Management Si Eficienta Intr O Societate de Asigurari

CUPRINS

Introducere,

Capitolul I

CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI ȘI EFICIENȚĂ

1.1.Managementul unei companii,

1.2.Eficiența managementului unei companii,

Capitolul II

MANAGEMENTUL COMPANIILOR DE ASIGURARE

2.1 Piața asigurărilor.Definiție.Particularități,

2.2 Particularități ale managementului în asigurări,

2.3 Managementul riscului. Etapele managementului de risc în asigurări,

2.4 Factorii ce influențează managementul în domeniul asigurărilor,

2.5 Comportament si condiții manageriale într-o societate de asigurare,

Capitolul III

ASTRA- ASIGURĂRI – LIDER DE ASIGURARE AL PIEȚEI ROMÂNEȘTI

3.1. Evoluția companiei pe piața românească,

3.2. Rezultate financiare înregistrate în perioada 2011 – 2013,

3.3. STUDIU DE CAZ – Asigurarea obligatorie RCA, Dosar de Daune la ASTRA

3.4. Management, eficienta și resursă umană în ASTRA Asigurări,

Concluzii și Propuneri,

Bibliografie

Introducere

Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare rapiditate și în care, pentru lumea afacerilor, provocările și obligativitatea schimbării țin de domeniul normalității.

Modul de organizare și conducere a activității de asigurare este determinat atât de acțiunea unor factori comuni și altor domenii de activitate, cât și a unor factori specifici care generează anumite particularități.

Managementul în asigurări, ca de altfel în toate domeniile de activitate, urmărește crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității economice și eficientizarea acestora.

Managementul în asigurări trebuie să asigure condiții optime pentru: constituirea la timp și în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare; acordarea operativă a despăgubirilor și respectiv a sumelor asigurate la care au drept asigurații atunci când se produc riscurile asigurate; adaptarea continuă a formelor de asigurări (facultative și prin efectul legii) de bunuri, persoane și răspundere civilă la cerințele ce apar pe piața de asigurări și reasigurări națională și internațională.

Dacă aceste condiții sunt întrunite, se crează premisele necesare pentru depășirea mai ușor a eventualelor consecințe negative a producerii riscului asigurat.

Societățile de asigurare își asumă răspunderi în legătură cu acoperirea unor daune care au caracter aleatoriu. Volumul acestor daune nu se poate cunoaște, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităților. De aici rezultă importanța deosebită a existenței unui sistem informațional cât mai complet care să cuprindă date privind frecvența și intensitatea riscurilor pe perioade de timp cât mai îndelungate.

Cu ajutorul acestor date, societatea de asigurare poate să stabilească nivelul primelor de asigurare, apelând la metodele statistic-matematice.

În ceea ce privește forma juridică de realizare a asigurării, aceasta influențează modul de organizare și conducere a activității de asigurare.

În prezent, tot mai multe organizații încep să înțeleagă și să încerce să obțină avantajele date de existența unei politici coerente de resurse umane; un management în acest domeniu, modern și profesionist, se focalizează asupra angajaților în scopul de a produce o reușită a afacerii pe tot parcursul rămânerii acestora din urmă în interiorul organizației. Existența unor programe complexe, propuse de o politică de resurse umane coerentă, necesită însă un suport managerial consistent și o viziune care să susțină întregul proces; de partea cealaltă se află aspectele privind clarificarea așteptărilor viitorilor angajați cu crearea și consolidarea convingerii acestora că managementul „este cu adevărat de partea lor”, monitorizarea atitudinilor referitoare la post și organizație pentru prevenirea abandonului organizațional.

Elementul uman din organizație a început să fie, în consecință, considerat drept resursa cea mai valoroasă a unei organizații.

A conduce oamenii este o activitate mult mai legată de cultură și mult mai încărcată de valoare decât orice alt domeniu întrucât, practici pentru un domeniu, țară, firmă  s-au dovedit a fi inabordabile pentru altele. De aici o serie de concluzii referitoare la modalități de a trata oamenii, modalități de a-i motiva pentru performanta înalta și pentru alegerea sistemelor de perfectionare.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole.

În capitolul 1, am trecut în revistă noțiunile teoretice legate de conceptul de management, corelat cu managementul unei societăți. Am constatat că nu există încă o definiție unanim acceptată asupra acestui concept. Astfel, am evidențiat aspectele comune identificate și de către autori recunoscuți la nivel internațional și nu numai.

Capitolul 2 ilustrează în prima parte o imagine despre Piața asigurărilor din România. Urmează o prezentare a managementului riscului cu etapele, particularitățile și factorii ce influențează managementul în domeniul asigurărilor.

În capitolul 3 prezint rezultatele înregistrate și evoluția companiei în perioada 2009 – 2013, iar în subcapitolul 3.3. am realizat un Studiu de caz în care este analizată și prezentată în detaliu Asigurarea obligatorie RCA, inclusiv prezentarea și descrierea unui Dosar de Daună. Asigurarea RCA este una dintre asigurările care a ajutat păstrarea societății ASTRA în primele locuri, ani la rând.

Capitolul I

CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI ȘI EFICIENȚĂ

1.1. Managementul unei companii

Considerații privind evoluția conceptului de management

Termenul Management a fost definit de către Mary Follet prin expresia "arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni".

Managementul reprezintă arta de a conduce, de a organiza și direcționa diferitele sectoare ale unui agent economic pentru că acestea, luate împreună, să conducă la obținerea produselor finite sau a serviciilor pe care acel agent economic și le-a propus, și implicit, pentru a fi eficient pe piață.

Managerul reprezintă acea persoană care se află în fruntea unei echipe ce trebuie să facă ca un agent economic să funcționeze într-o economie de piață.

Conducerea managerială presupune atât activități de sintetizare și generalizare a experienței de conducere, de căutare de formule și idei noi, cât și găsirea celor mai bune cai și metode de conducere a agenților economici.

Pentru a susține cele prezentate anterior vom aminti ceea ce spunea Fr.Taylor, considerat unul dintre părinții managementului științific, și anume că acele cunoștințe exacte formează știința iar aplicarea lor, în practică, pentru atingerea anumitor scopuri, reprezintă o artă .

Conceptul de management

Managementul – factor semnificativ care condiționează dimensiunile performanțelor obținute de orice companie de asigurări.

Funcțiile managementului:

– stabilirea obiectivelor – necesită analiza riguroasă a oportunității și fezabilității acțiunii ce urmează a se iniția, a se dezvolta sau a se restructura.

– organizarea – prin care se determină repartizarea activităților pe compartimente și locuri de muncă, astfel încât să se realizeze obiectivele propuse și scopurile urmărite.

– resursele umane – presupune selectarea și încadrarea de personal cu calități profesionale și morale corespunzătoare, motivarea salariaților de orice grad, promovarea sau sancționarea, dacă situațiile o impun.

– comunicarea – cine deține informația cea mai complexă, în modul cel mai operativ, deține puterea.

– prognoza și planificarea – se are în vedere prognozarea și planificarea resurselor, metodelor și instrumentelor necesare atingerii obiectivelor propuse.

– decizia – analizarea situației existente și a modificărilor viitoare probabile ce se vor produce în urma luării unei anumite decizii.

– controlul – modalitatea de urmărire a realizării obiectivelor propuse și trebuie să aibă un caracter permanent.

Caracteristici ale managementului eficient

Un manager eficient într-o societate reușește să îmbunătățească permanent performanta, să diminueze stresul pentru obținerea ei și să mențină o satisfacție profesională crescută în rândul angajaților tăi. Nu-i lucru ușor. Acei manageri care au o bună pregătire pe segmentul psihologiei organizaționale pot să dezvolte abilitățile native ale angajaților și să-i folosească eficient.Managerul modern, trebuie să fie mai mult decât un lider din punctul de vedere al salariaților. Pentru a avea succes, el trebuie să fie părinte, profesor și antrenor al echipei pe care o conduce. Activitatea de succes în societățile de asigurări este coordonata de manageri antrenați pentru succes și angajați instruiți pentru eficiența. Mergând pe principiul „omul potrivit la locul potrivit“, eficienta economică a unei întreprinderi tine, în mare măsură, de oamenii care o compun.

Aceasta pornește de la manager, care trebuie să dispună de reale calități de lider, și se traduce prin exploatarea la maximum a talentelor native ale angajaților, în vederea eficientizării activității pe care aceștia o desfasoara.

Coaching și mentoring sunt mijloacele prin care se ating aceste obiective și constituie un alt tip de „investiție“ pe care societățile de asigurări îl cunosc și îl aplica.Procedeele care au o contribuție semnificativă la cultura organizațională a societăților de asigurări, sunt coaching-ul și mentoring-ul. Scopul acestora, în teorie, se traduce prin eliberarea sau îndrumarea potențialului unei persoane în scopul creșterii performanței.

Transpus în plan practic, într-o companie, efectul coaching-ului asupra managerului societății se răsfrânge pozitiv asupra angajaților, ceea ce generează premise de succes pentru afacerea in ansamblu.

Stimularea creativității

În mod firesc, gradul de pregătire profesională și experiența constituie baza obținerii de performante. Totuși, diferența dintre angajați se face și la un alt nivel. Coeficientul de creativitate face ca un angajat să fie mai performant decât altul chiar și la fel de competent. Cu alte cuvinte, cheia succesului stă în capacitatea de a schimba tipare de gândire și comportament, capacitatea de a înțelege și a vedea lucrurile și din alte perspective decât cea evidenta, precum și capacitatea de a genera alternative și soluții diferite.
Pentru că o companie de asigurări să se diferențieze de concurență, una dintre condițiile primare este creativitatea. În general, oamenii au multe idei care pot fi cel puțin utile, conducând la apariția unor soluții cu adevărat valoroase în efortul companiei. Desigur, chiar dacă potențialul creativ de care dispun membrii individuali ai unei organizații este semnificativ, asta nu înseamnă neapărat ca potențialul de inovare al companiei este unul ridicat.

Arta de a provoca performanta

Orice asiguratoreste mai mult decât interesat să aibă un colectiv de angajați care să lucreze în primul rând eficient, iar apoi să dea dovadă altor calități personale. Pentru a putea cultiva angajaților o mentalitate de lucru optimă, în echipa și pentru a putea folosi talentul fiecăruia în poziția care îl avantajează cel mai mult, managerul cu rol de mentor trebuie să aibă unele deprinderi specifice psihologiei. În acest context, coaching-ul presupune cultivarea unei relații de lucru menite să-l ajute pe angajat să stabilească și să atingă obiective profesionale. Astfel, managerul își va implica angajații într-un proces de explorare și descoperire personală, în scopul eficientizării activității. Practicând un „antrenament” în ansamblu, un manager poate spori eficienta economică a echipei sale, determinând implicit succesul.

Abilitățile unui manager „antrenat” își găsesc reprezentarea practică prin faptul că angajații vin cu plăcere la muncă, simțind că sunt utili și, în final, demonstrează o eficientă sporită în activitate.

Arta de a „provoca performanta” angajaților rezidă în mai multe abilități dobândite în timp. Printre acestea se regăsesc ascultarea, evaluarea, stabilirea și menținerea de raporturi. De asemenea, de o importanță deosebită este abilitatea de lucru cu oamenii, care presupune și capacitatea de a rezolva probleme, inclusiv de tipul blocajelor mentale.

Motivarea angajaților

Din punct de vedere „economic“, pentru angajații unei companii de asigurări „motivația“ are o singură traducere: banii. Remumeratia lunară este criteriul de bază în funcție de care se alege o slujbă. Cu toate acestea, psihologii au stabilit că există mai multe motive care, deși le putem numi secundare, au un rol determinant în alegerea sau menținerea unui loc de muncă.

Siguranță, stabilitatea, familiaritatea locului de muncă, relațiile create în mediul de lucru (atât colegiale, cât și raporturile cu șefii) sunt criterii de care oricine ține cont în activitatea profesională.De asemenea, aceste criterii conduc la determinarea unei motivații profesionale – cheia eficienței în activitate.

Pentru a-și atinge obiectivul de a realiza motivarea pe mai multe planuri a angajaților, managerul trebuie să realizeze un echilibru între mai multe arii ale vieții personale a acestora. În acest sens, trebuie urmărită armonizarea aspectelor precum munca și banii, iar apoi sănătatea, recreerea,relațiile și dezvoltarea personală.

Un bun manager trebuie să dețină și să știe să folosească cheia eficienței angajaților. În procesul de coaching/mentoring aplicat angajaților exista mai multe niveluri. La început se procedează la definirea obiectivelor de performanță în paralel cu înțelegerea realității prezente. Ulterior, se explorează opțiunile aflate la îndemână pentru atingerea obiectivelor și se stabilesc termene pentru acestea. Împreună cu angajatul se trece la învățare, înțelegând prin aceasta implementarea acțiunilor agreate de comun acord.

Etapa finală de „antrenament“ este reprezentată de „feed-back“, adică observarea rezultatelor obținute și evaluarea lor.

Coaching și mentoring în România

Sunt manageri care aplica programele de coaching/mentoring promovate în România. Managerii din companiile străine sunt receptivi la acest sistem modern de lucru cu oamenii. Motivația este în primul rând aceea că sunt supuși unor schimbări comportamentale și culturale majore. Modificările majore și frecvente, prin care trec firmele în ultima vreme , i-au determinat și pe managerii romani să se intereseze de efectele coaching-ului și să solicite să învețe tehnicile respective.

Pentru managerii din companiile multinaționale coaching-ul este o practică subînțeleasă în cazul unui lider de succes. Marile firme dispun de departamente întregi de resurse umane care au specialiști cu sarcini bine definite de coaching și mentoring.

Managerul eficient împletește viziunea asupra businessului cu orientarea spre obiective și rezultate , cu respectul de sine, dar și cu deschiderea spre ceilalți. Acest tip de manager nu deleagă sarcini, ci responsabilități și autoritate. El este respectat și eficient în organizații.

Așa cum delegarea de responsabilități către echipa, presupune transferul de atribuții și competente către oameni pentru a atinge anumite performante și delegarea de autoritate impune și presupune transferul către persoana delegată a dreptului de a decide fără ca managerul să intervină.

Particularitățile managementului în asigurări

Managementul sau conducerea se poate releva în raport cu particularitățile activității din domeniul asigurărilor.

