. Managementul Activelor Si Pasivelor Bancare pe Exemplu Xyz
Capitolul 1
MANAGEMENTUL ACTIVELOR SI PASIVELOR BANCARE
1.1. Privatizarea moment esențial al actualei structuri organizatorice a BRD
Anul 1998 a reprezentat pentru Banca Română pentru Dezvoltare începutul unui nou capitol în istoria sa – privatizarea, cel mai important eveniment al anului pentru bancă, dar și pentru întregul sistem bancar românesc.
Cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către grupul bancar francez Societe Generale a constituit o reușită deosebită din cel puțin trei motive :
Calitatea partenerului – Societe Generale se numără printre primele 10 grupuri bancare din lume;
Recunoașterea de către partenerul francez a activității BRD în multifuncționalitatea sa, precum și însușirea, de către Societe Generale, a obiectivelor sale strategice privind extinderea și diversificarea activității;
Cuantumul afacerii ( creșterea de capital și prețul de achiziționare), ținând seama de climatul economic neprielnic atât pe plan intern, cât și internațional, care a determinat inhibarea interesului investițional pentru țările cu economie în formare.
Succesul privatizării BRD a primit recunoaștere și pe plan internațional prin premiul “Privatizarea anului în Europa de Est” acordat de către publicația “Privatisation International”.
Astfel, la finele anului 1998 totalul bilanțului a crescut cu 55,2% față de anul precedent, nivel care acoperă rata inflației de 40,6% și asigură și o creștere în termeni reali. Baza de capital a atins un nivel de 1910 miliarde lei, înregistrând o creștere de 83%, iar în cadrul acesteia capitalul social s-a triplat atingând 405,5 miliarde lei, acestea fără a socoti majorarea de capital de 20% care s-a consumat în anul 1999.
Totodată banca a realizat și un indicator de adecvare a capitalului de 18,3%, reflectând potențialul băncii de a-și extinde activitatea și întări poziția pe piață. În condițiile menținerii unui mediu economic instabil, banca a manifestat în continuare prudență în întreaga sa activitate, iar eforturile sale au vizat consolidarea poziției pe piață și a situației financiare și indicatorilor de performanță care rămân superiori celor ai concurenței.
La aceasta a contribuit previzionarea integrală a riscurilor crescânde în activitatea băncii, aplicarea Normelor Băncii Centrale de scoatere în afara bilanțului a unor credite neperformante și suportarea din venituri a pierderilor aferente acestora.
Astfel, urmare acestei “curățiri” a bilanțului, profitul înainte de impozitare a fost numai 641 miliarde lei. Indicatorii de profitabilitate, deși au marcat o tendință nominală de scădere s-au ameliorat în termeni reali, ceea ce a făcut ca, potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate ( IAS ), să obțină în 1998 un rezultat net de peste 3 ori mai mare față de 1997.
Creditarea clienților corporativi din sectorul privat a cunoscut o dinamică deosebită, respectiv 159,9% față de finele anului 1997, creditele acordate în acest sector reprezentând 70% din totalul portofoliului de credite.
Creditele pe termen mediu și lung au înregistrat și ele o creștere semnificativă reprezentând 30% din portofoliul băncii, fiind acordate atât din fonduri proprii, cât și din liniile de finanțare puse la dispoziția băncii de Banca Mondială, BERD, BEI ș.a.
În vederea limitării riscului în cursul anului 1999 s-au constituit provizioane specifice de risc de credit și dobândă în valoare de 313,4 miliarde lei, care reprezintă 7,4% din total cheltuieli.
Activitatea de trezorerie a beneficiat de un management performant, asigurând gestionarea cu bun randament a resurselor mobilizate la nivelul unităților teritoriale și ale centralei.
Au fost încurajați clienții băncii să-și fructifice economiile bănești în condiții de dobândă real pozitivă, dar și solicitanții de credite, care au avut acces la resursele băncii în condiții de dobândă moderată.
Este de remarcat tendința de creștere permanentă a depunerilor în lei și valută ale persoanelor fizice, ceea ce confirmă încrederea de care se bucură BRD ca bancă depozitară. Volumul acestor depozite a fost de 4.119 miliarde lei înregistrând, practic, o dublare.
În condițiile unui mediu concurențial s-au realizat serviciile oferite și calitatea acestora, modul de servire și raporturile cu clientela, eforturile fiind îndreptate și spre construirea unui parteneriat pe termen lung.
Revitalizarea activității de marketing a înviorat și modernizat serviciile oferite.
Folosind un “mix” de tehnici de marketing s-a propus abordarea unor activități care să promoveze ideea că orice acțiune întreprinsă de bancă trebuie îndreptată în direcția satisfacerii cerințelor efective și potențiale ale consumatorilor de servicii și produse bancare.
În scopul lărgirii gamei de produse și servicii oferite clienților, s-a promovat forfetarea și scontarea efectelor de comerț în valută atât pe piața primară – cu exportatori români – cât și pe piața secundară – cu bănci și instituții financiare.
Și în 1999, BRD și-a menținut poziția de leader în operațiunile de factoring de export, fiind singura bancă din România membră a Factors Chain International, care oferă servicii de factoring firmelor exportatoare.
În 1998 a fost finalizată etapa de pregătire a introducerii EURO, astfel încât chiar de la începutul anului banca realizează operațiuni comerciale și financiare în această monedă.
În 1999 banca avea relații de corespondent cu 521 bănci și sucursale ale acestora, ceea ce a permis încredere și disponibilitate pentru relațiile cu BRD, fapt concretizat și în planul unor facilități acordate.
De asemenea s-au dezvoltat și diversificat serviciile oferite pe piața de capital (depozitare, decontare și custodie), consolidând poziția de leader pe această piață și imaginea de care se bucură banca, precum și creșterea cotei de piață pentru unele activități realizate atât prin Direcția Piețe de Capital, cât și prin subsidiara ECO-INVEST BRD.
1.2. Bilanțul contabil și situația financiară ca formă de expresie a activității BRD
Bilanțul Băncii Române pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale a fost întocmit pe baza documentelor contabile certificate și verificate – în acord cu principiile generale de contabilitate.
Activele și pasivele băncii au crescut în 2000 cu 111% în termeni nominali și cu 36% în termeni reali, ceea ce demonstrează o creștere substanțială a activității.
Active :
. Operațiunile de trezorerie și interbancare au totalizat 8.066.108 milioane lei, reprezentând 34,3% din totalul bilanțului, în creștere cu 250% față de începutul anului. Printre aceste operațiuni se remarcă :
depozitele la bănci ( 41,8% ), în sumă de 3.372.736 milioane lei, în creștere cu 212% față de începutul anului ;
contul curent de la BNR ( 30,4% ), în sumă de 2.452.115 milioane lei, în creștere cu 285% ;
conturile la bănci corespondente ( nostro ), în sumă de 1.659.514 milioane lei, în creștere cu 54%.
. Operațiunile cu clientela reprezintă 10.569.779 mil. lei sau 45,0% din totalul activului bilanțier, în creștere cu 84% față de începutul anului.
. Operațiuni cu titluri și operațiuni diverse :
operațiunile cu titluri însumează 1.526.862 mil. lei sau 6,5% din totalul bilanțului, în creștere cu 11% față de începutul anului ;
operațiunile diverse totalizează 522.183 mil lei sau 2,2% din totalul bilanțului, în creștere cu 76% față de începutul anului.
4. valorile imobilizate reprezintă 2.796.566 mil. lei, adică 11,9% din totalul activului bilanțier, o creștere de 97% față de începutul anului. Din acest total, 2.732.226 mil. lei ( 97,7% ) sunt imobilizări în curs, corporale și necorporale.
În ceea ce privește plasamentele ( purtătoare de dobânzi ), evoluția este următoarea :
Pasivele :
1.Operațiunile de trezorerie și operațiunile interbancare au totalizat 1.623.273 mil. lei sau 6,9% din total, în creștere cu 155% față de începutul anului.
2.Opetrațiunile cu clientela, în valoare de 17.014.254 mil. lei sau 72,5% din total, sunt în creștere cu 111% față de începutul anului.
3.Operațiunile cu titluri și operațiunile diverse totalizează 1.004.381 mil. lei sau 4,3% din total.
4.Capitalurile proprii, cele asimilate și provizioanele, în valoare de 3.839.590 mil. lei sau 16,4% din bilanțul total, sunt în creștere cu 94% față de începutul anului și se compun din :
1.742.253 mil. lei capital social subscris și vărsat ;
486.612 mil. lei fond de rezervă, în creștere cu 42% ;
217.146 mil. lei rezerva generală pentru riscul de credit, în creștere cu 92% ;
169.757 mil lei alte rezerve, în principal diferențe de curs pentru disponibilitățile în valută care constituie capital social, și alte fonduri, reprezentând surse proprii de finanțare a imobilizărilor corporale în curs ;
588.108 mil. lei – alte fonduri ;
561.929 mi. lei – rezerva din reevaluarea imobilizărilor corporale ;
73.785 mil. lei provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Activele purtătoare de dobândă au deținut 83.2% din total active, în creștere cu 45,4% față de anul 1999.
În cadrul activelor purtătoare de dobândă creditele au continuat să reprezinte cel mai important plasament al băncii, atingând 61,7%, în creștere cu 49,5% față de anul precedent:
Plasamentele în certificate de trezorerie, titluri de stat și obligațiuni în valută au cunoscut un trend ascendent și au reprezentat 14,9%, în total active purtătoare de dobândă.
Rezervele minime obligatorii existente în cont în ultima zi a anului și calculate în conformitate cu reglementările Băncii Naționale s-au triplat, urmare a creșterii ratei de constituire a acestora, precum și a volumului resurselor luate în calcul.
Schimbările intervenite în structura pasivelor purtătoare de dobândă reflectă acțiunile întreprinse de bancă pentru asigurarea stabilității în timp a acestora, precum și interesul agenților economici de a-și valorifica mai eficient resursele temporar disponibile, fapt concretizat în creșterea ponderii depozitelor la termen la 62,4%, comparativ cu 43,1% în anul 1999, și reducerea disponibilităților la 28,0% față de 51,6% anul precedent.
Cu toate că pasivele purtătoare de dobândă au înregistrat o creștere de 53,2%, superioară creșterii activelor purtătoare de dobândă, ponderea acestora în total pasive a scăzut la 75,9%, comparativ cu 76,9% în 1999.
Contul de profit și pierdere
Veniturile totale obținute în anul 2000 au cunoscut o evoluție pozitivă, fapt demonstrat de creșterea cu 63,7%, comparativ cu anul precedent.
Cele mai importante venituri s-au obținut din dobânzi, a căror pondere a atins 57,3% din total și din operațiuni de schimb și arbitraj – 25,0%.
Cheltuielile au cunoscut creșteri mai accentuate, acestea s-au dublat față de anul precedent. Trebuie menționat că cheltuielile cu resursele au crescut cu 33,1% și au reprezentat 38,7% din totalul cheltuielilor.
Aplicarea la sfârșitul anului 1999 a prevederilor Normei BNR nr. 7/1998 a permis o486.612 mil. lei fond de rezervă, în creștere cu 42% ;
217.146 mil. lei rezerva generală pentru riscul de credit, în creștere cu 92% ;
169.757 mil lei alte rezerve, în principal diferențe de curs pentru disponibilitățile în valută care constituie capital social, și alte fonduri, reprezentând surse proprii de finanțare a imobilizărilor corporale în curs ;
588.108 mil. lei – alte fonduri ;
561.929 mi. lei – rezerva din reevaluarea imobilizărilor corporale ;
73.785 mil. lei provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Activele purtătoare de dobândă au deținut 83.2% din total active, în creștere cu 45,4% față de anul 1999.
În cadrul activelor purtătoare de dobândă creditele au continuat să reprezinte cel mai important plasament al băncii, atingând 61,7%, în creștere cu 49,5% față de anul precedent:
Plasamentele în certificate de trezorerie, titluri de stat și obligațiuni în valută au cunoscut un trend ascendent și au reprezentat 14,9%, în total active purtătoare de dobândă.
Rezervele minime obligatorii existente în cont în ultima zi a anului și calculate în conformitate cu reglementările Băncii Naționale s-au triplat, urmare a creșterii ratei de constituire a acestora, precum și a volumului resurselor luate în calcul.
Schimbările intervenite în structura pasivelor purtătoare de dobândă reflectă acțiunile întreprinse de bancă pentru asigurarea stabilității în timp a acestora, precum și interesul agenților economici de a-și valorifica mai eficient resursele temporar disponibile, fapt concretizat în creșterea ponderii depozitelor la termen la 62,4%, comparativ cu 43,1% în anul 1999, și reducerea disponibilităților la 28,0% față de 51,6% anul precedent.
Cu toate că pasivele purtătoare de dobândă au înregistrat o creștere de 53,2%, superioară creșterii activelor purtătoare de dobândă, ponderea acestora în total pasive a scăzut la 75,9%, comparativ cu 76,9% în 1999.
Contul de profit și pierdere
Veniturile totale obținute în anul 2000 au cunoscut o evoluție pozitivă, fapt demonstrat de creșterea cu 63,7%, comparativ cu anul precedent.
Cele mai importante venituri s-au obținut din dobânzi, a căror pondere a atins 57,3% din total și din operațiuni de schimb și arbitraj – 25,0%.
Cheltuielile au cunoscut creșteri mai accentuate, acestea s-au dublat față de anul precedent. Trebuie menționat că cheltuielile cu resursele au crescut cu 33,1% și au reprezentat 38,7% din totalul cheltuielilor.
Aplicarea la sfârșitul anului 1999 a prevederilor Normei BNR nr. 7/1998 a permis o curățire dramatică a portofoliului de credit prin scoaterea în afara bilanțului a celor neperformante și deschiderea anului 2000 pe o bază extrem de sănătoasă. Astfel, au fost utilizate provizioanele existente pentru acoperirea unor credite neperformante și a dobânzilor aferente acestora în sumă de 159,9 mld. lei, iar pentru un volum de credite neperformante și dobânzi aferente în sumă de 178,4 mld. lei, neacoperite cu provizioane, au fost înregistrate pierderi din creanțe nerecuperabile. Aceasta a exercitat presiuni asupra profitului, nu numai ca urmare a pierderilor înregistrate din creanțe nerecuperabile, dar și ca urmare a impozitării acestora, fiind tratate drept cheltuieli nedeductibile. Influența asupra profitului net s-a ridicat la 247 mld. lei.
Ca urmare, a profitul net obținut a însumat 373,4 mld. lei și reprezintă 61,8% din nivelul realizat în anul 1999. Potrivit reglementărilor existente, profitul obținut a fost utilizat pentru creșterea capitalurilor proprii – 269,8 mld. lei, precum și pentru acordare de dividende și stimularea personalului – 103,6 mld. lei.
Indicatorul de solvabilitate, determinat potrivit reglementărilor Băncii Centrale ca raport între fondurile proprii și activele riscante s-a menținut la un nivel ridicat, de 18,3%.
Rentabilitatea financiară, exprimând profitabilitatea obținută la capitalurile investite de acționari, s-a situat la 25,3%, iar rentabilitatea economică, ce cuantifică eficiența utilizării activelor la 4,1%. Lichiditatea băncii s-a menținut și în anul 2000 la un nivel corespunzător, indicatorul credite/depozite situându-se la 74,9%.
1.3. Efectuarea și efectele privatizării
După ani de pregătire și în urma creării în 1997 a cadrului legal pentru privatizarea băncilor, anul 1998 a însemnat intrarea în faza operațională a procesului de privatizare a BRD. Astfel, în prima jumătate a anului 1998 au avut loc primele acțiuni concrete:
Conducerea BRD și-a exprimat punctul de vedere cu privire la strategia de privatizare elaborând Charta Privatizării, a cărei esență o constituia privatizarea cu un grup de investitori strategici – 31%, împreună cu un investitor instituțional – BERD și / sau IFC – 15%;
Au fost elaborați Termenii de Referință pentru organizarea licitației internaționale în vederea angajării de către Comisia de privatizare a unui consultant pentru privatizare; licitația a fost câștigată de către un consorțiu condus de către DAIWA Europe Ltd.;
Consorțiu, pe baza unui proces detaliat de due diligence cu managementul băncii a finalizat două lucrări: Studiul de fezabilitate al privatizării și Raportul de evaluare;
Banca a elaborat “Strategia de dezvoltare 1998-2001”, pe ale cărei previziuni financiare se bazează raportul de evaluare pe care bancă și l-a întocmit cu forțe proprii.
Ca urmare și a sugestiilor formulate și de conducerea băncii, strategia de privatizare aprobată de acționarul majoritar a prevăzut două etape:
Privatizarea cu un investitor strategic care să dețină 51% din capitalul social majorat, un investitor instituțional – 5% și personalul băncii – 8,33%;
Oferta publică secundară cu listarea acțiunilor la Bursa de Valori București și în străinătate prin certificate de depozit globale și certificate de depozit americane.
Elementele favorabile ale strategiei de privatizare au fost: demersurile pline de succes întreprinse de conducerea BRD de a determina FPS și Guvernul să ofere investitorului strategic 51% din capitalul majorat și nu doar 36% , după cum se precizase inițial, precum și nefolosirea “acțiuni de aur”.
Totuși la 14 decembrie 1998 au avut loc:
Semnarea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni de 51% din capitalul social majorat al Băncii Române pentru Dezvoltare între Fondul Proprietății de Stat și Societe Generale;
Semnarea contractului Escrow de Subscripție între cele patru părți: Societe Generale, Fondul Proprietății de Stat, Banca Română pentru Dezvoltare și ING Bank N.V., Bucharest Branch.
