Managementul Activitatii DE Creditare A Societatilor Comerciale LA Brd
SUMAR
INTRODUCERE_______________________________________________________ p. 3
1. FUNCȚIONAREA BĂNCILOR COMERCIALE ȘI REGLEMENTAREA LEGALĂ A ACTIVITĂȚILOR BANCARE ÎN ROMÂNIA_____________ p. 4
1.1. Funcționarea băncilor comerciale_________________________________________ p. 4
1.1.1. Locul și rolul băncilor comerciale în economie _______________________ p. 4
1.1.2. Funcțiile băncilor comerciale _____________________________________ p. 4
1.1.3. Conduita bancară – suport în desfășurarea și îndeplinirea
principalelor funcții bancare______________________________________ p. 5
1.1.4. Orientarea actuală a activității bancare______________________________ p. 5
1.2. Reglementarea legală a activității bancare în România________________________ p. 6
1.2.1. Principiile activității bancare_____________________________________ p. 6
1.2.2. Norme comune privind constituirea societăților bancare________________ p. 6
1.2.3. Operațiuni efectuate de societățile bancare__________________________ p. 7
2. ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN CADRUL BRD – GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE S.A.______________________________________________________ p. 8
2.1. Prezentarea generală a BRD____________________________________________ p. 8
2.2. Activitatea de creditare, componentă de bază în cadrul BRD___________________ p.11
2.2.1. Riscuri și garanții______________________________________________ p.12
2.2.2. Noțiunea de Grup. Persoane aflate în relații speciale cu Banca __________ p.15
2.2.3. Punerea la dispoziție, urmărirea, reînnoirea și rambursarea creditelor_____ p.15
2.2.4.Clasificarea creditelor. Provizioane________________________________ p.16
2.2.5. Operațiuni de credit____________________________________________ p.16
2.2.6. Dosarele de credit _____________________________________________ p.19
2.2.7. Credite neperformante__________________________________________ p.20
3. ANALIZĂ PRELIMINARĂ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT DE INVESTIȚII PENTRU S.C. COVAPROD S.A. __________________________ p.22
3.1. Definirea produsului___________________________________________________ p.22
3.2. Beneficiarii produsului_________________________________________________ p.22
3.3. Caracteristicile produsului______________________________________________ p.22
3.4. Competențe de aprobare________________________________________________ p.24
3.5. Condiții și baremuri___________________________________________________ p.24
3.6. Documentația de credit_________________________________________________ p.25
3.7. Analiza dosarului _____________________________________________________ p.25
3.8. Contractarea creditului ________________________________________________ p.26
3.9. Administrarea creditului________________________________________________ p.26
CONCLUZII__________________________________________________ p.29
BIBLIOGRAFIE_______________________________________________________ p.31
INTRODUCERE
Deși în 1989 existau numai patru bănci în România (Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca de Investiții și Banca Agricolă), la care se adaugă CEC-ul, sistemul bancar datează, totuși, de mult timp. Primele dovezi ale desfășurării unei activități bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 și 1855. În timp, sistemul bancar a evoluat, ajungând în anii ’40 să fie dominat de cinci bănci principale: Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană și Română și Societatea Bancară Română. După 1947, sistemul bancar a fost restrâns datorită trecerii de la economia de comandă și intrării României în zona de influență sovietică (fosta U.R.S.S.). După 1989, România a fost martoră a multor schimbări, iar trecerea la o economie de piață a determinat creșterea continuă a numărului agenților economici privați. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieței și să asigure oferta de produse și servicii bancare necesare unei economii de piață.
Managementul organizațiilor într-un mediu complex și în continuă schimbare este întotdeauna o provocare. Gândirea managerială s-a dezvoltat în economia de piață în ultimul secol pentru a veni în întâmpinarea necesităților de utilizare a unor metode practice și eficace de conducere a organizațiilor.
Managementul bancar reprezintă procesul de conducere și administare al băncii pentru utilizarea resurselor în scopul maximizării ociectivelor organizaționale și depășirii limitărilor provenite din mediul extern.
Băncile sunt influențate de gama de factori ai mediului extern. Băncile trebuie să respecte normele impuse de autoritățile de reglementare. Ele sunt constrânse și de presiunile economice și profesionale exercitate de instituțiile finanaciare concurente și de alte grupuri, pe de o parte, presum și de interesele categoriilor interesate de activitatea bancară, pe de altă parte. Abilitatea lor de a maximiza capitalul acționarilor lor sau de a îndeplini alte obiective este astfel îngrădită de limitările provenite din mediul extern.
Primul capitol, Funcționarea băncilor comerciale și reglementarea legală a activităților bancare în România, evidențiază principalele funcții ale băncilor, principiile activității bancare, dar și normele privind constituirea societăților bancare.
Cel de-al doilea capitol, BRD – Groupe Société Générale S.A., prezintă banca cu produsele și serviciile sale, precum și activitatea de creditare a sa cu particularitățile specifice.
Ultimul capitol, Studiu de caz privind acordarea unui credit de investiții pentru S.C. Covaprod S.A. exprimă posibilitatea și condițiile în care o societate comercială poate obține un credit de investiții de la BRD – GSG S.A.
Pentru a finaliza obiectivul pe care ni l-am propus prin scrierea acestei lucrări – buna funcționare a BRD – GSG S.A. prin aplicarea unui management eficient și eficace – am conchis prin a oferi câteva sugestii referitoare la analiza și gestionarea riscurilor în creditare.
Considerând că prin expunerea anterioară, referitoare la conținutul lucrării, a fost realizată o sinteză a celor ce urmează, putem trece la prezentarea detaliată a subiectului abordat.
1. FUNCȚIONAREA BĂNCILOR COMERCIALE ȘI REGLEMENTAREA LEGALĂ A ACTIVITĂȚILOR BANCARE ÎN ROMÂNIA
1.1. Funcționarea băncilor comerciale
Locul și rolul băncilor comerciale în economie
În economia contemporană locul și rolul băncilor sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relația economii – investiții, relație hotărâtoare în creșterea economică.
Băncile, în calitatea lor de intermediari financiari, au un dublu rol: pe de o parte, emit propriile lor titluri, negociabile, în scopul mobilizării activelor monetare disponibile în economie; pe de altă parte, achiziționează pe cele emise de agenții nebancari, plasând, astfel, o parte din resursele mobilizate. În acest proces de intermediere, băncile îndeplinesc două importante funcții care le conferă o poziție privilegiată și prin care se diferențiază de celelalte instituții financiare, și anume:
– constituirea de resurse prin atragerea disponibilităților bănești temporare ale clienților și plasarea acestora spre fructificare, în principal, prin acordarea de credite pe diferite termene;
– asigurarea mecanismului de funcționare a plăților care să susțină creșterea economică prin efectuarea de viramente și plăți în numerar.
Sistemul bancar este organizat având în centru banca de emisiune. O dată cu monopolizarea dreptului de a emite bancnote, Banca centrală s-a detașat de celelalte bănci din sistem și din concurența lor s-a transformat într-o instituție de supraveghere, control și susținere a sistemului bancar în ansamblul său. Sarcina principală a băncii de emisiune o reprezintă influențarea comportamentului celorlalte bănci în conexiune cu obiectivele politicii economice, atât prin utilizarea unor instrumente specifice, cât și prin măsuri de control selectiv al creditelor.
1.1.2. Funcțiile băncilor comerciale
Băncile îndeplinesc trei funcții principale, și anume:
să atragă depozitele bănești ale clienților, persoane fizice și juridice;
să permită clienților să-și retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;
să acorde împrumuturi clienților care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).
Realizarea acestor trei funcții este cu mult ușurată dacă banca îndeplinește următoarele condiții referitoare la activitatea sa:
menține încrederea clienților;
înregistrează toate tranzacțiile (menține evidența riguroasă a operațiunilor);
asiguă confidențialitatea bancară, dovedind discreție față de afacerile clienților.
Băncile îndeplinesc, de asemenea, și funcții compensatoare în timp și spațiu, dar și o funcție de creație economică.
a. Funcția compensatoare în spațiu
Circuitului economic îi corespunde în mod necesar și firesc circuitul bănesc. Organizarea plăților între agenții economici, efectuarea viramentelor între conturi, transferul de fonduri dintr-un loc în altul, reprezintă compensarea creanțelor și a datoriilor născute în relațiile economice interne și internaționale. În calitatea de casier al clientului său, banca efectuează colectarea resurselor în depozite bancare îi execută ordinele acestuia de încasari și plăți. În relațiile economice internaționale, banca efectuează operațiunile de schimb valutar și transferul de fonduri de la un spațiu monetar la altul.
b. Funcția compensatoare în timp
Finanțând atât pe producători cât și pe distribuitori și pe consumatori, băncile se implică în întregul ciclu economic.
Unii agenți economici produc mai mult decât consumă, degajând astfel un surplus care corespunde în expresie bancară unei capacități de finanțare. Alți agenți economici, dimpotrivă consumă mai mult decât produc și generează o cerere de finanțare. Manifestarea acestor două fenomene determină vocația compensatoare în timp a băncii .
c. Funcția de creație economică
Această funcție se manifestă pe plan financiar și pe plan tehnic. Pe plan financiar ea se exprimă prin participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale, prin acordarea, în vederea calității de asociat sau acționar, de împrumuturi participative în favoarea societății comerciale la care banca participă sau prin acordarea de credite societăților comerciale. Planul tehnic prin care se manifestă funcția de creație economică se manifestă prin mai multe forme prin care băncile joacă rolul de consilier financiar al agenților economici în căutarea de resurse de finanțare ori de mijloace de investiție a resurselor și acordă asistență societăților comerciale.
1.1.3. Conduita bancară – suport în desfășurarea și îndeplinirea principalelor funcții bancare
Desfășurarea relațiilor dintre bănci și clienți în toate operațiunile pe care aceste bănci le efectuează, dar și în serviciile pe care le prestează sunt supuse unor reguli de comportament care relevă obligațiile reciproce sub aspectul lor cel mai concret. Astfel, în relațiile cu clienții, banca are situate niște drepturi, dintre care menționăm:
dreptul de a stabili și înscrie în conturi dobânzile și comisioanele datorate de clienți la niveluri rezonabile;
dreptul de a dispune de banii clienților așa cum consideră că este bine, pentru a asigura onorarea cecurilor valabile emise de client, și de a li se acoperi clienților, la cerere, orice sumă ce li se cuvine din desfășurarea relațiilor reciproce.
