Managementul Agriculturii Romaniei

Managementul agriculturii

Romaniei

Prin bursa agroalimentara e

CUPRINS

I. Introducere

II. Repere teoretice

III. Concluzii si obiective de cercetare

IV. Bibliografie

I. INTRODUCERE

Scopul si obiectivele cercetarii

Plecand de la realitatile economiei nationale, in general, de la realitatile agriculturii romanesti, in special, in lucrare vom efectua o serie de analize, sinteze si comparatii privind fenomenele si procesele specifice burselor agricole, in vederea elucidarii si fundamentarii unor opinii si solutii care vizeaza continutul, organizarea si mecanismele de functionare a bursei agricole in tara noastra, de perfectionare a acestei institutii in concordanta cu cerintele impuse de U.E. in domeniul unei concurente loiale ce se desfasoara intre tarile si produsele agricole ale acestei comunitati interstatale.

Actualitatea temei

Deschis inca din luna noiembrie 2002, capitolul 7 (Agricultura) a fost extrem de important pentru aderarea tarii noastre la U.E. dar, in acelasi timp si dificil, vulnerabil de negociat, datorita starii agriculturii tarii noastre. In acest context este necesar sa subliniem ca momentul 2007, de aderare al Romaniei la U.E., trebuie privit ca o etapa necesara importanta, dar nu definitiva, finala. Procesul integrarii in structurile U.E. va continua inca o perioada relativ indelungata de timp, in care structurile economico-sociale ale Romaniei sa se consolideze sub aspect institutional si al eficientei, sa devina un suport temeinic in lupta de concurenta acerba ce se desfasoara intre tarile U.E.

Se cere Romaniei continuarea alinierii la standardele europene, imbunatatirea capacitatii administrative privind aplicarea propriu-zisa a legilor si masurilor convenite cu U.E., adica a acquis-ului comunitar.

Realizarea principalelor aspecte privind agricultura se va concretiza, intr-o perioada relativ indelungata, legata de dezvoltarea durabila a spatiului rural, care presupune, pe langa altele, consolidarea retelei de achizitie si distributie a produselor agricole, a pietelor in general, a celor agricole in special.

Structura temei pe capitole

STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII IN DOMENIUL BURSELOR DE PRODUSE AGRICOLE IN LUME

Pietele agricole si activitatea bursiera pe plan mondial

Tranzactiile bursiere cu produse agroalimentare au inceput sa se practice in diferitele tari ale lumii de peste doua sute de ani. Acest proces s-a intensificat, astazi pe mapamond functionand un numar impresionant de burse, printre care se detaseaza, la mare distanta, Chicago Board of Trade (CBOT), fondata in 1848. Din ansamblul produselor agricole vegetale, cele mai tranzactionate in ringurile bursiere ale lumii sunt cerealele, fie ca este vorba de utilizarea acestora in consumul alimentar uman, fie ca sunt destinate furajarii animalelor. In lume, porumbul si ovazul sunt utilizate in principal ca furaje, orezul are ca destinatie cvasiexclusiva consumul uman, graul este utilizat in obtinerea de produse alimentare necesare consumului uman, dar in acelasi timp si ca furaj

Principalele burse de marfuri agricole contemporane

Marile piete agricole existente in lumea contemporana se caracterizeaza printr-un inalt grad de organizare si fiabilitate, datorita reglementarilor stricte privind efectuarea tranzactiilor, garantiilor mari din partea investitorilor si brokerilor, precum si a controlului permanent asupra operatiunilor speculative. Se considera ca in prezent functioneaza circa 40 de burse de marfuri agricole internationale puternice, prin care se negociaza contracte ce cuprind 80-100 de produse, manifestandu-se si tendinta de sporire semnificativa a numarului de contracte negociate, cu preponderenta futures si options. In ceea ce priveste numarul burselor de marfuri, acesta se ridica la aproximativ 70.

Tendinta de internationalizare a burselor de marfuri se manifesta cu precadere in spatiul intereuropean, iar constituirea U.E. a impulsionat procesul de apropiere a pietelor. Cu toate acestea, piata bursiera europeana continua sa fie puternic dispersata in spatiu (peste 30 de burse in cadrul U.E.), ceea ce constituie un obstacol important in competitia cu marile centre bursiere – New York, Tokyo si Londra.

Formare si dezvoltarea burselor de produse agricole in Romania

Bursele de marfuri agricole reprezinta piete comerciale organizate, caracteristice economiilor de piata concurentiale, constituite prin asocierea comerciantilor interesati sa incheie afaceri dupa reguli prescrise si indeobste cunoscute. Aparitia fenomenului bursier in Romania isi are originile in comertului practicat de Tarile Romane in perioada secolelor XII – XIX in asezarile comerciale si in targurile situate la intersectia unor rute comerciale importante. O descriere ampla, documentata a genezei institutiei bursiere in Romania este reflectata in lucrarile reputatului savant Nicolae Iorga.

O alta etapa importanta in dezvoltarea burselor de marfuri in Romania este situata dupa Unirea Principatelor din anul 1859. Un moment care nu poate fi omis este acela al aparitiei primului proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi, Galati, Braila, care cuprindea regulamentul de organizare si functionare a acestor burse si care a fost publicat in anul 1865, in ziarul Monitorul, jurnalul oficial al Principatelor Unite Romane.

In anul 1881 apare prima lege a bursei „Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri”, o lege de inspiratie franceza, pe baza careia se statuau bursele din Bucuresti, Iasi, Braila, Galati. Un moment semnificativ in statuarea institutiei bursiere in tara noastra a fost adoptarea, in 1929, a Legii asupra burselor, cunoscuta sub denumirea de Legea Madgearu, prin care se reglementeaza unitar, pe intregul teritoriu national al tarii, organizarea si functionarea burselor.

Pe baza Legii Madgearu, in perioada interbelica, activitatea bursiera cunoaste un nou avant, mai ales dupa 1933, cand cursurile titlurilor de valoare cresc, cu toate ca volumul tranzactiilor este inca redus. Au aparut mecanisme financiare moderne, circulatia titlurilor de valoare fiind generalizata, bancile avand un rol activ. Se foloseau mijloace moderne de creditare, prin utilizarea creditului lombard statul folosea piata de capital pentru acoperirea deficitului bugetar, prin emisiunea de obligatiuni de stat.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, in general, activitatea bursiera a continuat pana in 1949, cand bursele au fost desfiintate prin Decretul nr. 61 din 18 februarie 1949.

Concluzia generala ce se desprinde este ca perioada cuprinsa intre aparitia primelor reglementari bursiere (1839-1840) si pana in 1949 se caracterizeaza prin aparitia si dezvoltarea institutiei bursiere cu un rol bine definit in economia de piata care, cu toate oscilatiile inregistrate in anumite momente ale desfasurarii activitatii ei, s-a maturizat si afirmat continuu, avand un caracter reprezentativ in manifestarea fortelor pietei concurentiale, libere. Daca la inceputurile sale bursa a fost un simbol al pietei in general, purtand denumirea de Bursa (conform Legii din 1881), apoi de Bursa de Comert (conform Legii din 1904), pentru ca prin Legea din 1929 sa se distinga prin denumirile de Bursa de Marfuri si Bursa de Efecte, Actiuni si Schimb, aceasta si-a creat, in timp, cadrul institutional distinct de reprezentare a pietei de capital si respectiv a pietei de marfuri, in ringuri diferite si sub reglementari specifice. Evolutia cadrului legislativ s-a concretizat, de la o etapa la alta, in adoptarea unor instrumente si practici de functionare, generate din experienta acumulata in timp, pe plan national si mondial.

Perioada 1949-1989 se caracterizeaza prin intreruperea activitatii bursiere, care a intrat in contradictie cu continutul doctrinei socialiste, cu formele noi de organizare a economiei de piata centralizate.

Momentul de referinta legat de reinodarea traditiilor bursiere in tara noastra este marcat de sfarsitul anului 1989, de trecerea tarii noastre la un alt regim politic, fundamentat pe principiile economiei de piata concurentiale, libere. Mediul comercial a inceput sa se confrunte cu unul in sectoarele sale emergente, cele mai dinamice, si anume bursa. S-a ridicat astfel problema infiintarii institutiei bursiere, impusa de rolul pe care aceasta il poate indeplini in noile onditii ale formarii economiei de piata concurentiale. Cadrul legislativ pentru fondarea institutiilor bursiere s-a realizat treptat, pe masura necesitatilor impuse de viata economica. Cadrul legal initial in domeniul burselor de marfuri a fost Legea 129/2000, abrogata ulterior, prin care s-a aprobat Ordonanta de Guvern nr. 67/1997 privind pietele reglementate de marfuri, servicii si instrumente derivate, precum si Legea 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare.

MECANISMELE BURSIERE PENTRU PRODUSE AGRICOLE

Cadrul organizatoric al unei piete cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata, in cazul de fata, institutiile burselor, firmele de brokeraj, casele de compensatie precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete.

Bursa in sine, nu se angajeaza ca parte la tranzactiile futures (sau de optiuni), ci functia ei primordiala consta in crearea unei cadru eficient pentru actiunea fortelor pietei libere, prin asigurarea unor servicii si facilitati.

Firmele de brokeraj – cunoscute si sub denumirea de case de brokeraj, acestea reprezinta o institutie-cheie a pietelor brsiere. In legea americana (CEA – Commodity Exchange Act), o firma de brokeraj este definita ca persoana sau entitatea care solicita si accepta ordine pentru contracte futures si care accepta bani sau active pentru executarea tranzactiilor ce pot rezulta din aceste ordine. Practic, orice comerciant care doreste sa cumpere sau sa vanda contracte futures, va trebui, in primul rand sa deschida un cont la o firma de brokeraj.

Casele de compensatie (cliring) – au rolul esential in derularea tranzactiilor, asigurand atat marcarea zilnica la piata a pozitiilor futures, cat si compensatia globala a tranzactiilor care se efectueaza la bursa. Ansamblul operatiunilor de compensatie, decontare si predare/primire de titluri, poarta numele de regularizare. Prin acest proces are loc actualizarea sau, dupa caz, lichidarea contractelor futures.

In ultimii ani, pe plan mondial, tot mai multi specialisti si-au pus intrebarea daca nu este posibila utilizarea altor modele de organizare si functionare a burselor de marfuri, care sa confere conditii mai bune de lucru si o mai mare eficacitate in transmiterea si executarea ordinelor. In acest context, au fost initiate modalitati noi de functionare cum ar fi conferinta telefonica si informatizarea tranzactiilor.

Globalizarea burselor – un exemplu de globalizare a burseor de marfuri il reprezinta CBOT. Astfel, in 1986, aceasta a deschis un birou european in Londra si doi ani mai tarziu a stabilit un oficiu in Tokyo. In aprilie 1987, prima sesiune de tranzactionare extinsa a fost deschisa la CBOT.

CONTRACTUL FUTURES UTILIZARE MECANISME EXPERIENTE

Istoria a demonstrat ca de la simplele tranzactii la vedere cu marfa (spot) s-a trecut la operatiuni mai sofisticate. Originea tranzactiilor pe piata la termen trebuie cautata in contractele forward in care un vanzator si un cumparator se angajeaza sa livreze si respectiv sa plateasca la o anumita data viitoare o marfa la un pret stabilit in momentul contractarii.

Solutia in depasirea acestor limite a constituit-o standardizarea clauzelor contractuale. In esenta, contractele futures sunt contracte forward standardizate. Pretul reprezinta singura clauza negociata in momentul cumpararii sau vanzarii unui contract futures. In mod normal, ca urmare a observatiilor empirice, preturile futures sunt mai mari decat preturile spot, iar aceasta diferenta este in mare parte determinata de timpul ramas pana la scadenta contractului futures, cu cat aceasta perioada de timp este mai mare, cu atat aceasta diferenta este mai mare. Astfel, pe masura ce termenul de livrare se apropie, pretul futures va converge, inevitabil, catre pretul spot.