Aceste particularități se referă la faptul că societățile de asigurare, își asumă, prin încheierea asigurării și a încasării primelor de asigurare acoperirea unor daune care se produc ulterior și al căror volum și frecvență nu se cunoaște.

În practică, particularitățile derivă din faptul că asigurările respective apar ca prestații și servicii în baza contractului de asigurare, în favoarea unor persoane fizice și juridice care au calitatea de asigurați. Asemenea particularități privesc: scopul, riscul, ramura, regimul juridic, bazele tehnice, implicațiile factorilor aleatori, natura capitalului, sfera de activitate, concurența, publicitatea și alți factori.

Scopul asigurărilor impune ca managementul în asigurări să fie astfel conceput încât să favorizeze condițiile corespunzătoare pentru:

-constituirea fondului de asigurare;

-evaluarea și acordarea operativă a despăgubirilor ori a sumelor de asigurare cuvenite;

-adoptarea operativă a produselor de asigurare de bunuri, persoane și răspundere civilă, la cerințele dinamice ale pieței asigurărilor, pe plan intern și internațional.

Managementul în asigurări trebuie să se adapteze în funcție de risc. Acest fapt impune luarea în considerare și a altor factori specifici cu care se corelează:

-obiectul asigurării aflat sub incidența riscului;

-ramură de asigurare;

-regimul juridic.

Sistemul informațional constituie prin calitatea, componentele și procedurile folosite un element esențial al managementului societăților de asigurare. În fond societățile de asigurare prin oferta de asigurare încearcă satisfacerea, dezvoltarea și orientarea cererii.

Prin încheierea unor asigurări și prin încasarea primelor de asigurare, societățile de asigurare își asumă angajamentele față de asigurați pentru preluarea protecției de risc pentru pagube ce s-ar putea ivi în viitor. Estimarea unor pagube ce se pot ivi în viitor se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităților. Asemenea calcule se pot asigura prin instituirea unui sistem informațional corespunzător.

Managementul în asigurări urmărește crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității și eficientizarea acesteia. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, în asigurări intervin și factori specifici care determină modul de organizare și de conducere a activității de asigurare, generând anumite particularități. Aceste particularități derivă din faptul că activitatea de asigurare este, pe de o parte, o relație de repartiție în formă bănească, iar pe de altă parte, apare ca o prestare de servicii de un gen deosebit, care se efectuează în baza contractului de asigurare.

1.2. Eficiența managementului unei companii

Conceptul de eficiență

O altă definiție a managementul firmei : unul din „vectorii de bază ai creșterii economice”(O.Nicolescu), sau, reprezintă, principala cale de creștere economică”(Peter Drucker).

Există trei modalități principale prin care managementul contribuie la sporirea eficacității și eficienței economice a firmei.

a). Sporirea Wm la nivelul fiecărui loc de munca prin îmbunătățirea folosirii timpului de muncă și structurarea corespunzătoare a acestuia

b) Amplificarea funcționalității globale a firmei: – rezultă din promovareaunui sistem decizional și informațional competitiv, din raționalizarea combinării rezultatelor muncii individuale cu cele de ansamblu.

c) Integrarea activității firmei în cadrul pieței respective și în cadrul economiei naționale în ansamblu ca urmare a îmbunatățirii specializării sau cooperării în cereri calitative și ca urmare a economisirii relative a muncii.

PS = f (M, P, F, C)

în care M-munca, P – pregătire profesională, F – fonduri fixe, C-conducerea

Toate aceste modalitățile menționate, ce reflecta contribuția managementului fata de latura economică, managementul este cel care contribuie și la creșterea eficienței sociale, cu multiple consecințe implicit, asupra rezultatelor economice. Astfel în practică, un management eficient este cel care conduce la creșterea calității climatului în interiorul unei firme, la fluiditatea relațiilor ierarhice, la creșterea motivării personale, la intensificarea sentimentului și mândriei de apartenența la organizație.

Practic, eficienta socială este asigurată de practicarea acelor stiluri de management care concep firma ca pe un sistem deschis, cu comunicare , integrat pe planuri multiple. Sunt de luat în seamă și firmele al căror stil de management situează pe primul plan potențialul firmei și a componentelor sale (fiind cele care acordă o importanță mai mică rezultatelor imediate sau de conjunctură).

Eficacitatea managerială,– realizarea obiectivelor și sarcinilor ce revin managementului în condițiile calitative prestabilite precum și în cadrul termenelor previzionate.

Eficacitatea managerială nu coincide cu eficiența managerială.

  Eficacitatea managementului – capacitatea unei acțiuni manageriale de a se solda cu realizarea acelui raport.

3.Eficienta managerială desemnează un raport între venituri obținute și cheltuieli (eforturi alocate), reflectat în sporirea valorii adăugate a venitului net și implicit a profitului obținut.

Din punct de vedere al modului de exprimare și comensurare există 2 forme de eficiență:

a) Eficiența cuantificabilă – are în vedere exprimarea și comensurarea cantitativă, sub forma valorica a inputurilor și outputurilor firmei.

b) Eficiența necuantificabilă – se referă la aspectele funcționale de ordin calitativ, privitoare de regulă la factorul uman, comportamentele și trebuințele sale, care influențează în mod indirect performanțele economice ale firmei.

Sistemul de indicații folosit in determinarea eficientei firmei și a evoluției sale, poate fi folosit concomitent pentru estimarea eficientei managementului firmei.

Eficienta necuantificabilă este apreciată prim analiza următoarelor aspecte:

a) Dinamismul conceperii și realizării acțiunilor, atât la nivelul conducerii de management, cât și la nivel de executanți. Această analiză este posibilă printr-o abordare profesională a managementului firmei.

b) Creativitatea individuală și colectivă a personalului – studiul gradului de înnoire al produsului, a inovațiilor succesive în produs, a invențiilor.

c) Atașamentul personalului fata de firma, măsura în care acesta se identifică cu cultura sa organizaționala.

Modalități de creștere a eficacității și eficienței managementului societății de asigurări:

a) Proiectarea și reproiectarea sistemelor de management – începe de la organizarea de management participativ și termina la posturile de execuție din secții și ateliere

b)  Remodelarea strategiilor și politicilor S.C. și R.A – și centrarea acestora pe obiective fundamentale predominant calitative – calitate a produselor, rentabilitate, export

c)  Completarea și modernizarea instrumentarului de management. Se impun folosirea tabelului decizional, a managementului prin excepție, a managemetului prin proiect, a brainstormingului, a tehnicii Delphy, a matricei descoperirilor

d) Raționalizarea procesului decizional – în sensul creșterii ponderii deciziilor strategice și tactice, a deciziilor bazate pe risc și incertitudine

e)  Pregătirea la un nivel superior a managerilor – prin antrenarea lor în perfecționări ce folosesc metode active și modulare de învățământ programat

f) Promovarea leadershipului performant

g) Remodelarea culturii manageriale și organizatoriale și adaptarea acestora la comportamentul și așteptările salariaților precum și la cerințele economiei de piață.

Cea mai clară diferențiere a fost făcută de C. Argyris care a spus că „eficiența presupune realizarea obiectivelor stabilite cu utilizarea acceptabilă a resurselor, în timp ce eficacitatea consta în eficiență plus adaptabilitate, organizațiile eficace având capacitatea de a-și schimba obiectivele dacă circumstanțele o cer”.

O altă distincție P. Drucker : Eficiența se referă la efortul (individual și organizațional) investit în a „face lucrurile cum trebuie”, iar eficacitatea la a „face lucrurile care trebuie.” A face lucrurile cum trebuie fără efort sau cu efort redus este echivalent cu cea mai mare eficiență, iar dacă lucrurile făcute sunt și cele care trebuie înseamnă că avem de-a face cu o eficacitate mare.

Eficiența managerială este relaționată cu input-urile, cu ceea ce face managerul (clarifică obiectivele, planifică, organizează, direcționează, controlează), în timp ce eficacitatea se relaționează cu output-urile, ceea ce managerul realizează (performante, satisfacții etc.) efectiv în funcție de așteptările părților implicate (Mullins, 1993).

Când vorbim de evaluarea eficienței, ne gândim la satisfacerea cerințelor și realizarea obiectivelor, la reușita. Prin urmare o eficientă bună, înseamnă o eficacitate bună. Calea de acces între acestea două este performanța (eficacitatea = o evaluare a rezultatelor performanței).

Un sistem de evaluare a performantei are la baza următoarele procese:

– identificarea performantelor actuale ale angajaților;

– identificarea punctelor tari și slabe ale angajaților;

– acordarea posibilităților de a-și îmbunătății performanța;

– stabilirea unei metode obiective de acordare a recompenselor materiale, în funcție de contribuția fiecărui angajat la îndeplinirea obiectivelor companiei;

– motivarea angajaților;

– identificarea nevoilor de trening și dezvoltare;

– stabilirea, de comun acord, a unui plan de carieră.

Personalitatea managerilor și rolul acestora in creșterea eficienței firmei

Una dintre definițiile cele mai accesibile dar și suficient de sintetice și de ilustrative ale conducerii aparține lui Gerald A. Cole și este expusă în lucrarea “Management. Theory and Practice”, apărută în anul 1990. Cole vede conducerea ca fiind un “proces dinamic în cadrul unui grup în care un individ îi influențează pe ceilalți să contribuie în mod voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o situație dată”.

Analizând cu atenție aceasta definiție, vom identifica elementele de bază care sunt în același timp și variabile-cheie ale (ecuației) conducerii unei societăți de asigurări:

– Liderul/Conducătorul (“un individ” din cadrul grupului)

– Sarcinile/Scopurile (apar menționate explicit în definiție)

– Subordonații (“ceilalți” membrii ai grupului)

– Mediul/Situatia ("[.] intr-o situatie data.")

Există mai multe tipuri de conducători, cele mai importante fiind următoarele: charismatic, tradițional, situațional (conjunctural), numit (pe/in funcție) și funcțional.

Capitolul II

MANAGEMENTUL COMPANIILOR DE ASIGURARE

2.1 Piața asigurărilor. Definiție. Particularități.

Piața de asigurare reprezintă un cadru în care se desfășoară operațiuni de asigurare numai pe baze contractuale. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări și oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice și anume organizații, societăți specializate, care sunt autorizate să funcționeze în domeniul asigurărilor și să desfășoare o astfel de activitate, bineînțeles, sub raport financiar.

Denumirea de piață este valabilă atât pentru țările în care funcționează mai multe organizații de asigurare, fiind o piață concurențială, dar și pentru țările unde există doar o astfel de organizație, existând o singură ofertă de asigurare.

O astfel de piață, aparent neconcurențială, prezintă și câteva elemente de concurență, în sensul că singura organizație de asigurare are menirea de a convinge persoanele fizice și juridice asigurabile să accepte condițiile oferite de aceasta și aducând în acest fel cererea de asigurare la dimensiunea ofertei. În acest caz, persoanele fizice și juridice asigurabile pot alege între a accepta oferta de asigurare ce există pe piață și care este unică sau între a o refuza, cautând alte alternative.

Piața asigurărilor din România este una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană din toate punctele de vedere, atât ca nivel de prime subscrise cât și ca densitate a asigurărilor sau grad de penetrare. Insă într-o organizare neconvențională numită a Europei Centrale și de Est, România ocupă unul din primele locuri după piața Poloniei care subscrie aproximativ o treime din primele aferente acestei subpiețe, Cehia și Slovenia.

La sfârșitul anului 2013 în România erau înregistrate 38 societăți de asigurare :

20 au desfășurat numai activitate de asigurări generale

10 au desfășurat activitate de asigurări de viață

8 au desfășurat activitate compozită

În ultimii 5 ani, valoarea capitalului social subscris agreat la nivelul societăților de asigurare a avut urcușuri si coborâșuri de la 3.970.678.526 lei, la sfârșitul anului 2009, la 4.038.239.446 lei, la sfârșitul anului 2011, coborând până la 3.466.278.606 lei, la finele anului 2013. Evoluția din această perioadă de 5 ani a fost determinată de autorizarea unor noi societăți de asigurare și de intrarea unor grupuri de asigurare de renume la nivel internațional în acționariatul societăților din piața românească.

În ceea ce privește țara de proveniență  a capitalului social subscris, investitorii străini dețineau următoarele ponderi la data de 31.12.2013  

 Austria, 30,10%;

 Romania 16,79%

 Franța, 14,97%;

 Olanda, 12,89%;

 Irlanda, 9,71%;

 Bulgaria, 3,64%;

 Italia, 3,31%;

 Germania, 2,84%;

 Grecia, 2,22%;

 Cipru, 1,21 %;

 Marea Britanie, 1,05%;

 Luxemburg, 0,95%;

 Moldova, 0,32%;

 SUA, 0,0002%;

 Turcia, 0,0001%.

Figura 2.1

Tara de proveniență  a capitalului social subscris varsat

Prelucrare pe baza datelor din publicatia ASF Raport anual 2013,

În anul 2013 au desfășurat activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire un număr de  9 sucursale autorizate în alte state membre ale UE  ‐  Franța, Belgia, Marea Britanie, Polonia, Austria  și Suedia care au raportat un volum de prime brute subscrise în România de 258.885.828 lei, în creștere nominală cu 19,50% față de anul 2012, iar în termeni reali de 14,93%.

Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime subscrise pe teritoriul României de către cele 9 sucursale a fost următoarea:

205.301.624 lei, respectiv 79,30% din total, pentru asigurări generale;

53.584.204 lei, 20,70% din total, pentru asigurări de viață.

Din punct de vedere al structurii pe clase de asigurări generale, situația subscrierilor în România a celor  9 sucursale a fost următoarea:

26,55 %, clasa XIV – Asigurări de credite;

23,70 %, clasa III ‐ Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât feroviare;

18,16 %, clasa VIII – Asigurări de incendiu și alte calamități naturale;

12,02%, clasa XVI – Asigurări de pierderi financiare;

19,57%, alte clase

Pentru asigurările de viață, sucursalele societăților de asigurare autorizate în state membre ale Uniunii Europene care desfășoară activitatea pe teritoriul României au realizat subscrieri numai pentru asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare și asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții.

