Management și Cultură Organizațională Școlară la Nivelul Învățământului Preșcolar

=== b26129ba4358e34715b3a49621040caeceef0c4f_149793_1 ===

MANAGEMENT ȘI CULTURĂ ORGANIZAȚIONALĂ ȘCOLARĂ LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL ȘI ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ

Delimitări conceptuale

Așa după cum se cunoaște, conceptul managementului include semnificații multiple, acesta utilizându-se în egală măsură atât în teorie cât și în practică. În cadrul activității practice, conceptul este regăsit la nivelul întregii societăți contemporane, pe întregul complex al palierelor acesteia și în absolut toate domeniile.

Considerat a fi un domeniu primordial în cadrul vieții sociale, un proces constant și de lungă durată care determină formarea celor mai importanți factori ai unei națiunii, oamenii, învățământul nu poate să permită eșecuri, oricare ar fi forma îmbrăcată de acestea. Tocmai din acest considerent se impune ca la nivelul învățământului să se impună o conducere nu doar competentă, ci și eficientă.

În ultimii ani s-a remarcat o preocupare deosebită pentru realizarea unei educații de calitate în așa fel încât întregul proces al pregătirii generației viitoare să garanteze o nouă perspectivă la nivelul întregii comunități. Conceptul calității la nivel educațional deseori este perceput ca fiind o excelare în cadrul eforturilor depuse pentru obținerea unor performanțe, dar și ca pregătirea realizată la nivelul cel mai înalt în cadrul unui anumit domeniu.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, a reușit să-și armonizeze legislația în raport cu cadrul strategic ce vizează cooperarea în domeniul educației și al formării profesionale, respectiv E.T. 2020 („Educație și formare 2020”), ce a fost elaborat și dezvoltat pe baza anteriorului program E.T. 2010. Prin intermediul acestui program s-a reușit definirea obiectivelor strategice comune pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, incluzând și setul principiilor avute în vedere pentru realizarea acestor obiective, ca și metodele comune de acțiune, cu diversele domenii prioritare dedicate fiecărui ciclu periodic de lucru.

E.T. 2020 a fost conceput avându-se în vedere diversele realizări ale programului anterior „Educație și formare 2010”, printre scopurile principale poziționându-se:

Răspunderea într-un mod adecvat la numeroasele provocări ale societății contemporane în domeniul creării unui spațiu european ce are la bază cunoașterea, ca și transformarea învățării pe toată perioada vieții

Sprijinirea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării continue a sistemelor proprii de educație și de formare – se impune ca aceste sisteme să le asigure tuturor cetățenilor diversele mijloace ce sunt necesare în vederea atingerii potențialului, în paralel cu asigurarea unei prosperități economice durabile, ca și capacității de integrare profesională.

Astfel, s-a reușit definirea a patru obiective strategice, respectiv:

Realizarea în practică a procesului de învățare pe întreaga perioadă a vieții și mobilității – în acest scop se impun:

Realizarea diverselor progrese în vederea punerii în aplicare a diverselor strategii de învățare pe întreg parcursul vieții

O dezvoltare a cadrelor naționale pentru calificări, avându-se în vedere Cadrul european la calificărilor

Stabilirea parcursurilor educaționale caracterizate de flexibilitate

Extinderea mobilității, cu aplicarea Cartei Europene a calității pentru mobilitate

O îmbunătățire a calității și eficienței educației și a formării – cetățenii trebuie să aibă capacitatea de a dobândi diverse competențe-cheie, în paralel cu impunerea eficienței la toate nivelele de educație și de formare profesională

O promovare a echității, a coeziunii sociale, ca și a cetățeniei active – se impune ca atât educația, cât și formarea să le permită cetățenilor dobândirea și dezvoltarea diverselor abilități, ca și a competențelor ce sunt necesare în vederea ocupării unui loc de muncă, precum și a continuării procesului de învățare. În ceea ce privește dezavantajul educaționale se impune remedierea acestuia prin intermediul asigurării unui învățământ de tip preșcolar de o calitate superioară

O stimulare a creativității, ca și a inovării, incluzând și spiritul întreprinzător – acest obiectiv are în vedere toate nivele educaționale și de formare, cu promovarea dobândirii competențelor de tip transversal de către cetățeni, în paralel cu garantarea unei bune funcționări a conceputului educație/cercetare/inovare. În acest scop se impune promovarea diverselor parteneriate între instituțiile de învățământ și societăți, ca și a comunităților extinse de cursanți, în vederea implicării diverșilor reprezentanți din cadrul societății civile, ca și a altor potențiale părți ce s-ar putea declara a fi interesante

În vederea cuantificării progreselor ce sunt înregistrare în cadrul procesului de îndeplinire al acestor obiective au fost definiți diverși indicatori și criterii de referință, ca și un set de principii ce se impun a fi respectate. De asemenea, până în anul 2020 au delimitate mai multe seri ale ciclurilor de lucru, în perioada inclusă în intervalul 2016-2020 identificându-se de asemenea un set de priorități în domeniul educației și al formării profesionale, ce a fost adoptat de Comisia Europeană, dar și de Consiliul miniștrilor educației.

