Managementul Activităților Subunităților DE Geniu Pentru Neutralizarea Dispozitivelor Explozive Improvizate

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTORI ȘTIINȚIFICI

Lt. col.

lect.univ.dr. IANCU DUMITRU

Lt. col.

ing. POPA IOAN DAN

AUTOR Sd.sg.

MARINCAȘ VLAD

– SIBIU, 2014 –

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU“

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: „MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR SUBUNITĂȚILOR DE GENIU PENTRU NEUTRALIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE“

CONDUCĂTORI ȘTIINȚIFICI

Lt. col.

lect.univ.dr. IANCU DUMITRU

Lt. col.

ing. POPA IOAN DAN

AUTOR

Sd.sg.

MARINCAȘ VLAD

– SIBIU, 2014 –

REFERAT DE APRECIERE

a lucrării de licență

1. Numele și prenumele absolventului:

2. Domeniul de studii:

3. Programul de studii universitare de licență:

4. Tema lucrării de licență:

5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al lucrării de licență (se marchează cu X):

6. Aprecieri asupra părții practic-aplicative a lucrării de licență (se marchează cu X):

7. Aprecieri privind redactarea lucrării de licență:

8. Considerații finale:

Apreciez lucrarea de licență cu nota

pentru a fi susținută în prezența comisiei examenului de licență.

Data Conducător știintific

și o recomand

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………7

Capitolul I: Implicațiile managementului în activitățile

de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate ………………. 9

1.1. Generalități privind managementul organizației militare………………. 9

1.2. Procesul de management în organizația militară…………………………..11

1.3. Aplicarea funcțiilor managementului în activitățile specifice neutralizării dispozitivelor explozive improvizate ……………………………………..14

1.3.1. Funcția de previziune ……………………………………………………..14

1.3.2. Funcția de organizare ……………………………………………………..15

1.3.3. Funcția de coordonare …………………………………………………….17

1.3.4. Funcția de antrenare ……………………………………………………….17

1.3.5. Funcția de control …………………………………………………………. 18

Capitolul II: Explicitări privind dispozitivele explozive improvizate și dotarea subunităților …………………………………………….. 20

. Prezentare generală a dispozitivelor explozive improvizate…………. 20

2.1.1. Tipuri de dispozitive explozive improvizate……………………… 21

2.1.2. Efectele distructive ale utilizării dispozitivelor explozive improvizate……………………………………………………………………………………………. 25

2.1.3. Clasificarea incidentelor cu dispozitive explozive improvizate……………………………………………………………………………………………. 27

2.2. Importanța echipamentelor și materialelor subunităților de geniu (EOD)…………………………………………………………………………………………………… 29

2.2.1. Echipamente de recunoaștere și identificare ……………………. 29

2.2.2. Echipamente de marcare, avertizare și interdicție …………….. 31

2.2.3. Echipamente de protecție ……………………………………………… 32

2.2.4. Echipamente de înlăturare și transport ……………………………. 33

2.2.5. Echipamente de neutralizare și distrugere ……………………….. 37

Capitolul III: Analiza privind modul de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate în teatrul de operații din Afganistan ……………………………………………………………………………………….. 39

3.1. Atacul împotriva rețelei …………………………………………………………. 41

3.1.1. Rețelele de insurgenți din Afganistan ……………………………… 43

3.1.2. Modalități și mijloace de atac împotriva rețelei ……………….. 45

3.1.3. Măsurarea eficienței și criteriilor pentru succes ………………… 50

3.2. Lupta împotriva dispozitivului (IED) ………………………………………. 52

3.2.1. Importanța luptei împotriva dispozitivului …………………….. 52

3.2.2. Scopul și metodele luptei împotriva dispozitivului ………. 53

3.2.3. Proceduri și mijloace utilizate în lupta împotriva dispozitivului ……………………………………………………………………………………….. 56

3.3. Pregătirea forțelor ………………………………………………………………. 60

3.3.1. Pregătirea forțelor coaliției …………………………………………. 60

3.3.2. Pregătirea forțelor națiunii gazdă ……………………………….. 63

3.3.3. Dezvoltarea capacității operaționale a forțelor ………………. 66

Concluzii ………………………………………………………………………..69

Bibliografie …………………………………………………………………………………..71

Anexe ……………………………………………………………………………………73

INTRODUCERE

În contextul actual, terorismul a luat amploare, deoarece dezvoltarea tehnologică i-a oferit posibilitatea să-și creeze propria armă, și anume, dispozitivul exploziv improvizat, cu care să-și îndeplinească obiectivele.

În sprijinul afirmației mele stau mărturie multiplele incidente din Afganistan. În această zonă de conflict, dispozitivele explozive improvizate fac victime atât din rândul populației locale, cât și din rândul forțelor militare aliate, care au ca prim obiectiv sprijinirea autorităților afgane, pentru asigurarea unei securități eficiente în întreaga țară.

Trebuie înțeles faptul că nu este suficientă ducerea luptelor împotriva dispozitivelor explozive improvizate, prin neutralizarea acestora, ci trebuie să se lupte, în primul rând, împotriva rețelei ce stă la baza finanțării, confecționării, transportării, amplasării și inițierii acestor dispozitive explozive improvizate.

Pentru ca lupta împotriva terorismului, care utilizează o asemenea armă, să poată fi câștigată trebuie să existe personal foarte bine pregătit pentru a acționa în situații neprevăzute.

În lucrarea de față am încercat să subliniez rolul subunităților de geniu, în special a celor EOD, pentru neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate, și să evidențiez modul în care acțiunile desfășurate de acestea sunt dependente de prezența anumitor factori de natură informațională, organizațională și tehnologică.

În primul capitol am evidențiat implicațiile managementului organizației militare la nivelul subunităților de geniu, în ceea ce privește derularea procesului de management, prin aplicarea funcțiilor managementului, în cadrul activităților de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate.

În al doilea capitol am prezentat principalele tipuri de dispozitive explozive improvizate utilizate de insurgenți în teatrul de operații din Afganistan și efectele utilizării acestor dispozitive. De asemenea, am prezentat și principalele echipamente și materiale a subunităților de geniu și EOD utilizate în procesul de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate.

În partea practic-aplicativă, redată în capitolul trei, am analizat modul de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate în teatrul de operații din Afganistan pe baza prevederilor STANAG-ului 2295, Allied joint doctrine for Countering – Improvised Explosive Devices – AJP-3.15(B). Pentru contracararea dispozitivelor explozive improvizate din Afganistan forțele coaliției se axează pe trei piloni: atacul împotriva rețelelor de insurgenți, lupta împotriva dispozitivelor explozive improvizate și pregătirea forțelor.

Această lucrare nu acoperă toate aspectele domeniului neutralizării dispozitivelor explozive improvizate, însă lipsa literaturii de specialitate din Romania îmi certifică faptul că această lucrare va fi utilă celor interesați de domeniu, prin informațiile prezentate în cadrul lucrării.

CAPITOLUL I: IMPLICAȚIILE MANAGEMENTULUI ÎN ACTIVITĂȚILE DE NEUTRALIZARE A DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE

Generalități privind managementul organizației militare

De-a lungul istoriei omenirii orice formă de organizare umană a avut nevoie de un instrument prin care să se protejeze de un eventual agresor, indiferent de alianțele din care făcea parte.

„Organizația militară reprezintă o entitate specifică, construită în mod deliberat dintr-un număr suficient de indivizi ce dețin statute și îndeplinesc roluri bine definite, care urmăresc în mod organizat realizarea scopului pentru care a fost creată, acela al apărării naționale.”

Figura nr. 1: Elementele evidențiate în urma analizei definiției organizației militare.

O activitate de grup necesită o conducere capabilă să pregătească, să declanșeze, să focalizeze și să coordoneze eforturile umane și materiale în locurile și în momentele potrivite pentru îndeplinirea obiectivelor ordonate sau asumate.

Organizația militară, spre deosebire de alte organizații, are de îndeplinit cel puțin două scopuri particulare:

unul potențial, adică apărarea țării împotriva violenței organizaționale;

altul actual, respectiv pregătirea cetățenilor apți pentru efort militar.

Instituția militară își are statutul și rolul său particular, definite de Constituția României. Ea își subordonează întreaga activitate voinței poporului, exprimată prin autoritățile democratice alese pentru exercitarea puterii politice în stat, slujind interesele națiunii prin îndeplinirea misiunii sale de apărare a valorilor constituționale fundamentale: independența, suveranitatea, integritatea teritorială, unitatea statală, democrația constituțională.

În momentul actual, când țara noastră este membru cu drepturi depline a NATO, Armata României are o nouă misiune – acea de a se coordona cu țările membre ale alianței în vederea asigurării păcii și securității mondiale, precum și alte obiective prevăzute în tratatele de aderare, ceea ce generează, în privința managementului, probleme la care vor trebui găsite soluții de rezolvare a acestora. Acestea nu se pot rezolva prin intermediul managementului empiric, ci pe baza unui management științific, ținându-se cont de condițiile actuale în care se încearcă atingerea obiectivelor conform standardelor NATO în toate domeniile.

„Managementul organizației militare reprezintă teoria și practica referitoare la ansamblul unitar al activităților desfășurate de comandamentele militare și comandanții de subunități, adaptând funcțiile, instrumentele și tehnicile managementului modern și atributele leadership-ului potrivit specificului stărilor de pace, criză sau război, în vederea realizării obiectivelor stabilite armatei, cât și fiecăreia dintre componentele sale.”

În cadrul acestei definiții este conștientizat faptul că managementul este noua tehnologie care aduce transformări profunde societății și organizațiilor din prezent și viitor.

Managementul organizației militare reprezintă:

o știință, respectiv ansamblul coerent și organizat al conceptelor,

principiilor, tehnicilor și metodelor prin care se explică într-un mod sistematic procesele și fenomenele conducerii militare;

o artă, ce exprimă măiestria conducătorului de a aplica la realitățile

diferitelor situații, în condiții de eficiență și cu rezultate bune, cunoștințele manageriale.

Managementul organizației militare ca știință se axează pe soluționarea aspectului teoretic al actului de comandă și pe fundamentarea folosirii optime a potențialului de care dispune organizația militară. De asemenea, oferă cadrelor de conducere un mijloc de gândire sistematic asupra comportamentelor subordonaților, permite abordarea logică a problematicii militare, ajutând în acest fel la rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă cadrul de conducere și furnizează tehnici și metode ce pot fi utilizate pentru rezolvarea problemelor care apar în această organizație.

Managementul organizației ca artă este evidențiat prin calitățile conducătorului și reprezintă transpunerea principiilor și metodelor manageriale în mod creator la condițiile concrete în care funcționează organizația militară.

Arta managementului se manifestă în funcție de modul cum își exercită conducători militari autoritatea asupra subordonaților, pe care îi dirijează în scopul determinării participării eficiente la acțiunile organizației militare. Știința fără arta de a o utiliza este inertă, constituie o povară suplimentară pentru practician, tot așa cum arta fără infuzia de cunoștințe științifice face pe posesorul ei să-și practice atribuțiile sale sub semnul empirismului și al rutinei.

Managementul modern este managementul de echipă. Pentru armată, el poate fi performant doar în măsura în care se depășește imaginea tradițională a ofițerului de comandă, dând consistență noii viziuni a omului asociativ-militar și civil-integrat deliberat într-o structură de conducere militară, formată din specialiști.

Astfel, managementul organizației militare își însușește principiile, normele, regulile și metodele generale ale științei managementului, împrumută și adaptează nevoilor proprii elementele teoretice și aplicative ale managementului din diverse domenii de activitate (economic, educațional, cultural etc.) și își constituie o teorie și practică de conducere particulară, care să permită comandanților și echipelor de comandă rezolvarea problemelor conducerii structurilor militare în timp de pace, criză și război.

1.2. Procesul de management în organizația militară

Clasicii managemetului au definit procesul de management astfel:

H. Fayol: „a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla”.

Fr. Taylor: „a ști precis ce trebuie făcut cât mai bine și mai ieftin”.

Plecând de la aceste definiții, în domeniul militar știința managementului a fost abordată și implementată mai puțin, utilizându-se și dezvoltându-se doar partea legată de fenomenul conducerii.

În prezent, ,,procesul de management din organizația militară este ansamblul acțiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare și control exercitate în vederea stabilirii și realizării obiectivelor specifice apărării naționale”.

În cadrul organizației militare au loc ample procese de muncă, care se deosebesc în funcție de caracterul acțiunilor ce le alcătuiesc, dar și prin rezultatele directe obținute. Așadar, se poate vorbi de procesele de execuție în care resursa umană utilizează resurse materiale, financiare și informaționale pentru realizarea obiectivelor stabilite, dar pe de altă parte se poate vorbi și de procesele manageriale, în care resursa umană (șefi, comandanți etc.) acționează asupra personalului condus în scopul atingerii obiectivelor stabilite.

Procesul de management nu se poate reduce la una sau alta din funcțiile sale, deoarece nici una din funcțiile managementului nu poate să definească complexitatea acestuia și nu poate asigura eficiența acestui proces. Spre exemplu, dacă procesul managerial s-ar reduce doar la funcția de previziune s-ar limita procesul doar la stabilirea obiectivelor și la modalitatea de acțiune pentru îndeplinirea obiectivelor și alocarea resurselor. Personalul trebuie motivat pentru îndeplinirea obiectivelor, dar totodată activitățile care se desfășoară trebuie organizate și coordonate, rezultatele trebuie planificate și evaluate, iar în cadrul unor abateri semnificative activitățile trebuie reglate. Așadar, doar ansamblul integrat al funcțiilor managementului poate defini complexitatea acestui proces și să-i ofere eficiența de care are nevoie.

Decizia managerială, un moment esențial al procesului managerial, se regăsește în toate funcțiile managementului: astfel previziunea se încheie cu decizia privind obiectivele și direcțiile de acțiune, organizarea se încheie cu decizia privind formele și metodele de organizare a instruirii, coordonarea se încheie cu decizii de armonizare a personalului și a activităților, antrenarea se încheie cu decizii privind stimulentele care motivează personalul, controlul se încheie cu decizii de corecție în vederea realizării obiectivelor.

Informarea și comunicarea stau la baza funcțiilor managementului și a deciziei manageriale. Pentru exercitarea funcțiilor managementului și adoptarea deciziilor este necesar un set de informații utile despre mediul intern și extern al organizației. O informație relevantă influențează calitatea deciziei și totodată, calitatea procesului de management.

Prin funcțiile sale, managementul își pune în mișcare o serie de activități specifice, grupate dupa omogenitatea lor în funcțiunile organizației, și anume:

funcțiunea de cercetare-dezvoltare;

funcțiunea de instruire-educare;

funcțiunea logistică;

funcțiunea de organizare-mobilizare;

funcțiunea de resurse umane.

Ca în orice altă organizație, funcțiunile specifice organizației militare se află în raporturi de interdependență, fiecare dintre acestea realizând o anumită dimensiune funcțională și, toate, împreună eficacitatea sistemului militar.

În orice organizație procesul de management are următoarele trăsături:

a) Ca orice proces managerial, procesul de management în armată are un caracter unitar. Prin misiunile primite, managementul militar vizează activități și acțiuni care determină o evoluție a organizației între o stare inițială și o stare necesară, în toate împrejurările, indiferent de situație: la pace, criză sau război. Pe timpul planificării și organizării acțiunilor se conturează și nevoile de coordonare a participării în comun a diferitelor elemente de dispozitiv la îndeplinirea unor misiuni.

b) Procesul de management militar este un proces managerial tipic. În toate împrejurările, la toate nivelurile manageriale din interiorul și pentru toate structurile militare, funcțiile prin care managementul se concretizează sunt aceleași: previziune, organizare, coordonare, antrenare și control-reglare. Indiferent de complexitate, orice activitate sau acțiune are la bază o comandă, planuri și programe, presupune o anume structurare a proceselor, activităților, operațiunilor, forțelor și mijloacelor, un subsitem informațional și elemente de coordonare, modalități de motivare, instrumente și metode de control și autoreglare.

c) Procesul de management al structurilor militare este orientat spre oameni. Scopurile și obiectivele acțiunilor și activităților se îndeplinesc „cu” și „prin” oameni; pe verticală și orizontală oamenii conduc oameni, apărarea patriei realizându-se printr-o pregătire susținută și continuă, de a fi gata în orice moment să învingă orice adversar.

d) Conducerea organizației militare este un proces managerial contextual în raport cu specificitatea situaților, mai ales în cele de criză sau la război; acestea fiind caracterizate de obligativitatea adaptării și a aplicării principiilor, metodelor și tehnicilor la contextul situațional extrem de variat și des schimbător, mai ales în situații de criză sau război.

e) Procesul de management în armată are caracterul unui proces managerial continuu. Indiferent de nivelul din organizația militară pe care dorim să îl analizăm, procesul managerial consacrat realizării misiunilor încredințate poate avea durate cuprinse între ani, semestre, trimestre, luni, săptămâni sau zile.

f) Procesul de conducere a organizației militare are un caracter ciclic. Repetabilitatea activităților de pregătire pentru luptă ori pentru desfășurarea unor activități asemănătoare ca natură, în timp de pace, criză și război, are drept rezultat faptul că activitățile militare se desfășoară în funcție de cerințele obiectivelor stabilite.

