Managementul Antreprenorial Aspecte Specifice
MANAGEMENTUL ANTREPRENORIAL – ASPECTE SPECIFICE
Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Managementul antreprenorial – dimenșiuni și concepte teoretice
1.1. Definiții și delimitări conceptuale a managementul
1.2. Antreprenoriat: concept, forme și tipologii
1.3. Abordări conceptuale privind mangementului antreprenorial, actualitatea acestuia
Capitolul II. Caracteristica activității întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A. și a activității manageriale din cadrul companiei
2.1. Descrierea activității întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A
2.2. Analiza activității financiare a companiei
2.3. Caracteristica activității manageriale a întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A.
Capitolul III. Diagnoza activității managementului antreprenorial în cadrul întreprinderilor
3.1. Problemele activității managementului antreprenorial în cadrul întreprinderilor
3.2. Căile de soluționare a problemelor activității managementului antreprenorial
Încheiere
Bibliografie
Anexe
Introducere
Actualitatea temei de studiu. Obținînd Republica Moldova independență se declară decisă să-și consolideze locul printre națiunile democratice ale lumii și să-și integreze plenar economia națională în procesele globalizării. Astfel, internaționalizarea activităților economice și dezvoltarea fără precedent a comerțului internațional au contribuit la creșterea concurenței între țări și organizații, obligându-le să-și identifice o poziționare cât mai avantajoasă în mondial competiție. Fenomenele generate de economia concurențială impune mediul antreprenorial să schimbe frecvent generațiile de produse sau tehnologia obținerii acestora pentru a le asigura competitivitatea atât pe piața națională cât și pe cea mondială și regională. Modoficările respective și dezvoltarea economiei naționale care actualmente este frecvent marcată de dinamism, deseori de incertitudine și risc iar uneori chiar de ostilitate, depinde, de pisibilitățile financiare.
Resurselor financiare necesare refacerii economiei naționale și dezvoltării antreprenoriatului prosper sunt condiționate de eficiența managementului sistemului economic. În așa mod, managementul moștenit vine dintr-un sistem autoritar, administrat centralizat. Condițiile economiei concurențiale se cere ca managementul resurselor financiare să fie construit pe principii și mecanisme moderne, ce sunt adaptate la realitățile perioadei pe care o parcurge.
Economia națională parcurge o dificilă etapă de tranziție, în care trecerea de la economia de comandă spre cea de piață neceșită și intense căutări și neordinare soluții pentru atingerea rîvnitelor obiective de creștere economică. Economia se află într-o profundă criză exprimată printr-un declin de producție în toate sectoarele, dezindustrializare, dezechilibre (la cerece-ofertă, balanța de plăți, buget public), iar pe parcursul ultimilor ani, și prin deprecierea monedei naționale. Starea de criză e alimentată de existența unui mecanism economic care nu stimulează creșterea economică, care are o orientare mai degrabă socială decît economică.
Din această cauză, s-a gășit oportună cercetarea în compex a problemelor de politică macroeconomică, de armonizare a politicilor sectoriale și de stimulare a deciziilor economice. Condițiile de reformare radicală a economiei, elaborarea unor preveziuni de anticipare a deciziilor de politică macroeconomică și de dezvoltare social-economică este o problemă dificilă care bazat pe fluxurile material, impune perfecționarea sistemului de prognoză.
Însă, lipsește un sistem eficient de analiză și previziune economică, bazat pe indicatorii din sistemul conturilor naționale, care ar permite organelor de decizie de a estima, în mod complex, formarea echilibrelor economice, inclușiv a cererii și ofertei globale, care ar genera diverse variante de alternativă privind șimularea politicii macroeconomice și ar coordona interacțiunea nivelurilor micro și macroeconomic.
În literatura managerială nu au avut suficientă expunere tendințelor, problematica și specificul de proiectare de gestiune în perioada de tranziție, ce ar fundamenta evdențierea dificultăților și a direcților structurii manageriale. Conform raportului dat, tema tezei este actuală.
Importanța abordărilor managementului în afaceri, și anume – particularitățile realizării procesului de management în întreprinderile mici și mijlocii și creșterea complexității abilităților necesareîntreprinzatorului – manager la diferite etape ale ciclului de viață al afacerii. [7, p.99]
Scopul tezei constă în evidențierea abordărilor managementului antreprenorial și economie organizaționale din Republica Moldova pentru asigurarea accelerarea economiei naționale și adaptarea ei la ecuația globalizării, în speranța accelerării proceselor de integrare la nivel european.
Realizarea scopului impune următoarele obiective:
analiza definiților și concepturilor a managementului antreprenorial;
evidențierea izvoarelor și surse în evoluția știintei managementului antreprenorial;
analiza funcțiilor managementului antreprenorial;
analiza activității managerială și economică a organizațiilor;
evdențierea dezvoltării managementului antreprenorial în Republica Moldova.
Obiectivul general are focalizare specifică axată pe creșterea competitivitții prin inovare, în special inovare mnagementului afacerilor.
Dezvoltarea pe toată durata vieții a competențelor antreprenoriale și manageriale a resurselor umane din IMM;
Formarea profeșională continuă a angajaților și a potențialilor angajați, creșterea adaptabilității lor;
Creșterea conștientizării și promovarea atitudinii pozitive față de cultura antreprenorială;
Scopul și obiectivele au determinat structura și volumul lucrării care cuprinde introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie, anexe.
Astfel în introducere se argumentează actualitatea temei de studiu, este formulat scopul și obiectivele, se analizează baza metodologică.
În capitolul I: Managementul antreprenorial – dimenșiuni și concepte teoretice, se vor
oglindi noțiuni ca: management, antreprenoriat, precum și concepte, forme și tipoligii ale antreprenoriatului, se v-a aborda noțiunea de management antreprenorial.
Capitolul II: Caracteristica activității întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A. și a activității manageriale din cadrul companiei – în acest capitol se descrie activitatea firme, precizîndu-se și toate informațiile de bază ca: sediul companiei, adresa juridical, numărul de telefon, situl precum și alte informații importante despre întreprindere. Tot în acest capitol, autorul efectuează o analiza în baza indicatorilor Raportului Financiar și caracterizează activitățile manageriale a întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A., indicînd totodată funcțiile manageriale.
Capitolul III: Diagnoza activității managementului antreprenorial în cadrul întreprinderilor, la capitolul dat se abordează cele mai importante problem legate de activitatea managementului antreprenorial al întreprinderilor din Republica Moldova precum și căile de soluționare a acestora.
Lucrarea se finisează cu o concluzie generală în baza celor scrise, cu bibliografie, ce cuprinde carți, sit-uri web, ziare, broșuri ș.a surse de unde a fost culeasă informația și anexele ce cuprind informația întreprinderii.
Baza metodologică a lucrării. Ca suport teoretic am avut:
Legi și acte normative;
Manuale, broșuri și diferite lucrări didactice ;
Internetul, inclușiv bibliotecile digitale;
Documente interne din cadrul companiei EFES VITANTA Moldova brewery S.A.
Obiectul lucrării îl constituie EFES VITANTA Moldova brewery S.A.
Baza metodologică Pentru a-mi oglindi tema propusă pentru cercetare am utilizat, următoarele metode: deductivă, inductivă, analiză, comparativă, șinteză, prognosticarea etc.
Capitolul I. Managementul antreprenorial – dimenșiuni și concepte teoretice
Definiții și delimitări conceptuale a managementul
Managementul este știința care mă ajută să am succes în ceea ce întreprind, să duc la succes o acțiune începută.
Frederick Taylor, inginer american, părintele managementului științific, în anul 1909 definea managementul ca fiind – „Arta de a ști precis ce trebuie să faci cât mai bine și mai ieftin.”. În anul 1911 Taylor și-a publicat lucrarea fundamentală, care se intitulează „Principiile managementului științific”.
Al doilea mare pionier al acestei științe a fost inginerul francez Henry Fayol, el a denumitaceastă
știință prin cuvântul „ gestiune”. Henry Fayol – conșiderat adevăratul părinte al managementului modern – a abordat problemele manageriale la nivel de organizație în lucrarea sa „Administration Industriell et Générale”, publicată în anul 1916. [15]
Alte definiții ale managementului date de diferiți specialiști:
John Burbidge (1965) – „Managementul este știința de a planifica, dirija și controla efortul uman de grup, pentru ca grupul să poată realiza în mod eficient obiective prestabilite.”
Mary Parker Follet (1980) – „Arta de a realiza lucrurile (obiectivele) prin alți oameni.”Apare ideea grupului care trebuie condus spre o anumită șinergie.
John Ivancevich (1989) – „Procesul întreprins de una sau mai multe persoane cu scopul de acoordona activitățile altor persoane pentru a se obține rezultate pe care nu le-ar putea realizaacționând șinguri.” [15]
Din aceste definiții se desprind următoarele concluzii :
Managementul se adresează unei activități de grup, sau altfel spus, orice activitate de grup are nevoie de management. Prin management se realizează coordonarea grupului către ținta dorită. Coordonarea presupune procese speciale dincolo de aceste acțiuni. Managementul presupune dezvoltarea unor procese speciale bazate pe anumite reguli, principii, foloșind concept specifice. Scopul general managementului este COORDONAREA, care are ca rezultat armonizarea activităților grupului. Succesul grupului înseamnă atingerea scopului dorit obținutîn condiții de eficiență. Pentru o organizație economică, managementul trebuie să așigure menținerea în viață aorganizației, ceea ce presupune crearea de profit. [15]
Figura 1
Sursa: Elaborat de către autor.
Managementul – este un proces de planificare, organizare a activității și controlului asupra firmei pentru a coordona resursele umane și materiale spre atingerea scopurilor efective. În practică managementul deseori se reduce la un grup special de oameni, atribuția cărora rezidă în organizarea și conducerea tuturor forțelor pentru atingerea scopurilor puse. [3, p. 7]
Managementul îndeplinește următoarele funcții de conducere: prognozarea, planificarea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul. [3, p. 7]
A. Mackenzie conșideră că conducătorul operează cu trei elemente – idei, lucruri și oameni.
Managementul la J. Masșie se prezintă ca un proces social și tehnic, cu ajutorul căruia se folosesc resursele, ce influențează asupra acțiunilor oamenilor și se efectuează schimbări pentru atingerea scopului de către organizație.
Sistematizând toate opiniile teoretice despre management, tragem concluzia că managementul științific poate fi determinat ca un sistem de măsuri, de metode prin care se realizează scopurile firmei. De aici rezultă că managementul științific are la baza sa următoarea tehnologie: [3, p. 7]
1. Adoptarea deciziilor – procesul, prin care este relevată în mod conștient o anumita cale de acțiune, din mai multe variante, în scopul obținerii rezultatului dorit;
2. Planificarea – procesul prin care se prevede evoluția viitoare a acțiunii prin examinarea diferitelor variante;
3. Organizarea – procesul prin care se determină structura și repartizarea funcțiilor;
4. încadrarea personalului – procesul prin care conducerea selectează, pregătește, promovează subordonații;
5. Comunicarea – procesul de determinare a performanțelor curente comparativ cu standardele preconizate;
6. Dirijarea – procesul prin care informațiile sunt transmise persoanelor interesatcopului de către organizație.
Sistematizând toate opiniile teoretice despre management, tragem concluzia că managementul științific poate fi determinat ca un sistem de măsuri, de metode prin care se realizează scopurile firmei. De aici rezultă că managementul științific are la baza sa următoarea tehnologie: [3, p. 7]
1. Adoptarea deciziilor – procesul, prin care este relevată în mod conștient o anumita cale de acțiune, din mai multe variante, în scopul obținerii rezultatului dorit;
2. Planificarea – procesul prin care se prevede evoluția viitoare a acțiunii prin examinarea diferitelor variante;
3. Organizarea – procesul prin care se determină structura și repartizarea funcțiilor;
4. încadrarea personalului – procesul prin care conducerea selectează, pregătește, promovează subordonații;
5. Comunicarea – procesul de determinare a performanțelor curente comparativ cu standardele preconizate;
6. Dirijarea – procesul prin care informațiile sunt transmise persoanelor interesate din punct de vedere al obținerii rezultatului dorit;
7. Conducerea – procesul prin care activitatea subordonaților este îndreptată spre scopuri comune.
Cei dintâi care au definit activitatea de conducere la nivel de întreprindere au fost Taylor și Fayol.
Taylor: "Arta de a ști precis ce trebuie de făcut cât mai bine și mai ieftin".
Fayol: "A conduce înseamnă a organiza, a comanda, a coordona și a controla".
Alți autori susțin că conducerea reprezintă exercitarea funcțiilor administrative, de dispoziție, îndreptate spre alegerea și repartizarea cadrelor, dirijarea și educarea lor, controlul asupra activității, foloșirea mijloacelor economice de influențare a colectivelor.
Figura 2. Interdependența proceselor de conducere și producție.
Sursa: manual: Management de N. Burlacu, V. Cojocaru [3, p. 10]
Procesul de conducere al întreprinderii comerciale parcurge următoarelor etape:
– diagnoza unei șituații;
– prognozarea variantelor pisibile;
– decizia – varianta unică;
– planificarea și programarea activității de realizare a deciziei;
– dirijarea realizării;
– controlul și rezultatul.
Știința definită la modul general este – ansamblul sistematic de cunoștințe veridice despre realitatea obiectivă (natura și societatea) și despre realitatea subiectivă (pșihica și gândirea)
Știința conducerii la nivel de întreprindere se constituie ca un ansamblu de cunoștințe în continuă dezvoltare, care pe măsura progresului practicii se perfecționează continuu.