La 15 decembrie 1998 Societe Generale a semnat angajamentul de subscripție al cărui obiect constă în cumpărarea unui număr de acțiuni existent și acțiuni noi, necesar pentru a achiziționa 51% din noul capital social majorat, înregistrat, al Băncii Române pentru Dezvoltare, sub rezerva semnării protocolului de prefinalizare, plătind 20,15 USD/acțiune.
Banca a semnat următoarele două documente importante:
“garanții”- de la 30.06.1998 până la momentul semnării contractului: 14.12.1998;
“angajamente” pe care și le asumă începând cu 14.12.1998, până la plata efectivă efectuată de către Societe Generale și care, deși au limitat BRD, au avut meritul de a încredința Societe Generale că profilul de risc pentru care au semnat nu se va modifica în cele trei luni până la “protocolul de finalizare”.
Privatizarea BRD a reprezentat un succes deosebit, având în vedere condițiile dure de piață în care s-a realizat, lucru recunoscut de autoritățile competente în domeniu.
La 18 martie 1999, după efectuarea plăților, structura acționariatului BRD a devenit următoarea:
– Societe Generale 51,000%;
– Salariații 8,333%;
– SIF Banat Crișana I 5,000%
– SIF Moldova II 5,000%;
– SIF Transilvania 5,000%;
– SIF Muntenia IV 5,262%;
– SIF OlteniaV 5,545%;
– FPS 14,860%;
TOTAL 100,000%
Evenimentul anului 2000, pentru Banca Română pentru Dezvoltare, a fost punerea în vânzare prin oferta publică secundară a acțiunilor pe care fondul Proprietății de Stat le mai deținea din capitalul băncii. Această acțiune reprezenta o nouă etapă din strategia de privatizare.
B.R.D. și-a început activitatea ca societate bancară cu capital social de stat la sfârșitul anului 1990, prin preluarea patrimoniului Băncii de Investiții, bancă specializată în finanțarea investițiilor.
Privatizarea BRD: un proces în mai multe etape
Martie 1999: Un pachet de 8,33% din capitalul social este vândut personalului, conducerii și pensionarilor băncii de către FPS.
Martie 1999: Lansarea oficială a privatizării: Societe
Generale cumpără 51% din capitalul social.
Noiembrie 1999: Sucursala din București a Societe Generale este integrată în BRD. Ea este prezentă în România din anul 1981 și deschisese două agenții în provincie, în 1998.
Noiembrie 1999: Continuarea procesului de privatizare: BERD cumpără 4,99% din acțiuni.
Octombrie 2000: FPS propune spre vânzare pachetul de 9,87% din acțiuni, rămas în posesia acestuia.
Noiembrie 2000: Un pachet de 2,55% din capital este vândut prin ofertă publică – FPS mai deține 7,32%. BRD – GSG este declarată societate deschisă și înscrisă la Oficiul de Înregistrare a Valorilor Mobiliare.
Ianuarie 2001: BRD – GSG este cotată la Bursa de Valori din București.
Pe data de 15 octombrie 2000, Fondul Proprietății de Stat a lansat oferta de vânzare a pachetului de acțiuni deținut la BRD, de 9,87% din capitalul social. Acesta este procentul rămas în posesia FPS la sfârșitul primei etape din privatizarea băncii, după achiziționarea pachetului majoritar de 51% din capitalul social de către Societe Generale, a 8,33% de către personal, management și pensionarii băncii, și a 4,99% de către BERD.
Valoarea nominală a acțiunii (ROL) 5.000
Număr total de acțiuni 348.450.670
Acțiuni puse în vânzare 34.357.315
Valoarea acțiunii (ROL) 28.960
Acțiuni vândute 8.842.206
Subscrierea acțiunilor puse în vânzare de către FPS a luat sfârșit la 15 noiembrie 2000. Din pachetul de 9,87% rămas în posesia FPS, 2,55% din capitalul social a fost alocat. În prezent, FPS deține încă 7,32% din capitalul social al BRD.
În ciuda unui context economic dificil, 11.604 de investitori, din care 11.321 de persoane fizice și 283 persoane juridice, au subscris. Printre aceștia, 593 erau angajați BRD.
La 28 noiembrie, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a validat închiderea Ofertei Publice Secundare Inițiale și a declarat BRD societate deschisă.
Cotarea efectivă a băncii la Bursa de Valori din București a avut loc pe 15 ianuarie 2001.
1.4. Evoluția BRD în perioada post-privatizare
Anul 1999 a reprezentat pentru BRD o schimbare de proporții. Privatizându-se, BRD – până atunci o bancă de stat, specializată în finanțarea investițiilor – a devenit o bancă privată, cu o vocație comercială generală.
Toate sectoarele băncii au trăit această evoluție în 1999 – care, concret, a avut loc în 3 etape:
– etapa I: realizarea privatizării, prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către Societe Generale;
– etapa II: restructurarea băncii, și mai ales integrarea în BRD a sucursalei Societe Generale din București;
– etapa III: continuarea procesului de privatizare, prin cumpărarea de către BERD, în decembrie 1999, a 4,99% din acțiunile încă deținute de FPS.
Desigur, acest proces juridic a fost însoțit de o evoluție comercială. Sosirea Societe Generale a favorizat un amestec de culturi de netăgăduit: profesiunii tradiționale de finanțare a societăților – punctul forte al BRD – Societe General i-a adăugat experiența ei de bancă privată, obținută cu obstacolele concurenței, în special în ce privește populația și clientela comercială, și a dezvoltării de noi produse și profesiuni.
Pe de altă parte, 1999 nu a fost numai o perioadă de schimbări, ci și un exercițiu de creștere puternică pentru BRD, care și- a dezvoltat considerabil cota de piață, și-a îmbunătățit portofoliul de clienți particulari cu mai bine de 100.000 de conturi și a lansat o gamă inovatoare de servicii de carduri destinate populației – toate acestea în ciuda unui mediu macro-economic nefavorabil, marcat de hiper-inflație și de recesiunea PIB.
Aceasta evoluție accentuată, în decursul căreia implicarea BRD în sectoarele cele mai sănătoase ale economiei (sector privat, populație) a crescut sensibil, nu a scăpat analiștilor și observatorilor specializați în domeniu.
Astfel, grupul Euromoney Publications a decernat BRD, pentru al doilea an consecutiv, “Premiul pentru Europa Centrală”, o distincție recunoscută care o consacră drept cea mai bună bancă românească.
La rândul ei, revista americană Global Finance a acordat băncii titlul de “cea mai bună bancă românească”, titlu care o plasează în topul celor mai bune bănci comerciale din Europa Centrală și de Est. Banca a obținut de asemenea premiul “Banca anului 1999”, acordat de revista Piața Financiară – cea mai importantă publicație în domeniu din România.
Obiective strategice propuse au fost:
Profitabilitatea:
Îmbunătățirea managementului riscului pentru toate activitățile și operațiunile băncii;
BRD va avea de implementat planul său strategic de afaceri pe anii 1999-2001, într-un mediu economic și financiar în continuă transformare în care concurența se va accentua din ce în ce mai mult. De aceea, principalele obiective propuse , prevăd asigurarea unui echilibru între o activitate prudentă, dar eficientă și cu performanțe financiare solide.
Poziția pe piață:
Creșterea cotei de piață în domeniul creditului neguvernamental până la 18-20%;
Consolidarea și dezvoltarea activității de retail banking până la 30% din activitatea băncii;
Stabilirea de noi relații cu clienții performanți, atragerea de companii multinaționale ce activează în România și , în primul rând majoritatea clienților acționarului strategic al băncii;
Participarea la finanțarea din împrumuturi sindicalizate a unor proiecte de investiții mari, îndeosebi în domeniul resurselor primare, telecomunicații etc., impunerea BRD ca leader consorțial pentru asemenea proiecte;
Dezvoltarea de noi activități: servicii de specialitate, consultanță financiară, evaluare, fuzionări de societăți, leasing, asigurări;
Servicii de consultanță marilor clienți corporativi pentru emisiuni de acțiuni pe piețele internaționale;
Dezvoltarea și diversificarea serviciilor în activitatea de import/export și atingerea unei cote de 15% din comerțul exterior al României care să se deruleze prin BRD;
Acces nemijlocit la piața de capital internațională;
Crearea unor unități specializate pentru desfășurarea sau dezvoltarea anumitor activități, precum și a unor prestări de servicii pentru anumite categorii de clienți;
Continuarea politicii de dezvoltare a rețelei teritoriale, pe baze profitabile, prin consolidarea unităților în zonele unde există potențial cert de dezvoltare, precum și prin închiderea unităților cu profitabilitate scăzută;
Finalizarea privatizării integrale a băncii.
Consolidarea bazei de capital și menținerea constantă a unei ROE în termeni reali de 15%, care să permită participarea la finanțarea marilor proiecte;
Creșterea veniturilor din comisioane, taxe și tarife și a ponderii acestora în total venituri până la 20%;
Menținerea în permanență a lichidității, în condițiile utilizării integrale și eficiente a resurselor;
Perfecționarea continuă a conducerii tuturor activităților băncii pe bază de bugete de venituri și cheltuieli și indicatori de performanță.
Organizarea:
Perfecționarea managementului băncii, continuarea descentralizării și debirocratizării actului decizional;
Perfecționarea comunicării interne și externe a băncii, flexibilizarea structurilor sale organizatorice;
Alinierea normelor și procedurilor băncii la exigențele acționarului majoritar și ale noului sistem informatic.
Capitolul 2
Managementul operațiunilor bancare active
2.1. Principalele operațiuni active
În principal activele băncii, în lei și în valută, se grupează în:
Numerar în caserie:
Credite;
Investiții de portofoliu;
Conturi NOSTRO;
Depozite la alte bănci;
Disponibil în lei și rezerve minime obligatorii în USD, la BNR.
2.1.1. Creditele bancare, principala operațiune activă
În prezent, creditele bancare constituie componenta principală a activelor, atât ca mărime absolută cât și relativă, în cadrul produselor specifice puse la dispoziția clientelei.
Activitatea de creditare, în lei și valută, trebuie să fie supusă, în permanență, unor presiuni decizionale, la toate nivelurile organizatorice ale băncii, care să se materializeze în opțiuni pe termen mediu și lung cuprinse în strategie, direcții și obiective pe termen scurt pentru anul respectiv, precum și în acțiuni operative.
Necesitatea de a se acționa permanent asupra portofoliului de credite este determinată de:
Locul principal pe care îl ocupă, ca valoare absolută și relativă, în totalul plasamentelor băncii, constituind astfel sursa cea mai importantă de venituri și calea de utilizare eficientă a resurselor proprii și atrase de bancă, dar în același timp și sursa principală de risc;
Structura complexă a acestuia, atât din punct de vedere al formei organizatorice a clientelei beneficiare și sectoarealor de activitate din economie în care s-au efectuat aceste plasamente, cât și termenelor de rambursare;
Gradul de risc pe care îl are și în mod deosebit, anumite produse utilizate în cadrul acestei activități;
Necesitatea consolidării poziției fiecărei unități a băncii prin numărul, diversitatea și puterea economico-financiară a clientelei, gama de produse de creditare utilizate în relația cu aceasta, rezultatele obținute, materializate în rambursarea la termen a creditelor acordate și încasarea dobânzilor datorate, asigurarea unui echilibru în structură între plasamente pe diferite termene și resursele corespunzătoare, precum și pe valute.
Plafoanele de credite, atât în lei cât și în valută, reprezintă avizul trezoreriei pentru existența resurselor necesare și constituie principalul instrument de cunoaștere și previzionare, atât la nivelul unității, cât și al centralei, a activității de trezorerie.
Nivelul anual, cu defalcare pe trimestre și luni, al creditelor pe termen scurt, mediu și lung se stabilește prin bugetul de venituri și cheltuieli al băncii potrivit normelor de întocmire și de execuție al acestuia.
Lunar, Direcția trezorerie transmite sucursalelor județene și sucursalelor din Municipiul București plafoanele de credite, respectiv soldul maxim admis, atabilite de Direcția servicii bancare pentru populație, pe baza analizei necesarului de credite estimat de sucursalele județene și a resurselor preliminate de trezorerie pentru aceste plasamente, având în vedere, în principal:
Direcțiile și obiectivele cuprinse în strategia băncii pentru perioada respectivă, cu deosebire creșterea gradului de lichiditate a portofoliului de credite acordate din surse proprii și atrase de la clienți, prin respectarea principiului de invers proporționalitate între volumul creditelor și durata acestora;
Nivelul creditelor prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al băncii;
Evoluția preliminată a resurselor pe total și în structură;
Preliminarea plasamentelor în credite pentru luna următoare, de către sucursalele județene și sucursalele din Municipiul București transmise prin fax cu 5 zile lucrătoare înainte de finele lunii precedente – pentru lei și a doua zi lucrătoare după balanța din data de 23 ale fiecărei luni – pentru valută;
Asigurarea cu prioritate a plafoanelor necesare pentru acordarea creditelor prevăzute în contractele încheiate;
Creșterea gradului de acoperire a plasamentelor cu resurse atrase pe plan local;
Condițiile prevăzute în acordul de împrumut, în cazul în care sursa de acordare este un împrumut extern.
Până la primirea plafoanelor de credite lunare, unitățile teritoriale vor urmări încadrarea în limitele aprobate pentru luna precedentă, diminuate cu rambursările prevăzute în luna curentă. Eventualele acordări de credite peste plafoanele respective se pot efectua numai după primirea suplimentării acestora.
La primirea de la Centrală – sucursalele județene și sucursalele din Municipiul București, defalcă și transmit plafoanele de credite la unitățile din subordine.
Conducerile sucursalelor județene – pe total unități arondate, precum și conducerile sucursalelor și agențiilor – pentru activitatea proprie, urmăresc încadrarea zilnică în plafoanele de credite aprobate, atât pe total cât și în structură. Nu este admisă utilizarea disponibilităților de la o categorie la alta.
Aprobarea sau promovarea la aprobare de noi credite se face numai dacă este asigurat plafonul necesar de către Centrala Băncii.
Eventualele modificări ale plafoanelor de credite în cursul lunii, pe total sucursală sau în structură, se vor efectua de Direcția trezorerie, pe baza avizelor date de Direcția credite sau Direcția servicii bancare pentru populație. Pentru aceste modificări, solicitările fundamentate ale sucursalelor județene și din Municipiul București se vor transmite celor două direcții, după caz.
Aprobarea modificării, în cursul lunii, a plafoanelor de credite se transmite de către Direcția trezorerie – pentru lei și valută.
Orice solicitare suplimentară de plafon de credite va fi examinată prin prisma modului în care se acționează pentru îmbunătățirea activității în domeniul creditării, cunoscând că performanțele financiare ale întregii bănci sunt legate nemijlocit de modificările care intervin în structura și calitatea creditelor.
2.1.2. Analiza acordării creditelor în lei și valută
În activitatea de creditare, conducerile unităților băncii vor acționa pentru aplicarea cu fermitate a directivelor strategice de bază ale BRD – care să asigure creșterea profitabilității și minimizarea riscurilor.
În acest scop se va urmări restructurarea portofoliului de clienți, prin încurajarea agenților economici cu bonitate ridicată și perspective de dezvoltare, în corelare cu tendințele de restructurare economică, a celor cu activitate preponderentă de export, cu cifră de afaceri mai mare și viteză de rotație a capitalului circulant foarte rapidă.
De asemenea, se va urmări să crescă gradul de lichiditate al portofoliului de credite prin aprobarea de credite pe termene cât mai scurte și respectarea graficelor de rambursare.
Principali indicatori de performanță care asigură o evaluare reală a activității de creditare desfășurate, comparativ cu obiectivele de performanță stabilite pe total bancă și care trebuie să fie permanent în atenția conducerii unităților băncii se referă la:
Creșterea ponderii creditelor pe termen scurt în totalul creditelor;
Reducerea ponderii creditelor restante și / sau neperformante în totalul activități de creditare – pe total și separat pentru credite pe termen scurt, mediu și lung;
Creșterea gradului de acpoerire a portofoliului de credite cu resurse atrase de la clienții băncii, la vedere și pe termen.
Conducerile unităților băncii au obligația să analizeze, zilnic, evoluția creditelor și încadrarea în plafoanele aprobate urmărind, totodată, respectarea prevederilor convențiilor încheiate între BRD și alte instituții financiar – bancare și publice.
Sucursalele județene și sucursalele din Municipiul București raportază zilnic Direcției trezorerie, situațiile privind realizarea creditelor în lei. Pe baza balanțelor de verificare din datele de 7,15,23 și ultima zi din lună, Direcția Informatică elaborează “Situația realizării creditelor în valută” (pe surse de acoperire și termene de acordare ) pe care o transmite Direcșiei trezorerie la aceeași dată la care s-a editat balanța de verificare.
Situațiile centralizate privind realizarea creditelor în lei și valută sunt utilizate, în principal, pentu:
Monitorizarea lichidității băncii;
Aprobarea, în execuție, a unor modificări de plafoane, solicitate de sucursale și avizate favorabil de către Direcția de credite sau Direcția servicii bancare pentru populație;
Difuzarea, zilnic, la Direcția credite și Direcția servicii bancare pentru populație în vederea urmăririi încadrării sucursalelor în plafoanele de credite aprobate, pe total și în structură;
Regularizarea de către Direcția credite a nivelurilor sumelor trase din fondurile puse la dispoziție de alte instituții financiar – bancare și publice;
Informatizarea zilnică a conducerii băncii.