Piața asigurărilor din România a scăzut pe tot parcursul anului 2013, tendința de scădere manifestându-se încă din anul 2011, în condițiile în care economia românească era încă în recesiune.

Piața asigurărilor din România a înregistrat o scădere de circa 1,60% în termeni nominali, sau mai precis de 5,37 % în termeni reali. După cum constatăm, creșterea înregistrată de asigurările de viață nu a putut anihila scăderea din sectorul asigurărilor generale.

Primele brute subscrise, cumulate pentru cele două categorii de asigurări ‐ generale și de viață se prezinta conform Fig. 2.2 , cu valoarea maximă in anul 2009 de peste 8.800 mil lei , iar minimă in anul 2011, puțin peste 7.800 mil lei.

Figura 2.2

Prelucrare pe baza datelor din publicatia ASF Raport anual 2013, pag.43

La volumul total al primelor brute subscrise au contribuit și subscrierile realizate de 8 societăți de asigurare din România în alte  țări membre ale Uniunii Europene (Belgia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Spania  și Ungaria).Volumul total al acestor subscrieri a fost de 298.158.065 lei și a reprezentat 3,67% din total prime brute subscrise de piața de asigurări.

2.2 Particularități ale managementului în asigurări.

Managementul în societățile de asigurare nu poate ignora specificitatea organizatorică, funcțională, și scopul activității acestor entități. Dimpotrivă. În acest context particularizarea managementului și asigurării se releva cu: management prin proiecte în asigurări; managementul vânzărilor în asigurări; managementul prin obiective; managementul grupurilor de lucru, astfel :

1) Managementul prin proiecte se impune atunci când societatea, organizația și-a propus găsirea soluției pentru rezolvarea unei probleme cu impact semnificativ în activitatea acesteia, care implică o abordare multidisciplinară, într-un orizont de timp prestabilit.

Echipa se constituie în structura multidisciplinară, din specialiști cu vocație în formularea și identificarea soluțiilor novatoare, competitive. Liderul de proiect este managerul formației constituite pentru înfăptuirea proiectului dar se subordonează și informează operativ asupra stadiului operațiunilor, managerul societății.

Managementul prin proiecte implica: o bună pregătire a membrilor echipei, experiență, abilități de comunicare și colaborare, spirit de echipă, diplomație, capacitate de organizare și conducere, capacitate de atenuare a conflictelor interumane etc.

2) Managementul serviciilor în asigurări vizează, în principiu, serviciile prestate clienților de către societatea de asigurări. Prin urmare în plan managerial se impun: analiza structurii serviciilor necesare derulării corespunzătoare a activității societății (perfectarea asigurărilor, actualizat, contabilitate, juridic, administrativ, daune etc.) în funcție de mărimea societății și de nivelul verigii organizatorice; delegarea responsabilității și autorității pentru realizarea unei activități eficiente; organizarea personalului pe clase de asigurări (asigurări de bunuri și răspundere pentru persoane fizice; asigurări persoane juridice, asigurări de viață) și eventual, distinctiv, compartimentul de daune sau prin divizarea funcțională a responsabilităților (vânzări, marketing, perfectare asigurări, procesare date, daune / despăgubiri, contabilitate, audit, managementul riscului etc.).

În ideea managementului performant al serviciilor în asigurări se impun: un sistem de comunicare eficient, recepția atentă a informației și a clienților potențiali, tratarea corectă a corespondentei, prelucrarea riguroasă a informațiilor și stocarea corespunzătoare a datelor (polițe active, dosare asigurare, informații arhivate, dosare de dăuna, situații și registre contabile), organizarea corespunzătoare a activităților de închidere a contractelor de asigurare, de reînnoire și de verificare sau actualizare a acestora; organizarea unui sistem de soluționare promptă a despăgubirilor (prin personalul specializat și prin celelalte operațiuni impuse – inspecția de dăuna, întocmirea dosarului de dăuna, evaluare a pagubei și stabilește despăgubirii, închiderea dosarului de dăuna; prelucrarea informației financiar-contabile în corelație cu sistemul de colectare a primelor de asigurare și cu procedura de decontare a despăgubirilor cu asigurații.

3) Managementul vânzărilor în asigurări constituie ramură a marketingului prin care se aplică procesul de management în domeniul vânzărilor. În practica asigurărilor s-au evidențiat în mod deosebit două sisteme de management a vânzărilor:

a) top-down, prin care sarcinile de vânzări se stabilesc “de sus în jos”, până la ultimul agent de asigurare, însoțite de monitorizarea periodică din partea nivelului ierarhic superior;

b) bottom-up, prin care “de jos în sus” pe niveluri organizatorice se preconizează niveluri tinta ale vânzărilor și tehnici de vânzare adoptate, astfel că un plan global al vânzărilor va constitui rezultanta unor propuneri de jos, a unor discuții și ține seama de: strategia de vânzare analize cu privire la tehnici și performante realizate la diferite niveluri de referință.

Managementul vânzărilor în asigurări constituie un proces complex care (a agentei și agentului de asigurare); obiectivele formale și specifice ale activității de vânzare, bugetul afectat vânzărilor, politica de vânzare și procedurile folosite în sectorul asigurărilor.

Repartizarea sarcinilor pornind vânzarea (promovarea) asigurărilor, unitatea (veriga) teritoriala de referință sau alte criterii.

Realizarea corespunzătoare a managementului vânzărilor în asigurări implica: resurse umane afectate acestui sector, corespunzătoare numeric și sub aspectul competentei, motivării, coordonării și controlului ierarhic. Apoi, nu poate fi ignorat faptul că agenții de asigurare reprezintă operatorii de bază în promovarea vânzărilor în asigurări și deci activitatea desfășurată de agenți se reflecta în plan managerial.

4) Managementul prin obiective în asigurări are relevanță în măsura în care baza de referință o constituie setul de obiective, ținte stabilite de către însăși conducerea societății de asigurare.

Obiectivele trebuie să fie definite clar, să vizeze înfăptuirea scopului societății și să li se asocieze termenul de realizare. Obiectivele sunt variate putându-se identifica, după caz, ca:

a)Obiective fundamentale care vizează pregătirea continua a personalului, relațiile cu clienții etc.

b)Obiective financiare: creșterea profitului, reducerea unor cheltuieli, recuperarea unor creanțe, creșterea încasărilor de prime de asigurare.

c)Obiective referitoare la servicii, cum ar fi: creșterea calității informațiilor în cadrul societății de asigurare, nivelul de procesare a datelor.

d)Obiective de marketing care se pot stabili în corelație cu mărimea societății, structura portofoliului de asigurări, adresabilitatea și alți factori. Se poate stabili că obiective, realizarea unor studii de piață, a unor studii de marketing pe produs de asigurare sau folosirea variatelor instrumente și tehnici de promovare a produsului respectiv.

5)Managementul grupurilor de lucru constituie o alternativă în activitatea societăților de asigurări în cazul în care pentru nevoi organizaționale presante se impune alcătuirea unui grup de lucru. De exemplu, pentru a fundamenta oportunitatea introducerii unui anumit produs în portofoliu, realizarea unei aplicații informatice de procesare a datelor etc. Structura de grup este eterogena, diversificată; membrii grupului interacționează pentru unitatea grupului subordonata dezideratului pentru care s-a constituit grupul. Managerul grupului în rolul său, poate face uz de motivarea constituirii grupului, de atitudinea și comportamentul membrilor ca și de structura grupului pentru a orienta spre performanta activitatea acestuia.

2.3 Managementul riscului. Etapele managementului de risc în asigurări.

Ca orice decizie financiară sau comercială, decizia de a achiziționa o asigurare trebuie să fie logică și rațională. Un manager comercial bun trebuie să fie capabil să cântărească bine riscurile și avantajele unei asigurări și să le compare cu alte metode de transfer sau de reducere a riscului și numai după aceea să decidă ce tipuri de asigurare ar trebui cumpărate. Această analiză a diferitelor metode de reducere a riscului și de achiziționare a unei asigurări este realizată de către managementul de risc.

Managementul de risc este definit ca fiind „planificarea, aranjarea și controlarea activităților și a resurselor în vederea minimalizării efectelor unor evenimente neprevăzute”.

Este important de știut că implementarea unei strategii a riscului de piață depinde foarte mult de activitatea, mediul, cultura, organizarea și obiectivele fiecărei societăți în parte, sarcina managementului de risc aplicat riscului de piață cuprinzând cele 4 teme binecunoscute și anume: identificare, evaluare, monitorizare și control.

Înțelegerea conceptuală calitativă a acestui subiect de discuție este esențială atâta timp cât scopul rămâne întărirea stabilității în condițiile păstrării unui mediu concurențial rezonabil.
Totuși, adoptarea și dezvoltarea de către societățile de asigurare a unor politici de risc îmbunătățite ar trebui să constituie un obiectiv important dincolo de impunerile autorității de supraveghere prin Ordinul nr.113117/2006. Stabilirea unui obiectiv prudențial (stabilirea unei limite a riscului de insolvabilitate) sau a unor obiective economice de natură a echilibra riscurile cu beneficiile, ar trebui să lărgească spectrul scopului strict al unei activități de management de risc.

Politica de gestionare a riscului de piață constituie un document ce trebuie să semnalizeze în mod clar nivelul și caracteristicile esențiale ale riscului de piață la care se expune societatea. Acest lucru înseamnă modalitatea în care societatea își definește și măsoară riscul de piață, identificând tipul și sursa de risc de piață la care se expune precum și limita expunerii pe care o poate suporta. Se poate specifica și gradul de diversificare dorit precum și toleranță la concentrările de risc.

Riscul apare în asigurări ca un element obligatoriu, esențial, deoarece:

este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile, patrimonial, viața sua sănătatea unei personae,

producerea lui nu se realizează prin fapta intenționată a asiguratului,

fără acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil,

Prin risc asigurat se înțelege evenimentul la producerea căruia societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare ( suma asigurată).

Pentru ca un eveniment să poată fi considerat risc asigurabil, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să existe posibilitatea producerii lui, cu o probabilitate cuprinsă între 0 și 1,

să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat,

să fie independent de voința asiguratului sau a persoanelor care trăiesc și conviețuiesc împreună cu acesta,

să fie suportabil, ca mărime și frecvență, din punct de vedere financiar de către asigurator

să fie incert, adică asupra momentului și intensitătii lui să planeze incertitudinea.\

Etapele pe care le parcurge o societate de asigurări pentru realizarea unui management performant sunt: :

1) identificarea riscului, ce constă în găsirea cauzelor posibile ce duc la pierderi;

2) măsurarea riscului, ce constă în impactul unei pierderi posibile asupra întreprinderii prin aprecierea frecvenței pierderilor și mărimilor posibile în relațiile cu valorile supune riscului;

3)controlul riscului, ce constă în minimalizarea efectelor adverse al pierderii. Controlul poate fi împărțit în două metode: control financiar și control fizic, firmele folosind, în general, ambele metode. Asigurarea, după părerea specialiștilor în materie, este cea mai bună metodă de control financiar cunoscută.

1) Identificarea riscurilor

Expunerea la riscurile de piață poate fi foarte ușor neremarcată sau omisă prin prisma familiarității excesive cu aceste riscuri, sau chiar indiferentă față de riscurile noi. De exemplu, foarte multe societăți nu își protejează expunerea la riscul cursului de schimb, pentru că nu sunt sigure de modalitatea de evaluare sau de reducere a riscului. Deopotrivă, neidentificarea oricăror riscuri noi sau combinații neobișnuite de riscuri, poate duce la dezastre (vezi deprecierea leului , ca metoda de protecție împotriva unei eventuale retrageri a banilor speculativi, condiție în care poate exista o cerere excesivă de valută). Este așadar necesară existența sistemelor de raportare în vederea identificării riscului de piață, ce pot cuprinde informații legate de :

-descrierea separată a fiecărui instrument financiar, precum și a lichidității asociate;
-informații despre piață: serii de timp a ratelor dobânzii și cursului de schimb, index prețuri, volatilități istorice și grafice de corelație.

Prin narura activităților efectuate, societatea este expusă unor riscuri variate care includ  :

– riscul aferent activității de asigurare, – riscul mediului economic,

– riscul de rată a dobânzii, – riscul de lichiditate,

– riscul de credit, – riscul aferent cursului de schimb valutar,

– riscul aferent impozitării, – riscul de concentrare,

– riscul operațional – riscul reputațional.

Conducerea urmărește reducerea efectelor potențial adverse, asociate acestor factori de risc, asupra performanței financiare a societății.

-Riscul aferent activității de asigurare

La subscrierea primelor, societatea își asumă un risc tehnic, respectiv riscul ca societatea să suporte daune aferente primei subscrise.Concentrarea riscului tehnic ar putea rezulta în pierderi semnificative pentru societate, în cazul în care un eveniment sau o serie de evenimente ar afecta un întreg tip de polițe.Societatea reduce riscul tehnic printr-o evaluare atentă a clienților, prin limite de expunere bine stabilite, programme de reasigurare și aplicarea unei politici de provizionare prudentă cu privire la asigurarea daunelor, atât raportate cât și neraportate.

-Riscul aferent mediului de afaceri

Sectorul financiar s-a confruntat cu o criză a datoriei publice, declanșată de dezechilibre fiscale majore și datorii publice mari în câteva țări europene.Deteriorarea condițiilor financiare, au determinat un efort comun al bancilor centrale în vederea adoptării unor măsuri speciale pentru a contracara cercul vicios al creșterii aversiunii la risc și pentru a asigura funcționarea normală a piesei. Debitorii societății pot fi de asemenea afectați de situații de criză de lichiditate, care i-ar putea împiedica să-și onoreze datoriile curente. Deteriorarea condițiilor de operare a debitorilor ar putea afecta și previziunile managementului privind fluxurile viitoare de numerar, precum și estimările privind deprecierea activelor financiare și nefinanciare.

Măsuri necesare pentru a sprijini creșterea activității în condițiile curente de piață:

-monitorizarea constantă a lichidității și a dependenței de anumite surse de finanțare

-previzionări ale lichidității curente

-obținerea unor angajamente din partea acționarului majoritar prin care să sprijine operațiunile societății pe piață

-examinarea termenilor și condițiilor acordurilor de finanțare și luarea în considerare a implicațiilor obligațiilor impuse și riscurilor identificate, cum ar fi respectarea scadenței sau încălcarea oricărui termen sau condiție a unui contract.