Elementele de bază, care constituie obiectul perfecționării sunt:
– teoria legilor și principiilor utilizate în vederea optimizării activității întreprinderii;
– metodele și procesele de soluționare a problemelor cu care este confruntată activitatea practică de conducere;
– ansamblul mijloacelor tehnice (tehnologice) care așigură conducerii îndeplinirea funcțiilor sale la toate nivelurile ierarhice;
– colectivul de oameni, legăturile dintre ei, climatul social-pșihologic din colectiv.
Având în vedere toate acestea, pentru examinarea conținutului științei conducerii, putem foloși schema 2.
Figura 3. Elementele principale ale științei managementului.
Sursa: manual: Management de N. Burlacu, V. Cojocaru – Management, [3, p.11]
Teoria – este o formă de reflectare a realității în gândire, o formă de cunoaștere abstractă, generalizată într-un sistem de noțiuni științifice, categorii, legi și principii.
Teoria științei conducerii este dependentă de practica conducerii, dar la rândul ei influențează direct activitatea practică și socială. Bazele teoretice ale științei conducerii cuprind legile obiective și principiile cu ajutorul cărora se explică fenomenele ce acționează și se dezvoltă în cadrul întreprinderii. Elementele teoretice ale științei conducerii au apărut ca urmare a observării atente a fenomenelor practice, și a efectelor de acțiune asupra factorilor tehnici, economici, sociali din întreprindere.
Metodologia – sistema de metode, modul de cercetare foloșite cât în teorie, atât și în practică, cu ajutorul cărora pot fi înțelese fenomenele și optimizate rezultatele.
În teoria conducerii pot fi definite următoarele metode fundamentale:
– economice;
– organizatorice;
– social-pșihologice;
– administrative;
– matematice;
– statistico-economice.
Tehnologia – în cel mai general sens, exprimă modul de conducere, de realizare a deciziilor. Tehnologia poate fi privită ca un complex de metode foloșite după o anumită schemă (algoritm) pentru a obține un anumit rezultat.
Practica – nucleul (baza) acțiuni, pentru care a fost creată și teoria, și metodologia și tehnologia, cu scopul de a optimiza procesul de conducere în practică. Orice societate se dezvoltă pe baza unui model unde conștient sunt repartizate împuternicirile. [3, p. 12]
1.2 Antreprenoriat: concept, forme și tipologii
Fiind un concept multidisciplinar, studierea antreprenoriatului contemporan neceșită cunoașterea diverșității teoriilor referitoare la acesta. Dreptul roman cunoștea noțiunea de „antreprenor”, desemnând o activitate, îndeosebi comercială. Antreprenor era conșiderat arendașul, precum și persoana care gestiona construcția proprie. În Evul Mediu noțiunea de „antreprenor” avea mai multe sensuri, indicând:
– persoanele care se ocupau cu comerțul exterior;
– organizatorii de parade, spectacole;
– responsabilii de obiecte industriale, șantiere.
Aceștia nu își asumau niciun risc, ci doar conduceau toate activitățile, utilizând resursele financiare, materiale și comerciale care li se alocau.
În literatura economică noțiunea de „antreprenor” a apărut pentru prima dată în Dicționarul Universal de Comerț, editat la Paris în anul 1723, desemnând „persoana care își asumă obligații în vederea gestionării construcției unui obiect”. [10, p.9]
Ca termen științiic, ca subiect de discuție și analiză, noțiunea de „antreprenor” datează încă din sec. al XVIII-lea, când economistul francez richard Cantillon a asociat asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul, formulând primele teorii cu privire la antreprenoriat. În Anglia, în aceeași perioadă, revoluția Industrială era în plină desfășurare, iar antreprenorii jucau un rol important în transformarea resurselor.
Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934) spunea: „În antreprenoriat există o înțelegere pe care o facem în legătură cu un anumit tip de comportament, care include:
1) inițiative;
2) organizarea și reorganizarea mecanismelor socioeconomice;
3) acceptarea riscului și a eșecului”.
Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfășurată pe propriul risc și orientată spre obținerea proitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Activitate de antreprenoriat pot desfășura atât persoanele juridice, cât și cetățenii (persoanele fizice).
Potrivit legislației Republicii Moldova, „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri”. [1]
Cele mai des întâlnite forme de activități de antreprenoriat sunt: genurile de activități licențiate și companiile comerciale. Principala diferență între cele două forme este cǎ un comerciant (persoană izică) face afaceri pe cont propriu și are nevoie de autorizație comercială, în timp ce o companie (persoană juridică) face afaceri în contul companiei, adică pentru toți patronii săi. În acest caz, va i nevoie de autorizația comercială a fondatorilor și de un contract legal încheiat între aceștia. [10, p.10]
Practicarea unui gen de activitate în urma obținerii unei autorizații comerciale este cea mai șimplă modalitate de a începe o afacere. Autorizația comercială conferă dreptul de a desfășura o activitate într-un anumit domeniu. Pentru obținerea acesteia este necesară respectarea unor cerințe speciice iecărui tip de activitate comercială (toate neceșită probitate):
Comerț liber: nu este necesară o caliicare specială, autorizația iind eliberată la prezentarea cazierului judiciar (de exemplu: activități de desfacere a produselor sau diverse activități de intermediere).
Activități meșteșugărești: pentru obținerea autorizației este nevoie de pregătire profeșională sau experiență în domeniile aferente ocupațiilor respective (de exemplu: tâmplăria, ierăria, zidăria, tinichigeria, serviciile cosmetice).
Activități reglementate: pe lângă caliicările adecvate, pentru obținerea autorizației există cerințe suplimentare deinite în diverse regulamente (de exemplu: contabilitatea, montajul, repararea și controlul aparatelor electrice, producția chimică, optică, serviciile de masaj, conșilierea pșihologică etc.). Aceste tipuri de activități se numesc înregistrate.
Conceșionǎri: pentru acestea sunt deinite cerințe (inclușiv caliicări) prin legi și regulamente. În plus, pe lângă înregistrare, solicitarea neceșită aprobare din partea unei autorități administrative de stat (de exemplu: pentru schimbul valutar – Banca Naționalǎ). În cazul în care aprobarea este acordată, solicitantul primește, pe lângă licența comercială, așa-numita conceșionare. În calitate de exemple enumerăm: producerea, repararea, vânzarea și utilizarea de arme, serviciile de comunicații, serviciile de taximetrie. [10, p. 11]
În cazul în care costurile de începere a afacerii sunt mari, câteva persoane se pot asocia și înființa o societate comercialǎ. În republica Moldova societățile comerciale sunt reglementate prin Legea despre antreprenoriat și întreprinderi. Legea stabilește agenții economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfășoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova și determină principiile juridice, organizatorice și economice ale acestei activități. În conformitate cu prevederile acestei legi, societățile comerciale se pot constitui în una dintre următoarele forme: societate în nume colectiv; societate în comandită; societate pe acțiuni; societate cu răspundere limitată.
Cea mai frecvent întâlnitǎ formǎ de societate comercialǎ este societatea cu răspundere limitatǎ. Fiecare partener este obligat sǎ facă o depunere de capital de bazǎ, din care vor putea i plătite datoriile sau alte angajamente inanciare în cazul lichidării societății. Acesta este motivul pentru care răspunderea este limitatǎ: societatea este răspunzătoare numai în limita capitalului de bazǎ. Partenerii încheie un contract de parteneriat, în care se prevede, printre altele, suma investitǎ de iecare partener și modul în care se va face distribuirea proitului comun. o societate cu răspundere limitatǎ poate i îniințatǎ și de către o șingură persoană.
Tabloul economiei contemporane prezintă o mare diverșitate de întreprinderi și structuri ale acestora, cu dimenșiuni, roluri și caracteristici mult diverșiicate. Este deosebit de importantă cunoașterea diferitelor tipuri de întreprinderi, ale căror particularități reclamă abordări diferențiate din anumite puncte de vedere.
Neceșitatea clașiicării întreprinderilor este determinată de mai mulți factori:
pe această bază se pot efectua analize complexe și aprofundate privind dezechilibrele și disfuncționalitățile existente la un anumit moment în economie;
aceasta permite identiicarea caracteristicilor și modalităților de exercitare a conducerii în întreprindere. [10, p 12]
Există mai multe criterii de clașiicare a întreprinderilor, însă în limitele prezentului capitol ne vom rezuma la cele mai principale.
1. În funcție de forma de proprietate deosebim:
întreprinderi de stat;
întreprinderi private;
întreprinderi cu proprietate mixtă.
Trăsătura deinitorie a întreprinderii de stat este faptul că întregul său patrimoniu aparține statului pe al cărui teritoriu se ală. Îniințarea și funcționarea întreprinderilor de stat depinde în exclușivitate de voința factorilor decizionali etatici, potrivit reglementărilor existente în iecare țară.
Întreprinderile private se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor se ală în proprietatea uneia sau a mai multor persoane. Este un tip de întreprindere foarte veche, avându-și rădăcinile în sclavagism. Numărul, diverșitatea și mărimea întreprinderilor private au crescut odată cu dezvoltarea societății.
Trăsăturile economice esențiale ale întreprinderilor private:
inițiativa constituirii și funcționării lor aparține în totalitate întreprinzătorului;
existența unui capital inițial minim este obligatorie;
independența deplină în ceea ce privește direcționarea activităților întreprinderii;
asumarea integrală a riscurilor economice și sociale legate de operațiile irmei etc.
În funcție de numărul posesorilor de capital, întreprinderile private pot i individuale și de grup. Întreprinderea individuală aparține unei șingure persoane. Această formă este caracteristică în special întreprinderilor de dimenșiuni mici și mijlocii.
Întreprinderea de grup prezintă drept caracteristică poseșiunea asupra patrimoniului său de către cel puțin două persoane, și poate fi:
întreprindere familială, al cărei patrimoniu se ală în proprietatea membrilor unei familii. De regulă, aceste întreprinderi sunt mici, membrii familiei posedând integral competențele privind conducerea tuturor activităților. Cel mai adesea membrii familiei nu sunt numai proprietarii întreprinderii, ci și lucrători efectivi în cadrul acesteia;
întreprinderea asociativă este îniințată prin dorința și participarea în condiții egale a mai multor persoane, ce desfășurau anterior activități șimilare în calitate de mici producători. Speciic este dreptul de proprietate asupra patrimoniului al mai multor persoane, care prin actul de constituire devin, sub anumite forme, coparticipanți la conducerea întreprinderii. Fiecare membru are dreptul, pe lângă salariu, la o parte din venitul inal corespunzător cotei-părți din capital, potrivit unor proceduri stabilite la îniințarea întreprinderii;
întreprinderea cu proprietate mixtă, al cărei patrimoniu aparține parțial statului, parțial persoanelor izice sau juridice private.
După natura activității se evidențiază:
întreprinderi agricole;
întreprinderi industriale;
întreprinderi de servicii (bănci, așigurări, transport);
întreprinderi de distribuție al căror rol este de a pune la dispoziția clienților diferite bunuri de consum.
În funcție de obiectul muncii, întreprinderile se împart în extractive și prelucrătoare. Cele extractive se ocupă cu extracția obiectelor muncii din natură (carbonifere, petrolifere etc.), iar cele prelucrătoare – cu transformarea materiilor prime în produse inite. Primele se caracterizează printr-o dependență pronunțată de factorul natură.
În raport cu destinația economică și caracterul producției inite distingem:
– întreprinderi producătoare de mijloace de producție (grupa A);
– întreprinderi producătoare de bunuri de consum (grupa B).
În funcție de continuitatea procesului tehnologic există:
– întreprinderi cu procese tehnologice continue;
– întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.
După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:
– întreprinderi ce funcționează anul împrejur;
– întreprinderi sezoniere.
În raport cu nivelul de specializare se poate vorbi de:
– întreprinderi specializate;
– întreprinderi universale;
– întreprinderi mixte.
În funcție de metoda de organizare a producției putem evidenția:
întreprinderi cu producția organizată în lux;
întreprinderi cu producția organizată pe obiecte;
întreprinderi cu producția organizată în unicate.
În funcție de forma organizatorico-juridică a întreprinderii deosebim:
întreprindere individuală;
societate în nume colectiv;
societate în comandită;
societate pe acțiuni;
societate cu răspundere limitată;
cooperativă de producție;
cooperativă de întreprinzător;
întreprindere de arendă;
întreprindere de stat și întreprindere municipală.
Dupǎ mǎrime (estimatǎ dupǎ numǎrul de personal, cifra de afaceri, capitalul social) se poate vorbi de:
microîntreprinderi;
întreprinderi mici;
întreprinderi mijlocii;
întreprinderi mari. [10, p. 14]
1.3. Abordări conceptuale privind mangementului antreprenorial, actualitatea acestuia
În definirea managementului antreprenorial este necesar să pornim de la două premise:
Managementul antreprenorial este o disciplină și un domeniu al managementului și, ca urmare, elementele de bază ale managementului (cele 5 funcții și cele 4 subsisteme) se regăsesc în cadrul său; se impune, astfel, analiza :
Funcției de prognoză/planificare a managementului
Funcției de organizare
Funcției de coordonare
Fucnției de motivare/antrenare
Funcției de control/evaluare
Managementul antreprenorial prezintă aspecte specifice, ce decurg din natura sa antreprenorială. Asupra conținutului managementului antreprenorial își pune amprenta poziția primordială a întreprinzătorului (motivațiile sale specifice, rolurile sale) și concomitent dimeșiunea și dinamica firmei în care se exercită procesele antreprenoriale.