Băncile au deasemenea obligații:
dreptul de a executa orice operațiune solicitată de clienții lor;
de a onora cecurile emise de clienți și de a încasa cecurile și alte instrumente bancare normale primite în favoarea lor;
de a nu dezvălui informații cu privire la afacerile clienților decât la cererea acestora, în interesul lor, sau prin prevederea legii.
1.1.4. Orientarea actuală a activității bancare
Datorită dezvoltării economice, în domeniul bancar se produc noi schimbări atât din punct de vedere tehnic, cât și comercial.
Principalele aspecte ale activitățiiconomice interne și internaționale. În calitatea de casier al clientului său, banca efectuează colectarea resurselor în depozite bancare îi execută ordinele acestuia de încasari și plăți. În relațiile economice internaționale, banca efectuează operațiunile de schimb valutar și transferul de fonduri de la un spațiu monetar la altul.
b. Funcția compensatoare în timp
Finanțând atât pe producători cât și pe distribuitori și pe consumatori, băncile se implică în întregul ciclu economic.
Unii agenți economici produc mai mult decât consumă, degajând astfel un surplus care corespunde în expresie bancară unei capacități de finanțare. Alți agenți economici, dimpotrivă consumă mai mult decât produc și generează o cerere de finanțare. Manifestarea acestor două fenomene determină vocația compensatoare în timp a băncii .
c. Funcția de creație economică
Această funcție se manifestă pe plan financiar și pe plan tehnic. Pe plan financiar ea se exprimă prin participarea băncilor la capitalul social al societăților comerciale, prin acordarea, în vederea calității de asociat sau acționar, de împrumuturi participative în favoarea societății comerciale la care banca participă sau prin acordarea de credite societăților comerciale. Planul tehnic prin care se manifestă funcția de creație economică se manifestă prin mai multe forme prin care băncile joacă rolul de consilier financiar al agenților economici în căutarea de resurse de finanțare ori de mijloace de investiție a resurselor și acordă asistență societăților comerciale.
1.1.3. Conduita bancară – suport în desfășurarea și îndeplinirea principalelor funcții bancare
Desfășurarea relațiilor dintre bănci și clienți în toate operațiunile pe care aceste bănci le efectuează, dar și în serviciile pe care le prestează sunt supuse unor reguli de comportament care relevă obligațiile reciproce sub aspectul lor cel mai concret. Astfel, în relațiile cu clienții, banca are situate niște drepturi, dintre care menționăm:
dreptul de a stabili și înscrie în conturi dobânzile și comisioanele datorate de clienți la niveluri rezonabile;
dreptul de a dispune de banii clienților așa cum consideră că este bine, pentru a asigura onorarea cecurilor valabile emise de client, și de a li se acoperi clienților, la cerere, orice sumă ce li se cuvine din desfășurarea relațiilor reciproce.
Băncile au deasemenea obligații:
dreptul de a executa orice operațiune solicitată de clienții lor;
de a onora cecurile emise de clienți și de a încasa cecurile și alte instrumente bancare normale primite în favoarea lor;
de a nu dezvălui informații cu privire la afacerile clienților decât la cererea acestora, în interesul lor, sau prin prevederea legii.
1.1.4. Orientarea actuală a activității bancare
Datorită dezvoltării economice, în domeniul bancar se produc noi schimbări atât din punct de vedere tehnic, cât și comercial.
Principalele aspecte ale activității bancare de astăzi sunt reflectate prin difuzarea tot mai accentuată în societate, ca urmare a atenuării rigorilor reglementărilor interne și internaționale, nici o persoană neputându-se sustrage contactului direct sau indirect cu o bancă pentru a-și încasa, păstra sau cheltui veniturile. Băncile se implică tot mai mult în afaceri, în toate stadiile acestora, de la faza de proiect, la aceea de finanțare și de la administrarea profiturilor la gestionarea pierderilor.
Este semnificativ ca “încetarea plăților” care declanșează procedura falimentului este, în fapt, hotărâtă de bancă prin refuzul de a plăti datoriile clientului său.
Un alt aspect al activității bancare contemporane este reprezentat de revoluția informatică, întreaga evidență contabilă fiind informatizată și extinzâdu-se (informatizarea) atât în corespondență interbancară, cât și în corespondență cu clientela. În același timp apar noi tehnici pur informatice cum sunt de exemplu: distribuitorul automat de bacnote și banca la domiciliu.
1.2. Reglementarea legală a activității bancare în România
1.2.1. Principiile activității bancare
Principalul act normativ care reglementează activitatea bancară din România este Legea nr. 58/1998, intrată in vigoare la data de 3 Mai 1998, completată și modificată .
Potrivit dispozițiilor art. 1 al acestei legi, activitatea bancară în România se desfașoară prin Banca Națională a României și prin societățile bancare constituite, în baza Legii nr. 58/1998, ca societăți comerciale. Oricărei alte firme sau persoane fizice sau juridice îi este interzisă desfășurarea unei activități bancare, precum și crearea unei false aparențe care ar desfășura o activitate bancară.
Principiile fundamentale ale activității societăților comerciale bancare:
– societățile comerciale bancare sunt persoane juridice al căror principal obiect de activitate îl constituie atragerea de fonduri sub formă de depozite, precum și acordarea de credite;
– structura organizatorică, conducerea și administrarea societăților bancare se stabilesc prin statutele proprii;
– societatea bancară își asumă obligațiile numai prin semnăturile a cel puțin doi conducători, având funcțiile stabilite prin statutele proprii;
– societăților bancare li se interzice să încheie contracte sau înțelegeri, să adopte practici de orice fel care le-ar asigura poziții dominante pe piața monetară, financiară sau valutară;
– în activitatea lor, băncile se vor supune reglemntărilor emise de Banca Națională a României pentru aplicarea politicii monetare de credit, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere a societăților bancare;
– toate societățile bancare sunt obligate să deschidă conturi la Banca Națională a României și să mențină rezervele minime obligatorii privind reglementările date de acestea;
– participarea unei societăți bancare la o firmă sau întreprindere, al cărei obiect de activitate nu are legatură cu activitatea bancară, nu poate depăși 20% din capitalul firmei sau întreprinderii respective.
1.2.2. Norme comune privind constituirea societăților bancare
Forma juridică
Societățile bancare, persoane juridice române, se pot constitui cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ele neputând fi constituite sub forma unor societăți cu răspundere limitată.
Autorizația Băncii Naționale a României
Societățile bancare se pot constitui și funcționa numai pe bază de autorizație eliberată de Banca Națională a României.
Capitalul social
Conform dispozițiilor Legii nr. 58/1998, volumul minimal al capitalului social subscris, cota minimă de vărsământ în momentul subscrierii, precum și perioada de subscriere, se stabilesc prin norme emise de Banca Națională a României.
Astfel, normele Băncii Naționale a României prevăd urmatoarele:
– capitalul social subscris al unei societăți bancare nu poate fi mai mic de 100 miliarde lei;
– în momentul constituirii societății bancare, capitalul trebuie să fie subscris în întregime și vărsat într-o cotă de 100% din valoarea acțiunilor subscrise de fiecare acționar;
– perioada de subscriere a capitalului social, în cazul constituirii prin subscripție publică, nu poate fi mai mare de șase luni;
– întregul capital în acest caz trebuie să fie sub formă bănească.
Identificarea
După ce s-a constituit legal, societatea bancară va trebui să se identifice în mod clar, în toate actele ei oficiale, printr-un minimum de date: denumirea completă și forma socială, capitalul social subscris și cel efectiv vărsat potrivit ultimului bilanț aprobat, adresa sediului principal, numărul și data înmatriculării în Registrul Comerțului.
1.2.3. Operațiuni efectuate de societățile bancare
Principalele operațiuni efectuate de societățile bancare se desfășoară pe baza Legii nr. 58/1998. Societățile bancare pot efectua patru categorii de operațiuni:
A) operațiuni pasive, de depozite la vedere și la termen, în cont, cu numerar și cu titluri (art.18 al Legii nr. 58/1998);
B) operațiuni active, de acordare de credite (art. 19);
C) operațiuni accesorii: de cumpărare, de vânzare, de custodie și administrare de active monetare, transferuri;
D) operațiuni conexe: operațiuni valutare, operațiuni cu metale prețioase.
Prin capitalul propiu al unei societăți bancare se înțelege capitalul social vărsat și fondurile de rezervă, din care se scade valoarea participațiilor la altă bancă.
Împrumuturile mari se acordă numai pe baza unei decizii luate în unanimitate de către Comitetul de Direcție, iar suma acestor împrumuturi va fi comunicată imediat Băncii Naționale a României. Suma totală a împrumuturilor nu va putea depăși de opt ori nivelul capitalului propiu al societății bancare. Aceste restricții nu se aplică împrumuturilor garantate de bugetul de stat, nici împrumuturilor altei societăți bancare sau garantate de altă bancă.
2. ACTIVITATEA DE CREDITARE ÎN CADRUL BRD – GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE S.A.
2.1. Prezentarea generală a BRD
Istoricul BRD Goupe Société Générale a început în anul 1923, odată cu înființarea prin lege a Societății Naționale pentru Credit Industrial ca instituție publică. Statul deținea 20% din capitalul social și BNR 30%. Restul de 50% era deținut de persoane particulare, printre care un grup de foști directori ai Marmorosch Blank & Co., prima bancă modernă din România. Scopul noii instituții era finanțarea primelor faze ale dezvoltării sectorului industrial din România.
Până la cel de-al II-lea Război Mondial, Societatea Națională pentru Credit Industrial a cunoscut o creștere puternică, consolidându-și prezența în sectorul industrial și devenind apoi cea mai mare instituție financiară din România.
După cel de-al II-lea Razboi Mondial, în baza legii privind naționalizarea din 11 iunie 1948, Societatea Națională pentru Credit Industrial a fost naționalizată și redenumită Banca de Credit pentru Investiții. În 1957, după reorganizarea sistemului financiar, când s-a introdus o specializare rigidă pe sectoare, Băncii de Credit pentru Investiții i s-a oferit monopol în România în domeniul asigurării finanțării pe termen mediu și lung a investițiilor din toate sectoarele industriale, cu excepția agriculturii și industriei alimentare, fiind redenumită Banca de Investiții. Pe toata această perioadă, majoritatea finanțărilor oferite de Banca Mondială au fost derulate prin Banca pentru Investiții și în acest mod o parte de angajații BRD au căpătat experiență în analiza proiectelor de investiții prin metode utilizate de organizațiile financiare internaționale.