În domeniul educației și al formării profesionale au fost definite domenii de prioritate noi, respectiv:

Dobândirea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor relevante și de o calitate superioară în cadrul procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu accentuarea importanței rezultatelor învățării, în vederea:

Dezvoltării capacității de inserție profesională

Stimulării inovării, stimulării bunăstării, stimulării cetățeniei active

O educație care să fie favorabilă incluziunii, egalității, nedescriminării, echității, cu promovarea diverselor competențe civice

Educația, ca și formarea profesională de tip deschis, respectiv inovator, inclusiv prin intermediul valorificării maxime a noilor tehnologii în domeniu

Acordarea sprijinului adecvat cadrelor didactice, formatorilor, directorilor instituțiilor de învățământ, ca și diverșilor membri din cadrul personalului inclus în sistemul de învățământ

Impunerea transparenței și a recunoașterii diverselor aptitudini și calificări în vederea facilitării mobilității în scop educațional, ca și o mobilitate a forței de muncă

1.2. Managementul calității în România

În țara noastră, Legea 87/10.04.2006, reprezintă cadrul instituțional prin care se asigură calitatea în educație și formarea profesională, aceasta formulând diverse domenii de competență :

La nivelul furnizorilor – așa cum sunt definiți de legea anterior menționată – cu menționarea responsabilității de evaluare internă a calității educației

La nivelul sistemului – fiind înființată A.R.A.C.I.P. – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – căreia îi revine responsabilitatea de a realiza o evaluare externă a calității educației

În conformitate cu prevederile legale, A.R.A.C.I.P. are un rol deosebit în cadrul dezvoltării și a aplicării cadrului național al asigurării calității în educație, la nivelul dedicat asigurării calității diverselor programe de educație și de formare profesională ce sunt conferite pe calea formală – la nivelul unităților școlare.

În vederea punerii în aplicare a diverselor prevederi incluse în Legea 87/2006, în cadrul național al asigurării calității în educație sunt prevăzute diverse alte structuri, respectiv aranjamente de tip instituțional în vederea asigurării calității la nivelul educației și formării profesionale, structuri și aranjamente ce implică diverse instituții cum ar fi :

C.N.D.Î.P.T – Centrul Național pentru dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic, ce are diverse atribuții în domeniul:

Dezvoltării metodologiilor vizând asigurarea calității la nivelul educației și formării profesionale, respectiv la nivelul învățământului profesional și a celui tehnic

Coordonării monitorizării interne, ca și a monitorizării externe privind aplicarea diverselor proceduri în vederea asigurării calității la nivelul furnizorului, în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

Coordonării metodologice a procesului validării externe prin inspectarea rapoartelor de autoevaluare elaborate de către furnizori în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

C.N.F.P.A. – Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților, ce are diverse atribuții în domeniul :

Dezvoltării diverselor metodologii vizând autorizarea, care și evaluarea externă a calității în domeniul formării profesionale continue, respectiv în domeniul formării adulților

Coordonării metodologice a procesului autoevaluării interne / procesului evaluării interne de la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională de tip continuu

Coordonării monitorizării externe a modului de aplicare a diverselor proceduri privind acreditarea programelor de formarea profesională continuă, semnalate la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională continuă

Direcția Generală a Învățământului Preuniversitar ce funcționează la nivelul Ministerului Educației, prin intermediul Direcțiilor specializate, ce au diverse atribuții în domeniul :

Monitorizării

Inspecției școlare

Evaluării instituționale la nivelul aferent sistemului de învățământ național

A.N.C. – Autoritatea Națională pentru Calificări, ce are diverse atribuții specifice în :

Monitorizarea modului de conformitate a diverselor programe de formare profesională la nivelul standardelor ocupaționale

Pregătirea profesională

Certificarea diverselor calificări naționale

La nivelul furnizorilor de educație, în conformitate cu prevederii Legii 87/2006, este reglementată înființarea structurii interne în vederea asigurării și evaluării calității – Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității.

În situația particulară dedicată unităților de învățământ din cadrul rețelei de învățământ profesional/tehnic, s-a reușit dezvoltarea instrumentelor de asigurarea și evaluarea calității în domeniul dedicat procesului de educație și de formare, precum:

Manualul de autoevaluare – pe baza acestuia este realizată evaluarea de tip intern a calității, ca și a autoevaluării, ce stă la baza realizării evaluării interne a calității

Manualul de inspecție – pe baza acestuia este realizată validarea calității ori evaluarea externă a acesteia

Aceste manuale sunt împărțire în mai multe arii de asigurarea și evaluarea calității (în număr de opt), denumite și principii de calitate, ele fiind standardizate și cuantificate prin intermediul unui număr variabil al descriptorilor de performanță. Atât concepția, cât și principiile aferente manualelor s-au aflat la baza elaborării Ghidului de Autoevaluarea furnizorilor de Educație/Formare Profesională, ghid ce a fost conceput de către T.W.G. (Grupul Tehnic de lucru), la nivelul Comisiei Europene.

Este cunoscut faptul că asigurarea calității educației reprezintă o parte determinantă în cadrul procesului dedicat dezvoltării instituționale, motiv pentru care unitățile de învățământ includ la nivelul P.A.S. (Planul de Acțiune al Școlii) o componentă primordială de asigurarea calității.

Toate rapoartele de auto-evaluare ce sunt validate de către inspecție sunt însoțite de planurile anuale pentru îmbunătățirea calități, diversele acțiuni specifice fiind incluse și implicit evaluate și avându-se în vedere diversele obiective strategice generale privind creșterea performanțelor instituției de învățământ în raport cu așteptările elevilor, ale părinților ca și ale altor diverse părți ce sunt interesante.

Sistemul de management al calității educației

Diversele evoluții recente ce au fost semnalate nu doar la nivel internațional, ci și la nivel național au evidențiat necesitatea elaborării și dezvoltării unui sistem național de managementul calității, dezvoltarea cantitativă a ofertei educaționale nemaiavând capacitatea de a satisface diverselor nevoi ale societății contemporane.

În vederea unei dezvoltări intensive a sistemului educațional național, sistem ce pune în prim plan calitatea, se impune ca complexul elementelor dedicate asigurării (criteriile, indicatorii, standardele, descriptorii) să fie corect înțeles și utilizat la nivel unitar.

Totalitatea instrumentelor și a metodelor, incluse în cadrul sistemului educațional coerent, ce sunt folosite în vederea menținerii, ca și a dezvoltării calității educației ce este conferită de către unitățile de învățământ reprezintă sistemul managementului calității.