Pe baza acestor două premise, putem defini managementul antreprenorial ca fiind o disciplină de bază a managementului care se ocupă de studiul proceselor antreprenoriale manageriale (derulate mai ales în firmele de mici dimenșiuni, puternic personalizate de rolul pe care îl exercită întreprinzătorul), de descoperirea legităților care le generează și de conceperea de noi metode și proceduri de natură să crească eficiența deciziilor și acțiunilor prin care se identifică și valorifică oportunitățile de afaceri. [12, p.70]
PARTICULARITĂȚILE MANAGEMENTULUI ANTREPRENORIAL
Managementul antreprenorial are ca obiect de studiu elementele de bază ale managementului firmei. Fiind influențat de rolul determinant al întreprinzătorului el prezintă câteva particularități, prin care se diferențiază de managementul firmei:
Este axat pe identificarea și valorificarea oportunităților de afaceri, apelând adesea la resursele altora ;
Se caracterizează prin decizii și acțiuni rapide și de regulă printr-o viziune pe termen scurt;
Folosește sisteme manageriale șimple și suple cu puține niveluri ierarhice;
Se bazează pe inovare și o motivare puternică a personalului (pe bază de contacte frecvente și directe);
Se confruntă cu o mare varietate de șituații organizatorice, determinate de eterogenitatea foarte mare a firmelor noi create;
Imprimă firmei un dinamism accentuat;
Este un management puternic personalizat, fiecare întreprinzător imprimând – prin viziunea și personalitatea sa – o pronunțată amprentă personală asurpa conducerii firmei.
Personalizarea managementului antreprenorial se datorează prin faptul că acesta este influențat de:
tipul și nivelul pregătirii întreprinzătorului și viziunea sa asupra afacerii întreprinse;
experiența și talentul antreprenorial și managerial al întreprinzătorului;
caracteristicile personale ale întreprinzătorului (temperament, putere de muncă, spirit de observație, inteligență, abilități profeșionale, disponibilitate pentru risc).
Toți acești factori variază senșibil de la un întreprinzător la altul. Impactul caracteristicilor personale ale întreprinzătorului asupra managementului practicat în cadrul firmei este amplificat și de faptul că el deține și o putere substanțială în cadrul firmei, mult mai mare decât a unui manager salariat. În consecință, putem spune că întreprinzătorul își poate asuma rolul de „factotum” și prin aceasta se reflectă din plin specificitatea managementului practicat de el.
Cultura antreprenorială influențează semnificativ performanțele și activitatea antreprenorială.
Cultura antreprenorială prezintă 5 caracteristici:
acordă atenție maximă și prioritate activității antreprenoriale;
pune accent pe inițiativa individuală și colectivă;
valorifică perseverența și hotărârea întreprinzătorului;
promovează realizarea unui echilibru între securitatea și riscul personal al întreprinzătorului;
urmărește realizarea unui echilibru între stabilitate și schimbare în cadrul firmei.
FORMELE MANAGEMENTULUI ANTREPRENORIAL
Managementul antreprenorial îmbracă două forme, utilizate în două circumstanțe distincte:
când se înființează și lansează o firmă
când se urmărește dezvoltarea unei firmei existente.
Managementul utilizat de întreprinzător când înființează și lansează o firmă. Aceasta este forma cea mai răspândită și cea mai cunoscută. Are ca specific puternicul conținut antreprenorial generat de concentrarea întreprinzătorului asupra identificării și valorificării oportunităților de afaceri.
Managementul antreprenorial utilizat în dezvoltarea firmelor existente. În acest caz, managerul se bazează pe realizarea rapidă a unor schimbări de amploare cu pronunțat caracter inovativ, bazat pe identificarea și valorificarea de oportunități economice. În cadrul acestei forme de management, totuși elementele manageriale sunt mai dezvoltate decât cele de la prima formă. Această șituație este firească, întrucât firma există deja, sistemul managerial cât și sistemele tehnic și economic funcționează, întreprinzătorul realizând de fapt doar transformări și dezvoltări în acțiunile de valorificare a oportunităților avute în vedere. [5]
Actualemente, dezvoltarea economiei naționale a Republicii Moldova se caracterizează prin neceșitatea vitală de a forma o structură a economiei, care ar permite reglementarea proceselor și fenomenelor economice. În special această structură trebuie formată în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii.
Pornind de la inportanța sectorului privat în soluționarea problemelor social-economice, cum ar fi șomajul, nivelul scăzut de venituri în bugetele de toate nivelele și instabilitatea socială, politica statului de susținere a antreprenoriatului continuă să fie direcționată spre crearea unor condiții stabile și favorabile dezvoltării acestora.
Din cei 121 mii agenti economici înregistrați, în prezent doar 20% prezinta dări de seama la Departamentul de Statistica și Sociologie, ceea ce constituie circa 24699 întreprinderi, din care 22437 sunt întreprinderi micro și mici.
Analizînd evoluția numărul angajaților în sectorul micului business, este de menționat că pe parcursul anului 2003 acesta a înregistrat o creștere de 5%. Constituind, astfel, 30% din totalut de salariați din republica.
Cota micului business în cifra de afaceri, obținută de toate întreprinderile din republica, alcătuiește în prezent 29%, majorîndu-se în dinamică cu 6 la suta.
Totodata, au crescut și vînzările nete medii ale unei întreprinderi, înregistrînd, în evoluție, o majorare de 11% față de anul precedent. În funcție de forma organizatorico-juridică a agenților economici din sfera micului business, este de menționat că ponderea revine societăților cu răspundere limitată. Astfel, numărul SRL alcătuiește 75% din numărul total de întreprinderi din sectorul respectiv, avînd cota de 82% din totalul cifrei de afacere a sectorului și așigurînd angajarea a 65% din totalul salariaților din sector. Rezultatele obținute de către Societățile pe Actiuni sunt în scădere. Constituind doar 8% din numărul agenților economici din sfera micului business, ele obțin 11% din volumul mediu al vînzărilor, plasînd în cîmpul muncii 15% din efectivul de salariați (toate datele s-au micșorat cu 1% față de șituația din ianuarie 2013).
Pe parcursul primelor trei trimestre ale anului 2013, agenții economici din sfera micului businessau obținut, drept rezultat al activității sale economico-financiare, un beneficiu de 395 mil.lei. Chiar dacaă este un rezultat pozitiv (menționăm, că în anul 2012 el constituia pierderi în valoare de 242.5mil.lei), nu trebuie neglijat faptul că beneficiul a fost obținut doar de către 36% din numărul total de întreprinzători din cadrul sectorului.
Astfel, reprezentînd 90,84% din numărul total de întreprinderi pe țaraă, cota micului business în profitul obținut pe întreprinderi iî ansamblu, constituie doar 26%.
In același timp, în perioada analizată au obținut profit circa 9478 de întreprinderi, sau 38,37% din total antreprenori, micului business revenind o pondere de 85,44% din cifra respectivă.
În continuare, reieșind din analiza rezultatelor activității economico-financiare a agenților economici din sfera micului business, trebuie de menționat că din numărul total a acestora peste 36% din pierderile suferite de numărul total de întreprinderi din republică.
Fără îndoială, rezultatul activității întreprinzătorilor din sectorul micului business rămîne a fi nesatirfăcător. Însă, pe de altă parte, trebuie recunoscut faptul că, pe parcursul ultimilor ani, au fost obținute înbunătățiri evidente ale mediului antreprenorial, care au influențat pozitiv asupra micilor întreprinzători, dovadă celor menționate fiind datele din tabelul 1.
Tabelul 1
Analiza rezultatelor întreprinderilor micului business din economie națională
Sursa: Ministerul Economiei al R.M.
Analizînd activitatea sectorului micului business, trebuie menționat că 46% din întreprinderi sunt concentrate în sfera comerțului cu ridicata și amanuntul obținînd 73% din total volum vinzări al sectorului întreprinderilor micro și mici. Atracția față de acest domeniu este explicată prin faptul că este ecceșibil din punctul de vedere al investițiilor și al vizitei înalte de rotație a capitalului.
Analiza în dinamică a sferelor de activitate a întreprinderilor micului business nu prezintă de întreprinderile din comerț, fiind urmate de industrie.
Forța de muncă, angajată în unitățile economice din republică, în ultimile 9 luni, a scăzut, în pofida faptului că în micul business personalul a crescut cu 20950 salariați.
Concluzii. Drept rezultat al celor relatate, trebui de evidențiat faptul că chiar dacă în ansamblu pe economie micul businessa înregistrat rezultate relativ bune, microîntreprinderile sunt într-o șituație economică dificilă. Deținînd 71% (17663 unități) în numărul de întreprinderi pe republică, microîntreprinderile au acoperit 11,6% în numărul total de salariați și 11% în cifra de afaceri. Din numărul al acestora, 43% au declarat cifra de afaceri nulă, doar 31% au primit beneficiu din activitatea lor (constituind 10% din profitul obținut pe total republică), iar 49,8% au suferit pierderi (constituind 15,4% din pierderile înregistrate în total pe republică).
Arătînd partea bună a șituației de creștere în republică întreprinderilor micului business ar fi bine să nu scăpăm din vedere și barierele ce există în calea dezvoltării sectorului Micului Business.
În primul rînd ar fi bine de menționat instabilitatea actelor legislative și normatine, birocrația exceșivă, tutelarea aspră din partea organelor de control. Cred că este necesar de a micșora numărul organelor de control, ale căror funcții se suprapun și care iau mită de la agenții economici. Aceste sume, de asemenea, majorează costul producției, drept consecință suferă businessul mic și mijlociu. Acest sector mai suferă și din cauza plăților anumitor taxe structurilor criminale. Din acestă cauză are loc exportul capitaluilui din R.Moldova în România. O parte din agenții economici autohtoni pleacă în România de la bun început, deoarece în țara vecină statul susține businessul mic și mijlociu mult mai mult decît în Republica Moldova. Deci, sectorul micului business are nevoie mai mult ca oricînd de atenție, susținere și încurajare.
În acest context, putem menționa unele măsuri întreprinse de Guvern întru dezvoltarea unui climat de afaceri favorabil dezvoltării Micului Business.
A fost modificată și completată Legea nr.845 – XII din 3.01.1992 “Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” și Legea nr. 126 – XIV din 5.10.2000 “Cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor”, șimplificînd, astfel, procedura de înregistrare, suspendare și radiere a întreprinderilor în / din Registrul de Stat;
A fost modificată și completată Legea nr.1380 – XIII din 20.11.1997 “Cu privire la tariful vaman ”;
Începînd cu 9 ianuarie 2003 a intrat în vigoare Regulamentul privind vamuirea mărfurilor cu aplicarea controlului vamal selectiv și lista agenților economici eliberați de controlul fizic la efectuarea importului – exportului de mărfuri, accelerînd, în așa fel, controlul vamal la trecerea frontierei;
În scopul evidențierii avantajelor implementării art.49 al Codului fiscal și impedimentelor accesului agenților micului business și gospodăriilor țărănești (de ferieri) la înlesnirile privind plata impozitelor pe venit, a fost creat, prin porunca Guvernului un grup de lucru;
Deci, aș putea menționa că Guvernul și-a îndreptat atenția în această direcție mai mult față de perioadele precedente și ar fi bine că și pe viitor să-și îndrepte atenția spre crearea unui mediu de afaceri adecvat, elaborarea cadrului legislativ corespunzător și colaborarea cu toți factorii implicați în dezvoltarea antreprenoriatului.
Punctarea importanței deosebintei a întreprinderilor mici și mijlocii, nu înseamnp nici pe departe subestimarea rolului întreprinderilor mari. Economia oricărei țări, pentru a fi performantă are nevoie și de întreprindri mari. Realitățile economice demonstrează existența unor puternice relații de complementaritete între ăntreprinderile mari pe de o parte și înttreprinderilor mici și mijlocii pe de o altă parte. O economie este cu atît mai “sănătoasă” și mai performantă, cu cît prezintă o structură echilibrată nu numai sectorială, ci și dimenșional, obținîndu- se efecte de activitate superioara.
Capitolul II. Caracteristica activității întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A. și a activității manageriale din cadrul companiei
2.1. Descrierea activității întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A.
Efes Vitanta Moldova Brewery S.A., o companie – subsidiară a Efes Breweries International NV, este localizată în Republica Moldova, Chișinău, str. Uzinilor, 167, telefon: 88 52 01 fax: 428103 și listată la Bursa de Valori din Republica Moldova. Întreprinderea poseda sait web: http://www.berechișinau.md. După forma organizatorico-juridică întreprinderea este o societate pe acțiuni și totodată mixtă. Denumirea ei deplină conform legislației este: Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. și este o întreprindere de producție cu un sistem deschis. Capitalul statutar al întreprinderii îl constituia la momentul înființării 36 198 073 lei.
Întreprinderea a fost înregistrată la camera înregistrării de stat la data de 10.08.1995.Cu codul idno: 1003600015208.
Activitatea de bază a entității este fabricarea și distribuția berii în sticle de sticlă, metal, plastic și butoaie și distribuția brandurilor de bere importate: Efes Pilsener, Starîi Melnik, Bavaria. Începînd cu 2012, entitatea de asemenea importă brandurile SAB Miller precum MGD, Pilsener Urquell, Grolschi și din 2013 produce brandurile licențiate precum V. Kozel și Timișoreana. Entitatea produce, de asemenea, băuturi slab alcoolizate sub marca “Festival ” și băuturi fermentate “Kvasșika” .