-Riscul de lichiditate

Politica societății cu privire la lichidități este de a menține suficiente resurse lichide pentru a-și îndeplini obligațiile pe măsură ce acestea devin scadente.

-Riscul aferent dobânzii

Societatea are un volum semnificativ de active care generează venit din dobânzi.Societatea compensează viitoarele încasăridin aceste active cu obligațiile sale de asigurare.

-Riscul de credit

Reprezintă o pierdere contabilă care ar fi necunoscuta în cazul în care părțile contractante nu și-ar îndeplinii obligațiile.Pentru a controla expunerea la riscul de credit societatea trebuie să efectueze în permanență evaluări de credit a situației financiare a părților contractante.Societatea este expusă riscului de credit aferent instrumentelor financiare ce decurge din posibila neîndeplinire a obligațiilor de plata de partenerii contractanți.

-Riscul aferent cursului de schimb valutar

Societatea se expune riscului valutar in urma tranzacțiilor în valute străine. Pentru a evita pierderile ce decurg din mișcări cu impact negativ în cursul de schimb valutar, societatea aplică în prezent o politică de diversificare a potofoliului sau de valute.

-Riscul aferent impozitării

Legislația fiscală românească prevede norme detaliate și complexe și a suferit diverse

modificări în ultimii ani. Interpretarea procedurilor de text și punerea în practică a legislației fiscale ar putea varia și există riscul ca anumite tranzacții ar putea fi interpretate diferit de către autoritățile fiscale, în comparație cu tratamentul societății.

-Riscul de concentrare

Riscul de concentrare reprezintă expunerea societății la un risc cu un potențial de generare de pierderi suficient de mari încât să amenințe solvabilitatea sau situația financiară.Societatea analizeazăinfluența pe care o poate avea producerea catastrofelor naturale și diminuează riscu prin reasigurare și subscriind polițe în zone diferite pentru a evita posibilitatea de subscriere doar în teritoriu cu risc seismic ridicat.

-Riscul operațional

Este definit ca fiind posibilitatea înregistrării de pierderi sau a nerealizării profiturilor estimatecare apare ca urmare a influenței unor factori interni (derularea neadecvată a unor activități interne, existența unui personal sau a unor sisteme necorespunzătoare) sau a unor factori externi (condiții economice, schimbări pe piața asiguratorilor, progrese tehnologice). Politica privind riscul operațional cuprinde proceduri de identificare, evaluare, monitorizare și control pentru analiza bazei de date a pierderilor operaționale.

-Riscul reputațional

Societatea urmărește crearea și păstrarea unei bune imagini pe piața și a încrederii publicului în integritatea sa pentru preântâmpina inregistrarea de pierderi sau nerealizarea profitului estimat datorită riscului reputațional.Conducerea ASTRA consideră că a înregistrat valori corecte în conturile de taxe, impozite și alte datorii către stat, existând totuși un risc ca autoritățile să aibe o poziție diferită fată de societate.

2) Măsurarea (evaluarea) riscului

Având în vedere că riscurile tratează pierderile sau câștigurile neașteptate, evaluarea acestora reflectă nevoia unor modele statistice, adică un set de parametrii și ipoteze, susținute de evenimente istorice între anumite intervale de timp și strategii de tranzacționare. Evaluarea riscului de piața se bazează pe selecția limitată a unui număr de factori ai riscului de piață și pe o gamă de modele pentru a descrie incertitudinea valorilor viitoare a acestor factori, precum și impactul asupra valorii instrumentelor financiare individuale și în final asupra valorii portofoliului.

Modul în care este măsurat și gestionat riscul de piață poate fi făcut prin:
– efectuarea metodică a testelor de senzitivitate asupra portofoliului pentru a estima pierderile economice posibile (și efectul asupra capitalului), într-o variantă aleasă a condițiilor de piață inclusiv cele atipice.

Rezultatele acestor teste ar trebui discutate împreună cu managementul superior și ar trebui să direcționeze apetitul pentru riscul de piață.

– testarea frecventă a modelelor generate de măsurile de gestionare a riscului de piață (VăR, etc), în vederea evaluării acurateții acestora, precum și monitorizarea excepțiilor de la intervalele de încredere stabilite.

– măsurarea gradului în care societatea este expusă la diverse categorii individuale de risc de piață, precum și global, pe întreaga colecție de riscuri

– analiza efectului unor noi contracte sau tranzacții asupra situației curente a riscului de piață.

Există modele testate de-a lungul anilor și acestea pot fi:

– modele statistice (probabilistice) ce descriu incertitudinea legată de valorile viitoare a factorilor de piață (de exemplu modele Garch sau modele stohastice de volatilitate, etc)

– modele de preț care relaționează prețurile și specificitatea instrumentelor cu factorii de piață (de exemplu formula Black-Scholes-Merton,etc);

– modele de agregare a riscului care evaluează incertitudinea corespunzătoare valorilor viitoare a portofoliului de instrumente financiare (modele VaR prin care cu ajutorul unor estimări simplificate se produce o distribuție a probabilității asupra valorilor viitoare a unui portofoliu static, într-o perioadă aleasă de timp).

Monitorizarea riscului

Face referire la updatarea și raportarea informațiilor relevante. Riscurile în sine nu pot fi monitorizate (pot fi reevaluate mai des), însă rezultatele, procedurile și expunerea pot fi urmărite de către personal specializat, sub forma unor rapoarte. La nivel de societate unele rapoarte cuprind informații și comentarii legate de riscul de piață la care este expusă societatea, dezvoltarea pieței, precum și la zone de concentrare maximă pe subunități, tip de activ, etc. Altele fac referire la limitele de risc pe subunități sau țip de activ legate de analiza VaR.. La nivelul unei subunități, acestea ar trebui să cuprindă în principiu informații ce conțin riscurile de piață pe tip de valută, în funcție de scadenta termenului investițional și tipul instrumentului financiar, sau în funcție de societatea de investiții.

Toate aceste rapoarte sunt cât mai complete și oferă informații cât mai exacte despre riscurile de piață fiind necesară livrarea lor în timp util în vederea inițierii acțiunilor de remediere impuse. Aceste acțiuni capăta forma procedurala astfel încât să se asigure de exemplu identificarea și raportarea tranzacțiilor la cotații situate în afara pieței sau pașii ce trebuie parcurși în situațiile de depășire a expunerilor fata de limitele de risc stabilite.

Verificarea procesului de monitorizare se poate face atât pentru stabilirea coerentei acestuia fata de condițiile de piață curente și fata de toleranță față de risc a societății.

3) Controlul riscului

Controlul trebuie privit prin prisma obținerii unui echilibru între riscuri și beneficii, în sensul în care exista căi dinamice de administrare a riscului de piață și nu șabloane rigide de reglare. Sigur că nu există o regulă generală dar în principiu se poate aborda următoarea formula:

– stabilirea unei structuri de limitare a riscului de piață prin abordarea factorilor principali ai riscului de piață coroborată cu volumul și complexitatea activității societății respective.

– stabilirea unor limite a pozițiilor nete și brute ale concentarilor de risc de piață, pierderea maximă acceptată.

– setarea unor semnale de alertă atunci când limitele sunt depășite, impunând revizuirea și acțiuni de remediere a poziției.

Deși foarte bine înțeles, riscul de piața este încă nedetectabil în multe poziții și încercarea de a-l evalua este bazată pe un număr mare de scenarii.

Este vorba despre activele mai puțin lichide și răspunderile care nu pot fi evaluate obiectiv și rezonabil.

Din fericire, adoptarea IAS favorizează înregistrarea valorilor echitabile a activelor și pasivelor fără a afecta raportarea profitului societății și prin aceasta încurajeaza acordarea unei mai mari atenții riscului de piață.

Managementul de risc este utilizat pentru a reduce efectele adverse ale riscurilor pure.

Controlarea mărimii și variației pierderilor adică controlul financiar și controlul fizic (conf.Figura 2.3) poate ajuta întreprinderea să atingă nivele mai ridicate și mai stabile ale profiturilor și implicit ale dividendelor.

Managementul de risc este foarte important pentru orice societate de asigurare și trebuie să fie aplicat consecvent de către firmă pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale acesteia.

Figura 2.3

METODE DE CONTROL AL RISCULUI

Sursa: S.R. Diacon, R.L Carter, “Succes in insurance”, 1992

Prevenirea sau reducerea daunelor

Orice societate de asigurare alocă fonduri pentru prevenirea apariției evenimentelor. Astfel, sunt folosite fonduri pentru:

a)construirea unor dispozitive fizice cum sunt: diferite împrejmuiri de securitate, punți antiderapante, avertizoare luminoase, zone speciale de interzicere a fumatului, pereți antifoc, ventilatoare de fum, construiri de diguri, etc.

b)educarea populației pentru nevoia de asigurare, pentru păstrarea bunului în perfectă stare de funcționare pe întreaga durată a asigurării, precum și instruirea angajaților și realizarea unor planuri de intervenție în caz de situații neprevăzute.

c)instrumente procedurale, prin care patronii trebuie să proiecteze procese tehnologice care să asigure securitatea muncii și a mediului ambiant.

În cazul apariției unei daune, asiguratul, prin condițiile de asigurare, este obligat să limiteze pagubele și să sprijine asiguratorul în lichidarea acestora.

Astfel, asiguratul trebuie:

– să participe alături de asigurator la stabilizarea cauzelor în care s-a produs evenimentul;

– să furnizeze orice informație cu privire la locul și împrejurările producerii riscului asigurat;

– să limiteze paguba;

– pe parcursul derulării contractului este obligat să aducă la cunoștința asigurătorului orice modificare a datelor inițiale.

Existența unor lichidități suficiente

Managementul firmei trebuie să fie eficient. Se pornește de la premisa că prima de asigurare are trei destinații:

a)Constituirea fondului de asigurare, folosit pentru plata daunelor. Acesta trebuie să fie cât mai mare pentru a nu-l dezechilibra pe asigurător. Are trei posibilități:

-încheierea unui număr cât mai mare de contracte de asigurare – dispersie cât mai mare de risc;

-utilizarea fransizei ca modalitate de cointeresare a asiguratului în păstrarea în condiții optime a bunului. Franciza este parte din suma asigurată pentru care asiguratul este propriul său asigurator;

-cedarea unei părți din risc în reasigurare pentru a pulveriza riscul.

-acoperirea cheltuielilor de administrare a asigurării (plata salariilor, premieri, rechizite, telefon, lumină, chirii, etc.)

b)Obținerea de profit.

Conducerea societății de asigurare trebuie să-și calculeze primele de asigurare astfel încât să-și acopere toate aceste cheltuieli și să obțină beneficiul scontat.

Luarea în calcul a unor costuri mai mari pentru riscurile pure, atunci când se întocmește bugetul de venituri și cheltuieli.

Asiguratorii, de obicei, măresc nivelul primei, deoarece au existat foarte multe situații când prejudiciul a fost atât de mare, încât a fost scăpat de sub control.

Un sector aparte în managementul de risc îl ocupă marketingul .

Orice societate de asigurare când intră pe piață este obligată să facă o prospectare a acesteia, adică să-și dobândească o anume identitate pentru a putea fi recunoscută și respectată atât de clienți cât și de concurenți. Din analize efectuate, rezultă că în domeniul asigurărilor clienții urmăresc prețul asigurării și operativitatea în decontarea daunelor.

Figura 2.4

Sursa: S.R. Diacon, R.L Carter, “Succes in insurance”, 1992

Pentru a fi competitive pe piață, societățile de asigurare trebuie să vadă prin chestionare de marketing care sunt cele mai căutate forme de asigurare, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

De aceea, publicitatea în ziare, radio-televiziunea, internetul sunt cele mai eficiente și cu efectul cel mai rapid. În acest fel, relația client-asigurător poate fi benefică pe principiul mutual. Calitatea unei societăți de asigurare depinde de calitatea serviciilor pe care le prestează.

2.4 Factorii ce influențează managementul în asigurări

În cadrul oricărui sistem economic sau social, modul de organizare și conducere este influențat de factori variați, unii generali, iar alții specifici.

Managementul sau conducerea se poate releva în raport cu particularitățile activității din domeniul asigurărilor.

Aceste particularități se referă la faptul că societățile de asigurare, își asumă, prin încheierea asigurării și a încasării primelor de asigurare răspunde pentru acoperirea unor daune care se produc ulterior și al căror volum și frecvență nu se cunoaște.

În practică, particularitățile derivă din faptul că asigurările respective apar ca prestații și servicii în baza contractului de asigurare, în favoarea unor persoane fizice și juridice care au calitatea de asigurați. Asemenea particularități privesc: scopul, riscul, ramura, regimul juridic, bazele tehnice, implicațiile factorilor aleatori, natura capitalului, sfera de activitate, concurența, publicitatea și alți factori.

Scopul asigurărilor impune ca managementul în asigurări să fie astfel conceput încât să favorizeze condițiile corespunzătoare pentru:

constituirea fondului de asigurare;

evaluarea și acordarea operativă a despăgubirilor ori a sumelor de asigurare cuvenite;

adoptarea operativă a produselor de asigurare de bunuri, persoane și răspundere civilă, la cerințele dinamice ale pieței asigurărilor, pe plan intern și internațional.

Managementul în asigurări trebuie să se adapteze în funcție de risc. Acest fapt impune luarea în considerare și a altor factori specifici cu care se corelează:

obiectul asigurării aflat sub incidența riscului;

ramură de asigurare;

sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări interne sau asigurări externe și reasigurări)

regimul juridic.

Sistemul informațional constituie prin calitatea, componentele și procedurile folosite un element esențial al managementului societăților de asigurare. În fond societățile de asigurare prin oferta de asigurare încearcă satisfacerea, dezvoltarea și orientarea cererii.

Prin încheierea unor asigurări și prin încasarea primelor de asigurare, societățile de asigurare își asumă angajamentele față de asigurați pentru preluarea protecției de risc pentru pagube ce s-ar putea ivi în viitor. Estimarea unor pagube ce se pot ivi în viitor se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităților. Asemenea calcule se pot asigura prin instituirea unui sistem informațional corespunzător.