EFICACITATEA TRANZACTIILOR LA BURSELE DE MARFURI

A evalua eficacitatea pietelor la termen inseamna a evalua modul cum aceste piete ofera cadrul pentru protectia impotriva variatiilor de pret, pentru imbunatatirea gestiunii stocurilor si alocarii rationale a resurselor iar pe de alta parte, a determina rentabilitatea operatiunilor speculative.

PROIECT PRIVIND CONTRACTELE LA TERMEN PE CEREALE

Indeplinirea catorva obiective va face ca piata cerealelor in Romania sa cunoasca importante transformari. Este vorba, in primul rand, despre posibilitatea operatorilor de a beneficia de nivele de referinta etalon ale preturilor. Apoi, o astfel de piata va conduce la o crestere a flexibilitatii operatorilor implicati in cultivarea cerealelor, in comertul acestora, in procesare, prin faptul ca acestia isi pot fixa cu usurinta nivelele de pret la care ar fi dispusi sa isi valorifice cantitatile de cereale de care sunt interesati. Astfel, un fermier ar putea in cunostinta de cauza sa isi aleaga momentul la care va vinde recolta sa, fara ca aceasta sa fie macar cultivata. Un procesator va cunoaste care sunt preturile la diferite termene si isi va alege un pret de aprovizionare care sa il satisfaca.

Temele alese pentru cele 3 referate ce vor fi sustine pe parcursul urmatorilor 2 ani de scoala doctorala sunt enumerate si prezentate pe scurt in cele ce urmeaza:

1. STADIUL ACTUAL AL CUNASTERII IN DOMENIUL BURSELOR AGRICOLE SI A MECANISMELOR BURSIERE PENTRU PRODUSE AGRICOLE

Reglementarea pietelor la termen reprezinta un proces dificil si complex, datorat in principal intereselor diferite ale participantilor pe aceste piete. In Statele Unite ale Americii, sarcina de a concilia si a concerta aceste interese, in scopul asigurarii de piete futures corecte si eficiente revine atat unei agentii guvernamentale – Comisia pentru tranzactii futures cu marfuri – CFTC (“The Commodity Futures Trading Commission”) cat si unor organizatii cu atributii de autoreglementare precum: firmele de brokeraj; pietele contractuale (bursele de marfuri) si casele de compensatie; Asociatia Nationala Futures (“National Futures Association”).

2. CONTRACTUL LA TERMEN SI EFICACITATEA TRANZACTIILOR LA BURSA

Fiind caracteristica cheie a contractelor la termen, standardizarea a determinat si celelalte particularitati ce le individualizeaza in raport cu alte tipuri de contracte.

Astfel, standardizarea:

a determinat centralizarea negocierii acestor contracte in cadrul burselor;

a facilitat lichiditatea tranzactionarii acestor contracte si formarea preturilor corecte pentru marfurile respective;

a determinat tranzactionarea contractelor futures in scopuri de hedging (acoperirea riscului de pret de pe piata fizica) sau in scopuri speculative si mai putin (sub 20% din totalul tranzactiilor) in scopul livrarii/acceptarii marfii respective;

a depersonalizat indeplinirea obligatiilor contractuale prin interpunerea asei de compensatie ca parte a tuturor tranzactiilor futures, reducand astfel la minim riscul de neexecutare a contractului;

a determinat scaderea accentuata a costurilor tranzactiilor futures.

3. MODELAREA UNEI BURSE AGROALIMENTARE CU FONDURI STRUCTURALE ATRASE

Plecand de la realitatile agriculturii romanesti, de la elementele sale specifice care ii imprima anumite note distincte, precum si de la obiectivele propuse, se impune luarea unui set de masuri:

perfectionarea managementului riscurilor, ce trebuie sa aiba in vedere
largirea gamei de instrumente utilizate, in conditiile prevenirii si a altor riscuri, aplicarea la conditiile concrete ale agriculturii romanesti, perfectionarea asigurarilor si reasigurarilor.

dezvoltarea contractelor la termen pentru cereale. In tarile cu traditie in domeniul bursier, contractele futures si optiunile pe produse agroalimentare sunt considerate instrumente indispensabile ale celor implicati in producerea, depozitarea, comercializarea si procesarea acestor produse. Tranzactionarea contractelor la termen ofera tuturor agentilor economici siguranta, protejandu-i impotriva cresterilor sau scaderilor imprevizibile ale preturilor.

Cooperarea intr-un mediu competitiv pe baza de parteneriat va fi un pas
semnificativ spre dezvoltare. Nu se poate vorbi despre o piata puternica atat timp cat castiga numai unul din participanti (producator, procesator sau depozitar)

Lansarea unei piete la termen este, in sine, o operatiune simpla dar care, daca dorim eficienta, necesita o pregatire atenta si costisitoare a pietei, a participantilor la tranzactii. Asa stand lucrurile, realizarea unei piete la termen in care sa se obtina cotatii la produse cerealiere ar trebui precedata de cel putin doua etape cu rol de pregatire si testare a pietei interne. In opinia noastra, acestea sunt:

A. Organizarea unei piete virtuale, simulate, in scopul determinarii raportului zilnic dintre cerere si oferta, pe piata interna si cotarea zilnica a acestora.

B. Organizarea unei piete la disponibil, reglementate, care sa permita dezvoltarea unui sistem de “depozite” agreate si a unui mecanism de garantare a tranzactiilor intr-un mediu transparent, competitiv si onest. Aceasta etapa ar permite participarea la tranzactii si a comerciantilor straini. Dupa realizarea acestor etape se poate trece la transferarea pietei in cadrul Bursei si inceperea tranzactiilor la termen.

II. REPERE TEORETICE

BURSELE DE MARFURI AGRICOLE

ORGANIZARE FUNCTIONARE MANAGEMENT

In general, bursele de marfuri reprezinta o piata speciala, unde se negociaza acte de vanzarea-cumpararea de bunuri fungibile, omogene, pe baza de mostre, cum ar fi: produse de origine vegetala (grau, porumb, ovaz, orz, orez, soia, cartofi, faina, ulei, seminte de sorg, cacao, cafea, citrice, suc de portocale congelat, zahar brut si rafinat, seminte de floarea soarelui, bumbac, ulei de palmier, lemn, placaj, cherestea etc.), marfuri de origina animala (animale vii – porci, vite cornute, carne de porc, vita, pui, curci, unt, oua, lana, piei brute etc.), marfuri de origine minerala (aur, argint, platina, cupru, zinc, aluminiu, plumb, cositor, nichel, paladiu, combustibili ( benzina, motorina, propan, derivati petrolieri etc.). In ultima perioada, prin bursele de marfuri se tranzactioneaza si instrumente derivate (contracte futures si options) si sintetice (rata dobanzii, indicii etc.).

In cadrul acestui tip de bursa, prin importanta si rolul pe care il detine, se detaseaza bursele de marfuri agricole. Spre deosebire de alte tipuri de piete, bursele de marfuri agricole sunt strict localizate. Ele sunt piete organizate institutional conform unor reguli si proceduri precise care, prin intermediul cotatiilor, respectiv prin mecanismul de formare a preturilor (cotare), contribuie la reglarea tuturor celorlalte piete, publice sau private.

Toate aceste caracteristici isi pun amprenta asupra functionarii, organizarii si managementului sistemului bursier.

Tranzactionate in cadrul burselor de marfuri agricole, contractele la termen (futures) sunt intelegeri (agreements) prin care se specifica drepturi si obligatii, avand la baza instrumente speciale care permit exercitarea la expirare (maturitate) a optiunii de livrare sau cumparare efectiva a marfii sau produsului respectiv. Aceste contracte sunt instrumente financiare care au fost incadrate in categoria produselor derivate, pornind de la faptul ca ele provin sau se refera la un produs care exista pe piata fizica. Rezultatul tranzactionarii lor nu este cumpararea sau vanzarea efectiva a marfii, la care se refera contractul respectiv, ci obtinerea unor efecte “derivate”, cum ar fi: stabilirea pretului prin operatiunile de cotare; acoperirea fata de riscuri; diseminarea informatiilor; realocarea resurselor etc.

Datorita volumului mare al tranzactiilor prin contracte la termen, in cadrul burselor de marfuri, se poate considera ca aceste institutii reprezinta, de fapt, cele mai importante piete mondiale pentru produsele care fac obiectul contractelor bursiere. Ca o consecinta a acestui fapt, bursele de marfuri agricole, prin rolul si functiile lor pe plan economic, financiar si comercial, exercita o influenta deosebit de puternica asupra comertului mondial cu produse agricole concretizata in:

facilitare a tranzactionarii, functie considerata de unii specialisti ca fiind de prima importanta. Bursele sunt infiintate tocmai pentru a oferi un loc de intrunire comerciantilor si pentru a concentra oferta si cererea efectiva, punand astfel bazele unei piete caracteristice. Prin functionarea permanenta (spre deosebire de licitatii care au un caracter periodic), bursa exprima continuitatea proceselor economice si caracterul neintrerupt al tranzactiilor comerciale. Prin deplasarea directa de la producator la consumator, prin bursa se diminueaza semnificativ cheltuielile de transport, precum si alte cheltuieli cu caracter comercial.

exercitare a unor influente determinate asupra evolutiei comertului international cu produsele respective. Pe piata cotatiilor „la disponibil” (spot) si la termen se poate determina daca piata unui anumit produs agricol inregistreaza un „trend” ascendent sau descendent. Comertul international „la vedere”, realizat in afara institutiilor bursiere, va urma aceeasi evolutie ascendenta sau descendenta ca in cazul pietelor la termen. Cu alte cuvinte, se poate spune ca bursele de marfuri reprezinta adevarate „barometre” ale comertului mondial pentru produsele agroalimentare.

stabilire (formare) a preturilor reprezentative pentru produsele agroalimentare, considerata de noi ca cea mai importanta functie. Aceasta functie rezulta din corelarea unor factori precum raportul cerere-oferta pe pietele spot sau futures; evolutia din ultimul timp a preturilor pe aceste piete; manifestarea unor evenimente sociale sau politice importante, care pot sa afecteze intr-o masura sau alta atitudinea participantilor la activitatea bursiera. Rezultatul negocierilor din incinta bursei este stabilirea unui anumit pret (curs), care reflecta starea pietei la un moment dat. In acest sens, bursa constituie un reper al intregii activitati economice, sursa a informatiei de baza (pretul) pentru agentii economici. Aceasta functie a stat la baza numeroaselor critici formulate de consumatori, producatori si chiar politicieni cu privire la evolutia preturilor (cotatiilor bursiere) care, dupa opinia lor, nu reflecta realitatea si le influenteaza negativ viata de zi cu zi sau afacerile. Aceste critici sunt in mare parte neavenite, deoarece bursa, ca institutie, poate reflecta doar starea economica la un moment dat, reprezentand doar un simplu barometru. Ea nu decide evolutia preturilor, ci interactiunea dintre ordinele de vanzare si de cumparare care ajung pe piata, confruntarea cererii si ofertei de bunuri marfare.