Această întreprindere s-a impus pe piața internă a Republicii Moldova prin sortimentul de producție de înaltă calitate:
Bere „ Chișinău ” ,”Arc”, ”Vitanta Premium”, „ Efes Pilsener”, „Starîîi Melnic”;
Băuturi Răcoritoare- 6 arome unite sub brendul VIVA : „Limonadă”, „Orange”, ”Cola Cola”, ”Coacăză Neagră”, ”Lime”, „Greifruit”;
Apă Minerală REAL cu gaze și fără gaze;
Băuturi Slabalcoolice „Coffe Amaretto” ,”Gin tonic”, „Red Vodka”;
Sucurile naturale de import „ Prigat „cu aromă de portocale , kiwi și pierșic;
Băuturi răcoritoare din gama Pepși sunt deasemenea pentru import.
Întreprinderea mai execută următoarele genuri de activitate:
Producerea
Turnarea
Îmbutelierea
Vînzarea cu ridicata și cu amănuntul a băuturilor alcoolice, slab alcoolice și nealcoolice.
Structur de distribuire a întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A. include în șine 17 distribuitori, 14 în regiuni și 3 în Chișinău. În Chișinău producția întreprinderii se comercializează în mai mult de 1400 de puncte.
Prin urmare, produsele EFES VITANTA sunt consumate nu numai la noi în Republica Moldova dar și peste hotare. Legatură de cooperare sunt foarte strînse, compania reușind să importe materia primă de cea mai înaltă calitate din Bulgaria, Franța, Ucraina, Olanda, Cehia, Anglia, Turcia, Federația Rusă.
Compania se bucură de număr mare de branduri, printre care se include următoarele nume: Chișinău, Vitanta Premium, Efes, Warsteiner, Stary Melnik, Sokol și Belyi Medvedi.
Conducerea Î.M.„EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. a realizat că pentru a se menține pe piață și pentru a face față printre rîndul concurenților trebuie să satisfacă cerințele consumatorilor. Astfel, pe parcursul cîtorva ani consumatorii moldoveni țin să urmărească campaniile promoționale organizate de Î.M.„EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A..
De marca EFES este sponsorizat Festivalul Etno Jazz, ,Vitanta Premium – brandul care susține „Bienala Teatrală Eugeniu Ionescu” pe cînd berea Chișinău sponsorizează Comitetul Național Olimpic din Moldova al Federației Sportului Studențesc și al Federației de Tenis de masă. Berea Chișinău, a devenit cunoscută, ca marcă cu adevărat națională prin susținerea următoarelor sărbători de amploare :
Festivalul Berii
Ziua studentului
Hramurile mai multor localități.
La întreprinderea dată, temporar sunt efectuate estimări și raționamente ce au la bază experiența istorică și alți factori cu referire la viitor. Totodată trebuie de menționat că Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. profită de o serie de facilități din partea statului conform Art.24 din legea R.M. cu privire la Bugetul Așigurării Sociale de Stat, Nr.1519-XV din 06.12.2003, publicată în Monitorul Oficial ce prevede că agenții economici producători, care în prezent n-au datorii față de bugetul așigurărilor sociale de stat și transferă regulat și integral suma obligațiilor, asftel din salariul plătit beneficiază de o reducere a tarifului contribuției de așigurări sociale de stat obligatorii de la 29 % la 25% la fondul de retribuire a muncii, precum și de alte recompense cu condiția că suma contribuțiilor calculate de așigurări sociale este mai mare cu 10 % decât suma contribuțiilor achitate în aceeași perioadă a anului precedentă și totodată creează noi locuri de muncă și păstrează numărul de personal angajat.
De asemenea, întreprinderea are susținere din partea băncilor, acordîndu-le credite pe termen lung, în așa condiții le-au ajutat să procure utilaje noi în leasing în valoare de 2 mln. dolari.
Î.M. „Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a cunoscut o mare popularitate ca fiind cel mai mare producător de bere, la baza succesului acestei întreprinderi a stat numărul bogat a următoarelor tipuri de bere:
Bere „Chișinău Blondă”
Bere „Chișinău Specială Tare”
Bere „Chișinău Aurie Originală”
Bere „Chișinău Draft”
Bere „Chișinău Draft Mild”
Bere „Chișinău Winter Brew”
Bere „Vitanta Premium Clasșic”
Bere „Efes PILSENER”
Bere „Efes FUȘION ”
Bere „Warsteiner Premium Verum”
Bere „Stary Melnik”
Bere „Stary Melnik Svetloe”
Bere „Stary Melnik Zolotoe”
Bere „Stary Melnik Clasșiceskoe”
Bere „Stary Melnik Krepkoe”
Bere „Sokol Svetloe”.
Făcând referință la datele unui sondaj, la care au participat 1400 de peroane din 24 localități urbane din Repunblica Moldova, putem menționa că cele mai cunoscute branduri pe piața berii sunt: Bere Chișinău cunoscută de către 84% dintre intervievați, Baltica (48%) și Tuborg (29%), în timp ce printre brandurile de băuturi răcoritoare cele mai cunoscute sunt Coca Cola (68%), Viva, Fanta și Sprite nominalizate de 45% dintre respondenți. De asemenea, cea mai cunoscută marcă de apă minerală printre locuitorii republicii Moldova este Gura Căinarulu imenționată de 87% dintre participanți la studiu.
Cât privește preferințele de consum, printre brandurile de bere, se păstrează aceeași ordine a topului ca și în cazul de mai sus. Cea mai achiziționată bere este Berea Chișinău (41%), Baltica (14%) și Tuborg (7%). Preferințele față de băuturile răcoritoare, suportă anumite modificări, astfel încât cel mai des este procurata Viva (25%), dupa care Coca Cola, Sprite și Fanta (15%, 10% și 6%), Letto și Prigat (6%). Această repoziționare, poate fi justificată prin orientarea consumatorului moldovean spre produse mai ieftine și spre cele mai naturale. Totodată, în topul preferințelor de apele minerale, cea mai des consumată se dovedește a fi Gura Căinarului cu 49% și Dorna cu 13%.
2.2. Analiza activității financiare a companiei
Înainte de a-și începe activitatea, orice întreprindere își propune spre realizare un șir de obiective. Cel mai important obiectiv fiind obținerea profitului. El constituie atât premisa cât și consecința unei afaceri. Drept pemisă, se are în vedere că, înființarea unei afaceri suportă anumite cheltuieli, iar consecința reprezintă rezultatul așteptat de cel ce suportă cheltuiala.
De aceea, făcîndu-se analiza, trebuind de comparat indicatorii calculați în perioada precedentă pe baza rezultatelor firmei analizate.
Obiectivele principale ale analizei economico-financiară a întreprinderii Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. sunt:
• Stabilirea patrimoniului net al întreprinderii;
• Determinarea sănătății financiare, respective detectarea unor eventuale șituații de dezechilibru financiar;
• Stabilirea lichidității și solvabilității firmei;
• Stabilirea gradului de îndatorare a firmei;
• Evaluarea performanțelor firmei etc.
Se propune, în continuare să analizăm șituația economică-financiară în dinamică (2013-2014) a Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. prin calcularea unui șir de indicatori în baza bilanțului contabil.
Rezultatele activității financiare și formarea profitului la Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A
Tabelul 2.1
Sursa: în baza datelor din Raportul Financiar al întreprinderii.
Conform calculelor efectuate, în 2014 în comparație cu anul 2013 la întreprindere s-a înregistrat o creștere substanțială a profitului perioadei de gestiune până la impozitare (+58142285lei). Acest lucru denotă că pentru o întreprindere producătoare, creșterea profitului este apreciată pe deplin pozitivă, dacă aceasta s-a realizat în urma creșterii cifrei vânzărilor și în primul rând a vânzărilor nete, ceea ce demonstrează o creștere a competitivității producției întreprinderii.
Rentabilitatea devine un criteriu esențial ce stă la baza fundamentării tuturor deciziilor ce se referă atât la gestiunea internă a întreprinderii, cât și relațiile cu partenerii de afaceri, revenindu-i și rolul de a fi un criteriu esențial de apreciere a eficientei economice.
În baza acestui criteriu agenții economici hotărăsc continuarea, restrângerea sau sistarea activităților, precum și orientarea spre activități noi.
Astfel, rentabilitatea oglindește eficiența economică finală a întregii activități economico-financiare, iar prin intermediul indicatorilor rentabilității agentul economic urmărește modul cum sunt utilizați factorii de producție, posibilitatea de integrare a activității proprii în cerințele pieței, volumul producției pentru un anumit nivel de rentabilitate, precum și pragul rentabilității.
În continuare, este apreciață evoliția nivelului rentabilității veniturilor din vînzări în comparație cu realizările anului precedent la Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A., ce este reprezentat în tebelul de mai jos:
Aprecierea dinamicii veniturilor din vînzări la Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A.
Tabelul 2.2
Sursa: în baza datelor din Raportul Financiar al întreprinderii.
Ca urmare a calculelor efectuale rezultă că la întreprinderea Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. rata rentabilității veniturilor din vînzări s-a diminuat în anul 2014 față de 2013, ceea ce constituie o dovadă a lacunelor echipei manageriale în vederea micșorării eficienței economice finale a activității întreprinderii.
Prima sarcină a unui manager financiar este asigurarea întreprinderii cu lichidități necesare onorării obligațiilor de plată care au termenul de scadență în viitorul apropiat. Aspectele referitoare la fenomenul economico-financiar de lichiditate sunt reflectate în imaginea trezoreriei. Astfel fiind spus, trezoreria, poate fi definită ca imaginea disponibilităților bănești la întreprindere, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu.
Efectele trezoreriei asupra capacității de plată a întreprinderii sunt apreciate ajutorul indicatorilor lichidității, care exprimă grade posibile de transformare a divelor curente în bani.
Lichiditatea unei întreprinderi este o stare financiară care se caracterizează printr-o situație, în care activele sale realizabile pe termen scurt să facă față obligațiunilor pe termen scurt.
În cadrul întreprinderii luate ca obiect de studiu evoluția indicatorilor lichidității se prezintă astfel:
Indicatorii lichidității la Î.M. ”Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. în anii 2013 – 2014
Tabelul 2.3
Sursa: datele conform raportului financiar din cadrul întreprinderii
Rezultatele calculelor arată că întreprinderea a înregistrat o creștere în ceea ce privește indicatorul lichidității curente. Astfel, situația favorabilă creată poate fi argumentată prin faptul, că în 2014 se observă o creștere a activelor curente. Deci, activele curente depășesc pasivele curente, fapt ce asigură întreprinderii un nivel suficient de trezorerie pentru a face față obligațiunilor ajunse la scadență. Mărimea și evoluția acestui indicator atestă, însă că din punct de vedere al solvabilității întreprinderea se află la limita inferioară a acceptabilității. Nivelul lichidității este asigurat de existența stocurilor, care au înregistrat o creștere în perioada curentă și de nivelul ridicat al creanțelor.
Spre urmărirea progresului în îndeplinirea obiectivelor și țintelor companiei „Efes Vitanta Moldova Brewery”, sunt stabiliți indicatori de performanță comunicați și calculați la cel mai înalt nivel pentru toate funcțiile relevante în cadrul organizației.
Toate rezultatele analizei efectuate, neconformitățile evidențiate, acțiunile corective stabilite, concluziile precum și persoanele responsabile cu implementarea acțiunilor respective sunt consemnate de către managerul de departament. Managerul de departament informează șefii de secții asupra stadiului de implementare a acțiunilor convenite, eficacității și eficienței acestora. Fiecare șef de secție este responsabil de implementarea acțiunilor stabilite.
2.3. Caracteristica activității manageriale a întreprinderii EFES VITANTA Moldova brewery S.A.
Procesului de conducere presupune îndeplinirea unor acțiuni specifice, care pot fi grupate în câteva funcții obligatorii pentru conducător, indiferent de nivelul de conducere.
La întreprinderea EFES VITANTA Moldova brewery S.A. sunt practicate următoarele funcțiile managementului:
Funcția de planificare;
Funcția de organizare;
Funcția de coordonare;
Funcția de antrenare;
Funcția de control-evaluare.
Planificarea este o activitate practicată de compania EFES VITANTA Moldova brewery S.A. ce se orientează spre viitor, stabilind obiectivele și ceea ce trebuie de făcut pentru atingerea acestor obiective. Prin acest proces de planificare, organizația încearcă să anticipeze modificările și să se adapteze în așa fel încât să așigure atingerea obiectivelor întreprinderii. În acest caz managerul , decide ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum trebuie făcut și cine trebuie să o facă.
Cu crearea unui plan, procesul de planificarea nu se încheie, ci continuă implementarea acestuia, asfel se ține cont de faptul că, în etapa de implementare și control, planul duce la îmbunătățire sau modificare, menită de a face mai eficientă conducerea.
Menționăm că planificarea este o activitate de luare de decizii reprezentînd baza procesului de management asfel ajutîndu-i pe manageri corect să organizeze, conducă și controleze. (Vezi schema 2.1)
Figura 2.1
Sursa: Elaborat de autor.
Scopul principal al planificării la întreprinderea Î.M.”EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. constă, în a lua decizii care să așigure cu succes viitorul organizației.
Deci, la întreprindere este impisibilă activitatea unei unități economice fără a avea la bază un plan bine elaborat.