Managementul în asigurări urmărește crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității și eficientizarea acesteia. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, în asigurări intervin și factori specifici care determină modul de organizare și de conducere a activității de asigurare, generând anumite particularități. Aceste particularități derivă din faptul că activitatea de asigurare este, pe de o parte, o relație de repartiție în formă bănească, iar pe de altă parte, apare ca o prestare de servicii de un gen deosebit, care se efectuează în baza contractului de asigurare.

Managementul asigurărilor prin efectul legii este mai puțin complex, dar este riguros. Asigurările prin efectul legii au caracter general, nu se dezvoltă într-un cadru concurențial, iar publicitatea nu conduce la extinderea lor, ci doar la informarea necesară.

Asigurarea, în general pune două probleme:

– prima, se referă la folosirea procedeelor adecvate pentru încasarea primelor de asigurați, într-un termen prevăzut de lege;

– a doua, privește aplicarea corectă a mecanismului de constatare, evaluare a pagubelor, de stabilire a despăgubirilor și de plată către asigurați într-un termen cât mai scurt.

Pentru unele asigurări încheiate în efectul legii, încasarea primelor de asigurare se face prin intermediul organelor teritoriale financiar-fiscale. Acest lucru impune o permanentă colaborare între cele două categorii de organe pe plan managerial.

Managementul asigurărilor facultative impune un cadru de manifestare ale cărui coordonate pot fi sintetizate astfel:

-concurența tot mai intensă între societățile de asigurări având aceeași structură a portofoliului;

-cerința și efortul de creștere a gradului de cuprindere în asigurarea cât mai aproape de o sută la sută, în vederea dispersării riscurilor;

-necesitatea fundamentării riguroase a primelor de asigurare concomitent cu perfecționarea operațiilor de constatare a pagubelor și de acoperire operativă a lor.

Managementul asigurărilor facultative comportă perspicacitate și valențe prospective.

Pentru promovarea asigurărilor facultative, conducerea societăților de asigurare va include între priorități:

-informarea asupra evoluției pieței asigurărilor pe plan intern și internațional;

-analiza cadrului și condițiilor de dezvoltare economico-socială pe plan intern și internațional;

-investigarea interesului în asigurare de persoanele fizice și juridice;

-desfășurarea unor acțiuni publicitare intense și ofensive, dar credibile;

-încadrarea în structura aparatului de asigurare a unor cadre de specialitate,

-realizarea activității de asigurare în condiții de înalt profesionalism, cu tact și respectarea prevederilor legale.

O societate comercială de asigurări, cu o complexitate deosebită a activității, care practică asigurări prin efectul legii și asigurări facultative, pentru toate ramurile de asigurare poate fi structurată după cum se vede in Figura 2.5.

Preferințele asiguraților potențiali sunt diferite și sunt determinate de numărul bunurilor asigurabile și de valoarea acestora.

Când bunurile asigurate se încadrează în categoria de strictă necesitate, cererea este dependentă întotdeauna de nivelul primei. Pentru bunurile asigurabile de lux, nivelul primei este întotdeauna mai mare și mai ușor acceptată.

Cunoașterea influenței acestor condiții pe piața asigurărilor precum și preferințele și comportamentul beneficiarului față de utilitatea economică și socială a unei asigurări favorizează dezvoltarea activității de asigurare.

Figura 2.5

Structura unei societăți comerciale

Sursa : Gh. Iosif , Al. Gherasim, N. Crișan, I. Galiceanu., G Sauer, P.Tănăsescu., Sistemul asigurărilor în România, Tribuna Economică, București, 1997

Managementul activității de asigurare este orientat și în funcție de ramură de asigurare. Influența ramurii de asigurare asupra managementului duce la împărțirea asigurărilor în două categorii: asigurări de bunuri și de persoane.

În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităților pe tipuri de bunuri, deoarece există particularități specifice fiecărei categorii, în ceea ce privește constatarea, evaluarea daunelor și stabilirea despăgubirilor. Această activitate complexă impune prezența alături de economiști a unor cadre de specialitate tehnică (ingineri agronomi, ingineri mecanici, ingineri constructori etc).

În asigurările de persoane nu este nevoie de un compartiment care să se ocupe cu problemele de constatare și de evaluare a daunelor, ci de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situația fiecărui asigurat. Pe baza evidențelor existente se poate cunoaște volumul primelor de asigurare achitate până la un moment dat, eventualele sume răscumpărate, sumele asigurate reduse, împrumuturile primite de la asigurător. Volumul mare de lucrări implicate necesită informatizarea acestor operațiuni. Societățile de asigurare care practică și asigurări de viață sunt nevoite să țină conturi distincte pentru acestea, să gestioneze separat conturile aferente, iar rezultatele finale să fie evidențiate distinct de celelalte categorii de asigurări.

Caracteristicile managementului în asigurări sunt determinate și de profilul teritorial al activității de asigurare. În funcție de sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările se împart în: asigurări interne (naționale) și asigurări externe (internaționale).

În cazul asigurărilor interne, la adoptarea cadrului organizatoric și managerial este necesar să se țină seama de specificul țării și de cerințele de ordin economic, financiar și social ale posibililor asigurați.

Asigurările externe au ca obiect bunuri sau persoane care ies în afara granițelor țării, precum și bunuri aparținând unui stat aflate pe teritoriul altor state. În acest domeniu, o deosebită importanță o are cunoașterea posibilităților oferite de piața internațională de asigurări și reasigurări și cunoașterea politicii economice a statului în domeniul comerțului exterior. Referitor la managementul asigurărilor externe, acesta trebuie dimensionat ținând seama că în realizarea acestor asigurări se apelează la activitatea desfășurată de comisariatele de avarie.

La rândul lor, societățile de asigurări românești pot încheia contracte cu societăți de asigurări din străinătate pentru că acestea să efectueze constatarea și evaluarea daunelor produse pe teritoriul țărilor lor la bunurile asigurate în țara noastră.

2.5 Comportament si condiții manageriale într-o societate de asigurare a) Rolul managerului în activitatea de asigurare

Managementul nu poate deveni niciodată o știință exactă, deoarece este o artă și se bazează pe intuiție, fără de care managerul nu ar putea să-și atingă scopurile.

Calitatea primordială a unui bun manager o constituie capacitatea de mobilizare a potențialului spiritual, a experienței și a dorinței de participare ce se află în fiecare om, de a-l trata ca pe cel mai de preț capital pe care îl poate avea o societate de asigurări.

Pe baza unor studii efectuate la cercetătorii americanise poate trasa portretul robot al managerului, valabil de altfel și pentru o societate de asigurări, astfel:

-el nu are un loc de muncă fix;

-el este mai mult decât un simplu cadru de conducere;

-comunică de preferință oral, trăiește în mijlocul contactelor sociale, cultivă relațiile pe care și le-a format în cursul întregii sale vieți profesionale;

-predomină contractele cu subalternii, urmate de cele colegiale și cu superiorii;

-ziua să de lucru este împărțită în perioade scurte;

-este întrerupt foarte des în timpul lucrului.

Rezultă că, managerul este persoana fizică sau juridică desemnată, care prin capacitatea sa de exercitare, experiență, pregătire profesională și inițiativă, se angajează în conducerea directă a unei activități economice, pe baza unor obiective și criterii de performanță prestabilite în condițiile unor legi prerogative.

Angajarea managerului în cadrul unei societăți de asigurări se realizează pe baza contractului de management, în conformitate cu legea contractului de management.

Potrivit acestei legi, contractul de management este acordul prin care o persoană juridică ce desfășoară o activitate economică, în calitate de proprietar, încredințează unui manager, organizarea, conducerea și gestiunea activității sale, pe baza unor obiective și criterii de performanță cuantificabile, în schimbul unei renumerații corespunzătoare.

Condițiile care se cer, conform legii, pentru persoanele fizice române sau străine pentru a dobândi calitatea de manager sunt următoarele:

-să aibă capacitatea de exercițiu deplină;

-să aibă experiență în domeniu sau practică profesională corespunzătoare, atestată prin acte oficiale;

-să prezinte referințe profesionale favorabile de la ultimul loc de muncă sau de la manageri ori administratori ai unor societăți comerciale cu profil identic cu cel al societății pentru care se încheie contractul de management.

Astfel, un manager este considerat foarte bun dacă reușește să aibă succes cu societatea pe care o conduce, în caz contrar este pusă la îndoială capacitatea acestuia.

b)Profilul și caracteristicile agentului de asigurare

Pentru a realiza cu succes activitatea, agentul de asigurare trebuie să posede o temeinică pregătire profesională și generală, dar și o serie de calități și aptitudini :

Corectitudine și simț de răspundere.

2. Putere și convingere,

3. Spirit de colaborare,

4. Atașament față de societatea de asigurare și asigurați.

5. Capacitatea de a explica necesitatea asigurării în termeni simplii.

Capitolul III

ASTRA -LIDER DE ASIGURARE AL PIEȚEI ROMÂNEȘTI

3.1.Evoluția companiei pe piața românească

1) Prezentare firmă
Este una dintre companiile de top din sectorul serviciilor de asigurări, beneficiază de o echipă de profesioniști, alcătuită din oameni cu experiență în domeniul asigurărilor și care poate oferi cele mai eficiente soluții financiare.

2) Istoric

Inființată pe data de 1 ianuarie 1991, prin Hotărârea Guvernului nr.1279 din 8 decembrie 1990, ASTRA Asigurari este astăzi una din cele mai importante companii de profil din România. Desprinsă din fosta companie de stat ADAS – societate cu capital integral românesc, fondată în anul 1952 – compania de asigurări nou formată ASTRA este moștenitoarea unei tradiții impresionante în domeniul asigurărilor, tradiție pe care a valorificat-o din plin după 1991.

Anul 2002 a reprezentat un an crucial pentru ASTRA Asigurari. Astfel, ca urmare a privatizării, acționarul principal al companiei a devenit Nova Trade – un concern care dezvoltă afaceri și investiții semnificative în domeniul construcțiilor, cel imobiliar și al serviciilor comerciale.

Anul 2005 vine și el cu alt eveniment de importanță ca cel din 2002 când Grupul austriac Uniqa a achiziționat un pachet de 27% din acțiunile ASTRA Asigurari. În urma tranzacției, acționarul majoritar Nova Trade a rămas cu 67,68% din acțiunile ASTRA, ceilalți proprietari fiind SIF Banat Crișana, SIF Moldova, SIF Transilvania și SIF Muntenia, fiecare cu câte 1,24% din acțiuni, la care se adaugă mai multe persoane fizice cu o participație totală de 0,36% din capital. 

Structura acționarilor ASTRA Asigurări 2005
Denumire Pondere %
– S.C.Nova Trade S.A. 67,68
– Grupul austriac Uniqa 27,0
– SIF Banat Crișana 1,24
– SIF Moldova 1,24
– SIF Transilvania 1,24
– SIF Muntenia 1,24
– Persoane Fizice 0,36
TOTAL 100

La finele anului 2013 structura acționariatuluila societatea ASTRA Asigurări era  :

– Nova Group Investments Romania – deținătoare a unui număr de 52.657.615 acțiuni, cu o valoare nominală de 2,66 lei fiecare și o valoare totală de 140.069.255,90 lei, reprezentând 72,6830% din capitalul social;

– Epsilon Estate Provider – deținătoare a unui număr de 19.572.606 acțiuni, cu o valoare nominală de 2,66 lei fiecare și o valoare totală de 52.063.131,96 lei, reprezentând 27,0160% din capitalul social;

– acționari persoane fizice și juridice – deținători ai unui număr de 218.100 acțiuni, cu o valoare nominală de 2,66 lei fiecare si o valoare totală de 580.146 lei, reprezentând 0,3010% din capitalul social.

3) Obiectul de actvitate
ASTRA Asigurări este una dintre companiile private de elită din România, poziționându-se încă de la înființare pe primele locuri în topul asiguratorilor autohtoni. Activitatea de bază a companiei constă în încheierea de asigurări generale și de viață, precum și în operațiuni de reasigurare.
4) Sediu, filiale, puncte de lucru

La 31 decembrie 2010, ASTRA Asigurări dispunea de o rețea de 270 unități, agenții și puncte de vânzări; peste 900 de angajați în vânzări; peste 300 de brokeri de asigurare; numărul de salariați ajunsese la 1.823, față de 1.561 în 2009. Societatea a ajuns la finele anului 2012, unul dintre liderii pieței de profil din România și nu numai, cu 46 de sucursale, 164 de agenții, 30 puncte de lucru și un centru regional situat in București. Dispersia teritorială a unităților permite o abordare optimă a cererii de pe întreg teritoriul țării și o

reacție promtă la problemele de daunalitate apărute la asigurați.
Societatea ASTRA deține 15,57% din acțiunile Generali România.

In 2010 si 2011 rezultatele financiare au plasat ASTRA Asigurări in poziția de lider de piață pe segmentele de aviație, property si RCA. Compania s-a axat în special pe segmentul de retail și a dezvoltat parteneriate de interconectare cu cei mai importanți brokeri ai pieței, prin intermediul celui mai dinamic canal de vanzare din Romania.

ASTRA Asigurări a deschis două sucursale in afara teritoriului României, în Ungaria, la finalul anului 2010 (ASTRA BIZTOSITO), respectiv în Slovacia (ASTRA POISTOVNA) în decembrie 2012 și a extins activitatea de asigurări maritime și în afara teritoriului României.

3.2. Rezultate financiare înregistrate în perioada 2009-2013

Pentru ASTRA Asigurări, definirea direcțiilor strategice de dezvoltare urmărește, înainte de orice, garantarea stabilității financiare a afacerii. În acest sens, evaluarea siguranței financiare a activității pe baza indicatorilor specifici definiți de legislația în vigoare evidențiază capacitatea companiei de a face față, în orice moment, cu promptitudine, obligațiilor de plată asumate prin contractele de asigurare.

Capacitatea companiei de a plăti cu promptitudine despăgubirile și indemnizațiile de asigurare este dovedită de nivelul ridicat al coeficientului de lichiditate, pentru fiecare dintre cele două segmente de asigurare pe care societatea operează.

Structura acționariatului incepând cu 31.12.2009, până în 31.12.2013 este prezentată mai jos în Tabelul 3.1.