stabilizare a preturilor si de reducere a amplitudinii fluctuatiilor de curs. Una din intrebarile care s-au formulat frecvent de catre cei care studiaza pietele la termen a fost aceea referitoare la modalitatea in care preturile de pe cele doua piete (la vedere si la termen) se influenteaza. Cum pot influenta speculatiile de pe pietele la termen preturile pe aceste piete si cum se repercuteaza acest lucru pe pietele la vedere? Desi poate parea paradoxal, preturile marfurilor tranzactionate la bursa au fluctuatii (scaderi sau cresteri zilnice) mai mici decat cele care nu au o piata bursiera, urmare a faptului ca volatilitatea preturilor la bursa este ingradita, la majoritatea burselor, prin regulamente, la o marime determinata si, in acelasi timp, temperate de actiunea speculatorilor. Cercetarile empirice au aratat ca tranzactiile la termen cu marfuri agricole duc la o reducere a volatilitatii preturilor la vedere, prezenta speculatorilor atenueaza amplitudinea fluctuatiilor de pret, reduce decalajul dintre cursurile externe in interiorul unui sezon precum si amplitudinea fluctuatiilor de pret de la un sezon la altul. Sub acest aspect, bursa favorizeaza libera concurenta, apropiindu-se tot mai mult de continutul pietei cu concurenta pura si perfecta.

asigurarea rapida si eficienta de acoperire a riscurilor carora sunt supusi. Producatorii agricoli sunt supusi anumitor riscuri, ceea ce necesita folosirea unor instrumente eficiente de acoperire a lor, al costuri mult mai mici decat cele ale unor asigurari traditionale. Printre metodele cele mai folosite se inscriu: incheierea de contracte forward, prin care productia agricola este vanduta in avans la un pret stabilit in momentul incheierii contractului; initierea de pozitii pe pietele instrumentelor derivate, prin tranzactionarea de contracte futures sau options, pentru o valoare echivalenta cu suma ce se preconizeaza a se obtine in viitor pentru recolta. Ultima modalitate are o mare raspandire pe plan international, prin utilizarea sa urmarindu-se minimizarea riscurilor de pret pentru o marfa fizica, operatiune denumita hedging.

minimizare a riscurilor de pret pentru marfa efectiva, indeplinita prin hedging. Operatiunile de acoperire sau de tip hedging sunt realizate din dorinta operatorilor (fermieri, comercianti, procesatori etc.) de a se proteja impotriva riscurilor de pret rezultate din modificarile de pret pe piata produselor fizice. Astfel, operatorul care initiaza o asemenea operatiune de acoperire pe piata la termen isi asuma o pozitie opusa pozitiei sale luate pe piata fizica (piata spot), in speranta compensarii oricarei pierderi aferente pietei fizice, cu un castig de pe piata la termen. Hedging-ul poate fi de vanzare sau de cumparare, in functie de pozitia pe care o are operatorul pe piata la termen. Astfel, prin intermediul burselor, un operator se poate asigura fata de riscul de pret, minimizandu-si riscurile pe care le transfera altui operator de pe piata (unui speculator).

furnizare de informatii asupra nivelului preturilor unor marfuri la un anumit termen. Daca un fermier doreste sa cunoasca care va fi, cu aproximatie, pretul recoltei peste un anumit interval de timp, cea mai indicata varianta este studierea contactelor bursiere la termen, la momentul de timp care-l intereseaza. Desigur, preturile nu sunt influentate numai de raportul cerere-oferta de pe pietele bursiere, care are un caracter hotarator, ci si de alti factori de natura economica, sociala sau politica (inflatie, modificari semnificative ale cursurilor valutare, greve, schimbarea regimului politic sau al regimului fiscal etc.). Prin intermediul studierii cotatiilor futures, oricine isi poate forma o imagine de ansamblu cu privire la preturile viitoare. Functia de informare a participantilor la burse asupra disponibilitatilor de marfa si a dimensiunilor cererii din lumea intreaga este realizata prin publicarea si promovarea unor informatii diverse, care permit evaluari pentru perioadele curente si viitoare cu privire la stocul de marfuri sau cererea mondiala. De aceea, informatiile furnizate de pietele bursiere intereseaza deopotriva pe toti participantii la bursa: fermieri, comercianti, consumatori, speculatori, banci, societati de asigurare, armatori etc. Practic, aceste informatii constituie un adevarat ghid in programarea actiunilor viitoare ale participantilor la activitatile bursiere, in vederea satisfacerii la un nivel superior a trebuintelor umane si a maximizarii profitului. Prin parghiile sale economice – pret, profit, salariu, dobanda, renta etc., bursa furnizeaza informatii asupra raportului cerere – oferta, stimuland oferta de bunuri in corelatie cu cererea, ceea ce constituie si o premisa de asigurare a echilibrului economic pe termen lung.

In cadrul burselor de marfuri agricole se desfasoara o activitate operativa ampla si complexa, care se afla in subordinea unui aparat executiv coordonat de Directorul general, alaturi de acesta functionand si o serie de organe consultative. Aceste organe consultative se diferentiaza de la o bursa la alta, in functie de mecanismul specific de functionare. In general, la nivelul fiecarei burse exista un Comitet tehnic insarcinat cu rezolvarea problemelor curente referitoare la functionarea efectiva a bursei si un Comitet care stabileste pretul spot al bursei. Cele doua comitete sunt alcatuite din reprezentanti ai membrilor bursei. Dar, “nucleul” bursei este reprezentat de Casa de clearing (Casa de compensatie), organism care garanteaza, prin intermediul membrilor sai, onorarea tuturor tranzactiilor incheiate – la timp si in conditiile stabilite prin contract.

De o importanta vitala pentru functionarea bursei sunt Statutul si Regulamentul, instrumente prin care se reglementeaza intregul sistem organizatoric al acesteia. Prin Statut se atesta infiintarea, organizarea si functionarea institutiei bursiere, acesta cuprinzand, printre altele, drepturile si obligatiile membrilor sai, organizarea interna si managementul institutiei, principiile de functionare, modul de solutionare a litigiilor etc. De asemenea, statutul bursei are in vedere relatiile care se stabilesc intre entitatea bursiera si partenerii sai din diverse domenii: comercial, financiar, bancar etc. Prin regulament sunt precizate conditiile pentru admitere la bursa, reguli privind cotarea bursiera, informatiile necesare furnizate de catre firmele cotate la bursa, detalii privind sistemul de tranzactionare, tipurile de operatiuni realizate prin bursa, modul de primire si executare a ordinelor de bursa, tipurile de pret si limitele zilnice ale variatiei cursului, cerintele privind activitatea agentilor de bursa etc.

Functionarea oricarei burse de marfuri agricole este influentata in mod hotarator de activitatea: Presedintelui ringului bursei, care efectueaza, la intervale scurte de timp, evaluari ale pietei, tranzactiilor incheiate, preturilor etc.; operatorilor, care afiseaza ofertele, preturile si cantitatile contractate; brokerilor, care primesc, executa si repartizeaza executarea ordinelor.

Activitatea curenta de administrare a sistemelor de operare ale unei burse de marfuri este asigurata de un consiliu numit de Adunarea Generala a Actionarilor Societatii de bursa, dintre functionarii sai, pentru o perioada de patru ani, in conformitate cu dispozitiile legii si ale regulamentelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Administrarea efectiva a bursei se realizeaza de catre Consiliul de Administratie. Membrii Consiliului nu pot fi administratori, cenzori, actionari sau asociati la o bursa de marfuri, Casa de Compensatie, societate de brokeraj sau societate de consultanta. Activitatea Consiliului societatii de bursa este coordonata de un Presedinte numit in conformitate cu legea, care, pe langa atributiile prevazute in actul constitutiv al bursei, este investit: sa fixeze zilele si orele pentru sedintele de bursa si sa decida intocmirea si publicarea cursurilor, dupa fiecare zi de tranzactii; sa dispuna organizarea supravegheri modului in care brokerii respecta regulile de conduita si practica onesta privind negocierea in localul burselor; sa abiliteze o persoana care, in mod obisnuit, coordoneaza sedintele de bursa pe o sectiune; sa execute achizitiile publice sau vanzarile dispuse de Guvern prin Ministerul Economiei si Comertului sau prin Ministerul Finantelor Publice; sa puna la dispozitia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare registrul-jurnal al bursei sau orice alt act solicitat, pentru verificarea modului in care sunt respectate dispozitiile legale etc.

Bursele de marfuri, in general, precum si bursele de marfuri agricole, in particular, sunt considerate ca fiind „publice”. Aceasta caracteristica se explica prin aceea ca oricine poate utiliza bursa de marfuri (evident, in conditiile reglementate existente si daca, in prealabil, a convenit cele necesare cu un broker, membru al bursei). Astfel, se considera ca nu este absolut necesar sau obligatoriu sa desfasori o anumita activitate in comertul cu cereale, spre exemplu, pentru a avea dreptul de a cumpara sau vinde cereale la bursa.

Mecanismul de functionare al burselor de marfuri este comparabil cu cel al burselor de valori. Insa, cu toate acestea, bursele de marfuri au anumite trasaturi specifice, printre care se enumera:

preturile marfurilor ce se negociaza la bursa comerciala sunt caracterizate printr-o sensibilitate accentuata fata de o serie de variabile economice, inregistrand oscilatii semnificative comparativ cu cele de la bursele de valori. Astfel, se poate considera ca orice element de incertitudine sau risc (cum ar fi modificarea previziunilor unei recolte determinata de seceta, inghet etc.), se reflecta in pretul la care se negociaza o marfa la bursa;

potential, profitul din capitalul investit in marfuri de bursa este mai mare si se obtine mai rapid decat cel din capitalul investit in actiuni. Acest deziderat este indeplinit insa in conditiile in care tranzactiile bursiere au avut la baza analize si studii economice si comerciale atente, corecte si pertinente in legatura cu o anumita situatie. In conditiile in care analizele efectuate nu raspund acestor cerinte, riscurile pot scapa de sub control si cea mai potrivita maniera de raspuns este limitarea pierderii si lichidarea operatiunii in curs de efectuare pe baza unui “stoploss order”

ansamblul de elemente care contribuie la evolutia, intr-un sens sau altul, a preturilor marfurilor ce fac obiectul tranzactiilor bursiere pot fi caracterizate ca fiind “publice” si valabile pentru toti participantii.

Participantii la operatiunile care se desfasoara in cadrul burselor de marfuri agricole sunt incadrati, de regula, in urmatoarele tipuri sau categorii:

comercianti, producatori si consumatori, care vand sau cumpara marfuri,
cu livrare imediata si plata cash;

producatori, consumatori, comercianti, banci care investesc in marfuri ce urmeaza a fi livrate la termen;

comercianti, producatori si consumatori care folosesc bursa pentru a incheia operatiuni de “hedge” in scopul evitarii fluctuatiilor de pret intre data contractarii si cea a livrarii marfii;

speculatori care isi risca banii in vederea obtinerii unui profit.

O alta clasificare a participantilor la tranzactiile bursiere, de data aceasta mult simplificata, ia in calcul existenta a doua categorii de operatori: hedgerii, cei care evita riscul si speculatorii, care accepta riscul. De asemenea, in cadrul fiecarei burse de marfuri regasim doua piete: spot, piata pentru marfuri disponibile, gata de a fi livrate prompt si futures, piata la termen, considerata insasi ratiunea de a fi a bursei.

In prezent, bursele de marfuri sunt organizatii al caror scop consta in facilitarea tranzactionarii contractelor futures (contracte “viitoare”), prin asigurarea cadrului institutional si a conditiilor fizice necesare pentru executarea si procesarea acestor tranzactii. Obiectivul principal al comertului cu contracte futures si totodata esenta activitatii bursiere nu este de a vinde sau de a cumpara un bun, ci o cale de a controla riscul de pret. Contractele futures, in calitate de produse bursiere derivate, joaca un rol deosebit in derularea tranzactiilor, prin functiile pe care acestea le indeplinesc: principala sursa de informatii pentru oamenii de afaceri; permit realizarea de tranzactii in vederea obtinerii de profit, in speta operatiuni de speculatii si arbitraj; sunt folosite pentru acoperirea riscurilor comerciale prin operatiuni de hedging.