Banca Română pentru Dezvoltare a fost înființată prin hotărâre de guvern în decembrie 1990 și înmatriculată în 1991 ca societate pe acțiuni, cu capital deținut de statul român. În martie 1999, Société Générale a achiziționat un pachet de acțiuni reprezentând 51% din capitalul social al BRD. La 31 decembrie 2005 structura acționariatului BRD arăta în felul următor:
Société Générale 58,32%
BERD 4,99%
SIF Muntenia 5,27%
SIF Oltenia 5,47%
SIF Banat Crișana 4,70%
SIF Transilvania 5%
SIF Moldova 5,05%
Alți acționari formați din conducere, angajați și pensionarii BRD dețineau împreună 11,20 %.
Toate acestea sunt reprezentate în figura 1.
Figura 1
Evenimentul anului 2001, pentru Banca Română pentru Dezvoltare, a fost punerea în vânzare prin ofertă publică secundară a acțiunilor pe care fondul Proprietății de Stat le mai deținea în capitalul băncii.
BRD și-a început activitatea ca societate bancară cu capital de stat la sfârșitul anului 1990, prin preluarea patrimoniului Băncii de Investiții, bancă specializată în finanțarea investițiilor.
Privatizarea BRD: un proce în mai multe etape
Martie 1999: un pachet de 8,33 % din capitalul social este vândut personalului, conducerii și pensionarilor băncii de către FPS.
Martie 1999: lansarea oficială a privatizării: Société Générale cumpară 51% din capitalul social.
Noiembrie 1999: sucursala din București a Société Générale este integrată în BRD. Ea este prezentă în România din anul 1981 și deschise-se două agenții în provincie, în 1998.
Noiembrie 1999: continuarea procesului de privatizare – BERD cumpără 4,99% din acțiuni.
Octombrie 2000: FPS propune spre vânzare prin ofertă publică pachetul de 9,87% din acțiuni, rămas în posesia acestuia.
Noiembrie 2000: un pachet de 2,55% din capital este vândut prin ofertă publică, FPS rămânând cu încă 7,32%. BRD – GSG este declarată societate deschisă și înscrisă la Oficiul de Înregistrare a Valorilor Mobiliare.
Pe data de 15 octombrie 2000, Fondul Propietății de Stat a lansat oferta de vânzare a pachetului de acțiuni deținut de BRD, de 9,87% din capitalul social. Subscrierea acțiunilor puse în vânzare de către FPS a luat sfârșit la 15 noiembrie 2000.
În ciuda unui context economic dificil, 11.604 de investitori din care 11.321 de persoane fizice și 283 de persoane juridice au subscris. Printre aceștia 593 erau angajați BRD.
La 28 noiembrie, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a validat închiderea Ofertei Publice Secundare Inițiale și a declarat BRD societate deschisă.
Cotarea efectivă a băncii la Bursa de Valori din București a avut loc pe 15 ianuarie 2001.
FPS și Comisia de Privatizare au apreciat sprijinul oferit de management, întregul personal al băncii, precum și de acționarul majoritar, Société Générale, în timpul pregătirii și desfășurării ofertei publice.
În anul 2002 banca își schimbă denumirea din Banca Română pentru Dezvoltare în BRD Groupe Société Générale. Posedă autorizație privind desfășurarea de servicii bancare pentru servicii bancare pentru persoane fizice și juridice, având ca obiectiv principal atragerea de depozite în lei și în valută, acordarea de credite, precum și furnizarea unei game complete de alte oprațiuni și servicii bancare.
De la înființarea sa ca societate pe acțiuni, BRD și-a orientat și și-a adaptat activitatea la noile condiții de piață, concentrându-se în special pe extinderea afacerilor din sectorul privat și pe activități bancare pentru persoane fizice, punând accent în primul rând pe afacerile mici și mijlocii, dar și câteva din cele mai mari societăți private. BRD și-a extins rețeaua, și-a lărgit sfera de activitate și s-a angajat în servicii bancare pentru persoane juridice și fizice, și inclusiv, servicii de plată, finanțarea comerțului, investement banking, intermediere si brokeraj, asigurări, servicii de factoring și forfetare.
Odată cu achiziționarea pachetului de către Société Générale, s-a pus accent pe servicii bancare pentru populație, fără a exclude însă dezvoltarea activității cu agenți corporativi.
La 31 decembrie 2005, BRD Groupe Société Générale era a doua bancă ca mărime din România, realizând un venit net bancar de 11.046 miliarde ROL.
BRD Groupe Société Générale este organizată ca bancă universală și, ca atare, oferă o gamă largă de servicii bancare pentru clienții săi.
Banca are mai mult de 1,4 milioane de clienți persoane fizice:
– de la privatizarea sa, BRD s-a anjagat într-o politică voluntaristă de dezvoltare pe piața clienților persoane fizice, profitând mai ales de sinergia cu clientela comercială;
– cota sa de piață variază între 15% și 20%, în funcție de produsele sale;
– se numără printre liderii pieței cardurilor bancare și a creditelor pentru consum;
– gama sa de produse și servicii comercializate se îmbogățește în mod constant, pe măsură ce crește nivelul de trai al populației.
Este o bancă de referință a întreprinderilor românești și internaționale:
BRD se bucură de o experiență bogată și recunoscută în domeniul finanțării întreprinderilor;
– este banca de referință în sectorul privat din România, atât pentru întreprinderile mici și mijlocii, cât și pentru marile întreprinderi. Este implicată în toate ramurile economiei și în cadrul colectivităților locale;
– în afara finanțărilor clasice, gama de produse și servicii acoperă în totalitate gestiunea fluxurilor de numerar, serviciile de leasing, prin intermediul filialei sale BRD Sogelease, și factoring-ul intern și extern;
– beneficiind de sprijinul Grupului Société Générale, BRD joacă un rol important în relația cu societățile multinaționale străine.
Banca de investitii:
ca o axă majoră a dezvoltării sale, BRD este implicată în finanțări structurate și oferă soluții complexe sectorului public și unui număr de mari întreprinderi;
– cu sprijinul entităților specializate ale Société Générale, unul din liderii mondiali pe această piață, BRD își continuă tradiția de bancă a marilor proiecte de dezvoltare a României;
– prin intermediul unei filiale comune cu Grupul Société Générale, BRD – SG Corporate Finance, banca oferă toată gama de servicii de consultanță în domeniul privatizării și al fuziunilor și achizițiilor;
firmă de brokeraj, BRD Securities, este una dintre primele societăți de pe această piață în România;
– de asemenea, BRD este una dintre cele doua bănci active pe piața obligațiunilor.
Gestiunea activelor:
BRD a lansat în 2001 fondul comun de plasament de tip monetar, Simfonia 1;
– Simfonia 1 deține în prezent mai mult de 40 % din piața românească a fondurilor comune de plasament;
în 2006, BRD lansează un nou fond de investiții diversificat, variantă de plasament pe termen mediu – Concerto.
2.2. Activitatea de creditare, componenă de bază în cadrul BRD
BRD oferă clienților săi o varietate mare de credite și alte angajamente. În continuare vom prezenta principiile de bază ale activității de creditare pentru contrapartide rezidente și nerezidente, persoane juridice, persoane fizice, liber profesioniști, bănci și societăți financiare.
Pentru a înțelege mai bine tot ce vom prezenta în continuare este necesar să știm semnificația următorilor termeni:
“Credit” reprezintă toate operațiunile de credit și alte angajamente acordate de BRD. Creditele se acordă numai clienților, cu excepția băncilor și instituțiilor financiare, care pot beneficia de credite și fără a fi clienți ai Băncii.
“Client” reprezintă o persoană fizică sau juridică care are deschis un cont în cadrul Băncii.
“Contrapartida” reprezintă un Client care beneficiază de un credit din partea Băncii.
“Grup de persoane” reprezintă un grup de persoane fizice sau juridice sau societăți aflate sub controlul efectiv al acestora, care acționează împreună. O societate se află sub controlul efectiv al unei persoane în situațiile în care persoana fizică sau juridică deține cel puțin 50% din drepturile de vot într-o societate, are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor Consiliului de Administrație al unei societăți, sau poate decide sau influența asupra gestiunii și politicii de afaceri a unei societăți.
“Un singur debitor” reprezintă orice persoană sau grup de persoane fizice și/sau juridice față de care Banca are o expunere și care sunt legate economic între ele în sensul că: una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control, sau nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc pentru Bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât, daca unele dintre ele vor întâmpina dificultăți de rambursare, una sau celelalte vor întâmpina dificultăți similare (de exemplu sunt afiliate, au aceeași conducere, au garanții încrucișate, au interdependența comercială directă care nu poate fi substituită pe termen scurt, sunt membrii aceleiași familii).
Principii Generale
Acordarea creditelor se realizează numai cu respectarea reglementărilor legale în vigoare. Creditele se acordă în moneda locală și în toate devizele cotate de către Banca Națională a României, în condițiile de cost stabilite de către Comitetul de Direcție al Băncii. Deviza unui credit se stabilește în funcție de cererea clientului, luând în considerare specificul activității acestuia și riscul de schimb sub-adiacent. Prețul creditului (dobânda sau comision de emitere/risc) se stabilește de către Bancă, prin negociere cu clientul și reprezintă remunerarea Băncii pentru riscul asumat. În funcție de tipul creditului și de beneficiar, prețul poate fi indexabil, compus dintr-o referință locală sau internațională (benchmark) plus o marjă exprimată în procente, fix pe o anumită perioadă, revizuibil la discreția Băncii, un procent din valoarea creditului. În plus față de acest preț de bază, Banca mai percepe și alte comisioane pentru anumite tipuri de credite: de analiză de dosar, de gestiune, de neutilizare, etc.
La acordarea creditelor, BRD analizează și respectă reglementările legale privind expunerea Băncii față de client și față de grupul din care face parte clientul, reglementările privind cunoașterea clientelei, prevenirea spălării banilor și combaterea utilizării Băncii în scopul finanțării actelor de terorism. Principiile care trebuie să primeze în activitatea personalului implicat în acordarea creditelor sunt:
Prudența – întreaga analiză de credit va avea în vedere principiul prudenței bancare, în ceea ce privește analiza contrapartidei, (a firmei, a asociaților/acționarilor și/sau a conducătorilor ei) a documentației de credit și a garanțiilor oferite.
Responsabilitatea – fiecare persoană implicată în circuitul de aprobare al unui dosar de credit va analiza cu maximă responsabilitate necesitatea creditului respectiv, precum și riscurile asumate de Bancă prin acel credit. Responsabilitatea se manifestă și printr-o atitudine constructivă și flexibilă față de cererile clienților, fără a pune însă în pericol poziția de risc a Băncii. Responsabilitatea este individuală asumându-se prin semnarea propunerii de credit și aparține în principal conducerii Grupului.