2.1.3. Garantiile creditelor
În raporturile sale cu debitorul, adeseori, creditorul este expus unor riscuri care impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanței. În cazul în care în ziua scadenței debitorul este în stare de insolvabilitate și nu mai poate sa-și execute obligația asumată, creditorul, dacă are garanții constituite în condițiile legii, pe baze contractuale, le poate executa recuperandu-și creanța.
Faptul de a fi contractat o obligație, implică pentru debitor, răspunderea nelimitată și cu întregul său patrimoniu, pentru garantarea executării obligației. Conform art. 1719 Cod civil, "Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi și prețul lor se împarte între ei proporțional". Legea creaza deci în favoarea creditorului un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor debitorului, iar în caz de neexecutare a obligației, creditorul are dreptul să fie despăgubit din masa generală de bunuri ale debitorului.
Din punct de vedere al Codului civil, garanțiile sunt:
Garanția reală, care rezultă din afectarea specială de către client sau terț a unuia sau mai multor bunuri din patrimoniul său, în asigurarea rambursării creditului acordat. Aplicația acestor garanții o face gajul și ipoteca, fiind garanții care se pot executa și în afara procedurii falimentului;
Garantiile personale, sunt cele procurate de una sau mai multe persoane care se obligă, cu propriul patrimoniu, să plătească în locul clientului băncii, dacă acesta nu achită la scadență creditul acordat și dobânda. Aceasta obligație a garantului se numește fidejusiune sau cauțiune.
Ipoteca
Ipoteca este o garanție reală și accesorie care nu deposedează pe debitorul proprietar al bunului ipotecat și care dă dreptul creditorului neplătit să urmarească și să execute bunul în mâinile oricărui deținator, în scopul de a recupera creanța sa, cu preferință față de ceilalți creditori.
Ipoteca practicată de bancă este ipoteca conventională, aceasta luând naștere prin convenția părților și se constituie printr-un contract.
Contractul de ipoteca este un contract solemn, deoarece pentru nașterea valabilă a ipotecii nu trebuie numai acordul de voință al parților, ci și constatarea acestuia printr-un act scris investit cu formă autentică de autoritatea competentă.
Ipoteca nu trebuie sa figureze neaparat în actul din care rezultă creanța, ea putând să fie constituită și prin act separat.
Pentru a constitui o ipotecă se cere ca cel care se angajează juridic să aibă capacitatea de a înstrăina. În afară de capacitatea de a înstrăina, constitutorul trebuie să fie proprietarul imobilului sau dreptului imobiliar pe care urmează să-l afecteze ipotecii.
Bunurile care se ipotechează trebuie să fie imobile.
Ipoteca se stinge prin:
plata creanței garantate;
renunțarea creditorului la privilegiu;
anularea actului constitutiv al ipotecii;
pierderea imobilului.
Gajul
Gajul este contractul în virtutea căruia debitorul remite creditorului un lucru mobil drept garanție a datoriei, acesta având dreptul să rețina lucrul în posesiunea sa până la plata datoriei, iar în caz de neplată să se despăgubeasca din prețul bunului, cu preferință față de ceilalți creditori.
Obiect al contractului pot fi numai bunurile mobile ce se află în circuitul civil, putându-se gaja bani, acțiuni, efecte de comerț, mărfuri, drepturi de autor, brevete de invenție și alte lucruri mobile
Gajul este un contract unilateral din care se naște obligația creditorului de a restitui bunul după ce a fost platit.
Constitutorul gajului trebuie să fie proprietar al acestuia și să fie capabil de a-l înstrăina. Predarea bunului este o condiție esențială pentru existența în mod valabil a gajului.
Cautiunea
Cautiunea este un contract prin care o persoana se obligă să execute prestațiunea debitorului în cazul când acesta n-ar indeplini-o.
2.2. Activele interbancare
Activele interbancare reprezintă disponibilitățile și depozitele la alte băncii.
2.2.1. Activele interbancare în lei
Activele intrbancare în lei sunt formate din:
Disponibilitățile existente în conturile de corespondent deschise de unitățile băncii la alte bănci comerciale cu sediul în aceeași localitate, alta decât reședința de județ. La sfârșitul zilei, soldurile acestor conturi de corespondent se sting prin contul curent al sucursalei județene de care aparțin unitățile respective;
Disponibilitățile existente în contul curent al centralei BRD, deschis la BNR;
Depozite, constituite de Centrala băncii, la alte bănci.
Activele și pasivele interbancare, în lei sunt prezentate în Situația zilnică a activelor și pasivelor interbancare care se întocmește la nivel central.
În totalul activelor interbancare, cea mai mare pondere o dețin disponibilitățile existente în contul curent al centralei BRD, deschis la BNR.
Pe baza acestei situații, Direcția trezorerie urmărește evoluția activelor și pasivelor interbancare.
Zilnic, Serviciul trezorerie în lei stabilește excedentul de resurse și prezintă conducerii direcției, propunerile de plasare a acestuia ( suma, perioada, etc.), în funcție de limitele maxime de expunere pentru operațiuni de treorerie, în relațiile cu celelalte bănci. Sumele defalcate pe termene de constituirese comunică Serviciului arbitraj care efectuează plasamentele respective și transmite Serviciului trezorerie în lei ticket-dealul care conține date privind denumirea băncii la care a fost efectuat plasamentul, suma, perioada depozitării și dobânda.
Zilnic, Serviciul trezorerie în lei întocmește Situația depozitelor BRD la alte bănci urmărind evoluția acestor plasamente, încadrarea în limitele maxime de expunere pentru operațiuni de trezorerie, aprobate pe bănci, rambursarea lor la termen precum și veniturile realizate din plasamente în depozit și certificate de trezorerie, situație care se prezintă conducerii băncii.
2.2.2. Activele interbancare în valută
Activele interbancare în valută sunt formate din:
Disponibilitățile BRD existente în conturile de corespondent la alte bănci (NOSTRO);
Disponibilitățile în contul de rezerve obligatorii deschis la BNR;
Depozitele constituite de BRD la bănci din țară și / sau străinătate.
În acivitatea de monitorizare globală a activelor și pasivelor, Direcția de trezorerie urmărește menținerea în cursul lunii, în contul curent și cel de rezervă în valută, a unor solduri medii care să asigure rezervele obligatorii în lei și valută ale băncii și plasarea resurselor disponibile, în condițiile prevenirii înregistrării deficitului de rezervă.
2.3. Operațiunile de plasament
Achiziția de efecte publice și acțiuni constituie o cale de plasare a resurselor băncilor în vederea obținerii de prorfituri
Legile de organizare bancare prevăd în majoritatea țărilor, ca modalitate obligatorie de asigurare a lichidității deținerea de active ușor lichidabile, de regulă bonuri de tezaur, titluri de împrumuturi de stat etc.
Imobilizarea activelor bancare în titluri, reduce posibilitățile de creditare a economiei; dimpotrivă reducerea activelor în titluri sporește capacitatea de creditare a îmtreprinderilor de către bancă.
Stimularea vânzării și achiziției bonurilor de tezaur de către bănci, prin oferte avantajoase făcute de banca de emisiune la piața liberă, constituie una din politicile monetare și de credit.
2.4. Direcții de perfecționare a Managementului operațiunilor active
Managementul resurselor de creditare constituie acel ansamblu de tehnici, metode, practici, prncipii și modalități de optimizare a raportului resurse – plasamente, cu influență directă asupra resurselor privite ca variabile în activitatea bancară. Este necesară, în permanenț, o relativă ealitate resurse – plasamente, implicând, eventual, excedente sau deficite pe termen foarte scurt.
Atunci cănd ne referim la gestiunea activelor bancare avem în vedere o supraveghere și gestiune a plasamentelor băncii, care în practica internațională sunt foarte diversitficate. Gestiunea activelor bancare înseamnă tendința de a obține active de o calitate ridicată și cu o expunere căt mai redusă la risc. Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt operațiuni în care băncile își angajează resursele pentru îndeplinirea atribuțiilor proprii și obținerea de profit.
Corelat cu specificul activității băncii, managementul activelor va urmării în principal:
♦ limitarea riscurilor în procesul de creditare prin utilizarea unui sistem de limite maxime de expunere pe ramuri, clienți, tipuri de credite, perioade de creditare;
♦ corelarea cât mai bună a riscului asumat în activitatea de creditare cu nivelul profitului prognozat;
♦ orientarea plasamentelor băncii în direcțoo cu grad sporit de siguranță, atunci când acestea apar pe piața financiar – bancară: bonuri de tezaur, titluri de împrumut de stat, plasamente interbancare;
♦ efectuarea de plasamente în acțiuni prin participațiuni la capitalul social al unor socetăți cu activități profitabile și expuneri minime la risc, în condițiile permise de legislația în vigoare.
Un aspect de mare importanță pentru managementul activelor îl reprezintă problema lichidități băncii. Întrucât toate activele pot fi transformate în principiu în lichidități, managerul de bancă trebuie să aprecieze cât mai riguros gradul de lichiditate al fiecărui activ, astfel încât:
să asigure al termen transferul de bani în economie;
să contribuie la maximizarea profitului.
Activitatea de plasare a resurselor sub forma creditului bancar impune o serie de comentarii legate de anumite condiții, obiective și subiective, care trebuie respectate într-o analiză de creditare, și anume:
condiții de ordin juridic, referitoare la existența unor reglementări care să precizeze măsurile de protecție acordate contractelor încheiate între bancă și împrumutat;
condiții de ordin instituțional, constând în existența unui sistem de instituții și organisme bine concepute, cu atribuții clare în efectuarea operațiunilor de credit, dar și în exercitarea controlului asupra modului în care sunt respectate aceste atribuții;
condiții de ordin social- politic, referitoare la cadrul general de stabilitate a deciziilor macroeconomice, cât și la atitudinea regimuli politic existent față de economie, de libera inițiativă, față de piață;
condiții de ordin economic, legate de situația de ansamblu a economiei naționale, de perspectivele ei, dar și de conjunctura economică a momentului pe plan intern și internațional. Are importanță situația resurselor existente în econimie la dispoziția agenților economici, accesul la acestea, structura economie naționale, situația pieței de mărfuri, a capitalurilor;
condiții de ordin psihologic, referitoare la consolidarea încrederii cliențiolr în disponibilitatea băncilor de a-i servi cu promptitudine, dar și la calitățile manageriale care se cer îndeplinite de către clienți.
Pentru perfecționarea procesului de creditare, băncile din România trebuie să aibă în vedere un ansamblu de măsuri menite să satisfacă nevoile de finanțare, prin credit bancar, a tuturor clienților săi, indiferent de ramura sau forma de proprietate.
Prin urmare, în actul decizional de aprobare a creditului, trebuie avute în vedre anumite principii generale ale strategiei creditării subordonate reguluior bancare de prudență și eficiență, și anume:
acceptarea unui risc corelat cu profitul care previzionează a se obține;
acceptarea riscurilor care pot fi cuantificabile și care au termen scadent, în procesu de cuantificare a riscului vor fi folosite proceduri și tehnici internaționale: performanța financiară a clientului, structura tranzacției, calitatea și structura sursei de rambursare, calitatea și structura garanțiilor;
corelarea cât mai strânsă a maturității creditelor cu cea a resureslor;
asigurarea realizării unei solvabilități minime de 8%, iar expunerea totală față de un singur debitor să nu fie mai mare de 20% din fondurile proprii ale băncii;
excluderea de la creditare a unor țări, bănci, ramuri, clienți care întâmpină dificultăți, precum și stabilirea unor sume limită pe ramuri de activitate, de clienți, pe tipuri de credite, pe termene de rambursare;
atenuarea pe cât posibil, a numărului de credite mici și foarte mici care necesită un volum mare de muncă pentru instrumentate și urmărire, recum și reducerea creditelor foarte mari care antrenează o expunere ridicată a băncii față de respectivii clienți;
acordarea de credite numai agenților economici cu un serviciu al datoriei bun, care au asigurată desfacerea producției prin contracte și comenzi , și ale căror creanțe depășesc volumul datorilor pe care aceștia le au de achitat;
abordarea creditului pe baza unei metode de analiză financiar – istorică coputerizată, care să dea posibilitarea interpretării cât mai reale a datelor în evoluția lor;
alocarea unor plafoane de credite către unitățile teritoritoriale în funcție de gradul de acoperire a plasamentelor cu resurse colectate pe plan local.
Capitolul :3 Managementul operațiilor bancare pasive
3.1. Principalele operatiuni bancare pasive
Pasivele băncii sunt formate, în principal, din:
Conturi curente și depozite clienți (persoane juridice);
Depozite publice;
Disponibilități și depozite ale populației;
Certificate de depozit, obligațiuni și alte titluri de credit;
Conturi LORO;
Depozite de la bănci;
Refinanțare BNR;
Împrumuturi de la instituții financiar – bancare;
Fonduri proprii.
3.1.1. Disponibilitățile și depozitele clienților în lei și valută
Disponibilitățile și depozitele clienților reprezintă principala resursă a băncii și cuprind:
Conturile curente;
Depozitele la vedere;
Depozitele la termen;
Depozitele colaterale pentru deschiderea de acreditive, emiterea de scrisori de garanție, cecuri certificate, ordine de plată, garanții gestionari;
Depozitele publice, în lei, formate din: conturile curente, de depozite și împrumuturile de la instituții – publice.
Monitorizarea resurselor se efectuează atât de către unitățile băncii (inclusiv pe clienți) cât și de către Direcția Trezorerie (la nivelul întregii bănci).
La nivelul sucursalelor județene:
Studierea periodică a evoluției resurselor clienților băncii (persoane juridice și fizice), precum și a posibilităților de atragere de noi conturi ale altor persoane juridice și fizice din județ;
Menținerea coturilor curente și de depozite existente și atragerea de noi resurse;
Acționarea permanentă pentru realizarea resurselor, în volumul și structura stabilite prin strategia BRD și bugetul de ventiuri și cheltuieli aprobat.
La nivelul Direcției trezorerie:
Stabilirea, la elaborarea strategiei băncii și a bugetului de venituri și cheltuieli, a necesarului de resurse pentu acoperirea cererii de plasamente;
Urmărirea săptămânală a evolușiei soldurilor conturilor curente și de depozit ale clienților pe total bancă și adoptarea de măsuri pentru plasarea acestora;
Atragerea de resurse la nivel central pentru efectuarea plăților dispuse de clienți, realizarea rezervelor obligatorii și a plasamentelor.
Pentru cunoașterea gradului de stabilitate a resurselor atrase de bancă, Direcția informatică transmite, zilnic Situația depozitelor pe termen, în lei, constituite de clienți și Situația depozitelor pe termen în valută, constituite de clienți, iar lunar Situația restituirii depozitelor pe termen pentru cele în lei și pentru cele în valută.
3.1.2. Pasivele interbancare, în lei și valută
Pasivele interbancare reprezintă:
Soldurile din conturile de corespondent ale unor bănci comerciale (LORO) deschise la BRD, în lei și valută;
Soldurile conturilor de depozite constituite de alte bănci comerciale la BRD, în lei și valută.
3.1.3. Refinanțare BNR în lei
În cadrul politicii sale monetare, valutare, de credit și plăți, BNR poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăși 90 zile, garantate cu:
Titluri de stat provenite din emisiuni publice cu scadențe de plată în termen de maximum un an de la data constituirii garanției prin remitera lor în portofoliul BNR;
Cambii și bilete la ordin trase sau subscrise pentru plata unor prestații comerciale, industriale sau agricole de către persoane juridice eligibile, potrivit normelor emise de BNR;
Warante sau recipse de depozit emise cu privire la bunuri fungibile sau alte bunuri valabil asigurate contra riscurilor de pierdere, distrugere sau deteriorare;
Depozite constituite la BNR sau alte persoane juridice agreate de BNR constând din orice active pe care aceasta le poate vinde, cumpăra sau tranzacționa.
BNR stabilește și face publice condițiile de creditare, nivelul minim al ratei dobânzii la creditele care se acordă băncilor și criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci pentru a putea solicita credite pe baze competitive.
BNR poate stabili plafoane de creditare, niveluri ale ratei dobânzi, termene de rambursare și alte condiții în care se pot acorda credite discreționare sau pe baze competitive.
Pentru toate operațiunile efectuate, BNR stabilește și încasează dobânzi, comisioane și alte forme de acoperire a costurilor de funcționare și a riscurilor asumate, cu excepția operațiunilor efectuate prin contul curent general al Trezoreriei statului.
BNR poate acorda credite în condiții de rambursare, garantare și dobândă.
Creditarea de către BNR pe descoperire de cont este interzisă.
3.1.4. Fondurile proprii ale băncii, în lei și valută
Ptrivit Normelor BNR nr. 16/1995 privind fondurile proprii ale socetăților bancare, acestea sunt formate din suma capitalului propriu și capitalului suplimentar, diminuată cu participațiile băncii la alte socetăți bancare.
Capitalul propriu se compune în principal din:
capitalul social vărsat;
fondul de rezervă;
rezultatul reportat, reprezentând profitul nerepartizat;
rezultatul net al exercițiului curent, reprezentând profit (pierderi);
fondul imobilizărilor corporale;
surse proprii de finanțare;
alte rezerve.
Capitalul suplimentar este format din:
rezerva generală pentru riscul de credite;
alte rezerve;
sume înregistrate în contul, alte fonduri;
alte conturi de diferențe;
datoria subordonată.
Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai în proporție de cel mult 100% din nivelul capitalului propriu.
3.2. Managementul corelat al activelor și pasivelor
la băncile comerciale
Pentru ca o banca sa poata practica o gestiune dinamica a activelor si pasivelor, este necesar ca un numar de conditii care tin de situatia proprie si de mediul exterior,sa fie reunite. Pana in ‘70, bancile erau foarte rar confruntate cu probleme de structura a activelor si pasivelor. Creditele erau finantate prin depozite ,iar atunci cand suma aflata in depozite era insuficienta pentru asigurarea echilibrului financiar, bancile imprumutau resurse de la Banca Centrala prin intermediul rescontului, mecanismul avea un caracter automat. De asemenea,finantarea investitiilor bancare au intimpinat dificultati.Investitiile erau mai putin importante, iar capacitatea de autofinantare degajata anual era suficienta pentru a le finanta. De asemenea, multe banci erau strict specializate si in consecinta gama produselor si serviciilor restransa si deci, relativ usor de gestionat.
Reformele initiate după anii ’80 in domeniul pietelor de capital si noile reglementari bancare au creat conditii necesare punerii in functiune a unei gestiuni dinamice a activelor si pasivelor.
România nu are încă un sistem bancar puternic din punctul de vedere al nivelului activelor bilanțiere.
Toate băncile care operează pe piața românescă au la un loc active care nu le depășesc pe cele ale unei singure bănci de talie medie din Occident.
În plus, de-a lungul timpului sistemul a mai pierdut din active, în primul rând din cauza căderii Bancorex. Dacă în 1996 valoarea activelor bancare se ridica la 13.6 miliarde de dolari, aceasta s-a prăbișit în 2000 la 8.9 miliarde, circa 4.5 miliarde de dolari s-au pierdut datorită creditelor neperformante.
Sistemul bancar românesc este puternic polarizat, cinci bănci dintr-un total de 40 deținând peste trei sferturi din activul sistemului. Această situație nu are șanse să se schimbe prea curând decât dacă va avea loc o consolidare la nivelul băncilor de la locul cinci în jos, prin fuziuni sau achiziții.
Analiștii spun că în următorii ani sistemul bancar va înregistra o creștere exponențială a activelor, ceea ce nu va fi un fenomenprea spectaculos având în
vedere că este vorba practic de o recuperare a pierderilor înregistrate în ultimii ani.
3.3. Cerințe privind corelarea activelor și pasivelor bancare
Băncile, ca intermediare în valorificarea capitalului, se caracterizează prin aceea că, axându-se pe un capital propriu, relativ mic, mobilizează pe calea creditului resurse (în principal depozite, în diferite condiții, și credite de la alte bănci) ce reprezintă obiectul operațiilor pasive. Pe de altă parte, prin operațiile active, băncile utilizează aceste resurse pentru acordarea de credite agenților economici sau prin achiziția de valori mobiliare, de regulă bonuri de tezaur, operție frecventă și cu pondere în activitatea bancară în majoritatea țărilor cu economie de piață.
Optimizarea activității bancare implică o valorificare superioară a resurselor mobilizate de bancă prin atragerea unor operațiuni active aducătoare de maximum de profit.
Succesul activității bancare este strâns legat de corelarea eficientă în detaliu, între activele și pasivele existente.
Evident în activitatea băncilor un factor important este reprezentat de dimensiunile pasivelor și respectv activelor, care sunt semnificative pentru înseși proporțiile rezultatelor, ale profitului.
Factorul calitativ în aceste rezultate revine modului de corelare a activelor cu pasivele care, în ultimă instanță, este hotărâtor în obținerea unor rezultate pozitive și, care, se manifestă astfel ca o latură esențială a exercitării managementului bancar.
Problema alegerii marimii structurii financiare se pune, intr-o banca, potrivit teoriei portofoliului. Ca orice agent economic, banca poseda o functie de utilitate, care reflecta gusturile si preferintele in materie de randament si risc. Ea este confruntata, in acelasi timp, cu problemele alegerii, in viitorul incert, a structurii activelor si pasivelor sale, stiind ca fiecare structura genereaza un risc global mai mult sau mai putin ridicat, in aceste conditii, banca prin alegerea sumei si a combinatiilor de active si pasive, cauta sa maximizeze randamentul portofoliului sau si sa mentina riscurile la un nivel acceptabil, respectand regulamentele la care este supusa.
Banca trebuie sa aleaga acele conbinatii dintre activele si pasivele sare sa faca posibila fie maximizarea randamentelor, fie mentinerea riscului la un nivel cat mai scazut.
Riscul, sau mai degraba riscurile sunt inerente activitatii bancare, obiectivul gestiunii activelor si pasivelor nefiind suprimarea lor, ci administrarea cat mai eficienta a acestora. Riscurile la care este expusa o banca sunt:
-riscul creditului;
-riscul dobanzii;
-riscul cursului de schimb;
-riscul de insolvabilitate (care este un risc inclus in celelalte).
Asumarea riscului
Un indicator al calității creditelor acrdate este rata reală de creștere a acestora (rata nominală ajustată cu inflația) pe ansamblul sistemului bancar. Este larg acceptată ideea ca pentru o bancă, și, cu atât mai mult pentru un sistem bancar, există o corelație directă între volumul împrumuturilor acordate și riscul asumat. În cele mai multe cazuri, unei creșteri mai mari a împrumuturilor acordate i se asociază un risc mai mare.
Pentru o bancă, rata de creștere a împrumurturilor acordate este corelată negativ cu capacitatea de evaluare a oportunității acestora și monitorizare a împrumuturilor. De aceea, în majoritatea cazurilor, cu cât este mai ridicată rata de creștere a împrumuturiloracordate cu atât mai repede se deterioreză calitatea lor. Putem spune că există o corelație pozitivă între rata reală de creștere a împrumuturilor acordate și raportul dintre capitalul propriu și activele totale. Creșterea împrumuturilor acordate nu este în mod necesar bazată pe confortul conferit de existența unor garnții guvernamentale.
Compararea activelor cu pasivele se desfasoara pe doua planuri:
-pe planul duratei de mobilizare si angajare a resurselor;
-pe planul pretului creditului.
Durata de mobilizare si angajare a disponibilitatilor este strans legată de poziția de lichiditate a bancii si devine mijloc de operare pentru evitarea riscului lichiditatii.
Lichiditatea este proprietatea generală a activelor și pasivelor de a fi transferbile rapid și cu minim de cheltuieli în monedă lichidă.
În czul unei băncii, lichiditatea reprezintă capacitatea băncii de a obține în orice moment și la un preț rezonabil fonduri necesare finanțării angajamentelor sale.
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele sacdente. Astfel putem spune că lichiditatea patrimoniului constituie premia asigurării solvabilității.
Se apreciază că disponibilitățile bănești pot satisface cerințele de plată imediată dacă dețin 3-5% din activele circulante sau 1-5% din total active.
Riscul de lichiditate care are în vedere de fapt lipsa lichidității reprezintă imposibilitatea băncii de a face față exigibilității imediate cu lichiditățile disponibile.
În cadrul operațiilor bancare interesele părților sunt divergente astfel creditorul are interesul să-și ofere spre împrumut capitalul, dar are interesul ca termenul de rambursare să fie cât mai scurt pentru a păstra o anumită disponibilitate asupra sumelor cedate. Din contră debitorul este interesat ca suma împrumutată să fie pe termen cât mai lung pentru a-și consolida pozția financiară.
În aceste condiții echilibrul activelor cu pasivele din punct de vedere al scadenței devine aproape imposibil, astfel gestiunea riscului de lichiditate se transformă într-o problemă de gestiune a activelor și pasivelor cu grade diferite de lichiditate.
In acest cadru categorisirea pasivelor si activelor ca si compararea si confruntarea lor se face tinand seama de durata de angajare, astfel spus de durata de maturizare, de ajungere la scadenta a creantei.
Pentru a avea condiții de lichiditate banca trebuie să-și asigure echilibrarea nu numai pe ansamblu ci și pe fiecare segment de durată.
♦ Indicatori de lichiditate
Pentru a aprecia situatia de fapt este necesar sa recurgem la instrumente de analiza specifice.
O prima posibilitate este indicele de lichiditate (liquididity index).
Aceasta se stabileste prin ponderare (aplicand categoriile examinate cifre de ponderare,in crestere si in succesiune) in raportare a pasivelor ponderate la activele ponderate. Aceasta metoda pondereaza activele si pasivele fiecarei clase cu un numar mediu de zile aferent fiecarei clase.
Relatia de calcul a indicelui de lichiditate este:
Indicele de lichiditate =
In situatia optimă, indicele este egal cu 1 (unu) sau apropiat acestei marimi si se asigura o corelatie multumitoare intre pasive si active.
Un indice supraunitar arata o acoperire a activelor pe termen scurt din pasive pe termen lung, ceea ce afecteaza serios profitul bancar.
Un indice subunitar (si cu cat este mai mic decat 1) arata o acoperire a activelor pe termen lung din resurse pe termen scurt si un grad sporit de risc din punct de vedere al asigurarii lichiditatii.
Structura pasivelor și activelor unei bănci
pe diferite categorii de durate:
Indicele de lichiditate =
– în acest caz indicele de lichiditate este subunitar ceea ce înseamnă că acoperirea activelor pe termen lung din resurse pe termen scurt.
Un alt indice semnificativ este pozitia de lichiditate ca diferenta intre disponibilitati si active lichide si pasive imediate (adica obligatiile cu termene de rambursare ajunse la scadenta).
Alt indice cu o cuprindere mai larga este rata lichiditatii care arata angajarea muncii pe piata creditului, respectiv masura in care trebuie acoperite imprumuturile cu termenele de rambursare in etapa respectiva cu noi resurse.
rata lichiditatii =
Un alt indicator este raportul credite / depozite, un indicator ușor de calculat, însă mai puțin expresiv. O valoare supraunitară sau o evoluție în acest sens arată o scădere a lichidității, un raport subunitar echivalent este cu o îmbunătățire a lichidității.
♦ Impasurile în lichiditate
Impasurile în lichiditate măsoară declaje previzionale, cu diferite date viitoare, între ansamblul angajamentelor și resurselor. Impasurile (gap-urile) sunt diferanțele dintre activele și pasivele la o anumită dată – impasuri în stocuri, sau diferențele între variațiile lor în timpul unei perioade date – impasuri în fluxuri.
Impasurile în lichiditate sunt stabilite în proiecție. Calculul lor, cel mai frecvent, este efectuat pe baza activelor și pasivelor existente la data calculului. Profilul diferă însă de cel ce va fi obținut prin încorporarea riscurilor viitoare noi, care intră mai târziu în bilanț, numite și “producțiila noi’.
Impasul în stocuri este calculat la o anumită dată, prin diferența între expunerile pasivului și activului. Prin convenție, acestă valoare algebrică este întodeauna calculată în același sens pentru toate. Un impas pozitiv reprazintă un excedent de resurse, iar un impas negativ reprezintă un deficit de resurse.
Impasul în fluxuri este definit, pe timpul unei perioade date, prin diferența între intrările și ieșirile de fonduri ale perioadei.
Problema lichidității băncii este o problemă de management bancar. Banca Centrală monitorizează, însă, indicatorii de lichiditate bancară de care se ține seama în acordarea calificativului general al băncii. Acești indicatori de lichiditate sunt calculați pe baza rapoartelr financiare prezentate periodic Băncii Centrale.
Indicele de lichiditate, calculat ca raport între activele pe termen scurt și pasivele pe termen scurt, poate fi aplicat pe diferite scadențe.
Coeficientul fondurilor proprii și resursele permanente stabilește un rraport minim de 60% între resursele bancare pe termen lung și utilizarea lor. Sunt considerate fonduri proprii și asimilate fondurile proprii și resursele pe termen lung cu scadență de peste 5 ani. Pe de altă parte sunt considerate activele: credite acordate pe termen mai mare de 5 ani, portofoliul de titluri și capitalul fix.
Rezervele obligatorii ale socetăților bancare. În România, socetățile bancare sunt obligate să constituie rezerve minime obligatorii în conturi la BNR, în funcție de nivelul depozitelor atrase.
Nivelul pervăzut al rezervelor obligatorii se determină ca produs între baza de calcul și rata rezervelor obligatorii.
Baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, a mijloaceor bănești, în lei sau în valută, atrase de socetățile bancare de la persoane fizice sau juridice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile sau nenegociabile, plătite la vedere sau la termen, inclusiv sumele în tranzit între sediile socetăților bancare. Sunt execptate depozitele guvernamentale și cele asimilate acestora.
Baza de calcul poate prezenta două ipostaze, în funcție de obiectivele monetare:
Nivelul primar al bazei de calcul – îl constituie nivelul elementelor de pasiv asupra cărora se aplică o rată primară a rezervelor obligatorii;
Nivelurile marginale ale bazei de calcul – le constituie nivelurile medii, în perioada de observare, care depășesc nivelul primar și asupra cărora se aplică ratele marginale ale rezervelor obligatorii.
Perioada de observare ( intervalul pe care se determină baza de calcul) o constituie a doua chenzină din luna anterioară și prima chenzină din luna de aplicare.
Perioada de aplicare (intervalul de timp în care trebuie menținut cont la BNR nivelul preăzut al rezervelor obligatorii) este luna calendaristică.
În cazul în care nivelul prevăzut al rezervelor obligatorii este mai mic decât cel prevăzut, poate fi luată în considerare, în completarea rezervelor obligatorii și o parte a numerarului aflat în caseriile socetăților bancare.
Nivelul efectiv al rezervelor minime obligatorii este purtător de dobândă, până la nivelul prevăzut al rezervelor obligatorii, exceptând numerarul inclus în nivelul efectiv al rezervelor obligatorii. Excedentul de rezerve nu este purtător de dobândă.
Pentru deficitul de rezerve se calculează și se percepe o dobândă penalizatoare specială pe durata unei luni calendaristice.
Lichiditatea valutară. Această regulă completează folosirea rezervelor minime obligatorii ca instrument de control indirect al expansiunii creditelor în valută. În baza acestor norme, rata rezervelor minime obligatorii în valută variază în funcție de gradul de lichiditate valutară al socetății bancare.
Gradul de lichiditate valutară reprezintă raportul dintre totalul activelor nete în valută ale băncii, poderat cu coeficientul de lichiditate al fiecărui activ în parte și totalul activelor nete în valută ale socetății bancare.
Activele nete în valută sunt următoarele:
valuta efectivă și cecurile încasate în caseriile băncii;
disponibilitățile în valută în conturi curente la bănci în străinătate;
plasamente în valută la bănci din străinătate pe termene de până la un an sau în obligațiuni în valută emise sau garantate de Ministerul Finanțelor sau BNR;
soldul net al disponibilităților și plasamentelor la alte bănci de pe teritoriul României sau la BNR;
participații în valută la capitalul unor bănci sau al altor persoane juridice;
plasamente în valută pe termene de peste un an la bănci sau alte persoane juridice în străinătate;
credite interne nete în valută;
alte active în valută.
Pentru primele patru active nete se ponderează cu 1, pentru celelalte coeficientul este subunitar. Gradul de lichiditate trebuie să fie cel mult egal cu 1.
Capitolul 4
Managementul dobânzii, cheia de bază a performanțelor bancare
4.1. Dobânda
În formularea, dezvoltarea și perpetuarea conceptelor cu privire la credit și dobînzi, gînditori, școlile și curentele s-au angajat primordial în explicarea, justificarea și utilizarea dobînzii, de fapt ea însuși latură specifică și esențială a manifestărilor relațiilor de credit.
Teoria dobânzii a constituit una din problemele cele mai discutate de filozofi, sociologi și economiști. S-au confruntat, din cele mai vechi timpuri,pe un cîmp de luptă și în termeni economici, dar, în fapt, ca răbufniri ale disputelor filozofice și religioase.
Când știința economică a început a lua formă, de a se structura, eliberată de diatribele filozofilor și dogmatismul teologilor, între problemele analizate în primul rând de economiștii care se afirmau, a fost acest fenomen pe care relațiile capitalismului modern îl relevau constant. Din acest moment, legat de studiile naturii și formării capitalului, multe școli au intenționat să construiască o teorie a dobânzii.
Se poate spune că fiecare școală a încercat să dea dobânzii o caracteristică determinată și distinctă, în conformitate cu propriile lor puncte de vedere.
4.1.1. Elemente definitorii ale dobânzii
Dacă propunem, mai întâi o definiție, este foarte dificil de a reflecta în ea toate aceste puncte de vedere. Încercăm totuși să formulăm un concept ghid care să ne permită să înțelegem principalele idei ale economiștilor care au studiat problematica dobânzii.
Dobânda este, în mod firesc, comună cu conceptul de capital și cu elementele timp și risc.
Aceste concepte și elemente se regăsesc în cele mai succinte formulări ale dobânzii.
Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care capitalistul o primește pentru folosirea capitalului propriu ( dobânda originară a capiatlului) sau pentru capitalul încredințat spre utilizarea altor persoane ( dobânda împrumutului ) pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.
În sens restrâns, sau ca formulă mai mult utilizată, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau la prețul folosirii capitalului și totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul respectiv.
Böhm Bawerk, unul dintre cei mai importanți analiști ai dobânzii, pornește de la unele constatări empirice, și spune:
→ dobânda unui capital se produce independent de activitatea personală a capitalistului;
→ pare că este o calitate firească a capitalului;
→ se formează fără ca acsta ( capitalul ) să epuizeze ( deci dincolo de limitele umane ) și are astfel o durată eternă de constituire.
