MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR FORMALE, NONFORMALE ȘI DE RECUPERARE A STĂRII DE SĂNĂTATE [305646]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE EDUCȚAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

Lucrare de disertație

Cooronator: Absolvent: [anonimizat] S.G. Gavriliu Daniel

Brașov,

2019

[anonimizat] A STĂRII DE SĂNĂTATE

IMPORTANȚA KINETOTERAPIEI ÎN RECUPERAREA UNUI PACIENT: [anonimizat]: Absolvent: [anonimizat] S.G. Gavriliu Daniel

Cuprins

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..4

MOTIVUL ALEGERII TEMEI………………………………………………………………………………………………………………………………………………6

ACTUALITATEA TEMEI……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..6

OBIECTIVELE LUCRĂRII……………………………………………………………………………………………………………………………………………………7

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII…………………………………………………………………………………………………………………………………7

IPOTEZA…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….8

CAPITOLUL I – FUNDAMENTE TEORETICE ȘI METODICE ALE CERCETĂRII……………………………………………………………….9

I.1. PATOLOGIA CARDIACĂ………………………………………………………………………………………………………………………………………………9

I.2. DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE…………………………………………………………………………….19

I.3. RECUPERAREA ÎN COMPLICAȚIILE CARDIOVASCULARE…………………………………………………………………………………….24

I.4. RECUPERAREA BOLNAVILOR VALVULARI……………………………………………………………………………………………………………26

I.5. METODE ȘI MIJLOACE DE RECUPERARE………………………………………………………………………………………………………………29

[anonimizat]……………………………………………………………………………..32

II.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECTUL CERCETĂRII…………………………………………………………………………………………………………….32

II.2. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE………………………………………………………………………………………………..33

II.3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII/PLANUL LUCRĂRII……………………………………………………………….35

II.4. PREZENTAREAPA CIENTULUI/CAZULUI………………………………………………………………………………………………………………36

II.5. ALCĂTUIREA ȘI APLICAREA PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC…………………………………………………………………..36

CAPITOLUL – III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….48

III.1. PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE PENTRU TESTAREA INIȚIALĂ ȘI FINALĂ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..48

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….54

RECOMANDĂRI………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………55

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………56

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..58

INTRODUCERE

Sănătatea, o temă pentru care există o imensă cantitate de informații este un concept central al existenței noastre de zi cu zi. Aceasta o putem considera conform realității echivalentul a tot ceea ce este benefic vieții ’’Dacă sănătate nu e, nimic nu e…’’ [Fauci, A.; 2005; p.1411].

Kinetoterapia reprezintă un proces complex prin care se urmărește recuperarea sănătății individului și reintegrarea sa socială și profesională, fiind o persoană utilă pentru sine și pentru societate.

Subiectul tratat de mine se referă la importanța kinetoterapiei în recuperarea disfuncțiilor valvulare obstructive, unei persoane în varstă de 66 de ani, aceasta fiind considerată o problemă de sănătate gravă deoarece prin manifestările clinice ale afecțiunii, privează pesoana suferindă de libertatea de mișcare, de îndeplinirea unor sarcini sau acțiuni considerate normale pentru un om sănătos ducându-l la incapacitate de muncă temporară acesta fiind scos oarecum din mediul social.

Kinetoterapia ,,studiază mecanismele neuro musculare și articulare care asigură omului mișcările (activitățile motrice normale, în același timp, studiind și elaborând principiile de structurare a unor programe care se adresează organismului uman, atât din punct de vedere profilactic, cât și din punct de vedere terapeutic și recuperator. Este o dișciplină științifică cu caracter aplicativ bine definit, avâd ca obiect propriu de studiu: menținerea și dezvoltarea unor indici morfologici și funcționali normali, prin mijloacele specifice (exercițiul fizic ca element de bază), la persoane în situații biologice speciale’’. [Mârza Dănilă D.; 2012; p. 8].

Kinetoterapia este indispensabilă în tratamentul recuperator al afecțiunilor cardiovasculare. Exercițiile fizice, monitorizate atent de către un kinetoterapeut au rolul de a crește capacitatea funcțională cardiovasculară și de a scădea necesarul de oxigen al miocardului, la orice nivel de activitate fizică, atât la persoanele sănătoase cât și la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare. Exercițiile fizice pot corecta colesterolul, diabetul și obezitatea. În plus, exercițiile aerobe au un efect de scădere a tensiunii arteriale, cu aproximativ 8-10 mm Hg, atât a celei sistolice, cât și a celei diastolice. În general, kinetoterapia recomandă activități în care să fie angrenate grupele mari de mușchi pe o durată de 20-30 de minute (precedate de mișcări de încălzire și încheiat cu mișcări de revenire după efot). [2019; http://recuperaremedicala.com/Articole-recuperare-medicala/Recuperare-afectiuni-cardiace/recuperare-cardiovasculara.html]

În patologia cardiovasculară sunt clasificate trei principale entități: ateroscleroza, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic acut.

Complicațiile acestor boli cardiovasculare reprezintă o problemă de sănătate majoră în comunitățile umane moderne, afectând anual milioane de oameni, din care aproximativ jumătate mor. Supraviețuitorii ei rămân cu sechele severe, care necesită o îngrijire și recuperare morfo-funcțională psihologică socială și profesională specială pe durata întregii vieți. [Fauci, A.; 2005; p.1411].

MOTIVUL ALEGERII TEMEI

Motivul principal alegerii acestei teme se datorează interesului pe care îl manifest cu privire la incidența din ce în ce mai frecventă a bolnavilor cu disfuncții valvulare care afectează major în cele mai multe cazuri, iar aceasta reprezintă o problemă de sănătate atât în țările dezvoltate cât și în cele slab dezvoltate ce nu dispun de echipamente necesare reabilitării unor astfel de afecțiuni.

Un alt motiv îl reprezintă existența în cadrul familiei, a unie persoane afectate de către această intervenție chirurgicală, fapt ce m-a determinat să studiez în detaliu problematica de recuperare a mijloacelor kinetoterapeutice pentru a putea interveni în recuperarea și reabilitarea acesteia.

Cei care supraviețuiesc intervențiilor rămân cu sechele și cu diferite deficite funcționale, având nevoie de o îngrijire completă ce include atât tratament medicamentos cât și recuperare prin kinetoterapie, hidrokinetoterapie și psihoterapie, toate aceste tratamente trebuie aplicate pe termen lung, cu investiții financiare destul de mari.

ACTUALITATEA TEMEI

Bolile cardiovasculare rămân cea mai mare cauză a deceselor la nivel mondial, deși de-a lungul ultimelor două decenii rata mortalității cardiovasculare a scăzut în multe țări cu venit ridicat. În același timp, decesele și bolile cardiovasculare au crescut cu o viteză uimitor de rapidă în țările mici și cu venituri medii. Procentul de decese premature, datorită bolilor cardiovasculare variază de la 4% în țările cu venituri mari la 42% în țările cu venituri mici. În 2008 mai mult de 17 de milioane de oameni au murit din cauza bolilor cardiovasculare.

OBIECTIVELE LUCRĂRII

Prin lucrarea de față se dorește evidențierea severității intervenției valvulare, prin complicațiile acestei patologii asupra calității vietii. Se adresează persoanelor care au suferit o intervenție chirurgicală cardiovasculară sau / și persoanelor cu patologie cardiovasculară.

Obiectivele acestei lucrări sunt acelea de a evidenția necesitatea recâștigării capacităților pierdute a redobândirii independenței persoanelor afectate cât și a reintegrării familiale și sociale prin prevenirea bolii specifice abordate.

Recuperarea medicală reprezintă un program profesional, avizat medical, individualizat ce are ca scop ameliorarea condiției fizice și psihice a bolnavului, ducând la creșterea ratei de supraviețuire.

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

Scopul recuperării cardiovasculare este acela de a ajuta pacientul să își recâștige forma fizică avută anterior bolii, să prevină decondiționarea fizică și accidentele vasculare ulterioare. Recuperarea în afecțiunile cardiovasculare începe în perioada în care pacientul se află încă în spital și se continuă prin programe monitorizate ambulator, până când pacientul poate să-și efectueze în siguranță programul de exerciții la domiciliu. Recuperarea cardiovasculară implică diverse nivele de exerciții monitorizate, sfaturi nutriționale, sprijin emoțional și educarea schimbării stilului de viață, în scopul scăderii riscului de recidivă sau de mortalitate cardiovasculară.