Astfel planul este elaborat de către proprietar sau de către persoana autorizată de aceasta angajată prin contract de muncă și care este responsabilă pentru rezultatele activității economice – antreprenorul.
Printre strategiile aplicate de Î.M.„EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY”S.A. se enumeră ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare, împreună cu resursele ce sunt alocate în vederea obținerii avantajului potrivit mișiunea organizației.
La întreprindere, strategiile elaborate sunt valabile pe o perioadă de 3-5 ani.
Strategia, în cadrul întreprinderii are un caracter formalizat ce îmbracă forma unui business plan. Astfle, prin fundamentarea sa, strategia determină o reducere a riscurilor care însoțesc o oarecare activitate economică, ca consecință în întreprindere se ridică moralul personalului și se diminuează pierderile.
Organizarea definește ansamblul proceselor de conducere prin intermediul cărora se divizează activitatea organizației, stabilindu-se și determinându-se subactivitățile și sarcinile corespunzătoare concrete.
E necesar să menționăm că structura organizatorică a Î.M.”EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY „S.A este de tip funcțional-liniar, reprezentînd ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatirice constituite în așa mod încît să așigure premisele organizatorice în vederea stabilirii și realizării obiectivelor propuse spre realizare.
Structura organizatorică a întreprinderii exprimă o expreșie a resurselor umane, materiale, financiare și informaționale încorporate la fel și a caracteristicelor mediului în care acestea își desfașoara activitațile, fiind reprezentată mai jos:
Figura 4
Structura organizatorică a
Î.M. “EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.
Sursa: realizată de către autor în baza actelor din cadrul întreprinderii
Prin funcția de organizare, utilizând eficient resursele de care dispune organizația, în dependență cu condițiile mediului extern conducătorul este obligat să rezolve toate problemele apărute în cale, astfel el stabilește locul, rolul și responsabilitatea ce o poartă, fiecărui membru al companiei.
Funcției de coordonare i se mai spune și funcția de personal. Prin urare, coordonarea este definită ca o activitate conștientă cu scopul de a dobândi armonie în cadrul întreprinderii, a altă variantă ar fi: coordonarea constă în ansamblul proceselor prin care se șincronizează activitățile și eforturile fiecărui membru, în așa fel ca ele să participe la realizarea obiectivelor întreprinderii.
Coordonarea mai include și administrarea personalului, din toate acestea pezultă că scopul principal al organizației este de a selecta cu precauție persoanele cu abilitățile cele mai potrivite pentru posturile corespunzătoare, modului de remunerare și menținere a lor în organizație, precum și acțiunile desfășurate în vederea întreruperii activității angajaților din cauza penșionării, concedierii sau a transferului. La Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. coordonarea este o neceșitate atât în interiorul cât și-n exterior întreprinderii, datorită schimbărilor generate de progresul tehnic. Reieșind din acestă șituație, managerul organizației, trebuie să îndeplinească măsuri și acțiuni de coordonare în dinamică a întreprinderii, conform prevederilor planurilor și programelor sale. Această acțiunea de coordonare, are menirea de a asigura organizației la condițiile existente în fiecare moment al dezvoltării acesteia. Utilizarea funcției de coordonare este impusă de cîțiva factori: dinamismul sistemelor social-economice și al mediului lor înconjurător, cât și complexitatea, diverșitatea și ineditul reacțiilor personalului, ce relevă un feed-back productiv.
Direcțiile principale de acțiune pentru coordonare practicate în cadrul întreprinderii „Efes Vitanta Moldova Brewery”sunt următoarele:
coordonarea nemijlocită a personalului în activitățile lor curente;
coordonarea prin politica de personal a organizației, exprimată prin reguli
și proceduri concrete;
coordonarea prin rapoarte asupra rezultatelor obținute;
coordonarea prin instrucțiuni;
coordonarea prin instruirea personalului de conducere.
Reieșind din neceșitățile concrete pe care le are compania, pentru asigurarea unei activități eficiente conducătorul poate foloși mai multe mecanisme coordinative, circumstanțele parvenite. Procesul de coordonare poate fi bilateral, adică când derulează între manager și subordonat sau când derulează între manager și mai mulți subordonați.
Ca acțiunea de coordonare să se realizeze eficient și continuu, trebuie ca la nivel de organizație, între diferitele elemente structurale, între oameni să existe comunicații eficiente, iar salariații să fie receptivi la modificările care se impun în cadrul companiei.
Astfel, comunicarea internă din cadrul întreprinderii „Efes Vitanta Moldova Brewery” se face între diverse nivele ale organizației, în următoarele sensuri, de sus în jos, de jos în sus și pe orizontală. Procesul de comunicarea de sus în jos, pe cale ierarhică, se face prin atribuirea de responsabilități, precum și pentru realizarea obiectivelor, țintelor și acțiunilor aferente realizării acestora, decizii luate de către conducerea companiei „Efes Vitanta Moldova Brewery”, atribuirea de responsabilități în investigarea solicitărilor referitoare la mediu și reclamațiilor părților coenteresate precum și în analizarea solicitărilor clienților și consumatorilor, atribuirea de responsabilități pentru îndeprinirea programului de producție și alocarea de resurse necesare, proceduri și practici documentate, reglementate în standardele proprii, analiza efectuată de manageri privind acțiunile în curs de desfășurare, eventualele neclarități și identificarea oportunităților de îmbunătățire. Comunicarea de jos în sus, include mesajele care circulă de la nivelele ierarhice inferioare către cele superioare, reflectîndu-se prin sugestii pentru îmbunătățirea modului de ținere sub control a proceselor, produselor, problemelor serioase și excepțiilor apărute în practica curentă de lucru, rapoartelor, ce sunt efectuate periodic referitoare la modul de îndeplinire a sarcinilor de către departamentele implicate, rapoartelor privind rezultatele auditurilor, reclamațiile, informațiile financiare și contabile privind costurile și volumul de producție.
Un alt tip de comunicare – pe orizontală se face pentru rezolvarea problemelor pentru efecuarea unei sarcini în interiorul unui departament, pentru coordonarea în cadrul departamentelor, pentru identificarea și documentarea costurilor din cadrul Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A.
Comunicarea externă presupune schimbarea informațiilor despre calitate și mediu cu părțile externe, informațiile care circulă dinspre fabrică spre părțile interesate la inițiativa conducerii întreprinderii explicită primirea, analiza, documentarea și răspunsul la cerințele apărute de la părțile interesate, răspunsuri la reclamațiile primite, informații despre firma”Efes Vitanta Moldova Brewery” precum și a produselor acesteia. Documentele externe primite sunt recepționate de managerul de departament, fiind îndreptate spre departamentele cu pricină. Îndrumarele informaționale ale comunicării foloșite sunt: fișe de post; cursuri de instruire, rapoarte de audit intern/extern, procedurile documentate, programe de acțiuni ce au suportat corectări.
Antrenarea este o altă funcție întrebuințată de compania Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A., ea cuprinde decizii și acțiuni la care este obligatorie prezența salariaților, astfel ei stabilesc și realizează obiectivele firmei. Menționăm că antrenarea neceșită un suport economic, care reprezintă însăși motivarea personalului, ce contribuie la armonizarea angajaților, în așa mod procesul de muncă derulează mai intenșiv. Angajamentul întreprinderii reprezintă dezvoltarea uni mediu deschis, cu oportunități egale pentru toți, unde echipa să fie puternic motivată, performantă și dedicată, care ar contribuie la succesul afacerii prin execuțiu exemplar.
Instrumente de motivare economică a personalului întrebuințate de firma „Efes Vitanta Moldova Brewery” sunt următoarele:
1. Salariul de bază, ce este plătit lunar fiecărui angajat. Remunerarea variază în dependență de postului deținut de angajat la companie. Salariul este confidențial, conform politicii de salarizare a companiei.
2. Bonusuri anuale, se oferă tuturor angajaților în urma evaluării atingerii obiectivelor pentru anul precedent. Valoarea bonusului poate constitui maxim 15 % din salariul anual al salariatului și se achită pe data de 10 martie, la salariul din februarie.
3. Beneficii, de care profită angajații:
cantină – personalul este răsfățați în fiecare zi cu o masă gratuită în cantina întreprinderii;
uniformă și echipament de protecție – cîteva seturi de uniforme standard, curate în mod regulat, le revine tuturor angajaților de la producere, depozitare și întreținere. Culoarea uniformele este albastră. Angajaților de la controlul calității sînt asigurați cu bonete, mănuși și halate;
mașini de serviciu – beneficiază persoanele cu funcții de răspundere și agenții comerciali, iar toate cheltuielile pentru deplasările de serviciu este restituit de întreprindere;
cadouri – în preajma sărbătorilor de iarnă și de Paști compania acordă fiecărui angajat produse în sumă de 50 de lei;
ajutor material – în cazul cînd decedează rude apropiate personalului i se oferă o sumă de 400 de lei, iar pentru penșionarii plecați de la întreprindere – 200 de lei. Salariații ce ating a vîrstei de penșionare și care au un stagiu nu mai mic de 10 ani primesc lunar o penșie din partea întreprinderii de 500 lei. Jubileul de 50 de ani al salariaților este remarcat prin achitarea ajutorului material în sumă de 500 de lei. Familiilor cu mulți copii, familiilor monoparentale de asemenea li se acordă unele ajutoare materiale. Întreprinderea așigură ajutor material pentru copii orfani, la unii le acordă permanent, iar pentru unii din timp în timp.
Î.M. „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” S.A. motivează personalul și din punct de vedere pșihologic prin:
1. Promovare internă – condițiile de promovabilitate sunt legate de performanță dovedită în postul curent pe o perioadă relevantă de timp, abilități și cunoștințe demonstrate, experiența trecută sau prezentă, atitudine față de companie, echipă.
2. Training. Dorința de a crea o cultură a performanței și pentru a stimula dezvoltarea continuă a echipei „Efes Vitanta Moldova Brewery”, compania și-a luat angajamentul de a asigura dezvoltarea profeșională și personală a angajaților săi.În acest scop întreprinderea organizează periodic traininguri destinate managerilor, team laederilor și supervizorilor pe diferite tematici, cum ar fi: comunicare, conducere șituațională, managementul conflictului, rolul leaderului, construirea echipelor eficiente, planificare, organizare. De traininguri, nu sînt lipșiți nici ceilalți angajați din cadrul firmei. Costurile acestor traininguri sînt suportate de companie, cu condiția că angajații care au urmat aceste traininguri trebuie să rămînă în companie o perioadă determinată de timp, în caz contrar trebuie să achite cheltuielile pe care le-a suportat întreprinderea pentru el la trainingul dat.
Odată pe an, salariaților la cerere li se acordă concediu. Pe lingă concediu, zile de sărbători legale angajații mai primesc zile libere în caz de:
Căsătorie – 5 zile;
Căsătoria copilului – 3 zile;
Nașterea copilului – 1 zi;
Moartea rudelor apropiate – 3 zile.
Fiecare proces de management, se finalizează prin intermediul funcției de control-evaluare. Fucnția dată, presupune exercitarea controlului periodic și final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele stabilite, depistează cauzele principalelor abateri survenite și adoptarea unor decizii.
Întreprinderea „Efes Vitanta Moldova Brewery” dispune de cîteva forme de control a calității:
Control de recepție,în componența sa intră:
Controlul materiilor prime și a materialelor;
Controlul sculelor instrumentelor, aparaturii de măsură și control.
Control de fabricație care are rolul de a evita rebuturile sau pierderile ca urmare a nerespectării de către muncitori și poate fi efectuat sub forme diferite:
Controlul primului produs executat;
Controlul prin sondaj;
Controlul continuu;
Controlul final.
Controlul produselor finite presupune controlul final al procesului de producție.
La final, după ce produsele au suportat formele de control enumerate mai sus, acestor produse li se oferă un certificat de calitate. Certificarea calității este o acțiune care confirmă prin intermediul certificatului dacă produsul sau serviciul corespunde unui anumit standard sau unui document tehnico-normativ. Este impisibilă realizarea produselor pe piața altor țări fără certificat. Compania, pe 1 noiembrie, a primit certificatul ISO 9001 care confirmă implimentarea unui sistem performant al managementului calității.
Capitolul III. Diagnoza activității managementului antreprenorial în cadrul întreprinderilor
3.1. Problemele activității managementului antreprenorial în cadrul întreprinderilor
Rolul și importanța IMM decurg din anumite trăsături care fac ca ele să fie mai mult decât o “miniatură” a întreprinderilor mari, și anume:
Oferă noi locuri de muncă și constituie un climat propice pentru perfecționarea
angajaților, aceștia dobândind experiența necesară pentru a se transfera apoi în întreprinderi mari, unde motivația în muncă este mai mare;
Favorizează inovarea și flexibilitatea. Multe produse și procese tehnologice noi au fost
create în întreprinderile mici și mijlocii întrucât întreprinderile mari, deși au compartimente de cercetare puternice, tind să-și canalizeze eforturile spre îmbunătățirea produselor existente, pe care să le producă apoi în cantități mari, obținând avantaje generate de economia dimenșională. Întreprinderile mari nu au aceeași flexibilitate ca și întreprinderile mici și mijlocii. Întreprinderile mici și mijlocii, pentru a avea succes, trebuie să-și canalizeze eforturile spre crearea de noi produse și servicii, fiind astfel capabile să-și adapteze rapid producția la schimbările cererii.
Stimulează concurența, adică întreprinderile mici și mijlocii au un rol activ în crearea
unei economii sănătoase și competitive. Ele încurajează concurența în ceea ce privește prețul, deșignul produselor și eficiența. Fără existența întreprinderilor mici și mijlocii, întreprinderile mari ar deține monopolul pe domenii de activitate.