Ansamblul trăsăturilor procesului de management nu este diferit de alte organizații, ci doar particularizate întru-un mod mai pronunțat în acest domeniu, datorită specifității acestuia.

1.3. Aplicarea funcțiilor managementului în activitățile specifice neutralizării dispozitivelor explozive improvizate

1.3.1. Funcția de previziune

„Funcție a procesului de management, previziunea constă în ansamblul proceselor prin care se stabilesc obiectivele organizației – pe termen scurt, mediu și lung – se formulează modalitățile de acțiune în scopul îndeplinirii acestora și se fundamentează necesarul de resurse.”

Previziunea, pentru activitatea de neutralizare și distrugere a dispozitivelor explozive improvizate/ Explosive ordnance disposal (EOD), se realizează prin planificarea acțiunilor de obținere a informațiilor, asigurarea instruirii personalului, asigurarea sprijinului logistic și desfășurarea planurilor operaționale.

Figura nr. 2: Realizarea planificării.

Prin funcția de previziune se stabilesc obiectivele și ce anume poate fi realizat în cadrul misiunii, ce urmează să se desfașoare și prin ce mijloace se poate realiza aceasta.

Etapele planificării unei intervenții EOD sunt următoarele:

stabilirea resurselor EOD pentru neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate/ Improvised explosive device (IED);

alegerea celei mai eficiente modalități de transport; la nevoie, pentru urgentarea sosirii la locul incidentului se pot solicita mijloace de transport aerian;

stabilirea elementelor suplimentare de sprijin EOD și de altă natură;

stabilirea necesității înfințării unui Punct de Control al Incidentului.

Pentru ca planificarea unei intervenții EOD să fie eficientă aceste etape trebuie respectate, chiar dacă timpul alocat este destul de redus. Dacă planificarea se realizează în grabă șansele ca integritatea corporală a personalui să fie pusă în pericol este foarte mare.

1.3.2. Funcția de organizare

„Funcția de organizare desemnează ansamblul proceselor de management din organizația militară, prin intermediul cărora se stabilește și delimitează munca fizică și intelectuală, componentele lor (mișcări, timpi, operații, lucrări, sarcini etc.) gruparea acestora pe posturi, formații și comportamente de muncă, precum și atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii, în vederea realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor previzionate.”

În esență, organizarea este un proces de divizare a muncii, de stabilire a responsabilităților și autorității. Astfel fiecare trebuie să știe cine este, ce trebuie să facă, cine este responsabil și pentru ce rezultate.

Figura nr. 3: Organizarea intervenției de către subunitatea EOD.

Pentru elaborarea planului de acțiune trebuie să se stabilească reguli și măsuri de siguranță care să contribuie la executarea cu succes a misiunii:

stabilirea lucrărilor de protecție, evacuarea sau alte proceduri pentru reducerea pericolului în funcție de categoria incidentului;

stabilirea căilor de ieșire și de apropiere în siguranță, atât pentru procedura manuală cât și pentru cea telecomandată;

interzicerea de a mișca un obiect, manual sau prin altă metodă, până când acest obiect nu este identificat și până când efectele exploziei lui nu sunt cunoscute.

Respectarea regulilor și măsurilor de siguranță pe timpul organizării intervenției contribuie la atingerea obiectivelor previzionate, dar mai ales la protecția personalului implicat în această activitate.

1.3.3. Funcția de coordonare

„Funcția de coordonare constă în ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile și acțiunile personalului organizației militare în cadrul previziunilor și organizării stabilite anterior în ceea ce privește dirijarea resurselor, astfel încât, acestea să fie disponibile la timpul potrivit, în cantitatea și calitatea stabilită, în scopul atingerii obiectivelor propuse.”

În cazul unui incident cu un dispozitiv exploziv improvizat, după ce a primit informațiile necesare, șeful echipei EOD trebuie să identifice riscurile și să ia măsurile de siguranță pentru personalul care își desfășoară activitatea în zona de risc. Așadar, acesta va coopera cu poliția militară, personalul medical, departamentul de pompieri și structura de geniu în toate domeniile referitoare la siguranță, comandă, control și logistică.

Pentru executarea intervenției la un incident cu IED, șeful echipei EOD este responsabil de coordonarea următoarelor activități:

conducerea acțiunilor de neutralizare/distrugere a IED-ului;

determinarea zonei care trebuie cercetată și stabilirea limitelor acesteia;

înregistrarea locației IED;

identificarea IED-ului și a altor pericole;

eliminarea pericolelor care ar putea iniția necontrolat IED-ul;

verificarea aplicării măsurilor de siguranță;

evacuarea, dupa caz a răniților;

pregătirea și transportul munițiilor, pentru analiză și/sau distrugere;

întocmirea și transmiterea raportului EOD, după terminarea misiunii.

Șeful echipei EOD răspunde de buna desfășurare a activităților în cadrul unei intervenții pentru neutralizarea unui IED. Pentru desfășurarea acestor activități șeful echipei EOD trebuie să dea indicații scurte, clare și precise pentru ca personalul din subordine să rezolve activitățile care vor duce la neutralizarea IED-ului.

1.3.4. Funcția de antrenare

„Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor prin care se determină personalul unei organizații să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor planificate, pe baza luării în considerare a factorilor motivaționali.”

Pregătirea personalului din structurile EOD este o sarcină foarte dificilă ținând cont de vastitatea domeniului în cea ce privește tipologia munițiilor, explozivilor, diversitatea și caracterul misiunilor ce îi revin.

Motivarea personalului, de către managerii militari în vederea desfășurării unei misiuni în zona de operații militare, are la bază înțelegerea faptului că armata este mai mult decât un loc de muncă și că misiunea constă în capabilitatea de a răspunde oricărei situații.

1.3.5. Funcția de control

„Funcția de control reprezintă ansamblul proceselor prin care performanțele organizației militare sunt măsurate și comparate cu obiectivele stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării abaterilor pozitive.”

Prin intermediul controlului comandantul subunității se asigură că subordonații se comportă și acționează în conformitate cu planurile, structura și regulile organizației.

Procesul de control implică patru faze:

măsurarea realizărilor – neutralizarea dispozitivului exploziv improvizat;

compararea realizărilor cu obiectivele inițial stabilite, evidențiind abaterile produse;

determinarea cauzelor care au generat abateriile constatate, respectiv a neutralizării IED-urilor;

efectuarea corecturilor ce se impun asupra cauzelor care au generat abateriile constatate și elaborarea unor măsuri de siguranță ce se vor aplica în următoarele incidente EOD.

Prin derularea corectă a procesului de control se vor identifica abaterile de la tacticile, tehnicile și procedurile de neutralizare a IED-urilor și se vor lua măsuri ca aceste abateri să nu se mai producă la următoarele activități de neutralizare a IED-urilor.

Implicațiile managementului organizației militare la nivelul subunităților de geniu (EOD) constă în derularea procesului de management prin ansamblul acțiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare și control exercitate în cadrul activităților de neutralizare a dispozitivelor exlozive improvizate.

În cadrul unui intervenții EOD funcția de previziune și de organizare constă în stabilirea modului de acțiune, alocarea resurselor și constituirea cadrului organizatoric în care se va desfășura activitatea de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate.

Derularea activităților pentru neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate este guvernată de exercitarea funcțiilor de coordonare și antrenare, în vederea atingerii performanțelor la nivelul obiectivelor planificate.

Evaluarea performanțelor în urma neutralizarii dispozitivelor explozive improvizate revine funcției de control, prin determinarea cauzelor care au dus la producerea incidentului EOD și stabilirea măsurilor corective ce se vor aplica în următorul incident EOD.

CAPITOLUL II: EXPLICITĂRI PRIVIND DISPOZITIVELE EXPLOZIVE IMPROVIZATE ȘI DOTAREA SUBUNITĂȚILOR DE GENIU

2.1. Prezentare generală a dispozitivelor explozive improvizate

În contextul actual, utilizarea IED-urilor constituie o metodă de luptă răspândită a forțelor opozante și reprezintă o amenințare globală și de durată.

„Un dispozitiv exploziv improvizat este o armă fabricată sau asamblată într-o manieră neconvențională care încorporează elemente distructive, letale, toxice, pirotehnice sau substanțe incendiare, concepută pentru a ucide, a distruge, a hărțui sau pentru a distrage atenția.”

IED-urile sunt folosite în atacurile asimetrice pentru impunerea voinței celor ce le folosesc. De obicei, țintele atacurilor cu IED sunt: autoritățile și forțele de securitate, populația locală, organizații non-guvernamentale, forțe NATO, instituții comerciale, noduri de infrastructură rutieră, etc.

Din punct de vedere constructiv IED-urile pot fi combinate cu materiale chimice, biologice și radiologice pentru a crea arme de distrugere în masă. De asemenea, IED-urile pot să demoralizeze populația, afectând coeziunea dintre populație și autorități, prin inducerea unei stări de insecuritate.

IED-urile au diferite forme și mărimi, însă aceste dispozitive au în comun trei componente: încărcătura de exploziv, mecanismul de inițiere și corpul dispozitivului. Pe lângă aceste componente, IED-ul mai poate conține alte componente îmbunătățite (combustibil, substanțe chimice și biologice), pentru ca efectul distructiv să fie mult mai mare.

Componentele de bază ale unui IED sunt următoarele:

comutatorul – comutatorul este un dispozitiv care la acționare închide/deschide un circuit electric. Insurgenții folosesc comutatoare pentru a reduce riscul detonării în momentul amplasării. Există patru categorii de comutatoare: acționate la comandă, după expirarea timpului, cele acționate de victimă și cele prin comandă radio.

mecanismul de inițiere – mecanismul de inițiere este un dispozitiv utilizat pentru detonarea unui IED. Aceste inițiatoare pot fi achiziționate din comerț, însă insurgenții au dovedit că le pot improviza.

încărcătura de exploziv – încărcătura de exploziv constituie componenta explozivă a dispozitivului, care poate fi folosită în diferite cantități, în funcție de efectele dorite. Explozivii cei mai utilizații sunt pulberea neagră (se limitează doar la explozie și nu produc unde de șoc) și dinamita (detonează cu unde de șoc).

sursa de energie – sursa de energie folosită pentru inițierea încărcăturii de exploziv poate fi electrică sau mecanică. Cea mai frecventă sursă de energie folosită la un IED este bateria.

corpul dispozitivului – corpul dispozitivului este un obiect obișnuit (ex: valize, cutii) care încorporează celelalte componente ale dispozitivului. Rolul acestui corp este de a ascunde dispozitivul exploziv improvizat.

Personalul implicat în neutralizarea IED-urilor are obligația să cunoască aceste componente pentru a știi cum să acționeze în cazul unei intervenții. De asemenea, personalul EOD trebuie să se documenteze, în permanență, în legătură cu tipurile de IED-uri noi apărute.

Tipuri de dispozitive explozive improvizate

A. RCIED (Radio Controlled IED) – IED inițiat prin comandă radio.

Exemple: stații de emisie-recepție, alarme auto, telecomenzi (pentru ușile de garaj, auto, pentru jucării), celulare, etc.

Figura nr. 4: Exemplu de RCIED detonat de către alarma unei mașini.

RCIED este un dispozitiv exploziv inițiat pe cale electronică, care utilizează o metodă de detonare prin wireless. Această metodă constă într-un transmițător și un receptor. În cazul unui RCIED, transmițătorul transmite un semnal către receptor, transformându-l într-un semnal de inițiere, semnalul este trimis către un inițiator exploziv. Transmiterea și receptarea semnalului de inițiere va cauza detonarea RCIED-ului.

O metodă de contracarare a RCIED-ului este stația de bruiaj. O stație de bruiaj este un transmițător special, care previne ca receptorul să primească un semnal cunoscut de la transmițătorul destinat detonării RCIED-ului. Stația de bruiaj transmite semnal pe aceeași frecvență ca și transmițătorul/receptorul țintă, doar că utilizează o putere mai mare sau unde speciale (tehnici de bruiaj).

B. CWIED (Command Wire IED) – IED inițiat prin fir. Acestea sunt IED-uri cu funcționare la întreruperea circuitului. Nu este indicat să se taie sau să se tragă de aceste fire.

Figura nr. 5: Exemple de CWIED

CWIED este un IED care utilizează un circuit electric, pentru a avea un control asupra dispozitivul, până în momentul inițierii.

Aceste CWIED-uri sunt inițiate prin intermediul unui fir electric. Pentru ca dispozitivul exploziv improvizat să nu se inițieze decât atunci când insurgenții doresc acest lucru, circuitul electric nu este închis. Pentru ca circuitul să rămână deschis și să nu inițieze dispozitivul se folosesc tot felul de declanșatoare. Declanșatoarele pot fi achiziționate din comerț sau pot fi improvizate.

C. VOIED (Victim Operated IED) – IED inițiat de victimă.

Exemplu: o mină cursă inițiată de acțiunile unei persoane, vestă explozivă, etc.).

Figura nr. 6: Exemple de VOIED

Multe din atacurile cu IED implică o victimă care inițiază IED-ul. Aceste dispozitive sunt inițiate de către victimă prin mișcarea, ridicarea sau deschiderea unui pachet suspect. IED-ul va exploda din cauza curiozității victimei, acesta find deghizat în interiorul unor elemente comune, cum ar fi: cutii, cadouri, lanterne, cutii de scule, valize, etc. și apoi părăsite pentru a fi găsite de victima care le va iniția.

Unele dintre aceste dispovitive sunt lăsate în apropierea sau în vehiculul victimei, a căror inițiere se face prin diverse declanșatoare. Aceste declanșatoare pot fi achiziționate din comerț sau improvizate. Din această categorie fac parte:

comutatoare acționate prin apăsare, pot fi orice buton sau comutator care funcționează la împingere sau la apăsare (comutatorul de lumină de la frigider, un microcomutator care se găsește la cuptorul cu microunde, ori un mic comutator cu balamale de la o cutie muzicală). Aceste tipuri de comutatoare pot fi plasate în partea de jos a pachetului. Prin urmare, atunci când pachetul este ridicat comutatorul va activa dispozitivul. De asemenea, pot exista și comutatoare externe aflate pe capacul pachetului, odată ce capacul este deschis comutatorul acționează IED-ul.

un pachet poate fi echipat cu un comutator antisabotaj, cum ar fi comutatorul de mercur sau un comutator improvizat dintr-o seringă de plastic și o bilă de metal. Lichidul de mercur sau bila de metal mișcate în interiorul comutatorului improvizat completează conexiunea electrică, în timp ce victima manipulează pachetul, cauzând funcționarea dispozitivului exploziv improvizat.

comutatorul unui IED des întâlnit este cel cu pozițiile „ON” și „OFF”, precum lanterna; odată ce victima mută comutatorul pe poziția „ON” dispozitivul va acționa.

grenadele militare sunt folosite ca și comutatoare improvizate; prin plasarea unei grenade cu pârghia între un obiect staționar și unul detașabil, numai după ce șplintul de siguranță a fost scos. Odată ce obiectul detașabil este mutat pârghia este eliberată și grenada explodează. Un „fir capcană” poate fi atașat între șplintul de siguranță și pachet, atunci când pachetul este mutat eliberează șplintul de siguranță, iar grenada explodează.

D. VBIED (Vehicle Borne IED) – IED într-un vehicul capcană.

VBIED-ul poate fi cu inițiere prin telecomandă sau prin fir, cu întârziere sau cu șofer sinucigaș.

Figura nr. 7: Vehicule utilizate în atacuri VBIED

VBIED-urile sunt dispozitive explozive improvizate care folosesc vehiculul ca pachet sau recipient al dispozitivului. Acestea au diferite forme, culori și dimensiuni, în funcție de tipul de vehicul disponibil, de la mașini mici la camioane mari. S-au folosit chiar căruțe trase de măgari și ambulanțe pentru atacuri asupra forțelor de coaliție.

Vehiculele precum camioanele permit utilizarea unor cantități mari de exploziv, rezultând și un efect distructiv mai mare. În funcționarea acestor dispozitive se pot folosi aceleași metode ca și la dispozitivele tip pachet și pot avea aceleași caracteristici și indicatori comuni ca și alte IED-uri.

Una din tehnicile de atac cu VBIED implică utilizarea mai multor vehicule. Se folosește o mașină drept momeală, în care există exploziv. După ce această mașină este oprită la un punct control trafic și mutată pentru a fi controlată, principalul VBIED intră cu viteză în mulțime, înainte de detonare, pentru ca efectele distructive să fie mai mari și numai după aceea mașina este detonată.

Potențiali indicatori a unui VBIED:

plăcuțe de înmatriculare neconforme cu cele menționate în registrul vehiculului;

se observă că are o încărcătură grea, în portbagaj;

modificarea arcurilor vehiculului pentru a rezista încărcăturii;

închirieri de vehicule cu acte false;

închirieri de spațiu cu scopul depozitării unor produse chimice;

livrarea de produse chimice, direct de la producator, la un spațiu de depozitare sau livrări neobișnuite de substanțe chimice la adrese rezidențiale sau rurale;

furtul de explozivi, capse electrice sau anumite substanțe chimice utilizate la fabricarea explozivilor;

mirosuri toxice, pete viu colorate sau dispozitive de fixare ruginite, în apartamente, camere de hotel/motel, sau spații de stocare, din cauza activităților cu substanțe chimice;

testarea explozibililor în zonele împădurite;

arsuri chimice netratate.