Mecanismul operatiunilor desfasurate la bursele de marfuri poate fi caracterizat prin simplitate (chiar daca el continua sa ramana un mister pentru multe persoane), iar functionarea lui se aseamana, in mare parte, cu cel al mecanismului burselor de valori. Indiferent de natura contractului si de sistemul in care se efectueaza tranzactia, realizarea efectiva a unei operatiuni bursiere presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

demararea tranzactiei, prin stabilirea unei legaturi intre client si bursa, respectiv transmiterea de catre acesta a ordinului de vanzare-cumparare;

definirea si definitivarea tranzactiei, altfel spus negocierea si incheierea
contractului de catre agentii de bursa;

executarea contractului, care consta in indeplinirea obligatiilor si obtinerea drepturilor aferente, rezultate din tranzactia respectiva.

Specialistii considera ca un program reusit de vanzare-cumparare la bursa are doua componente de baza, si anume: pe de o parte, cunostinte cat mai exacte referitoare la modul in care poate fi utilizat capitalul disponibil al unui anumit participant (acestea implicand, intre altele, decizia de a utiliza capitalul disponibil, precum si limitarea, pe cat posibil, a riscului); pe de alta parte, capacitatea de a evalua si diagnoza corect piata vizata. In acest sens, putem considera informatiile pe care bursa le pune la dispozitia tuturor participantilor (evolutia preturilor; nivelul productiei si in general starea economiei in cele mai importante tari; opinii ale unor experti; cercetari in domeniul oportunitatii si selectiei prioritatilor etc.), precum si informatii obtinute din alte cai, ca surse de prim ordin in fundamentarea deciziilor privind participarea la bursa.

Orice bursa are anumite deziderate, cum ar fi:

determinarea preturilor reale pentru produsele tranzactionate pe piata respectiva;

cresterea fluiditatii pietei, a operativitatii tranzactiilor comerciale si maximizarea sigurantei executarii contractelor incheiate;

diminuarea fluctuatiilor preturilor, ceea ce duce la stabilizarea economiei;

asigurarea aprovizionarii industriei cu produse de baza (materii prime si
materiale) si asigurarea unei piete de desfacere ritmica pentru producatorii directi, acestia nemaifiind obligati sa stocheze marfurile si contribuind astfel a reducerea costurilor;

asigurarea impotriva riscurilor pentru banci, societati de comert exterior, producatori, importatori/exportatori etc.;

transferarea riscurilor de pret de la profesionisti la speculatori;

atragerea capitalurilor disponibile in circuitul economic, deci marirea dimensiunilor capitalului in functiune.

Buna functionare a sistemului bursei de marfuri, in general, precum si a mecanismelor specifice derularii tranzactiilor de bursa, presupun o buna cunoastere a mecanismelor de functionare si evolutie ale pietelor produselor respective, o buna cunoastere a evolutiilor cererii, ofertei, preturilor, comertului intern si international.

Autoritatea de reglementare, supraveghere si control a burselor de marfuri este Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care:

emite norme cu privire la autorizarea, inregistrarea si functionarea burselor de marfuri, societatilor de brokeraj, brokerilor, societatilor de consultanta, Caselor de compensatie si societatilor de expertiza contabila pentru bursele de marfuri;

avizeaza sau anuleaza, dupa caz, regulamentele de functionare emise de fiecare bursa de marfuri, dupa verificarea conformitatii acestora cu dispozitiile legale in vigoare si emite recomandari cu privire la continutul r egulamentelor de bursa;

autorizeaza bursele de marfuri, societatile de expertiza tehnica si brokeraj, Casele de compensatie, societatile de consultanta si brokerii care isi desfasoara activitatea in cadrul pietelor „futures” si cu optiuni, sau in legatura cu acestea, sa intocmeasca si sa pastreze un registru de evidenta a persoanelor autorizate;

realizeaza o clasificare a operatiunilor de bursa, ordinelor de bursa si notelor de incheiere care se intocmesc de catre brokeri pentru fiecare ranzactie incheiata etc.

Bursele de marfuri agricole, prin modul lor de functionare si managementul specific exercita o puternica influenta asupra domeniului agroalimentar, in particular, dar si asupra sferei economice, in general. Interactiunea bursa -conjunctura economica este binecunoscuta: pe de o parte, conjunctura economica este unul din factorii determinanti ai formarii preturilor la bursa, iar pe de alta parte indicii bursieri reprezinta un important barometru al conjuncturii economice, favorizand procesele de finantare. Bursa reprezinta un element important al cresterii economice; de asemenea, bursa impune intreprinderilor cotate un comportament corespunzator, cotarea la bursa reprezentand un „test” ce reflecta cu fidelitate activitatea intreprinderilor respective.

COMERCIALIZAREA CEREALELOR PRIN BURSELE DE MARFURI

Deoarece piata cerealelor din Romania este o piata aflata in plin proces de constituire si de dezvoltare, pentru producatori, procesatori, comercianti etc., dezavantajele ce decurg din acest fapt sunt urmatoarele:

circulatie greoaie si, deseori incompleta, a informatiilor legate de pret, cantitati disponibile pe zone geografice, calitatea materiei prime;

efort suplimentar ca timp, bani, volum de munca etc.;

riscul ca pretul materiei prime sa evolueze nefavorabil;

lipsa securitatii financiare a tranzactiilor.

Dupa recoltare, majoritatea procesatorilor devin itineranti prin tara in cautare de surse de aprovizionare cu grau de calitate si cat mai ieftin. Producatorii incearca si ei sa-si vanda recolta, sperand sa obtina un pret cat mai ridicat. Se dau telefoane, se intreaba incolo si incoace, se cauta cunostinte, se publica anunturi, se bat drumurile, cei din nord se deplaseaza in sud, mizand pe existenta unor cantitati mai mari de cereale si la un pret mai bun decat cel local.

In Romania, sansele de castig pe piata cerealelor sunt mai mari decat pe piata europeana, insa, in acelasi timp, riscurile sunt mult mai mari. Este vorba, in primul rand, de riscul de contrapartida, vanzatorul aflandu-se in fata nerespectarii obligatiilor contractuale de catre partenerul sau comercial.

Se considera ca, in prezent, in Romania, cea mai potrivita strategie de management al riscului este tranzactia bani contra marfa. Celelalte riscuri se refera la costurile de operare in procesul de tranzactionare, costurile de transport, manipulare, depozitare a marfii etc., si care sunt determinate de raportul cerere – oferta pe piata romaneasca.

Apare firesc intrebarea: de ce piata romaneasca, o piata cu traditie in ceea ce priveste producerea si comercializarea produselor agricole, se afla intr-o astfel de situatie?

Raspunsul consta in lipsa unui comert organizat cu produse agricole, indeosebi cu produse cerealiere, comert care se poate realiza prin intermediul unui ring bursier, cadru in care sa se confrunte cererea cu oferta si sa se stabileasca pretul, pret care ulterior sa fie utilizat drept referinta pentru produsul/produsele respective. Mai direct spus, lipseste de fapt o bursa specializata in domeniul cerealelor, care franeaza atat formarea pietei funciare, cat si sporirea productiei de cereale.

Contracte bursiere specifice. In prezent, cel mai utilizat contract, este contractul cash (la vedere). Pretul contractului este stabilit in momentul incheierii tranzactiei, iar livrarea marfii este imediata. Odata ce doi parteneri au cazut de acord asupra pretului, are loc plata, respectiv livrarea marfii si transferul de proprietate al acesteia. De remarcat este ca, in acest caz, atat producatorul cat si procesatorul sunt supusi unui important risc de pret, generat de posibilitatea ca in momentul vanzarii/cumpararii pretul sa evolueze pe piata intr-o directie nefavorabila. Fiind vorba de un pret generalizat la nivelul intregii piete, cel afectat nu mai are posibilitatea de a gasi un pret mai bun la un alt operator. Fata de acest tip de risc, agentul economic nu se poate asigura prin societatile de asigurare, acest rol fiind indeplinit de pietele la termen-futures.

Exista totusi un tip de contract, mai putin folosit, in care se poate realiza o protectie la fluctuatiile de pret. Doi parteneri (vanzator/producator si cumparator/procesator) se inteleg in luna martie, de exemplu, asupra pretului pentru graul livrat in luna august. Bineinteles, fiecare accepta acest pret pe baza unor calcule detaliate, care ii asigura o marja de profit considerata rezonabila. Daca in aceasta perioada de timp survine un eveniment, care il defavorizeaza pe unul sau pe celalalt, fiecare dintre cei doi parteneri isi are deja protejata marja de profit. Acest tip de contract este denumit contract cash la termen (forward), prin care vanzatorul si cumparatorul cad de acord sa faca livrarea, respectiv sa accepte efectuarea livrarii si sa faca plata unei marfi la o data specificata din viitor, la un pret stabilit in momentul incheierii acordului de vointa.

Aceste doua tipuri de contracte se regasesc si la bursa de marfuri, alaturi de alte modalitati de tranzactionare, si care se deosebesc intre ele prin modul de desfasurare a mecanismului si a consecintelor tranzactiilor de marfa.

In cadrul bursei de marfuri exista mai multe mecanisme de tranzactionare, care se deosebesc prin raportul specific intre riscul asumat si profitul asteptat, raport care este acceptat in mod deliberat de catre respectivul participant de pe piata. Negocierea contractelor se realizeaza dupa un mecanism specific pietelor bursiere si se poarta numai asupra pretului.

Contractele bursiere sunt ontracte comerciale de vanzare-cumparare, cu clauze standardizate in ceea ce priveste cantitatea, calitatea, clauzele de executie, metodologia de tranzactionare. Contractele futures si options sunt aleatorii, in sensul ca rezultatul lor depinde de un eveniment viitor, iar obligatiile aferente pot fi lichidate si inainte de scadenta, printr-o procedura specific bursiera.

Toate tipurile de contracte bursiere pot fi folosite cu succes pe piata cerealelor, fainurilor si taratelor din Romania. Fermierii si procesatorii trebuie sa invete procedurile si tehnicile de marketing pentru a putea anticipa schimbarile viitoare ce vor influenta pretul produselor lor, pentru a putea alege varianta optima de comercializare. Fiecare din aceste alternative cuprinde insa, la randul sau, o serie de subtipuri de tranzactii.

Modalitati de desfasurare a tranzactiilor:

Piata la termen (contractele futures) este poate una din cele mai complexe modalitati de tranzactionare. Complexa, insa nu dificila, odata inteles mecanismul tranzactiilor, orice participant la piata putand obtine avantaje certe fata de cei care le ignora. Pentru multi agenti economici din Romania, piata la termen este necunoscuta, datorita inexistentei unui precedent in tara noastra, precum si aparentei dificultati generate de relativa noutate a fenomenului si lipsa unui interes, pana in prezent, in cunoasterea ei. De aici si necesitatea schimbarii comportamentului individual si colectiv al tuturor participantilor la bursa, educarea tuturor agentilor economici pentru intelegerea corecta a continutului, rolului si functiilor bursei de marfuri, a instrumentelor care se tranzactioneaza in cadrul acesteia, a cunoasterii avantajelor si respectiv dezavantajelor posibile prin folosirea lor, a semnificatiei practice a contractelor la termen, a rolului si modului de asigurare de catre acestea a riscului in afaceri.