Ajută la funcționarea întreprinderilor mari, prin faptul că anumite activități pot fi mai
bine realizate de către întreprinderile mici și mijlocii. Astfel dacă aceste întreprinderi ar fi instantaneu desființate, întreprinderile mari ar fi nevoite să desfășoare multe activități care nu sunt eficiente pentru ele. Activitățile care pot fi mai eficient realizate în întreprinderile mici și mijlocii sunt aprovizionarea cu materii prime și subansamble (aceste întreprinderi acționând ca și subcontractanți pentru întreprinderile mari), respectiv distribuția produselor fabricate de către întreprinderile mari. De exemplu, firma General Motors din S.U.A se aprovizionează cu repere, subansamble și servicii de la peste 37.000 întreprinderi mici și mijlocii. Firma italiană Benetton desfășoară aproximativ 95% din procesul de producție prin intermediul unor subcontractanți care sunt întreprinderi mici și mijlocii.
Fabrică eficient produse, respectiv prestează eficient servicii. Faptul că întreprinderile
mici și mijlocii continuă să supraviețuiască într-un mediu economic concurențial constituie o dovadă a funcționării lor eficiente. Dacă ele ar fi ineficiente și nu ar avea o contribuție utilă în economie, atunci ar fi “înghițite” de concurenții puternici. Un studiu efectuat în S.U.A. a relevat faptul că întreprinderile mici și mijlocii au un profit de 4 ori mai mare pe 1 dolar investit față de întreprinderile mari. [16]
Întreprinderile mici și mijlocii se pot constitui în următoarele domenii de activitate:
În industria prelucrătoare sub forma: fabricilor de încălțăminte, fabricilor de jucării, fabricilor pentru produse alimentare etc. În acest domeniu în țările dezvoltate cu toate că întreprinderile mari tind să le umbrească pe cele mici, totuși întreprinderile mici și mijlocii sunt puternice sub aspect numeric.
În construcții, domeniu în care întreprinderile mici și mijlocii se pot constitui pentru construcții industriale, administrative, de locuințe, etc.
În comerțul cu ridicata, domeniu în care întreprinderile mici și mijlocii acționează ca intermediare între producție și comerțul cu amănuntul.
În comerțul cu amănuntul întreprinderile mici și mijlocii acționează ca unități independente sau ca lanțuri de magazine.
În domeniul serviciilor se constituie întreprinderi mici și mijlocii pentru:
servicii oferite altor întreprinderi, cum ar fi: întreprinderi de consulting, agenții de publicitate;
servicii oferite indivizilor sub forma: agențiilor de turism, curățătoriilor chimice, hotelurilor, motelurilor, restaurantelor, saloanelor de frizerie și coafură etc.
IMM se confruntă pe parcursul funcționării cu anumite probleme, între care se evidențiază următoarele: [16]
Managerii nu au pregătirea necesară pentru a face față multiplelor probleme cu care se confruntă. În întreprinderile mici și mijlocii proprietarii desemnează de obicei o persoană care să fie manager, evitând crearea unei echipe de manageri. Aceasta înseamnă că managerul trebuie să adopte o mare varietate de decizii care presupun cunoștințe multiple, ceea ce pune în evidență neconcordanța între complexitatea problemelor pe care el este nevoit să le soluționeze și pregătirea profeșională pe care o are.
Lipsa resurselor financiare, ceea ce limitează pisibilitățile acestor întreprinderi privind cumpărarea unor utilaje noi, întreținerea corespunzătoare a acestora, angajarea unui personal calificat și motivarea lui în muncă, efectuarea unor studii de marketing. Specialiștii apreciază că o cauză frecventă care duce la falimentul IMM este insuficiența resurselor financiare.
Deficiențe în desfășurarea activităților de marketing, în sensul că lipsa de experiență a managerilor întreprinderilor mici și mijlocii face ca ei să aibă dificultăți în stabilirea cuantumului cheltuielilor de reclamă, în cuantificarea eficienței acțiunilor de reclamă, în identificarea celor mai adecvate canale de distribuție a produselor, etc.
Dificultăți în recrutarea unor angajați calificați datorită faptului că managerii acestor întreprinderi nu au suficiente cunoștințe privind identificarea surselor pentru noi angajați și tehnicile de selecție necesare, comparativ cu managerii din întreprinderile mari. [16]
Falimentul întreprinderilor mici și mijlocii în șituația când se produce are următoarele consecințe:
pierderea resurselor financiare de către investitori;
efecte pșihologice asupra proprietarilor, în sensul că cei mai în vârstă își vor reveni mai greu, iar cei tineri vor încerca să înceapă o nouă activitate, cheia succesului acestora fiind abilitatea de a învăța din greșeli;
consecințe economice și sociale: reducerea numărului de locuri de muncă, încetarea producerii unor produse sau a prestării unor servicii necesare consumatorilor.
Cauzele falimentului întreprinderilor mici și mijlocii pe parcursul activității sale, au în vedere următoarele elemente:
Caracteristicile întreprinzătorului:
Întreprinzătorul este elementul central în asigurarea succesului întreprinderii, în sensul că se cer abilități personale. Lipsa acestor abilități pot determina eșecul unei întreprinderi în orice fază s-ar afla aceasta.
Abilitățile manageriale:
Multe întreprinderi mici și mijlocii eșuează ca rezultat direct al managementului greșit. Pregătirea managerilor în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii trebuie să cuprindă dobândirea cunoștințelor referitoare la etapele dezvoltării întreprinderii și în funcție de ele să se determine cerințele de management. În economia de piață s-a constatat o lipsă generală de calități și cunoștințe manageriale.
Mediul exterior influențează direct existența și dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii. Datorită dimenșiunii lor ele sunt mai senșibile la factorii perturbatori comparativ cu întreprinderile mari.
Resursele întreprinderii (resursele umane, dotarea tehnică, resursele materiale,
resursele financiare etc.) determină direct succesul acesteia pe piață. [16]
În Republica Moldova, micul business are un rol important în asigurarea stabilității dezvoltării economice, creșterii mobilității și adaptabilității economiei naționale la conditiile schimbătoare de ordin intern și extern, de asemenea reprezinta un factor de diverșificare a economiei. Prezența unui sector bine dezvoltat a micului business în cadrul economiei este deosebit de actual în condițiile reformării structurale a economiei și creșterea șomajului structural, ce însoțește acest proces.[17]
Rezultatele ultimilor ani au fost promițătoare în ceea ce priveste tendința dezvoltarii micului business. Conform datelor Ministerului Economiei și Departamentului de Statistica și Sociologie la data de 1 octombrie 2010 în republică activau 26 991 de agenți ai micului business, ceea ce constituie 92 % din numărul total al întreprinderilor, cu o creștere de 32 % față de anul 2010.
În rezultatul activității agenților micului busness pe perioada de 10 luni a anului 2010 rezultatul finanaciar acumulativ al sectorului a conșituit 480 mln. lei, comparativ cu rezultatul financiar negativ cu cumulativ în valoare de – 451 mln. lei în anul 2004, ceea ce atestă o tendință pozitivă.
În total la întreprinderile micului business au fost angajați 170 154 oameni sau 29,7 % din numărul total de angajați pe economie și ele au asigurat 26,45 % din circuitul anual al economiei naționale.
Din punct de vedere teritorial, indicatorii principali aferenți întreprinderilor micului business atesta la moment păstrarea concentrației activității lor economice în municipiile Chișiăau și Bălți, iar datele privind numărul mediu al angajaților atesta păstrarea unui grad înalt a concentrației în domeniul industriei materialelor de construcție, în construcție și comerț.
În municipiul Chișinău este concentrată activitatea a 67 % din agenții micului business și angajați 57 % din lucrători, care produc 72% din volumul total de vînzări.[17]
IMM au o importanță vitală pentru antrenarea populației în activitatea economică, crearea noilor locuri de munca, săturarea pieței cu mărfuri și servicii, cultivarea spiritului de întreprinzatăr, dezvoltarea regională și reducerea sărăciei.
Transformările cardinale în economie (privatizarea întreprinderilor de stat, restructurarea multor întreprinderi mari, reformarea agriculturii, acordarea dreptului de desfășurare a activității de întreprinzător) au șituat IMM pe una dintre primele poziții în economia țării. IMM încadreaza 29% din numărul salariaților și dețin circa 30% din cifra de afaceri pe țară. Întreprinderile mici și microîntreprinderile se caracterizează printr-un grad sporit de eficiență economică. Din numărul total al întreprinderilor care au obținut beneficiu, 85% sunt întreprinderi mici, dintre care 60% – microîntreprinderi. [17]
Sectorul dat s-a consolidat îndeosebi în domeniul comerțului, fiind acceșibil investițiilor mici de capital și atractiv din punctul de vedere al vitezei de rotație a capitalului. Astfel, in 2010 întreprinderile mici de comerț au acoperit 45 % din volumul total al vînzărilor din țară, deținînd cota de 96 % din numărul total de unități comerciale. În industria prelucrătoare, ponderea întreprinderilor mici în valoarea producției realizate a constituit 16%, insumînd 87% din numărul total al întreprinderilor cu activitate industrială și 21% din numărul de salariați.
IMM sunt constrînse de dificultățile tranziției, dar și de alți factori, precum:
incoerența politicilor și lipsa unei strategii a statului în domeniul IMM;
bariere administrative împovărătoare (înregistrarea, autorizarea, acordarea licenței, controalele numeroase insoțite de aplicarea amenzilor, reglementarea ineficientă a relațiilor de leasing/arenda etc.);
preșiunea fiscală exceșiva și sistemul complicat și costișitor de rapoarte, inclușiv în contabilitate;
accesul dificil la surse financiare și lipsa unor mecanisme eficiente de susținere din partea statului la etapa inițierii afacerilor;
pisibilități reduse de asigurare a împrumuturilor cu gaj și ratele înalte ale dobînzii la bancile comerciale, lipsa fondurilor de garantare a creditelor;
lipsa infrastructurii de așistență informational-consultativă și de dezvoltare a potențialului activității de întreprinzător, în special la nivel regional;
calificarea insuficientă a personalului și nivelul redus de pregătire și de cultură a spiritului întreprinzător al managerilor din întreprinderile mici.
Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare și sustinere a IMM șint:
majorarea aportului IMM la creșterea economică;
consolidarea rolului IMM în soluționarea problemelor privind ocuparea forței de muncă, reducerea șomajului și a sărăciei. [17]
Pînă în prezent, în Republica Moldova au fost înregistrate peste 45 de mii de întreprinderi mici și mijlocii. Însă, în ultimii ani tot mai multe întreprinderi își sistează activitatea. Asta pentru că se confruntă cu probleme de ordin financiar dar totodată și politic. Despre barierele în mediul de afaceri, dar și despre noile prevederi ale Strategiei de dezvoltare a IMM s-a discutat în cadrul unei conferințe Internaționale a Întreprinderilor Mici și Mijlocii “Sectorul IMM – Moldova 2020”, desfășurată la 16 octombrie 2012, la Chișinău. Tot în cadrul conferinței au fost premiați cei mai buni antreprenori din cadrul IMM, din Moldova. [18]
Deși mediul de afaceri a devenit mult mai prietenos pentru IMM-uri, accesul la finanțare rămâne o problemă. La conferința dată, s-a discutat pe marginea strategiei de dezvoltare a IMM-urilor, precum și elaborarea unei noi legi a IMM racordată la standardele europene, ministrul economiei a precizat că noile priorități pentru minister sunt accesul facil la finanțare și crearea unor condiții mult mai bune pentru IMM. Prioritățile sunt prevăzute în documentul de politici "Moldova 2020".
Reprezentanții Băncii Mondiale, tot aici și-au anunțat intenția de susținere a IMM prin intermediul unui program special ce va viza Republica Moldova și care, potrivit directorului Băncii Mondiale, Abdoulaye Seck, este în curs de elaborare. Cu toate că este mai ușor să începi o afacere în Moldova, accesul la finanțe și competitivitatea rămân o problemă, iar circa 70% din managerii IMM indică cereri reduse. În același timp, Republica Moldova are o piață de desfacere mică, aflându-se pe locul 141 în lume după export. Totuși, companiile ar trebui să se orienteze spre export.
La conferință au fost prezenți și reprezentanții mediului de afaceri care consideră că principalele probleme derivă din faptul că legile sunt scrise pe hârtie, dar nu întotdeauna aplicate în practică. În acest caz, unii oameni de afaceri sunt nevoiți treptat să-și restrângă afacerea din lipsă de măsuri concrete care ar stimula dezvoltarea IMM. Prezența intereselor de monopolism, intereselor oligarhice și atâta timp cât acestea vor domina, va scădea numărul locurilor de muncă și veniturile în micul business. [18]
O altă problemă ce împiedică durata de activitate a IMM în Republica Moldova – creditele bancare. Rata dobânzii la credite este foarte mare, statul nu acordă nici o atenție IMM pe an ce trece. Dacă ar fi creditele mai mici, firmele s-ar descurca altfel. În dependență de bancă și rata dobînzii este diferită, variind de la 15 – 24%.