Bunul simț – va guverna toate deciziile de creditare. Orice dosar de credit va fi constituit numai după ce contrapartida este îndeajuns studiată pentru a nu pune în pericol poziția de risc a Băncii sau a-i prejudicia buna reputație (“Cunoaște-ți clientul”), precum și pentru a determina cea mai bună combinație de facilități de credit necesară pentru buna funcționare a respectivei contrapartide.
Rigurozitatea – toate propunerile de credit se fac în formă scrisă și cuprind toate elementele/piesele scrise necesare pentru luarea unei decizii. Punerea la dispoziție a creditelor se face numai după îndeplinirea tuturor condițiilor menționate în decizia de aprobare si după semnarea contractului de credit și înregistrarea garanțiilor.
Rentabilitatea – decizia de creditare se ia în funcție de rentabilitatea globală a operațiunilor clientului.
Creditul, în special cel către persoane juridice, va constitui numai o bază pentru obținerea și întreținerea de rulaje ale conturilor comerciale.
2.2.1. Riscuri și garanții
În general, riscurile se regăsesc în următoarele categorii:
Riscuri de piață: acestea afectează buna desfășurare a activității comerciale a contrapartidei creditate. Includ riscul de schimb, riscul de variație a dobânzilor, riscuri de concurență, riscuri sectoriale și de țară, de concentrare a activităților, de marketing etc.
Riscuri de creditare: reprezintă pierderea pe care Banca ar putea-o suferi în urma nerambursării creditelor acordate. Acestea includ riscurile individuale (de lichiditate, de insolvabilitate, lipsa de lichiditate a garanțiilor aferente creditelor – în caz de executare silită).
Riscul legal: reprezintă imposibilitatea susținerii în instanță a drepturilor băncii ca urmare a unor posibile interpretări ale legilor sau ale jurisprudentei.
Riscul operațional: reprezintă potențialul de pierderi ca urmare a unor neajunsuri organizatorice, erori ale personalului de execuție sau de conducere, care conduc la nerealizarea obiectivelor contrapartidei creditate.
Riscul de reputație: reprezintă angajarea Băncii în relații cu contrapartide insuficient cunoscute și care i-ar putea afecta buna reputație.
Toate operațiunile de credit precum și toate contrapartidele vor avea o cotație de risc, stabilită pe baza elementelor financiare și nonfinanciare, în conformitate cu reglementările în vigoare. Modul de stabilire al acestei cotații de risc se regăsește în instrucțiunile specifice.
Cotațiile de risc sunt validate de către responsabilul de risc, conform nivelului de competență, cu excepția creditelor aprobate în baza competențelor individuale și a celor către persoane fizice analizate prin aplicații informatice pe bază de scor.
Pentru minimizarea riscurilor specifice, consilierii de clientelă trebuie să colaboreze cu analiștii de risc pentru a identifica:
modalitatea de finanțare care să fie adecvată nevoilor clientului;
tipul, structura și valoarea garanțiilor aferente facilităților solicitate;
alte condiții de creditare astfel încât poziția de risc a băncii să fie protejată.
La nivelul grupului, singura autoritate care poate refuza o tranzacție este conducerea acestuia sau controlorul de risc (prin emiterea unui aviz negativ).
Decizia de creditare se ia numai după analiza atentă a riscurilor implicate. Sursele de informare pentru evaluarea acestor riscuri sunt:
– Date furnizate de client:
informații despre afacere – acestea trebuie să fie analizate într-o manieră critică de către Bancă întrucât provin de la o sursă subiectivă;
informații juridice – dosarul juridic al clientului;
informații financiare – documentele contabile;
informatii privind garanțiile propuse – titluri de proprietate, sarcini.
– Informații exterioare:
Centrala Riscurilor Bancare și Centrala Incidentelor de Plată – obligatoriu de consultat, cu excepțiile/limitările prevăzute de instrucțiunile specifice pe produs. În cazul unei societăți care aparține unui grup de firme se va consulta CRB și CIP pentru firma care solicită facilitatea de finanțare, cât și pentru firmele care au angajamente în sold la BRD.
– Servicii de informare comercială:
Servicii globale Société Générale Franța (responsabilii de Mari Clienți ai Société Générale).
– Orice alte surse: referințe din partea furnizorilor, clienților, mijloacelor mass media, Oficiului Registrului Comertului.
În cadrul Legii privind activitatea bancară nr. 58/1998, cu modificările și completările ulterioare și a normelor de prudențialitate și de limitare a riscului de credit în activitatea bancară, emise de BNR, sunt definiți o serie de termeni necesari pentru evaluarea riscului de credit. Acești termeni se referă la: capital propriu, fonduri proprii, expunere brută, expunere netă, expunere mare, un singur debitor, entitate de risc, grup, persoane aflate în relații speciale cu banca.
Identificarea riscurilor aferente unui credit implică și identificarea unor soluții de neutralizare sau atenuare a acestor riscuri.
Pe lângă perfecta cunoaștere a clientului și analiza financiară, alte mijloace de protecție împotriva riscurilor sunt și garanțiile.
Creditele acordate de Bancă trebuie, în mod normal, garantate. În alegerea tipului de garanție cel mai potrivit pentru un anumit credit se va ține cont de: interesul de clientelă (calitate și performanțe financiare) și calitatea garanției (stabilitatea valorii garanției în timp și lichiditatea sa).
Garantarea creditelor trebuie să constituie doar o măsură suplimentară de securitate, Banca estimând că rambursarea creditului se va realiza din activitatea curentă a împrumutatului. O atenție deosebită trebuie acordată situațiilor în care cadrul reglementar prevede constituirea de către Bancă de provizioane de risc de credit, datorită mixului de garanții și performanțe financiare ale împrumutatului. În aceste situații este recomandată îmbunătățirea garanțiilor și/sau impunerea de clauze financiare în contractul de credit. Bunurile aduse în garanție trebuie să fie ușor de evaluat, iar valoarea acestora să fie relativ stabilă în timp. În stabilirea acestei valori se va ține cont și de costurile de lichidare.
În cazul clienților care beneficiază de mai multe facilități de credit din partea Băncii, se recomandă constituirea de garanții comune tuturor acestor facilități, astfel încât riscurile Băncii să fie acoperite printr-un „coș de garanții”.
Există trei tipuri principale de garanții:
Garanții reale: ipoteca, privilegiul împrumutatorului, garanții reale mobiliare
În această categorie intră ipotecile și gajurile pe orice activ corporal sau necorporal, individual sau generic, prezent sau viitor, aparținând împrumutatului sau unui garant terț.
Puncte cheie:
– Valoarea estimată a activelor corporale imobilizate care fac subiectul ipotecilor sau privilegiului împrumutatorului;
– Valabilitatea și publicitatea contractului de garanție – se vor urmări modelele și precizările din instrucțiunile specifice de garantare a creditelor;
– Bunurile ipotecate sau gajate trebuie asigurate (atunci când tipul activului o permite), iar polița de asigurare cesionată în favoarea Băncii.
Garanții personale: fidejusiunea, garanții bancare, garanții guvernamentale, garanții financiare emise de fonduri de garantare, avaluri
La acceptarea acestor tipuri de garanții se va verifica întotdeauna acceptabilitatea lor, din punctul de vedere al riscului sau al textului, fie prin obținerea unui text conform cu instrucțiunile specifice, fie prin obținerea avizului din partea departamentelor de specialitate din Centrală.
Scrisorile de angajament (oferite de societățile din grup pentru afiliatele lor) pot lua forma unor scrisori de confort sau de garanție. Acestea pot fi luate în considerare în cazul marilor grupuri locale și internaționale, avându-se în vedere onorabilitatea și soliditatea financiară a întregului grup, certificată de un auditor, de preferință internațional, acceptat de către Bancă. De asemenea, în cazul marilor grupuri urmărite centralizat de către responsabilii de Mari Clienți din cadrul Société Générale Franța, scrisorile de angajament pot îmbrăca și forma unor protocoale globale de finanțare semnate de Société Générale cu acești clienți
Alte garanții
În această categorie intră orice alte tipuri de garanții acceptabile de către Bancă, cum ar fi:
– asigurarea riscului de neplată a ratelor și/sau dobânzilor la o societate de asigurare agreată de Bancă;
– garanții emise de fonduri de garantare acceptate de Banca;
– garanțiile autorităților locale;
– emisiunea drepturilor de încasare din acreditive irevocabile deschise la Bancă în favoarea beneficiarului de credit sau a intermediarului exportului, dacă acesta din urmă este client al Băncii.alte garanții.
Clauzele speciale reprezintă condiții speciale impuse de Bancă împrumutaților săi, în scopul ameliorării performanțelor financiare ale acestora sau a limitării riscului Băncii. Aceste clauze pot fi inserate în contractele de credit atunci când, în urma analizei de credit, se consideră că ar fi oportun. Acestea pot fi (indicativ):
– interdicția de distribuire a dividendelor/rambursare a unor împrumuturi intragrup sau către asociați (dividende/loan restrictive covenants);
– interdicția de gajare a activelor – în scopul conservării poziției de risc a Băncii în raport cu viitori împrumutatori (negative pledge);
– clauza de rulaj minim prin Bancă (turnover clause);
– garanție încrucișată între mai multe firme ale unui grup (cross guarantee);
– exigibilitate încrucișată pentru mai multe firme ale unui grup/mai multe facilități ale aceluiași client (cross default);
– clauza de menținere a managementului împrumutatului pe toată durata creditului (management clause);
– clauza de menținere a acționariatului pe toată durata creditului (ownership clause);
– impunerea menținerii sau atingerii unor anumiți indicatori de bilant (financial covenants).
2.2.2. Noțiunea de Grup. Persoane aflate în relații speciale cu Banca
Banca urmărește permanent și raportează, în conformitate cu regulamentele interne și ale Băncii Naționale, expunerea de credit față de grupuri de clienți/un singur debitor și față de persoanele aflate în relații speciale cu Banca.
Toate creditele acordate membrilor unui grup de clienți, indiferent de tip, durată sau obiect, vor fi consolidate respectându-se noțiunea de „singur debitor”. În acest spirit, Banca va identifica relațiile de proprietate și economice dintre membrii grupului și va evita finanțarea fluxurilor comerciale între membrii aceluiași grup.