2.1.2. Efectele distructive ale utilizării dispozitivelor explozive improvizate

Efectele utilizării IED-urilor, de către organizațiile teroriste sunt de factură simbolică și totodată, efecte generate prin violență.

Utilizarea acestor dispozitive are ca scop distrugerea unor obiective cheie și uciderea celor care nu împărtășesc aceleași principii cu cei care folosesc aceste dispozitive. Un alt factor al utilizării IED-ului este semnificația simbolică a acestui act și urmările psihologice pe care le poate avea.

Figura nr. 8: Efectele de natură simbolică.

Agitația este un efect distructiv deoarece promovează violența prin propagandă; prin utilizarea IED-urilor se face publică existența unei opoziții împotriva unui sistem de conducere sau împotriva unor principii. În cadrul acestei etape insurgenții încearcă să își recruteze persoane din rândul populației, prin frică sau prin intermediul principiilor pe care le promovează. Dacă insurgenții reușesc să atragă populația locală, de partea lor, statul va avea de suferit. Acesta va trebui să lupte atât împotriva insurgenților cât și împotriva celor pe care trebuie să-i conducă și să-i reprezinte.

Demonstrația este un efect al utilizării IED-urilor prin faptul că insurgenții încearcă să genereze o impresie exagerată a puterii lor și totodată, să evidențieze slăbiciunea sistemului. Insurgenții încearcă să demonstreze că sunt puternici, pentru a convinge populația locală că aceștia dețin puterea și pentru a-i atrage de partea lor. În acest caz, când într-o zonă sunt conflicte între insurgenți și conducerea statului populația nu ia în calcul faptul că puterea este deținută de autorități sau insurgenți. Populația ia în calcul modul în care îi va influența dacă vor susține o parte sau alta, așadar îi vor susține pe cei care dețin puterea.

Provocarea este modul în care insurgenții, după utilizarea IED-urilor, reușesc să provoace statul să reacționeze, prin luarea unor măsuri excesive. Astfel insurgenții reușesc să-și creeze o imagine favorabilă și să atragă noi aliați în promovarea unor principii, care sunt în contradicție cu legile statului. Statul deține o forță armată mult mai mare decât insurgenții, dar au la începutul conflictului un dezavantaj informațional din cauză că nu cunosc insurgenții care au acționat prin folosirea IED-urilor și, totodată, nu cunosc motivele pentru care aceștia au acționat.

În acest gen de conflict singurul care are de pierdut este statul, din cauză că aceste provocari pot duce la schimbarea sistemului de conducere sau la impunerea unor noi strategii, fapt pentru care populația nu va mai simpatiza cu conducerea statului, ci se va alătura insurgenților.

Efectele de natură fizică cauzate de un dispozitiv exploziv improvizat depind atât de mărimea, modelul și locul plasării acestuia cât și de cantitatea de exploziv utilizată.

Un atac cu IED poate provoca disfuncționalități în serviciile municipale, cum ar fi: electricitatea, apa, comunicațiile, transportul; aceste disfuncționalități putând continua timp îndelungat.

Una din tacticile insurgenților este diversiunea. Aceștia folosesc un IED fără o țintă anume pentru ca autoritățile să acționeze în acel loc, timp în care insurgenții folosesc un alt IED, cu o țintă precisă. Astfel există pericolul ca autoritățile să fie incapabile să acționeze în mai multe locuri, în același timp.

Explozia provocată de un IED poate duce la inițierea altei explozii, dacă în apropiere se găsesc benzinării, gaze naturale sau laboratoare cu substanțe chimice. Efectele celei de a doua explozii pot fi mult mai mari decât prima explozie, din cauză că pot cuprinde focuri cu fum toxic și poluarea apei cu substanțe chimice.

În urma unui atac cu IED și persoanele pot avea de suferit. Tipurile de leziuni și numărul victimelor depind de locul atacului, cantitatea de exploziv, distanța dintre IED și persoană și dacă IED-ul se găsește într-un spațiu închis sau deschis. Leziunile comune la atacuri cu IED-uri sunt:

leziuni provocate de suflul exploziei;

leziuni provocate prin fragmentarea IED-ului și rănirea persoanelor cu aceste fragmente;

leziuni provocate la impact (după ce persoana este aruncată în alte obiecte, în urma exploziei);

leziuni termice și alte leziuni (expunerea la substanțe chimice, agravarea unor afecțiuni existente).

2.1.3. Clasificarea incidentelor cu dispozitive explozive improvizate

Structurile specializate în neutralizarea IED-urilor intervin în momentul în care apar incidente EOD. Un incident EOD are loc atunci când se primește un avertisment despre existența unui IED. Deoarece pot exista mai multe incidente decât personal responsabil cu rezolvarea acestor incidente, s-a realizat o clasificare a incidentelor în funcție de posibila amenințare a acestor dispozitive și de zona în care au fost amplasate. Aceste categorii pot fi ulterior ajustate în funcție de situația tactică, de ținta dispozitivului și de informațiile de la locul incidentului.

Conform STANAG 2143, incidentele EOD sunt clasificate astfel:

Categoria A: Incidentele din categoria A constituie o amenințare gravă, deoarece pot produce distrugeri în masă, contaminări, pierderi de personal și a unor facilități. Incidentele din această categorie au prioritate absolută și operațiunile de neutralizare a IED-urilor vor începe imediat.

Categoria B: Incidentele din categoria B reprezintă o amenințare indirectă. Înainte de începerea operațiunilor se va aștepta o perioadă de timp, pentru a reduce riscul de rănire al personalului, timp în care se adună informații despre incident.

Categoria C: Incidentele din categoria C sunt incidente care constituie o amenințare redusă. În mod normal aceste incidente se vor rezolva după incidentele din categoria A și B, fiind incidente cu un risc minim pentru personalul care execută operațiunile de neutralizare.

Categoria D: Incidentele din categoria D nu reprezintă un pericol real, au un risc foarte scăzut sau chiar deloc pentru personalul implicat în operațiuni de neutralizare. În cadrul acestor incidente se poate marca zona în care se află IED-ul și se va neutraliza după ce vor fi rezolvate incidentele din primele categorii.

Cele mai multe amenințări cu incidente EOD ajung la un centru de operațiuni, iar acest centru trimite informația către structurile EOD. Aceste structuri urmând să rezolve incidentele cu dispozitive explozive improvizate. Centrul de operațiuni stabilește prioritățile în zona de responsabilitate. A nu se confunda prioritățile cu categorile. Prioritățile sunt definite prin considerații operaționale, adică se încearcă să nu se piardă contactul cu strucuturile EOD atunci când centrul de operațiuni primește informații că există un incident cu un dispozitiv exploziv improvizat. Categoriile sunt definite prin considerații atât operaționale cât și tehnice; considerațile tehnice fac referire la tipul dispozitivului exploziv improvizat care trebuie neutralizat, la personalul implicat și echipamentele care trebuie folosite în rezolvarea incidentului.

Importanța echipamentelor și materialelor subunităților de geniu (EOD)

2.2.1. Echipamente de recunoaștere și identificare

Echipamentele de recunoaștere și identificare au ca și destinație detectarea, descoperirea, localizarea și identificarea dispozitivelor explozive improvizate amplasate în diferite medii.

Pentru recunoașterea și identificarea IED-urilor se utilizează urmatoarele categorii de echipamente:

sonda (metalică sau nemetalică);

detectoare de metale și de dispozitive cu explozie întârziată;

detectoare cu raze X;

aparate de vedere pe timp de noapte, aparatură audio și video pentru înregistrare și localizare;

kit-uri de căutare și detectare.

Sonda The Guartel Non-Magnetic – sonda are ca scop cercetarea terenului pentru descoperirea minelor sau dispozitivelor explozive improvizate, aflate la o adâncime de maxim 30 cm.

Această sondă are o particularitate deosebită, prin faptul că toate componentele sunt depozitate în mânerul sondei.

Figura nr. 9: Sonda The Guardel

Detectorul de metale VMH2 este destinat pentru detectarea minelor, muniților și a altor obiecte îngropate sau aflate în apa de mică adâncime. Adâncimea maximă de detectare este de 1.8 metri.

Figura nr. 10: Detectorul de metale VMH2

Părți componente:

Cadru de detectare oval, tijă telescopică de purtare și unitatea electronică;

Mâner;

Rezemătoare pentru antebraț;

Piesa de test;

Baterii alcaline;

Curea de purtare pentru unitatea electronică;

Geanta de transport.

Principii de funcționare:

Cadrul de detectare emite constant impulsuri electromagnetice. În timpul baleiajului executat deasupra solului, între aceste impulsuri exista mici pauze. Reacția electomagnetică a unui metal îngropat este detectată în timpul acestor pauze.

Gradul acestei reacții este dat de mărimea obiectului metalic și de adâncimea la care se află. Unitatea electronică trimite un impuls continuu, către cadrul de detectare, acest impuls străbate bobina de cupru din cadrul de detectare generând un câmp magnetic discontinuu. Cadrul de detectare acționează ca emițător și ca receptor de semnale.

Dacă în câmpul magnetic se găsesc obiecte metalice se întâmplă urmatoarele:

câmpul magnetic primar induce un curent de joasă frecvență în obiectul metalic;

acest curent de joasă frecvență produce un câmp magnetic secundar în jurul obiectului metalic;

semnalul câmpului primar este urmat de semnalul câmpului secundar;

cadrul de detectare primește aceste semnale și le transmite unității electronice, care le interpretează și le trimite un semnal de alarmă în funcție de mărimea impulsului transmis de metal;

pentru a-i asigura funcționarea optimă, în diferite tipuri de sol, VMH2 este dotat cu un program de selectare a solului.

Sistemele de detectare cu raze X sunt folosite pentru inspecția IED-urilor fără ca acestea să fie atinse, deschise sau mișcate.

În această categorie se încadrează și detectorul RX4, fiind un sistem care folosește un generator compact și mobil, alături de o cameră digitală de mare rezolutie.

Sistemul se poate opera de la distanța de siguranță de 50 m, fără a exista posibilitatea apariției interferențelor sau accesului neautorizat la transmiterea datelor către un computer, ce primește semnalul detectorului.

Aparatele de vedere pe timp de noapte și aparatura audio și video sunt echipamente care au posibilitatea de înregistrare și redare video și audio pentru examinarea IED-urilor, de la distanță, fără a pune în pericol integritatea operatorului EOD. Aceste dispozitive, precum camerele de luat vederi, sunt montate pe diverși roboți de cercetare sau pot fi folosite chiar de operator, alături de echipamente de observare pe timp de noapte: ochelari cu infraroșu și dispozitive de analiză a spectrului luminos în ultraviolete.

2.2.2. Echipamente de marcare, avertizare și interdicție

Echipamentele de marcare sunt folosite pentru evidențierea unei zone, în care există IED-uri. Pentru marcarea unei zone se utilizează diferite tipuri de echipamente de marcare:

tipizate: stegulețe, triunghiuri pe fond roșu și marcaje de culoare;

improvizate: lemn, metal.

Marcarea culoarelor în zonele în care există IED-uri se face ziua, cu marcaje de culoare, colorate cu roșu și alb, la o distanță de 30 de metri, de la intrarea și până la ieșirea din culoar.

Marcarea culoarelor în zonele cu IED se face noaptea astfel:

marcajele de la intrarea și de la ieșirea din culoar se identifică prin două lumini: albe sau verzi;

dacă este posibil, culoarea luminii trebuie să fie aceeași pe tot culoarul;

marcarea să fie vizibilă de la 50 de metri.

Echipamentele de avertizare au ca scop atenționarea persoanelor care se gasesc în zona în care există un IED. Se utilizează completul de marcare a câmpurilor de mine și a culoarelor, precum și mijloace improvizate.

Echipamentele de interdicție sunt folosite pentru marcarea zonelor în care accesul îți poate afecta integritatea corporală, din cauză că nu se cunoaște modul de inițiere al IED-ului. Mai există posibilitatea ca IED-ul să fie distrus, de către echipa EOD; atunci se utilizează aceste echipamente de interdicție, pentru a atenționa existența pericolului. Plasarea acestor echipamente de interdicție se face începând cu zona în care efectele distructive ale dispozitivului nu se vor simți.

2.2.3. Echipamente de protecție

Echipamentele de protecție sunt destinate pentru asigurarea integrității corporale a personalului implicat în rezolvarea unui incident cu IED. Echipamentele de protecție sunt alcătuite din:

costume de protecție EOD;

echipamente auxiliare.

„Costumul de protecție (EOD) – oferă protecție modulară și flexibilitate operativă în timpul misiunilor ce presupun contactul cu diverși explozivi și agenți contaminatori. Acest costum protejează picioarele, mâinile, zona inghinală, pieptul și coloana vertebrală, împotriva impactului exploziei și a fragmentelor.”

Acestea repectă standardele NATO în ceea ce privește protecția față de efectele exploziilor. Echipamentele auxiliare sunt: climatizarea, sisteme de comunicații și transmisia datelor; echipamente cu care sunt dotate aceste costume.

Costumele de protecție EOD asigură o protecție de 360° împotriva schijelor, suprapresiunii, impactului cu focul și căldura. Greutatea acestora variază în funcție de particularitățile constructive ale fiecarui tip de costum.

Costumul EOD9 se compune din:

Casca cu vizor ce asigură protecția capului, feței și gâtului la orice temperatură și vibrații și sistemul de emisie-receptie;

Vesta confecționată din kevlar, care asigură protecția împotriva suprapresiunii, căldurii, undei de șoc, impactului fragmentelor mecanismelor explozive, având prevăzut un șorț protector în care se introduc plăci metalice ce asigură protecția toracelui și a zonei inghinale;

Mâneci de protecție, apărători de mână și bocanci;

Pantalonul prevăzut cu buzunare speciale în zona genunchilor, în care se introduc plăci metalice ce asigură protecția membrelor inferioare;

Echipamente auxiliare: sistem de răcire, costum de protecție NBC, sistem de comunicare HW300 și vizor balistic.

Figura nr. 11: Costumul EOD9

2.2.4. Echipamente de înlaturare și transport

Echipamentele de înlăturare și transport sunt destinate pentru scoaterea (dacă IED-ul se află într-o clădire), ridicarea (din zona unde este amplasat IED-ul sau după ce acesta a fost scos din clădire) și mutarea IED-ului (pentru neutralizarea sau distrugerea acestuia, într-o zonă controlată).

Pentru înlăturarea și transportul IED-urilor se folosesc următoarele echipamente:

Echipamente pentru înlăturarea (scoaterea, ridicarea) IED-urilor;

Echipamente pentru transportul IED-urilor.

Echipamentele pentru înlăturare sunt destinate pentru scoaterea și ridicarea, de la distanță, a IED-urilor. Echipamentele folosite sunt:

Trepiede cu picioare telescopice;

Kit-uri Hook&Line;

Gheara de pisică;

Roboți EOD;

Pături explozive.

Kit-ul Hook&Line este un sistem cu o gamă largă de echipamente care asigură mânuirea și deplasarea, de la distanță, a dispozitivelor descoperite în diferite locuri, precum: cladiri, vehicule și zone deschise. Sistemul este compus din: cârlige, frânghi, curele, vergele de extensie, chingi plus o varietate de dispozitive pentru fixare și ancorare.

Figura nr. 12: Sistemul H&L

Păturile explozive asigură protecția personalului împotriva fragmentelor provenite de la dispozitiv, în urma exploziei. Mai pot fi folosite și pentru transportul dispozitivelor. Având o greutate de 12,5 kg acestea reușesc să asigure o protecție de nivel II, în conformitate cu STANAG 2920.

Figura nr. 13: Paturi explozive

Având o greutate de 22 kg, acest trepied reușeste să ridice obiecte de până la 2,260 kg, în timpul incidentelor cu IED-uri. Acest trepied poate fi ajustat în înalțime în funcție de situație.

Figura nr. 14: Trepied telescopic

Roboții EOD sunt miniroboți pe roți sau pe șenile folosiți atunci când zona de acțiune este contaminată sau mecanismul exploziv este necunoscut. Formele și dimensiunile variază foarte mult, în funcție de misiunile pe care le au de îndeplinit. La fel este și dotarea acestora, fiindu-le atașate mai multe echipamente, precum: brațe de ridicare, camere digitale sau cu infraroșu, dispozitive de disrupție, generatoare de raze X și detectoare de radiații și de substanțe chimice sau biologice. Acești roboți sunt controlați de la distanță, printr-un dispozitiv de comandă. Cu ajutorul camerelor de filmat operatorul are posibilitatea să observe, în timp real, IED-ul. Datorită altor funcții, de care dispune robotul, operatorul poate lua o decizie în ceea ce privește următoarele acțiuni de neutralizare sau distrugere a IED-ului.

Așadar, miniroboții telecomandați sunt utilizații la:

Executarea cercetării și recunoașterii IED-urilor;

Ridicarea și transportul dispozitivului în afara zonei de risc;

Neutralizarea sau distrugerea IED-urilor.

Figura nr. 15: Robotul TALON Figura nr. 16: Robotul AVATAR III

Echipamentele de transport sunt destinate mutării IED-urilor în zona unde urmează a fi neutralizate sau distruse, doar după ce acestea au fost scoase și ridicate din zona de risc. Pentru efectuarea transportului se pot folosi:

Autovehicule special amenajate;

Cărucioare;

Containere speciale.