4.1.2. Factorii care determină nivelul dobânzii
Ca element al contractului de credit, nivelul dobânzii este acceptat, în fiecare caz în parte, de creditor și debitor, ca urmare a unei negocieri de durată sau mai operative.
Fiecare dintre părți dorește să aibe, în contextul acceptării soluției anumite orientări care să motiveze și să justifice decizia adoptată.
Deci se pune problema de a discerne și considera factorii cu audiență și acceptabilitate generală.
Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului, o anumită productivitate a capitalului, adică o anumită rată a profitului, aflate într-o dinamică determinată de evoluții și conjuncturi.
Întreprinzătorul, atunci când își propune să mobilizeze un capital suplimentar, trebuie să evlueze realist posibilitățile de rentabilitate, respectiv dimensiunile profitului, întrucât el va trebui să remunereze corespunzător pe deținătorul de capital.
Contractul de credit care include ca un element semnificativ nivelul dobânzii, este de fapt un acord, între cele două părți interesate, cu privire la nivelul dobânzii, sau altfel exprimat, un compromis între cele două părți. Angajâdu-se în a plăti o anumită dobândă, debitorul admite o anumită diminuare a profitului său net.
Deci:
Profitul total = Dobândă + Profit net.
Evident că productivitatea capitalului poate fi diferită de la etapă la etapă, fapt perceptibil pentru ambele părți care își vor stabili poziții în consecință.
Compromisul, sau maniera de a ajunge la înțelegere trebuie să persiste între relețiile dintre debitor și creditor asigurând permenența condițiilor de creditare.
Numai luarea în considerare a interesului celui care economisește va dezvolta la acesta interesul de a continua să economisească, creând premisele pentru menținerea și creșterea ritmului de dezvoltare economică.
Pe de altă parte, deținătorii de capitaluri, în mare măsură provenite din economii, în calitate de creditori trebuie să aprecieze gradul real de productivitate a capitalului, atunci când își formulează pretențiile cu privire la dobânzi, creând condiții ca întreprinzătorii să continue să existe și să poată astfel fructifica și în viitor capitalul oferit.
Iată deci contextul în care, în fiecare moment dat, nivelul dobânzii reflectă și exprimă nivelul de productivitate a capitalului de care este intim legat.
Un al doilea factor ce determină nivelul dobânzii este lichiditatea.
Independent de orice alte condiții, creditorii vor prefera acea formă de împrumut care să le asigure lichiditatea. Deci se preferă termene scurte.
Orice angajare mai îndelungată a resurselor creditului, orice diminuare a lichidității sale este însoțită de o sporire a sumelor plătite ca dobânzi, implică o creștere a nivelului dobânzii.
Deci stabilirea nivelului dat al dobânzii în cadrul contractului de credit este și o expresie a compromisului între creditorii care doresc o cât mai ridicată lichiditate și debitorii interesați în a plăti cât mai puțin pentru aceasta.
Riscul nerambursării este un alt factor general al nivelului dobânzii.
Rambursarea la termen este o condiție a perpetuării raporturilor de credit și a sisitemului de credit. Rambursarea este o cerință generală care poate fi asigurată dacă în cazurile particulare se iau măsurile necesare de evitare și acoperire a acestui risc.
Aceste cerințe, în general acceptate, conduc la separarea elementelor de structură a dobânzii în:
♦ dobânda pură, care este costul utilizării capitalului, și
♦ plata necesară pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv pentru acoperirea pagubelor suferite pe acastă cale.
O asemenea considerare a riscului și a soluțiilor de acoperiremotivează o politică personală a băncilor în domeniul dobânzilor, orientată după gradul de risc pe care îl presupune fiecare credit acordat, funcție de condițiile reale pe care le are fiecare debitor.
De asemenea, la rândul lor, deponenții care asigură partea preponderentă a resurselor băncilor sunt, în mai toate țările, asigurați prin instituții speciale cu privire la redobândirea integrală a sumelor depuse. Evident, plățile pentru asigurarea depozitelor prezintă un cost pentru bănci, un element de cost al creditului.
Raportul dintre cererea și oferta de credite este evident un factor esențial în determinarea nivelului dobânzii.
Oferta de credite este determinată primordial de nivelul economisirii în țara respectivă, de opțiunile tradiționale ale populației pentru economii. Evoluția nivelului de economisire poate fi stimulată de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi nivelul dobânzii, există un nivel dat a economisirii.
Stabilitatea economică și politică are și ea un rol deosebit în a încuraja formarea capitalului. Orice fenomen de instabilitate politică și de dezechilibru economic, în special inflația, diminuează nivelul economisirii și influențează negativ diensiunile resurselor de creditare.
Cererea de credite este intercondiționată de cei trei mari debitori: guvernul, agenții economici și familiile, deopotrivă influențați de evoluția activității economice și tendințele de dezvoltare a investițiilor.
4.1.3. Dobânda nominală și dobânda reală
Un aport teoretic la dezvoltarea teoriei dobânzii aduce Irwing Fischer. Acesta acordă o importanță deosebită aprecierii diferite a dobânzii nominale ( de piață ), față de dobânda reală. După Fischer, rata reală a dobânzii este determinată de peroductivitatea marginală a capitalului fizic, care depinda de înclinația spre economii a populației și starea tehnologică.
Rata reală a dobânzii este, după Fischer, rata fundamentală a acestuia, pa când rata nominală este în esență o secundară a ratei reale.
Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflației, expresie a echilibrului monetar.
Ralația între dobânda reală și cea nominală este un element esențial al teoriilor contemporane asupra dobâzii.
Rata dobânzii nominale este definită ca rata de schimb dintre un dolar astăzi și un dolar la timpul viitor. Rata reală a dobânzii, pe de altă parte, este rata de schimb între bunuri și servicii astăzi și bunurile și serviciile la o dată viitoare.
Într-o lume fără inflație sau deflație, rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii.
Perioada actuală caracterizată prin intense, permanente și generalizate procese inflaționiste pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor. Riscul eroziunii capitalurilor se referă la posibilitatea pierderilor pe care creditorii le pot suferi prin faptul că valoarea reală ( la momentul de referință ) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceiași termeni. În aceste condiții, creditorul nu renunță a-și valorifica capitalul prim împrumuturi, dar va căuta, prin condițiile creditului, să-și asigure o compensare corespunzătoare pentru piederile suferite prin deprecierea minetară, pri ridicarea nivelului dobânzii, etc.
Dobânda reală este direct proporțională cu dobânda nominală și invers proporțională cu gradul de depreciere monetară.
Rata reală a dobânzii este dificil de măsuratdeoarece rata previzibilă a inflației nu poate fi măsurată. Numai rata nominală a inflației este dată publicității.
Unii economiști au încercat să estimeze rata previzibilă a inflației luând în considerare ratele trecute, dar aceste încercări s-au dovedit a fi fără succes.
4.1.4. Riscul ratei dobânzii
Riscul ratei dobânzii sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei bănci la schimbările ratei dobânzii.
Riscul ratei dobânzii este consecința activității de intermediere financiare.
Maniera în care o bancă își structurează activele și pasivele determină poziția riscului ratei dobănzii. Exemplul cel mai frecvent este al unei bănci ce finanțează active pe termen lung cu dobândă fixă din pasivele pe termen scurt sau cu dobândă variabilă. Având în vedere că dobânzile pentru termene scurte sunt mai mici decât dobânzile pe termene lungi, asemenea bănci obținând profituri luând cu împrumut de pe piețele cu termene scurte și dând cu împrumut pe piețe cu termene lungi.
Consecința acestei strategii este faptul că banca își asumă un risc al ratei dobânzii. Atunci când dobânzile pe termen scurt cresc, crește și costul fondurilor atrase, în timp ce dobânzile câștigate din activele pe termen lung rămân reletiv fixe. În această situație, marja dintre căștigul din active și costul pasivelor poate deveni negativă. Chiar dacă ea ar fi pozitivă, venitul net din dobânzi la băncii va fi insuficient să acopere cheltuielile generale ale băncii, fapt ce duce la pierderi care vor eroda capitalul.
Poziția ratei dobânzii unei bănci este determinată în principal de măsura în care activele și pasivele sunt în concordanță. Neconcordanța se referă la sincronizarea modificărilor dobânzilor la active și la pasive.
În măsura în care ajustarea dobânzilor la active se face la o dată diferită de cea a pasivelor, există o nepotrivire, o neconcordanță. Rezultă că ele sunt supuse unui risc al ratei dobânzii și sunt sunt afectate de mișcările acesteia.
Trebuie subliniat faptul că riscul ratei dobânzii apare și în țările în care dobânzile sunt fixate de administrație și rămân fixe o perioadă îndelungată. Un anumit număr de factori pot conduce la schimbări ale acestor rate ( ex: creșterea substanțială a ratei inflației) și o asemenea schimbare va afecta condițiile financiare în care operează instituțiile și adeseori consecințele modificărilor ratei dobânzii în asemena țări pot fi mult mai pronunțate având în vedere faptul că managerii băncii nu au experiență în managementul riscului ratei dobânzii.
Strategia riscului ratei dobânzii este stabilită în principal de Direcția Resurse și Plasamente împreună cu conducerea băncii. Strategia de stabilire a ratei dobânzii stabilită în funcție de strategia de creditare, de atragere de fonduri și de ratele dobânzii practicate de celelalte bănci.
Esențiale pentru măsurarea riscului ratei dobânzii sunt acuratețea și actualitatea informațiilor cu privire la termenele de ajustare a dobânzilor la active și la pasive.
Riscul mare al ratei dobânzii a făcut ca strategia de management a activelor și pasivelor bancare să devină o problemă de cea mai mare importanță pentru băncile comerciale.
Multe bănci au dat dovadă de încetineală în adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobânzii în condițiile în care este un fapt dovedit că bancherii trebuie să caute să-și extindă tehnicile de management a riscurilor pentru a supraviețui într-un mediu tot mai competitiv.
Pentru a ușura controlul riscului ratei dobânzii au fost dezvoltate metode de măsurare a expunerii băncii la riscul ratei dobânzii.
Una dintre cele mai folosite metode este metoda GAP.
Metoda GAP este utilizată pentru a izola venitul net din dobânzi de riscul venitului. Acestă tehnică utilizează GAP pentru a măsura expunerea venitului net din dobânzi la fluctuațiile ratei dobânzii.
O primă problemă într-o analiză de gap este aceea a orizontului de timp pentru care se fac aprecieri, dacă acesta este mare majoritatea activelor și pasivelor apar ca fiind sensibile și în momentul în care banca este nevoită să modifice dobânda, constată existența multor dobânzi fixe.
O soluție pentru această situație ar fi structurarea activelor și pasivelor după perioade ce permit modificarea dobânzilor, această grupare este asemănătoare cu cea întâlnită la riscul de lichiditate la calculul indicelui de lichiditate.
GAP este definit în funcție de activele și pasivele cu dobândă sensibilă, care sunt acele active și pasive a căror scadență se situează în orizontul de planificare sau a căror dobândă, este revizuită în cadrul orizontului de planificare considerat.
Mai exact, GAP este diferența dintre activele cu dobândă sensibilă și pasivele cu dobândă sensibilă.
Gestiunea riscului de dobândă prin Gap se bazează pe anticiparea evoluției ratei dobânzii pe piață și în funcție de aceasta se modifică structura activelor și pasivelor astfel încât să se obțină un gap favorabil (pozitiv) atunci când se anticipează o ceștere de dobândă, sau negativ dacă scade dobânda.
Venitul net din dobânzi este complet izolat de riscul ratei dobânzii când GAP este egal cu zero.
Se presupune că ratele dobânzii cresc ușor de la o lună după începerea planificării.
Atunci când pasivele sensibile la risc ajung la scadență sau le este ajustată rata dobânzii, ele vor fi înlocuite cu pasive ce au rate înalte ale dobânzii, ducând astfel la creșterea cheltuielilor cu dobânzi și reducând net dobânzile. Și activele sensibile la risc vor fi înlocuite cu active cu rate înalte ale dobânzii, ducând astfel la creșterea venitului din dobânzi al băncii.
Cu un GAP inițial egal cu zero, se obține un venit net aproape neschimbat din dobânzi.
Fvenitul net din dobânzi este, de asemenea, neschibat dacă ratele dobânzii coboară în mod neașteptat după începerea orizontului de planificare di cauza reducerii cheltuielilor cu dobânzi.
Izolarea maximă de riscul ratei dobânzii este deci realizată atunci când GAP este egal cu zero.
În principiu, orizonturile pot avea orice lungime, iar GAP poate fi definit pentru orice număr de subperioade.
4.2. Rezerva minimă obligatorie – instrument al politicii de creditare
4.2.1. Baza de calcul al rezervelor minime obligatorii
Baza de calcul al rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace bănești în monedă Națională și în valută, reprezentând obligații ale băncii față de persoane fizice și juridice, sub formă de surse atrase, împrumutate, datorii și alte obligații.
Se exceptează mijloacele bănesti:
atrase de la Banca Națională a României și de la persoane juridice care, la rândul lor, sunt obligate să constituie rezerve minime obligatorii la Banca Națională a României;
atrase de la instituții financiare externe, dacă au o scadență mai mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare. Sumele a căror rambursare se efectuează eșalonat sunt exceptate atâta timp cât scadența acestora este mai mare de 12 luni de la finele perioadei de aplicare;
care intră în contul curent general al trezoreriei statului.
Nivelul bazei de calcul se determină ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv, prevăzute la art. 3 în perioada de observare.
Perioada de observare o constituie chenzina: 1-15 ale lunii, respectiv 16-30 (31) ale lunii.
Pentru mijloacele bănesti în valută, mediile soldurilor zilnice se determină pe fiecare tip de valută în parte, după care se transformă în dolari S.U.A. sau în euro, dupa caz.
Cursurile de schimb folosite pentru transformarea celorlalte valute în dolari S.U.A. sau în euro sunt cursurile pieței valutare, comunicate de Banca Națională a României, în vigoare în ultima zi lucrătoare anterioară perioadei de aplicare.
4.2.2. Constituirea rezervelor minime obligatorii
Băncile sunt obligate să mențină în conturile deschise la Banca Națională a României nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnică pe durata perioadei de aplicare.
Perioada de aplicare o constituie chenzina imediat următoare perioadei de observare.
Nu sunt incluse în calculul mediei zilnice sumele care depășesc nivelul maxim prevazut al rezervelor.
Rezervele minime obligatorii se calculează și se mențin astfel:
în lei, în contul curent al băncii, deschis la centrala Băncii Naționale a României pentru mijloacele bănesti în lei;
în dolari S.U.A. sau în euro, în contul LORO al băncii, deschis la centrala Băncii Naționale a României pentru mijloacele bănești în valută. Opțiunea pentru una dintre cele doua valute este a fiecărei bănci. O dată formulată, ea nu poate fi modificată timp de 12 luni calendaristice.
Costul eventualelor operațiuni de schimb valutar, necesare băncilor pentru constituirea rezervelor în valută, precum și riscul valutar generat de aceste operațiuni sunt suportate în întregime de banca în cauză.
Încadrarea în cerințele privind rezervele minime obligatorii se realizează atunci când nivelul efectiv al rezervelor, este egal cu nivelul prevăzut al acestora.
Nu se fac compensări între depășirea și neîndeplinirea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valută.
Cotele procentuale necesare pentru calcularea nivelului minim prevăzut și a nivelului maxim prevăzut al rezervelor, se stabilesc prin circulară de catre Banca
Națională a României și se comunică băncilor cu cel puțin 7 zile înainte de începerea perioadei de aplicare.
Dacă o bancă înregistrează deficit de rezerve, acesta se va adăuga la nivelul calculat al rezervelor minime obligatorii ale perioadei de aplicare următoare. În acest caz nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii, este obținut prin însumarea deficitului de rezerve al perioadei de aplicare precedente și a nivelului calculat al perioadei de aplicare curente.
Sumele zilnice cu care băncile se situează sub nivelul minim prevăzut al rezervelor sunt asimilate deficitului de rezerve. Media zilnică a acestor sume în perioada de aplicare se adaugă la nivelul calculat al rezervelor minime obligatorii ale perioadei de aplicare următoare.
În cazul în care o bancă înregistrează deficit de rezerve timp de două luni consecutive, aceasta poate fi supusă unei supravegheri prudențiale, prin inspecție la sediul băncii, din partea Băncii Naționale a României.
Banca Națională a României stabilește prin circulară ratele rezervelor minime obligatorii, în funcție de obiectivele sale de politică monetară, și le comunică băncilor cu cel puțin 7 zile înainte de începerea perioadei de aplicare.
Ratele rezervelor minime obligatorii rămân în vigoare până la comunicarea expresă a modificării lor.
În funcție de obiectivele politicii sale monetare, Banca Națională a României poate stabili ca pentru anumite elemente ale bazei de calcul, expres menționate, să diferențieze ratele rezervelor minime obligatorii aplicabile.
În cazul în care Banca Națională a României decide aplicarea prevederilor art. 16, nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii se determină prin însumarea nivelurilor aferente fiecărui element al bazei de calcul.
4.2.3. Remunerarea rezervelor minime obligatorii
Pentru nivelul efectiv al rezervelor, Banca Națională a României plătește dobandă până la nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii.
Stabilirea și modificarea ratei dobânzii plătite la rezervele minime obligatorii se fac de către Banca Națională a României prin circulară. Rata dobânzii se va situa cel putin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de bănci.