Principala funcție a acestui sistem de management și asigurarea calității constă în orientarea privind dezvoltarea diverselor unități de învățământ în direcția unei creșteri semnificative a calității educației ce le este conferită tuturor membrilor unei comunități, respectiv comunității privită ca un ansamblu.

Managementul calității presupune generarea diverselor sisteme și proceduri prin intermediul cărora se reușește asigurarea calității, calitate ce este elaborată și implementată la nivelul întregii instituții de învățământ.

Mecanismul se remarcă :

La nivelul tuturor etapelor de proiectare și de planificarea dezvoltării unei instituții de învățământ

În cadrul proceselor de implementare ale acestor proiecte, respectiv programe, acțiuni, planuri, etc.

În cadrul activității de funcționare zilnică a instituțiilor de învățământ

În diversele modalități ce vizează evaluarea activității, ca și a modului de îndepliniri a diverselor obiective și scopuri ce sunt propuse

Sistemele, ca și procedurile privind asigurarea calității au în vedere:

Proiectarea, ca și planificarea de dezvoltare a unei instituții de învățământ, respectiv :

În ce mod sunt stabilite țintele strategice

Care este modul de stabilire a diverselor strategii de dezvoltare

Care sunt mecanismele, responsabilitățile, procedurile decizionale

Cine se implică în procesul de luare al deciziilor diverse

În ce mod aceste decizii sunt ulterior făcute cunoscute la nivelul comunităților

Cum se poate reuși crearea unui consens privind respectivele ținte strategice

O implementare a programelor, ca și a acțiunilor ce sunt stabilite, în paralel cu monitorizarea modului de funcționare al instituției de învățământ, respectiv:

Persoanele ce sunt responsabile

Persoanele ce sunt implicate

Diversele metode și instrumente utilizate în cadrul monitorizării, ca și al feed-back-ului

Modul de asigurare, în cadrul procesului de monitorizare, al așa numiților „purtători de interese”

Cum se realizează preluarea feed-back-ului

O evaluare a modului de funcționare și respectiv de dezvoltarea instituției de învățământ –implicând și o revizuire a proiectelor, o revizuire a programelor, o revizuire a planurilor (cu optimizarea constantă a modului de funcționare curentă a acestora), respectiv:

Definirea metodelor de evaluare

Definirea instrumentelor de evaluare

Definirea diverselor proceduri de evaluare

Desemnarea persoanelor implicate în evaluare

Modul de realizare al acestei evaluări

Stabilirea procedurilor privind revizuirea documentelor de tip programatic – cu desemnarea persoanelor responsabile de acestea

Identificarea diverselor mecanisme dedicate „avertizărilor timpurii”

Managementul calității educației (incluzând sistemele, procedurile, ca și mecanismele) este considerat a fi componentă integrantă, respectiv inseparabilă din cadrul procesului de funcționare și de dezvoltare a instituției de învățământ, motiv pentru care se impune ca dezvoltarea calității educației să fie monitorizată de către toate resursele umane ale instituției de învățământ, în cadrul tuturor activităților ce sunt derulate.

Este deja bine cunoscut faptul că un sistem de asigurarea calității educației asumat și conștient are capacitatea de a genera la nivelul instituției de învățământ diverse efecte ce sunt ușor sesizabile, el influențând în mod decisiv întreaga activitate școlară de la nivelul instituției, respectiv:

Totalitatea resurselor educaționale ce sunt procurate – incluzând și diversele proceduri de achiziție – avându-se în vedere o regândire a raportului calitate/preț, cu punerea accentului pe calitate în cazul diverselor produse ce sunt achiziționate

Toate resursele umane de la nivelul instituției de învățământ – incluzând directorul acesteia și terminând cu ultimul preșcolar/elev ce este nou inclus în sistemul de învățământ al instituției

Totalitatea proceselor și a activităților ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând orele de cursuri, activitățile de tip extra-curricular, diversele alte activități ce sunt derulate cu preșcolarii/elevii și/sau cu părinții acestora, activitățile derulate cu cadrele didactice, incluzând și activitățile diverse de formare, respectiv de dezvoltare profesională

Totalitatea produselor ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând materialele didactice ce sunt realizate pentru orele de cursuri, materialele vizuale ce se află expuse la vedere în spațiul public al instituției de învățământ

Totalitatea documentelor curriculare și a documentelor manageriale ce sunt produse la nivelul instituției de învățământ – pornind de la proiectul instituției de învățământ și finalizând cu diversele planuri de cursuri și/sau planurile instituției de învățământ

Prin intermediul sistemului de asigurarea calității în educație se pot identifica cu destul de multă ușurință diversele zone în cadrul cărora calitatea nu este la nivelul dorit, cum ar fi :

Gradul de pregătire al cadrelor didactice

Gradul asigurării accesului la educație în cadrul diverselor grupuri ce sunt considerate a fi dezavantajate

Gradul dotării instituției de învățământ cu diverse echipamente

Totalitatea acestor zone pot fi îmbunătățite, astfel ele putându-se constitui în cadrul procesului de dezvoltarea unității de învățământ în adevărate ținte strategice. În acest fel, atât evaluarea calității educației, cât și asigurarea acesteia se constituie în componentă integrantă din cadrul ciclului de proiectarea dezvoltării instituționale, respectiv pot fi generate diverse modificări la nivelul instituției de învățământ, dar și al comunității din care aceasta face parte prin intermediul diverselor proiecte ce privesc dezvoltarea școlară, asociate cu planurile anuale ale instituției de învățământ.

Evaluarea acestor modificări are rolul de a determina modalitatea în care s-a reușit dezvoltarea calității educației oferite la nivelul instituției de învățământ, ca și a zonelor în care se impune o dezvoltare suplimentară. Așa cum s-a menționat, aceste zone pot să constituie atât în cadrul proiectelor viitoare, cât și în planurile de dezvoltare ale instituției de învățământ, adevărate ținte strategice.