Sarcinile cercetării au fost următoarele:

Documentarea bibliografică de specialitate;

Discuții cu specialiștii din domeniu, kinetoterapeuți, medici specialiști, psihoterapeuți, psihologi;

Stabilirea titlului lucrării, obiectivelor și ipotezelor cercetării;

Alegerea subiectului, locului și mijloacelor necesare aplicării programului de recuperare, pe problematica vizată în cadrul lucrării;

Stabilirea mijoacelor de evaluare necesare acestei patologi;

Stabilirea obiectivelor planului de recuperare;

Întocmirea planului de recuperare;

Evaluarea inițială intermediară și finală;

Înregistrarea datelor și prelucrarea acestora în grafice și tabele;

Sintetizarea rezultatelor;

Stabilirea concluziilor și recomandărilor.

IPOTEZA

Lucrarea de față dorește să evidențieze importanța aplicării metodice a programului de kinetoterapie și în ce măsură un program de recuperare adaptat, conduce la ameliorarea și înlăturarea stării de infirmitate fizică. Totodată dacă se vor raționaliza și standardiza eficient tehnicile, metodele și procedeele de recuperare a deficitului morfo-funcțional se vor obține efecte pozitive în urma aplicării programului stabilit in recuperarea bolnavilor cu disfuncții valvulare, la domiciliul pacientului în paralel cu ședințele de kinetoterapie la cabinet.

CAPITOLUL I

FUNDAMENTE TEORETICE ȘI METODICE ALE CERCETĂRII

I.1. PATOLOGIA CARDIACĂ

Boala și sănătatea sunt două concepte asemănătoare care nu pot fi definite decât simultan, niciodată unul fără celălalt. Bolile cardiovasculare sunt o categorie de boli care implică inima sau vasele sangvine: (arterele și venele).

Sistemul cardiovascular este compus din organe care au funcția de a asigura circulația sangvină, reprezentate de inimă, care asigură propulsarea sângelui, și prin vase arteriale și venoase care asigură transportul acestuia. [Olinic, N.; 1998; p. 307].

Inima este organul principal al aparatului cardiovascular de formă globuloasă, piramidală, un organ cavitar, muscular cu vârful inferior stânga și baza superior dreapta. Mărimea acesteia este aproximativ cât pumnul unui adult. Așezarea ei este în cavitatea toracică în spațiul numit mediastin situat între cei doi plămâni. Structura inimii este formată din pericard, miocard și endocard. [Cioroiu, S.,G.; 2006; p.101].

Oxigenul și necesarul energetic, vitale pentru efectuarea activității inimii este asigurată prin trei artere numite coronare. Acest proces este numit vascularizarea miocardului. Cele trei coronare principale trebuie să fie sănătoase, de calibru normal și cu o elasticitate bună. În cardiopatia ischemică coronarele sunt afectate de ateroscleroză care modifică elasticitatea și calibrul vasului. În acest caz se va produce leziune miocardică manifestată clinic prin accesul de angor dacă una dintre coronare este stenozată cu minim 75%. Trunchiul arterei coronare stângi urmeză un traiect scurt între peretele atriului stâng și artera pulmonară. După o porțiune care variază între 0,5 – 1,5 cm artera coronară se împarte în artera circumflexă stângă și artera coronară descendentă anterioară stângă. În artera coronară dreaptă se găsesc două osii coronariene la o distanță de 1-2 mm unul față de celălalt. În ostiul mai mare se află trunchiul principal al arterei coronare drepte care face legătura prin șanțul atrioventricular drept, între atriul drept și artera pulmonară trecând pe sub urechiușa dreaptă. Din ostiul coronarian mic pornește artera conusului. [Baciu, I. ;1976 ; p.1419].

Arborele vascular este compus din vene care transportă sângele încărcat cu dioxid de carbon la inimă, capilare la nivelul cărora se fac schimburile între sânge și țesuturi și arterele prin care circulă sângele încărcat cu oxigen și substanțe nutritive de la inimă spre organe și țesuturi.

Rolul principal al miocardului este de a pompa sângele prin două pompe dispuse în serie (pompa stângă și pompa dreaptă) legate prin circulația sistemică și cea pulmonară. În fiecare minut inima pompează între 4,5 și 5,5 litri de sânge. Punctul de plecare este din ventriculul stâng prin artera aortă către arterele mari, arteriole, capilare. Acest sânge oxigenat hrănește fiecare celulă sau țesut al organismului cu substanțe nutritive. Totodată de la inimă pleacă și sângele încărcat cu dioxid de carbon prin capilare, venule, vene, plămân unde va fi oxigenat. Inima pompează în aortă 60 – 80 ml sânge la fiecare contracție cu o presiune optimă de 120 – 140 mm Hg. Inima este echipată în fiecare parte cu două seturi de valve care fac deplasarea fluxului sangvin într-un singur sens. Acestea sunt: valvele atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) și valvele semilunare (aortică și pulmonară). Volumul de sânge expulzat la fiecare bătaie de fiecare ventricul înmulțit cu frecvența cardiacă este un proces numit debitul cardiac. Frecvența cardiacă normală este de 70 – 75 bătăi pe minut iar volumul – bătaie al fiecărui ventricul este de 7 ml. În acest fel debitul cardiac de repaus este de 5 l pe minut. [Fauci, A.; 2005; p.1413].

Fig. 1 – Inima

[httpsimages.search.yahoo.comyhssearch;_ylt=A0LEVvEV.0BZZXcAJIYPxQt.;_ylu=X3oDMTByMjB0aG5zBGNvbG8DYmYxBHBvcwMxBHZ0aWQDBHNlYwNzYw–p=poze+anatomice+cu+inima&fr=yhs-blp-row&hspart=blp&hsimp=yhs-row#id=26&iurl=http%3A%2F]

În patologia cardiovasculară sunt cuprinse următoarele afecțiuni principale:

Ateroscleroza;

Boală coronariană (cardiopatia ischemică dureroasă și nedureroasă, boala cardiacă ischemică), angina pectorală (de efort, stabilă, agravată), infarctul miocardic acut;

Bolile vaselor periferice (bolile venelor periferice și arteriopatiile periferice);

Bolile valvulare cardiace.

Fig. 2 – Inima și arterele coronare

[httpsimages.search.yahoo.comyhssearch;_ylt=AwrB8pIb.0BZITgASXU2nIlQ;_ylu=X3oDMTBsZ29xY3ZzBHNlYwNzZWFyY2gEc2xrA2J1dHRvbg–;_ylc=X1MDMTM1MTE5NTcwMgRfcgMyBGFjdG4DY2xrBGJjawNidGdlNTZoYzd2Y2gyJTI2YiUzRDQlMjZkJTNEdTBRSVdxW]

Ateroscleroza este o afecțiune a vaselor sangvine care prin formarea de plăci ateromatoase ce conțin colesterol, calciu, material lipidic și lipofage reduc diametrul vasului de sânge până la înfundarea acestuia, alterează elasticitatea pereților vasculari, indurarea pereților vasculari. Această afecțiune debutează în jurul vârstei de 20 – 30 de ani și se agravează în timp, practic fiind constatată în jurul vârstei de 50 de ani. La nivelul aortei coronare ateroscleroza se desfășoară în trei perioade:

alterări de structură ale pereților arteriali existenți încă din viața intrauterină cu continuare în copilărie;

o perioadă îndelungată de latență;

perioada simptomatică în care apar semne majore sau minore ale bolii coronariene.

Ateroscleroza poate duce la: boală coronariană, accident vascular cerebral, arterită aterosclerotică a membrelor inferioare cu risc de gangrenă și amputație. [Olinic, N.; 1998; p. 137].