Activitatile agricole cunosc un grad ridicat de risc al productiei, generat de fluctuatiile anuale ale productiei de la o zona la alta, a riscului de pret, provocat de oscilatiile acestuia sezoniere, pe pietele la vedere si la termen. De aceea, fermierii sunt interesati sa ia in considerare pietele de marfuri la termen, sa previna sau cel putin sa diminueze astfel de riscuri.

Plecand de la realitatile agriculturii romanesti, de la elementele sale specifice care ii imprima anumite note distincte, precum si de la experienta acumulata in folosirea acestor instrumente in diferite tari ale lumii, inainte de toate in S.U.A. si tarile U.E., se impune luarea unui set de masuri pe termen scurt, mediu si lung. Aceste masuri de perfectionare a managementului riscurilor trebuie sa aiba in vedere largirea gamei de instrumente utilizate, in conditiile prevenirii si a altor riscuri, aplicarea la conditiile concrete ale agriculturii romanesti, perfectionarea lor permanenta, indeosebi a celor care au legatura nemijlocita cu piata bursiera, respectiv a asigurarilor si reasigurarilor.

Pe termen scurt se pot inscrie urmatoarele masuri:

extinderea pietelor in general, a celor la termen si optiuni, in special, care au un volum redus de operatiuni, prin care se asigura reducerea riscurilor de pret, fara a apela la investitii substantiale in know-how;

extinderea si perfectionarea utilizarii fondurilor mutuale, care constituie un caz special in asigurare. Aceste fonduri apartin participantilor si acopera pierderile provocate membrilor sai, fie pe seama disponibilitatilor banesti, fie prin donatii suplimentare efectuate de participanti;

selectarea activitatilor si a produselor susceptibile de a fi supuse unui risc diminuat;

largirea cercului de producatori agricoli dispusi sa se asigure prin societati de asigurare, prin sporirea increderii lor in aceste institutii, in vederea inlocuirii treptate a subventiilor publice acordate in caz de calamitati;

constituirea si extinderea parteneriatului public-privat, in care statul sa a iba, inca o anumita perioada, rolul principal, oferind subventii destinate acoperirii unei anumite parti a primelor de asigurare si de reasigurare. Pe aceasta baza, in timp, sa se treaca la un sistem de asigurare predominant privat. Pe termen mediu si lung, care se refera la perioada prezenta pana la orizontul anilor 2014-2025, principalele masuri privind managementul riscurilor privesc:

largirea cercului de producatori agricoli interesati sa se asigure de riscurile legate de productie prin institutiile de asigurari constituite, proces care va crea conditii de inlocuire treptata a sprijinului statului acordat in caz de calamitati. O astfel de masura propune o mai buna cunoastere a rolului acestor institutii, a avantajelor oferite de acestea, formarea unui comportament adecvat din partea personalului acestor institutii in relatiile cu clientii lor, ca element esential in sporirea increderii fermierilor in folosirea acestor instrumente de risc.

Pentru tara noastra, o perioada relativ indelungata, este necesara interventia statului in protectia fermierilor fata de riscul de productie si de pret. Situatia se explica, inainte de toate, prin faptul ca pietele pentru instrumentele destinate riscului sunt in formare, imature, sau chiar lipsesc. Aceasta situatie necesita interventia statului in domeniul riscului si priveste, in primul rand, perfectionarea cadrului legislativ care sa asigure functionalitatea managementului riscului se refera la: infiintarea si functionarea pietelor bursiere la termen, care au rolul de a acoperi riscurile; oferirea de stimulente privind dezvoltarea unor asemenea piete sau reducerea costurilor unor instrumente de gestionare a riscurilor, prin subventionarea unei cote mai mari din marimea primelor de asigurare si chiar pentru acoperirea nemijlocita a riscurilor, oferind reasigurarea lor.

Totodata, statul trebuie sa asigure orientarea fondurilor publice in cadrul sistemului de asigurare catre anumite grupuri de fermieri, in concordanta cu nevoile lor specifice, dar si cu cele ale economiei nationale;

crearea conditiilor de folosire mai larga a reasigurarilor, mai ales pentru acoperirea pierderilor peste un anumit nivel, caruia fermierii nu ii pot face fata, datorita costurilor extrem de ridicate. Acordarea unor asemenea reasigurari ar stimula institutiile respective in a oferi, intr-o masura mai mare, protectie pentru acoperirea riscurilor susceptibile de a se transforma in pierderi catastrofale. Eventual, reasigurarea ar putea fi adaptata rezervelor de risc, la nivelul teritoriului national, pentru a limita pierderile totale, urmand sa se constituie obligativitatea societatilor integrate intr-un cartel de a furniza servicii de asigurare pentru toate produsele lor. Ori ce fel de implicare a unui asemenea cartel, fie el constituit si la nivelul U.E., trebuie sa fie in concordanta cu principiile eficientei si transparentei, si sa ia in considerare efectele posibile asupra productiei, nivelului pretului si a modului de distribuire a veniturilor;

integrarea companiilor de asigurare si reasigurare intr-un cartel de asigurari/reasigurari, in vederea acoperirii in comun a riscurilor si in perspectiva incadrarii lui intr-un astfel de cartel constituit la nivelul U.E. Un astfel de cartel ar contribui, prin rolul si functiile sale, si la perfectionarea fondurilor mutuale, care se afla in proprietatea fermierilor. In acest sens, ar reveni statului si respectiv UE sarcina sa instituie un cadru legislativ adecvat acestui proces de integrare pe verticala a asigurarilor si reasigurarilor;

elaborarea unor instrumente de risc combinate, prin intermediul carora sa se asigure acoperirea riscului de productie si de pret. Trebuie avut in vedere faptul ca sporirea diversitatii instrumentelor de risc este o necesitate generata si de extinderea procesului integrarii in U.E., noile tari venind si cu experiente proprii in managementul riscurilor, ce s-au dovedit eficiente pentru fermieri, dar si pentru societate, in general;

crearea si utilizarea a noi alternative de obtinere a unor venituri conjuncturale ar fi o optiune atractiva. Pe seama acestor venituri s-ar putea crea resurse financiare suplimentare de sustinere a veniturilor fermierilor, mai ales in unele perioade dificile ale activitatii fermelor agricole. Astfel de resurse devin un instrument de risc, ce are capacitatea de a raspunde nevoilor imediate ale fermierilor, prin inlaturarea discontinuitatilor importante din activitatea gospodariilor taranesti, precum si de sprijin in depasirea problemelor economico-financiare legate de dezastre;

elaborarea si aplicarea unui program special destinat tuturor fermierilor, privind asigurarea de informatii operative, transparente, referitoare la risc si instrumentele folosite pentru diminuarea pagubelor ce pot fi provocate fermierilor. Pe prim plan ar trebui sa se situeze informatiile privitoare la pietele la termen si de optiuni, la rolul asigurarilor si reasigurarilor, inclusiv a fondurilor mutuale pentru acoperirea riscurilor;

perfectionarea managementului riscurilor trebuie sa fie insotita de masuri de educatie si de modificare a comportamentului agentilor economici si a publicului larg fata de risc. La acestea este necesar sa se adauge si masurile de perfectionare profesionala, in cadrul politicilor de dezvoltare rurala durabila, problema stringenta, care explica partial, in prezent, si intarzierile in procesul de preaderare a tarii la U.E., eficienta redusa in cadrul negocierilor purtate ce reprezentantii U.E. Cu atat mai mult, o astfel de problema este de importanta capitala, mai ales dupa integrarea in U.E., in conditiile desfasurarii unei concurente acerbe intre tarile membre ale U.E.

In tara noastra, rolul contractelor futures pe produse agricole este, deocamdata, putin cunoscut. In tarile cu traditie in domeniul bursier, contractele futures si optiunile pe produse agroalimentare sunt considerate instrumente indispensabile ale celor implicati in producerea, depozitarea, comercializarea sau procesarea acestor produse.

Tranzactionarea contractelor futures ofera tuturor acestor agenti economici siguranta, protejandu-i impotriva cresterilor sau scaderilor imprevizibile ale preturilor.

Prin utilizarea contractelor la termen la produsul grau, instrumente deosebit de utile celor care desfasoara activitati agricole, pot fi minimalizate chiar si riscurile legate de factorii climaterici ce nu pot fi controlati de catre om, fiecare avand de castigat – agricultorii, industria alimentara si, nu in ultimul rand, consumatorii.

Contractele futures ii pot ajuta pe cei implicati in productia de grau sau in sectorul de morarit si panificatie sa isi anticipeze costurile si profiturile, sa-si imbunatateasca programele de marketing, ori sa-si mentina sau imbunatateasca baza de clienti.

In ceea ce priveste rolul contractelor futures pe grau pentru agricultura si economie, in ansamblul ei, acesta este unul de maxima importanta deoarece fiecare participant la tranzactiile futures, in momentul in care patrunde pe piata, detine o serie de informatii despre aceasta, cum ar fi evolutia cererii si ofertei de grau, cursul valutar, rata inflatiei, starea vremii etc., date care contribuie la formarea pretului pe piata la termen. Pe masura ce tranzactiile se executa intre cumparatori si vanzatori, se determina pretul real al unei anumite marfi, care constituie activul suport al contractului futures (cum ar fi graul), iar acestea devin importante pentru intreaga economie.

Implementarea contractelor futures si options pe contractele futures, avand ca activ suport graul de panificatie, reprezinta o premisa a realizarii unei cerinte stringente a pietei cerealelor din Romania, infiintarea cat mai curand posibil a unei burse de cereale la Braila. Aceasta deoarece, cunoasterea pretului de referinta a unei marfi pentru diferite intervale de timp, in viitor, este foarte benefica pentru toti operatorii din aceasta piata bursiera.

Astfel de contracte sunt absolut necesare in dezvoltarea unei piete fizice bine organizate, fapt certificat de existenta lor in toate tarile dezvoltate.

Mecanismul futures si options ofera posibilitatea realizarii unui pret de referinta, bazat pe intalnirea directa a cererii cu oferta. Confruntarea celor doua elemente esentiale ale oricarei piete se face prin intermediul unui soft de tranzactionare electronic, accesibil prin internet, din orice zona a tarii. De exemplu, pentru un producator de grau, obiectivul sau este sa cultive si sa vanda graul la un pret care sa ii aduca profit; riscul acestuia este acela ca pretul graului sa scada. Dar acest risc poate fi transferat prin vanzarea de grau, pe o piata la termen. Avantajul pe care il ofera tranzactia futures este acela ca, in general, ea poate compensa pierderea de pe piata fizica. In acest caz, cumparatorul este cel care preia riscul, el estimand ca pretul graului va creste. Cel care preia riscul poate fi un speculator sau o societate comerciala (de pilda o firma procesatoare de grau), care are nevoie de grau sau care altfel ar putea fi afectata de o crestere a pretului la acest produs.

III. CONCLUZII SI OBIECTIVE DE CERCETARE

Analiza exhaustiva a unor multiple aspecte teoretice, metodologice si practice legate de piata, in general, de piata bursiera in special, pe fondul utilizarii operatiunilor logice – cauzalitate, analiza, sinteza si comparatie – ofera posibilitatea relevarii unor concluzii si obiective cu caracter pragmatic, utile procesului de perfectionare a institutiei bursiere, privite in unitatea si omplexitatea acesteia. Din multitudinea acestora, au fost selectate doar o anumita parte, considerate mai semnificative.