Persoanele aflate în relații speciale cu Banca sunt definite conform reglementărilor în vigoare ca fiind orice membru din grupul de persoane aflate în relații speciale. Dezvoltând această specificare, grupul de persoane aflate în relații speciale cu un membru al grupului instituției de credit reprezintă acel grup reprezentat de :
a) ceilalți membri ai grupului instituției de credit;
b) membrii oricărui grup reprezentând un singur debitor asupra căruia grupul instituției de credit:
– are o influență semnificativa, sau
– exercită o influență semnificativa;
c) membrii oricărui grup reprezentând un singur debitor care:
– are o influență semnificativă asupra grupului instituției de credit, sau
– exercită o influență semnificativă asupra grupului instituției de credit;
d) membrii oricărui grup reprezentând un singur debitor împreună cu care grupul instituției de credit întreprinde o activitate economică și împreună cu care grupul instituției de credit:
– are controlul comun asupra acesteia, sau
– exercită controlul comun asupra acesteia.
O categorie specială de clienți este, conform reglementărilor legale în vigoare, personalul BRD și familiile acestuia care vor avea acces la credite în condițiile prevăzute în instrucțiunile specifice. Prin personal se înțelege grupul reprezentat de salariații unei entități din cadrul grupului instituției de credit, angajați cu contract individual de muncă, precum și celelalte persoane care, împreună cu fiecare salariat, formează un grup reprezentând un singur debitor, în speță membrii familiei salariatului.
2.2.3. Punerea la dispoziție, urmărirea, reînnoirea și rambursarea creditelor
Creditele se pun la dispoziția clienților în toate unitățile autorizate ale Băncii. Punerea la dispoziție a creditelor se face după îndeplinirea tuturor condițiilor de acordare și după verificarea:
– existenței aprobării creditului în formă scrisă și semnată;
– existenței și corectitudinii contractelor de credit și de garanție și îndeplinirii formalităților de publicitate a garantiilor;
– înregistrării corecte în contabilitate a garanțiilor aferente;
– îndeplinirii tuturor condițiilor precedente prevăzute în contractul de credit, acolo unde este cazul;
– existenței documentelor justificative ale tragerii, acolo unde este cazul.
Pe perioada de creditare, creditele sunt urmărite pentru a se preîntâmpina posibile pierderi/nerambursări la scadență. Vor fi permanent monitorizate:
-semnalele care ar putea indica înrăutățirea condiției economice a împrumutatului;
– existența continuă și buna condiție a garanțiilor reale sau personale;
– îndeplinirea continuă a condițiilor solicitate prin contractul de credit, acolo unde este cazul;
– orice alte elemente care ar putea afecta poziția de risc a Băncii.
De asemenea, se vor urmări modul și gradul de utilizare a creditelor. Dosarele de credit vor fi revizuite anual, în cazul în care instrucțiunile specifice nu prevăd altfel. Creditele se reînnoiesc la cererea scrisă a clientului sau automat în cazul celor cu caracter revolving. Dosarul de reînnoire a creditului va conține, pe lângă elementele enumerate în instrucțiunile specifice, și un sumar al modului de utilizare a facilităților de credit curente, calculul rentabilității efective, alte elemente utile în analiza dosarului.
Rambursarea creditelor se va face prin rate liniare sau descrescătoare și în nici un caz crescătoare. Rambursarea creditelor se face la scadență, din sursele proprii ale împrumutatului. În cazul în care acestea nu sunt disponibile, se procedează automat la înregistrarea la restanță a creditului/ratei scadente și nerambursate.
În activitatea bancară există întotdeauna riscul ca un credit să nu poată fi recuperat. Acest risc poate fi însă prevenit printr-o bună cunoaștere a clientului și printr-o permanentă monitorizare a perfomanțelor economice ale acestuia, a mediului de afaceri și a elementelor externe. De cele mai multe ori, mici întârzieri în rambursare pot fi recuperate printr-o acțiune hotarâtă a sucursalei, dublată de perceperea unor dobânzi penalizatoare. Pot exista excepții referitoare la perceperea de dobânzi penalizatoare, conform instrucțiunilor specfice.
2.2.4. Clasificarea creditelor. Provizioane
Creditele Băncii se clasifică în conformitate cu instrucțiunile specifice, în funcție de calitatea contrapartidei și de serviciul datoriei, astfel:
– credite sănătoase – credite către contrapartide cu un bun nivel financiar și cu serviciul datoriei corect;
– credite sensibile – credite către clienți cu structura financiară dezechilibrată, afacere în declin, dar cu un serviciu al datoriei corespunzător;
– credite neperformante – credite către clienți cu indicatori de performanță financiară degradați, care pot genera pierderi pentru Bancă. În această categorie vor intra obligatoriu creditele cu un serviciu al datoriei mai mare de 45 de zile în cazul persoanelor juridice și cele pentru care a fost inițiată procedura judiciară împotriva clientului.
În cazul creditelor pentru persoane fizice (cele analizate prin intermediul aplicației credit scoring, cele acordate pe card bancar, ca și cele analizate manual) se predau în gestiunea creditelor neperformante și vor fi urmărite conform instrucțiunilor specifice.
Creditele neperformante se provizionează conform instrucțiunilor specifice.
Măsura deprecierii calității activului Băncii ca urmare a unei calități necorespunzătoare a contrapartidei creditate și a unor întârzieri în rambursare este dată de provizioane. Acestea se calculează și se înregistrează în conformitate cu instrucțiunile specifice și legislația în vigoare.
2.2.5. Operațiuni de credit
a. Credite pentru persoane juridice
a.1.Credite pentru comerțul intern
a.1.1. Credite de trezorerie
În categoria creditelor de trezorerie intră:
Avansuri punctuale tehnice legate de circuitul de decontare al viramentelor locale și internaționale. Acestea se acordă în baza încasărilor prin ordine de plată, confirmate de către banca emitentă;
Avansuri punctuale în baza unor creanțe comerciale (cecuri, bilete la ordin sau facturi acceptate la plată);
Credite pe contract sunt acordate în baza unor contracte ferme ale clientului, cu termene de livrare și sume precise;
Scontarea reprezintă o modalitate de finanțare pe termen scurt prin care Banca plătește clienților în avans valoarea netă (valoarea nominală minus taxa scontului) a creanțelor materializate în efecte de comerț avalizate;
Creditul sezonier se acordă pentru finanțarea unor stocuri sau nevoi sezoniere pentru clienții cu specific de activitate ciclică.
a.1.2. Alte angajamente
Scrisorile de garanție reprezintă angajamentul Băncii de a plăti, în locul clientului, în cazul în care acesta nu o face direct, o anumită sumă de bani în moneda locală, la un anumit termen și în anumite condiții.
Scrisorile de garanție bancară pot fi (în principal):
– pentru participare la licitație;
– de bună execuție și performanță;
– de restituire a avansului;
– de bună plată;
– pentru asigurarea plății drepturilor de import (import temporar sau tranzit vamal);
– pentru plata unor taxe datorate bugetelor de stat;
– pentru procurarea carnetului de trecere prin vamă sau carnete TIR;
-de bună execuție a licențelor de export la produse supuse regimului de contingentare;
– alte tipuri de scrisori de garanție.
Avalul reprezintă angajamentul Băncii de a plăti, solidar cu clientul, un efect de comerț cu plata amânată la termen (bilet la ordin, trata);
Acreditivul în lei reprezintă un instrument de credit în lei emis de Bancă, prin care se garantează plățile pe care un client le are de efectuat unui beneficiar, pe o anumită perioadă și atunci când sunt îndeplinite anumite condiții;
Factoringul intern reprezintă o relație contractuală între Bancă (Factor) și Aderent prin care Aderentul cesionează Factorului creanțele rezultate din contratele comerciale încheiate cu unul sau mai mulți parteneri; factorul va presta cel puțin două dintre următoarele servicii:
– finanțare;
– administrarea și încasarea creanțelor;
– protecție împotriva riscului de neplată.
a.2. Credite pentru comerțul extern
a.2.1.Credite pentru impotatori
Creditele documentare – acreditive de import – reprezintă un instrument de credit în valută emis de Bancă, prin care se garantează plățile pe care un client le are de efectuat unui beneficiar, pe o anumită perioadă și atunci când sunt îndeplinite anumite condiții.
a.2.2. Credite pentru expotatori
Prefinanțări de export – se acordă în baza contractelor de export, a acreditivelor de export irevocabile și confirmate, scrisori de garanție necondiționate sau efecte de comerț avalizate de o bancă.
a.3. Descoperitul de cont (Linia de credit)
Este forma cea mai comună de finanțare a nevoilor de trezorerie pe termen scurt; de cele mai multe ori are un caracter revolving.
a.4. Plafonul global de finanțare
Plafoanele globale de finanțare reprezintă o combinație de două sau mai multe tipuri de finanțări, de obicei pe termen scurt. Plafonul global de finanțare are o limită maximă, care poate sau nu să fie distribuită pe sub-limite pentru fiecare tip de finanțare în parte. Sub-limitele pot glisa între tipuri de finanțări, însă totalul lor nu va depăși limita maximă. Încadrarea în limita maxima aprobată, va fi efectuată cu ocazia fiecărei utilizări punctuale în cadrul plafonului dacă prin contractul ce se încheie cu clientul nu se stabilește un alt ritm/dată pentru evaluarea expunerii în raport cu valoarea aprobată.
Garanțiile plafonului global pot fi comune sau separate pentru fiecare tip de finanțare. În această categorie intră și facilitățile multi-deviză (creditul se poate utiliza, simultan, în mai multe devize) sau multi-împrumutat (creditul este disponibil simultan către mai mulți clienți care fac parte dintr-un grup, cu sau fără sub-limite pe fiecare client în parte).
a.5. Credite de investiții
a.5.1. Credite de investiții
Creditele de investiții se acordă în completarea surselor proprii și atrase ale clienților, pentru finanțarea investițiilor în active corporale.
a.5.2. Leasingul
Leasingul se realizează prin subsidiarele specializate ale Băncii.
Leasingul mobiliar
Reprezintă o modalitate de finanțare a bunurilor mobiliare, prin intermediul unei societăți de leasing. Poate fi, în general, financiar sau operațional.
Leasingul imobiliar
Leasingul imobiliar reprezintă o modalitate de finanțare a bunurilor imobile, prin intermediul unei societăți de leasing.