Creditele bancare reprezintă sursa principală de împrumuturi pentru IMM. Organizațiile de microfinanțare, asociațiile de economii și împrumut, companiile de leasing s-au dezvoltat ca surse aternative de creditare. Datele oficiale ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare arată că în 2010 operau 43 de organizații de microfinanțare, 400 de asociații de economii și împrumut, 27 companii de leasing. Impactul acestora asupra sectorului IMM rămâne totuși foarte mic. Alte problemele în domeniul finanțării se numeră: dobânzile înalte ale creditelor, lipsa resurselor financiare pe termen lung, lipsa de exercitare a dreptului de gaj, lipsa tehnologiilor bancare adecvate pentru creditarea IMM, calitatea proiectelor propuse spre finanțare, infrastructura de afaceri slab dezvoltată. [18]
În așa condiții, incapacitatea pieței de capital de a constitui o sursă importantă de finanțare a IMM se datorează mai multor factori, printre care lipsa capitalului oportun, performanța redusă în atragerea investițiilor, atitudinea reținută a capitalului străin față de investițiile naționale, prezența slabă pe piața capitalului străin. Oferta redusă de fonduri pe piața de capital este cauzată și de faptul că economiile populației nu sunt încurajate de a fi investite în aceasta din cauza dobânzilor ridicate din sectorul bancar, dar și lipsa încrederii în mecanismele și piețele de capital. În prezent, investirea în bunuri imobiliare sau în alte bunuri patrimoniale este o alternativă mai atractivă pentru antreprenori. Prin urmare, una din probleme este identificarea surselor alternative de finanțare netradițională, o pondere însemnată deținând-o așistența externă.
În timp ce patronii întreprinderilor mici și mijlocii solicită susținere din partea statului, autoritățile spun că o problemă a insuccesului oamenilor de afaceri este și lipsa capacităților manageriale. Directorul general al Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Moldova, Iulia Iabanji, susține că sondajele efectuate în rândul antreprenorilor arată că cel mai problematic este lipsa uneori de cunoștințe sau capacități manageriale. Pe prim plan, antreprenorii recunosc că este un gol de abilități pentru a lansa sau a menține o activitate antreprenorială de succes.
Tot în cadrul Conferinței din 2012 cu abordarea “Sectorul IMM – Moldova 2020” s-a discutat despre rolul femeilor de afaceri în businessul autohton. Șeful delegației Comisiei Europene în Republica Moldova, Dirk Schuebel s-a oprit la un subiect mai special al IMM și anume rolul femeilor în afaceri. În acest sens, s-a făcut referință la proiectul de finanțare a zonelor rurale, cu scopul de a reabilita femeile în domeniul economic. În Europa, femeile reprezintă doar 30 la sută din numărul total al oamenilor de afaceri. Problema-cheie pentru oamenii de afaceri este accesul la finanțe. Este foarte greu de gășit un investitor care să-și așigure afacerea. Tocmai de aceea, este nevoie de proceduri speciale pentru femeile de afaceri, care să poată să obțină mai ușor finanțele.[18]
În cadrul panelului de lucru, au fost prezente câteva exemple de succes al femeilor antreprenoare, care descris inițiere și gestionare propiilor afaceri. Drept exemplu a fost oferită Șilviei Lazu, fondatoarea SRL “Bombonici” din satul Sadaclia, raionul Cimișlia. Mamă a patru copii, dânsa își dorea de mulți ani să devină deșigner vestimentar, iar copiii ei au devenit modele pentru noile hăinuțe create de fondatoarea “Bombonici”. Cu ajutorul financiar al rudelor, Șilvia a creat o afacere de familie, care îi aduce un profit constant. În prezent, afacerea are peste 60 de angajați, care sunt instruiți și ghidați chiar de fondatoarea “Bombonici”, iar pe viitor planifică să-și extindă afacerea, fiind deja orientată spre export.
Pentru o prezență mai vizibilă și mai eficientă a femeilor pe piața de afaceri, în cadrul Conferinței au fost formulate mai multe recomandări, printre care:
– Lansarea și dezvoltarea liniilor de credit cu dobândă subvențională pentru femeile antreprenoare;
– Elaborarea Programelor speciale de finanțare a femeilor cu abordare integratoare;
– Îmbunătățirea și Sporirea accesului la informații (crearea ghișeelor unice);
– Acordarea sprijinului organizațiilor și asociațiilor de femei la nivel național și integrarea acestora în rețelele europene și globale;
– Sporirea Investițiilor Donatorilor în Abilitarea Economică a Femeilor;
– Implicarea sectorului privat în promovarea principiilor de abilitare a femeilor (principiile UN Women/Global Compact);
– Crearea rețelelor și elaborarea programelor de mentoring pentru a încuraja femeile să demareze afaceri noi;
– Acordarea gratuită a serviciilor de consultanță pentru IMM-urile gestionate de femei, orientate spre export.
Așa cum în Republica Moldova activează 45 de mii de IMM-urile, ele reprezintă 97 la sută din întreprinderile din țară și oferă locuri de muncă pentru 57 la sută din totalul angajaților pe economie. Astfel, contribuind la formarea a 28% din PIB. [18]
3.2. Căile de soluționare a problemelor activității managementului antreprenorial
Întreprinderile mici deseori se ciocnesc cu greutăți în perioada demarajului și creșterii extenșive. Compania trebuie să procure spațiu și utilaj, să creeze rețeaua comercială proprie și sistemul de deservire a clienților. Pentru o afacere mică, o importanță deosebită îl are ajutorul financiar extern, serviciile de identificare a partenerilor și de stabilire a relațiilor, precum și asigurarea echilibrului necesar între datorii și capitalul statutar. [19]
În 2006 Republica Moldova a fost aprobată Legea privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, care prevede direcțiile susținerii de stat a IMM-urilor, subiectele și obiectele susținerii, fondurile specializate, strategiile de stat etc.
Susținerea de către stat a întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează diferențiat, în funcție de genul de activitate, de perioada de funcționare și de numărul agenților economici, cu utilizarea diferitor forme și metode de susținere și surse de finanțare.
Susținerea dezvoltării sectorului IMM-urilor se efectuează de către autoritățile publice, conform strategiilor și programelor de stat aprobate de Guvern, și de către organizații nestatale.
Subiecte ale susținerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt ministerele, alte autorități ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, alte organe autorizate. Subiecte ale susținerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt persoanele fizice și juridice, inclușiv străine. Obiecte ale susținerii de stat a dezvoltării sectorului IMM-urilor sunt întreprinderile micro, mici și mijlocii.
În Republica Moldova a fost creată Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, care are statut de organizație necomercială pe lângă Ministerul Economiei, și are drept scop implementarea politicii de stat privind susținerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici și mijlocii, în conformitate cu strategiile de susținere a dezvoltării acestui sector și cu alte strategii și programe ale Guvernului.
Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului IMM-urilor sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind susținerea acestui sector, care definesc obiectivele și identifică prioritățile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt aprobate prin hotărâre de Guvern și stabilesc:
scopurile și obiectivele politicii de stat în domeniul susținerii întreprinderilor micro, mici și mijlocii;
grupurile-țintă de întreprinderi micro, mici și mijlocii vizate de direcțiile strategice de activitate ale politicii de stat;
sarcinile și acțiunile concrete de realizare a strategiilor, inclușiv costurile acestora;
sursele de finanțare;
instituțiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
indicatorii de monitorizare a procesului de implementare și impactului generat;
procesul de monitorizare;
termenele de implementare;
alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea și coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina Ministerului Economiei. Finanțarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum și prin crearea unor fonduri speciale conform legislației în vigoare. [19]
Una din problemele cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în activitatea transfrontalieră ține de cunoașterea insuficientă a oportunităților oferite și a reglementărilor în materie de afaceri transfrontaliere. Barierele lingvistice, diferențele legislative și de reglementare, accesul limitat la finanțări, precum și lipsa de cunoaștere a altor piețe sînt, conform întreprinzătorilor, principalele motive pentru care mai multe întreprinderi mici și mijlocii nu-și extind activitatea în străinătate. În acest sens, este necesară înființarea unei rețele vaste de prestatori de servicii de conșiliere.
Intenșificarea dialogului între Guvern și sectorul privat se realizează prin intermediul participării acestuia la procesele de îmbunătățire a cadrului legislativ și normativ, consolidării capacităților instituționale și funcționale ale structurilor reprezentative ale întreprinderilor mici și mijlocii.
Guvernul în continuare va încuraja și va facilita reprezentanța puternică, independentă și eficientă a întreprinderilor mici și mijlocii. În acest context, va sprijini asociațiile naționale ale antreprenorilor prin atragerea suportului donatorilor pentru consolidarea capacităților instituționale și umane ale acestora și va facilita participarea lor la rețelele europene de așistență în afaceri și la programele de cercetare și dezvoltare finanțate de Comisia Europeană. [19]
În conformitate cu obiectivele politicii externe, direcționate spre întegrarea europeană, în anul 2004 Republica Moldova a aderat la Carta Europeană pentru întreprinderile Mici – cadru politic care permite țărilor devotate obiectivelor de asigurare a dezvoltării micului business, să urmarească sistematic, să evalueze și să compare progresul atins în realizarea principiilor politice de suport a IMM stipulate în Carta.
În scopul sporirii accesului micului business și al populației la resurse financiare a fost adoptată Legea cu privire la Organizațiile de Microfinantare (Nr. 280-XV din 22 iulie 2004). Această lege este orientată spre reglementarea relațiilor juridice, economice și organizaționale ce stau la baza creării și activității instituțiilor de microfinanțare în Republica Moldova și reprezintă un moment pozitiv pentru crearea condițiilor, orientate la intenșificarea activității investiționale, cointeresarea instituțiilor financiare de a susține micul business și de a implementa programe comune cu organizațiile donatoare.
Aliniindu-se initiativei ONU, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Planul de măsuri privind pregatirea și marcarea acestuia (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.723 din 13 iunie 2003), care prevede realizarea unui șir de acțiuni concrete menite să contribuire la creșterea gradului de cunoaștere și conștientizare a rolului microfinanțării în soluționarea problemelor social-economice.
Totodată, în conformitate cu punctul 2.1 al Planului nominalizat, Ministerul Economiei, în colaborare cu autoritățile administrației publice locale, a elaborat Programul național de mediatizare a obiectivelor Anului Internațional al Microcreditului – 2005” (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1106 din 08 octombrie 2004), scopul de bază al acestuia constituind lărgirea accesului populației la informație cu privire la microfinanțare.
În prezent pe teritoriul întregii țări se desfășoara mese rotunde privind sistemul actual de microfinanțare în Republica Moldova și avantajele acestuia fiind, concomitent, distribuit ghidul informativ „Oportunitățile de finanțare a antreprenoriatului în Republica Moldova”, editat recent de către Ministerul Economiei cu sprijinul financiar al Proiectului Uniunii Europene „Dezvoltarea intreprinderilor Mici și Mijlocii in Moldova”.
Pentru diminuarea poverii fiscale suportată de întreprinderile mici și stimularea ieșirii agenților micului business din economia tenebră, a fost modificat și perfecționat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenților micului business de plata impozitului pe venit (Legea nr. 185-XV din 10 iunie 2004). Conform noilor prevederi scutirea se oferă doar în baza cererii depuse de solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în așa mod procedura birocratică de incheiere a acordurilor între cele două părți fiind totalmente șimplificată.
Astfel, agenții micului business cu un număr de angajați de pînă la 19 lucrători și cifra de afaceri 3 mil. lei beneficiază de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani și în mărime de 35% pentru următorii 2 ani, cu condiția că agentul economic nu are restanțe la platile pentru buget și activeaza în profit, fiind excluse condițiile de reînvestire a sumei scutirii și majorare a locurilor de muncă.
Pentru mediatizarea, Ministerul Economiei a elaborat un ghid informativ-explicativ care a fost publicat și în prezent este distribuit agenților economici.
La etapa contemporană o guvernare eficientă presupune consultarea părților interesate anterior aprobării unor politici sau adoptării unor modificări legislative cu un impact major.
În acest context, consolidarea parteneriatului public-privat și a capacităților structurilor de reprezentare a intereselor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, este importantă pentru elaborarea și implementarea programelor de susținere a acestora.
În prezent, politica Guvernului este orientată spre consolidarea capacităților structurilor de reprezentare a intereselor sectorului privat a acționa ca un forum de dezbatere a politicilor în domeniul activității antreprenoriale și consolidare a capacităților acestuia.
Reamintim totuși că obiectivul principal este de a maximiza contribuția sectorului IMM pe termen lung asupra cresterii economice durabile și reducerii sărăciei.
Întru realizarea acestui obiectiv, precum și a obiectivelor specifice, Guvernul Republicii Moldova a identificat următoarele prioritati:
Crearea cadrului legislativ, de reglementare, instituțional și fiscal intru sprijinirea
dezvoltarii IMM
Guvernul Republicii Moldova este conștient de faptul că toate întreprinderile și IMM în special necesită Legi și Regulamente clare și transparente, care sunt administrate conșistent și eficient pentru a facilita activitățile de afaceri ale acestora. Legile și regulamentele privind comerțul trebuie să acorde cadrul de reguli comune conform cărora tranzacțiile de afaceri pot avea loc deschis și liber respectînd interesele întreprinderilor, clienților și a societății în general. Scopul legii și regulamentului este de a facilita și nu de a controla. Guvernul în continuare accepta faptul că contrar schimbărilor semnificative care au fost întroduse în ultimii trei ani, povara de reglementare asupra întreprinderilor este totuși prea costisitoare și creează bariere inutile în comerț, investiții, inovarea de afaceri și eficiența economică.