1. Intre piata si economia de piata nu exista o identitate, ele sunt procese economice fundamentale care se interfereaza in timp si spatiu. In timp, piata are o istorie indelungata care isi are originea in primele forme de schimb (troc), precedand economia de piata, reprezentand, alaturi de intreprindere(intreprinzator), institutia centrala a economiei de piata concurentiala. In schimb, economia de piata a aparut mult mai tarziu, afirmarea ei fiind legata de Prima Mare Revolutie Industriala, moment marcat de sfarsitul secolului al XIX-lea, cand economia naturala a cedat locul economiei de schimb care, in prezent, constituie forma universala de organizare a economiei. Piata, ca institutie centrala a economiei de schimb, constituie liantul dintre producatori si consumatori, dintre sfera productiei si a consumului, se bazeaza pe trei piloni, ce ii asigura functionalitatea si eficienta cerere-oferta, concurenta si pretul. Evolutia pietei, a schimbului, in timp si spatiu, a generat aparitia pietei bursiere, subsistem important al economiei concurentiale si a pietei in general.

2. Piata bursiera este rezultatul unui proces evolutiv indelungat, produsul dezvoltarii economiei de schimb, al pietei. Aceasta si-a afirmat virtutile sale in conditiile atingerii unui anumit grad al functionalitatii economiei de piata, a comertului organizat. De-a lungul secolelor, bursele si-au demonstrat viabilitatea, imbinand tehnicile traditionale cu mijloacele de comunicare si informare moderne, ce au condus la perfectionarea relatiilor economice intre principalii parteneri la tranzactiile comerciale si financiare si, implicit, la realizarea interesului lor de profit, dar si de acoperire a riscurilor de productie si de pret

3. Bursa reprezinta o forma specifica de piata concurentiala libera, in cadrul si prin intermediul careia: se negociaza marfuri omogene, fungibile(cereale, minereuri etc.); au loc tranzactii cu titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, titluri de creante) si instrumente financiare derivate si sintetice; se efectueaza operatiuni valutare la care participa agenti economici din diferite domenii ale activitatii umane. Acestia sunt mediati de specialisti autorizati de catre institutia bursiera (brokeri, dealeri, curtieri, traderi) care, prin mecanismul cotatiei stabilesc pretul (cursul) tranzactiilor realizate, in cadrul unui spatiu circumscris.

4. Bursa este o persoana juridica, care prin obiectul ei de activitate, forma juridica, organizare si functionare se autoreglementeaza si se autoadministreaza. Principiul autoreglementarii se realizeaza in limitele legii, institutia bursiera stabilindu-si modul de organizare si functionare prin elaborarea si adoptarea Statutului si Regulamentului. Autoadministrarea se realizeaza diferit de la tara la tara si chiar de la o bursa la alta in functie de cadrul legislativ general, de statutul juridic si rolul pe care il are institutia bursiera in viata economico-financiara. Cu alte cuvinte, „spiritul” bursei este marcat de traditiile istorice comerciale si culturale specifice fiecarei tari in care bursa functioneaza. De aceea, pe fondul comun al principiilor generale de functionare, al definirii elementelor fundamentale constitutionale, bursele din diferitele tari ale lumii contemporane se deosebesc intre ele prin specificitatea mecanismului lor de functionare si a interdependentelor dintre ele, prin autoritatile de supraveghere si control, precum si prin modalitatile de participare la activitatea bursiera, de catre cei implicati in tranzactii.

5. Bursa de marfuri (comerciala) reprezinta o piata speciala care mijloceste tranzactionari de marfuri fungibile, produse derivate si sintetice, formarea pretului (cursului) acestora prin agenti bursieri specializati (brokeri sau traderi), pe baza confruntarii libere a cererii si ofertei, sub stricta supraveghere a autoritatilor legale competente si a respectarii Statutului si Regulamentului prin care se precizeaza mecanismul functionarii acesteia si care isi desfasoara activitatea intr-un anumit spatiu, denumit ring, sau prin intermediul comunicatiilor electronice. Desi se considera ca aceasta institutie ar data inca din perioada reuniunilor de negustori, desfasurate inca din vremuri timpurii de catre marile centre ale Orientului si Mediteranei si atestate de catre Roma, spre sfarsitul secolului al II-lea al erei noastre, fundamentele ei functionale se regasesc in aparitia pietelor de marfuri, dupa cea de-a treia mare diviziune sociala a muncii, a carei esenta consta din desprinderea negustorilor de celelalte clase sociale. Ele s-au dezvoltat si perfectionat in legatura organica cu extinderea relatiilor de piata concurentiale, devenind un reper al activitatii economice contemporane.

6. In timp, imaginea burselor comerciale s-a schimbat. Dupa 1970 a avut loc o scadere a ponderii tranzactiilor cu bunuri corporale, fizice, crescand spectaculos cea a tranzactiilor cu instrumente financiare sintetice, rezultat al unei adevarate inginerii financiare. Prin informatizarea electronica a pietei bursiere, tranzactiile nu se mai deruleaza intr-un anumit spatiu unic, ci pe o arie geografica larga, ele capatand caracter de universalitate. Extinderea produselor bursiere derivate si sintetice a permis perfectionarea activitatii bursiere, care se refera la: mai buna repartitie a diferitelor tipuri de risc; cresterea gradului de lichiditate a pietei; reducerea substantiala a costului tranzactiilor bursiere; sporirea volumului de informatii si transmiterea lor rapida si la timpul oportun catre toti participantii la activitatile bursiere. Dezvoltarea viguroasa a pietei noilor produse bursiere a generat o mai mare stabilitate a activitatii bursiere, permitand o reactie mult mai rapida a preturilor (cursurilor) activelor suport, in concordanta cu mutatiile intervenite in mediul de afaceri. Desigur, aceasta stabilitate trebuie privita sub aspect relativ, nu ca ceva absolut, permanent, deoarece, mai ales in perioade de tensiune economica, sunt vizibile semnale negative, ca urmare a faptului ca aceste noi inovatii financiare pot genera, pe termen scurt, o amplificare a instabilitatii activelor. Dezvoltarea actuala a pietei bursiere releva existenta unei contradictii de competitivitate, care impune, pe de o parte, globalizarea pietelor in concordanta cu interesele unor grupuri economice si financiare de mari dimensiuni si cu o puternica forta concurentiala. Pe de alta parte sunt evidente preocuparile de creare a unor piete care sa deserveasca economia locala. In prima situatie investitorii au nevoie de intermediari si de folosirea tehnicilor de piata dirijata prin pret, de utilizarea pietelor electronice, cu cotare continua. In cea de-a doua situatie, ordinele de mica dimensiune se colecteaza, in continuare, pe o piata centralizata, ce functioneaza pe baza ehnicii pietei organizate prin ordine, folosind, in acest sens, fixingul pentru stabilirea cursului bursier.

7. Drumul sinuos parcurs de la aparitia primilor germeni ai bursei si pana la afirmarea ei in viata economica, avantul si declinul lor, pot fi sintetizate in urmatoarea etapizare, ce cuprinde mai multe perioade distincte raportate la specialitatea instrumentelor comerciale si financiare ale mecanismului bursier. De la primele etape – darul si trocul, caracteristice primelor inceputuri ale civilizatiei, s-a trecut la etapa marcata de aparitia pietei spot, specifica Evului Mediu, in cadrul careia se foloseau circuitul bani-marfa-bani, sub aspect financiar si, respectiv, circuitul marfa-bani-marfa, specific domeniului comercial. Concomitent cu schimbul spot se derulau si contracte cu livrare ulterioara a bunurilor economice tranzactionate. Treptat, comertul spot s-a transformat in schimb la termen, pe baza de contract cu livrare si plata ulterioare de tip forward, proces derulat in perioada secolului al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea, si care marcheaza cea de-a patra etapa in evolutia pietei bursiere. Ulterior, la baza schimbului au stat contracte de tip futures, incluse in categoria contractelor la termen standardizate si tranzactionate pe piata organizata. Aparut inca din Japonia Evului Mediu, comertul la termen s-a extins odata cu fondarea CBOT, cand comertul de tip spot-forward s-a transformat in comert de tip futures si options (piata produselor derivate), marcand cea de-a cincea etapa in procesul de afirmare a pietei bursiere. In prezent, se deruleaza o noua etapa, demarata de perioada terminarii celui de-al doilea razboi mondial, caracterizata prin tranzactionarea unor instrumente financiare moderne, sub forma unor produse denumite sintetice. In ultimii treizeci de ani, aceste produse sintetice au inregistrat o dinamica accentuata, ce nu poate fi comparata cu precedentele etape. In perioada derularii acestor etape de afirmare a pietei bursiere, pe masura dezvoltarii si consolidarii lor, a avut loc si un proces de diferentiere dintre bursele de marfuri si cele de valori, ele coexistand ca doua institutii distincte.

8. De-a lungul evolutiei institutiei bursiere, s-au conturat principiile si fundamentele sale de organizare si functionare, pe baza carora s-au precizat coordonatele principale ale activitatii bursiere. Ansamblul de practici, modalitati si instrumente de tranzactionare utilizate in decursul unei indelungate perioade de timp in spatiul european, american si asiatic s-a concretizat, in final, in institutionalizarea bursei si a formelor sale principale – de comert si de valori. De aceea, discutiile privind intaietatea uneia sau a alteia dintre aceste burse speciale este lipsita de sens, deoarece important este intelegerea locului si rolului bursei in viata economico-sociala, necesitatea perfectionarii mecanismului ei de functionare, semnificatia practica a instrumentelor sale de acoperire a riscurilor de productie si de pret.

9. Procesul evolutiv al afirmarii economiei de piata si respectiv al institutiei bursiere reliefeaza interdependentele dintre economie, piata in general si bursa. Piata, in general, si diferitele ei tipuri de existenta reprezinta rezultatul evolutiei activitatii economice, a schimbului, in calitate de componenta esentiala a acesteia, care la un moment dat a generat si aparitia bursei de marfuri, inclusiv a celei de valori. In etapa initiala a dezvoltarii economice si a aparitiei germenilor specifici fenomenului bursier, relatia dintre economie si piata bursiera a fost de tipul cauza-efect, necesitatile economice si schimbul organizat generand aparitia burselor si evolutia lor ulterioara. Existenta si functionarea pietei bursiere este subordonata satisfacerii trebuintelor sociale, a unor noi functii, din ce in ce mai complexe ale mecanismelor economiei de piata libere. Afirmarea institutiei bursiere a modificat si continutul relatiei dintre economie si bursa, manifestandu-se sub forma raportului parte-intreg. Pe masura dezvoltarii si perfectionarii activitatii economice, aceasta exercita o influenta crescanda asupra desfasurarii eficiente si a celorlalte domenii ale activitatii umane, inainte de toate asupra subsistemelor sale, dintre care se distinge bursa. Piata bursiera a devenit axul structural definitoriu al economiei moderne, suportul de prima importanta al intregii activitati economice, factor al accelerarii cresterii economice si „barometru” al pulsului dezvoltarii economico-sociale. Recunoasterea bursei ca reper al lumii afacerilor trebuie privite insa sub dublu aspect, al avantajelor si dezavantajelor functionalitatii ei. In conditiile contemporane, piata bursiera este o prezenta activa, deseori decisiva, in peisajul economiei concurentiale, prin care se identifica oportunitatile de castig si atitudinea ei deschisa fata de risc, creativitate, operativitate si transparenta. In acelasi timp, pe piata bursiera se pot manifesta o serie de influente subiective, reflectand, la un moment dat, un optimism nefondat privind posibilitatile de profit. In aceasta situatie, trendul bursei nu mai reflecta dinamica economiei reale, manifestandu-se chiar o opozitie intre economia reala si cea financiara, exprimate in crahul bursier. Nu trebuie omis nici riscul scaparii de sub control de catre autoritatile oficiale a unor activitati speculative, care duc la panica si chiar la crah bursier.