Sale and Lease back
Reprezintă o modalitate de refinanțare în leasing a unor investiții deja efectuate de către investitori.
a.6. Operațiunile de piață se pot clasifica după cum urmează:
Operațiuni de piață monetară și de capital: titluri de credit (obligațiuni, euroobligațiuni), reverse repo;
Operațiuni de piață de schimb valutar: schimburi în numerar (care cuprind valută today și tomorrow) pe bază de linii forex;
Operațiuni pe piața de capital: finanțări de privatizări, de achiziții de acțiuni, underwriting de obligațiuni și de acțiuni, etc.
b. Credite pentru persoane fizice
b.1. Credite de consum
Creditele de consum includ toate produsele de împrumut pe termen scurt sau mediu, cu sau fără destinație precisă:
-nevoi personale;
-bunuri de folosință îndelungată;
-autoturisme;
-carduri de credit;
-nevoi gospodărești.
b.2. Creditele imobiliare includ toate produsele de împrumut pe termen scurt, mediu și lung având ca destinație finanțarea achiziției sau construcției de locuințe și case de vacanță:
– construcții de locuințe și case de vacanță;
– modernizare și terminare locuințe și case de vacanță;
– cumpărarea de locuințe, case de vacanță/terenuri.
b.3. Creditele ipotecare se tratează conform reglementărilor legale și instrucțiunilor interne, specifice.
b.4. Credite pentru persoane fizice care desfășoară activități liber autorizate sau liberi profesioniști, fermieri, cu scopul desfășurării sau dezvoltării afacerii
– Credite pentru desfășurarea afacerii
– Credite de investiții
– Scrisori de garanție bancară
c. Creditele pentru bănci/societăți financiare pot include:
linii de trezorerie: settlement (tranzacții forex, distribuire cash pe termen de overnight), debit (tranzacții pe piața monetară și de capital, replacement (tranzacții forex și de piață monetară la termen));
– credite punctuale rezultate din tranzacții comerciale: confirmare/scontare de acreditive, acreditive stand-by, acceptare de avaluri, forfetări, contragaranții bancare;
– credite către societăți de leasing.
Orice expunere în relația cu o contrapartidă bancară/financiară, indiferent dacă este exprimată în lei sau valută, va fi supusă avizului/aprobării direcțiilor de specialitate din Centrala Băncii, Direcției Control Central de Risc, Comitetului de Direcție și, respectiv, departamentelor de specialitate din cadrul Société Générale, conform prevederilor cuprinse în cadrul Instrucțiunilor privind gestionarea riscului de contrapartidă bancară și asimilată.
d. Creditele către municipalități se tratează conform instrucțiunilor specifice.
2.2.6. Dosarele de credit
a. Conținutul dosarului de credit
Dosarul de credit va conține, într-o formă concisă, toate elementele necesare luării unei decizii corecte și rapide, și din acest punct de vedere:
– comentariile vor fi la obiect și vor acoperi toată problematica creditului respectiv;
– analizele financiare și de risc vor releva și explica elementele financiare cheie, precum – și riscurile și modalitățile de acoperire/evitare a acestora;
– se vor evita redundanțele (repetarea acelorași informații în mai multe documente de analiză);
– se vor evita abrevierile neuzuale.
Conținutul dosarului de credit va fi adaptat în funcție de tipul de credit solicitat. Dosarele de credit care depășesc limita de competență a Grupurilor vor conține toate informațiile necesare pentru decizia eșaloanelor superioare. Pentru accelerarea procesului de decizie, componența dosarelor din limita de competență a Grupurilor va putea fi adaptată, păstrându-se însă principiile enunțate mai sus.
Dosarul de credit pentru clientela comercială cuprinde obligatoriu următoarele elemente:
– fișa de sinteză sau fișa simplificată. Fișa simplificată se va întocmi pentru toate dosarele de credit în valoare de până la 300.000 EUR (termen scurt) sau 200.000 EUR (termen mediu);
– analiza financiară;
– documente privind garanțiile propuse (de exemplu, rapoarte de evaluare, copii ale actelor de proprietate, hotărârea organelor statutare competente privind angajarea creditului și constituirea garanțiilor, avize, etc., după caz);
– alte documente necesare prezentării clientului și pentru luarea unei decizii.
La acestea se adaugă și analiza de risc pregătită de controlorul de risc, în cazul dosarelor care nu sunt aprobate în cadrul competențelor individuale stabilite la nivel de Grup.
b. Circuitul dosarului de credit
În funcție de nivelul angajamentului propus prin dosarul de credit (expunere pe grup de clienti), decizia de creditare se ia la următoarele niveluri (limite de competență):
– Competențe individuale;
– Comitete de Credite;
– Comitetul de Direcție;
– Consiliul de Administrație.
Pentru creditele care depășesc limita de competență locală a Băncii și/sau implică un risc global pentru Société Générale este obligatoriu ca, în plus față de circuitul local al dosarului de credit, să fie obținut avizul departamentelor de specialitate din cadrul Société Générale.
c. Analiza de risc
Analiza de risc este complementară analizelor comerciale și financiare, și independentă de acestea. Ea se efectuează la primul nivel de către controlorul de risc la nivelul Grupurilor, în conformitate cu instrucțiunile specifice de risc.
Analiza de risc va trebui să identifice, într-o manieră obiectivă, toate riscurile propunerii de credit și să propună soluții pentru atenuarea acestora. Controlorul de risc poate solicita completări, precizări și/sau explicații suplimentare din partea consilierului de clientelă care a prezentat propunerea de credit. Pentru menținerea obiectivității analizei sale, controlorul de risc nu se va întâlni cu clientul.
Rezultatul analizei de risc este un aviz favorabil sau nefavorabil propunerii prezentate. În cazul unui aviz nefavorabil, dosarul de credit va fi prezentat pentru arbitraj nivelului de decizie imediat superior sau in conformitate cu mandatele individuale, dupa caz.
2.2.7. Credite neperformante
a. Instituirea supravegherii: criterii, obiective, acțiuni
Un credit sănătos pentru clientela persoane juridice devine credit neperformant în conformitate cu precizările instrucțiunilor specifice.
În cazul creditelor pentru persoane fizice (cele analizate prin intermediul aplicației credit scoring, cele acordate pe card bancar ca și cele analizate manual) se predau în gestiunea creditelor neperformante și vor fi urmărite conform instrucțiunilor specifice.
b. Recuperarea creditelor neperformante
Recuperarea creditelor neperformante se poate face:
pe cale amiabilă – prin restructurare financiară;
pe cale judiciară, prin executarea silită a garanțiilor pe cale de drept comun sau lichidare judiciară și/ sau a altor bunuri din patrimoniul societății sau al persoanei fizice;
prin executarea poliței de asigurare a riscului de neplată în cazul creditelor asigurate.
Se va urmări încadrarea în termenele de prescripție.
Un credit neperformant va fi scos în afara bilanțului în conformitate cu instructiunile specifice.
Suportarea pe provizioane și înregistrarea în afara bilanțului a unui credit neperformant nu va avea ca efect încetarea demersurilor în scopul recuperării creanțelor deținute de Bancă.
Creanțele înregistrate în afara bilanțului vor putea fi șterse în condițiile în care au fost epuizate toate posibilitățile legale sau termenele de urmărire au fost prescrise.
3. ANALIZĂ PRELIMINARĂ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT DE INVESTIȚII PENTRU S.C. COVAPROD S.A.
3.1. Definirea produsului
Credit acordat pentru finanțarea investițiilor în active corporale în completarea surselor proprii și atrase ale clientelei corporatiste.
SC COVAPROD SA dorește contractarea unui credit de investiții pentru finanțarea proiectului de modernizare a secțiilor de producție la nivelul standardelor internaționale.
Planul de finanțare constă în:
754.079 EURO – fonduri SAPARD
618.249 EURO – credit BRD
135.830 EURO – surse PROPRII
3.2. Beneficiarii produsului
Clienți persoane juridice, a căror performanță financiară se încadrează în categoria A, B, C și au serviciul datoriei Standard.
S.C. COVAPROD S.A. conform analizei prezentate mai jos se încadrează în categoria A și are serviciul datoriei Standard.
3.3. Caracteristicile produsului
Obiectul creditului
– realizarea de noi obiective și/sau capacități de producție;
– dezvoltarea, modernizarea și/sau retehnologizarea, extinderea obiectivelor de investiții, a capacitaților de producție, utilajelor, mașinilor și instalațiilor, a clădirilor și construcțiilor existente;
– procurarea de mașini, utilaje și mijloace de transport și alte dotări;
– procurarea de animale/ păsări de producție, reproducție, precum și animale de muncă;
– plantații pomicole, viticole și de alte specii;
-asigurarea utilităților necesare funcționării obiectivelor și capacităților noi sau existente;
– cumpărarea de active fixe (clădiri, construcții, terenuri, unități de producție, etc);
– alte acțiuni de investiții inclusiv cele care fac obiectul creditului ipotecar.
Obiectul creditului in cazul S.C. COVAPROD S.A. constă în:
– modernizarea fabricii de lactate;
– creșterea eficienței prin utilizarea de tehnologii moderne;
– îmbunătățirea calității produselor prelucrate și a controlului calității produselor lactate fabricate prin modernizarea laboratorului de analize;
– eficientizarea aprovizionării cu lapte crud prin modernizarea parcului auto folosit în colectare;
– îmbunătățirea competitivitaății produselor procesate.
Perioada de creditare
Creditul se acordă pe termen de scurt, mediu sau lung, funcție de calitatea contrapartidei, complexitatea/ tipul investitiei, capacitatea de rambursare.
Pentru acest tip de produs, banca poate să acorde o perioadă de grație, care nu va depăși 12 luni, excepție făcând proiectele de investiții complexe care necesită o perioadă de timp mai lungă de execuție și atingerea parametrilor proiectați.
Acordarea creditului se realizează eșalonat, în funcție de efectuarea cheltuielilor de investiții.
S.C. COVAPROD S.A. contractează creditul pe o perioadă de 3 ani (36 luni). Banca acordă o perioadă de 6 luni grație la rată; punerea la dispoziție a creditului se face o singura dată, la acordare odată cu prezentarea facturilor pentru cheltuielile de investiții.
Graficul de rambursare a creditului este anexă la contractul de credit (vezi Anexa 6).
Valoarea creditului
Limitele maxime de creditare ale proiectelor de investiții sunt de până la 75% din valoarea proiectului, determinată conform studiului de fezabilitate/plan de afaceri/memoriu justificativ/prețuri din ofertele alese sau contractele comerciale încheiate, după caz.
În cazul nostru se creditează în jur de 41% din valoarea proiectului de investiție, total proiect fiind de 1.508.158 EURO din care BRD finanțează 618.249 EURO.
Metoda de procurare propusă pentru achiziționarea utilajelor este licitația.
Studiul de fezabilitate este realizat de specialiști din cadrul Centralei BRD.
Precontractul de preluare a laptelui este prezentat în Anexa 1.