Rata dobânzii medii practicate de bănci la depunerile la vedere se calculează lunar de către Banca Națională a României, distinct pentru lei și pentru valută, ca medie ponderată, pe baza datelor transmise de bănci. Soldurile depunerilor la vedere, inclusiv cele neremunerate, precum și ratele dobânzilor aferente sunt cele din ultima zi calendaristică a lunii. Ratele dobânzilor astfel calculate se aplică pentru rezervele minime obligatorii din luna calendaristică următoare (perioade de aplicare).
Pentru excedentul de rezerve, astfel cum este definit la art. 2 lit. j), Banca Națională a României nu platește dobandă.
La calcularea dobânzilor, anul se consideră de 360 de zile, iar luna, de 30 de zile.
Plata dobânzilor la rezervele minime obligatorii se face în prima zi lucrătoare după terminarea perioadei de aplicare pentru care s-a făcut calculul.
4.2.4. Raportarea și verificarea rezervelor minime obligatorii
În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de observare, băncile vor raporta, în scris, Băncii Naționale a României – Direcția generală operațiuni monetare, valutare și de credit – baza de calcul pentru determinarea rezervelor minime obligatorii (conform anexelor nr. 1-3).
O bancă nou-înființată începe să raporteze și să constituie rezerve minime obligatorii după expirarea primei perioade de observare complete.
Datele necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere practicate de bănci (conform anexei nr. 4) se transmit Direcției generale politică monetară și valutară în termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul lunii calendaristice.
Banca Națională a României va verifica la sediul băncilor exactitatea datelor raportate pentru calculul rezervelor minime obligatorii și al ratei medii a dobânzilor practicate la depunerile la vedere. Băncile au obligația de a păstra documentele primare care au stat la baza raportărilor pe o perioadă de 3 ani.
Verificarea se poate realiza la sediul principal, la sucursale și la alte sedii secundare ale băncilor.
În cazul unor diferențe între datele raportate de bănci și situația constatată în urma controlului efectuat de Banca Națională a României se procedează astfel:
deficitele de rezervă rezultate ca urmare a raportării unei baze de calcul mai mici sunt preluate în nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii în perioada de aplicare următoare încheierii actului de control și se sanctionează;
în cazul raportării unei baze de calcul mai mari, dobânda platită în plus pentru nivelul efectiv al rezervelor va fi recuperată de Banca Națională a României de la banca în cauză.
Neraportarea în termenul stabilit a bazei de calcul atrage dupa sine luarea în calcul, în mod automat, de către Banca Națională a României a nivelului prevăzut al rezervelor minime obligatorii, aferent perioadei de aplicare precedente, majorat cu 10% .
Neraportarea în termenul stabilit a datelor necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere practicate de bănci atrage dupa sine luarea în calcul, în mod automat, de catre Banca Națională a României a ultimelor date transmise de banca în cauză.
Neraportarea repetată sau raportarea eronată a bazei de calcul și a datelor necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere practicate de bănci se sancționează cu amendă aplicabilă băncii, cuprinsă între 0,1% si 1% din capitalul social al acesteia, sau administratorilor, directorilor executivi ori cenzorilor, între 1-6 salarii medii / bancă din luna precedentă, conform prevederilor art. 69 din Legea nr. 58/1998
În cazul în care o bancă înregistrează deficit de rezerve, Banca Națională a României va aplica, în conformitate cu prevederile art. 69 din Legea nr. 58/1998, una dintre următoarele sancțiuni:
avertisment scris dat băncii;
amendă aplicabilă băncii, egală cu 1% din capitalul social al acesteia;
limitarea operațiunilor băncii.
Modificarea unor operațiuni contabile și/sau a unor raportări statistice, în scopul vădit de a diminua nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii, dacă faptele nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să constituie, potrivit legii penale, infracțiuni, sunt încălcări ale disciplinei bancare, care se sancționează în conformitate cu prevederile art. 69 din Legea nr. 58/1998.
Pentru băncile aflate în proces de restructurare aprobat de Banca Națională a României, Consiliul de administratie al Băncii Naționale a României poate aproba, pentru o perioadă determinată, un regim distinct al rezervelor minime obligatorii.
La data intrării în vigoare a regulamentului nr. 4 din 16 iulie 1998 (republicat) al Băncii Naționale a României privind regimul rezervelor minime obligatorii se abrogă regulamentul nr. 4/1993, republicat în luna iunie 1996, Normele Băncii Naționale a României nr. 10/1996 privind lichiditatea valutară, precum și orice dispoziții contrare prevederilor acestui regulament.
BNR stabilește cerintele peivind rezerva minimă obligatorie, care este un procent aplicat tuturor tipurilor de depozite și fonduri împrumutate. În 2000, Banca Națională a României a stabilit procentul pentru rezerva în ROL la 30% ( în 1999 între 15% – 30% ), iar pentru cea în valută la 20% ( în 1999 între 15% și 20% ). Pe baza acestui procent, nivelul rezervei minime obligatorii este calculat de două ori pe lună și trebuie menținut, în medie, sub formă de disponibilități la BNR, exprimate în USD sau EUR pentru depozitele în valută și ROL pentru depozitele în lei.
Rezerva minimă obligatorie era la 31 decembrie 2000 în sumă de 4.124.053 ROL și 2.760.437 în valută ( la 31 decembrie 1999 era de 3.379.081 în ROL și 2.402.289 în valută). Depozile la BNR în sold la 31 decembrie 2000 constau în 11 depozite pe 30 zile, cu scadențele în ianuarie 2001 și cu o rată a dobânzii de 50%.
Dobânda plătită pentru rezerva minimă obligatorie în 2000 a variat între 25,5% și 31,0% pentru ROL (8,5 – 31% în 1999) și între 3,10% și 3,40% pentru USD ( între 3,05% și 3,60% în 1999).
Capitolul 5
Unele aspecte privind analiza performanțelor financiare la BRD
5.1. Profitul bancar – obiectiv esențial al performanței bancare
Profitul este scopul esențial al întreprinzătorului bancar pe care acesta îl urmărește de-a lungul întregii sale activități de management, cumpănind cu grijă angajările pe linia procurării surselor și utilizarea acestora prin acordarea de credite și ținând seamă de toate riscurile posibile.
Profitul, este în ultimă instanță o sumă în expresie absolută ( fie că se prezintă ca atare, respectiv brut, fie ca profit net – determinat după plata impozitelor ), trebuie să fie raportata la principalele lui determinante pentru a evidenția interdependențele în evoluția performanțelor bancare și a pune în lumină pârghiile de acționare pentru îmbunătățirea acestora.
Instrumantele de analiză și apreciere sunt aliniate celor ce se utilizează în alte sfere, dar specificul bancar le imprimă o individualitate proprie.
Rata rentabilității financiare sau profitul la capital este cea mai semnificativă expresie a profitului, care măsoară rezultatele managementului bancar, în ansamblul său, și arată pentru acționeri, efectul angajării lor în activitatea băncii.
Rata rentabilității financiare se determină prin raportul:
Profit net
Capital
Profitul net este considerat după deducerea tuturor cheltuielilor și taxelor, iar capitalul este considerat ca sumă a capitalului nominal, a profitului nerepartizat și a fondurilor de rezervă. Acest indicator are o mare expresivitate demonstrând , prin el însuși, o multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficiență operațională, efectul de pârghie, etc.
Rata rentabilității economice sau profitul la active reflecă efectul capacității manageriale de a utiliza resursele financiare și reale ale băncii pentru a genera profit.
Se apreciază ca rata rentabilității economice este cea mai bună măsură a eficienței bancare, întrucât exprimă direct rezultatul, funcție de modul de management specific al intermedierii bancare, de optimizare a operațiilor active, funcție de un volum de resurse date.
Rata rentabilității economice:
Profit net
Active
De mare expresivitate pentru bancă în calitate de intermediar financiar este efectul de pârghie.
Efectul de pârghie arată gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare srvește creșterii rentabilității capitalului propriu ( al rentabilității financiare ).
Efectul de pârghie acționează atunci când angajarea unor resurse noi este avantajoasă, respectiv când costul resurselor este mai mic sau cel puțin egal cu rentabilitatea economică.
Cei trei indicatori se află într-o relație directă:
Rata rentabilității financiare = Rata rentabilității economice X Efectul de pârghie
În concepția bancară resursele ce constituie obiect al intermedierii bancare, cât și creanțele, reprezentând creditele acordate, sunt identificate cu precizie. În tot timpul activității se manifestă o grijă deosebită pentru păstrarea identității surselor de proveniență a fondurilor ( respectiv a creditorilor ) și bineînțeles a deținătorilor și utilizatorilor acestora ( respectiv a debitorilor ).
Deci resursele, ce fac obiectul intermedierii bancare, și veniturile ce reprezintă efectele utilizării lor, sunt considerate la bănci, inclusiv în contabilitate, ca fluxuri distincte.
De aici, faptul că dimensiunile veniturilor sunt mult mai mici decât în alte ramuri de activitate.
Veniturile brute realizate ca urmare a modului de utilizare a activelor, diminuate cu sumele plătite pentru resursele angajate, au un circuit propriu și reprezintă în final, ca venituri nete, o expresie a eficienței activelor bancare.
Venitul net stă în ultimă instanță la baza calculului de determinare și exprimare a profitului.
Contul de rezultate reprezintă o componentă a cadrului contabil de măsurare a riscurilor și performanțelor. Dimensiunile contabile ale performanțelor sunt extrase din contul de rezultate. Este vorba de asemenea de obiectivele posibile pentru politica de gestionare a riscurilor, adică de variabilele cheie la care verificăm variabilitatea și nivelul ei.
Principalele solduri și regrupări ale contului de rezultate sunt:
Veniturile exploatării bancare
– Datoriile exploatării bancare
= Venitul net bancar ( VNB )
+ Alte venituri lae exploatării
– Datorii generale ale exploatării
– Alte datorii ale exploatării
= Rezultatul brut al exploatării ( EBE )
– Înzestrări la amortismente și provizioane
+ Soldul ajustărilor de valoare și al dotărilor – retragerilor din provizioane pentru riscurile bancare generale
Rezultatul exploatării
+ Rezultatul exceățional
– Impozit
= Rezultatul execițiului
Rentabilitatea băncilor este redată de raportul dintre profitul înainte de impozitare și activele totale. În economia românească băncile au o rentabilitate superioară mediei din țările aflate în procese de transformare, cât și mediei din țările OECD. Pentru perioada 1993-2000, rentabilitatea medie în sistemul banacr românesc a fost de 4,4%. În comparație, pentru anii 1993-2000, rentabiliattea medie a țărilor aflate în procese de transformare a fost de 2,6%, în timp cre rentabilitatea medie în țările OECD pentru anii 1993-2000 a fost de 0,7%. Acest fapt reflectă profiturile mari pe care băncile le pot obține într-un mediu macroeconomic instabil, investind în titluri de stat cu randamente ridicate și în tranzacții pe piața valutară.
Raportul mediu dintre venitul net înainte de impozitare
și totalul activelor băncilor din economia românească, 1993-2000
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
1,2 4,3 6,9 3,8 6,2 4 4,9 3,6
5.2 Garantarea depozitelor constituite de către persoane fizice
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDSB) garantează, în condițiile și în limitele prevăzute de lege, plata sumelor din depozitele deținute de rezidenți și nerezidenți exprimate în monedă națională sau străină. Prin depozite garantate de FGDSB se înțeleg soldurile creditoare ale conturilor bancare de orice tip, deschise pe numele uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepțiile prevăzute de lege.
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar stabilește, periodic, nivelul (plafonul) de garantare a rambursării depozitelor constituite la bănci de către persoanele fizice.
Pentru constituirea resurselor financiare în vederea garantării depozitelor persoanelor fizice, băncile comerciale au obligația să plătească Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar o contribuție anuală care se determină prin aplicarea procentului stabilit de FGDBS, la suma totală a depozitelor persoanelor fizice, existente în sold la 31 decembrie a anului precedent, în lei și valută.
Depopzitele constituite pe numele asociațiilor familiale și persoanelor fizice care prestează activități în mod independent, pe bază de autorizații, conform Decretului Lege 54/1990, privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, modificat prin Legea 31/1991 privind socetățile comerciale, urmează regimul depozitelor persoanelor fizice și se includ în baza de calcul pentru stabilirea contribuției anuale la FGDSB. Același regim se aplică și la depzitele bancare ai căror titulari sunt notarii publici, medicii autorizați, avocați și producători agricoli individuali, atât timp cât aceștia nu își desfășoară activitatea în cadrul unor persoane juridice constituite în domeniile respective.
Prin asigurarea depozitelor clienții băncii pot dispune de sumele plasate în bancă în depozite într-un anumit cuantum în condiți în care banca are probleme de faliment, totodată participarea băncii la un sistem de asigurare duce la îmbunătățirea imaginii sale.
În România există Fondul de garantare a depozitelor, care aigură toate depozitele și plasamentele în lei și în valută ale rezidenților și nerezidenților.
Nu sunt despăgubite o serie de persoane cu putere de decizie în bancă, care au responsabilități legate de falimentul băncii.
Resursele fondurilor de garantare sunt următoarele:
contribuția inițială a socetății bancare (1% din capitalul băncii)
contribuția anuală a băncii (0.3% depozite deținute)
contribuția specială a socetății bancare
împrumuturi
venituri din lichiditatea creanțelor sale
venituri din investirea resurselor
alte venituri: donații, subvenții.
Când resursele ajung la nivelul a 10% din totalul depozitelor persoanelor fizice din sistemul bancar, Fondul de garantare poate să suspende plata contribuțiilor și să o reia atunci când scade sub acest nivel.
Riscul lipsei de lichiditate reprazintă pentru bănci tot o chestiune de costuri. Băncile dispun de o lichiditate gratuită și de o alta care implică costuri. Lichiditatea este posibilitatea pentru bănci de a asigura în orice moment efectuarea plăților cerute de creditorii săi.
5.3 Analiza activității de creditare
Activitatea de creditare a înregistrat o evoluție pozitivă, în pofida dificultăților existente încă pe plan macroeconomic, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.
Prin întreaga activitate de creditare, BRD a continuat să-și consolideze poziția de piață în sistemul bancar românesc, urmând politica sa prudențială prin aplicarea strategiei de creditare pe termen scurt, limitarea gradului de expunere pe clienți și sectoare de activitate, selectarea riguroasă a clienților și consolidarea relației de parteneriat cu aceștia.
Astfel, la finele anului 2000, s-a menținut poziția în bilanțul agregat al băncilor, cca. 10% în totalul creditelor neguvernamentale din sistem.
Creșterea expunerii băncii s-a concretizat în majorarea portofoliului de credite cu 54,6% față de anul precedent. Activitatea de creditare a continuat să dețină ponderea în totalul bilanțului – 51,3%, soldul creditelor la finele anului fiind de 5.716 mld. lei ca urmare a aplicării prevederilor Normelor 7/1998.
Activitatea de creditare urmărește realizarea unei structuri optime a plasamentelor în raport cu gradul de risc asumat, prin creditarea clienților viabili, punând accent pe perfecționarea permanentă a procedurilor și tehnicilor de analiză, garantare și urmărire a creditelor acordate.
În 2000, activitatea de credit a fost principala sursă de venituri din exploatare a băncii.
În ciuda dificultăților create de mediul economic în 2000, politica de credit a urmat strategia tradițională a băncii, al cărei scop este de a păstra un portofoliu de credite de bună calitate.
Pentru a atinge acest obiectiv, BRD a acordat atenție mai multor elemente, între care amintim:
Limitarea expunerii pe sectoare de activitate și pe clienți;
Selecția riguroasă a clienților, privilegiind îndeosebi sectorul privat;
Consolidarea relațiilor cu clienți care au o bună situație economică și financiară;
Atragerea agenților economici cu activitate de export;
Pregătirea și perfecționarea personalului implicat în activitatea de credit.
Rezultatele acestei strategii s-au dovedit a fi benefice pentru activitatea de credit. Astfel, creșterea resurselor și plasamentelor a fost superioară ratei inflației.
De asemenea, activitatea de creditare fiind orientată cu precădere către societățile comerciale private, ponderea acestora în totalul portofoliului a crescut: de la 72,8% în 1999 la 74,9% în 2000.
În acordarea creditelor, BRD a încercat să obțină o progresie echilibrată a operațiilor pe termen scurt, mediu, și lung: distribuirea creditelor pe termen mediu a fost însoțită de măsuri care aveau ca obiectiv atât reducerea concentrării riscurilor prin crearea de pool-uri, cât și favorizarea lichidității băncii.
Creditele pe termen mediu și lung au înregistrat și ele o creștere semnificativă, cu 51%, acordate în mod deosebit pentru modernizare și tehnologizare. BRD a continuat atragerea de clienți și promovarea proiectelor de investiții cu finațare atât din liniile de cerdit externe de la organisme financiar-bancare interneționale, cât și de la bănci germene și elvețiene. Astfel, la finele anului, BRD monitoriza cca. 220 noi capacități în valoare de peste 160 mil. USD.
Creșterea importantă a volumului creditelor în valută a fost totuși controlată cu prudență, prin grija de a oferi aceste servicii cu precădere societăților care dispun de resurse valutare. Cu toate acestea, volumul operațiunilor în lei a rămas important,
situându-se la un nivel net superior celui observat în celelalte instituții bancare românești.