10. Interrelatii active se manifesta si intre economie – piata funciara – bursa. Gradul dezvoltarii si consolidarii economiei nationale isi pune amprenta asupra formarii , extinderii si consolidarii pietei funciare. La randul ei, prin functiile sale generale si specifice, piata funciara influenteaza economia, in sensul consolidarii si restructurarii acesteia, indeosebi prin ajustari structurale si in calitate de factor de crestere a dimensiunilor proprietatii funciare si a exploatatiilor agricole, ceea ce asigura exercitarea unei activitati economice eficiente. De asemenea, piata funciara favorizeaza accesul producatorilor agricoli la credite bancare, pamantul fiind de fapt cea mai sigura garantie pentru creditul agricol; faciliteaza transferul treptat al muncii agricole in sectoarele neagricole, devenind o sursa de obtinere a resursei pamant, pentru cei care doresc sa ramana in agricultura; stimuleaza inlocuirea muncii prin capital, odata cu sporirea dimensiunilor exploatatiilor agricole si orientarea lor catre piata; favorizeaza procesele de profilare si specializare a productiei in exploatatiile cu caracter comercial. In tara noastra, in conditiile actuale, producatorii agricoli, in majoritatea lor proprietari de gospodarii de subzistenta, nu au capacitate organizatorica, economica si financiara de a apela la pietele de gros agricole, inclusiv la bursele comerciale agricole, productia lor agricola cu caracter comercial fiind redusa si chiar, in unele cazuri, inexistenta. In consecinta, in pofida avantajelor participarii producatorilor agricoli la activitatea bursiera, aceasta are un caracter restrans. De aceea, formarea si extinderea pietei funciare este o necesitate inexorabila ce ar putea descatusa inertiile producatorilor agricoli fata de fenomenul bursier, cu consecinte in lant asupra infiintarii si extinderii burselor agricole, dar si a sporirii productiei agricole si eficientizarii acesteia. Plecand de la aceste considerente teoretice, se poate afirma ca in tara noastra nu exista inca o piata funciara. Aceasta se afla in plin proces de formare, fiind in stransa legatura cu edificarea unei economii functionale, in prag de realizare, cu perfectionarea structurilor agrare si consolidarea pietelor agroalimentare. De aici, rezulta si forta competitiva redusa a agriculturii romanesti, ceea ce creeaza obstacole in procesul de negociere a integrarii tarii noastre in U.E., generand o serie de dificultati in confruntarea cu concurenta acerba ce se manifesta pe piata agricola comunitara.

11. In Romania, in perioada cuprinsa intre aparitia primelor reglementari
bursiere (1839-1840) si pana in 1949, a aparut si s-a consolidat institutia bursiera, cu un rol bine definit in economia de piata. Cu toate fluctuatiile inregistrate in anumite momente ale functionarii sale, bursa s-a maturizat si consolidat continuu, impunandu-se ca o piata reprezentativa in peisajul fortelor pietei concurentiale. Perioada 1949-1989 marcheaza intreruperea activitatii bursiere, continutul si rolul acestei institutii intrand in contradictie cu perceptele doctrinei socialiste, cu caracterul centralizat al economiei.

In numele asa-zisei exploatari a maselor populare, teoria economica socialista a respins existenta si functionarea pietei bursiere, inclusiv cea de capital, deoarece nu accepta manifestarea libera a fortelor pietei si a capitalului, elemente caracteristice ale economiei de piata concurentiale. Odata cu instaurarea noului regim politic, dupa 1989 a inceput procesul de constituire a pietei bursiere, care s-a dorit a deveni un „ghid” al desfasurarii activitatii economiei de piata libera de catre oamenii de afaceri autohtoni si, totodata, un semnal de atentionare a celor straini prin care sa se raspunda ca si in tara noastra se pot face afaceri eficiente, oneste.

12. Agricultura romaneasca se confrunta cu probleme structurale, economice si sociale, cu dezechilibre intre diferitele subsisteme ale economiei nationale si, in primul rand, intre industrie si agricultura, cu dereglari profunde ale echilibrului economie-mediu.

Printre aceste fenomene negative se inscriu: excesivitatea fragmentarii proprietatii agricole; productivitate si eficienta economica, sociala si ecologica reduse; ponderea ridicata a autoconsumului in spatiul rural; participarea scazuta si cu eficienta redusa a unei insemnate parti a populatiei la activitatile agricole, cu consecinte negative asupra organizarii si functionarii corespunzatoare a retelei de distributie a produselor agricole, a instituirii unor forme de piata ce se dovedesc a fi eficiente, printre care se inscriu pietele agroalimentare de gros si bursele comerciale agricole; ponderea insemnata a populatiei rurale in totalul populatiei tarii; nivelul redus al veniturilor producatorilor agricoli, data fiind gama redusa de alternative viabile de sporire a veniturilor populatiei rurale.

13. Pe piata agricola romaneasca, in special pe cea a cerealelor, se manifesta o serie de disfunctionalitati generate, printre altele de ponderea exagerata detinuta de gospodariile de subzistenta in suprafata si productia agricola, a caror productivitate, reflectata in nivelul productiei medii la hectar, este redusa, in unele cazuri de 2-3 ori mai mica, comparativ cu cea realizata in tarile U.E.; ponderea insemnata detinuta de sectorul cerealier in ansamblul agriculturii; existenta de stocuri insemnate la producatorii agricoli, consecinta a preturilor dezavantajoase practicate pe pietele agricole; dispersarea ridicata in plan teritorial a culturilor cerealiere, fapt ce provoaca greutati in colectare, transport si distributie, reflectate in costurile ridicate si care afecteaza eficienta activitatilor agricole, ceea ce duce la lipsa acumularilor necesare investitiilor in tehnica si tehnologie moderna, infrastructura etc. In consecinta, extinderea pietelor agroalimentare, inclusiv cele de cereale, este limitata, iar cele existente nu functioneaza coerent, datorita conditiilor improprii de prelucrare si de amplasare teritoriala a unitatilor de procesare, a lipsei preocuparilor din partea fermierilor pe linia activitatilor de marketing etc.

14. Este evidenta ramanerea in urma a constituirii de piete de gros, inclusiv de cereale, ceea ce impune accelerarea infiintarii lor in mai multe localitati, ce corespund cerintelor fondarii lor, pe baza finantarii interne, fara a exclude si sprijinul U.E. Pe langa extinderea pietelor agricole de gros, sunt necesare masuri de perfectionare a activitatii de marketing la nivelul fermelor, promovarea sustinuta a produselor pe piata interna, cat si a celor destinate exportului pe terte piete, care este deficitar, in raport cu importul.

In Romania, piata produselor agricole se caracterizeaza prin existenta si mentinerea unor dezechilibre importante in raportul cerere-oferta pentru o serie de produse de baza, precum si manifestarea unor diferente semnificative in consumul diferitelor categorii ale populatiei, ceea ce releva nivelul scazut al autosuficientei alimentare. Drept urmare, apare inexplicabila inexistenta in tara noastra a unei burse specializate in domeniul cerealier. O parte a acestor produse se tranzactioneaza prin cele doua burse autorizate de CNVM – BRM (Bucuresti) si BMFM (Sibiu), care, sub acest aspect, nu satisfac in intregime exigentele comercializarii produselor cerealiere pe pietele interne si internationale. Desi traditiile si experienta de organizare si functionare a unei burse de cereale sunt evidente, in tara noastra, in perioada 1881-1949, functionand Bursa de Cereale din Braila, care ocupa un loc important pe piata mondiala a cerealelor, reinfiintarea ei este mereu taraganata de autoritatile in domeniu, cu toate ca in nenumarate ocazii s-a discutat aceasta problema. Este de ajuns sa amintim fie si numai Seminarul organizat de BMFM Sibiu cu ocazia aniversarii a cinci ani de piata bursiera pe termen lung, cand s-a discutat inca o data infiintarea Bursei de Cereale la Braila. Aceasta intentie nu a stat in atentia guvernantilor, dar mai ales a institutiilor competente in domeniul bursier, nefiind realizata in practica. Dupa unele surse de informatii, este posibil ca aceasta bursa sa devina operationala pana la sfarsitul verii anului 2004. Scepticismul nostru insa se mentine, cu toate ca am dori sa se infirme. Iata de ce, formarea si dezvoltarea pietei bursiere constituie, pentru tara noastra, o componenta esentiala a procesului de restructurare a sistemului economic si de creare a mecanismelor institutiilor specifice ale economiei de piata, asigurandu-se astfel realizarea deplina a functionalitatii economiei concurentiale.

15. In perioada actuala se considera ca pietele agricole se caracterizeaza printr-un grad redus de organizare, atat din latura producatorilor, cat si a procesatorilor, respectiv comerciantilor care isi desfasoara activitatea in cadrul acesteia. Situatia existenta isi pune amprenta asupra activitatii operatorilor de pe pietele respective, exercitand o serie de influente negative, urmare a faptului ca: informatiile nu au un circuit bine organizat si eficient; exista riscul unor evolutii nefavorabile ale preturilor produselor agricole, cauzate de prezenta pe piata a unui numar insemnat de intermediari speculatori, care nu au nici o legatura cu activitatea agricola; tranzactiile nu sunt sigure si stabile etc.

16. In ansamblul tranzactiilor efectuate pe piata bursiera de marfuri, tranzactiile futures bazate pe produse sintetice, in special cele care au suportul in indicii bursieri, se dovedesc a fi cele mai dinamice. Dinamismul acestui segment al pietei bursiere este datorat garantiilor reduse si mecanismelor extrem de operative de tranzactionare, care asigura o inalta atractivitate, atat pentru persoanele juridice, cat si pentru cele fizice. Prin aceste tranzactii se urmaresc numeroase scopuri: speculativ, efectuare de plasamente in vederea realizarii de profit; de acoperire impotriva riscului scaderii pretului; de arbitraj, asupra diferentei dintre pretul futures al indicelui si pretul activului suport.

In tarile cu traditie indelungata in domeniul bursier, contractele futures si options pe produse agroalimentare sunt considerate instrumente indispensabile ale celor implicati in producerea, depozitarea, comercializarea sau procesarea acestor produse. Aceste contracte ofera tuturor agentilor economici siguranta, transparenta, protejandu-i impotriva cresterii sau scaderii imprevizibile a pretului.

Pentru multi agenti economici din Romania, piata la termen este necunoscuta, datorita inexistentei unui precedent in perioada vechiului regim politic, care si-a pus amprenta asupra gandirii si actiunii actualei generatii de intreprinzatori, in special, a populatiei, in general, precum si aparentei dificultati generate de noutatea fenomenului bursier si lipsa unui interes in cunoasterea institutiei bursiere. De aici rezulta si necesitatea schimbarii comportamentului individual si colectiv al tuturor participantilor specifici pietei bursiere, formarea si afirmarea unei culturi economice in randul agentilor economici, ca fundament educational al intelegerii rolului si functiilor institutiei bursiere; diversitatii instrumentelor mecanismului tranzactional; cunoasterii avantajelor si, respectiv, dezavantajelor posibile ce pot sa se manifeste prin folosirea lor; semnificatiei practice a contractelor la termen; rolului si modului de asigurare de catre acestea a
riscului in afaceri.