Cardiopatia ischemică face victime din ce în ce mai tinere și mai multe. Aceasta reprezintă incapacitatea inimii prin reducerea sau chiar oprirea fluxului sangvin spre inimă, determinând un dezechilibru între necesitățile miocardului pentru activitățile de efort sau de repaus și fluxul sangvin. În cadrul acestei afecțiuni sunt cuprinse următoarele: stopul cardiac primar, angina pectorală (de efort sau spontană), infarctul miocardic (acut, cert, posibil, vechi), insuficiența cardiacă din cadrul cardiopatiei ischemice, aritmiile, moartea subită. [2019; http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/cardiopatia-ischemica].

a) Factorii de risc

Factorii de risc ai aterosclerozei sunt:

boli de inimă și vase ale ascendenților (factori genetici);

alimentația excesivă;

consumul excesiv de glucide;

consumul excesiv de acizi grași saturați;

hipercolesterolemia;

diabetul zaharat;

obezitatea;

acidul uric crescut în sânge;

lipoproteinele serice crescute în sânge;

consumul total de grăsime;

consumul excesiv de energie;

grupul sanguin;

hematocritul crescut (vâscozitate mare a sângelui);

toleranța la glucide;

anomalii EKG;

ritmul cardiac crescut în repaus (tahicardia);

tulburări de coagulare;

carența de crom;

carența de magneziu;

carența de vanadiu;

climatul (schimbări bruște de climat, diferențe mari de temperatură;

vânt, umiditate, presiune atmosferică);

educația (nivelul educațional);

profesiunea stresantă (responsabilitatea);

stresul, suprasolicitarea psihoemoțională;

personalitatea (tipul cortical);

sexul;

tutunul – obiceiul fumatului.

Factorii de risc în cardiopatia ischemică și infarctul de miocard acut sunt:

tensiunea arterială crescută;

fumatul;

dieta și obiceiurile alimentare;

sedentarismul;

diabetul zaharat;

stresul;

comportamentul;

varsta și sexul;

antecedentele familiale;

contraceptivele orale;

evenimente critice.

Cele mai importante patogenii sunt:

obstrucția coronariană acută;

tromboza coronariană;

placa de aterom;

leziunea miocardică în raport cu ocluzia coronariană.

b) Incidența în bolile cardiovasculare

Boala cardiovasculară reprezintă principala cauză de deces în europa, mortalitatea fiind crescută în rândul femeilor și a populației sărace. În România boala cardiovasculară determină peste 62% din totalul deceselor. Un studiu efectuat la Urziceni de către Prof. Dr. Eduard Apetrei și colaboratorii săi în perioada 2001- 2005 este cel mai amplu studiu prospectiv din această perioadă care și-a propus determinarea prevalenței factorilor de risc cardiovasculari modificabili, la populația cu vârste peste 16 ani din Municipiul Urziceni, Județul Ialomița. Rezultatele au arătat o incidență a hipertensiunii arteriale de 41%, a fumatului de 21,8%, a sindromului metabolic de 11,2%, a obezității de 24%, a diabetului zaharat de 5%, a hipercolesterolemiei de 24% și hipergliceridemiei de 23%. Studiul CARDIO-ZONE sub coordonarea Prof. Dr. Mireca Cinteza a fost conceput cu scopul de a determina incidența bolilor cardiovasculare și a factorilor săi de risc în populația de pacienți adulți a medicilor de familie din opt regiuni ale țării: București, Muntenia, Banat, Oltenia, Transilvania, Crișana, Dobrogea, Moldova. Participanții la studiu au fost chestionați de către medicul de familie pe baza unui chestionar cuprinzând date despre: sex, vârstă, mediul de proveniență, nivelul de educție, statutul de fumător, afecținile de care suferă, tratament medical actual. Rezultatele acestui studiu au arătat următoarele incidențe ale factorilor de risc cardiovascular în cadrul populației studiate: 39,1% hipertensiunea arterială, 21,7% fumat, 11,8% diabet zaharat, 31,4% hipercolesterolemiei, 26,3% obezitate. Incidența istoricului diferitelor boli cardiovasculare în antecedentele populației studiate au fost de 14,2% angină pectorală stabilă, 2,4% infarct miocardic, 0,6% revascularizare coronariană, 3,6% arteriopatie periferică, 3,3% accident vascular cerebral. Rezultatele studiului au arătat gradul scăzut de control al factorilor de risc cardiovasculari arătându-ne necesitatea diagnosticării și inițierii precoce a tratamentului la pacienții aflați la risc înalt. [2019; http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-românești-de-cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-roamână-de-hipertensiune.php].

“Bolile valvulare sunt cardiopatii valvulare cronice, caracterizate prin defecte ale aparatelor valvulare, secundare în majoritatea cazurilor endocarditei reumatismale, mai rar sifilisului, artrosclerozei, endocarditei lente, traumatismelor sau malformațiilor congenitale. Pentru fiecare valvulopatie trebuie să se precizeze diagnosticul anatomic (stenoză sau insuficiență), etiologic (reumatismal, congenital), evoluția (stabilizată, inactivă, proces reumatic activ, grefă septică) și funcțional.” [Borundel C. ; 1979; p. 206].

Fenomenul prin care, apar tulburări de irigație în fibrele miocardice, instalarea miocardiopatiei și decompensarea miocardică, este produs de îngreunarea travaliului mușchiului cardiac datorită complicațiilor endocarditelor in faza evolutivă, insuficiența cardiacă. [Marin si Popescu ; 1980; p.124].

Apariția simptomelor este precedată de modificări hemodinamice atunci cand valvele cardiace sunt afectate de stenoză sau insuficiență. În cele mai multe cazuri stenoza sau insuficiența valvulară apar izolat, insă uneori există posibilitatea de a coexista cu alte afecțiuni valvulare.

Tratamentul depinde de gradul avansat al bolii, dar de obicei implică valvuloplastii prin cateterism sau chiar intervenție chirurgicală. În intervențiile chirurgicale, sunt uzuale două tipuri de proteze valvulare: biologice (de origine porcină, se folosesc de obicei la pacienții cu vârste de peste 65 de ani, deoarece valvulele biologice se deteriorează după 10-12 ani) și mecanice (din metal, care atrag după sine tratamente cu antibiotice si anticoagulante). [Mark H.; 2006; p. 708-709].

Fig.3 –Proteză valvulară biologică cu stent

[https://www.google.ro/search?biw=1280&bih=609&tbm=isch&sa=1&ei=uzlMXJHCO835kwXl6qmADA&q=proteze+valvulare+biologice&oq=proteze+valvulare+biologice&gs_l=img.3..0i24.1572125.1576089..1576954…2.0..0.75.780.11……0….1..gws-wiz-img.pUmMPZd7NdU#imgrc=X4lX7aNi0L96uM:]

Fig.4 – Proteză valvulară mecanică

[https://www.google.ro/search?biw=1280&bih=658&tbm=isch&sa=1&ei=YDlMXJC7JK3lkgXz562oCQ&q=proteze+valvulare+mecanice&oq=proteze+valvulare+mecanice&gs_l=img.3…82455.89347..90023…2.0..0.83.1216.19……0….1..gws-wiz-img…….0i24j0i30j0.T0N02iwcz-o#imgrc=jE3EGLHuGjTijM:]

I.2. DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE

Aplicarea unui tratament corect în cardiopatia ischemică influențează riscul de aparție a accidentului valvular și complicațiilor majore. O condiție esențială o reprezintă diagnosticarea precoce care oferă posibilități de prevenire sau reducere a mortalității premature ridicate. Primul semn în infarctul miocardic este de regulă angina pectorală instabilă. Acesta poate fi urmat de infarctul miocardc cu 1-4 săptămâni, la aproximativ o treime dintre bolnavi. [Mârza Dănilă, D; 2012; 208].

a) Siptomatologie

Simptomul major de debut al bolilor valvulare îl reprezintă durerea. În infarctul miocardic acesta este foarte puternică, adesea intolerabilă. Poate fi descrisă în diferiți termeni: constricție, apăsare, greutate pe piept, arsură, strângere de gât , înțepătură de cuțit, rană în piept, lovitură de pumnal. Este localizată de obicei retrosternal și radiază în întreg toracele anterior, iradiază în membrul superior stâng. [Alpert, J; 1996; 1430].