Structura actionariatului

Tabel 3.1

Observăm că valorile sunt aceleași în cei cinci ani. Capitalul social a fost retratat cu efectele inflației, conducând la o creștere a valorii contabile a capitalului social, după cum se vede in Tabelul 3.2

Capitalul social al societății este reprezentat de 72.448.321 acțiuni în valoare nominală de 2,66 RON fiecare.

Capital social retratat

Tabel 3.2

Sursa: Raportul Anual al ASF/2010, 2013

In perioada 2009-2013, piața asigurărilor generale și a asigurărilor de viață in România au avut fructuații de la un an la altul atât pozitive cât și negative după cum observăm in tabelul de mai jos.

Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale și de viață

in România in perioada 2009-2013

Tabel nr.3.3

Sursa: Raportul Anual ASF/2009 -2013

În anul 2013, 80,49% din volumul total de prime subscrise a fost realizat de 10 societăți de asigurare, din cele 38 de societăți care au desfășurat activitate de asigurare/reasigurare. In ceea ce priveste clasamentul pieței asigurărilor in România, nu sau remarcat modificări de componență a primelor 10 companii, modificările de ierarhie fiind minime.

ASTRA Asigurări în anul 2013 a fost nr. 1 pe piața de asigurări

Tabel nr. 3.4

Observăm că ASTRA Asigurări și-a păstrat poziția de lider, in condițiile în care piața de asigurări din România a inregistrat o scădere de 1,60 % în termeni nominali și de 5,37 % în termeni reali.

Primele brute subscrise includ valoarea primelor brute încasate și de încasat aferente contractelor de asigurare.

Volumul primelor brute subscrise pentru asigurări generale in anul 2013, realizat de ASTRA Asigurări a fost 904.354.570 lei, inregistrand o ușoară scădere de 0,82 % față de 2012, când a fost de 1.107.387.211. În anul 2009, volumul acestora se situa la799.517.436 lei.

Pe segmentul asigurărilor de viață, ASTRA Asigurari a realizat venituri din prime brute subscrise in crestere continua pana in anul 2012 când veniturile au fost de 24.041.436 lei, iar in anul 2013 valoarea acestora scade la 14.282.368 lei.Toate aceste valori sunt prezentate și in Tabelul nr.3.5, unde sunt structurate în funcție de tipul de asigurare .

Situația primelor brute suscrise la ASTRA

pe tipuri de asigurări arăta astfel:

Tabel nr. 3.5

Prelucrare pe baza datelor din Tabelul nr.3.5

Afacerile de asigurări generale au avut o contribuție de 88,7% la realizarea subscrierilor din 2013.Cifrele indică o scădere cu mai puțin de un procent (0,7%) la nivelul subscrierilor de polițe de asigurări generale.

Pe sectorul asigurărilor auto la finele anului 2013, ASTRA Asigurari se poziționa pe poziția a doua cu un volum de prime brute subscrise de 539.578.190 lei și o cotă de piață de 12,67%. Ponderea foarte mare, de 90%, a asigurărilor auto in portofoliul sucursalei reflectă în mod real structura potențialului asigurabil, respectiv reflectă cererea pe piața locală, precum și modul în care populația conștientizează necesitatea protejării prin asigurare a acestor bunuri .

Asigurările auto și cele de bunuri și proprietăți continuă să fie segmentele cu cele mai ridicate ponderi în structura veniturilor ASTRA Asigurari. Contribuția afacerilor auto (Casco și RCA) a fost de peste 71%. Asigurările de bunuri și proprietăți au generat peste 21% din primele de asigurări generale subscrise.

În valori absolute, RCA rămâne cea mai importantă clasa de asigurări din portofoliul societătii, generând prime de 603 milioane de lei în anul 2010, când a atins vârful valorilor în cei cinci ani. Pe întreaga perioadă, subscrierile de polițe RCA achiziționate de persoane fizice au evoluat pe o pantă ascendentă indicând, la sfârșitul lui 2013, o creștere de 15 procente față de anul anterior.

Vânzările de polițe CASCO au generat prime brute subscrise în anul 2013, de 136,5 milioane de lei, plasând această clasă de asigurări pe locul al doilea în structura portofoliului ASTRA Asigurări, cu o pondere de peste 21%. Atât în cazul polițelor tradiționale, cât și pentru polițele cu componenta investițională, nivelul subscrierilor a crescut cu amplitudini foarte apropiate, de peste 8 procente fiecare. În consecință, structura portofoliului a rămas echilibrată, asigurările tradiționale având o contribuție de 48% la realizarea veniturilor anuale.

Rezervele sunt calculate conform legislației locale în vigoare pe diferiți indicatori (pe produse, pe valute, luându-se în considerare partea cedată, pe cauze care au produs daune înregistrate) etc. Rezervele sunt evaluate la nivel de contract de asigurare, respectiv act

adițional. Principalele tipuri de rezerve constituite intr-o societate de asigurare sunt prezentate in Tabelul 3.6.

Rezervele tehnice aferente contractelor de asigurare

in perioada 2009 – 2013

Tabel nr. 3.6

Situa tii Financiare Individuale 31decembrie2009 -2013

Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr.3.6

După cum putem observa în graficul de mai sus, rezervele tehnice brute au atins valori maxime in anii 2013 iar în anii 2010 și 2011 au fost foate apropiate ca valori dar in usoară scadere față de anul 2013.

Daunele întâmplate cu privire la activitatea de asigurări generale includ toate daunele întâmplate în perioada respectivă fie că sunt raportate sau nu. Activitatea de regularizare a daunelor din asigurări s-a materializat în plăți. Valoarea cea mai mica a daunelor plătite către beneficiar aferente contractelor de asigurare, s-a achitat în anul 2009, iar cea mai ridicată în 2011.

Daunele plătite aferente contractelor de asigurare brute sunt structurate

după cum urmează :

Tabel nr.3.7

Sursa: Situatii Financiare Individuale S.C Asig Reasig Astra, 2009- 2013

Datoriile financiare ale societății in perioada 2009 – 2013 arătau astfel:

Tabel nr.3.8

Sursa : Situatii Financiare Individuale SC Asig Reasig Astra, 2009 – 2013

Observăm că totalul datoriilor pe societate în anul 2012 a atins cea mai scăzută valoare din cei cinci ani, iar cea mai ridicată valoare o găsim in anul 2010.

Creanțele provenite din operațiuni de asigurare și reasigurare se prezintă după cum urmează:

a) creanțele provenite din operațiuni de asigurare reprezintă prime subscrise și neîncasate la finele fiecărui an

b) creanțe provenite din operațiuni de reasigurare

c) alte creanțe

Creantele societății in perioada 2009 – 2013 arătau după cum urmează:

Tabel nr.3.9

Sursa: Situații Financiare Individuale SC Reasig Astra,2009 – 2013

Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr.3.9

Cea mai mică valoare a creanțelor s-a înregistrat în anul 2012, la jumătatea valorii anului 2010, când a inregistrat un maxim de 658.755.947 lei. In cursul anului 2013 s-au efectuat ajustări asupra creanțelor din asigurări care au afectat și rezultatul anului precedent.

Profitul / pierderea contabil(ă) realizat la finele anilor 2009 – 2013 de către societatea ASTRA Asigurări se prezenta după cum urmează:

2009 – profit de 6.409.325 lei

2010 – profit de 26.003.328 lei

2011 – profit de 81.013.945 lei

2012 – profit de 14.690.606 lei

2013 – pierdere de 917.328.742 lei

Observăm că în perioada 2009 – 2011 societatea a fost pe profit in creștere de la un an la altul, în 2012 profitul scade la o valoare mult mai mică, iar pentru anul 2013, societatea ASTRA Asigurari iese pe pierdere.

Acționarii ASTRA Asigurări, companie aflată în procedură de redresare financiară, au respins în Adunarea Generală situațiile financiare pe anul 2013 întocmite de administratorul special KPMG Advisory. Acționarii ASTRA au susținut că situațiile financiare în forma întocmită de administratorul special KPMG nu reflectă realitatea economică a companiei și agravează artificial situația asiguratorului.

Nici Deloitte, auditorul numit, nu a confirmat aceste situații financiare. Prin urmare, acționarii au solicitat administratorului KPMG refacerea situatiilor financiare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor estimează că peste zece ani piața asigurărilor din România va ajunge la un nivel al subscrierilor de 7,5 mld. EUR.

La sfârșitul anului 2017, volumul primelor brute subscrise va ajunge la aproape 7,5 mil. EUR, iar în acest total ponderea asigurărilor de viață va urca la 45%", a declarat Angela Toncescu, Președintele autorității de supraveghere, cu ocazia conferinței EU-COFILE, organizată la Sinaia de BNR, ALPHA Bank și Asociația Romană a Băncilor.

De asemenea, Comisia preconizează că în orizontul de timp menționat, piața românească de asigurări să dețină un nou regim de solvabilitate, un sistem funcțional de pregătire profesională în domeniul asigurărilor, o structură organizaționala flexibilă și profesionistă a companiilor de profil, precum și o instituție de supraveghere compatibilă cu noile atribuții și exigente europene.

Analiza SWOT la nivelul pieței asigurărilor la ASTRA

Tabel nr.3.9

Interesul pentru protecția afacerilor clienților săi, calitatea serviciilor oferite și profesionalismul de care au dat dovadă angajații societății au determinat recunoașterea ASTRA într-o perioadă scurtă de timp, drept o societate de asigurări puternică și viabilă, atât pe plan național, cât și internațional.

Structura portofoliului de asigurări al societății cunoaște o paletă largă de forme de asigurare, care cuprinde asigurări generale, asigurări de viață, asigurări obligatorii, asigurările de sănătate și altele.

Creșterea calității și adaptarea serviciilor acordate clienților este unul din obiectivele principale ale societății. Clienții beneficiază de forme de asigurare adecvate activităților specifice și de o soluționare promptă a daunelor.

Cele trei domenii de interes ale societatii sunt:

– protecția proprietății și asigurările în caz de accidente ;

– acumulări din asigurările de viață și sănătate ;

– performanța administrării de valori și servicii bancare .

Obiectivele strategice ale ASTRA Asigurari:

un loc în primii cinci asigurători pe cele mai importante piețe din lume și jucarea unui rol dominant-de lider-pe piețele specializate;

creșterea rapidă a volumului încasărilor din asigurările de sănătate și viață;

intenția de a cuceri poziția de lider între asiguratorii străini pe piețele emergente;

obținerea și consolidare poziției în topul companiilor internaționale de asigurări.

Prin seriozitate și consecvență în promovarea celor mai ridicate standarde de calitate, societatea s-a consacrat ca un adevărat formator al pieței asigurărilor din România. Prin intermediul agenților săi, sucursalelor și agențiilor societatea oferă un portofoliu complet de produse: asigurări generale facultative, asigurări de viață și asigurări obligatorii.

In anii 2011 și 2012, ASTRA ocupa locul întâi al pieței globale a asigurărilor din România, iar în 2013 compania se situa de asemenea, in primele trei pe următoarele segmente de piață:

– accidente persoane;

– bunuri;

– carte verde;

– casco;

– maritim și transport;

– răspundere civilă generală.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele care justifică aspirațiile societății de a fi recunoscută drept unul dintre cei mai importanti asigurători din România. Realizarea planului propus va permite companiei atingerea, anticipat, a tuturor obiectivelor strategice urmărite: consolidarea poziției numărul unu pe piața asigurărilor generale.

– STUDIU DE CAZ –

3.3 Asigurarea obligatorie RCA la ASTRA ASIGURARI

Introducere

Societățile de asigurare își desfășoară activitatea ținând cont de caracterul aleatoriu al apariției evenimentelor, stabilind obligațiile ce și le asumă prin contractele încheiate. Sistemul asigurărilor se desfășoară în condițiile unei piețe concurențiale și managementul societăților de asigurări trebuie să conducă la o dezvoltare durabilă precum și la perfecționarea și prosperitatea acestora.

În domeniul asigurărilor, ca în toate domeniile de activitate, managementul are ca scop crearea unor condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități cât mai eficiente.

Managementul unei societăți de asigurări trebuie orientat continuu în direcția adoptării condițiilor de asigurare, concomitent cu lansarea de noi produse, în funcție de cerințele pieței în România, prin personalizarea polițelor de asigurare, redactarea acestora într-un limbaj accesibil asiguratului, stimularea interesului și informarea clienților despre produsele de asigurare oferite. Necesitatea acordării unor servicii în condiții de operativitate și competența se realizează prin permanenta instruire a personalului angajat avându-se în vedere, în primul rând, satisfacția clienților.

Orice persoană care trăiește într-o societate organizată este afectată de riscuri într-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor și nesigur care dacă se produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societățile comerciale și alte organizații se întâlnesc cu riscul în activitatea lor, iar asigurările îi ajută să se protejeze împotriva riscurilor.

În activitatea de asigurare riscul își face simțită prezența într-o măsură mult mai mare decât în alte domenii de activitate. Acest fapt determină ca, în proiectarea și realizarea managementului în asigurări, să se aibă în vedere influența deosebită pe care o exercită acest factor.

Riscul este un pericol, un inconvenient posibil, de care omul este conștient și se străduiește să-și creeze mijloacele de prevenire, atenuare sau înlăturare a efectelor lui, ori de câte ori este nevoie. Indiferent de cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protecției familiei și a bunurilor personale riscul există în viata noastră aducând pierderi materiale și financiare.

Managementul de risc este o activitate nouă și foarte importantă pentru orice societate de asigurare, de asigurare – reasigurare, de aceea el trebuie aplicat consecvent de către firmă pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale acesteia.

Activitatea de asigurare este reglementată de state. Fiecare stat are un organism care este însărcinat prin lege cu supravegherea activității de asigurare urmărind starea de solvabilitate a societăților de asigurare și practicile comerciale ale acestora. Concomitent s-a dezvoltat un cadru legislativ considerabil de natură să ajute acțiunea armonioasă a asigurărilor în sistemul economic, precum și proceduri specifice, reglementări de detaliu constând în elaborarea de polițe de asigurare, pregătirea personalului, dotarea tehnică etc.

În România activitatea de asigurare se află în plină dezvoltare, iar pentru o funcționare cât mai bună a acesteia funcționează și organismul de supraveghere a asigurărilor Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care monitorizează activitatea de asigurare desfășurată, emit ordine și norme aplicabile în circuitul asigurărilor.