17. Pe masura avansarii economiei nationale spre o economie de piata functionala, interventia statului in mecanismul formarii preturilor la produsele cerealiere a inregistrat o reducere vizibila. Piata cerealelor este libera din punctul de vedere al stabilirii preturilor, cat si al operatiilor de preluare, stocare, vanzare, cumparare si reguli de import – export. Dar, in conditiile realizarii afirmarii depline a economiei de piata, a eliminarii disfunctionalitatilor ce se manifesta in cadrul pietei agricole si a redistribuirii veniturilor, ale finalizarii integrarii agriculturii romanesti in politica agricola comunitara, pe langa perfectionarea sistemului de parghii economice utilizate, interventia statului in agricultura, datorita starii actuale a spatiului rural, in care agricultura are un rol de prim ordin, nu poate fi restransa, cu atat mai mult eliminata pe deplin. Problemele privind instabilitatea cererii pe plan intern si extern, variabilitatea ofertei pe termen scurt si lung, imperfectiunile in organizarea si functionarea pietelor agricole, inclusiv lipsa din sistemul bursier
national a bursei de cereale, asigurarea securitatii alimentare, instabilitatea veniturilor populatiei agricole, practicarea unei agriculturi in simbioza cu mediul natural etc., impun o interventie inca sustinuta a statului in domeniul agricol, atat pe linia perfectionarii cadrului legislativ, cat si a cresterii rolului sau in stabilirea garantiilor de pret si asigurarea stabilitatii preturilor, a elaborarii modalitatilor de aliniere corecta a preturilor produselor agricole interne la cele internationale.

18. Este necesara o reorganizare a pietei cerealelor, potrivit celei existente in U.E., care sa respecte principiile impuse de reglementarile comunitare, fara a omite si principalele tendinte si mutatii ce se manifesta pe piata romaneasca de cereale. Reorganizarea pietei cerealelor in tara noastra necesita cunoasterea, preluarea, adaptarea mecanismelor legislative si a standardelor pe baza carora functioneaza sistemul Organizarii Comune a Pietei (OCP) pentru cereale in U.E. Integrarea pietei romanesti a cerealelor in sistemul comun, unic de organizare a pietei, trebuie sa tina seama de gradul inalt de sensibilitate a problemei agricole pentru U.E. care, prin politica agricola comunitara, a protejat, inclusiv sistemul cerealier, de concurenta internationala. In prezent, protectia agriculturii capata noi dimensiuni, ca urmare a reformei ce se realizeaza in agricultura tarilor U.E., si care se desfasoara sub spectrul unor presiuni interne si externe. Se impune deci, sa se ia in considerare si reglementarile reformei MacSharry, in cadrul careia cerealele sunt supuse sistemului de subventii directe, acordate ca o compensatie pentru reducerea pretului garantat. Sprijinirea producatorilor are in vedere stabilizarea pietei si se fundamenteaza pe un sistem de preturi de interventie garantate si preturi „prag”, pe anumite norme de calitate si detalii tehnice pentru importul si exportul de produse cerealiere, protectie vamala, refinantari la export si un sistem de interventie publica.

19. Piata agricola in general, piata bursiera in special are o tendinta de globalizare, devenind din ce in ce mai uniforma, mai omogena, mai standardizata. Pe acest fond se accentueaza caracterul universal, international al burselor de marfuri, cu intregul „cortegiu” de avantaje si dezavantaje. Pe plan mondial, pe baza evolutiei institutiei bursiere se poate aprecia ca in prezent bursele americane isi disputa intaietatea cu cele din Japonia si Anglia, pentru pietele de capital. In schimb, este o certitudine situarea pe primul loc a pietei bursiere comerciale, ceea ce certifica gradul inalt de internationalizare a acestora, accentuarea globalizarii economiei mondiale.

ELEMENTE DE ORIGINALITATE SI NOUTATE PROPUSE PRIN

PREZENTAREA BURSEI AGROINDUSTRIALE

IV. BIBLIOGRAFIE

Abil Lucia Dictionar bursier-Editura Economica Bucuresti 1994

Alecu I., Merce E., Pana D., Sambotin D., Ciurea I., Bold I., Dobrescu N. Management in agricultura-Editura Ceres Bucuresti 1997

Anderson R.W. (1985) Some Determinants of the Volatility of Futures Prices-Journal of Futures Markets

Anghelache Gabriela Bursa si piata extrabursiera Editura Economica Bucuresti 2000

Badea D. Piete de capital Editura Economica Bucuresti 2000

Balley P. La Bourse mithes et realites PUF Paris 1986

Baumol W.L. (1957) Speculation Profitability and Stability Review of Economics and Statistics

Baumol W.L. (1959) Theory of Speculation Relating Profitability and Stability

Belletante B. La bourse – son fonctionnement son rôle dans la vie economique Editions Hatier Paris 1992

Belveal L. (1967) Commodity Speculation Commodity Press.

Bernstein J. (1988) Cyclic Analysis in Futures Trading John Wiley.

Bernstein J. (2000) How the Futures Markets Work, Prentice Hall Art.

Bidilean V. Uniunea Europeana. Institutii, politici, activitati Editura Agroprint Timisoara 2000

Bran P. Relatii valutar-financiare internationale Editura Economica Bucuresti 1994

Bran P. Costica Ionela Relatiile financiare si monetare internationale Editura Economica Bucuresti 1999

Braudel F. Jocurile schimbului-Editura Meridiane Bucuresti Vol. I si II 1985

Briffett R. (1998) An Introduction To Derivative Instruments

Publishing House Editions.

Carter C. A. (2002) Futures and Options Markets-Pearson Education.

Ciobanu G. Bursele de valori si tranzactiile la bursa Editura Economica Bucuresti 1997

Chance D. M. (1989) An introduction to options and futures – ed Dryden Pass Chicago

Chance D. An Introductions to options and futures The Dryden Press 1999

Chirila C., Lup, A. Cerealele in Romania si in lume – productie, consum, comert Editura Mondograf Bucuresti 1979

Constantin M. si colab. Marketingul productiei agroalimentare. Editia a V-a, Editura Universitaria Craiova 2002

Crozet Y. si colab. Dictionnaire de banque et bourse Editions Armand Colin Paris 1993

Cucui. I. Managementul distributiei marfurilor Ed. Macarie Targoviste 1995

Diaconescu M. Marketing agroalimentar Editura Uranus Bucuresti 2002

Dardac N. si colab. Burse de valori Dimensiuni si rezonante social-economice Editura Economica Bucuresti 1997

Dardac N., Basno C. Costica I. (1999) Tranzactii bursiere cu produse derivate si sintetice Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti

Darie Nicolae – Uniunea Europeana. Constructie. Institutii Legislatie Politici comune Dezvoltare, Editura Matrix Rom Bucuresti 2001

David N., Istudor N. Asigurarea cu resurse materiale a agriculturii Editura ASE Bucuresti 1999

Davidovici I. Procese decizionale si performanta economica in exploatatiile agricole Editura I.R.L.I. Bucuresti 2002

Dufloux C. Piete financiare Editura Economica Bucuresti 2000

Duhnea E. (1982) Rolul burselor de marfuri agroalimentare si avantajele participarii Romaniei la operatiuni de bursa” Teza de doctora ASE Bucuresti

Durand M. Bursa Editura Humanitas Bucuresti 1992

Florescu C. Marketing Editura Independenta economica Braila 1997

Fota C., Rosu Hamzescu, Ilinca G., Margineanu M. (1992) Bursa la dispozitia intreprinzatorului Editura Mondo-Economica Craiova

Funar Sabina Bursa de marfuri Editura Academic Press Cluj Napoca 1998

Funar Sabina Vlad Ioana Bursa de marfuri si de valori Editura Academic Press Cluj Napoca 2001

Gallois D. Bursa Origine si evolutie Editura Teora Bucuresti 1999

Gavrilescu D. Giurca Daniela (coord.) Economie agroalimentara Editura Expert Bucuresti 2000

Herbei M. Operatiuni de bursa Evaluarea bursiera a agentilor economici Editura Mirto, Timisoar, 1994

Iorga N. Istoria comertului romanesc Tipografia Tiparul Romanesc Bucuresti 1925

Iosif Gh. Piata resurselor si a produselor agroalimentare Editura Tribuna Economica Bucuresti 1998

Istudor N. Modele de organizare a pietelor agroalimentare Editura Economica Bucuresti 2000

Johnson R.S., Giaccotto C. (1995) Options and Futures West Publishing

Lazar T. Evolutia preturilor produselor agricole in comparatie cu evolutia preturilor produselor industriale necesare agriculturii Editura PHOENIX Bucuresti 2001

Malassis L., Ghersi G. Initiation a l′economie agroalimentaire

Hatier – Aupelf Paris 1992

Malliaris A.G. (1997),Futures Markets Edward Elgar Publishing Limited

Manole V. si colab. Marketing Editura ASE Bucuresti 2001

Manole V., Stoian Mirela Agromarketing Editura ASE Bucuresti 2002

Miclaus P.G. Bursele de comert Editura Economica Bucuresti 2003

Moga T., Voicu R., Radulescu Carmen Management Editura ASE Bucuresti 2003

Negoescu Gh., Bontas Cristina Institutia bursiera Editura Evrika Galati 1999

Negrei C. Productivitatea muncii in agricultura Editura ProTransilvania Bucuresti 1996

Nitu A. Burse de marfuri si valori Ed. Tribuna Economica Bucuresti 2002

Niculae T., Gherghita I., Gherghita D., Comunicarea organizationala si managementul situatiilor de criza Editura Ministerului Administratiei si Internelor Bucuresti 2006

Pascariu Gabriela Uniunea Europeana – Politici si piete agricole, Editura Economica Bucuresti 1999

Popa I. (1997) Tranzactii comerciale internationale Ed. Economica Bucuresti

Popa I. Bursa. Vol. I (1993, 1995) si II (1994) Colectia Bursa

Popescu V., Dumitrescu A.M. Dictionar de termeni si expresii utilizate in tranzactiile de BURSA cu echivalenti in limba engleza.

Popescu V. (1993) Bursa si tranzactii cu titluri financiare Editura Asociatiei Sportive Cal Clubul Roman Bucuresti

Potolea Gh., Horea H. Efectele de comert Imprimeria Ardealul Cluj Napoca 1992

Puiu A. Managementul international Ed. Independenta Ec. Braila 1999

Rosenberg J.M. (1993) Dictionary of Investing John Wiley and Sons New York

Rujan O., Tranzactii comerciale internationale Ed. Ec. Bucuresti 1997

Stanciu N. Burse internationale Editura Craiova 1999

Stanciu S. Teoria contractelor Editura ASE Bucuresti 2002

Stancu I. Finante. Vol. I. Piete financiare si gestiunea portofoliului Editura Economica Bucuresti 2002

Stoian Mirela Ecomarketing Editura ASE Bucuresti 2003

Stoica V., Ionescu E. Pietele de capital si bursa de valori. Editia a II-a Editura Economica Bucuresti 2000

Suta N., Suta Salajan Sultana Comertul international si politica comerciala internationala. Editia a XII-a Vol. I si II Editura Economica Bucuresti 2003

Stanciu G.O. (2003) Evolutia burselor internationale de marfuri Oportunitatea reinfiintarii Bursei de Cereale din Craiova, Universitatea din Craiova-Teza de doctorat.

125. Strassheim, D. (1997), Understanding Financial Derivatives, Irwin.

126. Tamarkin, B. (1985), The New Gatsby: Fortunes and Misfortunes of Commodity Traders, New York, William Narrow & Co., Inc.

Voicu M.V. Organizarea integrata a pietei cerealelor si plantelor oleaginoase, Teza de doctorat ASE Bucuresti 1998

133. Voicu, R., Economia si managementul exploatatiilor agricole, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 2000;

Zahiu Letitia Agricultura mondiala si mecanismele pietei Editura Arta grafica Bucuresti 1992

Zahiu Letitia, Lazar T. Agricultura Romaniei in procesul de integrare agricola europeana Editura Ex Ponto Constanta 2000

Zahiu Letitia Dachin Anca Politici agroalimentare comparate Editura Economica Bucuresti 2001

Zahiu Letitia si colab. Structuri agrare si viitorul politicilor agricole Editura Economica Bucuresti 2003.