Autospecialele EOD sunt autovehicule adaptate la nevoile operatorilor EOD, pentru siguranța acestora și a echipamentelor, pe timpul transportului. Există două categorii de autospeciale: una pentru transportul IED-urilor și cealaltă categorie pentru transportul operatorilor EOD și a echipamentelor de care au nevoie la locul incidentului.

Containerele sunt echipamente a căror destinație este transportul și distrugerea IED-urilor. Containerele se împart în două categorii: fixe și mobile. Cele mobile au ca destinație și transportul dispozitivelor, pe lângă distrugerea acestora. Un aspect important al containerelor mobile este că reușesc să rețină gazele de explozie printr-un sistem hidraulic de pompare și ermetizare. Containerele fixe au posibilitatea să reziste unei încărcături mai mari de exploziv, fapt pentru care în acest container se vor distruge IED-uri cu o încărcătură semnificativă de exploziv.

2.2.5. Echipamente de neutralizare și distrugere

Echipamentele de neutralizare și distrugere sunt destinate pentru aducerea în stare de siguranță, dezamorsare, recuperare sau anihilarea IED-urilor.

Echipamentele folosite la neutralizare și distrugere sunt:

Disruptoare și instalația de perforare abrazivă;

Dispozitive pentru deșurubarea și neutralizarea focoaselor;

Instalații de dragaj, explozoare;

Instrumente auxiliare.

Disruptorul este un echipament destinat pentru neutralizarea IED-urilor, prin efectul de disrupere. Disruperea se poate realiza prin intermediul bolțurilor, nisipului sau a lichidelor.

Prin disrupere se înțelege distrugerea mecanismului de percuție sau separarea percutorului de încărcătura explozivă.

Disruptorul poate fi amplasat în poziția optimă, manual de către operator sau cu ajutorul manipulatorului telescopic. Se mai folosește prin montarea acestuia pe roboți și controlat prin wireless.

Corpul principal este format dintr-un tub gol care se umple cu apă, nisip sau bolțuri, la care se atașează un dispozitiv de încărcare și un cartuș detonant cu 35-40g pulbere dublu concentrată, ca substanță de propulsie.

Disruptorul poate penetra până la aproximativ 2cm în oțel moale sau 15 cm în scândură, fiind așezat până la 5cm față de mecanismul exploziv. Un aspect important este acela că are efect omorâtor până la 5m și este periculos până la 50m.

Figura nr. 17: Disruptorul

Kit-ul de neutralizare Freeze Neutralising Kit RE 88 este un sistem criogenic autonom care permite operatorului EOD să folosească tehnici de înghețare în acțiuni EOD sau IEDD, asupra dispozitivelor.

Este extrem de folositor și mobil, deoarece se poate monta și pe roboții EOD. Având o capacitate de stocare de 25l azot lichid reușește să reducă sursa de energie a unui IED timp de o zi. Operatorul EOD având suficient timp să transporte dispozitivul într-o zonă sigură.

Figura nr. 18: Kit-ul de neutralizare FNK

Electro Magnetic Actuator RE 97 EMA este dotat cu un electromagnet foarte puternic, care este capabil să oprească sau să deregleze mecanismele de tip ceasornic ale IED-urilor, pentru a permite inițierea procedurilor de asigurare și neutralizare.

Contextul actual le-a oferit insurgenților posibilitatea de a desfășura acțiuni asimetrice împotriva celor care nu le permit să-și impună voința și să-și promoveze principiile specifice acțiunilor pe care le întreprind. Totodată, accesul la informații le-a permis insurgenților să-și confecționeze noi tipuri de dispozitive explozive improvizate, fapt ce a dus la îmbunătățirea tacticilor, tehnicilor și procedurilor de utilizare a acestora.

Personalul care se ocupă cu neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate trebuie să se pregătească continuu pentru a reuși să facă față provocărilor impuse de aceste dispozitive explozive improvizate. În această luptă împotriva dispozitivelor explozive improvizate personalul utilizează echipamente și materiale care le oferă protecție împotriva efectelor distructive ale acestor dispozitive.

CAPITOLUL III: ANALIZA PRIVIND MODUL DE CONTRACARARE A DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE ÎN TEATRUL DE OPERAȚII DIN AFGANISTAN

În Afganistan, NATO are ca prim obiectiv spijinirea autorităților afgane pentru asigurarea unei securități eficiente în întreaga țară și să se asigure că Afganistanul nu va mai fi un loc sigur pentru teroriști. Pentru atacurile împotriva forțelor coaliției insurgenții folosesc IED-uri.

Insurgenții din Afganistan aleg să folosească IED-urile împotriva forțelor coaliției pentru că astfel reușesc să evite o luptă directă. De asemenea, prin folosirea IED-urilor insurgenți încearcă să demonstreze incapacitatea forțelor coaliției de a asigura securitatea.

IED-urile sunt ușor de confecționat și pot fi utilizate componente sofisticate, precum cele electrice, care sunt ușor de achiziționat. Astfel că insurgenții din Afganistan au posibilitatea să atace ținta fără să fie implicați în mod direct.

Insurgenții afgani folosesc aceste IED-uri împotriva forțelor coaliției, dar și asupra populației locale, autorităților și forțelor de securitate afgane, elemente de infrastructură, noduri de infrastructură rutieră. Aceste atacuri au un efect demoralizator pentru populația afgană, care consideră că forțele coaliției și autoritățile afgane sunt incapabile să oprească activitățile insurgenților.

Pentru a contracara atacurile insurgenților cu IED-uri NATO și-a creat propria doctrină, numită Countering Improvised Explosive Devices/ C-IED (Contracararea dispozitivelor explozive improvizate), elaborată în 2012. În Anexa nr. 2 este prezentată corespondența dintre Analiza privind modul de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate și STANAG 2295, Allied joint doctrine for Countering – Improvised Explosive Devices – AJP-3.15(B).

C-IED are ca scop neutralizarea IED-urilor și oprirea celor care confecționează și folosesc aceste dispozitive.

Pentru ca insurgenții să creeze un eveniment IED, aceștia au nevoie de personal și resurse. Activitățile și personalul care crează un eveniment IED poartă denumirea de sistem IED.

Sistemul IED este definit de doctrina C-IED ca fiind: „un sistem care cuprinde personal, resurse și activități și legături/relații stabilite între acestea, în vederea asigurării resurselor, planificării, executării și exploatării unui eveniment IED”. În Anexa nr. 3 este reprezentat sistemul IED al insurgenților afgani.

Complexitatea sistemului IED a insurgenților din Afganistan este dată de accesul la informații prin intermediul internetului. Prin acesul la informații aceștia pot obține materiale și idei noi, pentru confecționarea de dispozitive explozive improvizate.

În cadrul unui sistem IED insurgenții afgani își desfașoară activitatea în trei etape: resurse și planificare, execuție și exploatare.

Resursele și planificarea reprezintă activitățile întreprinse pentru obținerea suportului finaciar și tehnic, recrutarea și antrenarea personalului și obținerea materialelor necesare confecționării IED-urilor. În cadrul acestei etape se încearcă atât crearea de noi tipuri de IED-uri, cât și îmbunătățirea tehnicilor, tacticilor și procedurilor de confecționare și utilizare a acestor dispozitive. Pentru desfășurarea acestor activități, insurgenții afgani au nevoie de suport internațional, pentru resure financiare și pentru obținerea echipamentelor, cât și de suport local pentru amplasarea IED-urilor. După ce aceste dispozitive au fost confecționate sunt transportate altei părți, din cadrul rețelei de insurgenți afgani, care se ocupă cu amplasarea dispozitivelor.

Execuția. După ce insurgenții afgani și-au confecționat și planificat următoarele activități, urmează ca aceștia să cerceteze zona în care urmează ca dispozitivul să fie amplasat. Dacă zona în care insurgenții afgani doresc să amplaseze dispozitivul nu este supravegheată, de forțele coaliției, aceștia vor amplasa IED-ul. După amplasarea dispozitivului insurgenții vor monitoriza zona pentru ca în momentul detonării efectele să fie pe măsura așteptării. Cel care inițiază dispozitivul, va părăsi zona, în care este amplasat dispozitivul, înainte sau după inițiere, în funcție de tipul de inițiere a IED-ului.

Exploatarea presupune evaluarea pagubelor produse de inițierea IED-ului și promovarea succesului. Prin evaluarea efectelor insurgenții doresc să observe dacă dispozitivul și-a îndeplinit scopul, iar dacă nu, ce îmbunătățiri pot să-i aducă pentru ca efectele să fie mult mai mari. Sunt cazuri când insurgenții afgani folosesc dispozitive explozive improvizate pentru a observa modul în care forțele coaliției, împreună cu autoritățile afgane, intervin pentru rezolvarea incidentului, pentru ca mai apoi să știe cum să reacționeze în cazul amplasarii unui IED adevărat. Promovarea succesului constă în publicitatea făcută evenimentului IED. Insurgenții afgani doresc să evidențieze puterea acestora, în contrast cu slăbiciunea forțelor NATO și a autorităților afgane, care nu au reușit să oprească producerea evenimentului IED. În Anexa nr. 4 sunt reprezentate cele trei etape: resurse și planificare, execuție și exploatare.

Scopul confecționarii și amplasării, de către insurgenții afgani, a unui IED este crearea unui eveniment IED. Evenimentul IED este definit ca „un eveniment care implică una sau mai multe din următoarele acțiuni sau activități: o explozie, un atac, o încercare de atac, găsirea unui IED fals, un atac fals, sau predarea voluntară de armament și muniții către forțele coaliției/ autorităților locale”.

Pentru ca forțele coaliției și autoritățile afgane să reușească să învingă sistemul IED al insurgenților, aceștia folosesc măsuri de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate.

„C-IED reprezintă totalitatea eforturilor stabilite la toate nivelurile pentru neutralizarea sistemului IED, prin atacul împotriva rețelelor, lupta împotriva dispozitivelor și pregătirea forțelor.” În Anexa nr. 5 este reprezentată relaționarea dintre pilonii C-IED.

Sistemul IED al insurgenților din Afganistan este foarte bine structurat, fapt pentru care atacul asupra unei singure părți a sistemului nu va avea un impact decisiv. Acest sistem trebuie privit ca un întreg, iar pentru neutralizarea lui trebuie întreprinse mai multe activități interdependente. Acțiunile întreprinse pentru neutralizarea sistemului IED trebuie să fie continue, pentru limitarea activităților, în cadrul sistemului IED.

Pentru înfrângerea sistemului, acțiunile C-IED trebuie desfășurate atât de forțele aliate, cât și de forțele locale, cu sprijin din partea populației locale.

C-IED în cadrul teatrului de operații din Afganistan nu desfășoară activități defensive, ci pune accent pe depistarea vulnerabilităților, din cadrul sistemului IED al insurgenților, pentru neutralizarea acestui sistem, prin acțiuni ofensive.

C-IED, prin intermediul forțelor aliate și a autorităților locale, întreprinde în Afganistan operații de stabilizare și de contrainsurgență, fapt care duce la contracararea sistemului IED. Prin contracararea sistemului IED se realizează protecția populației civile și desfășurarea în bune condiții a activităților civile și militare, după retragerea forțelor coaliției din Afganistan.

3.1. Atacul împotriva rețelei

Atacul împotriva rețelei reprezintă un pilon al abordarii C-IED, care cuprinde activități de prevenire și urmărire, specifice conceptului operațiilor C-IED. În cadrul abordării C-IED atacul împotriva rețelei reprezintă izolarea părților componente ale rețelei prin folosirea coordonată și selectivă a activităților fizice și cognitive pentru a învinge sistemul C-IED.

Activitățile de atacare a rețelei trebuie să se desfășoare atât la nivel tactic și operativ, cât și la nivel strategic. Doi factori importanți care sprijină identificarea nodurilor și a legăturilor din cadrul rețelelor și cel mai important a vulnerabilităților critice sunt înțelegerea și informațiile.

În cadrul acestui pilon al C-IED trebuie să se identifice nodurile și legăturile în sectorul finaciar, comercial și de comunicații, acolo unde insurgenții afgani împreună cu personalul din cadrul sistemului IED desfășoară activități de procurare a echipamentelor și materialelor, de confecționare a IED-urilor, de transportare a IED-urilor, de amplasare a IED-urilor și de inițiere a acestora.

Abordarea C-IED face parte dintr-o abordare cuprinzatoare, însă acolo unde se depășește zona de operații întrunite intră în acțiune și alte guverne și agenții, pentru ca operațiile de stabilizare și contrainsurgență să se poată desfășura în continuare.

Un factor decisiv în atacul împotriva rețelei îl reprezintă populația. Dacă populația afgană respinge folosirea IED-urilor atunci insurgenții afgani se vor îndepărta de populație. Acest refuz nu îi va opri pe insurgenții afgani să folosească IED-urile în lupta asimetrică împotriva forțelor aliate și împotriva autorităților locale.

Activitățile de atacare a rețelelor trebuie să vizeze vulnerabilitățile critice, și anume, capabilitățile rețelelor și a legăturilor dintre ele. În cadrul acestor activități se va interzice, de către poliția de frontieră afgană, aprovizionarea cu materiale explozive și componete constructive IED.

Ce trebuie atacat? – Sistemul IED

Nu este suficent doar să ataci rețeaua, ci trebuie să știi cine reprezintă rețeaua. Pentru ca atacul împotriva rețelei să fie eficient trebuie identificată componenta umană, pentru ca mai apoi să poată fi descoperită și ulterior neutralizată. Aceasta implică descoperirea rețelelor și descifrarea structurilor, pentru a înțelege legăturile (reprezintă relațiile fizice sau virtuale între persoane sau facilități ca: rute, schimburi financiare, relaționări, comunicații, linii telefonice și căi ferate) și nodurile (reprezintă acele puncte din cadrul rețelelor în care legăturile se intersectează sau se grupează: locuri de întâlnire, vehicule, clădiri, spații de depozitare). Insurgenții afgani vizează anonimatul în rândul populației locale, folosind-o atât pentru acoperire cât și pentru găzduire, de multe ori fără acordul populației locale.

Cum trebuie atacată rețeaua?

În cadrul activității de atacare a rețelei un aspect important îl reprezintă tensionarea grupurilor adverse, prin exercitarea presiunii asupra grupurilor care își vor diminua activitatea de utilizare a IED-urilor sau își vor intensifica activitățile prin intimidarea populației. Populația văzând că este în pericol nu va mai sprijini insurgenții afgani și pentru a fi în siguranță vor cere ajutorul forțelor coaliției și a autorităților locale. Acest lucru va duce la izolarea și neutralizarea insurgenților afgani.

3.1.1. Rețelele de insurgenți din Afganistan

În lupta împotriva insurgenților din Afganistan s-a implicat coaliția internațională ISAF, care desfășoară acțiuni în acest teatru de operații, alături de organismele statale afgane și comunitatea internațională. Însă, chiar dacă s-au depus multiple eforturi, societatea afgană nu a devenit nici mai sigură, și nici mai securizată.

În Afganistan există șase rețele insurgente principale:

a) Talibanii, în mod tradițional, s-au bazat pe doi piloni principali. Primul includea structura de conducere precum și principalii comandanți militari și lideri ai guerilei politice, iar al doilea, pilonul de jos al guerilei talibane, includea mii de luptători locali afgani.

Conducerea talibană este formată din Mullahul Omar și "locotenenții" lui, dintre care mulți având baza la Quetta, Pakistan. A doua shura este localizată în zona tribală a Pakistanului și își desfășoară activitatea în jurul unor indivizi ca Sirajuddin Haqqani, care comandă mai multe sute de luptători și este aliat cu conducerea talibană.

Pilonul de jos al guerilei talibane include în primul rând bărbați din zona rurală, care sunt plătiți să amplaseze bombe pe marginea drumului, să lanseze rachete și bombe de aruncător asupra forțelor afgane și ale forțelor coaliției. Majoritatea nu sunt implicați ideologic în Jihad, ei fiind, mai degrabă, motivați de șomaj, lipsă de venituri sau nemulțumiți de uciderea unor localnici de către forțele afgane sau de forțele coaliției.

Strategia lor pentru a-și atinge scopurile a fost mult timp răsturnarea guvernului și forțarea retragerii forțelor străine de pe teritoriul afgan. Așa cum spunea fostul purtător de cuvânt al talibanilor, Mofti Latifollah Hakimi, "singura cale pentru noi este cea a Jihadului". Talibanii au inclus un nou aflux de membri denumiți uneori "neo-talibani", care au fost recrutați la Madrass și în alte locații din Afganistan și Pakistan. Existau în permanență între 5.000 și 10.000 de luptători talibani. În plus, talibanii au organizat un guvern afgan paralel, care includea guvernatori din provinciile afgane și miniștri ai apărării și de justiție.

b) Gruparea Gulbuddin Hekmatyar’s Hezb-i-Islami, care cuprinde câteva sute de luptători, a încercat să răstoarne guvernul afgan și să-l instaleze pe Hekmatyar ca lider. Hekmatyar a promis deschis că va coopera cu forțele talibane și Al Qaeda pentru a lupta împotriva forțelor "cruciate" din Afganistan.

c) Luptătorii străini care asistă insurgenții afgani sunt un amalgam de musulmani extremiști, inclusiv membri Al Qaeda. Ei provin din două entități majore: indivizi din Caucaz și Asia Centrală (ceceni, uzbeci, tadjici) și arabi (saudiți, egipteni și libieni).

d) O serie de triburi afgane și pakistaneze, în special triburi paștune, s-au aliat cu grupările insurgente și au furnizat asistență acestora. Spre exemplu, talibanii au beneficiat de un sprijin substanțial din partea triburilor Ghilzai, Durrani, Norzais, Alekozai și Eshaqzais. Existau, de asemenea, și o serie de grupuri ca Ahmadzai Wazirs și Mahsuds în nordul și sudul Waziristanului, care coordonau și sprijineau activitățile grupărilor insurgente.

e) Grupările ilegale au dezvoltat o rețea complicată de transport a drogurilor între Afganistan și statele învecinate. Talibanii au profitat de traficul cu droguri în mai multe feluri:

au primit bani pentru a asigura protecția unor organizații care se ocupau cu traficul de droguri în Afganistan și Pakistan;

au impus taxe unor fermieri și la punctele de frontieră;

au primit mită de la traficanții de droguri.