Perfecționarea cadrului legal a reprezentat și reprezintă unul din obiectivele principale ale CSA, astfel încât acesta să permită exercitarea unui control din ce în ce mai eficient asupra pieței, în scopul de a se asigura respectarea drepturilor asiguraților, aceasta fiind una din cerințele impuse de procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Pe piața românească a asigurărilor există societăți care dețin atuuri importante ca: notorietate, experiență îndelungată și dispune de echipe de profesioniști, cu o pregătire profesională care lucrează cu devotament pentru servirea exemplară a clienților, cum ar fi societatea de asigurare Astra Asigurări.

Obiectivele strategice ale societăților de asigurare ar putea fi sintetizate astfel: modernizare – calitate – eficientizare maximă.

Interesul pentru protecția afacerilor clienților săi, calitatea serviciilor oferite și profesionalismul de care au dat dovadă angajații societății au determinat recunoașterea ASTRA drept o societate de asigurări puternică și viabilă, atât pe plan național, cât și internațional.

Pe fiecare din segmentele de activitate pe care operează – asigurări de bunuri și răspundere, asigurări de viață și sănătate, operațiuni bancare, respectiv administrarea activelor – ASTRA Asigurări a căpătat recunoaștere internațională și expertiza reprezentanților săi, pentru siguranța financiară a afacerilor pe care le derulează.

ASIGURAREA OBLIGATORIE – RCA –

Asigurarea de Răspundere Civilă Auto – denumită și RCA- este o asigurare prin care persoanele prejudiciate în urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale și / sau vătămările corporale suferite.

Scopul Asigurării RCA este ca persoana prejudiciată să primească despăgubiri pentru daunele materiale suferite, independent de voința sau situația materială a celui care a produs accidentul. Astfel, asigurarea de răspundere civilă auto RCA este in interesul persoanei păgubite, dar și în interesul celui care a produs accidentul prin evitarea de cheltuieli insemnate. Asigurarea RCA este obligatorie. RCA- ul despăgubește terța parte, nu asiguratul (posesorul asigurarii RCA).

Polița RCA trebuie obligatoriu să cuprindă: Cartea Verde, RCA-ul și Vignieta marcată cu data de sfârșit a RCA-ului.

Cartea verde este inclusă în prețul asigurării RCA și reprezintă asigurarea obligatorie, tip RCA, in spațiul Uniunii Europene. In funcție de asiguratorul de la care ai cumpărat polița RCA, aceasta poate acoperi și tări în afara spațiului Uniunii Europene, dar nu este obligatoriu

ca aceștia să acorde valabilitate pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

A)Documentele necesare în vederea încheierii unui RCA :

-Talonul sau Cartea de Identitate a vehiculului.

Cartea de Identitate a proprietarului (pentru persoanele fizice) sau Codul Unic de Inregistrare (pentru persoanele juridice).

B) Polița RCA

C) Sticker (mecanism de control al plății RCA)

După tipul vehiculului, RCA-ul se încheie astfel:

-Pentru vehiculele noi, RCA-ul se poate încheia chiar în ziua în care se ridică vehiculul de la dealer, cu valabilitate chiar din ziua respectivă.

-Pentru vehiculele achiziționate in leasing, societatea de leasing este cea care trebuie să încheie RCA-ul întrucât aceasta este proprietarul de drept al vehiculului până la terminarea leasingului.

-Pentru vehiculele second hand, RCA-ul trebuie încheiat la data intrării în valabilitate a contractului de vânzare cumpărare întrucât RCA-ul vechiului proprietar expiră odată cu contractul.

Tarifele de prime practicate pentru asigurarea obligatorie RCA diferă de la societate la societate și, în mod obligatoriu, sunt publicate pe site-urile asiguratorilor.

Criteriile de stabilire a prețului RCA diferă în funcție de capacitatea cilindrică a vehicului, mediul în care rulează mașina (urban sau rural), marca vehiculului și dacă acesta a cauzat evenimente.

De asemenea, la tarifele afișate societățile de asigurare pot aplica niște coeficienți proprii de corecție (de reducere sau majorare a primei) în funcție de asigurat.

Pentru a încheia un RCA trebuiesc îndeplinite următoarele condiții:

-autovehiculul să fie înmatriculat / supus înmatriculării sau înregistrat in Romania

-asiguratul să fie persoana înscrisă în documentele de identificare a autovehiculului / persoana pe numele căreia urmează să se înmatriculeze autovehiculul

-prezentarea documentelor de identificare ale autovehiculului – certificat de înmatriculare/ carte de identitate / document care atestă dreptul de proprietate al persoanei care urmează să înmatriculeze autovehiculul.

Valabilitatea RCA.-ului

Pentru a putea verifica valabilitatea RCA-ului, cei de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) vor pune la dispoziție baza de date CEDAM cedam.csa-isc.ro

Conform Legii RCA-ul intră în valabilitare în 24 de ore de la emitere, excepție fac vehiculele supuse înmatriculării a căror valabilitate poate să înceapă din ziua emiterii. De la

această regulă nu există alte excepții.

Condițiile care le îndeplinește un RCA valabil sunt :

-datele înscrise să fie conforme cu documentele vehiculului și cu documentele de identificare ale proprietarului

– să conțină ștampila asiguratorului

– să fie înregistrat în baza de date CEDAM

– să fie achitat integral.

Contractul de asigurare RCA

Este contractul intre societatea de asigurare și asigurat, prin care asiguratorul preia răspunderea de a despăgubi un terț accidentat din vina asiguratului, pentru pagube materiale, vătămări corporale sau deces precum și cheltuieli de judecată ale persoanei sau persoanelor vătămate.
În baza acestui contract de asigurare, asiguratul este de acord să plătească o anumită sumă de bani, numită prima de asigurare societații de asigurări, iar in schimbul acestei sume, asiguratorul iși asumă riscul de a plati despăgubirile necesare conform condițiilor din contract.

Contractul de asigurare RCA acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului. Riscuri acoperite:

– vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

– pagube materiale;

– pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;

– cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Aceste riscuri sunt acoperite indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul (drumuri publice, drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în alte locuri), atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat.

Începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, limitele teritoriale de acoperire ale contractului de asigurare RCA sunt:

-teritoriul României;

-teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și cele aparținând Spațiului Economic European

-teritoriul statelor care leagă direct două țări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou național (Monaco, Vatican, Republica San Marino, Lichtenstein.

Perioada pentru care se poate încheia contractul de asigurare RCA

Conform Ordinul CSA nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.344 din 25/05/2010) RCA-ul poate fi incheiat în funcție de situația înmatriculării/înregistrării vehiculului, astfel:

-12 luni sau 6 luni, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate;

-pe perioada de valabilitate a autorizației provizorii de circulație, pentru vehicule care se înmatriculează/înregistrează provizoriu, dar nu mai mult de 60 de zile;

-pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni;

-pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state membre (țările membre al Spațiului Economic European, Elveția, Croația și Andorra), pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării / înregistrării;

-pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule înmatriculate / înregistrate în state terțe (altele decât statele membre), pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării / înregistrării.

Limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA

Asiguratorii RCA au obligația de a stabili limite de răspundere (de despăgubire), care nu pot fi mai mici decât limitele prevăzute de normele în vigoare emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Limitele de despăgubire stabilite prin norme de catre Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:

– pentru pagubele materiale produse in unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidentele produse conform Tabel 3.10.

    – pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse in unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește conform tabel 3.10.

Limitele de despăgubire vor fi revizuite din 5 in 5 ani, in funcție de evoluția indicelui european al prețurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul  (CE) nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum.

În cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane indreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.

Despăgubirile plătite de o societate de asigurare unui terț păgubit într-un accident auto, in baza asigurării RCA incheiată pentru vehiculul care a produs accidentul, nu vor depăși valoarea prejudiciilor cauzate și nici limitele maxime (limitele de răspundere) la care s-a angajat asiguratorul.Aceasta inseamnă că, în situația în care valoarea daunei depășește limitele la care asiguratorul s-a angajat in schimbul primei de asigurare plătite, diferența nu este acoperită de către asigurator.

Limite teritoriale de acoperire ale asigurarii RCA.

In conformitate cu prevederile Legii nr.136/1995, cu modificarile și completarile ulterioare, limitele teritoriale de acoperire ale asigurarii RCA sunt:

-teritoriul României;

-teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și cele aparținând Spatiului Economic European;

-teritoriul statelor care leagă direct două țări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou național.

Asiguratorii pot extinde valabilitatea teritorială a poliței. Țările în care asigurarea este valabilă sunt precizate în poliță.

Tabel nr:3.10

Sursa: www.astrasig.ro/ro/asigurari/detalii/asigurare-rca

Sistemul Bonus / Malus

Bonus-ul reprezintă o bonificație (reducere) aplicat la încheierea RCA-ului pentru conducătorii fără evenimente în trafic.

Malus-ul reprezintă majorarea aplicată la încheierea RCA-ului pentru conducătorii ce au făcut evenimente.

Sistemul Bonus / Malus este format din 14 clase de bonus-uri ( B1-B14) și 8 clase de malus-uri (M1-M8). Dacă asiguratul este nou, fără istoric de daune create, acesta va fi încadrat in clasa B0.

Sistemul de Bonus/Malus conduce la reducerea sau majorarea primei de asigurare RCA în funcție de istoricul de daunalitate realizat de asiguratul/utilizatorul persoana fizică într-o perioadă de referință.

Spre exemplu, un asigurat care nu a produs daune in 2011 și a incheiat in 2012 o poliță pentru o perioadă de un an a obținut, datorită sistemului bonus-malus, o reducere cu 10% a tarifului afișat de asigurator.

Pentru aplicarea unui malus pentru un asigurat/utilizator persoana fizică sunt luate în calcul evenimentele pentru care a fost plătită cel puțin o daună în perioada de referință, în temeiul poliței de RCA deținută de acesta. Intr-o astfel de situație, malus-ul se aplică indiferent de cine a condus vehiculul la data producerii accidentului, precum și indiferent de modul de protocolare a accidentului (prin proces verbal întocmit de poliție sau prin constatare amiabilă de accident).

Clauza de malus se aplică în funcție de numărul de daune produse și plătite, putând ajunge până la 200%, iar bonusul ajungând până la 50%.

In situația în care un asigurat deține mai multe vehicule, sistemul bonus-malus se aplică distinct pentru fiecare vehicul. De asemenea, în cazul instrăinării/radierii vehiculului asigurat, stabilirea noii clase de bonus-malus pentru un vehicul nou-dobândit se face pornind de la clasa bonus-malus de care asiguratul a beneficiat anterior.

Incheierea unei asigurări RCA online

ASTRA Asigurări oferă posibilitatea incheierii polițelor de asigurare RCA online, direct pe site-ul www.astraonline.ro. Avantajele acestei metode de emitere sunt multiple. Printre acestea enumerăm:

– economia de timp: o asigurare RCA poate fi emisă in 3 minute, la orice oră din zi, din fața unui calculator conectat la internet;

– livrare gratuită: trimitem originalul poliței prin curier fără nici un cost suplimentar, oriunde in tară;

– reinnoire rapidă a poliței: te anuntăm din timp când iți expiră asigurarea și iți punem la dispoziție o platformă prin care poți să o reinnoiești in câteva secunde;

– asigurare de accidente a pasagerilor cadou .

Plata primelor de asigurare. Primele de asigurare pot fi platite:

– online, prin card bancar

– online, in rate, prin card Avantaj (emis de Credit Europe Bank)

– tradițional, prin OP, plata la ghișeul băncilor partenere, online banking.

Daune, (Dosar de daune), Despăgubiri.

Dacă esti victima unui accident și ai suferit daune materiale sau vătămări corporale, ai dreptul la despăgubiri pe baza poliței RCA a șoferului vinovat.

Pentru evenimentele in care au fost implicate două vehicule din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea se poate face și in baza formularului de Constatare Amiabilă de Accident, primit impreuna cu polita RCA. Utilizarea formularului se realizează de către cei doi conducători, numai atunci când există un acord comun de voință.

Vinovăția se stabilește de către asigurator, pe baza descrierii exacte a evenimentului.

Definiții folosite în procedura care se aplică în cadrul structurilor organizatorice ale societății ASTRA:

-Dauna – prejudiciu material înregistrat în patrimoniul asiguratului in urma producerii unui eveniment asigurat,

-Despagubire – suma datorată /achitată de asigurator, asiguratului / păgubitului / beneficiarului asigurării, în limita sumei asigurate și în conformitate cu prevederile contractului de asigurare.

-Avizarea daunei – înștiințarea asiguratorului despre producerea unui risc asigurat, făcută în scris de asigurat/ păgubit/ beneficiarul asigurării.

-Client – asiguratul / păgubitul / beneficiarul asigurării, care are dreptul de a fi despăgubit.

Persoana abilitată să deschidă și să instrumenteze Dosarele de Daune, este Inspectorul de daune (Vezi ANEXE). Acesta constată starea tehnică a avariilor, stabilește soluțiile de remediere, urmărește derularea corespondenței necesare, efectuarea înregistrărilor aferente și emiterea propunerilor de plată a despăgubirilor. Totodată el solicită clientului completarea formularelor specifice și documentele emise de organele competente care atestă producerea evenimentului asigurat.

Clientul completează formularul Avizarea Daunei, care apoi, este înregistrat în Registrul de intrare/ieșire corespondență și în aplicațiile informatice specifice. După completarea formularului, Ispectorul deschide Dosarul de Daună. Acesta trebuie să cuprindă următoarele documente:

-Constatare amiabilă de accident, formular tipizat, special, nu fotocopie.

-Actele intocmite de Poliție în original. In cazul în care accidentul a fost protocolat de Poliție aceasta intocmește, după caz, Proces-Verbal de Contravenție sau Autorizație de Reparație + Anexa nr.2.

-Polița de asigurare obligatorie de RCA a vinovatului de accident sau a proprietarului vehiculului condus de acesta – în copie

-Polița CASCO – în copie.

-Certificat de înmatriculare (talon) al vehiculului cu care te prezinți la constatare – în original și în copie.

-B.I./C.I. + permis conducător auto – in original și în copie.