Pe parcursul anului 2000, menținerea evoluției favorabile a ratei dobânzii la plasamentele în credite în lei a determinat orientarea cu precădere a activității de creditare în moneda națională – creditele în lei reprezentând 76,6% din total portofoliu, realizându-se în acest fel o structură echilibrată a portofoliului de credite în lei și în valută, adaptată mediului economic existent.
Pentru cunoașterea și evaluarea cât mai reală a calității portofoliului de credite, precum și a aprecierii riscului asumat de bancă în activitatea de creditare, unităților băncii le revine obligația de a efectua trimestrial analiza situației economico-financiare a tuturor clienților beneficiari de credite, indiferent de forma de proprietate în termen de 15 zile de la data stabilită prin Normele Ministerului Finanțelor pentru efectuarea raportărilor de către societățile comerciale cu capital de stat.
Analizele se efectuează pe baza rapotărilor trimestriale și respectiv a bilanțului contabil, cu excepția analizelor pe trimestrul I și III pentru societățile comerciale private la care se efectuează pe baza balanțelor de verificare.
Analiza clienților care nu au depus în bancă la termenul prevăzut raportările trimestriale/semestriale/anuale, se va face pe baza raportărilor obținute de la Direcția Finanțelor Publice, iar în cazul neobținerii acestora, pe baza ultimelor raportări existente în bancă, corelate cu serviciul datoriei. În cazul neobținerii în 30 zile a raportărilor situațiilor trimestriale să se aplice măsurile stipulate în contractul de credite.
În cazul clienților din sectorul populație: asociații familiale, fermieri agricoli, persoane fizice liber profesioniste autorizate prin lege, persoane fizice, inclusiv salariații băncii, analiza se va efectua în termenul prevăzut ca și pentru ceilalți clienți ai băncii, pe baza capacității de onorare a datoriei.
Scopul acestor analize este de a clasifica creditele în funcție de performanțele financiare ale clienților și de capacitatea acestora de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele de credite ( serviciul datoriei ), de a lua măsurile ce se impun potrivit schimbărilor intervenite în clasificarea creditelor precum de a stabile și transmite semestrial la centrala băncii nivelul provizioanelor necesare a fi constituite în raport cu calitatea portofoliului de credite.
Caracteristic pentru activitatea desfășurată, este menținerea tendinței de creditare pe termen scurt. Astfel, ponderea creditelor pe termen scurt în total portofoliu a fost de 70.6%, ceea ce ilustrează politica băncii de diminuare a riscului de reditare și de asigurare permanentă a lichidității.
Structura creditelor pe forme de proprietate arată o dinamică mult mai accentuată a creditelor destinate sectorului privat, creditele acordate în acest sector reprezentând 73% din totalul portofoliului.
Această stare de fapt este urmare politicii băncii de sprijinire în mai mare măsură, potrivit strategiei proprii, a sectorului privat, care în prezent are o contribuție importantă în crearea produsului intern brut – 58,3%.
La nivelul băncii, expunerea totală în sectorul privat – incluzând și creditele acordate persoanelor fizice – reprezenta peste 76,6% din portofoliul total de credite.
În cursul anului au fost aduse îmbunătățiri semnificative produselor destinate populației, cu efect în creșterea activității și accesibilității acestora, precum și în reducerea timpului de vănzare a produselor respective. Noile produse de creditare prezentate clienților au fost foarte bine primite pe piață, creditele pentru nevoi personale ajungând să dețină în numai 5 luni de funcționare 25,5% din totalul plasamentelor acordate populației. În privința creditelor pentru bunuri de folosință îndelungată, acestea au înregistrat o creștere de 174,5% față de anul precedent când au avut un caracter experimental, fiind oferite populației în baza unor relații de colaborare stabilite cu peste 100 de agenți economici cu activitate comercială din întreaga țară și care dispun de o rețea de peste 200 de magazine.
BRD s-a implicat în susținerea procesului de privatizare a socetăților comerciale prin oferirea creditelor pentru cumpărarea de acțiuni, care s-au bucurat de asemenea de succes în rândul clienților, venind în întâmpinarea dorinței de a investi în astfel de active.
Totodată banca a continuat să încurajeze investițiile în locuințe, creditele cu această destinație deținând ponderea cea mai importantă, respectiv 42,5%, în totalul creditelor acordate populației, existând tendința apropierii de pricipiile creditului ipotecar.
Prin prisma privatizări cu un investitor strategic de talia grupului bancar Societe Generale, BRD va continua și în viitor strategia de restructurare a portofoliului, atât prin optimizarea structurii portofoliului de credite – diversificare, selecția clienților prin confruntarea profitabilității cu riscurile – cât și prin optimizarea volumului portofoliului de credite.
Intensificarea activității cu clientela particulară se constată și în domeniul creditelor acordate populației, a căror pondere pe ansamblul creditelor a trecut la 4,7% în 2000, față de 3,65 în 1999.
În acest domeniu, au fost angajate trei acțiuni semnificative:
Promovarea creditelor pentru consum: – BRD a lansat mai întâi creditul pentru nevoi personale, un produs nou pe piața românească, și care la sfârșitul anului reprezenta 220 mld. lei pentru un număr de 40.000 de beneficiari. Apoi au fost lansate creditele pentru bunuri de folosință îndelungată. În acest scop, au fost intensificate acțiunile față de furnizorii de materiale și au fost încheiate convenții de parteneriat, până la sfârșitul lui 1999, cu 365 de societăți care dispun de rețele de distribuție în toată țara. Numărul clienților care au recurs la acest produs a crescut de 4 ori.
Depozitele. Dincolo de creșterea reflecatată de statistici succesul operațiunii ALBINA merită să fie subliniat. Convenția semnată cu Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a permis unui număr de 16 unități ale băncii să plătească deponenților Băncii Comerciale Albina compensații. Astfel, din cei 37.000 de clienți ai băncii Albina care au primit cxompensații, 7.300 de clienți și-au deschis conturi la BRD numai în ce privește această unică operațiune, în timp ce volumul depozitelor la termen a crescut cu 109 mld. lei.
Acțiunea Dacia – Renault merită un comentariu aparte: convenția încheiată între BRD și Dacia – Renault a permis finanțarea unui număr de aproape 400 de autoturisme.
În activitatea de creditare desfășurată în anul 2000 s-a urmărit realizarea unei structuri prudențiale a plasamentelor în credite în raport cu gradul de risc aferent principalelor ramuri economice și respectarea normelor BNR cu privire la expunerea maximă pe un singur debitor, care nu trebuie să depășească 20% din fondurile proprii ale socetăților bancare.
S-a urmărit respectarea cu strictețe a metodologiei BNR pentru calculul și determinarea provizioanelor pentru credite și dobânzi existente în sold, în valoare de 333,5% mld. lei, acoperă integral necesarul de provizioane.
Politica de creditare și normele proprii impun analizarea cu maximă competență a situației financiare a clienților cu ocazia solicitărilor de credite, în scopul determinării cu o cât mai mare precizie a posibilităților reale ale acestora de a-și crea capacitatea de plată asiguratorie pentru rambursarea creditului și achitarea dobânzilor aferente, prevenind apriția unor credite neperformante.
Astfel, ca urmare a îmbunătățirii calității portofoliului, banca și-a redus nivelul creditelor neperformante la 5,3% din portofoliu la finele anului față de 6,7% în 1999.
Volumul total al datoriilor înregistrate de clienții cu credite neperformante la data de 31.12.2000, era de 821.7 mld. lei, din care 496,8 mld. lei credite și 314,7 mld. lei dobânzi.
Recuperarea creanțelor neperformante de către personalul specializat în aceste credite s-a ridicat la 397 mld. lei, din care 219 mld. lei credite și 171 mld. lei dobânzi.
5.4 Conturi de depozite
5.4.1. Analiza Depozitelor
Depozitele reprezintă o formă de mobilizare a disponibilitpților bănești ale clientelei, menite să asigure fructificarea acestora.
Depozitele pot fi la vedere și la termen.
Depozitele la vedere sunt depozitele a căror durată este egală cu cel mult o zi lucrătoare; depozitele la termen sunt constituite pentru un termen fix, pentru o durată mai mare de o zi lucrătoare.
Depozitele se pot constitui pe termen de: 7, 14, 21, 30, 60, 90, 180, 270, 365, 730 și 1095 zile, conform prevederilor Normelor de Trezorerie.
Banca deschide clienților numai conturi de depozit la termen, la care perioadele de păstrare a sumelor în contul respectiv sunt în zile calendaristice, potrivit contractului de depozit. Termenul se socotește îmncepând cu data înregistrării sumei consemnate ca depozit în creditul contului de depozit și până la data când expiră acest termen.
Conturile de depozit la termen se deschid persoanelor juridice cu cont curent la BRD, cu excepția clienților – societăți bancare, precum și persoanelor fizice, de către compartimentul depozite în baza contractului de depozit, cuprinzând condițiile depozitului, semnat de bancă și titular pe formular întocmit în două exemplare.
Prin completarea contractului, titularii de depozit – persoane fizice, pot împuternici alte persoane pentru a dispune de sumele din depozit și dobbânzile aferente. Împuternicirea este valabilă numai pe durata vieții titularului de depozit.
De asemenea, clienții persoane fizice pot opta la constituirea depozitului pentru introducerea unei clauze testamentare referitoare la sumele din contract și dobânzile aferente în favoarea unei persoane fizice sau juridice desemnate de către titular ca moștenitor ( legatar ).
La depozitele constituite, banca acordă titularului de depozit dobânda prevăzută conform Normelor de Trezorerie, al cărei nivel este în funcție de termenul depozitului și de modalitatea de plată a dobânzii ( la fiecare 30 zile sau la expirarea termenului depozitului, conform Normelor de Trezorerie ). Nivelul de dobândă prevăzut în contractul de depozit este indexabil, de la data hotărâtă de bancă, în funcție de piața financiar-bancară.
Dobânda se calculează la anul calendaristic de 365 zile.
Dobînda calculată se înregistrază astfel:
► în contul de datorii atașate:
♦ la scadența termenului de plată a dobânzii;
♦ la sfârșitul fiecărei luni;
♦ la închiderea contului de depozit, în cazul în care clientul solicită acest lucru înainte de scadența depozitului.
► în contul clientului:
♦ la scadența termenului de plată a dobânzii ( la fiecare 30 zile sau la expirarea termenului depozitului – în funcție de tipul depozitului și de opțiunea clientului);
♦ la închiderea contului de depozit, în cazul în care clientul solicită acest lucru înainte de scadența depozitului.
La dobînzile neridicate de client din contul curent, se acordă dobânda la vedere practicată de bancă.
În 2000, resursele atrase de către bancă au crescut cu 19,3% în termeni reali, în comparație cu decembrie 1999, atingând 30.403 miliarde lei. Resursele atrase în valută au înregistrat creșterea cea mai remarcabilă: + 26%. Pentru resursele în lei, creșterea a fost, în termeni reali, de 12,5%. Ponderea depozitelor în lei la 31.12.2000 în totalul resurselor a fost de 46,8%, față de 49,7% la sfârșitul lui 1999. În total, BRD a constatat, ca toate băncile, de altfel, o creștere a resurselor sale în valută, în detrimentul celor în lei.
La 31.12.2000, valoarea totală a disponibilităților și depozitelor clientelei se ridica la 28.288 miliarde lei, adică 75% din pasivele totale, în comparație cu 69,4% din pasivele totale la 31.12.1999.
Disponibilitățile și depozitele clientelei sunt în creștere cu 23,3%, mai ales datorită unei dezvoltări foarte puternice a celor ale populației ( + 27,3% ). Disponibilitățile și depozitele clientelei comerciale sunt și ele în creștere față de 1999 ( + 18,7% ), în termeni reali.
Încrederea sporită pe care populația o manifestă față de bancă a avut un impact clar asupra volumului depozitelor la termen, care se înscriu în aceiași curbă de creștere, înregistrând o progresie de 13,5% pentru lei față de anul precedent și de 36,5% pentru valută, în termeni reali.
Conturile de depozit se închid, la solicitarea scrisă a titularului sau a persoanei împuternicite, comletându-se cererea de lichidare de pe verso contractului de depozit, la expirarea termenului depozitului sau înainte de termenul stabilit prin contractul de depozit.
La depozitele persoanelor fizice, titularul poate mandata pentru lichidarea depozitului o altă persoană, prin procură specială încheiată în formă autentică, care se va reține în original la bancă.
În cazul pierderii exemplarului propriu al contractului, la lichidarea depozitului, titularul sau persoana împuternicită de către acesta, va menționa pierderea exemplarului propriu și va face cerere pentru lichidarea depozitului pe exemplarul băncii.
În cazul în care se solicită închiderea contului de depozit înaintea termenului stabilitprin contract, depozitul respectiv se consideră depunere la vedere, la care se acordă dobânda la vedere practicată de bancă la momentul desființării. În această situație, pentru depozitele la termen cu plata dobânzii la 30 zile, banca va recupera atât din disponibilul aflat în contul curent, cât și din depozit, eventualele diferențe de dobândă plătite în plus.
În cazul în care, la expirarea termenului, depozitul nu a fost desființat și nici nu s-a depus în bancă un nou contract de depozit, se consideră un nou depozit pe același termen și în aceleași condiții ca ale celui inițial a cărui sumă va fi egală cu:
– depozitul inițial, pentru depozitul cu plata dobânzii la 30 zile;
– depozitul inițial plus dobânzile aferente ( cu capitalizarea dobânzii): pentru depozitul cu plata dobânzii la expirarea termenului depozitului.
Capitolul 6
Studiu de caz
Acordarea unui credit sub formă de linie de credit unei persoane juridice în valoare de 600.000.000 lei pe un termen de 12 luni.
FIȘA SINTETICĂ
– DE PREZENTARE A CLIENTULUI S.C. PASS PRO SRL
– DE ANALIZĂ A CREDITULUI PE TERMEN SCURT
ÎN VALOARE DE 600.000.000 LEI SOLICITAT DE
S.C. PASS PRO SRL
* se va preciza și codul CAEN ;
** se vor nominaliza acționarii și se vor face precizări în legătură cu ponderea fiecăruia în total ; în cazul acționarilor – persoane fizice se va preciza codul numeric personal ; în cazul acționarilor – persoane juridice se va preciza codul fiscal și se vor prezenta și analiza ultimele rapoarte anuale auditate ;
*** legat de acționariatul societății (SIF, BERD, alte persoane juridice aflate în relații speciale cu banca) ;
**** se vor prezenta bilanțurile anuale ale celorlalte firme care fac parte din grup, lista principalilor clienți și furnizori aferenți fiecărei firme din grup, precum și organigrama grupului.
* perioada se referă la ultima balanță de verificare, ;
** perioada se referă la același număr de luni ca cel din anul în curs, pentru a avea o bază de comparație relevantă ;
*** valoarea exporturilor/importurilor se va exprima în valuta în care sunt realizate în majoritate (USD, DEM, EURO, etc.).
* se va preciza dacă sunt proprietatea firmei, sau nu ; în cea de-a doua situație se vor face comentarii asupra relației juridice care stă la baza utilizării de către client a activelor în discuție (închiriere, titlu gratuit, concesionare, etc.) ;
** se vor face precizări fi în legătură cu evoluția prețurilor interne fi de export practicate fi previzionate atât de societate, cât fi de concurență (internă fi externă) ;
*** acolo unde se cunosc date ; în plus, se vor face comentarii asupra evoluțiilor demne de remarcat (creșteri, descreșteri valorice, etc.) ;
**** scurt comentariu asupra : – uzurii clădirilor și gradului de performanță a utilajelor ;
– posibilității de valorificare a acestora (acolo unde se cunosc date) ;
– proprietății acestora (ale firmei, sau luate în chirie de la alte firme ;
***** se vor comenta : – anexa 1, secț. 1, cap. 4 : MATEX – posturile din contul de profit și pierdere și din situația patrimoniului, care au
înregistrat modificări importante) ;
– evoluția capitalului social (fuziune, reevaluare, majorare, etc.) ;
– principalii indicatori ;
– BVC prezentat în anexă (legat de : – fundamentarea acestuia pe bază de contracte sau comenzi confirmate ;
– analiza comparativă cu perioada anterioară ) ;
– anexa 3, secț.1, cap. 4 : flux de încasări și plăți.
* se va include fi angajamentul analizat ;
** se va preciza tipul de monedă aferentă fiecărui tip de angajament (ex.: mil. lei, mii USD/EURO, etc.);
** *câteva precizări în legătură cu sarcinile existente asupra bunurilor propuse a fi ipotecate și gajate.
* se va include fi angajamentul analizat ;
** se va preciza tipul de monedă aferentă fiecărui tip de angajament (ex.: mil. lei, mii USD/EURO, etc.);
*** câteva precizări în legătură cu sarcinile existente asupra bunurilor propuse a fi ipotecate și gajate.
* se completează numai dacă este cazul;
** se va preciza tipul de monedă aferentă fiecărui tip de angajament (ex.: mil. lei, mii USD/EURO, etc.).
întocmit, Aprobat / însușit (la nivelul unității)
Numele și prenumele : CLAUDIA MARIN
Funcția : analist risc Hotărâre / Decizie nr. …/Data ….