Aceste rețele de insurgenți au ca obiective răstunarea guvernului afgan, dezvoltarea rețelelor de trafic cu droguri și forțarea retragerii forțelor străine din Afganistan. Pentru îndeplinirea acestor obiective insurgenții folosesc împotriva forțelor afgane și a forțelor coaliției IED-uri, deoarece acestea le oferă posibilitatea de a nu intra în contact direct cu forțele coaliției, care sunt superioare ca efective și tehnică de luptă.

Grupările insurgente din Afganistan se manifestă pe trei fronturi:

Frontul nordic, care include o largă prezență a Hezb-i-Islami, și este cuprins în provinciile afgane: Nuristan, Kunar, Laghman și Nangarhar, precum și peste graniță, în Pakistan. Alte grupări, cum ar fi Lashkar-e-Taiba și Tehreek-e-Nefaz-e-Shariat-Mohammadi au fost, de asemenea, active pe acest front.

Frontul central a inclus un amalgam de luptători străini, inclusiv arabi și persoane din Asia Centrală. Aceștia erau localizați într-un teritoriu aproape de granița afgano-pakistaneză, de la Bajaur în zonele tribale pakistaneze până în Khost, Paktia și Paktika în Afganistan. Rețeaua Haqqani a fost activă pe frontul central, împotriva forțelor afgane și ale coaliției.

Frontul sudic, care a inclus o masivă prezență talibană, avea baza în Baluchistan și în zonele tribale ale Pakistanului, precum și în jurul provinciilor afgane Helmand, Kandahar, Oruzgan, Zabul și Paktika. În plus, față de talibani, pe frontul sudic au mai fost active mai multe grupări tribale și grupări implicate în producerea drogurilor. În Anexa nr. 6 sunt reprezentate rețelele insurgente pe teritoriul Afganistanului.

Grupările de insurgenți s-au dispus pe terioriul Afganistanului în funcție de obiectivele pe care le au. Grupările care doresc răsturnarea guvernului s-au dispus în jurul capitalei, iar cele care sunt implicate în traficul cu droguri s-au dispus în apropierea graniței de stat. Un alt factor de care au ținut cont grupările insurgente a fost relieful. Aceștia preferă zonele muntoase pentru a le asigura protecție față de forțele coaliției, dar și pentru a-și organiza tabere de instrucție unde confecționează IED-uri.

3.1.2. Modalități și mijloace de atac împotriva rețelei

A. Izolarea și neutralizarea insurgenților afgani se poate realiza prin atacarea necesităților critice, astfel:

Realizarea punctelor de control a populației locale afgane și implicit a insurgenților afgani, care se infiltrează prin rândul populației;

Executarea de patrule, desfășurate de forțele coaliției și de autoritățile locale, care vor împiedica buna funcționare a activităților insurgenților;

Informațiile despre activitatea insurgenților pot fi folosite împotriva acestora, demostrându-le slăbiciunea sistemului lor de conducere;

Aplicarea legilor din Afganistan, asupra insurgenților, va demostra eficiența sistemului de conducere;

Folosirea trupelor și a echipamentelor, din cadrul forțelor aliate și a autorităților locale, la intensitate maximă va intimida insurgenții prin demostrații de forțe, echipamente și timp de reacție.

B. Insurgenții afgani luptă împotriva forțelor coaliției și a autorităților locale în numele unei cauze. Însă orice cauză are anumite vulnerabilități care pot fi exploatate. Insurgenții afgani se folosesc de această cauză pentru a recruta personal din rândul populației locale. Dacă forțele aliate reușesc, prin exploatarea cauzei adversarului, să demostreze că există vulnerabilități în cauza insurgenților și că populația afgană nu va primi ceea ce insurgenții le-au promis, populația se va separa de insurgenți, izolandu-i.

C. Personalitățile marcante, precum Osama bin Laben sau Moqtada al-Sadr, pot influența insurgenții afgani, mobilizându-i, chiar dacă aceștia nu se află la conducere. Din păcate, prin intermediul acestor personalități insurgenții afgani recrutează personal, pentru cauza lor, din rândul populației afgane. Forțele aliate împreună cu autoritățile locale trebuie să contracareze aceste personalității prin utilizarea unor aspecte biografice sau crearea unor scenarii, care să îndepărteze populația locală de cauza insurgenților afgani.

D. Utilizarea influenței. Atât forțele coaliției, împreună cu autoritățile locale, cât și insurgenții se folosesc de influențarea populației afgane pentru impunerea scopurilor proprii. Procesul de influențare este cu atât mai provocator și sofisticat, pentru forțele coaliției, din cauza insurgenților afgani care se folosesc de istorie, religie și tradiții pentru atragerea populației de partea lor.

E. Coordonarea activităților de influențare

În cadrul procesului de influențare se utilizează: manevra, focul întrunit, informațiile și activitățile de îndrumare și sprijin.

E1. Manevra este activitatea coordonată necesară obținerii avantajului în timp și spațiu într-o anumită situație.

Redislocările trupelor coaliției pot descuraja acțiunile insurgenților afgani, iar patrulările efectuate pentru controlul terenului îi va împiedica să amplaseze IED-uri.

E2. În abordarea C-IED focul întrunit se folosește pentru distrugerea taberelor de instrucție al insurgentilor afgani sau a clădirilor în care se confecționează dispozitive explozive improvizate. Se utilizează și trageri indirecte pentru demoralizarea insurgenților afgani. Focul întrunit poate avea și consecințe negative, deoarece pot exista și pierderi din rândul populației afgane, care au fost recrutați cu forța.

E3. Activitățile informaționale sunt dificil de planificat, desfășurat și evaluat și pot avea consecințe semnificative. Activitățile informaționale includ:

Operațiile informaționale, prin care forțele coaliției transmit anumite mesaje în urma unui eveniment IED, înaintea insurgenților, pentru a contracara propaganda acestora;

Operațiile în rețelele de calculatoare ale insurgenților pentru obținerea unor informații, care vor fi utilizate corespunzător și mai apoi distrugerea rețelei de calculatoare.

Operațiile psihologice prin care forțele aliate se folosesc de fluturași, postere și reclame de televiziune pentru ca insurgenții să-și piardă încrederea în populația afgană. Aceste activități îi vor izola pe insurgenți, datorită faptului că se vor crea legături între forțele coaliției și populația locală, care va susține scopurile coaliției.

Inducerea în eroare a insurgenților afgani, prin scurgerea deliberată de informații sau răspândirea de zvonuri false, de către forțele aliate. Prin intermediul acestor fapte insurgenții vor acționa într-o manieră neconformă cu interesele lor.

Activitățile CIMIC reprezintă cooperarea, coordonarea, sprijinul reciproc, planificarea întrunită și schimbul de informații dintre structurile militare ale forțelor aliate și autoritățile locale, cât și populația locală pentru contracararea activităților desfășurate de insurgenții afgani, în cadrul sistemului IED.

Securitatea operațiilor constă în faptul că forțele aliate trebuie să protejeze informațiile de care dispun, despre activitatea insurgenților afgani, iar planificarea activităților din cadrul abordării C-IED nu trebuie făcute publice.

Operațiile mass-media au scopul de a scoate în evidență rolul activităților C-IED din Afganistan.

F. Activități de sprijin și îndrumare contribuie la securitatea și stabilitatea în zonele în care insurgenții afgani își desfășoară acțiunea. În cadrul acestor activități forțele aliate împreună cu autoritățile locale vor asigura securitatea și controlul în Afganistan, prin sprijinirea dezvoltării economice și reabilitarea servicilor.

G. Mijloace de atac împotriva rețelei

Atacul împotriva rețelelor necesită înțelegerea fenomenului, coordonarea și utilizarea selectivă a mijloacelor disponibile pentru izolarea părților componente ale sistemului IED.

G1. Politică și diplomație. Autoritățile politice și diplomatice dictează abordarea militară și implicit abordarea C-IED. Obiectivele și strategiile politice trebuie corelate cu strategiile politice, de exemplu prin crearea unor programe cuprinzătoare care să gestioneze cauzele care au dus la folosirea IED, de către insurgenții afgani.

Rețelele IED pot fi atacate prin intermediul politicii și diplomației. Subiectul IED poate fi abordat atât în negocierile cu guvernul afgan, cât și cu organizațiile locale sau regionale din Afganistan. Se poate ajunge la un acord politic asupra faptului că IED-urile au un impact semnificativ asupra populației afgane. În unele cazuri, acțiuni izolate asupra adversarului sau furnizarea de informații referitoare la IED-uri pot fi în conexiune cu recompense de genul programelor de dezvoltare.

G2. Aspecte legale. Evoluția în complexitate, a cadrului legal de desfășurare a operațiilor, a condus la luarea în considerare a aspectelor legate de suveranitatea națiunii gazdă, schimbările în legislația afgană, internațională și importanța legislației referitoare la drepturile omului. Cadrul legal impune, la nivel strategic, regulile care trebuie aplicate în ducerea operațiilor, cu privire la imunitatea forțelor internaționale, autoritatea de a aresta, deține și reține, portul armamentului și statutul forțelor coaliției.

În abordarea C-IED, aplicarea procedurilor legale poate conduce la întreruperea sprijinului internațional, confiscarea banilor, anchete, schimbarea legilor în Afganistan. De exemplu, punerea în ilegalitate a vânzării, obținerii, deținerii și transportului componentelor IED sau interzicerea anumitor grupuri afgane a căror ideologie vine în contradicție cu activitățile legale din Afganistan.

G3. Activitatea economică. Forța militară poate fi solicitată în sprijinul instrumentului economic, prin activități gen embargo sau prin anihilarea căilor de aprovizionare cu componente IED.

Programele derulate în scopul dezvoltării activităților economice sprijină întreaga campanie din Afganistan. Inițiativele de dezvoltare a infrastructurii și cele ce vizează domeniul economic pot deschide calea unor aranjamente politice și vice-versa. De exemplu, îmbunătățirea accesului la locurile de muncă pentru tineri, entitate din care insurgenții afgani își pot recruta cu ușurință adepți.

Proiectele de dezvoltare trebuie să țină cont de abordarea C-IED și pot contribui indirect, prin activități precum proiectarea construcției drumurilor, la îngreunarea amplasării IED-urilor.

G4. Elemente ale forțelor coaliției. Forțele internaționale trebuie să se aștepte să întâmpine rezistență pe măsură ce securitatea începe să fie restaurată. Progresul campaniei poate dicta nevoia prioritizării efortului în zonele în care insurgenții afgani dețin puterea și în care folosirea IED-urilor este predominantă.

Adoptarea unei poziții reactive poate fi o soluție, însă o poziție defensivă riscă să conducă la fixarea forțelor, îndeosebi în zona în care există o amenințare de tip IED. Pentru a contracara această posibilitate, ofensiva coroborată cu operațiile speciale, trebuie să fie executate într-un mod direcționat, calculat și selectiv, cu sprijinul unei întregi game de capabilități. Astfel de activități trebuie să urmărească:

Anihilarea structurilor de comandă ale insurgenților afgani, prin anihilarea sau capturarea liderilor cheie;

Înfrângerea grupurilor armate adverse și stabilirea priorităților, pentru cele care prezintă o valoare politică sau operațională, în mod particular;

Dezbinarea sau distrugerea sistemului IED, liniilor logistice și a capabilităților propagandiste ale insurgenților afgani;

Interzicerea folosirii ascunzătorilor, de unde insurgenți afgani pot lansa atacuri sau provocări.

Activitățile ofensive trebuie să reducă la minimum victimele în rândul civililor și pagubele produse infrastructurii și economiei. Uneori, cu cât este folosită mai multă forță, cu atât aceasta este mai puțin eficientă. Adversarul poate alege, adesea, să lupte în rândul populației, doar pentru acest motiv.

G5. Forțele pentru Operații Speciale (SOF) sunt folosite pentru operații desfășurate în teren complex și pentru culegerea de informații și pot fi angajate pentru obținerea de efecte strategice. Pentru C-IED, SOF pot fi folosite pentru managementul țintelor (selectarea țintelor și a mijloacelor de angajare) sau recunoașterea elementelor de bază ale sistemelor IED adverse, precum liderii, persoanele care amplasează dispozitivele explozive, cele care asigură materiale explozive și locurile de depozitare a acestora, precum și a celor care confecționează dispozitivele explozive improvizate.

G6. Forțele Națiunii Gazdă. În cadrul procesului de stabilizare, este important ca instruirea forțelor afgane să înceapă din timp, astfel încât aceste forțe să contribuie la C-IED cu echipamente, respectiv proceduri adecvate și proporționale cu abilitațile lor.

Odată cu stabilirea unui mediu de securitate la un nivel acceptabil, comandantul trebuie să ia în considerare transferul responsabilităților conducerii militare internaționale, în domeniul securității, către forțele de securitate afgane. Acest transfer va fi analizat atât din punct de vedere politic, cât și al securității.

Este de dorit dezvoltarea unei capabilități C-IED a națiunii gazdă, însă din cauza gradului scăzut de alfabetizare, nivelului de pregătire și instruire și respectiv experiența înregistrată în rândurile forțelor națiunii afgane împiedică o abordare avansată, bazată pe tehnologie de vârf.

G7. Vulnerabilitățile națiunii gazdă. Insurgenții afgani încearcă să se infiltreze în organizațiile și forțele de securitate ale națiunii gazdă, să intimideze sursele potențiale, să vehiculeze date false și să se folosească de civilii angajați pe plan local, de către forțele internaționale, pentru a strânge informații. Pentru contracararea mijloacelor inamicului de culegere a informațiilor este necesar un plan de acțiune, care să includă înregistrarea și verificarea civililor angajați pe plan local și a forțelor afgane.

G8. Populația locală nu se simte confortabil în cazul prezenței de lungă durată a unei forțe militare străine, indiferent de gradul de securitate pe care aceasta îl oferă. Importantă este atitudinea populației față de guvernul în funcție, pe fondul existenței unor grupări adverse, care caută sprijin și mobilizare. Forțele internaționale trebuie să influențeze percepțiile populației privind autoritățile afgane, pentru ca populația să participe la abordarea C-IED.

G9. Corelația cu alte direcții principale de acțiune C-IED. Având în vedere elementele de bază ale înțelegerii și informațiilor, atacarea rețelelor reprezintă elementul ofensiv predominant al abordarii C-IED, în condițiile în care centrul de greutate este adversarul și atacarea vulnerabilităților critice ale sistemului IED.

Dacă atacul asupra rețelelor are succes, lupta împotriva dispozitivului devine o activitate mai puțin necesară sau o problemă care poate fi rezolvată de forțele de securitate ale națiunii afgane. Totuți, atacul asupra rețelelor poate avea drept consecință, neintenționată, provocarea de schimbări în construcția dispozitivului sau în TTP-urile folosite de către adversar. În mod similar, aceasta va schimba prioritățile în cazul pregătirii forțelor aliate.

3.1.3. Măsurarea eficienței și criteriilor pentru succes

Utilizarea de către insurgenții afgani a IED-urilor a avut drept rezultat lipsa de securitate pentru populația afgană, mai ales pentru cei care locuiau în sud și în est. Din cauză că insurgenții foloseau drumurile de acces pentru amplasarea IED-urilor, acestea deveneau nesigure, iar criminalitatea devenise o problemă majoră. Un alt motiv, pentru care forțele coaliției întreprind acțiuni ofensive pe teritoriul afgan, prin atacul împotriva rețelelor, este faptul că insurgenții afgani promovează dezordinea în rândul populației.

Forțele insurgente s-au dislocat în numar mare în provincile sudice: Helmand, Kandahar, Zabul. În anul 2002 își desfășurau activitatea în unități de mărimea unei grupe, în 2005 au operat în unități de mărime companie, până la 100 de luptători sau mai mult, ajungând în 2008 la mărimea unui batalion, deși se dislocau și în unități mai puțin numeroase.

Forțele insurgente au realizat că nu au efective, armament și echipamente necesare desfașurării unor lupte directe cu forțele coaliției, fapt pentru care au trecut de la ținte dificile, cum erau forțele coaliției, la ținte mai ușoare, cum erau forțele de poliție afgane și alte forțe internaționale, care erau percepute că sprijină guvernul afgan sau forțele coaliției.

În această situație, coaliția internațională urmărește asigurarea condițiilor adecvate pentru consolidarea continuă a stabilității în Afganistan, astfel încât să nu mai fie nevoie de o forță internațională de susținere a securității statului afgan.