-Delegație de reprezentare, dacă autovehiculul aparține unei persoane juridice.

-Prezența proprietarului persoană fizică la constatare este obligatorie, în caz contrar, este necesară prezentarea unei procuri notariale.

În urma prezentării documentelor precizate mai sus și a completării Avizării, Inspectorul de daună deschide dosarul și obligatoriu înmânează o notă de constatare pe care sunt inscrise numărul dosarului (înregistrat la sucursala unde este localizat bunul avariat), numele inspectorului, care sunt pașii de urmat și care sunt documentele necesare finalizării dosarului precum și lista cu service-urile cu care ASTRA Asigurări are convenții de colaborare.

După completarea totală, dosarul se înregistrează in Registrul de Evidență Daune- la rubrica daune acoperite de asigurări RCA. După aceasta, Inspectorul de daune întreprinde demersurile necesare pentru confirmarea asigurării prin transmiterea către sucursala emitentă a formularului Cererea de Confirmare a Asigurării, pentru verificarea valabilității acesteia la data evenimentului.Această confirmare se va atașa la dosar, iar Inspectorul va stabili împreună cu clientul, locul, data și ora la care va avea loc constatarea pagubelor.

Inspectorul verifică apoi, modul de producere a evenimentului (efectuează fotografii martor), realitatea producerii acestuia și constată pagubele produse. Rezultatele cercetării, dimensionarea pagubelor și lista documentelor necesare instrumentării daunei apărute, sunt menționate într-un Proces Verbal de Constatare pagube. După semnarea acestuia de către inspectorul de daune, asigurat, păgubit, beneficiarul asigurării, persoana vinovată de producerea pagubei și reprezentantul unității reparatoare, un duplicat este înmânat asiguratului.

Urmează aprobarea și plata despăgubirilor, prin completarea de către client a unei Cereri de Despăgubire, care este predată Inspectorului, împreună cu celelalte documente solicitate. După verificare, dacă toate documentele sunt în regulă Cererea de Dezpăgubire este înregistrată în Registrul de intrare / ieșire corespondență, iar clientul va fi înștiințat de suma aprobată ca despăgubire.

In funcție de nivelul despăgubirii calculate și întocmirii Referatului de plată a despăgubirii, dosarul este transmis Direcției Daune. După toate aprobările și semnăturile necesare, responsabilul compartimentului economic întocmește borderoul cu toate Dosarele de Daune finalizate și face demersurile necesare achitării despăgubirii direct din sucursala ASTRA.

După efectuarea plății, se anexează dovada corespunzătoare, iar Dosarul de daună este transmis inspectorului pentru arhivare.

Șoferul păgubit poate folosi polița RCA pentru a-și repara mașina la orice service doreste, fără să i se impună o anumită firmă agreată de asigurator.

-Daunele morale-

Daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane (victima accidentului), prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă  prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale , dar nici să nu fie derizorii.

Despăgubirile plătite pentru daune morale și vătămări corporale au crescut rapid in ultimii ani, ponderea ajungând la aproape 17% din totalul daunelor achitate pe polita RCA.
Comparativ, in 2009 aceste despăgubiri reprezentau doar 2-3% din valoarea totală a daunelor.

ANEXE:

-Anexa 1: Dosar daune auto

-Anexa 2: Avizarea daunei

-Anexa 3: Constatarea nr.1 la dosar

-Anexa 4: Proces Verbal Politie

-Anexa 5: Autorizatie de reparatii

-Anexa 6: Talon autovehicul si Carte Identitate Proprietar

-Anexa 7: Confirmarea asigurarii

-Anexa 8: Polita de asigurare de Raspundere civila auto RCA

-Anexa 9: Cerere de despagubire

-Anexa 10:Deviz estimativ

-Anexa 11:Nota de calcul 1, Nota de calcul 2

-Anexa 12.Act de evaluare a pagubelor si stabilire a despagubirilor

-Anexa 13:Oferta de pret

-Anexa 14:Extras de cont

3.4 Management, eficiență și resursă umană în ASTRA Asigurări

Managementul intr-o organizație arata că personalitatea unui om se construiește greu, dar se schimbă și mai greu. Diferența este că organizațiile, pentru a supraviețui, trebuie să se schimbe.

Ipoteza abordării temei impactului managementului și eficienței companiei, având ca aplicație studiul de caz la ASTRA Asigurări este o temă de actualitate, având în vedere obiectivele strategice pe termen mediu și lung, țelurile organizației, managementul competitiv ( inovativ ) aplicat în ASTRA.

În fiecare organizație sunt sisteme sau modele de valori, simboluri, ritualuri și practici care au evoluat în timp. Aceste valori împărtășite determină într-o mare măsura ceea ce văd și percep managerii, și totodată cum să reacționeze în lumea lor reală.

Elementul uman din organizație este considerat drept resursa cea mai valoroasă a companiei. Rezultă de aici o serie de concluzii referitoare la : modalități de a trata oamenii, modalități de a-i motiva pentru performanța înaltă și pentru alegerea sistemelor de perfecționare.

Globalizarea economiei și informatizarea societății a condus la apariția unor noi forme și metode de organizare a activității umane. Ritmul schimbărilor tehnologice impun noi cerințe față de practicile organizațiilor și oamenii care activează în cadrul lor. În aceste condiții organizația se centrează mai mult pe cunoștințe și comunicare, decât pe control și ierarhie administrativă. Noile tehnologii presupun poziționarea potențialului uman pe primul plan

Principiile generale care guvernează zonele cheie dintr-o societate

– Guvernare corporatistă

– Contabilitate, Administrare date financiare și Raportare financiară, Rezerve și Impozite

– Managementul și Controlul riscului

– Planificare și Control

– Investiții de capital

– Sistemul de Audit și Control intern

– Juridic

– Resurse Umane & Salarizare conducere

– Marketing & Comunicare

– IT

Operând după modelul structural descentralizat, societatea are posibilitatea să dezvolte strategii de dezvoltare adaptate contextului și condițiilor locale creând cele mai bune oferte de asigurare..

În spatele succeselor obținute de ASTRA, stau oamenii, angajații companiei. ASTRA Asigurari a reușit să atragă și să mențină în rândul angajaților săi cei mai buni specialiști în domeniul asigurărilor. Profesionalismul acestora, reputația pe care au câștigat-o în timp reprezintă capitalul de încredere absolut necesar.

Societatea ASTRA le oferă salariaților săi o viziune, o misiune, un set de valori, care sã le direcționeze atitudinile și acțiunile.

Viziunea firmei :

Reprezintã declarația fundamentalã a valorilor, aspirațiilor și obiectivelor acesteia. Este un apel la mințile și inimilor membrilor săi.

Ea indică o înțelegere remarcabilă a locului pe care compania îl ocupă astăzi și care este poziția unde trebuie să ajungă într-o anumită perioadă de timp și care sunt modalitățile majore pentru a realiza acest salt.

Misiunea firmei:

Orientarea către nevoile clienților și creșterea calității produselor și serviciilor

Telurile aspiraționale :

– de a deveni furnizor de servicii financiare integrate

– de a fi compania cu cea mai importantă bază de clienți, persoane fizice,

– cea mai inovativă organizație din domeniul financiar și de asigurări, cu

– o puternică orientare către nevoile clienților

– să devină cel mai de încredere partener

– realitatea decizională – cine și ce decide, cum și cât de repede se iau deciziile în organizație,

– informațiile – cum se măsoară performanța, cum sunt activitățile coordonate și cum se realizează transferul cunoștințelor,

-factorii motivatori – atât cei financiari cât și cei nonfinanciari, ce tip de comportamente sunt stimulate,

– structura de organizare – ca și organigramă reală, efectivă,

– atragerea și păstrarea celor mai buni specialiști

– managementul orientat către viitor

– angajații și colaboratorii instruiti permanent, fie prin traning, fie prin coaching, mentoring, intranet.etc.

Implementarea sistemului de management competiriv

– Astra Asigurari este organizata pe principiul descentralizării,

– Decizia strategică a managementului societății de a miza pe calitate ,

– Nivelul de siguranță oferit clienților și partenerilor de afaceri

– Calitatea serviciilor oferite și profesionalismul ,

-Experiența pe piața locală, calitatea managementului și profesionalismul angajaților

– Puterea financiară și renumele

Obiective strategice

– crearea unei mărci care să asculte și să învețe de la consumatori.

– 2 milioane de clienți ( în anul 2015)

– 40 milioane de euro profit ( în anul 2015)

– 1 miliard de euro venituri din asigurări (2015)

– 25% din piața locală non-life

– 15% din piața locală life

– 25%- cota de piață pe segmentul pensii administrate privat

Strategia firmei este un instrument puternic de ghidare a activităților firmei pe termen lung. Credințele, valorile și normele ce se regăsesc în parte în misiune, ca parte a strategiei, modeleazã comportamentul atât pe termen scurt, cât și lung al salariaților .

Valorile societatii de asigurare sunt: încredere, leadership (stabilă financiar, lider,moderbă, inovatoare), orientare către client ( îl cunoaște, îi înțelege nevoile,dă sfaturi bune,partener corect, oferă soluții), valoare (produse de primă clasă, servicii eficiente, rapide), servicii profitabile pentru client (cu costuri rezonabile).Pornind de la acestea, ASTRA a stabilit strategia pe termen lung care reevidențiază ce vrea organizația, cum face să atingă obiectivele, având un scop bine determinat, aspirațiile și obiectivele (sunt stabilite SMART), planurile și metodele cu ajutorul cărora urmează să fie realizate obiectivele bine stabilite.

Principalele direcții de acțiune sunt : optimizarea procesului de soluționare a daunelor în asigurări auto, de viață și sănătate; centralizarea proceselor de lichidare daune; implementarea programului “NPS”, cel care măsoară gradul de loialitate al clienților; implementarea noului sistem de colectare a primelor; a sistemului de calcul “on line” pentru CASCO și RCA, aplicarea programului “Customer Focus”, orientat pe îmbunătățirea nivelului orientării către client, înființarea direcției de vânzări și management relații cu clienții ( CRM) , implementarea noului sistem informațional, dezvoltare și integrare IT.

Toate acestea vor permite ca până în 2015, Astra Asigurări să devină cel mai bun furnizor de servicii financiare integrate recunoscut de clienți.

Concluzii și Propuneri :

În lucrarea de față am abordat tema managementului și a eficienței activității manageriale intr-o companie de asigurări, și un -Studiul de caz- privind Asigurarea Obligatorie RCA realizat la societatea ASTRA Asigurări.

Managementul în asigurări, ca de altfel în toate domeniile de activitate, urmărește crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității economice si eficientizarea acestora. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, in asigurări intervin și factori specifici care determină modul de organizare și de conducere a activității de asigurare. Managementul in asigurări trebuie să asigure condiții optime pentru: constituirea la timp și in cuantumul prevăzut a fondului de asigurare; acordarea operativă a despăgubirilor și respectiv a sumelor asigurate la care au drept asigurații atunci când se produc riscurile asigurate; adaptarea continuă a formelor de asigurări (facultative si prin efectul legii) de bunuri, persoane și răspundere civilă la cerințele ce apar pe piața de asigurări și reasigurări natională și internatională.

Managementul firmei de asigurări are ca scop nu doar să îi determine pe angajați să muncească, ci să facă acest lucru într-un mod special încât lucrătorii să se simtă motivați din toate punctele de vedere: să dispună de resursele financiare necesare, să se simptă apreciați la locul de muncă, să își vadă rolul în cadrul companiei, să se simtă parte a unui grup, a unei echipe, a companiei în general.

BIBLIOGRAFIE

1) Gh. Bistriceanu . – ,,Sistemul Asigurarilor din România’’ Ed. Economica, Bucuresti, 2002,

2) I. Cistelecan, R. Cistelecan -,, Asigurări comerciale’’ Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu – Mureș, 1996,

3) D.A. Constantinescu -,,Management în asigurări’’ Colecția Națională București, 2000,

4) S.R. Diacon, R.L Carter -,,Succes in insurance” 1992,

5) Dr. Georgeta Marinescu -..Managementul Resurselor Umane’’ Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2012,

6) I.Galiceanu, M.Galiceanu „Asigurări interne și internaționale” Ed.Spirit Românesc, Craiova, 1999,

7) Gh. Iosif, Al. Gherasim, N. Crișan, I. Galiceanu., G Sauer, P.Tănăsescu – ,, Sistemul asigurărilor în România’’ Tribuna Economică, București, 1997,

8) A. Manolescu – ,,Managementul Resurselor Umane‘’ Editura Economica, 2003

9) L. Marian -,,Strategii Manageriale de firma’’ Ed.Universitatii Petru Maior, Tg Mures, 2001,

10) O. Nicolescu – ,,Management si eficienta’’ Ed.Economica, Bucuresti,1999

11) O. Nicolescu, I. Verboncu – ,,Management’’ Ed.Economica, Bucuresti,1999

12) C.Stefan, S.Enache – „Asigurări și reasigurări în afaceri economice” Ed. Independența Economică, Brăila,1999,

13)*** Legea privind contractul de management, nr. 66/7.10.1993, (publicată în M.O., nr. 130 partea I-a din 1993)

14)*** Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in România, cu modificarile si completarile ulterioare;

15)*** Ordinul CSA nr.14/2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 858 din 6/12/2011);

16)*** Ordinul CSA nr. 22/2012 pentru modificarea si completarea Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse in aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 14/2011 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 840 din 13.12.2012)

17)*** Procedura Generala de Daune – Descrierea procedurii de instrumentare a daunelor – Cod DA -01.

18)*** Raportul Administratorului Astra,2009,2010,2011,2012, 2013

19)*** Raportul Anual ASF/ 2009,2010,2011,2012,2013,

20)*** Raportul CSA 2013

21)*** http//www.asigurariexpress.ro – torul despre RCA

22)*** http// www.astrasig.ro/ro/asigurari/detalii/asigurare-rca

23)*** http//www.rasfoiesc.com- management resurse umane-actul conducerii

24)***http// www.stiu-cum.com-arta de a provoca performanta

25)***http//www.stiu.cum.com -management general – eficacitatea si eficiență

ANEXE Anexa 1.

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

Anexa 10

Anexa 11

Anexa 12

Anexa 13

Anexa 14