Manifestările generale în bolile valvulare sunt: anxietate, agiație, senzație de moarte iminentă, senzație de slăbiciune fizică, senzație de ’’cap gol’’, confuzie, întunecarea vederii, chiar și pierderea conștiinței. În insuficiența ventriculară stângă apare respiarția zgomotoasă și dispneea însoțită uneori de tuse. La peste jumătate dintre bolnavii de infarct miocardic acut transmural apare greața și voma care pot fi însă și fenomene adverse ale medicației.

Aspectul general al bolnavilor este de mari suferinzi, agitați, își caută o poziție potrivită pentru a-și calma suferința. Apare paloarea tegumentelor care sunt acoperite cu transpirații reci. Poate exista tahipnee, respiarție horcăitoare sau wheezing. Frecvența cardiacă poate fi variabilă de la bradicardie la tahicardie. Presiunea arterială poate fi normală, redusă sau crescută. [Orha, I.; 1994; p. 1359].

Stabilirea diagnosticului corect se face prin examinările paraclinice, atât prin mijloace simple de explorare, cât și tehnicile mai scumpe care au un rol important în tratamentul cardiopatiei ischemice și al infarctului de miocard. Diagnosticul bolilor cardiace se bazează pe: un istoric clinic de discomfort toracic de tip ischemic, modificări electrocardiografice caracteristice, o creștere și apoi o scădere a markerilor serici cardiaci de necroză. [Conferința Națională de Cardiologie; 2006; p. 1492].

b) Modificări biologice

Markerii serici ai leziunii miocardice confirmă sau exclud infarctul miocardic. Aceștia au un rol important atunci când diagnosticul de infarct acut nu poate fi confirmat electrocardiografic.

Markerii serici sunt foarte utili deoarce:

sunt specifici pentru miocard;

creșterea lor în ser apare înainte de momentul instalării leziunii miocardice;

creșterea lor persistă mai mult în ser;

metodele de depistare a lor sunt mai ieftine și mai rapide;

c) Modificări electrocardiografice – electrocardiograma

Electrocardiograma reprezintă prima investigație care se efectuează bolnavului suspect de boală valvulară. Acesta participă la: diagnosticul pozitiv, localizarea infarctului miocardic, aprecierea extinderii infarctului, diagnosticul unor tulburări de ritm și conducere. Electrocardiograma ne arată: ischemie (modificările undei T), leziune (denivelarea segmentului ST), necroză (unda Q patologică). [Alpert, J.;1996, p. 1518].

Fig. 5 – Electrocardiograma

[httpsimages.search.yahoo.comyhssearch;_ylt=AwrB8pIb.0BZITgASXU2nIlQ;_ylu=X3oDMTBsZ29xY3ZzBHNlYwNzZWFyY2gEc2xrA2J1dHRvbg–;_ylc=X1MDMTM1MTE5NTcwMgRfcgMyBGFjdG4DY2xrBGJjawNidGdlNTZoYzd2Y2gyJTI2YiUzRDQlMjZkJTNEd]

d) Explorări

neinvazive: examenul radiologic, ecocardiografia;

invazive: coronarografia de contrast;

radioizotopice: scintigrafia;

nucleare: tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară.

e) Atitudinea în fața infarctului miocardic

Semnele clinice ale infarctului ar trebui să fie cunoscute de orice om. Când apare o durere toracică intensă trebuie parcurși pașii: întreruperea efortului care a provocat durerea, punerea sub limbă a unui comprimat de Nitroglicerină sau aplicarea de Nitromint spray. Dacă durerea dispare bolnavul își poate relua activitatea iar dacă nu mai ia o tabletă de Nitroglicerină și stă în repaus 10 min. În cazul în care durerea tot nu dispare se apelează la Ambulanță. În spital este obligatoriu repausul la pat, efectuându-se numai mobilizarea membrelor inferioare, masaj ușor, toaleta la pat. Oxigenoterapia este obligatorie inițial deoarece amelioreză funcțiile miocardului. Sedativele și analgezicele sunt indispensabile pentru că, combat șocul indus de durere. În primele 2-5 zile alimentația este formată din lichide cu valoare calorică redusă, desodată, să nu baloneze, hipolipidică, apoi va fi lărgită treptat. Trebuie evitată constipația care atunci când apare se rezolvă cu medicamente blânde sau supozitoare cu glicerină. Mobilizarea pacientului se efectuează precoce dar în funcție de starea pacientului. Aceasta se începe din ziua 1-3 postinfarct miocardic cu mișcări pasive și active ale membrelor. În zilele 3-5 se efectuează faza de mobilizare – readaptare prin: torace ridicat și spate sprijinit, ridicare din pat, mici plimbări progresive și controlate, urcare progresivă de trepte. [Aminoff, M.; 2001; p.1521].

f) Tratamentul în bolile cardiovasculare

Intervențiile farmacologice pot contribui în tratarea bolilor cardiovasculare inclusiv hipertensiune, colesterol ridicat. Clasele de medicamente pentru tratarea tipurilor de boli cardiovasculare sunt: antihipertensive, antiagregante plachetare, anticoagulante orale, statine, inhipitori de absorpție a colesterolului. În urma unui atac de cord riscul producerii unui nou atac poate fi considerat redus prin administrare medicamentoasă. [2019; http://m.sfatulmedicului.ro/bolile-cadrdiovasculare#tratarea_bolilor_cardiovasculare].

În interiorul inimii există patru valve: (aortică, mitrală, pulmonară și tricuspidă), care au rolul de a permite trecerea sângelui în interiorul inimii într-un singur sens. “Îmbolnăvirea” acestor structuri va duce fie la deschiderea cu dificultate a valvelor (stenoza valvulară), fie la închiderea incompletă, permițând refularea sângelui în sens opus (insuficiența valvulară). În ambele situații inima va “muncii” în condiții anormale, iar în timp pacientul va simți apariția lipsei de aer (dispnee), a durerilor precordiale, a oboselii excesive sau pierderilor de cunoștintă. Pentru corectarea bolilor valvulare se pot efectua, în anumite situații, proceduri care să repare și să prezerveze valva pacientului (plastii valvulare), dar în alte situații este necesară înlocuirea completă a valvei cu o proteză (protezări valvulare).

O procedură chirurgicală foarte avantajoasă este plastia valvulară mitrală, efectuată pentru insuficiența mitrală, la pacienții cu anatomie valvulară favorabilă. În timp ce tehnica tradițională prevede înlocuirea valvei bolnave a inimii cu una artificială, chirurgii realizează, ori de cate ori este posibil, operația de reparare a valvei (ce prezervează valva nativă a pacientului), cu multiple avantaje pentru pacient. Dintre acestea cel mai important este posibilitatea recâștigării unui status cardiac normal și implicit a unei vieți normale, fără administrarea de medicamente anti-coagulante, tratament pe care pacientul operat trebuie să îl urmeze în cazul implantului unei proteze valvulare mecanice. Eforturile cercetării medicale în vederea creării unui substituent valvular s-au concretizat într-o gamă largă de produse. În funcție de materialul din care sunt confecționate, valvele pot fi mecanice sau biologice. [2019; https://www.clinicco.ro/wp-content/uploads/2017/01/chirurgia-valvulara-plastie-mitrala-si-protezare-aortica.pdf]

