție
uimitoare.
În concluzie , constatăm cu certitudine că, pentru a realiza un învățământ de calitate și
pentru a obține cele mai bune performanțe școlare , trebuie să folosim atât metodele clasice de
predare, învățare, e valuare cât și metodele modern, care nu pot fi concepute în afara tehnologiilor
infornaționale.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Andrițchi, V. Management educațional. Ghid metodologic pentru formarea/autoformarea
continuă a managerilor școlari. Chișinău, 2014. 65 p.
2. Cara A., Guțu Vl., Gremalschi A., Solovei R., Baciu S. Standarde de formare continuă a
cadrelor didactice din învățământul secundar general. Chișinău: Cartier, 2007. 88 p.
3. Ciurea, Sorin, Nicolae Drǎgulescu, Managementul calitǎtii totale , Ed . Economicǎ
4. Cojocaru, V. Gh. Schimbarea în educație și schimbarea managerială. Chișinău: Ed. Lumina,
2004. 334 p.
5. Cojocaru, V. Managementul educațional autentic din perspectiva democratizării și integrării
europene. În: Management Educațional, coord. Vl. Guțu, Chișinău, 2013. 532 p.
6. Constantinescu, D.A. Management informațional. București: Colecția Națională, 2000. 88 p.
7. Cristea, S. Curriculum Pedagogic. Vol.1. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008. 556
p.
8. Croitor – Chiriac, T., Valențele metodologice ale instruirii asistate de calculator în învățământul
superior; Teza de doctor în pedagogie, Chișinău 2013, 160 p.
9. Cucoș, C. Pedagogie. Iași: Editura Polirom, ediția a III -a, 2014. 536 p.
10. Cuznețov L., Banuh N., Filosofia educației. Ghid metodologic. Chișinău, Ed. Centrul
Universitar de Pedagogie. 2004. 230 p.
11. Dumbrăveanu, R., Pâslaru V., Cabac V., Competențe ale pedagogilor: interpretări. Chișinău,
2014. 192 p.
12. Gherguț, A. Management general și strategic în educație. București: Polirom, 2007. 230 p.
13. Grigore, A. M. Bazele managementului. Modul pentru învățământul la distanță, 74 p.
14. Guțu Vl., Cincilei C. Formarea continuă a cadrelor didactice din domeniul educației timpurii.
Chișinău, 2012. 17 p.
15. Guțu, Vl., Management educațional. Ghid metodologic. Chișinău: CEP USM, 2013. 532 p.
16. Guțu, Vl., Pedagogie. Chișinău: USM, 2013. 507 p.
17. Guțu, Vl., Schimbări de paradigmă în teorii și practica educațională. vol.1. Chișinău: USM,
2009. 390 p.
18. Guțu, Vl., Schimbări de paradigmă în teorii și practica educațională. vol. III. Chi șinău: USM,
2008. 239 p.
19. Guțu, Vl.,Schimbări de paradigmă în teoria și practica educațională. vol. II. Chișinău: USM,
2009. 391 p.
20. Iosifescu, Ș. Manual de management educațional pentru directorii de unități școlare,
București: Pro Gnosis, 2000. 80 p.
21. Iucu, R.B., Păcurari O. Formarea inițială și continuă a cadrelor didactice – introducerea
sistemului de credite transferabile: evoluții și perspective. București: Humanitas educațional,
2005. 269 p.
22. Jinga, I. Managementul învățământului – cu privire specială la învățământul preuniversitar.
București: ALDIN, 2001. 93 p.
23. Mândâcanu V. coord., Tehnologii educaționale moderne în contextul formării culturii
învățării. vol. 10. Chișinău, Garamond Studio SRL. 2010. 327 p.
24. Mândruț O., Ardelean A., Didactica formării comp etențelor:
În:http://www.uvvg.ro/cdep/wpcontent/uploads/2012/06/Didactica -competente -final.pdf.
25. Melnic D., coord., Dezvoltarea personală și profesională a cadrelor didactice, modulul 7,
București, 2011. 66 p.
26. Mihăescu L. Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor. Sibiu:
Universitatea „Lucian Blaga”,2009. 214 p.
27. Militaru Gh. Sisteme informatice pentru management. București: BIC ALL, 2003. 232 p.
28. Muraru E., Dandara O. Corelarea s tandardelor de formare inițială și continuă a cadrelor
didactice. În: Politici educaționale în domeniul formării continue a cadrelor didactice și
manageriale din învățământul preuniversitar. Chișinău: Centrul educațional „Pro Didactica”,
2003, pp.38 -45.