Garanții
Garanțiile se stabilesc ținând seama de: volumul creditului, situația economico-financiară a clientului, durata de creditare, riscul afacerii etc, respectându-se ordinea de preferință, funcție de gradul de risc stabilit conform Regulamentului BNR nr.5 și 7/2002.
Creditele de investiții, se garantează prin constituirea de garanții care să acopere integral valoarea creditului și a dobânzii aferente pe un an.
La acordarea creditelor, garanțiile trebuie să acopere minimum 50% din valoarea creditului și a dobânzilor pe un an, iar diferența până la 100% o va constitui garanția asupra investiției realizate din credit.
În cazul în care investiția este reprezentată de bunuri mobile, garanția asupra diferenței până la 100% se poate constitui la momentul contractării creditului, prin încheierea unui contract de gaj pe bunuri viitoare (cele achiziționate din credit). În cazul în care investiția are ca obiect un bun imobil, clientul se va angaja printr-un act în formă autentică la constituirea ipotecii asupra bunurilor executate din credit, la finalizarea investiției.
Tipurile de garanții care se pot constitui (separat/cumulat) la acordarea creditului sunt: garanții reale (exclusiv gajuri pe sume de bani viitoare sau bunuri viitoare – cu excepția celor achiziționate din credit – și cesiuni de creanță), garanții personale (exclusiv fidejusiunea, scrisorile de garanție emise de alte persoane decât băncile/stat, scrisori angajament) asigurarea riscului de neplată la o societate de asigurare agreată de bancă.
În cazul în care la acordarea creditului garanția constituită este 100% la valoarea creditului și a dobânzii pe un an, se poate negocia cu clientul, ca la finalizarea investiției să se constituie garanție asupra acesteia, eliberând parte din celelalte garanții.
Bunurile aduse în garanție de SC COVAPROD SA pentru acoperirea creditului de investiții sunt:
gaj asupra utilajelor din dotare în valoare de 686.000 EURO; gradul de acoperire al creditului și dobânzii pe un an este de peste 100%. Se întocmește contract de garanție mobiliară (vezi Anexa 2);
ipotecă de rang I pe imobil, compus din hala de producție având valoarea de piață de 331.000 EURO, gradul de acoperire fiind în jur de 50%. Se întocmește contract de ipotecă (vezi Anexa 3);
gaj pe sume de bani aflate în conturile curente deschise la BRD. Este o nouă formă de asigurare a BRD-ului împotriva executărilor silite primite de BRD pentru proprirea conturilor curente din partea Ministerul Finanțelor. Se întocmește contract de garanție pe sume de bani viitoare la valoarea creditului și dobânzilor aferente (vezi Anexa 4).
Polița de asigurare a bunurilor mobiliare și imobiliare cesionată în favoarea BRD de regula întocmită la valoarea de circulație a bunului la o firmă de asigurare agreată de BRD.
Costurile creditului
Costurile creditului sunt reprezentate de dobândă și comisioane, care se plătesc conform condițiilor stabilite la aprobare și menționate în contractul de credit.
Costurile creditului achizitionat de S.C. COVAPROD S.A. sunt negociate cu clientul, în cazul nostru sunt prezentate în contractul de credit (vezi Anexa 5).
Programul de rambursare
Se stabilește în strictă corelație cu realizarea și atingerea capacităților de producție proiectate și fluxurile de numerar generate de afacere (vezi Anexa 6).
Clauze speciale
Pentru reducerea riscului și asigurarea surselor de rambursare la acordarea acestor credite, banca poate impune clientului anumite obligații suplimentare.
La S.C. COVAPROD S.A. s-au introdus urmatoarele clauze speciale:
– interdicția de distribuire a dividendelor/rambursare a unor împrumuturi intragrup sau către asociați (dividende/loan restrictive covenants);
– interdicția de gajare a activelor – în scopul conservării poziției de risc a Băncii în raport cu viitori împrumutatori;
– clauza de rulaj minim prin Bancă, cel puțin proportional cu valoarea angajamentelui;
– clauza de menținere a managementului împrumutatului pe toată durata creditului;
– clauza de menținere a acționariatului pe toată durata creditului.
3.4. Competențe de aprobare
Competențele de aprobare sunt în conformitate cu cele aflate în vigoare pentru clienții din categoriile A si B. Pentru clienții din categoria C, aprobarea angajamentelor se face de către Comitetul de Credit al Grupului, după obținerea avizului controlorului de risc, până la limita lor de competență.
Condiții și baremuri pentru:
Beneficiarii de credite
Nu pot beneficia de credite:
– clienți ai altor bănci care potrivit datelor existente la Centrala Riscurilor Bancare, înregistrează restanțe de tip B (rate restante între 7-30 de zile), C (rate restante peste 30 de zile) și X (contracte investite cu formulă executorie);
– se întocmește o cerere către Centrala Riscurilor Bancare pentru a verifica daca clientul figurează în CRB (vezi Anexa 7);
– se întocmește o cerere către Centrala Incidentelor de Plăți pentru a verifica dacă clientul figurează în baza de date CIP ca fiind în interdicție bancară de a emite cecuri (vezi Anexa 9).
Dacă clientul figurează în una din bazele de date mai sus menționate se refuză acordarea creditului (în cazul nostru nu este cazul).
– clienții pentru care, la data analizei creditului, banca a primit ordin de blocare prin proprire a conturilor în lei și valută sau clienții care au datorii către bugetul de stat. În acest caz se solicită ca clientul să prezinte un Certificat de Cazier Fiscal care are o valabilitate de 15 zile de la emitere (vezi Anexa 10).
– clienții care potrivit performanțelor financiare se încadrează în categoriile D sau E și/sau cei care au serviciul datoriei substandard, îndoielnic sau pierdere.
Arbitraj de risc
În cazul unui aviz nefavorabil din partea controlorului de risc de la nivelul grupului sau RISC, dosarul de credit va fi prezentat pentru arbitrajare la nivelul superior de competență.
3.6. Documentația de credit
La documentația necesară analizei, aprobării și acordării creditului, se adaugă după caz:
– studiul de fezabilitate pentru proiecte de complexitate ridicată (care presupun creșterea capacității de producție existente, crearea de noi capacități sau înlocuirea unor instalații complexe);
– plan de afaceri pentru proiecte de complexitate redusă (înlocuirea unor utilaje, modernizarea spațiilor de producție și administrative, achiziția utilajelor independente, autovehicule);
– memoriu justificativ pentru diverse dotari, etc.
3.7. Analiza dosarului
Analiza dosarului de credit presupune:
a. Analiza nonfinanciară a performanțelor istorice și de perspectivă ale clientului;
(Sunt prezentate in fișa client – vezi Anexa 11).
1) prezentarea societății
– nume social și număr la Registrul Comerțului
– sector de activitate
– repartiția capitalului
– conducători
– istoric
– tipul și suma angajamentelor pe care le are banca asupra companiei, precum și angajamentele băncilor concurente.
2) prezentarea sectorului de activitate
– caracteristicile produselor/serviciilor
– caracteristicile concurenței
-caracteristicile sectorului de activitate; amenințările și oportunitățile sectorului, puncte tari și puncte slabe – analiza SWOT
– poziția întreprinderii pe piață
3) analiza situației financiare
– riscul afacerii
– evoluția cifrei de afaceri și marjele
– solvabilitate, lichiditate: aprecierea calitățtii
structurii financiare
– finanțarea nevoilor de exploatare
– finanțarea imobilizărilor
– analiza modului de gestionare a societății – studiu retrospectiv pe ultimele 2 exrciții financiare
– evoluția rentabilității
– formarea profitului net
– determinarea capacității de rambursare
– previziuni pentru anul în curs
4) recomandarea finală a analistului de credit
b. Analiza performanțelor financiare istorice pe baza rezultatelor din ultimii 2 ani și a ultimei balanțe de verificare prezentate în anexa privind analiza financiară (Finmex).
Finmex este un program informatic utilizat de BRD pentru calcul performanțelor financiare ale clientului și stabilirea scoringului.
c. Analiza proiectului de investiții (scopul investiției, costul total al investiției, planul de finanțare, efectele și eficiența investiției, rata internă de rentabilitate și valoarea netă prezentă, evaluarea riscurilor investiției) pe baza cash-flow-ului aferent proiectului.
d. Analiza previziunilor financiare pe total activitate pe perioada derulării creditului, inclusiv proiecția fluxurilor financiare în scopul evaluării capacității viitoare a clientului de onorare la scadență a obligațiilor de plată către creditori.
e. Analiza garanțiilor și a gradului de acoperire pentru angajamentele în sold și noua solicitare, analiza condițiilor de creditare solicitate de client și propuse de consilierul de clientelă .
Elementele privind analiza dosarului de credit și termenii propuși de acordare a împrumutului sunt prezentați în Fișa client (vezi Anexa 11).
3.8. Contractarea creditului
După aprobarea creditelor potrivit competențelor, banca împreună cu solicitantul, vor proceda la încheierea contractului de credit și respectiv a contractelor de garanție (vezi Anexe 2,3,4,5,6).
3.9. Administrarea creditului
Supravegherea modului de respectare a termenilor de acordare a creditului până la rambursarea integrală a acestuia se realizeaza de catre administratorul de credite.
a) Scopul
– detectarea oricărui eveniment care ar putea reduce calitatea portofoliului;
– stabilirea unor acțiuni de remediere a situației pentru apărarea intereselor Băncii și ale clientului ;
– verificarea respectării destinației creditului prin
reflectarea în patrimoniul clientului a plăților efectuate din credit în conformitate cu documentele justificative;
– urmărirea evoluției calitative și cantitative
a portofoliului de credite.
b) Actorii
Întregul personal implicat în activitatea de creditare:
Principalii responsabili:
– Grupul cu Directorul de Grup, Directorul CLICOM, responsabilii de agenții, B/O – Secretariat Bancar, Controlorul de risc și consilierii de clientelă;
– compartimentul de urmarire;
– serviciul credite neperformante CLICOM
sau analiștii recuperare credite.
c) Obiectivele
– cunoașterea evoluției cantitative și calitative a portofoliului de credite – clientelă comercială (creșterea volumului sumelor restante, deteriorarea serviciului datoriei, creșterea provizioanelor de risc, etc.);
– urmărirea respectării de către clientela comercială a scadențelor de plată stabilite prin contractele de credit/angajament încheiate cu banca;
– includerea în contractul de credit și respectarea condițiilor avute în vedere la acordarea creditelor;
– verificarea garanțiilor constituite în ceea ce privește:
– respectarea termenelor și condițiilor de aprobare;
– dovada înscrierii contractelor de ipotecă și/sau de garanție reală mobiliară și/sau cesiune de creanță în Cartea Funciară, respectiv la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare;
– gradul de acoperire cu garanții a angajamentelor clientului;
– valabilitatea polițelor de asigurare;
– existența faptică și menținerea integrității fizice și funcționale a garanțiilor materiale constituite. În cazul garanțiilor constituite din stocuri de materii prime și/sau materiale:
– să se verifice corelarea între soldul creditului și valoarea stocurilor luate drept gaj/finanțate, respectiv a produselor rezultate din utilizarea lor, dar nevalorizate încă. Această verificare se va face ținând cont de documentele prezentate lunar de către client și de evidențele operaționale ale băncii. În cazul garanțiilor reale mobiliare pe sume viitoare și/sau garantarea creanțelor:
– starea de execuție a lucrărilor/serviciilor și încasarea contravalorii acestora, conform contractului;
– corelarea între soldul creditului/angajamentului și valoarea din contract ce urmează să fie încasată.