I.3. RECUPERAREA ÎN COMPLICAȚIILE CARDIOVASCULARE

Organizația mondială a sănătății a definit recuperarea ca ansamblu de măsuri ce au ca obiectiv ameliorarea sau redarea capacității fizice și mentale anterioare a bolnavilor, permițându-le prin mijloace proprii să ocupe un loc cât mai normal în societate. Ideeea recuperării fizice a bolnavilor cardiovasculari a apărut în urmă cu 200 de ani atunci când Heberden a descris cazul unui bolnav de angină pectorală care s-a ameliorat prin activitate fizică (tăiat lemne). Până în urmă cu 60-80 de ani practica cardiologică impunea repausul fizic tuturor bolnavilor cardiaci, din momentul în care era depistat ca și cardiac, dar în deosebi după un accident coronarian acut era considerat invalid, handicapat. Acest lucru devenise o problemă care agrava sever viața economică și socială a societății. Acest fapt a dus la cercetări care au dovedit că, în realitate, inactivitatea fizică și intelectuală duce la degradarea continuă a stării fizice și intelectuale, indiferent de severitatea bolii cardiace. Pe de altă parte, cercetările au arătat că bolnavii cardiaci care continuă să presteze efot fizic și duc o viață activă au o calitate a vieții mult mai bună decât cei inactiv fizic. Drept urmare s-a demonstrat că activitatea fizică progresivă, controlată și supravegheată este benefică bolnavului cardiac prin programe de recuperare fizică. Aceste programe au fost făcute la începutul anilor ’60 în special la bolnavii cu cardiopatie ischemică și post infarct miocardic acut. Începând cu decada ’80 -’90 în tratatele de recuperare a bolnavului cardiac și coronarian să apară capitole cu titlul ’’recuperarea bolnavilor cu valvulopatii ca o măsură de recuperare’’. Noțiunea de recuperare cuprinde trei mari categorii de măsuri: măsurile de recuperare fizică și psihologică și măsurile de educație sanitară. Colegiul American de Cardiologie a stabilit următoarele scopuri ale serviciilor de reabilitare cardiovasculară:

reîntoarcerea bolnavului la un nivel normal fiziologic și psihologic;

combaterea efectelor adverse ale sedentarismului și repausului prelungit la pat;

pregătirea pacientului și familiei pentru un stil de viață care poate reduce riscul bolii valvulare prin eliminarea factorilor de risc;

reducerea emoțiilor puternice;

prevenirea incapacității de muncă premature și diminuarea necesității pentru îngrijirea instituțională a pacienților vârstnici. [Orha I.;1994; p.165].

Recomandarea de recuperare medicală cardiovasculară se aplică: după infarct miocardic acut, după by-pass aorto-coronarian, după angioplastie coronariană, bolnavii cu angină pectorală stabilă de efort, bolnavii cu ischemie miocardică silențioansă, dar și în starea post chirurgie valvulară sau după transplant cardiac. Recuperarea fizică se indică a fi începută încă din primele 24 – 48 ore de la debutul unui eveniment cardiac acut, iar programele de recuperare se încep imediat după debutul perioadei de convaleșcență, respectiv externarea din spital. Reabilitarea poate fi făcută în spital sau poate consta numai în sfaturi de activitate fizică făcute de medicul curant și de persoanele specializate în recuperarea cardiovasculară. Pentru asigurarea programelor de recuperare care include atât pregătirea fizică cât și educația medicală, este absolut necesară o echipă formată dintr-unul sau mai mulți medici care stabilesc programele de antrenamnet fizic, fizioterapeuți profesori de educție fizică sau asistență medicală specializată în recuperarea fizică, precum și existența unui loc și a unui echipament adecvat. Acestă echipă va stabili dacă bolnavul necesită recuperare intraspitalicească sau este în deajuns sfatul medical cu desfășurarea activității fizice nesupravegheate. Un program de recuperare cardiovasculară durează în general 8 – 12 săptămâni. Bolnavul iese din programele de recuperare în momentul în care se ating obiectivele acestuia, respectiv atingerea capacității de efort maxim în raport cu deficitul funcțional cardiac.

În concluzie, putem spune că recuperarea fizică este la ora actuală indispensabilă tuturor bolnavilor cardiaci și în primul rând bolnavilor cu cardiopatie ischemică. [Zdrenghea, D.; 1995; p 204-205).

I.4. RECUPERAREA BOLNAVILOR VALVULARI

Revascularizarea chirurgicală a miocardului reprezintă la unele categorii de bolnavi, unica posibilitate de tratament prin care li se oferă o prelungire a vieții și reintegrarea utilă în mediul social. În vederea indicației operatori se iau în considerare datele clinice și cele anatomofuncționale miocardocoronariene obiectivate prin investigații specifice, precum și factori ca: ocupația, vârsta, bolile asociate.

Pacienții internați în vederea intervenției de înlocuire a valvei cunosc puține lucruri despre ce se va întâmpla postoperator. Kinetoterapeutul are un rol foarte important în viața pacientului. Acesta trebuie să coopereze cu pacientul său pre și postoperator, explicându-i că intervenția îi va reda o viață și o capacitate de efort normale.

Preoperator, pacientului i se vor explica principiile fundamentale ale kinetoterapiei:

Exercițiile fizice:

sunt foarte simple, care pot fi practicate și la domiciliu cu 4 – 5 zile înainte de internare;

durata acestora este de câteva minute;

sunt exerciții de mobilizare ușoară și de respirație.

Modul de respirație:

amplu și lent;

inspirul să fie profund iar expirul profund și lent.

Postoperator bolnavul se află la terapie intensivă. În primele 24 de ore, pacientul este asistat respirator prin tub endotraheal, pentru a preveni hipoxia. În această fază kinetoterapia ajută la o trecere mai rapidă către ventilația spontană. Zilnic se efectuează: respirația amplă și profundă, mobilizare sistematică a membrelor inferioare și superioare. După 2 – 3 zile pacientul este transferat în salon, unde începe mobilizarea membrelor inferioare în poziție șezândă și mici plimbări prin salon.

Din ziua a 7- a poate începe programul de antrenament precoce, dacă îndeplinește anumite criteri de admitere: absența complicațiilor (infarct, pricardită, tulburări ventilatorii), tensiunea arterială sistolică mai mare de 90 mm Hg, frecvența cardiacă de repaus sub 100 bătăi pe mint, absența tulburărilor neurologice sau locomotorii. Antrenamentul precoce se face cu cicloergometrul la 15-60 W, timp de 10-20 minute. Durata și încărcarea vor fi crescute zilnic în funcție de toleranța pacientului. [Olinic, N.; 1998 ; p 217-218].

La sfârșitul internării se realizează un test de efort limitat de simptome, în vederea cunoașterii capacității funcționale și a nivelului de activitate fizică permisă în continuare. La externare, coronarului revascularizat i se efectuează un bilanț funcțional. Funcția respiratorie este evaluată prin spirogramă care este efectuată înainte de operație și la o săptămână după. Acesta are ca scop punera în evidență a evoluției restrictive a volumelor pulmonare și o scădere a capacități de transfer a monoxidului de carbon. Testul de efort precoce este indicat la toți pacienți ce nu prezintă complicații postoperatorii.

După externarea din secția de chirurgie cardiacă pacientul necesită o perioadă de antrenament de 3-4 săptămâni care conține:

gimnastică respiratorie;

exerciții fizice ușoare supravegheate de kinetoterapeut;

plimbări scurte de 2-3 ori pe zi a câte 10-20 minute cu creștere progresivă până la 30 de minute;

Primul antrenament se realizează sub monitorizare electrocardiografică. La următoarele ședințe este suficientă monitorizarea frecvenței cardiace. Pacientul va respecta indicațiile de creștere sau diminuare a efortului fiind instruit să-și monitorizeze simptomele: angor, dispnee, oboseală, durere în gambă, amețeală, discomfort precordial sau respirator, palpitații.

Programul de antrenament propriu-zis durează între 45-60 de minute:

5-10 minute de încălzire și exercitii respiratorii;

bicicleta ergonomică:

2 minute încălzire, cu încărcare progresivă la 50-60% din efortul maxim tolerat, determinat la testul de efort.

4 perioade de 2 miute la 80-90% din efortul maxim tolerat;

3 minute la 50-60% din efortul maxim tolerat;

5 minute recuperare la 30-60% din încărcarea maximă.

Exerciții relaxare. [Cordun, M.; 1999; p 231].

I.5. METODE ȘI MIJLOACE DE RECUPERARE

Cele mai folosite metode de relaxare în recuperarea bolnavilor cu disfuncții valvulare obstructive sunt: metoda Jacobson și metoda Shultz. Mai putem folosi și gimnastica pasivă Burger.

Metoda Jacobson

Această metodă de relaxare progresivă a fost introdusă de către Eduard Jacobson. Se bazează pe diferite tipuri de relaxare și încordare a mușchilor. Poziția cea mai confortabilă pentru această metodă este decubit dorsal, cu capul pe pernă, genunchii ușor flectați, sprijiniți de un prosop rulat sau un obiect, umerii în abducție ușoară, palmele întinse pe pat. Prima etapă constă în respirații adânci a câte 2-4 minute prin inspirul pe nas și expirul pe gură, după care se relaxează mușchii feței urmând concentrarea pe un grup de mușchi mai restrâns a grupei musculare mai mari, a musculaturii întregului membru, a trunchiului, a gâtului și în final a întregului organism. Exercițiile se termină prin contracția mușchilor feței. Aceste exerciții îmbunătățesc capacitatea de concentrare, reduc atacurile de panică și întăresc structura musculară.