Problema care se pune este aceea dacă guvernul afgan este pregatit să gestioneze situația de securitate din țară. Factorii decisivi ai impactului guvernului afgan, asupra succesului sau eșecului operațiilor de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate, sunt: calitatea forțelor proprii și capacitatea de guvernare.

Competența forțelor de securitate afgane este greu de apreciat, din punct de vedere al calității, precum: capacitatea forțelor de securitate de a efectua operații de securizare și căutare, operații de luptă, patrulări, culegerea de informații și asigurarea securității granițelor.

Pentru succesul operațiilor contrainsurgente, pe termen lung, este nevoie de o bună guvernare. În Afganistan buna guvernare este subminată de:

Baronii locali și milițiile tribale. De-a lungul istoriei sale, Afganistanul a dus o lipsă cronică de guverne centrale puternice. Forțele armate insurgente și comandanții lor reprezintă o amenințare directă la adresa securității naționale afgane. Ele sunt principalul obstacol în calea extinderii legalității în toate provinciile, în calea atingerii obiectivelor sociale și economice ale poporului și guvernului afgan.

Comerțul cu droguri. Traficul cu droguri a crescut vertiginos, în același timp cu corupția. Afganistanul produce opiu din 1980. Organizațiile criminale, talibanii și baronii locali au folosit întotdeauna banii câștigați din droguri pentru finanțarea campaniilor lor militare și pentru confecționarea IED-urilor. În 1997, ONU estimau că 96% din heroina produsă de Afganistan provenea din zonele unde controlul era deținut de talibani.

Sistemul juridic afgan. Sistemul juridic s-a fost confruntat cu probleme grave. Din datele care există se poate concluziona că la acest capitol Afganistanul stă cel mai rău dintre toate statele lumii. Reforma din domeniul justiției a fost mult timp împiedicată de incapacitatea guvernului afgan de a soluționa problema puterii baronilor locali. Aceștia dețineau controlul de facto asupra unor regiuni capturate, după răsturnarea regimului taliban. Acest lucru a dus la intimidarea judecătorilor numiți de guvernul de la Kabul.

Fortele coaliției acționează pentru soluționarea eficientă a acestor probleme, cu succese remarcabile, prin atacul împotriva rețelelor, însă eficiența acestor campanii împotriva insurgenților constă în competența forțelor de securitate locale și capacitatea guvernului afgan de a guverna.

Forțele coaliției, în urma atacului împotriva rețelelor de insurgenți din teatrul de operații din Afganistan, analizează eficiența acțiunilor întreprinse. Acest lucru se realizează prin măsurarea eficienței și criteriilor pentru succes, care constă în stabilirea condițiilor și efectelor dorite, pentru a determina progresul și succesul îndeplinirii obiectivului de contracarare a dispozitivelor explozive improzizate/ C-IED în teatrul de operații din Afganistan. Un factor important de care trebuie să se țină cont este criteriul de analiză, care dacă se va schimba va face ca statisticile anterioare să nu mai fie folositoare. Următoarele considerații au fost folosite în abordarile C-IED:

Numărul de IED-uri confirmate. Reducerea numărului de IED-uri confirmate în Afganistan indică succesul C-IED.

Numărul de evenimente IED. Reducerea numărului de evenimente IED din zona de operații din Afganistan poate sau nu să indice succesul, de aceea motivele schimbărilor de activitate a insurgenților afgani trebuie analizate cu atenție, și totodată, înțelese. Prin intermediul acestor metode forțele aliate trebuie să identifice care dintre evenimentele IED implică dispozitive sau acțiuni multiple.

Eficiența contramăsurilor și TTP folosite. O reducere a numărului de evenimente IED din zona de operații poate indica reușita abordarii C-IED, în Afganistan, însă insurgenții afgani pot diminua evenimentele IED pentru a induce în eroare forțele coaliției.

Rata de identificare și curățare contribuie la determinarea procentajului de IED-uri care au fost gasite și neutralizate, de personalul care contribuie la C-IED, și totodată, indică eficacitatea TTP.

Raportarea voluntară. Populația afgană poate oferi informații referitoare la activitatea insurgenților, fapt ce indică încrederea pe care o are populația afgană în activitatea C-IED a forțelor aliate și susținerea autorităților locale. Aceste informații trebuie verificate cu atenție, din cauză că populația poate avea un rol duplicitar sau încearcă să-și rezolve problemele cu rivalii locali denuțându-i forțelor aliate ca fiind insurgenți.

3.2. Lupta împotriva dispozitivului (IED)

3.2.1. Importanța luptei împotriva dispozitivului

Lupta împotriva dispozitivului reprezintă un pilon reactiv al activității la nivel tactic, ca element de protecție a forțelor coaliției și este obligatorie în cazul în care nu este posibilă eradicarea totală a sistemului IED al adversarului, prin atacarea rețelelor. Lupta împotriva dispozitivului asigură libertatea de manevră, iar în cazul stabilizării, permite forțelor de securitate să interacționeze cu populația afgană, să îi asigure protecția și securitatea fizică. Lupta împotriva dispozitivului se realizează prin detectarea și reducerea efectelor IED și a evenimentelor IED și nu se limitează la distrugerea/punerea în stare sigură a acestuia.

Evenimentele IED includ activități ale adversarului, care nu reprezintă doar o amplasare de dispozitiv. Descoperirea, capturarea sau predarea voluntară de către populația afgană a unor elemente ce pot fi folosite la fabricarea IED, reale sau false nu constituie un eveniment IED, dar reacția de răspuns presupune luarea acelorași măsuri ca în cazuri reale, fapt care poate oferi adversarului informații asupra TTP utilizate de forțele coaliției.

Lupta împotriva dispozitivului trebuie să fie flexibilă și agilă, în ce privește anticiparea intențiilor insurgentilor afgani. În consecință, lupta împotriva dispozitivului se bazează pe înțelegere și informații și este puternic susținută de știință și tehnologie.

Descrierea dispozitivului. IED-ul este un dispozitiv amplasat sau fabricat într-o manieră improvizată, care încorporează elemente chimice distructive, letale, toxice, pirotehnice sau incendiare, a cărui destinație este să distrugă, să determine o incapacitate, să hărțuiască sau să distragă atenția. Poate încorpora elemente militare, dar în mod normal este confecționat din componente non-militare. Inițierea IED-ului se află la discreția insurgenților afgani, efectul său putând fi direcționat către lovirea anumitor obiective, precum patrule sau convoaie.

Importanța consensului privind definițiile. Înțelegerea diferențelor dintre definițiile și clasificările dispozitivelor explozive improvizate este foarte importantă, din motive tehnice, în special pentru sprijinul structurilor EOD. EOD este capabilitatea care permite reducerea posibilelor pericole de explozie, prin distrugerea IED-urilor. Este o activitate întrunită, care se desfășoară în tot spectrul operațiilor, în primul rând pentru a conferi mobilitatea și protecția necesară unei forțe dislocate, fapt pentru care structurile EOD trebuie integrate în formațiunea respectivă.

Provocarea pe care o reprezintă asigurarea libertății de manevră. Operațiile din Afganistan au demonstrat că nu există un echilibru între intenția comandantului de a menține libertatea de manevră și personalul specializat avut în subordine, pentru distrugerea dispozitivelor explozive improvizate. Dificultatea de a dispune la timp de personal specializat este pe o parte cauzată de numărul mare de dispozitive, iar pe de altă parte, de numărul mic de specialiști și de diferențele dintre capabilitățile acestora în ceea ce privește nivelul de pregătire și echipamentele din înzestrare.

Necesitatea de a rezolva rapid problema libertății de manevră pune presiune asupra celor implicați, fapt pentru care stabilirea prioritaților este esențială. O decizie pripită, cum ar fi evitarea dispozitivului, ar permite insurgenților afgani să-și recupereze dispozitivul și să-l utilizeze în alt context. Alegerea opțiunii de a pune în stare sigură dispozitivul poate expune specialiștii EOD la riscuri. Opțiunea distrugerii IED-ului la locul de amplasare limitează posibilitatea culegerii de informații tehnice privind construcția dispozitivului, necesare procesului de identificare a elementelor rețelei IED.

Importanța standardizării. Doctrina C-IED se adaptează și evoluează ca rezultat al operațiilor curente și include atât considerații generale, cât și de specialitate. Este important ca documentele C-IED și cele EOD să fie coerente și să folosească aceași terminologie.

3.2.2. Scopul și metodele luptei împotriva dispozitivului (IED)

Scopul luptei împotriva dispozitivului este obținerea libertății de acțiune. Distrugerea dispozitivelor are ca rezultat protecția populației și securitatea fizică a forțelor proprii.

Căile sau metodele prin care se distrug dispozitivele reprezintă acțiuni tactice proactive și reactive. Deși acestea sunt descrise în ordine logică, ele nu trebuie să se desfășoare secvențial.

A. Protecția forței și C-IED. Protecția forței trebuie să asigure libertatea de a opera, în pofida prezenței amenințărilor din zona de operații, fapt pentru care protecția forței este luată în considerare încă de la începutul procesului de planificare. Protecția forțelor este un proces riguros și dinamic de analiză a riscurilor și managementul pentru elaborarea planului de reducere a riscurilor la nivel operativ, pentru a se asigura că la nivel tactic măsurile de protecție adoptate împotriva pericolului IED sunt complete, flexibile, coerente și eficiente.

B. Diminuarea efectelor IED reprezintă totalitatea măsurilor de natură tactică și informațională întreprinse în situația producerii unui eveniment IED.

Diminuarea efectelor nu trebuie să devină elementul central de concentrare a efortului C-IED. Această abordare poate fi interpretată ca o preocupare de a proteja forțele în detrimentul populației afgane, dar măsurile de diminuare a efectelor pot avea și alte consecințe neprevăzute, astfel că aceste măsuri sunt eficiente doar pe termen scurt.

Insurgenții afgani sunt în măsură să-și schimbe sau să-și adapteze tacticile în timp scurt, pentru a combate măsurile de diminuare a efectelor. Elementul cheie este împiedicarea insurgenților afgani prin descoperirea TTP folosite de acesția, prin evitarea șabloanelor și prin activități eficiente de securitate a operațiilor.

C. Activitățile de informare constituie o oportunitate pentru separarea insurgenților afgani de sprijinul populației afgane. Insurgenții afgani obișnuiesc să facă imediat publicitate evenimentelor IED, pentru a beneficia de efectele acțiunilor sale, în speranța că această publicitate și sentimentul de insecuritate generat de evenimente vor determina câștigarea sprijinului populației afgane, pentru cauza insurgenților, subminând în același timp sprijinul oferit de forțele internaționale și cele locale.

Activitățile de informare au ca scop stabilirea mijloacelor eficiente, pentru alegerea audienței căreia i se adresează informarea. Pentru ca mesajele să fie eficiente, trebuie să se țină cont de tradițiile culturale ale zonei. În plus, activitățile de informare trebuie să aibă în vedere necesitatea de a:

Stabili relații cu media, în caz contrar o vor face insurgenții afgani;

Fi primul care vorbește despre eveniment, în caz contrar o vor face insurgenții afgani;

Spune adevarul și a evidenția minciuna;

Folosi propaganda computerizată pentru neutralizarea propagandei adversarului.

D. Detecția presupune totalitatea acțiunilor de localizare, acces și confirmare a existenței unui obiect suspect de a fi IED.

Supravegherea continuă este necesară, dar consumatoare de resurse și, în același timp, greu de realizat în arii extinse. Pentru executarea activităților de detecție este necesară înțelegerea modului de operare al insurgenților afgani, bazat pe informațiile obținute.

Folosirea forțelor locale de securitate, în cadrul patrulelor mixte este foarte importantă și contribuie la încurajarea populației în avertizarea asupra activităților insurgenților și locurilor suspecte privind existența IED.

D1. Localizarea. Informațiile despre un dispozitiv suspect pot veni din surse diferite ca: indicii primite de la populația afgană sau martori la comportamente suspecte/neobișnuite, observare terestră, analiză ISR, procedee tehnice și recunoașterea/interpretarea indiciilor. Localizarea dispozitivului suspect constituie o metodă de stabilire exactă a locului de începere a procedurilor de acces. După localizarea dispozitivului, acesta trebuie confirmat de la o distanță de siguranță, pe cât posibil cu mijloace comandate de la distanță. După localizare, dispozitivul suspect se marchează, iar locul se înregistrează și se raportează.

D2. Accesul reprezintă modul de apropiere de dispozitivul suspect. Procedurile folosite pentru neutralizarea IED-urilor trebuie să constituie parte a TTP și se vor baza pe lecțiile învățate și informațiile tehnice avute la dispoziție.

D3. Confirmarea reprezintă faptul că obiectul suspect a fost găsit. Decizia de a confirma existența unui obiect suspect aparține fiecărui comandant.

D4. Identificarea unui dispozitiv a cărui existență a fost confirmată este o funcție specializată a Recunoașterii Dispozitivelor și Munițiilor Explozive/Explosive Ordnance Reconnaissance (EOR) și este executată de personal specializat. Identificarea contribuie la stabilirea de către specialiștii EOD a echipamentelor și procedurilor pentru neutralizare.

E. Neutralizarea este procedura care face ca IED-ul să devină ineficient temporar sau permanent și se poate realiza prin: evitare, inhibare, avariere, dezactivare, punere în stare sigură sau distrugere. În cazul neutralizării trebuie să se stabilească clar prioritățile privind acțiunile de distrugere a dispozitivului, în funcție de efectele probabile ale acestora.

E1. Evitarea IED-ului și ținerea acestuia sub observare pot ajuta la obținerea de informații utile pentru atacarea rețelelor. Ca urmare a evitării, dispozitivul poate fi acționat ulterior și există riscul ca acesta să afecteze populația afgană. În plus, există riscul ca insurgenții afgani să recupereze dispozitivul și să-l amplaseze în altă locație. IED-urile confirmate sau suspecte trebuie înregistrate și marcate.

E2. Inhibarea reprezintă starea rezultată în urma folosirii mijloacelor corespunzătoare pentru întreruperea funcționarii sau separarea componentelor principale ale dispozitivului, cu scopul de a preveni funcționarea accidentală.

E3. Proceduri pentru punerea în siguranță/ Render Safe Procedure – RSP reprezintă acea parte a procedurilor EOD destinate să prevină detonarea sau funcționarea unui dispozitiv exploziv improvizat, care presupune folosirea echipamentelor și tehnicilor EOD pentru întreruperea funcționării sau separarea părților componente principale ale acesteia. RSP prezintă un grad mare de siguranță, dar presupune acțiuni de durată. Procedura oferă șanse sporite de recuperare a elementelor constructive în scopul investigaților ulterioare, care pot contribui la acțiunile de atac a rețelei IED.

E4. Distrugerea dispozitivului presupune acțiuni de deteriorare sau dezmembrare controlată a IED-ului, sau de prevenire a funcționării acestuia, astfel încât nu mai este necesară aplicarea RSP, iar dispozitivul nu mai funcționează. Totuși, distrugerea este riscantă și angajarea în această activitate trebuie facută cu precauție. Distrugerea nu trebuie să devină o opțiune de rutină și trebuie aplicată în condiții de risc minim. Distrugerea eșuată generează riscuri sporite, dacă dispozitivul nu a fost distrus complet. În această situație confirmarea distrugerii și căutarea altor dispozitive în zonă devin activități foarte periculoase.

3.2.3. Proceduri și mijloace utilizate în lupta împotriva dispozitivului (IED)

Personalul trebuie să cunoască și să aplice proceduri corespunzătoare, care să includă cunoștinte generale privind folosirea echipamentelor de detectare a metalelor, dispozitivelor de contramăsuri electronice, amenințarea IED, echipamentul de protecție, acțiunile, raportarea, procedurile în caz de incident și prim ajutor.

A. Capabilitățile de degajare a rutelor în mediu IED

Recunoașterea, întreținerea, îmbunătățirea rutelor și degajarea obstacolelor sunt sarcini ce revin subunităților de geniu. Pot fi folosite mijloace și echipamente special destinate degajării rutelor pentru realizarea managementului rutelor, într-un mediu în care sunt folosite IED-uri.

Echipele de degajare a rutelor sunt deseori organizate ca pachete de degajare a rutelor/ Route Clearance Package – RCP în interiorul unei grupări întrunite și sunt, de regulă, bazate pe structuri de geniu.

Un RCP poate fi folosit atât în scop general (pentru menținerea rutelor de aprovizionare principale), cât și pentru sprijin de luptă (pentru asigurarea sprijinului unităților de manevră pe timpul deplasarii tactice pe roți) și poate consta în:

Subunități de geniu luptă. Personalul nu are calificare EOD, dar poate fi capabil de distrugere limitată a unor tipuri de UXO, care au fost identificate de la distanță și pentru care sunt antrenați și autorizați special;

Echipe EOD care pot sau nu să fie organizate funcțional pentru unele sarcini, în cadrul pachetului RCP.

Degajarea rutelor constă în două activități distincte:

A1. Curățarea zonei drumului în scopul eliminării posibilităților de ascundere a IED-urilor și pentru facilitarea observării directe și detectării cu ajutorul senzorilor a IED-urilor, activitățile de curățare a zonei drumului sunt destinate îndepărtării molozului, vegetației, etc. Următoarea activitate este recunoașterea rutei pentru investigarea punctelor vulnerabile și a zonelor suspecte. După ce ruta a fost degajată aceasta poate rămâne în aceași stare atâta timp cât este securizată și monitorizată.