=== b26129ba4358e34715b3a49621040caeceef0c4f_153429_1 ===

MANAGEMENT ȘI CULTURĂ ORGANIZAȚIONALĂ ȘCOLARĂ LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL ȘI ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ

Delimitări conceptuale

Așa după cum se cunoaște, conceptul managementului include semnificații multiple, acesta utilizându-se în egală măsură atât în teorie cât și în practică. În cadrul activității practice, conceptul este regăsit la nivelul întregii societăți contemporane, pe întregul complex al palierelor acesteia și în absolut toate domeniile.

Considerat a fi un domeniu primordial în cadrul vieții sociale, un proces constant și de lungă durată care determină formarea celor mai importanți factori ai unei națiunii, oamenii, învățământul nu poate să permită eșecuri, oricare ar fi forma îmbrăcată de acestea. Tocmai din acest considerent se impune ca la nivelul învățământului să se impună o conducere nu doar competentă, ci și eficientă.

În ultimii ani s-a remarcat o preocupare deosebită pentru realizarea unei educații de calitate în așa fel încât întregul proces al pregătirii generației viitoare să garanteze o nouă perspectivă la nivelul întregii comunități. Conceptul calității la nivel educațional deseori este perceput ca fiind o excelare în cadrul eforturilor depuse pentru obținerea unor performanțe, dar și ca pregătirea realizată la nivelul cel mai înalt în cadrul unui anumit domeniu.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, a reușit să-și armonizeze legislația în raport cu cadrul strategic ce vizează cooperarea în domeniul educației și al formării profesionale, respectiv E.T. 2020 („Educație și formare 2020”), ce a fost elaborat și dezvoltat pe baza anteriorului program E.T. 2010. Prin intermediul acestui program s-a reușit definirea obiectivelor strategice comune pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, incluzând și setul principiilor avute în vedere pentru realizarea acestor obiective, ca și metodele comune de acțiune, cu diversele domenii prioritare dedicate fiecărui ciclu periodic de lucru.

E.T. 2020 a fost conceput avându-se în vedere diversele realizări ale programului anterior „Educație și formare 2010”, printre scopurile principale poziționându-se:

Răspunderea într-un mod adecvat la numeroasele provocări ale societății contemporane în domeniul creării unui spațiu european ce are la bază cunoașterea, ca și transformarea învățării pe toată perioada vieții

Sprijinirea statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării continue a sistemelor proprii de educație și de formare – se impune ca aceste sisteme să le asigure tuturor cetățenilor diversele mijloace ce sunt necesare în vederea atingerii potențialului, în paralel cu asigurarea unei prosperități economice durabile, ca și capacității de integrare profesională.

Astfel, s-a reușit definirea a patru obiective strategice, respectiv:

Realizarea în practică a procesului de învățare pe întreaga perioadă a vieții și mobilității – în acest scop se impun:

Realizarea diverselor progrese în vederea punerii în aplicare a diverselor strategii de învățare pe întreg parcursul vieții

O dezvoltare a cadrelor naționale pentru calificări, avându-se în vedere Cadrul european la calificărilor

Stabilirea parcursurilor educaționale caracterizate de flexibilitate

Extinderea mobilității, cu aplicarea Cartei Europene a calității pentru mobilitate

O îmbunătățire a calității și eficienței educației și a formării – cetățenii trebuie să aibă capacitatea de a dobândi diverse competențe-cheie, în paralel cu impunerea eficienței la toate nivelele de educație și de formare profesională

O promovare a echității, a coeziunii sociale, ca și a cetățeniei active – se impune ca atât educația, cât și formarea să le permită cetățenilor dobândirea și dezvoltarea diverselor abilități, ca și a competențelor ce sunt necesare în vederea ocupării unui loc de muncă, precum și a continuării procesului de învățare. În ceea ce privește dezavantajul educaționale se impune remedierea acestuia prin intermediul asigurării unui învățământ de tip preșcolar de o calitate superioară

O stimulare a creativității, ca și a inovării, incluzând și spiritul întreprinzător – acest obiectiv are în vedere toate nivele educaționale și de formare, cu promovarea dobândirii competențelor de tip transversal de către cetățeni, în paralel cu garantarea unei bune funcționări a conceputului educație/cercetare/inovare. În acest scop se impune promovarea diverselor parteneriate între instituțiile de învățământ și societăți, ca și a comunităților extinse de cursanți, în vederea implicării diverșilor reprezentanți din cadrul societății civile, ca și a altor potențiale părți ce s-ar putea declara a fi interesante

În vederea cuantificării progreselor ce sunt înregistrare în cadrul procesului de îndeplinire al acestor obiective au fost definiți diverși indicatori și criterii de referință, ca și un set de principii ce se impun a fi respectate. De asemenea, până în anul 2020 au delimitate mai multe seri ale ciclurilor de lucru, în perioada inclusă în intervalul 2016-2020 identificându-se de asemenea un set de priorități în domeniul educației și al formării profesionale, ce a fost adoptat de Comisia Europeană, dar și de Consiliul miniștrilor educației.