Semnătura :
Data întocmirii :
Viza juristului Sucursalei : DIRECTOR
Numele și prenumele : ALBU TEODOR Numele și prenumele: DANIELA COSTACHE
Semnătura : Semnătura :
Data : Data :
CONTRACT DE CREDIT NR. 1/ S/2000
încheiat astăzi 04.09.2000
Incheiat între:
– BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – S.A. G.S.G. – Agenția Rahova, în baza împuternicirii date prin Decizia Sucursalei Zonale București – Nr. 45 / 13.12.1999, cu sediul în București, str. Calea Ferentari nr. 1, bl. 75 A, sector 5, denumită în contract BANCĂ, reprezentată prin Dna. DANIELA COSTACHE în calitate de Director și Dna SILVIA JIDAV în calitate de Contabil șef, pe de o parte, și
– S.C. PASS PRO S.R.L., cu sediul în Bucuresti, șos. Vergului, nr. 59, sector 2, telefon 255.04.01 fax 255.04.01, înregistrată la Registrul Comertului sub numarul J40/2220/1994 si cod fiscal R 5229812, având un capital social de 1.000.000.000 lei , cont curent nr. 251100996355333, reprezentată prin Dl. Agopian Cătălin în calitate de administrator.
Părtile au convenit următoarele:
Obiectul contractului este deschiderea unei linii de credit cu un plafon maxim de 600.000.000 (șasesutemilioane)lei;
cu o dobandă de 48% pe an indexabilă, calculată și încasată lunar;
pe perioada 04.09.2000-31.08.2001;
având garanții reale – ipotecă;
alte garanții – cesiune de creanțe
Prezentul contract, care are valoare de înscris autentic, precum și garanțiile reale și personale constituite in scopul garantării creditului bancar, constituie titlu executoriu conform art.56 din Legea bancară nr. 58/1998.
Părțile vor respecta “CONDITIILE DE UTILIZARE A LINIEI DE CREDIT” care sunt clauze ale prezentului contract cuprinse la pagina 2-3.
SEMNĂTURA IMPRUMUTAT SEMNĂTURA BRD
DIRECTOR DIRECTOR
AGOPIAN CĂTĂLIN DANIELA COSTACHE
CONTABIL ȘEF
SILVIA JIDAV
Of. juridic
CONDITII DE UTILIZARE A LINIEI DE CREDIT:
Contractul de linie de credit este guvernat de urmatoarele reguli:
RAMBURSARE:
La termenul de rambursare, creditul se încasează de bancă din contul curent de disponibilități, pe baza de nota contabilă.
DOBANDA:
1.BANCA poate indexa dobanda pe parcursul utilizarii creditului. Noul procent de dobanda se va comunica imprumutatului in termen de 10 zile de la data modificarii acesteia.
2.Nerambursarea creditului la scadentă duce la trecerea sumei la restanța din ziua scadenței și la perceperea unei dobanzi majorate cu 3 puncte peste dobanda curentă.
3.Concomitent BANCA va putea trece la excutarea silită privind biletul la ordin în condițiile legii nr. 58/1994 sau la orice gen de acțiune în vederea realizării îndestulării creanței.
Banca are dreptul de a valorifica drepturile cuvenite din prezentul contract de împrumut independent de exercitarea acțiunilor specifice de valorificare a biletului la ordin (pentru dobânda și/sau rată) atât pentru sumele din biletele la ordin neexecutate cât șI pentru sumele ce pot apărea datorită existenței unei diferențe între sumele datorate conform clauzelor din contractul de împrumut calculate șI cu dobânda penalizatoare majorată șI valoarea biletelor la ordin emise pentru rate/dobânzi.
COMISIOANELE:
3.Banca percepe pentru creditul aprobat și acordat urmatoarele comisioane din contul împrumutatului:
comision initial de angajament de 0,5% la valoarea creditului aprobat la semnarea contractului de credit;
comision de urmarire (gestionare) a respectarii conditiilor contractuale de 0,05% la soldul creditului existent in ziua de 21 a fiecarei luni, calculat și încasat lunar pe toata durata de creditare;
comision de neutilizare de 10 % pe an, calculat zilnic asupra sumei neutilizate din credit la datele și în valorile stabilite în contract.
OBLIGATIILE IMPRUMUTATULUI:
4. Pe intreaga perioada de derulare a creditului, respectiv pană la restituirea acestuia și a dobanzii să-și deruleze activitatea și să-și pastreze disponibilitatile în conturi deschise la BRD- G.S.G.-RAHOVA. Nerespectarea acestei conditii atrage sistarea creditului, iar obligația de restituire a creditului devine scadentă imediat, indiferent de termenele stabilite prin contract, pentru creditul restant va plati o dobanda cu 3 puncte peste dobanda stabilită de banca la creditele restante.
Să solicite acordul băncii in cazul modificarilor organizatorice și statutare (divizare, asociere etc.)care au implicatii asupra obligatiilor asumate prin prezentul contract.
5.Să utilizeze linia de credit numai pentru operatiuni aferente obiectelor de activitate prevazute în statut. Să nu utilizeze linia de credit pentru investitii si rambursari de credite pe termen mediu și lung și dobanzi aferente.
6.Să ramburseze creditul pană la data de 31.08.2001.
7.Să prezinte lunar BANCII, păna la data de 25, balanța de verificare a lunii precedente iar semestrial și anual indicatorii privind rezultatele financiare si obligațiile fiscale, situatia patrimoniului și balanta de verificare sau bilantul anual, vizat de organele de resort ale directiilor judetene ale finantelor publice impreuna cu raportul comisiei de cenzori sau certificarea unui expert contabil autorizat independent.
In cazul neprezentării, la aceste termene BANCA este in drept să sisteze creditarea si să treaca soldul liniei de credite la credite restante.
8.Zilnic, la sfarșitul zilei lucratoare, în limita disponibilităților din contul curent (respectănd ordinea de priorităte a plăților și dupa rezervarea sumelor care urmează să se plătească din fondurile proprii) să ramburseze creditul utilizat cu ordin de plată.
Să emită in favoarea băncii și să se predea la semnarea contractului de credite câte un rând de bilete la ordin valabile “FARA| PROTEST” de egală valoare cu creditul primit și/sau dobanda aferentă, separat pentru credit și separat pentru dobanda curenta de plătit (mentionate de client în borderou) ale caror scadente la zile fixe stabilite de comun acord, vor fi cele din graficul de rambursare a creditului și/sau zilele de plata a dobanzilor. Locul plății va fi localitatea in care functionează unitatea bancară care a dat imprumutul, biletul la ordin fiind completat în acest sens.
9.Să garanteze creditul cu:
a) ipoteca asupra teren intravilan în suprafață de 2500 mp situat în București, aleea Buridava nr. 39, sector 2, aflat în proprietatea societătii SC PASS PRO S.R.L. conform contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Adriana Timiș sub nr.4100 din data de 26.11.1998, transcris în registru de transcripțiuni imobiliare al judecătoriei sectorului 2 sub nr. 18800/ 11.1998, evaluat de BRD RAHOVA conform raportului de evaluare nr.4/5491/9.08.2000 la valoarea de garantie bancără de 350.000.000 lei, valoare de circulație 583.616.250 lei;
Ipoteca va fi constituită în limita asigurarii a 50% garanții reale din valoarea creditului.
b)cesionarea drepturilor din încasări din derularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/1.082000- cu SC OTTER DISTRIBUTION SRL, încheiat la valoarea de 2.000.000.000 lei precum si a incasărilor ce revin societătii din contractele in derulare si cele ce se vor incheia in anul 2000.
10.Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea contractului de ipotecă în cartea funciară .
11. Până la data de 06.09.2000 Imprumutatul se obligă să încheie polițe de asigurare pentru mijloacele fixe aflate în proprietatea sa și pentru stocul de marfă .
CLAUZE SPECIALE
12.Furnizarea datelor solicitate incomplet sau nereal, constatarea unor diferente semnificative in nerealizarea fluxului de incasări si plăti estimat, precum si nerespectarea oricarei clauze din contractul de linie de credit, dă dreptul băncii să inchidă linia de credit cu recuperarea creditului devenit scadent si a costurilor aferente(dobandă, comisioane, etc.), fără nici o formalitate.
13.In cazul în care indicatorii de performantă financiară înregistrează nivele sub cele avute în vedere în momentul acordarii liniei de credite, BANCA poate decide continuarea creditării, in alte conditii de dobandă și de garantare a creditului, incepand cu data de 01 ale lunii urmatoare celei prevazute pentru depunerea bilantului contabil, a situatiei patrimoniale sau dupa caz a intocmirii balanței de verificare. Dreptul de decizie aparține băncii, iar imprumutatul se obligă să accepte neconditionat noile conditii de creditare.
14.Condițiile de utilizare a liniei de credit fac parte din contract prin semnarea acestuia.
BANCA, ÎMPRUMUTATUL,
DIRECTOR: DANIELA COSTACHE SC PASS PRO SRL
ADMINISTRATOR,
CONTABIL ȘEF: SILVIA JIDAV AGOPIAN CĂTĂLIN
CONTRACT DE IPOTECA
1. SC PASS PRO SRL , cu sediul în Bucuresti, șos. Vergului, nr. 59, sector 2, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/2220/1994, având ca reprezentant legal pe dl. CĂTĂLIN AGOPIAN administrator domiciliat in Bucuresti, Calea Calarașilor nr. 323, bloc 201, scara 1, ap. 33, sector 3, posesor al BI seria GD, nr. 0338954, eliberata de circa 16 Politie, la data de 24.09.1992 cod numeric personal, [anonimizat] în calitate de garanți ipotecari în baza art.IX din act adițional la contract șI statut din 28.05.1999 pe de o parte și
2. BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – SA prin Agenția Rahova, cu sediul în București, Calea Ferentari nr. 1, bl. 75A, sector 5, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/608/1991 reprezentată la încheierea prezentului contract de Dna Năstase Ana, domiciliată în București, str. Theodor Pallady nr. 21, bl. P1, sc. B, ap. 46, sector 3, identificată cu CI seria RD nr. 005312/1997 eliberat de Circa 13 Poliție, cod numeric personal [anonimizat], împuternicită să reprezinte, conform procurii autentificate nr.537/10.02.2000 la Biroul Notarului Public din Calea Rahovei nr. 309 în calitate de creditor ipotecar, au convenit să încheie un contract de ipotecă în următoarele condiții:
Garantul ipotecar constituie ipoteca in favoarea creditorului, garantând creditul de 600.000.000 lei șI dobânda indexabilă produsă de acesta precum șI alte speze accesorii creditului, conform contractului de credit încheiat între BRD-GSG- Agenția Rahova șI SC PASS PRO SRL, cu terenul în suprafață de 2500 mp situat în București, Aleea Buridava nr. 39 A, sector 2, aflat în proprietatea societătii SC PASS PRO S.R.L. conform contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Adriana Timiș cu nr.4100 din data de 26.11.1998, transcris în registru de transcripțiuni imobiliare al judecătoriei sectorului 2 sub nr. 18800/ 03.11.1998,intabulat sub nr. 10840/24.08.2000 în Cartea Funciară sector 2, conform încheierii de autentificare nr.4100 din 26.11.1998, cu o valoare totala de circulație de 583.616.250 lei conform raportului de evaluare nr. 4/5491/9.08.2000.
Terenul care se ipotecheaza are urmatoarele vecinătăți: Nord: – CUREA MARIN;
Sud :-MARCU ELENA; Est:-Strada Cumidava; Vest:-aleea Buridava.
Obligația garantată rezultă din contractul de credit 1/S/2000 prin care s-a acordat un împrumut în valoare de 600.000.000 lei. împrumutul este producător de dobândă variabilă conform dispozițiilor contractuale, la data încheierii contractului dobânda este de 48% pe an, indexabilă. Terenul descris mai sus, care se ipotechează se afla in proprietatea SC PASS PRO S.R.L. conform contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Adriana Timiș cu nr.4100 din data de 26.11.1998, transcris în registru de transcripțiuni imobiliare al judecătoriei sectorului 2 sub nr. 18800/ 11.1998, intabulat sub nr. 10840/24.08.2000.
Asupra terenului nu există sarcini conform extrasului de carte funciara eliberat de Judecatoria sectorului 2 nr. 1822 la data de 31.08.2000.
Noi garanții, în calitate de proprietari, declarăm că terenul care se ipotechează nu este scos din circuitul civil și este stăpânit continuu de noi și autorii noștri, fiind singurii proprietari, garantând împotriva oricăror evicțiuni pe creditorul ipotecar, fiind de acord cu luarea inscripției ipotecare. Prezentul înscris constituie titlu executor conform art. 56 din LG. 58/1998.
Garanții ipotecari renunță la beneficiul de discuțiune și diviziune
Noi garanții debitori ipotecari, suntem de acord ca în situația nerespectării obligatiilor contractuale din contractul de credit sa se treaca la executarea silita a prezentei garantii, creditul devenind scadent integral.
Creditorul ipotecar accepta in garantie imobilul descris mai sus, in conditiile mentionate, fiind de acord cu efectuarea inscriptiei ipotecare.
Prezentul contract constituie titlu executoriu conform art. 56 din Legea nr. 58/1998.
Redactat și dactilografiat in 5 exemplare.
PROPRIETAR, BANCA ROMANA PENTRU DEZVOLTARE GSG
SC PASS PRO SRL AGENTIA RAHOVA
CĂTĂLIN AGOPIAN ANA NĂSTASE
CONTRACT DE CESIUNE DE CREANȚE
CU TITLU DE GARANȚIE
între:
– S.C. PASS PRO S.R.L., cu sediul în Bucuresti, șos. Vergului, nr. 59, sector 2, înregistrată la Registrul Comertului sub numarul J40/2220/1994 si cod fiscal R 5229812, reprezentata prin Dl. Agopian Cătălin, în calitate de administrator numită în continuare CEDENTĂ și
BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – S.A. G.S.G. – Agenția Rahova cu sediul în București, str. Calea Ferentari nr. 1, bl. 75 A, sector 5, reprezentată prin Dna. DANIELA COSTACHE în calitate de Director și Dna SILVIA JIDAV în calitate de Contabil șef, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/608/1991 șI cod fiscal 487365 numită în continuare CESIONARĂ având în vedere că :
cedenta are creanță împotriva anumitor debitori
cedenta șI-a exprimat intenția de garantare a băncii pentru creditul în cuantum de 600.000.000 lei acordat conform contractului nr.1/S/2000 cu creanțele șI toate accesoriile ei , iar cesionarea șI-a exprimat intenția de a primi cu titlu de garanție creanța la valoarea mai jos menționată împreună cu toate accesoriile acesteia.
A intervenit prezentul CONTRACT DE CESIUNE DE CREANȚĂ cu titlu de garanție, în conformitate cu art.1391 Cod Civil și urm.
Art.1 Obiectul contractului
CEDENTA transmite CESIONAREI cu titlu de garanție de creanță pe care o are împotriva următorului debitor cedat: SC OTTER DISTRIBUTION SRL rezultată din contractul nr.1/1.08.2000 pentru suma de 2.000.000.000 lei împreună cu toate accesoriile sale.
CEDENTA transmite CESIONAREI creanțele pentru garantarea obligației sale rezultată din contractul de credit 1/S/2000 în temeiul căruia CEDENTA a împrumutat de la CESIONARA suma de 600.000.000 lei cu termen final de rambursare 31.08.2001.
Prin transmiterea creanței , CESIONARA devine creditoare a DEBITOAREI CEDATE pentru suma de 2.000.000.000 lei cu toate accesoriile sale, iar creanța trece cu titlu de garanție în patrimoniul CESIONAREI așa cum o posedă cedenta fără a se modifica obligațiile DEBITOAREI CEDATE.
Art.2 Valoarea creanței și plata
Valoarea creanțelor este de 2.000.000.000 lei. Plata prețului se va face de către debitoarea cedată în contul nr. 251100996355333 deschis la BRD RAHOVA. Numai în aceste condiții debitoarea cedată este eliberată de obligația de plată.
Banca va putea reține din sumele astfel virate în cont orice sumă pentru plata oricărei datorii scadente față de bancă.
Art.3 Garanții CEDENTA garantează CESIONARA că este titulara creanței șI a acesoriilor sale șI răspunde de existența șI validitatea creanței șI accesoriilor sale în momentul cesiunii șI în condițiile descrise.
CEDENTA răspunde șI garantează că până la data semnării prezentului contract nu a intervenit nici o cauză de stingere.
Art.4 Remiterea titlului CEDENTA predă reprezentantului cesionarei astăzi , data semnării prezentului contract, titlurile originale doveditoare a creanței precum șI ale accesoriilor acesteia.
Art.5 Notificarea Debitoarei Cedate
în temeiul prezentului contract cesionara cu acordul cedentei va notifica prin executor bancar DEBITOAREA CEDATĂ despre cesiunea de creanță intervenită comunicându-i condițiile în care aceasta să facă plata liberatorie către CESIONARĂ.
Debitorul cedat poate accepta cesiunea prin act autentic.
Art. 6 Litigii
Eventualele litigii în legătură cu interpretarea sau executarea prezentului contract vor fi soluționate de instanța judecătorească de la sediul CESIONAREI .
Prezentul contract de garanție constituie titlu executoriu fără nici o altă formalitate în condițiile legii bancare.
Prezentul contract s-a încheiat în număr de 2 exemplare, azi data 04.09.2000 câte unul pentru fiecare parte.
CESIONARA CEDENTA
BRD GSG AGENTIA RAHOVA SC PASS PRO S.R.L.
DIRECTOR ADMINISTRATOR
DANIELA COSTACHE CĂTĂLIN AGOPIAN
CONTABIL ȘEF
SILVIA JIDAV
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Managementul Activelor Si Pasivelor Bancare pe Exemplu Xyz (ID: 132436)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.