Metoda Shultz

Reprezintă o metodă de relaxare autogenă, inițiată de către Johannes Heinrich Shultz. Prin această metodă de autohipnoză se obține controlul funcțiilor anumitor organe și implicit relaxarea totală a corpului, prin decuplarea sistemului nervos de la impulsurile neuromusculare posturale. Pacienții sunt hipnotizați în mod treptat fiind treziți pe parcursul ședinței pentru a vedea starea lor, apoi sunt rehipnotizați și mai profund. Efectul se obține treptat începând cu poziționarea pacientului în decubit dorsal în poziția ’’birjarului’’ sau pe fotoliu cât mai confortabil. Prin relaxare și introducera calmului se obține o senzație de greutate apoi de căldură, iar în final se reglează respirația. Pacientul se concentreză pe o anumită parte a corpului, după care repetă sugestia de greutate în minte, obținând în final efectul de greutate. Ședințele variază în funcție de caz: de 3-4 ori pe săptămână în cazul pacienților internați sau de 2 ori pe săptămână în condițiile tratamentului ambulator. Încă din primele zile se observă efectele ajutând la o odihnă mai bună și creșterea capacității de concentrare.

Metoda Shultz și metoda Jacobson se completează deoarece prin metoda Shultz se pune accentul asupra minții și a gândurilor având efecte considerabile în psihoterapie, iar metoda Jacobson se axează pe corpul fizic și tensiunile care apar în mușchi. [Cioroiu, S.,G.; 2012; p 267-268].

Mijloace de recuperare a paciențior cu disfuncții valvulare obstructive sunt: cicloergometria, covorul rulant și aparatul de vâslit.

Cicloergometria și covorul rulant

Cicloergometria reprezintă efectuarea de mișcare la o bicicletă staționară. Poate fi folosită în varianta pentru membrele inferioare și varianta pentru membrele superioare. În timpul examinării are avantajul imobilității relative a torsului, ceea ce oferă trasee ECG cu acuratețe și posibilitatea de cuplare cu înregistrări scintigrafice sau ecografice. Aceasta antrenează în efort o masă musculară mai redusă, de asemenea, consumul de O2/Kg/min este în funcție de greutatea corporală a individului și invers proporțională cu acesta.

Covorul rulant este un exercițiu care poate fi prestat de orice bolnav însă are marele dezavantaj al traseelor ECG fără acuratețe. Antrenează prin efort de mase musculare mari.

Aparatul de vâslit

Antrenamentul la acest aparat reprezintă o ședință completă de dezvolatare a musculaturii, prin mișcare de vâslire. Acesta conduce la un consum de energie la fel de mare precum alergatul sau mersul pe bicicletă. [Sbenghe, T.;1987; p. 589 ].

Gimnastica pasivă Burger

Principiul este creșterea debitului sanguin în membre prin ’’golire’’ și apoi ’’umplere’’ iar pacientul stă în decubit dorsal cu membrele în poziție la 50 grade un minut, după care se produce ’’umplerea’’, în poziție așezată și gambele rămân atârnate timp de un minut. După care se efectuează alternativ golire-umplere, apoi decubit dorsal în timp dublu și se repetă de cinci-șase ori/zi, consecutive. Se pot asocial mișcări ale picioarelor.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECTUL CERCETĂRII

Locul desfășurării acestei cercetării s-a efectuat în cadrul clinicii ICCO din Brașov, în perioada aprilie 2019 – mai 2019, având un subiect de sex masculin, în vârstă de 66 de ani.

Această instituție contribuie la salvarea de vieți omenești, de a-i elibera pe oameni de apăsarea suferinței generate de boală, prin lupta continuă împotriva afecțiunilor cardiace și ale articulațiilor.

Spitalul privat CLINICCO este cunoscut în întreaga țară pentru Centrul de Cardiologie Intervențională, Chirurgie Cardiovasculară și pentru clinica modernă de Ortopedie și Traumatologie. În incinta spitalului se află o sală de kinetoterapie unde activează tineri specialiști kinetoterapeuți. Sălile sunt dotate cu aparate, special recuperării bolnavilor cu diverse traume ale aparatului locomotor. Sala este dotată cu mese speciale pentru desfășurarea programului kinetic iar programul kinetic este facilitat de aparate ca mingi, bastoane, scară de gimnastică, saci cu nisip, cărucior, bicicletă etc. De asemenea sala este aerisită, posedă oglinzi și oferă servicii de:

Kinetoterapie (gimnastică medicală)

Masaj terapeutic

Masaj anticelulitic

Masaj de relaxare (somatic)

Reflexoterapie

Gimnastică medicală pentru nou-născuți, bebeluși, sugari și copii

Gimnastică medicală pentru adolescenți, adulți și bătrâni

Gimnastică medicală pentru supraponderali sau hipoponderali

Gimnastică medicală pentru pacienți imobilizați la pat (paralizii)

Kinetoterapie la domiciliu

Fitness

II.2 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE

a) Metoda bibliografică

„Această metodă de cercetare presupune o informație temeinică și permanentă asupra ”producției” științifice a domeniului care urmează să fie cercetat, din care poate să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetării. Presupune o analiză critică a literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.” [Turcu,I.; 2008; p.22].

Atât din cadrul bibliotecilor cât și din cadrul online, am analizat conținutul, din punctul meu de vedere, am reinterpretat datele iar cu ajutorul îndrumătorului și al profesorului kinetoterapeut, am reușit să transpun în lucrare un conținut cât se poate de actual. Studierea documentației furnizate de specialiștii în domeniu, a fost foarte utilă, oferind posibilitatea creării unei baze solide ca și punctul de plecare în elaborarea aceastei lucrări.

b) Metoda observației

”În procesul de observație sunt angajate, cu poderi specifice, atât procesele senzoriale ale cunoașterii cât și cele logice. De regulă observația este vizuală, dar nu sunt exluse cazurile în care participă și alți analizatori în funcție de caracteristicile fenomenelor urmărite. Observația nu este o vizionare pasivă, ci un proces intelectual activ în care cercetătorul face efortul de a fi precis și obiectiv în același timp.” [Turcu,I.; 2008; p.32].

Această metodă este extrem de benefică deoarece reprezintă una dintre metodele de învățare prin cercetare și descoperire. Metoda a constat în elaborarea unor exerciții pentru a urmări starea și nivelul la care se află pacientul, pentru a ști ce anume este de îmbunătățit. Au fost făcute exerciții pentru:

tonifierea și întărirea musculaturii

dezvoltarea mobilității

exerciții de îndemânare

c) Metoda cercetării operaționale

”Cercetarea operațională urmărește furnizarea a cât mai multor informații obținute în urma prelucrării științifice a unor date primare, cu scopul luării decizii de cea mai bună calitate la o problemă precizată.” [Turcu,I.; 2008; p.23].

În cadrul metodei cercetării operaționale, am cules datele cu ajutorul fișelor de anamneză, testelor și traseelor efectuate, în format electronic. Problema analizată în cadrul cercetării se referă la prevenirea bolilor cardiovasculare și îmbunătățirea condiției fizice a pacientului prin exerciții fizice: bandă rulantă, cicloergometru, aparat de vâslit etc.

d) Metoda măsurării

’’Este o componentă de bază a procesului de cunoaștere, un subproces și un moment al cunoașterii. ’’Principiul’’ a măsura înseamnă a cunoaște și dovedește necesitatea și importanța măsurării în cunoașterea științifică. [Turcu,I. ; 2008; p.63].

În realizarea actului de măsurare este foarte important etalonul (unitatea de măsură) care se mai numește și barem mai ales în cazul testelor. În testarea subiectului ales de mine, am folosit mai multe mijloace de măsurare cum ar fi: metrul, cântarul, pulsoximetru, tensiometru.