În domeniul educației și al formării profesionale au fost definite domenii de prioritate noi, respectiv:

Dobândirea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor relevante și de o calitate superioară în cadrul procesului de învățare pe întreg parcursul vieții – cu accentuarea importanței rezultatelor învățării, în vederea:

Dezvoltării capacității de inserție profesională

Stimulării inovării, stimulării bunăstării, stimulării cetățeniei active

O educație care să fie favorabilă incluziunii, egalității, nedescriminării, echității, cu promovarea diverselor competențe civice

Educația, ca și formarea profesională de tip deschis, respectiv inovator, inclusiv prin intermediul valorificării maxime a noilor tehnologii în domeniu

Acordarea sprijinului adecvat cadrelor didactice, formatorilor, directorilor instituțiilor de învățământ, ca și diverșilor membri din cadrul personalului inclus în sistemul de învățământ

Impunerea transparenței și a recunoașterii diverselor aptitudini și calificări în vederea facilitării mobilității în scop educațional, ca și o mobilitate a forței de muncă

1.2. Managementul calității în România

În țara noastră, Legea 87/10.04.2006, reprezintă cadrul instituțional prin care se asigură calitatea în educație și formarea profesională, aceasta formulând diverse domenii de competență :

La nivelul furnizorilor – așa cum sunt definiți de legea anterior menționată – cu menționarea responsabilității de evaluare internă a calității educației

La nivelul sistemului – fiind înființată A.R.A.C.I.P. – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – căreia îi revine responsabilitatea de a realiza o evaluare externă a calității educației

În conformitate cu prevederile legale, A.R.A.C.I.P. are un rol deosebit în cadrul dezvoltării și a aplicării cadrului național al asigurării calității în educație, la nivelul dedicat asigurării calității diverselor programe de educație și de formare profesională ce sunt conferite pe calea formală – la nivelul unităților școlare.

În vederea punerii în aplicare a diverselor prevederi incluse în Legea 87/2006, în cadrul național al asigurării calității în educație sunt prevăzute diverse alte structuri, respectiv aranjamente de tip instituțional în vederea asigurării calității la nivelul educației și formării profesionale, structuri și aranjamente ce implică diverse instituții cum ar fi :

C.N.D.Î.P.T – Centrul Național pentru dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic, ce are diverse atribuții în domeniul:

Dezvoltării metodologiilor vizând asigurarea calității la nivelul educației și formării profesionale, respectiv la nivelul învățământului profesional și a celui tehnic

Coordonării monitorizării interne, ca și a monitorizării externe privind aplicarea diverselor proceduri în vederea asigurării calității la nivelul furnizorului, în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

Coordonării metodologice a procesului validării externe prin inspectarea rapoartelor de autoevaluare elaborate de către furnizori în cadrul rețelei de învățământ profesional și învățământ tehnic

C.N.F.P.A. – Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților, ce are diverse atribuții în domeniul :

Dezvoltării diverselor metodologii vizând autorizarea, care și evaluarea externă a calității în domeniul formării profesionale continue, respectiv în domeniul formării adulților

Coordonării metodologice a procesului autoevaluării interne / procesului evaluării interne de la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională de tip continuu

Coordonării monitorizării externe a modului de aplicare a diverselor proceduri privind acreditarea programelor de formarea profesională continuă, semnalate la nivelul diverșilor furnizori de formare profesională continuă

Direcția Generală a Învățământului Preuniversitar ce funcționează la nivelul Ministerului Educației, prin intermediul Direcțiilor specializate, ce au diverse atribuții în domeniul :

Monitorizării

Inspecției școlare

Evaluării instituționale la nivelul aferent sistemului de învățământ național

A.N.C. – Autoritatea Națională pentru Calificări, ce are diverse atribuții specifice în :

Monitorizarea modului de conformitate a diverselor programe de formare profesională la nivelul standardelor ocupaționale

Pregătirea profesională

Certificarea diverselor calificări naționale

La nivelul furnizorilor de educație, în conformitate cu prevederii Legii 87/2006, este reglementată înființarea structurii interne în vederea asigurării și evaluării calității – Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității.

În situația particulară dedicată unităților de învățământ din cadrul rețelei de învățământ profesional/tehnic, s-a reușit dezvoltarea instrumentelor de asigurarea și evaluarea calității în domeniul dedicat procesului de educație și de formare, precum:

Manualul de autoevaluare – pe baza acestuia este realizată evaluarea de tip intern a calității, ca și a autoevaluării, ce stă la baza realizării evaluării interne a calității

Manualul de inspecție – pe baza acestuia este realizată validarea calității ori evaluarea externă a acesteia

Aceste manuale sunt împărțire în mai multe arii de asigurarea și evaluarea calității (în număr de opt), denumite și principii de calitate, ele fiind standardizate și cuantificate prin intermediul unui număr variabil al descriptorilor de performanță. Atât concepția, cât și principiile aferente manualelor s-au aflat la baza elaborării Ghidului de Autoevaluarea furnizorilor de Educație/Formare Profesională, ghid ce a fost conceput de către T.W.G. (Grupul Tehnic de lucru), la nivelul Comisiei Europene.

Este cunoscut faptul că asigurarea calității educației reprezintă o parte determinantă în cadrul procesului dedicat dezvoltării instituționale, motiv pentru care unitățile de învățământ includ la nivelul P.A.S. (Planul de Acțiune al Școlii) o componentă primordială de asigurarea calității.

Toate rapoartele de auto-evaluare ce sunt validate de către inspecție sunt însoțite de planurile anuale pentru îmbunătățirea calități, diversele acțiuni specifice fiind incluse și implicit evaluate și avându-se în vedere diversele obiective strategice generale privind creșterea performanțelor instituției de învățământ în raport cu așteptările elevilor, ale părinților ca și ale altor diverse părți ce sunt interesante.

Sistemul de management al calității educației

Diversele evoluții recente ce au fost semnalate nu doar la nivel internațional, ci și la nivel național au evidențiat necesitatea elaborării și dezvoltării unui sistem național de managementul calității, dezvoltarea cantitativă a ofertei educaționale nemaiavând capacitatea de a satisface diverselor nevoi ale societății contemporane.

În vederea unei dezvoltări intensive a sistemului educațional național, sistem ce pune în prim plan calitatea, se impune ca complexul elementelor dedicate asigurării (criteriile, indicatorii, standardele, descriptorii) să fie corect înțeles și utilizat la nivel unitar.