29. Muraru E., Guțu Vl., Dandara O. Standarde de formare profesională inițială și continuă:
abordare axată pe competențe. În: Standardele și calitatea învățământului continuu. Chișinău,
2005. pp. 108 -127.
30. Negreț – Dobridor I., Pânișoară I. O știința învățării. În:
http://www.piticipecreier.ro/carte/27257 -Stiinta -invatarii -De-lateorie -la-practica.html .
31. Olaru V., Repere psihopedagogice pentru formarea continuă a personalului didactic în
instituțiile de învățământ secundar general. Teză de doctor, Chișinău, 2014. 242 p.
32. Oprea C.L., Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008.
317
33. Pâslaru Vl. Reconceptualizarea formării personal ului din învățământul preuniversitar. În:
Politici educaționale în domeniul formării continue a cadrelor didactice și manageriale din
învățământul preuniversitar. Chișinău: Centrul educațional „Pro Didactica”, 2003, pp. 8 -18.
34. Patrașcu D., Rotaru T. Cultura managerială a profesorului. Teoria și metodologia formării.
Chișinău: Tipografia Centrală, 2006. 295 p.
35. Patrașcu D., Tehnologii educaționale. Chișinău: Tipografia Centrală, 2005. 704 p.
36. Patrașcu D., Ursu A., Jinga I. Managementul educațional preuniversita r. Chișinău: ARC,
1997. 289 p.
37. Pribeanu, Costin, Baze de date și aplicații, Editura MatrixRom, 2000
38. Principiile educației permanente declarate de UNESCO. În:
http://ru.scribd.com/doc/52061986/Educatia -permanenta -2#scribd
39. Russu C. Organizarea structural -informațională a întreprinderii. București: Politică, 1978. 285
p.
40. Standarde de competență în domeniul TIC pentru cadrele didactice (SCCD -TIC), Știință și
Cultur ă – UNESCO: Comisia Națională Română pentru UNESCO, 2008. 10 p.
41. Strategia EDUCAȚIA 2020. Strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014 -2020.
Chișinău: ME, 2014. 43 p.
42. Țap E. Aspecte generale asupra sistemului informațional managerial. În: Probleme al e
științelor socioumane și modernizării învățământului, vol. II, Chișinău: UPS „Ion Creangă”,
2014. pp. 477 – 482.
43. Țap E. Cultura informațională și cultura digitală – componente în formarea profesională
continuă. În: Materialele Conferinței de totalizare a muncii științifico -didactice a corpului
profesoral -didactic pentru anul 2012. vol. III. Chișinău. UPS „Ion Creangă”, 2013. pp. 361 –
368.
44. Țap E. Dificultăți în formarea și dezvoltarea competențelor digitale ale cadrelor didactice. În:
Materialele Conferințe i științifice Internaționale educația pentru dezvoltare durabilă: inovație,
competitivitate, eficiență. Chișinău: IȘE, 2013. pp. 651 -655.
45. Țap E. Etapele preliminare privind dezvoltarea sistemului informațional în managementul
formării continue a cadrelor d idactice din Republica Moldova. În: Yearbook of International
University College. vol. VII. Dobrich, Bulgaria: Tenth International Scientific Conference
educațional Management: effective practices Scientific Research and Creativity`2014. p.465.
46. Țap E. Form area competențelor profesionale ale cadrelor didactice și dezvoltarea sistemului
informațional de formare continuă. În: Materialele Conferinței de totalizare a muncii
științifico -didactice a corpului profesoral -didactic pentru anul 2011. vol. I. Chișinău: UPS
„Ion Creangă”, 2011. pp. 275 -280.
47. Țap E. Formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul TIC din perspectiva integrării
europene. În: Analele științifice ale doctoranzilor și competitorilor. vol. XI, p.1 Chișinău: UPS
„Ion Creangă”, 2012. pp. 73 -79.
48. Țap E. Repere metodologice ale sistemului informațional în managementul formării cadrelor
didactice. În: Revista de științe socioumane nr. 1 (26), Chișinău: UPS „Ion Creangă”, 2014.
pp. 134 -141.
49. Țoca I., Management educațional. București: Editura Didactic ă și Pedagogică, 2007. 148 p.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul aplicării TIC în monitorizarea performanțelor academice la [603626] (ID: 603626)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.