Reflectarea corectă în evidența contabilă (banking și GL Ibank) a băncii a operațiunilor legate de acordarea, utilizarea, rambursarea creditelor și constituirea garanțiilor.
d) Aria de acoperire
Portofoliul clientelei comerciale (Clicom), indiferent de competența de aprobare.
Portofoliul de clienți este structurat în trei categorii:
– clienți sănătoși;
– clienți sensibili;
– clienți neperformanți.
Instrumente primare:
evidențele operative ale băncii;
situațiile financiare ale clienților;
informații din diverse surse: mass media, Registrul Comerțului, Camera de Comerț și Industrie, piața bursiera, etc.
Instrumente sintetice:
rapoarte privind evoluția cantitativă și calitativă a portofoliului de credite;
raportul de întâlnire cu clientul.
Unitățile băncii trebuie să reflecte activitatea de creditare în Registrul privind Gestiunea Creditelor și altor Angajamente.
Aprobarea/avizarea/respingerea creditelor și altor angajamente vor fi reflectate în Procesele-verbale de aprobare a creditelor și a altor angajamente pentru Comitetul de Credit/Competența Individuală.
e) Măsuri și competența de aprobare
Sistarea punerii la dispoziție/diminuarea valorii/trecerea la scadența anticipată a creditului se efectuează potrivit prevederilor contractului de credit.
Competența de aprobare a acestei măsuri este la nivelul directorului Grupului care gestionează creditul cu notificarea imediată a nivelului de competență stabilit prin raportarea la expunerea totală față de “un singur debitor”.
Renegocierea condițiilor în care a fost acordat inițial creditul se efectueaza în cazul încălcării prevederilor contractului de credit.
Măsurile care pot fi luate se referă la:
– consolidarea garanțiilor;
– majorarea rulajelor prin BRD;
– creșterea susținerii asociaților în finanțarea activității;
– alte tipuri de clauze în legătură cu operațiunile de credit și alte angajamente;
– partajarea riscurilor cu alte bănci, etc.
Competeța de aprobare este la nivelul de competență stabilit prin raportarea la expunerea totală față de “un singur debitor”.
Reeșalonarea creditelor de care beneficiază clientul se realizează în cadrul perioadei de creditare aprobate inițial sau cu prelungirea perioadei de creditare cu maximum 6 luni, cu respectarea următoarelor condiții:
– maxim două reeșalonări. Competența de aprobare este la nivelul corespunzător celui care a aprobat inițial creditul.
– pentru a doua reeșalonare a creditului, obligatoriu se va notifica Directia Risc.
– a treia cerere de reeșalonare a creditului va fi în competența de aprobare a Comitetului de Credit Centrală/Comitetului de Direcție, care poate aproba reeșalonarea creditului și în alte condiții.
Pentru creditele reeșalonate, performanța financiară nu va fi superioară celei existente la data reeșalonării creditului.
Predarea în gestiunea creditelor neperformate a clieților care înregistrează întârzieri în plata debitelor (principal sau/și dobânda) mai mari de 45 zile.
Trecerea se face pe baza Notei de predare la credite neperformante, aprobată de Directorul de Grup.
Excepții:
În cazul în care clientul face parte dintr-un grup de firme, analiza economico- financiară se va efectua la nivelul întregului grup. În situația în care se constată că neperformanța unei firme din grup determină neperformanțe pentru toate firmele din grup, atunci se vor preda și dosarele de credit ale celorlalți membri ai grupului. În caz contrar, se va trece în gestiunea creditelor neperformante numai clientul cu probleme.
Decizia de predare a unei firme sau a întregului grup la compartimentul credite neperformante se ia corespunzător competențelor stabilite pentru aprobarea creditelor.
O dată cu nota de predare vor fi transmise analistului recuperare credite și: documentația justificativă care a stat la baza aprobării angajamentului, aprobarea și actele juridice privind contractarea și garantarea angajamentului (contracte de credit/angajament, contractele de garanție, etc.).
Întreruperea imediată, fără preaviz, a punerii la dispoziția împrumutatului de noi tranșe din creditul aprobat în cazul în care s-a constatat utilizarea creditului în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat și aprobat. Creditul utilizat în alte scopuri, cu dobânzile aferente, se retrage imediat din contul de disponibilități al împrumutatului, iar atunci când aceasta nu este posibil, este considerat ca restant, iar banca va trece la blocarea juridică a conturilor clientului.
CONCLUZII
BRD Groupe Société Générale apreciează că riscul bancar este un obiectiv important al strategiei sale, motiv pentru care el se înscrie ca un capitol de sine stătător în concepția strategică adoptată de Consiliul de Administrație al Băncii.
Potrivit acestei concepții, banca are în vedere că expunerea la risc este o condiție pentru a fi profitabilă pe piața bancară. În aceste condiții se va acționa pe toate căile pentru reducerea la maximum a expunerii la risc în condițiile menținerii unei profitabilități care să-i asigure o poziție puternică pe piața concurențială.
Este de la sine ințeles că în plan managerial, banca va elabora și dezvolta metode de monitorizare permanentă a tuturor riscurilor la care este expusă.
În contextul acestor cerințe, condițiile care se impun pentru ca banca să-și asume un anumit risc sunt:
expunerea respectivă să asigure un profit corespunzător cu riscul asumat;
eventualele pierderi ce ar putea apare să poată fi suportate din contul de profit și pierdere fără ca efectele acestor pierderi să influențeze devastator situația anului respectiv;
pierderile să poată să fie acoperite din provizioane pentru pierderi deja constituite.
Dacă activitatea în care s-a asumat riscul devine falimentară, aceasta trebuie să aibă loc în cadrul unei activități normale și, deci, pierderea să nu afecteze reputația băncii nici pe plan intern și nici pe plan extern. Astfel banca, își asumă riscuri numai pentru activități banacare specifice.
În sprijinul acestor obiective strategice au venit politicile adoptate de conducerea băncii, ele fiind întărite în primul rând prin normele și procedurile după care se conduce banca, precum și unele măsuri de natură organizatorică.
Astfel, gestionarea riscurilor a fost organizată în direcțiile în care se asumau riscurile respective, iar activitatea generală de gestionare a riscurilor este supravegheată de un departament special constituit în cadul bancii denumit: RISC.
În cadrul fiecărui Grup există un consilier risc, de avizul căruia depinde acordarea creditului. Unul din instrumentele de lucru ale băncii pentru monitorizarea riscurilor amintite îl constituie programul informatic astfel conceput, ca un client să poată fi urmărit de către toate nivele ierarhice din bancă.
Pentru limitarea riscului, BRD – GSG S.A. a diversificat portofoliul de credite, deși avem o gamă largă de tipuri de credite, totuși unele întreprinderi mici și mijlocii nu pot beneficia de ele, datorită indicatorilor financiari necorespunzători sau lipsa garanțiilor sau a contractelor ferme.
Din punctul nostru de vedere, o deficiență a sistemului românesc bancar este neacordarea de credite pe planuri de afaceri. Firmele nou înființate nu pot beneficia de credite‚ chiar dacă au idei strălucite de afaceri, doar după o anumită perioadă, cu o cifră de afacere considerabilă; astfel multe firme se desființează datorită lipsei de capital. Banca pentru aceste firme nu poate evalua riscurile ce pot să apară mai ales în contextul unei economii in tranziție.
În ceea ce privește continuarea dezvoltării sistemului bancar, există câteva elemente de progres care au fost sau vor fi aplicate și care pot avea o influență semnificativă:
concurența, care a jucat un rol important în sistemul bancar românesc și care poate să redobândească același rol;
schimbările legislative și standardele internaționale sunt foarte importante;
automatizarea și informatizarea sunt, de asemenea, foarte importante într-un sistem bancar modern;
aderarea la UE este foarte importantă pentru România, care urmărește, în prezent, integrarea în structurile europene.
BIBLIOGRAFIE:
Andrew Murray, Analiza creditului, Casa de Editură Capital și Editura Expert, București, 1998
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Mioara Udrica, Modelarea Orientate Obiect, Editura Cison, 2000
Nicu Trandafir, Persida Cechin-Crista, Dănuț Rada, Sorin Blaj, Elemente economice de specialitate, Editura Mirton, Timișoara, 2005
Persida Cechin-Crista, Băncile și operațiunile bancare, Editura Mirton, Timișoara, 2004
Persida Cechin-Crista, Liliana Donath, Elemente de management al riscului bancar, Editura Mirton, Timișoara, 2006
Vasile Dedu, Gestiune si Audit bancar, Editura pentru Științe Naționale, București, 2001
Vasile Dedu, Management bancar, Editura Sildan ‘94, București, 1996
Institutul Bancar Român – Dr. Annie Haight, Barry Hoye, Sue Green, Radu C. Raduț, Maria-Magdalena, Rădulescu, Management bancar, 2002
Institutul Bancar Român – Dr. Lucian C. Ionescu, Dr. Mariana Negruș, Băncile și operațiunile bancare, Editura Economică, 1996
Institutul Bancar Român – Liliana Ionescu, Angela Mason, Analiza riscului în creditare, 2002
Institutul Bancar Român – Sue Green, Livia Gruia, Barry Lynch, Iulia Pașa, Dorina Pană, Analiza financiară, 2002
* Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară modificată și completată prin legea nr. 485/2003 și legea nr. 443/2004
* Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale
* Norme de creditare BRD
* www.brd.ro
* www.capital.ro
* www.zf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Activitatii DE Creditare A Societatilor Comerciale LA Brd (ID: 131300)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.