Totalitatea instrumentelor și a metodelor, incluse în cadrul sistemului educațional coerent, ce sunt folosite în vederea menținerii, ca și a dezvoltării calității educației ce este conferită de către unitățile de învățământ reprezintă sistemul managementului calității.

Principala funcție a acestui sistem de management și asigurarea calității constă în orientarea privind dezvoltarea diverselor unități de învățământ în direcția unei creșteri semnificative a calității educației ce le este conferită tuturor membrilor unei comunități, respectiv comunității privită ca un ansamblu.

Managementul calității presupune generarea diverselor sisteme și proceduri prin intermediul cărora se reușește asigurarea calității, calitate ce este elaborată și implementată la nivelul întregii instituții de învățământ.

Mecanismul se remarcă :

La nivelul tuturor etapelor de proiectare și de planificarea dezvoltării unei instituții de învățământ

În cadrul proceselor de implementare ale acestor proiecte, respectiv programe, acțiuni, planuri, etc.

În cadrul activității de funcționare zilnică a instituțiilor de învățământ

În diversele modalități ce vizează evaluarea activității, ca și a modului de îndepliniri a diverselor obiective și scopuri ce sunt propuse

Sistemele, ca și procedurile privind asigurarea calității au în vedere:

Proiectarea, ca și planificarea de dezvoltare a unei instituții de învățământ, respectiv :

În ce mod sunt stabilite țintele strategice

Care este modul de stabilire a diverselor strategii de dezvoltare

Care sunt mecanismele, responsabilitățile, procedurile decizionale

Cine se implică în procesul de luare al deciziilor diverse

În ce mod aceste decizii sunt ulterior făcute cunoscute la nivelul comunităților

Cum se poate reuși crearea unui consens privind respectivele ținte strategice

O implementare a programelor, ca și a acțiunilor ce sunt stabilite, în paralel cu monitorizarea modului de funcționare al instituției de învățământ, respectiv:

Persoanele ce sunt responsabile

Persoanele ce sunt implicate

Diversele metode și instrumente utilizate în cadrul monitorizării, ca și al feed-back-ului

Modul de asigurare, în cadrul procesului de monitorizare, al așa numiților „purtători de interese”

Cum se realizează preluarea feed-back-ului

O evaluare a modului de funcționare și respectiv de dezvoltarea instituției de învățământ –implicând și o revizuire a proiectelor, o revizuire a programelor, o revizuire a planurilor (cu optimizarea constantă a modului de funcționare curentă a acestora), respectiv:

Definirea metodelor de evaluare

Definirea instrumentelor de evaluare

Definirea diverselor proceduri de evaluare

Desemnarea persoanelor implicate în evaluare

Modul de realizare al acestei evaluări

Stabilirea procedurilor privind revizuirea documentelor de tip programatic – cu desemnarea persoanelor responsabile de acestea

Identificarea diverselor mecanisme dedicate „avertizărilor timpurii”

Managementul calității educației (incluzând sistemele, procedurile, ca și mecanismele) este considerat a fi componentă integrantă, respectiv inseparabilă din cadrul procesului de funcționare și de dezvoltare a instituției de învățământ, motiv pentru care se impune ca dezvoltarea calității educației să fie monitorizată de către toate resursele umane ale instituției de învățământ, în cadrul tuturor activităților ce sunt derulate.

Este deja bine cunoscut faptul că un sistem de asigurarea calității educației asumat și conștient are capacitatea de a genera la nivelul instituției de învățământ diverse efecte ce sunt ușor sesizabile, el influențând în mod decisiv întreaga activitate școlară de la nivelul instituției, respectiv:

Totalitatea resurselor educaționale ce sunt procurate – incluzând și diversele proceduri de achiziție – avându-se în vedere o regândire a raportului calitate/preț, cu punerea accentului pe calitate în cazul diverselor produse ce sunt achiziționate

Toate resursele umane de la nivelul instituției de învățământ – incluzând directorul acesteia și terminând cu ultimul preșcolar/elev ce este nou inclus în sistemul de învățământ al instituției

Totalitatea proceselor și a activităților ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând orele de cursuri, activitățile de tip extra-curricular, diversele alte activități ce sunt derulate cu preșcolarii/elevii și/sau cu părinții acestora, activitățile derulate cu cadrele didactice, incluzând și activitățile diverse de formare, respectiv de dezvoltare profesională

Totalitatea produselor ce sunt realizate la nivelul instituției de învățământ – incluzând materialele didactice ce sunt realizate pentru orele de cursuri, materialele vizuale ce se află expuse la vedere în spațiul public al instituției de învățământ

Totalitatea documentelor curriculare și a documentelor manageriale ce sunt produse la nivelul instituției de învățământ – pornind de la proiectul instituției de învățământ și finalizând cu diversele planuri de cursuri și/sau planurile instituției de învățământ

Prin intermediul sistemului de asigurarea calității în educație se pot identifica cu destul de multă ușurință diversele zone în cadrul cărora calitatea nu este la nivelul dorit, cum ar fi :

Gradul de pregătire al cadrelor didactice

Gradul asigurării accesului la educație în cadrul diverselor grupuri ce sunt considerate a fi dezavantajate

Gradul dotării instituției de învățământ cu diverse echipamente

Totalitatea acestor zone pot fi îmbunătățite, astfel ele putându-se constitui în cadrul procesului de dezvoltarea unității de învățământ în adevărate ținte strategice. În acest fel, atât evaluarea calității educației, cât și asigurarea acesteia se constituie în componentă integrantă din cadrul ciclului de proiectarea dezvoltării instituționale, respectiv pot fi generate diverse modificări la nivelul instituției de învățământ, dar și al comunității din care aceasta face parte prin intermediul diverselor proiecte ce privesc dezvoltarea școlară, asociate cu planurile anuale ale instituției de învățământ.