II.3. Organizarea și desfășurarea cercetării / planul lucrării

Desfășurarea cercetării a avut loc în cadrul clinicii ICCO din Brașov, pe parcursul celor 4 luni de testare, d-nul B.T., a participat la 3 ședințe de kinetoterapie pe săptămână. Fiecare ședință asistată de kinetoterapie a durat între 50 și 80 de minute pe zi. S-au efectuat 2 testări, una inițială la începutul lunii aprilie și una finală în luna mai. Lecțiile de kinetoterapie au fost efectuate sub îndrumarea kinetoterapeutului Rusu Călin. Metoda prin care s-a lucrat cu subiectul a fost una individuală iar programul de fitness a fost alcătuit din exerciții specifice pentru creșterea rezistenței organismului la efort fizic, creșterea tonusului muscular, creșterea elasticității musculare și îmbunătățirea frecvenței cardiace la efort prelungit.

II.4. Prezentarea pacientului / cazului

NUME ȘI PRENUME: Batar Teodor

DATA NAȘTERII: 21.02.1953

NAȚIONALITATE: Română

ÎNĂLȚIME: 1,67 cm

GREUTATE: 74 kg

PROFESIE: Pensionar

DIAGNOSTIC: Anevrism de aortă ascendentă. Proteză mecanică aortică normofuncțională, bileaflet. HTAE gradul II cu risc cardiovascular foarte înalt. Dislipidemie. Fibrilație atrială paroxistică. Diabet zaharat tip 2 caz nou diagnosticat.

EPICRIZĂ: Pacient cu protezare valvulară aortică mecanică in 2008, plastie reducțională de aortă descendentă, pe bicuspidie aortică și ectazie de aortă ascendentă, se internează pentru tratament chirurgical al anevrismului de aortă ascendentă dezvoltat ulterior.

II.5. Alcătuirea și aplicarea programului kinetoterapeutic

Pacienții care se internează într-un serviciu de chirurgie cardiovasculară, pentru a fi supuși intervenției valvulare cunosc puține lucruri despre ce se va întâmpla postoperator. Toate informațiile și grijile se îndreaptă strict către intervenția chirurgicală.

De aceea, kinetoterapeutul trebuie să aibă răbdare și pasiune pentru profesia sa preluând sarcina de a coopera cu pacientul său pre și postoperator și explicându-i că această intervenție îi va reda o viață și o capacitate de efort normale (mai ales dacă se va recupera).

Faza I

Zilele 1-2 postoperator la terapie intensivă:

pacientul este intubat orotraheal apoi detubat;

se mobilizează sistematic membrele inferioare și superioare;

kinetoterapie respiratorie.

Zilele 3-14 postoperator:

exerciții de respirație;

mobilizarea sistematică a membrelor inferioare și superioare;

alternarea pozițiilor, poate să stea la marginea patului, pe fotoliu;

mersul prin salon poate fi început din ziua a 3-a după intervenție;

ziua a 4-a mers neînsoțit și pe coridorul spitalului;

apoi creștem distanțele de mers, până la ziua a 6-a;

ziua a 5,6-a urcarea unui etaj;

ziua 8-10 se efectuează un test de efort precoce (dacă sunt întrunite condițiile);

ziua 12-14 se face pregătirea pentru externare.

Gimnastica respiratorie diafragmatică – rol:

creșterea întoarcerii venoase;

reducerea stazei;

ameliorarea schimburilor gazoase la nivel pulmonar;

restabilirea reactivității organismului.

Bilanțul funcțional cardiorespirator al valvularului la externare:

Funcția respiratorie – spirograma efectuată înainte de operție și la o săptămână după operație pune în evidență o evoluție restrictivă a volumelor pulmonare și o scădere a capacității de transfer a monoxidului de carbon.

Acest lucru se întâmplă datorită:

dureri toracice de după tăierea sternului;

oboseli generale;

scăderii forței muculatorii inspiratorii;

scăderii hemoglobinei (anemie);

prezenței frecvente a lichidului pericardic sau pleural.

Testul de efort precoce

este indicat la toții pacienții ce nu prezintă complicații post operatorii;

se efectuează cu cicloergometrul, la 1 h după micul dejun, fără a modifica tratamentul medicamentos zilnic;

se începe cu încărcarea inițială a zero W, se crește cu 10W/minut sau în trepte de 25 W/3 minute;

se monitorizează:

fecvența cardiacă;

EKG;

tensiunea arterială;

parametrii respiratori;

parametrii metabolici;

Rezultatele obținute la acest test de efort, vor fi interpretate ținând cont de:

decondiționarea fizică dată de evoluția bolii cardiace ischemice;

anemia consecutivă intervenției chirurgicale;

motivația pacientului valvular.

Faza a II – a

După externarea din clinica de chirurgie cardiacă pacientul trebuie să facă o perioadă de antrenament de 3-4 săptămâni, care conține:

antrenamentul la bicicleta ergonometrică, 10-20 minute, cu o încărcare de 15-60W, ținând cont ca pulsul să nu depășească cu 20 bătăi / pe minut peste pulsul de repaus;

este permis mersul pe teren plat cu 5-6 km / h, activitate casnică curentă, activități ușoare;

exerciții de respirație;

exerciții fizice ușoare (inițial supervizate de kinetoterapeut);

mobilizarea sistematică a membrelor;

plimbări scurte, de 10-20 minute, de 2-3 ori pe zi;

Antrenamentul la bicicleta ergonometrică:

10 minute de încălzire și exerciții respiratorii;

2 minute încălzire, cu încărcare progresivă, 50% din efortul maxim tolerat;

4 reprize de 2 minute la 80% din efortul maxim tolerat;

3 minute la 50% din efortul maxim tolerat;

5 minute de recuperare la 30-60%

La domiciliu, bolnavul va continua exercițiile fizice și programul de mers după următorul tabel:

Tabel Nr.1

Exemplu de program kinetic cu pacientul Batar Teodor:

Decubit dorsal, flexie dorsală și flexie plantară, din articulația gleznei (20 repetări);

Fig.6 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, flexie-extensie din articulația genunchiului, alternativ, cu revenire (20 repetări);

Fig. 7 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, flexie-extensie din articulația genunchiului, simultan (20 repetări);

Fig. 8 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, cu genunchii flectați, ridicări de bazin (20 repetări);

Fig. 9 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, flexie-extensie, răsuciri stânga-dreapta (20 repetări);

Fig. 10 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, cu bastonul de capete apucat, membrele superioare extinse, coborârea bastonului la piept cu flexia brațelor și revenire (20 repetări);

Fig. 11 – Pacientul B.T.

Decubit dorsal, cu bastonul de capete apucat, membrele superioare extinse, coborârea brațelor pe lângă corp și revenire (mișcarea se face până la nivelul umărului) – 20 repetări

Fig. 12 – Pacientul B.T.

Exerciții la stepper – ridicări pe varfuri – 20 repetări;

Fig. 13 – Pacientul B.T.

Exerciții la scară fixă – fandare înainte cu ridicarea piciorului pe diferite trepte – 20 repetări;

Fig. 14 – Pacientul B.T.

Exerciții cu benzi elastice – stând cu fața la scara fixă, flexia și extensia brațelor simultan.

Fig. 15 – Pacientul B.T. (20 repetări)

Exerciții cu benzi elastice – stând cu spatele la scara fixă, flexia și extensia brațelor alternativ;

Fig. 16 – Pacientul B.T. (20 repetări)

Stepper

Fig. 17 – Pacientul B.T.

Cicloergometrul

Fig. 18 – Pacientul B.T.

Faza III –a de recuperare a valvularilor

Această fază cuprinde totalitatea măsurilor ce au drept scop menținerea de lungă durată a beneficiilor obținute în faza a II- a. Pacientul are în această fază o capacitate aerobă suficientă pentru desfășurarea unei vieți normale din punct de vedere profesional, dar și social. După antrenamentul din faza a II-a nu mai este posibilă creșterea capacității de efort.

Cei care doresc creșterea capacității de efort trebuie să investească mai mult timp și să efectueze exerciții de mai mare intensitate pentru atingerea acestui scop. Programele de antrenament sunt cu o mai mare autonomie, dar trebuie să fie verificate periodic de către specialiști.