A2. Mentenanța rutelor și activitățile de sondare a terenului reprezintă sondarea sistemică sau aleatoare a zonelor deja degajate și continuarea activităților până la nivel de detecție și sondare progresivă de-a lungul rutei.

O metodă de organizare a unui RCP este de a organiza, în cadrul unei echipe, cinci elemente:

Elementul de comandă-control integrează activitatea echipelor de securitate, detecție și amenajare. Are ca scop menținerea comunicării cu eșalonul superior și cu unitatea de manevră în a cărei zonă de responsabilitate operează, coordonând activitățile până la descoperirea IED-ului;

Elementul de detecție reprezintă nucleul mijloacelor RCP și are în înzestrare un vehicul de specialitate (echipament de geniu blindat), echipament și personal. Are ca scop cercetarea terenului în vederea descoperirii dispozitivelor explozive improvizate;

Elementul de securitate constă, de regulă, în subunități înaintate, de flanc, de spate, și de control trafic aerian, sprijinite cu armament de subunitate și elemente de protecție a forței;

Elementul de amenajare a drumului îndepărtează mijloacele de ascundere a IED-urilor de pe partea carosabilă și de pe acostamente;

Elementul EOD trebuie să includă personal antrenat pentru neutralizarea și distrugerea dispozitivelor explozive improvizate/ Improvised Explosive Device Disposal –IEDD.

B. Căutarea militară

Căutarea militară asigură coordonarea necesară pentru asigurarea modului de determinare a dispozitivelor sau de indicare a locurilor de amplasare a obiectelor suspecte. Câinii militari și alte echipamente C-IED sunt deseori integrate în activitățile de căutare.

Tehnica de căutare militară poate fi aplicată tuturor tipurilor și sarcinilor de căutare de personal, clădiri, drumuri, zone, vehicule, nave sau aeronave.

Obiectivele căutarii includ:

Interzicerea resurselor și oprtunităților insurgenților afgani;

Obținerea informațiilor militare;

Securizarea dovezilor/probelor pentru punerea sub acuzare;

Protejarea potențialelor ținte.

În funcție de gradul de risc al mediului operațional, nivelurile acțiunilor de căutare sunt:

Nivelul de bază – întregul personal trebuie să dispună de cunoștințe practice corespunzatoare nivelului de bază și să fie capabil să aplice procedurile specifice pentru verificarea personalului, vehiculelor și clădirilor;

Căutarea intermediară are caracter ofensiv și vizează obținerea de informații despre insurgenții afgani în zona de operații. Căutarea intermediară necesită antrenament, TTP și materiale specifice pentru conducerea activităților de cercetare în mediul IED cu un risc minim;

Căutarea avansată vizează confirmarea prezenței unor amenințări la adresa forțelor internaționale sau a populației afgane și neutralizarea lor. Căutarea avansată eficientă necesită un nivel înalt de capabilități, proceduri și experiență.

C. EOD

EOD este un element operațional care contribuie la asigurarea și menținerea mobilității și la protecția forței. Din cauza numărului redus de personal EOD, gradului ridicat de solicitare, timpului de reacție rapidă și nivelului sporit de risc echipele EOD trebuie sa fie controlate direct de statul major al unității.

În cadrul misiunilor EOD, IEDD reprezintă localizarea, neutralizarea și distrugerea finală a dispozitivelor explozive improvizate. IEDD este o abilitate specială care necesită antrenament și echipament specializat, incluzând și echipamente operate de la distanță. Operatorii IEDD trebuie să fie în strânsă legatură cu structurile de colectare TECHINT.

Sarcinile EOD relaționate cu C-IED sunt concentrate pe activitățile de detecție, reducere, neutralizare/distrugere și exploatare.

Misiunile EOD au ca scop:

Consilierea comandantului în planificarea și execuția protecției fortei, procedurile de căutare militară a IED-urilor și a planurilor de protecție a forței;

Reacția de răspuns la incident, identificarea, punerea în stare sigură și neutralizarea/distrugerea IED-urilor care amenință manevra;

Asigurarea expertizei tehnice și asistenței de specialitate pentru activitățile de degajare a rutelor, căutare militară, curățarea planificată a rutelor și a celor de deminare care implică o amenințare, probabilă sau confirmată, cu IED;

Pregătirea personalului militar privind identificarea IED-urilor, pericolelor și măsurilor de protecție, pericolele și procedurile de răspuns la IED;

Sprijinul pentru servicile mortuare în planificarea și conducerea activităților de recuperare și exploatarea probelor obținute din rămășițele umane contaminate de materiale explozive;

Conducerea activităților de investigare a accidentelor și incidentelor EOD, incluzând analiza post explozie și colectarea materialelor pentru investigații;

Recuperarea materialelor explozive pentru TECHINT și evaluarea explozivilor necunoscuți pentru scopuri EOD și informații;

Asigurarea, schimbul și evaluarea informațiilor între EOD și structurile TECHINT;

Sprijinul activităților de investigare a locurilor sensibile prin acces, cercetare, identificare, neutralizare a elementelor, transport și asistență în distrugerea acestora.

D. În cazul folosirii de către insurgenții afgani a IED-urilor controlate prin radio, RCIED, forțele coaliției și autoritățile locale și-au planificat măsuri de contracarare, prin măsurile de sprijin electronic (Electronic Support Measures – ESM).

Componenta ECM acționează în vederea împiedicării sau reducerii folosirii eficiente, de către insurgenții afgani, a mediului electromagnetic. Există trei subdiviziuni ECM, relevante pentru C-IED:

Bruiajul electronic. Acțiune nedistructivă de război electronic, bazată pe radiația sau reflexia intenționată a energiei electromagnetice, desfășurată cu scopul de a îngreuna sau neutraliza lucrul sistemelor electronice ale insurgenților afgani;

Înșelarea electronică constă în modificarea parametrilor, absorția sau reflexia energiei electromagnetice, desfașurată în scopul înșelării insurgenților afgani asupra informațiilor recepționate de sistemele lor electronice;

Neutralizarea electronică reprezintă folosirea deliberată a energiei electromagnetice în scopul deteriorării temporare sau permanente a mijloacelor insurgenților afgani a căror funcționare se bazează pe utilizarea energiei electromagnetice.

Contramăsuri electronice destinate pentru protecția forței (ECM) sunt folosite, în general, pentru asigurarea protecției personalului care se deplasează în patrulare, în scopul reducerii riscurilor pe care le prezintă RCIED.

Contramasuri electronice destinate EOD. Echipele EOD se pot deplasa cu contramăsuri electronice pentru protecția forțelor coaliției și a autorităților afgane sau cu contramăsuri electronice pentru EOD.

E. Alte elemente implicate în C-IED

E1. Echipa WIT. Această echipă informează comandanții forțelor internaționale despre pericol, TTP ale inamicului și îi furnizează detalii referitoare la IED-uri. Aceasta contribuie la atacarea rețelelor și reprezintă o modalitate de pregatire a forței.

E2. Sprijinul națiunii gazdă. Națiunea gazdă, și anume Afganistan, asigură cu forțele proprii împreună cu forțele coaliției un cadru de securitate pentru activitatea forței întrunite și poate dispune de specialiști care să contribuie direct la lupta împotriva dispozitivului.

E3. Populația locală trebuie încurajată să participe la lupta împotriva dispozitivului. Prin activitățile de patrulare și informare trebuie să se determine crearea de mecanisme de avertizare și de culegere de informații.

E4. Legătura cu alți piloni C-IED. Informațiile despre IED sunt relevante pentru atacarea rețelelor și pentru identificarea celor care confecționează IED-uri. Datele obținute în urma activităților de luptă împotriva dispozitivului, analiza post-incident și lecțiile învățate contribuie la dezvoltarea tehnologiei și a capabilităților, precum și la elaborarea de TTP, necesare pregătirii forței.

3.3. Pregătirea forțelor

3.3.1. Pregătirea forțelor coalției

Pregătirea forțelor este parte a adordării C-IED și cuprinde măsurile și activitățile necesare instruirii forțelor coaliției pentru a fi în măsură să execute operații în condițiile întrebuințării, de către insurgenții afgani, a IED-urilor. Pregătirea forțelor are ca scop atât dezvoltarea unor capabilități sau grupuri de forțe C-IED, cât și pentru pregătirea unui numar cât mai mare din membrii forței pentru înțelegerea conceptului C-IED și comportarea în consecință.

A. Cerințele pregătirii

A1. Menținerea nivelului. Pregătirea forțelor nu trebuie să se execute în afara contextului operațional, ci trebuie să asigure condițiile, complexitatea și provocările acestuia. Provocările în continuă creștere ale mediului operațional, creșterea diversității și adaptabilității insurgenților afgani impun o manieră de abordare care să permită adaptarea rapidă la aceste schimbari. Anticiparea și învățarea sunt necesare pentru pregătirea și adaptarea în consecință, conceptual, fizic și moral, pentru a identifica și răspunde la amenințări și pentru a exploata oportunitațiile apărute.

A2. Învățământ și instrucție. Militarii trebuie să aibă deprinderi temeinice pentru a reacționa eficient la amenințarea folosirii cu IED-uri, de către insurgenții afgani, care se adaptează rapid la schimbări. Pentru a fi eficient și a obține rezultatele dorite, învațamântul în domeniul C-IED trebuie să se desfășoare începând cu cel mai mic nivel. Perfecționarea ulterioară a educației militare trebuie să reflecte înțelegerea abordării problematicii C-IED, a doctrinei și procedurilor respective, la nivel întrunit și multinațional corespunzător responsabilităților funcției.

A3. Echilibrul în pregătire. Pentru C-IED este necesară proiectarea unei pregătiri individuale și colective specifice misiunii. Există trei aspecte ale pregătirii forței:

Atitudinea pe care trebuie să o adopte forțele participante la operații într-un mediu C-IED trebuie să fie caracterizată de dorința de cunoaștere, încredere, robustețe și fermitate;

Mecanismele de educație și instrucție sunt esențiale pentru planificarea și executarea activităților complexe specifice. Un accent deosebit trebuie manifestat pentru înțelegerea Sistemului IED, pregătirii informative, a culegerii și exploatării informațiilor dintr-o varietate cât mai mare de surse, sprijinit de un management eficient al informațiilor;

Tactici, tehnici și proceduri pentru executarea diverselor acțiuni militare, în operații contra-insurgență, în condițiile existenței amenințării folosirii IED, trebuie inoculate până la cel mai mic nivel de organizare al forței.

B. Îmbunătățirea pregătirii, atitudinilor și deprinderilor

O pregătire eficientă presupune ca forțele coaliției să abordeze misiunile cu atitudinea și deprinderile potrivite.

B1. Spiritul combativ. Pregătirea trebuie să asigure menținerea abilităților de a îndeplini cu succes misiunile, într-un mediu otil și auster, nu numai de menținere a păcii, ci și în condiții de război. Întregul personal trebuie să se antreneze în spiritul luptei C-IED, nu numai specialiștii imlicați, prin natura funcției, în C-IED.

B2. Organizarea pentru C-IED. Operațiile de stabilizare în Afganistan implică folosirea unui personal numeros C-IED, necesită structuri, doctrină și experiență adecvate, cu un numar mare de specialiști care să opereze eficient și în anumite cazuri independent, cu un larg spectru multinațional, interdepartamental și cu sprijinul partenerilor afgani.

B3. Nevoile de instrucție. Pregătirea pentru C-IED trebuie să includă atât instrucția inițială cât și antrenamente periodice pentru împrospătarea cunoștințelor și deprinderilor.

B4. Respectarea principiului „Instruiește-te așa cum vei acționa”. Toate efectivele forțelor coaliției trebuie să se instruiască așa cum își propun să acționeze, pentru implementarea aceluiași mod de a gândi și a acționa conform procedurilor, pentru o abordare clară și de succes a conceptului C-IED, în cadrul unor activități specifice în teatrul de operații din Afganistan.

Este necesară implicarea structurilor în activități de instrucție cu caracter divers, militar, civil și multinațional, astfel încât indivizii și unitățile să fie în măsură să funcționeze ca o rețea eficientă.

B5. Simularea condițiilor câmpului de luptă. Mediul în care se desfașoară instrucția C-IED și exercițiile trebuie să reflecte cât mai fidel complexitatea, intensitatea și diversitatea întâlnită în operațiile din Afganistan.

Pentru domeniul C-IED provocarea constă în simularea unei abordări proactive de a ataca sistemul C-IED. În același timp, abilitățile de a reacționa în cazul unor evenimente IED sunt mai ușor de simulat, astfel, se va avea în vedere constituirea de poligoane pentru instrucția C-IED, care să permită repetarea procedurilor și îmbunătățirea modului de acțiune în situații cât mai apropiate de realitate.

B6. Întrebuințarea tehnologiei. Tehnologia și capabilitățile folosite în comun trebuie să fie exploatate astfel încât să permită formațiunilor civile și militare să înceapă din țară instruirea în comun, simulând complexitatea și interacțiunea dintre ele cerute de mediul organizațional. Schimbul de informații dintre forțele dislocate, cele care se pregătesc pentru dislocare și forțele recent sosite din mediul operațional oferă cunoștințe recente din experiența partenerilor.

B7. Învățarea eficientă folosind procesul lecțiilor învațate. Permanenta schimbare este trăsătura definitorie a operațiilor de stabilizare și a mediului IED în teatrul de operații din Afganistan. Prin urmare, anticiparea și adaptarea permanentă la schimbări permit menținerea inițiativei. Procesul asigură învățarea eficientă, prin experiență, și oferă amendarea procedurilor existente cu elemente validate în practică.

B8. Evaluarea operațiilor alături de lecțiile identificate anterior sau pe timpul operațiilor curente, trebuie să stea la baza cerințelor de personal specializat, celor de pregătire, echipamente și TTP. Instrucția personalului care urmează să fie introdus în teatrul de operații din Afganistan trebuie să se execute cu participarea personalului care a încheiat recent misiunea.

B9. Lecțiile învațate. Cel mai adesea, lecțiile sunt identificate în momentele în care se comit erori. Este important să se determine cauza erorilor.

În cazul C-IED este necesar ca procesul lecțiilor învățate să se desfășoare cu o rapiditate sporită, în scopul protecției forței și aceste lecții să fie transmise, înaintea dislocării, către structurile care sunt în curs de pregătire.

C. Pregătirea pentru misiune

C1. Scenariile C-IED sunt o componentă esențială:

Instrucția specifică pentru misiune va fi concepută astfel încât să permită forțelor să se adapteze misiunilor specifice. Insrucția se va concentra exclusiv pe formarea deprinderilor și abilităților necesare specifice misiuni și trebuie să asigure resursele necesare, mai ales în domeniile care nu-i sunt familiare.

Antrenamentul în condițiile misiunii este destinat pregătirii forțelor și cuprinde aspectele specifice misiunilor pe care le au de îndeplinit. La aceste exerciții este preferabil să participe elemente multinaționale și interdepartamentale. Un exemplu de antrenament este asaltul unei localități protejate cu IED sau repetarea modului de acțiune în cazul atacului asupra unui convoi.

C2. Instrucția premergătoare dislocării. Instrucția va implica aproape întotdeauna mișcări de personal specializat și aceasta va influența atât capacitatea operațională a structurilor din care provin cât și resurse financiare suplimentare. Trebuie păstrat un echilibru între siguranța, obiectivele instrucției și efectele cumulate provocate de oboseala datorată instrucției într-un climat diferit și un mediu de operare auster.

C3. Pregătirea pe timpul operației. Pentru forțele care intră în teatrul de operații din Afganistan, activitățile de integrare vor include un set de prezentări de instruire și actualizare a cunoștințelor despre teatrul de operații, prezentare a nivelului de amenințare la acel moment și orice alte schimbări față de situația generală cunoscută în perioada instrucției dinaintea dislocării, schimbările survenite la nivelul TTP ale insurgenților afgani și trupelor proprii, inclusiv familiarizarea și antrenarea cu modelele noi de echipamente.

Pentru elementele forței deja dislocate, instrucția în teatrul de operații din Afganistan ajută la menținerea deprinderilor, corectarea practicilor greșite. Creșterea încrederii utilizatorilor în tehnica din dotare constituind și o bună oportunitate de a dobândi cele mai bune deprinderi în aplicarea TTP în lupta împotriva IED.

3.3.2.Pregătirea forțelor națiunii gazdă

Toate acțiunile coaliției trebuie canalizate pentru întărirea autorității din Afganistan și pentru preluarea, de către acesta, a responsabilității în domeniul stabilității și securității de durată. Legitimitatea guvernării nu poate fi impusă din exterior, ci reprezintă atitudinea populației locale, iar partenerii de coaliție trebuie să conlucreze cu autoritățile afgane pentru reconstituirea capacităților și competențelor acestora, prin restabilirea încrederii populației în actul de guvernare, pe baza aplicării imparțiale, unitare și nu arbitrare a legii.

A. Construirea capabilităților locale. O capabilitate completă C-IED locală se realizează progresiv, prin dezvoltarea structurilor locale existente, care vor avea rolul pilonilor C-IED. Din acest motiv forțele coaliției trebuie să se asigure că forțele autohtone sunt organizate, întruite și, dacă este posibil, echipate corespunzător pentru a opera în contextul amenințării IED.