Evaluarea acestor modificări are rolul de a determina modalitatea în care s-a reușit dezvoltarea calității educației oferite la nivelul instituției de învățământ, ca și a zonelor în care se impune o dezvoltare suplimentară. Așa cum s-a menționat, aceste zone pot să constituie atât în cadrul proiectelor viitoare, cât și în planurile de dezvoltare ale instituției de învățământ, adevărate ținte strategice.

CAPITOLUL 2. ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR. ANALIZA DIMENSIUNILOR ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

2.1 Delimitări conceptuale

Organizația este percepută ca fiind unitatea ori gruparea socială, ce este întemeiată în mod conștient și ale cărei finalități sunt formulate în mod explicit, aceasta antrenând „un număr mare de indivizi pentru a îndeplini roluri și statute bine determinate în cadrul unei structuri diferențiate, cu funcții de conducere și coordonare a activităților”.

În acest context, s-a reușit delimitarea diverselor caracteristici organizaționale, mai precis:

Structura organizațională, respectiv complexitatea acesteia, mărimea, rolurile și diversele statute, relațiile, ca și diferențierea activităților derulate

Controlul organizațional, incluzând structura ierarhică, diversele relațiile de autoritate, staff-ul, ca și birocratizarea

Comportamentul organizațional, în categoria căruia se remarcă scopurile, climatul, dar și cultura organizațională

Modificarea organizațională, ce include flexibilitatea, promovarea inovațiilor, ca și dezvoltarea personalului

În cadrul manualele de pedagogie, orice instituție de învățământ este percepută ca fiind factorul instituțional al educației, aceasta constituindu-se în cadrul organizat social ce este specific diverselor acțiuni de tip educațional, avându-se în vedere finalitățile pedagogice ce sunt stabilite în funcție de politicile școlare, atât pe termen mediu, cât și pe termen lung.

Astfel, managementul școlar, ce se manifestă ca știință educațională, are în vedere definirea organizației școlare, percepută drept substrat de tip conceptual, dar și ca instituție specializată în realizarea complexului proces al învățământului.

Organizația școlară funcționează la nivelul sistemului de învățământ, acesta constituindu-se într-un important subsistem social. Iar din perspectiva managerială, aceasta este percepută drept structura societății ce întrunește totalitatea caracteristicile sistemului deschis.

De asemenea, organizația școlară este percepută ca fiind grupul social ce dispune de unitate și fizionomie proprie, idee inițiată de E. Durkheim, un întemeietor al sociologiei educaționale.

În acest context, instituția de învățământ reușește să îndeplinească respectivele caracteristici ce sunt specifice marii majorități a organizațiilor sociale, caracteristici ce se impun a fi cunoscute în vederea dezvoltării și valorificării în sensul pedagogic, acestea reușind să fixeze diversele capacități structurale ale instituției, respectiv:

Întreținerea multiplelor relații în raport cu mediul extern

Exercitarea funcției primare (dedicate formării elevilor, urmată de integrarea acestora la nivelul societății), ca și a funcției secundare (implicând furnizarea modelelor comportamentale)

Poziționarea membrilor la nivel organizațional, în limitele impuse de satisfacerea diverselor cerințe organizaționale, ca și de satisfacerea aspirațiilor de tip individual

Activarea sistemului formal la nivelul mediului formal, ca și non-formal, în cadrul cărora se regăsesc și o serie de relații de tip informal

Valorificarea structurii formale în cadrul căreia sunt prescrise reguli și norme, cu sancționarea conduitelor de tip individual, ca și a dimensiunii informare, ce probează posibilitatea dedicate răspunderii diverselor nevoi reale existente

Medierea dintre organizație și personalitatea individului, prin intermediul valorificării resurselor de tip imaginatoriu, ce sunt exprimare atât în mod conștient, dar și inconștient, prin intermediul diverselor mecanisme senzoriale, respectiv raționale, dedicate adaptării la respectivele cerințe organizaționale, ce sunt în mod profund influențate atât de către sistemul motivațional, cât și de reprezentările de tip personal ale realității, etc.

Școala este percepută ca fiind organizația ce are capacitatea de a realiza o activitate de tip pedagogic la nivelul unui cadru instituționalizat specializat, implicând roluri și statute ce sunt determinate la nivel social, pentru:

Realizarea diverselor finalități de tip micro-structurale specifice procesului de învățământ – obiectivele generale și obiectivele specifice

Realizarea finalităților de tip macro-structural aferente sistemului de învățământ – reprezentând idealul educațional, ca și scopurile strategice generale

Percepută drept organizația ce evoluează în termenii organizației sociale, instituția de învățământ se constituie într-un „ansamblu de structuri relativ stabile de statusuri și roluri care are menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale indivizilor sau la îndeplinirea anumitor funcții sociale”.

În ceea ce privește semnificația dedicată trecerii de la o instituție școlară la organizația școlară, se remarcă faptul că în actuala societate ce are la bază cunoașterea, școala este cu mult mai riguros organizată, în conformitate cu finalitățile sistemului și al procesului, în vederea permiterii realizării diverselor activități ce sunt specifice, avându-se în vedere diversele resurse pedagogice existente.

În cadrul procesului dedicat trecerii școlii din stadiul instituției ce se bazează pe respectarea normelor formale în stadiul organizației ce se raportează cu prioritate la diversele finalități ce sunt proiectate, se remarcă dezvoltarea mai multor caracteristici specifice, mai precis:

O distribuire concretă a diverselor sarcini și roluri ce rezultă din cadrul statusului tuturor reprezentaților școlii – implicând directorii, profesorii, personalul administrativ, elevii, etc.