Îmbunătățirea accesului IMM la finanțe
Guvernul Republicii Moldova consideră accesul IMM la finanțe ca o prioritate și s-a angajat să faciliteze și promoveze mai multe investiții private și să incurajeze o participare mai mare a instituțiilor financiare în satisfacerea cerințele de finanțare a sectorului IMM. Deși cea mai mare parte a finanțărilor în IMM sunt din investițiile personale, sprijinul financiar al rudelor sau credite bancare, Guvernul poate îmbunatăți accesul la finanțe, asigurînd un cadru legislativ, de reglementare și instituțional complet funcțional, eliminînd elementele ineficiente de pe piață sau orientînd creditele finanțate de stat și garanțiile de credit spre sectoarele cu un potential de creștere. [17]
Prioritate ar fi transformarea infrastructurii financiare pentru IMM din Moldova în conformitate cu cele mai bune standarde internaționale prin intermediul următoarelor acțiuni:
perfectionarea cadrului legislativ, de reglementare și instituțional pentru întroducerea noilor instrumente financiare;
îmbunătățirea accesului IMM la finanțe.
Îmbunătățirea antreprenoriatului
În prezent este pe larg cunoscut faptul că IMM constituie o forță majora pentru creșterea economică și sunt generatorii principali ai noilor locuri de muncă. Diversificarea și lărgirea continuă a Sectorului IMM este privită corect ca un semnal al economiei sănăatoase. De aceea o componentă cheie a oricarei politici privind IMM trebuie să încurajeze crearea noilor întreprinderi, să sprijine talentul de antreprenoriat și de management și să promoveze antreprenoriatul ca o opțiune valabilă de carieră.
În conformitate cu Carta Europeană pentru întreprinderile Mici, Guvernul este conștient de faptul că trebuie să creeze un mediu de sprijin pentru antreprenoriat și a plasat sarcina de încurajare și îmbunătățire a antreprenoriatului în centrul Programului de Stat. Astfel, Guvernul va urma două inițiative:
Instruirea pentru antreprenoriat
Guvernul va continua să promoveze antreprenoriatul prin sistemul general de instruire și sistemul vocațional educațional. Revizuiri ulterioare vor fi întroduse în programul de studiu al școlilor, colegiilor și universităților pentru a oferi studenților oportunități mai mari de a studia practicile contemporane de afaceri. Sistemul actual de acordare a re-instruirilor în antreprenoriat pentru șomeri va fi lărgită.
Îmbunătățirea serviciilor de sprijin acordate IMM
Guvernul va acorda sprijin dezvoltării ulterioare a rețelei Centrelor de Asistentă în Afaceri și va căuta asistență donatorilor pentru a asigura faptul că antreprenorii au acces la volumul maxim pisibil de informație și servicii de consultanță, precum și disponibilitatea serviciilor specializate, cum ar fi marketing, managementul financiar, promovarea exporturilor, transferul de tehnologii sau probleme ce țin de calitate.
Îmbunătățirea Competitivității IMM
De aceea Guvernul s-a angajat să întroduca Acțiuni destinate asigurării faptului că produsele și serviciile din Moldova sunt apte să concureze cu succes pe piața mondială. Unele din Masurile descrise în Programul de Stat vor contribui mult la îmbunatatirea competitivității IMM, spre exemplu prin legi și regulamente mai bune, accesul îmbunătățit la finanțe, capacitățile consolidate de management al întreprinderilor și acordarea serviciilor de consultanță antreprenorilor. Totuși, este necesar mult mai mult. Pentru a ridica competitivitatea IMM va fi nevoie de acțiuni orientate inițial la trei arii cheie:
Încurajarea și realizarea unei culturi de inovație, care va căuta constant îmbunătățirea în eficiență, marketing, calitate și noi produse, procese și servicii;
Consolidarea utilizării tehnologiilor informaționale și de comunicații;
Facilitarea accesului pe piețele internaționale.
Ridicarea nivelului consultațiilor și a dialogului, în special dintre Guvern și sectorul privat
Principiile de „bună guvernare” cer ca cei ce vor fi afectați de schimbările propuse în politică și legislație să fie consultați înainte de întroducerea acestora. O abordare de parteneriat și dialog continuu dintre Guvern și sectorul privat oferă o siguranță mai mare că vor fi adoptate măsurile corecte și ele pot fi implementate cu succes. De aceea stabilirea mecanismelor efective pentru consultanță, cooperare și coordonare dintre Guvern și structurile care reprezintă interesele IMM este o componență cheie a Programului de Stat. [17]
Acțiunile acestei priorități strategice vor permite Moldovei să treacă la o etapă mai matură a parteneriatului public-privat, aderînd la comunitatea statelor ce practică forme mai civilizate ale dialogului între business și autorități și utilizînd acest instrument/instrumente asemănătoare pentru coordonarea activității legislative și antreprenoriale.[2]
Încheiere
Abordarea managementului antreprenorial la nivelul firmei, companiei presupune tratarea sistemică cu toate constrîngerile complexe interne și externe impuse de condițiile realizării calității produsului, mediului, calității securității și sănătății ocupaționale, calității și protecția informațiilor, precum și calității și nivelului înalt de responsabilitate publică și socială.
Astfel, condițiile schimbărilor calitative generate de trecerea la economia modernă de piață și a amploarei pe care o are ritmul rapid al cuceririlor științei și tehnicii, managementul antreprenorial constituie o problemă esențială, de rezolvarea căreia depinde nivelul eficienței economice și gradul de competență a antreprenorului / șefului / managerului.
Reorganizarea întreprinderilor din R. Moldova și dezvoltarea sectorului administrativ și comercial presupune o schimbare a concepției noastre privind activitatea de realizarea noi surse în mod organizat și planificat, pe baza unor principii sănătoase ale economiei de piață.
Nivelurile dezvoltării economice a țării, sarcinile sporirei eficienții producerii se aflau în centrul atenției savanților și a specialiștilor – practicieni. După parerea lor, soluționarea problemei ieșirei Moldovei din criza economică și implimentarea în numărul țării industrial dezvoltate cu economie de piață este tangentă reorganizării persoanlului public. Misiunea esențială în sporirea eficienței lor,rămîne a fi rezervarea managementului și, structurile organizatorice, de gestiune a organizațiilor publicecît și a celor private.
În prezent însă, luăm parte la o competiție acerba în condițiile unor frecvente valuri de crize economice, ier vulnerabilitatea companiilor este deosebit de mare și impune luarea de decizii corecte la nivelul managementului de vârf pentru supraviețuire și pentru obținere de succes. În astfel de condiții, resursele materiale și mai ales cele energetice cunosc o mare variabilitate a prețurilor, îar acest lucru duce de multe ori la efecte negative realizarea unor produse și punând în pericol stabilitatea firmelor. Unicele resurse inepuizabile al căror trend de dezvoltare este pozitiv, sunt cunoștințele.
O astfel de societate nu poate fi clădita decât cu organizații bazate pe cunoștințele managemenului antreprenorial. Conceptele de eficienta și eficacitate în dezvoltarea organizaționala, transformarea și mai ales capacitatea de transformare a cunoștințelor în cunoaștere de către fiecare organizație este poate, criteriul cel mai relevant de diferențiere a acestora și a gradului lor de relevanță.
Modul de operare a cunoștințelor de către capitalul uman de specialitate, viteza parcursului de la teorie la practica, într-o lume în care cultura calității se dezvolta de la cultura la nivel de individ la cultura la nivel de întreprindere, produce o selecție similara selecției naturale: cel mai puternic este învingător.
Așa cum întreprinderea este specializată în producere și comercializare drept suport principal sunt resursele umane, calitatea acesteia determina valoarea patrimoniului. Întru succesul companiei bazată pe cunoștințele personalului, antrenatrea, stiularea au un rol determinant în pregătirea resursei umane de calitate.
Întreprinderea bazată pe cunoștințe trebuie să fie conștientă că ea trăiește în condiții de risc și incertitudine iar viitorul ei depinde în mare măsură de calitatea managementului, riscului și al incertitudinii. Severitatea ca simbol al caracteristicilor de baza ale managerilor face ca angajații sa-și cunoască fiecare locul potrivit și să sporească productivitatea firmei, astfel ca managementul antreprenorial devine o componenta importantă în managementul global al organizației bazată pe cunoștințe de a produce un produs calitativ și unic pe piată.
Lucrarea reprezintă preocupările autorilor și o parte a realizărilor teoretice și practice din domeniul managementului antreprenorial și a aspectelor specifice al acestuia.
Bibliografie
Actele legislative și normative ale Republicii Moldova privitor la activitatea de antreprenoriat și întreprinderi, întrebările economice și financiare. „Monitorul oficial al Republicii Moldova” din ultimii ani.
LEGE Nr. 280 din 22.07.2004 cu privire la organizațiile de microfinanțare, Publicat : 13.08.2004 în Monitorul Oficial Nr. 138-146 art Nr : 73;
Burlacu Natalia, Cojocaru Vădim, „Management”, Chișinău 2000.
Hrișcev Eugeniu „Managementul Firmei”, Complexul editorial poligrafic al ASEM, Chișinău, 1998.
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Managementul organizației, Ed. Economică, 2010.
Cotelnic Ala. Managementul unităților economice. Chișinău, Ed. ASEM, 1998.
Ghenadie Ciumac – Bazele antreprenoriatului (note de curs), Editura ASEM, Chișinău 2013.
Mihuleac E. „Managerul și principalele activități manageriale”, vol. II. Editura fundației „România de Mâine”, București, 1994.
Nicolescu O. „Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației”. Editura Economică, București, 1999.
Larisa Bugaian, Valentina Catanoi, Ala Cotelnic, Natalia Curagău, Cristina Dolghi, Igor Enicov, Maria Gheorghiță, Vasile Golovco, Marian Jalencu, Ala Levitschi, Claudia Melinte, Angela Solcan, Petru Tomiță – Antreprenoriat: inițierea afacerii, Chișinău 2010.
Ovidiu Nicolescu, C. Nicolescu, Antreprenoriatul și Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, 2008.
Liviu Marian – Antreprenoriat, Tîrgul Mureș.
Ziarul: Capital Market, Numarul ziarului: Nr.42 (462) din 24 octombrie 2012, IMM-urile: de la probleme la succese, Cristina Miron;
Site-ografia:
https://www.academia.edu/5728765/Capitolul_2._MANAGEMENTUL_%C5%9EI_LEGISLA%C5%A2IA_SISTEMULUI_FARMACEUTIC.
Curs management, https://ru.scribd.com/doc/75096583/Curs-Management
MANAGEMENTUL IMM-URILOR Modul 11, CONF.UNIV.DR. URSU DOREL, http://www.ccisalaj.ro/proj/modul11.pdf.
http://2011.europa.md/subpagina/arata/37/Intreprinderi%20mici%20și%20mijlocii.
http://capital.market.md/ro/content/imm-urile-de-la-probleme-la-succese?page=1.
http://www.antreprenor.su/2012/03/sustinerea-de-stat-antreprenoriatului.html.
Bibliografie
Actele legislative și normative ale Republicii Moldova privitor la activitatea de antreprenoriat și întreprinderi, întrebările economice și financiare. „Monitorul oficial al Republicii Moldova” din ultimii ani.
LEGE Nr. 280 din 22.07.2004 cu privire la organizațiile de microfinanțare, Publicat : 13.08.2004 în Monitorul Oficial Nr. 138-146 art Nr : 73;
Burlacu Natalia, Cojocaru Vădim, „Management”, Chișinău 2000.
Hrișcev Eugeniu „Managementul Firmei”, Complexul editorial poligrafic al ASEM, Chișinău, 1998.
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Managementul organizației, Ed. Economică, 2010.
Cotelnic Ala. Managementul unităților economice. Chișinău, Ed. ASEM, 1998.
Ghenadie Ciumac – Bazele antreprenoriatului (note de curs), Editura ASEM, Chișinău 2013.
Mihuleac E. „Managerul și principalele activități manageriale”, vol. II. Editura fundației „România de Mâine”, București, 1994.
Nicolescu O. „Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organizației”. Editura Economică, București, 1999.
Larisa Bugaian, Valentina Catanoi, Ala Cotelnic, Natalia Curagău, Cristina Dolghi, Igor Enicov, Maria Gheorghiță, Vasile Golovco, Marian Jalencu, Ala Levitschi, Claudia Melinte, Angela Solcan, Petru Tomiță – Antreprenoriat: inițierea afacerii, Chișinău 2010.
Ovidiu Nicolescu, C. Nicolescu, Antreprenoriatul și Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, 2008.
Liviu Marian – Antreprenoriat, Tîrgul Mureș.
Ziarul: Capital Market, Numarul ziarului: Nr.42 (462) din 24 octombrie 2012, IMM-urile: de la probleme la succese, Cristina Miron;
Site-ografia:
https://www.academia.edu/5728765/Capitolul_2._MANAGEMENTUL_%C5%9EI_LEGISLA%C5%A2IA_SISTEMULUI_FARMACEUTIC.
Curs management, https://ru.scribd.com/doc/75096583/Curs-Management
MANAGEMENTUL IMM-URILOR Modul 11, CONF.UNIV.DR. URSU DOREL, http://www.ccisalaj.ro/proj/modul11.pdf.
http://2011.europa.md/subpagina/arata/37/Intreprinderi%20mici%20și%20mijlocii.
http://capital.market.md/ro/content/imm-urile-de-la-probleme-la-succese?page=1.
http://www.antreprenor.su/2012/03/sustinerea-de-stat-antreprenoriatului.html.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Antreprenorial Aspecte Specifice (ID: 142015)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.