Deși forțele de securitate afgane vor fi total neexperimetate, în ce privește C-IED, ele vor compensa deseori aceste lipsuri prin propriile cunoștinte despre insurgenții afgani, înțelegerea modului de viață și cunoașterea terenului.

Dezvoltarea capabilităților militare afgane se realizează prin consiliere și parteneriat, până în momentul în care forțele afgane vor putea opera independent, acumulând experiență și încredere prin conducerea acțiunilor C-IED împreună cu forțele multinaționale.

 B. Armata Națională Afgană (ANA)

Datele disponibile arată că nivelul de instruire al forțelor ANA a crescut începând cu anul 2002. SUA au fost lead-nation pentru construirea ANA, deși au fost implicate și alte state ale coaliției (Franța, Marea Britanie, Turcia, România). Instruirea a început în mai 2002, când primul batalion a început un program de zece săptămâni de pregătire la Centrul Militar de Pregătire din Kabul. Au fost implicate forțele speciale americane care au contribuit la perfecționarea programului. Rata dezertărilor era inițial destul de mare (aprox. 50 %), după care a scăzut la 10% pe lună în 2003, 2-3% în 2004 și 1,25% pe lună în 2006.

Mai multe unități ale ANA sunt la această dată dislocate pe teritoriul Afganistanului, pentru a desfășura operațiuni de luptă împotriva talibanilor și a altor forțe insurgente.

Operațiunile "Warrior Sweep", "Mountain Resolve", "Princess", "Ticonderoga", "Mountain Thrust" și "Mountain Lion" conduc la următoarele concluzii:

Militarii ANA sunt luptători tenace, mult mai eficienți după ce au participat la instruirea oferită de forțele coaliției;

Militarii ANA sunt eficienți în culegerea de informații despre insurgenți, rețelele lor de sprijin și taberele de instrucție unde confecționează IED-uri;

Instruirea din partea coaliției a fost un factor-cheie în sporirea competențelor ANA.

C. Poliția Națională Afgană (ANP)

În 2006, o evaluare facută de specialiștii germani preciza că "nici poliția afgană, nici forțele de securitate nu sunt în stare să mențină ordinea la granița afgană". Au existat mai mulți factori care au contribuit la slaba pregătire a ANP. Instruirea internațională nu a fost la fel de eficientă ca și pentru ANA. Forțele de poliție nu reprezentau o prioritate internațională în fazele inițiale ale insurgenței și, în comparație cu ANA, au primit mult mai puține fonduri. Lipsa unui program eficient de consultanță a crescut vulnerabilitatea forțelor de poliție în fața baronilor locali. De fapt, forțele ANP erau de multe ori mai loiale acestor baroni locali, liderilor tribali și chiar rețelelor criminale decât guvernului. Aceasta reflectă slăbiciunea guvernului și forța actorilor nonstatali în majoritatea teritoriului național.

D. Poliția afgană națională auxiliară a fost înființată în 2006 ca urmare a slabei calități a ANP, a numărului insuficient de soldați ANA în sud și a sporirii activităților insurgente în sud și est. Aceste evoluții au dus la solicitări din partea guvernului afgan către NATO pentru formarea unei forțe paramilitare instruită și echipată pentru a putea combate forțele talibane. Unii au susținut formarea Poliției afgane naționale auxiliare pentru a preveni înrolarea tinerilor afgani în rândul talibanilor. Poliția afgană națională auxiliară este desemnată să asigure securitatea punctelor de control statice și să se disloce împreună cu forțele coaliției în timpul operațiunilor.

Problema este însă nivelul slab de instruire al acestor forțe, loialitatea membrilor acesteia față de liderii și baronii locali decât față de guvernul central, precum și suspiciunea că talibanii s-au infiltrat în rândul poliției auxiliare.

E. Directoratul Național Pentru Securitate (NDS). Rolul NDS a fost esențial în cadrul operațiunilor împotriva insurgenților. După cum arăta David Galula în cartea sa "Counterinsurgency Warfare", culegerea de informații într-o campanie ridică următoarea dilemă: informațiile despre rebeli trebuie să vină de la populație, dar populația nu va vorbi dacă nu se simte în siguranță, și nu se va simți în siguranță până când puterea rebelilor nu va fi anihilată. În Afganistan acest lucru a reprezentat o problemă pentru activitățile NDS în zonele rurale, unde insurgenții beneficiau de o bază de sprijin. Cu toate acestea, agenții NDS au devenit tot mai implicați în culegerea de informații și în operații psihologice în zonele rurale din sud și est, inclusiv prin utilizarea unei rețele de informatori.

3.3.3. Dezvoltarea capacității operaționale a forțelor

Dezvoltarea capacității C-IED necesită flexibilitate pentru a asigura adaptarea la situații noi: spre exemplu, pentru a răspunde evoluției inevitabile a tacticilor sau activităților insurgenților afgani. Aceste dezvoltări pot avea impact asupra priorităților de investiții în echipamente și programe de pregătire a forțelor.

În cadrul C-IED, LoD pentru reprezentarea componentelor capabilității sunt: Doctrină, Organizație, Instrucție, Logistică, Materiale, Capacitate de conducere și învațământ, Personal, Facilități, Interoperabilitate.

A. Direcțiile de acțiune în domeniul doctrinar stabilesc contextul în care componentele abordării C-IED trebuie dezvoltate și susținute, de la conceptul de capabilitate.

Noile concepte trebuie să asigure simularea comunității de cercetare pentru identificarea soluțiilor alternative și a tehnologiilor de ultimă oră, cum ar fi folosirea supravegherii permanente sau a tehnologiilor de detecție biometrice pentru scopuri C-IED.

Cercetarea științifică, analiza și experimentarea pot fi folosite pentru asistarea dezvoltări și definirii conceptelor.

B. Direcțiile de acțiune privind managementul organizației se referă la relațiile interumane operaționale și nonoperaționale.

Capabilitățile avansate pot impune necesitatea de reorganizare. Spre exemplu, un articol de echipament poate asigura efecte sporite prin crearea grupurilor gata pentru misiune, cum sunt echipele de cercetare și curățare a drumurilor.

Deciziile luate în cadrul altor LoD pot afecta structurile organizaționale. Spre exemplu, dacă accentul C-IED se va pune pe înțelegerea rețelei complexe a insurgenților, aceasta va necesita o structură de informații integrată, orientată pe misiune, pentru culegerea și prelucrarea informațiilor.

C. Direcțiile de acțiune în domeniul instrucției descriu necesarul de mijloace pentru practicare, dezvoltare și validare prin aplicarea practică a doctrinei militare comune, pentru crearea unei capabilități militare.

LoD pentru personal va asigura militarilor instrucția corespunzătoare, corelată cu nivelul necesar pentru gradul, specialitatea și postul ocupat, dar conținutul și desfășurarea instrucției individuale sunt responsabilitatea LoD de instrucție. Spre exemplu, instruirea tuturor armelor în cercetarea de bază, avertizarea IED și folosirea echipamentelor și metodelor de bază.

Combinarea instruirii practice cu cea prin simulare trebuie să ducă la un echilibru între instrucția individuală, întrunită și multinațională.

D. Direcțiile de acțiune în domeniul logistic descriu componetele sprijinului logistic și echipamentele necesare unei capabilități. Logistica include aspecte ale capabilității care înglobează atât logistica de producție – proiectarea, dezvoltarea, achiziția, cât și logistica de consum – depozitarea, transportul, distribuția, mentenanța, precum și aspecte conexe ale logisticii de producție referitoare la platformele de care acestea au nevoie, sisteme de armament, servicii și sprijin.

Analiza temeinică, cercetarea științifică și experimentarea ajută la identificarea soluțiilor optime, pentru viitoarele cerințe operaționale. Pentru C-IED aceasta necesită cooperarea între națiuni, pentru realizarea unei dezvoltări coerente și a schimbului reciproc de tehnologie.

E. Direcțiile de acțiune în domeniul conducerii și educației. Conducerea și educația reprezintă componetele necesare asigurării unei pregătiri corespunzătoare a liderilor, astfel încât capabilitățile să fie comandate și integrate eficient în planificarea acțiunilor militare. Comandanții trebuie să înțeleagă foarte bine capabilitatea și abordarea C-IED pentru a elabora directive.

Toți militarii, indiferent de grad, precum și structurile civile cu atribuții în domeniu, trebuie să înțeleagă aspectele C-IED.

F. Direcțiile de acțiune în domeniul resurselor umane descriu asigurarea din timp a personalului suficient, capabil și motivat pentru asigurarea capabilităților actuale și viitoare.

Presiunea psihologică în mediul C-IED nu trebuie subestimată, iar mecanismele de sprijin și măsurile de management al personalului trebuie luate în considerare și implementate.

G. Direcțiile de acțiune în domeniul infrastructurii includ achiziția, dezvoltarea și managementul infrastructurii permanente în sprijinul capabilităților dislocate și a celor nedislocate. Aceste LoD includ toate formele de management al infrastructurii, cazarea, spațiile destinate tehnicii și depozitelor.

H. Direcțiile de acțiune în domeniul interoperabilității descriu abilitatea de a acționa întrunit, coerent și eficient pentru atingerea obiectivelor operaționale și stategice aliate. Aceste LoD trebuie să aibă în vedere atât compatibilitatea cu legile civile cât și armonizarea.

Având în vedere elementele de bază ale înțelegerii și informațiilor , atacarea rețelelor reprezintă elementul ofensiv predominant al abordarii C-IED, în condițiile în care centrul de greutate este adversarul și atacarea vulnerabilităților critice ale sistemului IED.

Dacă atacul asupra rețelelor are succes, lupta împotriva dispozitivului devine o activitate mai puțin necesară sau o problemă care poate fi rezolvată de forțele de securitate ale națiunii afgane. Totuși, atacul asupra rețelelor poate avea drept consecință, neintenționată, provocarea de schimbări în construcția dispozitivului sau în TTP-urile folosite de către adversar. În mod similar, aceasta va schimba prioritățile în cazul pregătirii forțelor aliate.

Informațiile despre IED sunt relevante pentru atacarea rețelelor și pentru identificarea celor care confecționează IED-uri. Datele obținute în urma activităților de luptă împotriva dispozitivului, analiza post-incident și lecțiile învățate contribuie la dezvoltarea tehnologiei și a capabilităților, precum și la elaborarea de TTP, necesare pregătirii forței.

Pregătirea forței contribuie la dezvoltarea capabilităților forței, pentru atacul împotriva rețelei și lupta împotriva dispozitivului. Pregătirea forței asigură date și TTP necesare capabilităților celorlalți piloni, prin furnizarea rezultatelor evaluării comandantului, precum și a doctrinei, lecțiilor învățate, antrenamentului și experimentării.

Împreună, pilonii, conectați prin înțelegere și informații, asigură o sinergie care reprezintă abordarea C-IED.

În urma acestei operații de contracarare a IED-urilor în teatrul de operații din Afganistan capabilitățile forțelor afgane trebuie să fie similare cu cele ale forțelor coalției, pentru că scopul final trebuie sa fie dezvoltarea unei forțe de securitate afgane, capabilă să execute activități C-IED independente.

Concluzii

Pentru a putea înțelege utilitatea subunităților de geniu și a celor EOD, ar trebui mai întâi să înțelegem contextul în care ele își desfășoară activitatea, și anume, într-un mediu în care terorismul pune în pericol siguranța statelor și a organizațiilor a căror sistem de conducere este vulnerabil.

Progrese mari s-au înregistrat în ceea ce privește dotarea cu echipamente și materiale de calitate pentru a se reuși contracararea dispozitivelor explozive improvizate.

Un aspect important în contracararea dispozitivelor explozive improvizate îl reprezintă existența unei doctrine comune, pentru națiunile care luptă împotriva acestor dispozitive. O asemenea doctrină vine în sprijinul națiunilor care nu dispun de o pregătire în ceea ce privește tehnicile, tacticile și procedurile de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate.

Exercițiile comune de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate, între națiuniile cu o viziune clară, în ceea ce privește activitatea de contracarare a acestor dispozitive și națiunile care încearcă să-și dezvolte o asemenea viziune au ca scop pregătirea personalului pentru combaterea terorismului.

Forțele coaliției și-au făcut simțită prezența în teatrul de operații din Afganistan, acestea luptând împotriva rețelelor insurgente, care împiedicau buna funcționare a guvernului afgan. În acest context, și anume prezența forțelor coaliției în Afganistan, se observă importanța existenței unei organizații precum NATO, dispusă să lupte împotriva terorismului pe alt teritoriu decât cel al țărilor membre.

În cadrul acestei lucrări am evidențiat importanța subunităților EOD în activitățile de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate. Aceasta afirmație are la bază activitatea forțelor coaliției de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate în teatrul de operații din Afganistan prin atacul împotriva rețelelor de insurgenți afgani, lupta împotriva dispozitivului exploziv improvizat și pregătirea forțelor, atât a forțelor coaliției cât și a forțelor afgane.

În analiza modului de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate am observat importanța unei doctrine comune pe baza căreia forțele să acționeze pentru îndeplinirea anumitor obiective.

Acestă lucrare este utilă celor care doresc să se documenteze în legatură cu modul de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate în teatrul de operații din Afganistan, deoarece lucrările de specialitate în acest domeniu sunt puține la numar, iar la unele dintre ele accesul este restricționat multor persoane.

Pe baza acestei lucrări se pot realiza cercetări ulterioare în ceea ce privește îmbunătățirea modului de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate. Acest lucru se poate realiza pe baza lecțiilor învățate în teatrul de operații din Afganistan.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

1. Constantin, D., Ionescu, S., Managementul organizației, București, Editura Universitară, 2004.

2. Cpt. Popa, I. D., Mr. Ilincuța, N., Mr. Iacovescu, I., Tactica subunitaților de geniu, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2001.

3. Crișan, S., Management – Elemente fundamentale, Sibiu, Editura Universitații ,,Lucian Blaga”, 2003.

4. Habian, L., Managementul organizației militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2002.

5. Iancu, D., Managementul organizației militare – elemente fundamentale, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2013.

6. Petca, I. C., Managementul organizației militare, vol. I, Sibiu, Editura Academiei Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu”, 1999.

7. Teleșpan, C., Stanciu, L., Bazele managementului, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2005.

8. Teleșpan, C., Stanciu, L., Fundamente ale managementului organizației militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2005.

9. Zlate, M., Tratat de psihologie organizațional-managerială, Vol. I și II, Iași, Editura Polirom, 2007.

10. Zorlențan T., Burduș E., Căprărescu Gh., Fundamentele managementului organizației, București, Editura Economică, 1999.

Infografie:

1. http://64.78.11.86/uxofiles/enclosures/fm9-15_complete.pdf accesat în 05.02.2014.

2. http://info.publicintelligence.net/JCS-CIED.pdf accesat în 07.03.2014.

3. http://www.ndr-resource.com/solutions.asp accesat în 08.03.2014.

4. http://securitydriver.com/03/the-victim-operated-improvised-explosives-device-voied-by-william-clark/ accesat în 09.03.2014.

5. http://www.nationalhomelandsecurityknowledgebase.com/Research/Internati

onal_Articles/VBIED_Terrorist_Weapon_of_Choice.html accesat în12.03.2014.

6. Dragon’s Claws: The Improvised Explosive Device (IED) as a weapon of strategic influence.pdf accesat în 01.04.2014.

7. https://www.dhs.gov/xlibrary/assets/prep_ied_fact_sheet.pdf accesat în 01.04.2014.

8. http://mines.duvernois.org/MetalDetectors_complete.pdf accesat în 15.03.2014.

9. http://www.digitrax.com/static/apps/products/transponding/rx4/documents/R

X4.pdf accesat în 17.03.2014.

10. http://www.rumaniamilitary.ro/tag/costum-eod accesat în 20.03.2014.

11. http://epequip.com/catalogue/eod9/ accesat în 20.03.2014.

12. http://www.chemringeod.com/products/defeat/FreezeNeutralisingKi/ accesat în 24.03.2014.

13. http://ampsys.com.my/eod.pdf accesat în 24.03.2014.

14. http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-3-2005.pdf accesat în 05.04.2014.

15. http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2003/ACTIUNEA.pdf accesat în 05.04.2014.

16. http://nsa.nato.int/nsa/zPublic/ap/ajp-3.15eedb.pdf accesat în 28.04.2014.

17. http://www.rft.forter.ro/2009_1_t/04-to/07.htm accesat în 20.05.2014.

Anexa nr. 1

GLOSAR

Acronime și abrevieri

Anexa nr. 2

Corespondența dintre „Analiza privind modul de contracarare a dispozitivelor explozive improvizate în teatrul de operații din Afganistan” și STANAG 2295, ALLIED JOINT DOCTRINE FOR COUNTERING – IMPROVISED EXPLOSIVE DEVICES – AJP-3.15(B)

Anexa nr. 3

Sistemul IED al insurgenților afgani, înainte și după producerea unui eveniment IED

Anexa nr. 4

Sistemul IED al insurgentilor afgani pe cele trei etape: resurse și planificare, execuție și exploatare.

Anexa nr. 5

Relaționarea între pilonii C-IED

Anexa nr. 6

Dispunerea rețelelor de insurgenți pe teritoriul Afganistanului

Anexa nr. 7

Numărul de victime, al forțelor coaliției, în teatrul de operații din Afganistan