Jocurile sportive sunt permise

Jocurile sportive care trebuie evitate sunt:

cele care presupun eforturi izometrice intense;

cu ritm de joc foarte rapid;

cele care nu permit o adaptare cardiorespiratorie: judo, lupte, fotbal, baschet, rugby;

Mersul pe jos rămâne recomandat zilnic, timp de 30-60 minute, la viteză de 5km/h;

Este permis chiar și joggingul, dar progresiv și inițial, alternat cu perioade de mers;

Viteza de alergare trebuie să se facă în funcție de confortul respirației și de frecvența cardiacă;

Alte sporturi permise: ciclismul, natația, ski fond.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. Prezentarea rezultatelor obținute pentru testarea inițială și finală

Testări inițiale

În cadrul testărilor inițiale, la începutul programului de kinetoterapie și a programului experimental la bicicleta ergometrică s-au înregistrat următoarele valori:

Fig. 19 – Pacientul B.T.

La începutul programului, pacientul a reușit să pedaleze la bicicleta ergonomică timp de 20 minute, cu o încărcare de 20W timp de 5 minute, după care am crescut încărcarea la 50W până la terminare programului.

Pulsul și VO2 max:

%SPO2 – 96;

PR bpm – 104.

În cadrul testării inițiale, la începutul programului de kinetoterapie și a programului la stepper s-au înregistrat următoarele valori:

Fig. 20 – Pacientul B.T.

La începutul programului, pacientul a reușit la stepper 136 de repetări în timp de 6 minute și 44 secunde.

Pulsul și VO2 max:

%SPO2 – 95;

PR bpm – 103.

Testarea finală

În cadrul testărilor finale, la sfârșitul programului de kinetoterapie și a programului experimental la bicicleta ergometrică s-au înregistrat următoarele valori:

Fig. 21 – Pacientul B.T.

La sfârșitul programului, pacientul a reușit să pedaleze la bicicleta ergonomică timp de 20 minute, cu încărcare de 20W timp de 4 minute, după care am crescut încărcarea la 50W până la 10 minute iar după cele 10 minute am crescut încărcarea la 85W timp de 8-9 minute, ajungând pe finalul programului chiar și la o încărcare de 100W timp de aproximativ 3 minute.

Pulsul și VO2 max:

%SPO2 – 98;

PRbpm – 96.

În cadrul testării finale, la sfârșitul programului de kinetoterapie și a programului la stepper s-au înregistrat următoarele valori:

Fig. 22 – Pacientul B.T.

La sfărșitul programului, pacientul a reușit la stepper 302 repetări în timp de 9 minute și 17 secunde.

Pulsul și VO2 max:

%SPO2 – 97;

PRbpm – 100.

Graficul 1 – testarea inițială și finală la bicicleta ergonomică;

După cum observăm în graficul 1, pacientul la testarea inițială a ajuns să pedaleze 20 minute cu o încărcare de 50W, iar la testarea finală a ajuns să pedaleze 20 minute cu o încărcare de 85W.

Graficul 2 – Pulsul și VO2 max după bicicleta ergonomică;

După cum observăm în graficul 2 , valorile pulsului și VO2 max au scăzut și au ajuns la valori aproximativ normale.

Graficul 3 – testarea inițială și finală la stepper;

După cum observăm în graficul 3, pacientul la testarea inițială a reușit să facă în 6 minute 136 de repetări, iar la testarea finală pacientul a reușit într-un timp de 9 minute 302 repetări.

Graficul 4 – Pulsul și VO2 max după stepper;

După cum observăm în graficul 4, valorile pulsului și VO2 max au scăzut și au ajuns la valori aproximativ normale.

CONCLUZII

Din rezultatele obținute de-a lungul desfășurării activităților de kinetoterapie cu pacinetul s-au tras următoarele concluzii:

Pacientul cu boală cardiacă ischemică are capacitatea de efort scăzut, datorită sedentarismului vieții anterioare;

Unii medici recomandă reducerea drastică a efortului fizic, ceea ce nu este benefic pentru pacient;

În ipoteza principală s-a confirmat aplicarea metodică a programului de kinetoterapie și a unui program de recuperare adaptat, a condus la ameliorarea și înlăturarea stării de infirmitate fizică;

Raționalizarea și standardizarea eficientă a tehnicilor, metodelor și procedeelor de recuperare prin kinetoterapie a deficitului morfo-funcțional, au avut efecte pozitive cu 85% în urma aplicării programului stabilit în recuperarea bolnavului valvular;

Comparând rezultatele inițiale cu cele finale am constatat că s-au obținut rezultate pozitive în ceea ce privește condiția fizică a pacientului;

În urma parcurgerii programului de exerciții cu pacientul , s-au înregistrat valori normale ale pulsului și VO2 max;

Recuperarea care s-a desfășurat în cadrul clinicii ICCO din Brașov, a fost un succes pentru pacient, deoarece acesta și-a recăpătat condiția fizică și duce o viață normală alături de familie si societate.

Recomandări

Se recomandă adaptarea unui stil de viață sănătos: (nutriție, activitate fizică, odihnă, nivel de stres-calitatea vieții);

Se interzice fumatul (inclusiv fumatul pasiv);

Regim alimentar hiposodat, hipolipidic hipoglucidic, sărac în grăsimi de origine animală;

Atenție la mișcările care implică sternul – sternul se fixează complet la 2 luni de la operație;

Tratament anticoagulat oral toată viața;

Se recomandă practicarea sistematică a ședințelor de profilaxie postoperatorie;

Se recomandă adoptarea de posturi facilitatoare de respirație și circulație;

Pentru îmbunătățirea capacității de efort se recomandă îmbinarea metodelor de dezvoltare a capacității de efort (mersul pe bandă, mersul pe jos, bicicleta ergonomică, înotul) cu intensitate optimizată și dozare adaptată;

Control cardiologic teritorial periodic.

BIBLIOGRAFIE

Pe suport clasic

Alpert J., Francis G. – Îngrijirea coronariană, Editura Teora, București, 1996.

Aminoff M., Thierney L., McPhee S., Papadakis, Maxine – Diagnostic și tratament în practica medicală, Editura Științelor Medicale, București, 2001.

Baciu I. – Fiziologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.

Borundel, C., Caracaș, GR., Ciocâlteu, P., Diacicov, S., Drăghici, M., Gheorghiu, I., Ionescu, M., Madeleine Măicănescu- Georgescu, Neicu, N., Neicu, V., Procopiescu, T., Manual de medicină internă. București, Ed. Medicală, 1979.

Cioroiu S.G. – Esențial în anatomie și biomecanică, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2006.

Cioroiu S.G. – Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2012.

Conferința Națională de Cardiologie – Infarctul miocardic acut cu STEMI, București, 2006.

Cordun M. – Kinetologie medicală, Editura Axa, București, 1999.

Fauci A., Braunwald E., Isselbacher K., Wilson J., Martin J., Longo D., Harrison – Principii de Medicină internă, ediția a 15-a, Editura Lider, 2005.

Mârza Dănilă D. – Bazele generale ale kinetoterapiei ,2012.

Olinic N., Zdrenghea D. – Cardiopatia ischemică, Editura Clusium, Cluj Napoca, București, 1998.

Orha I. – Recuperarea bolnavilor cardiovasculari în ’’Tratat de medicină internă’’, Ed. Medicală, 1994.

Sbenghe T. – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, 1987.

TURCU I. – Metodologia cercetării în educație fizică și sport, Reprografia Universității „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2008.

Zdrenghea D., Branea I. – Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, 1995.

În format electronic

[2019; https://www.clinicco.ro/wp-content/uploads/2017/01/chirurgia-valvulara-plastie-mitrala-si-protezare-aortica.pdf]

[2019; http://recuperaremedicala.com/Articole-recuperare-medicala/Recuperare-afectiuni-cardiace/recuperare-cardiovasculara.html]

[2019; http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/cardiopatia-ischemica].

[2019; http://m.sfatulmedicului.ro/bolile-cadrdiovasculare#tratarea_bolilor_cardiovasculare].

[2019; http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-românești-de-cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-roamână-de-hipertensiune.php].

ANEXE

Anexa 1 – Biletul de externare al pacientului B.T.

Anexa 2 – Acordul pacientului

Anexa 3 – Declarația masterandului