O definire a sistemului normelor (mai precis a celor interne) ce reușesc să le reglementeze activitatea

O delimitare a reperelor de autoritate, ca și de comunicare, ca și a reperelor dedicate sancționării pozitive (mai precis recompense ori gratificații) ori a sancționării negative (incluzând pedepse și sancțiuni)

Elaborarea diverselor instrumente dedicate raționalizării acțiunilor ce sunt necesare în vederea atingerii așa numitei „ținte colective” (incluzând planurile, instrucțiunile, directivele), ce pot să determine un complex al raporturilor interumane de cooperare, ca și opoziționale

În acest fel școala reușește să promoveze un cadrul cu mult mai structurat, acesta permițând aplicarea diverselor reguli și a normelor în domeniu, așa cum acestea sunt delimitate la nivel general, ceea ce presupune acea transformare a reprezentanților săi în așa numiții „agenți organizatori”, aceștia având capabilitatea nu doar a reproducerii diverselor norme instituționale, ci și a readaptării acestora la diversele condiții dedicate schimbării și inovării pedagogice.

Mai precis, în cadrul organizației școlare, indiferent de tipul acesteia, este susținut procesul reproducerii lărgite a diverselor valori ce sunt transmise de-a lungul generațiilor, în cadrul termenilor dedicați adaptării/readaptării continue la tot ceea ce e nou.

Educația în cadrul organizației ante-preșcolară

În România, în cadrul învățământului preuniversitar, educația de tip ante-preșcolar este organizată în creșe ori, după caz, în cadrul grădinițelor și al centrelor de zi, M.E.C.T.S. fiind cel care stabilește forma de organizare al acestor unități de învățământ, ca și conținutul educativ și standardele impuse de calitate. În condițiile legii, autoritățile publice locale, alături de inspectoratele școlare, sunt cele ce trebuie să asigure personalul didactic ce este necesar pentru o bună desfășurare a educației ante-preșcolare în unitățile de învățământ existente.

Pentru a veni în ajutorul familiilor cu probleme sociale, în conformitate cu prevederile legislative în domeniul asistenței sociale, cu scopul declarat de a sprijini educația de tip timpuriu, statul acordă în scop educațional, prin intermediul bugetului M.M.F.P.S. (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale) cupoane sociale, la alocarea acestora avându-se în vedere veniturile familiei din care provine copilul.

2.3 Organizația preșcolară – educația în organizația preșcolară

Învățământul preșcolar, formă a învățământului preuniversitar, este prin lege organizat în grădinițele cu program normal, grădinițele cu program prelungit și grădinițele cu program săptămânal, acestea putând să funcționeze ca entități cu personalitate juridică ori în cadrul diverselor instituții de învățământ, ce au personalitate juridică.

De asigurarea condițiilor în vederea generalizării treptate a învățământului de tip preșcolar sunt responsabile inspectoratele școlare, împreună cu autoritățile publice locale. În cadrul programelor regăsite în organizațiile preșcolare sunt incluse numeroase obiective de tip general, ce au în vedere:

O diversificare a serviciilor de educație alternativă

Realizarea educației pentru sănătate

Dezvoltarea spiritului de echipă

Realizarea unei educații ecologice, cu promovarea și cultivarea respectului pentru natură

Dezvoltarea capacităților de relaționare în grup a elevilor

Dezvoltarea abilităților de comunicare

Stimularea creativității

Realizarea unei educații artistice

Dezvoltarea somatică și psiho-somatică

Educația pentru timpul liber, etc

Pe lângă acestea, se remarcă și o serie întreagă de obiective specifice, cum ar fi:

Conceperea unui cadru sigur și plăcut pentru petrecerea timpului liber al elevilor

Oferirea unor servicii educaționale de tip specializat, ce au capacitatea de a ameliora diversele comportamente specifice adaptabilității școlare

Prevenirea fenomenului abandonului școlar ori a eșecurilor educaționale

O integrare mult mai facilă a elevilor în cadrul programelor școlare, prin intermediul creșterii gradului de adaptabilitate la mediul școlar

O optimizare de tip psiho-comportamental a elevilor de vârstă școlară mică, realizată prin intermediul diverselor activități de grup, ca și prin intermediul metodelor ce au la bază tehnici de tip art-terapeutice

Prevenirea apariției sentimentului de neglijare pentru copii

Stimularea și dezvoltarea comunicării de tip inter-personal

Dezvoltarea gradului de accesibilitate la programele specializate dedicate educării și îngrijirii copiilor

Prevenirea potențialelor probleme privind adaptabilitatea școlară a elevilor

Stimularea stimei de sine, cu ulterioara dezvoltare a acesteia

Dezvoltarea relaționării inter-personale și de grup

Consilierea elevilor, ca și a familiilor acestora, în rezolvarea diverselor probleme sesizate

În ultimii ani s-a remarcat dezvoltarea deosebită, în cadrul organizațiilor școlare din învățământul preșcolar, a programelor de tip „After school”, acestea fiind organizate în cadrul programului public de învățământ sau în programul privat. În ceea ce privesc programele organizate la nivelul sistemului public, se remarcă programele organizate:

În cadrul instituțiilor de învățământ – respectiv cele de tip semi-internat ori alte programe realizate în parteneriate cu diverse O.N.G.-uri

În sistemul asistenței sociale – dedicate copiilor care provin din familii defavorizate – așa numitele centre de zi

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că, în România anului 2018, tot mai multe familii optează pentru programe de tip after school, motivele fiind diverse, precum:

Lipsa tot mai acută a timpului dedicat supravegherii copilului

Insuficiența fondurilor dedicate unei persoane care să se ocupe de copil după școală

Nevoia suplimentării informațiilor cu care intră în contact copilul în timpul orelor de curs, în vederea îmbogățirii bagajului de cunoștințe

Necesitatea fundamentării informațiilor de bază asimilate de copil, mai ales în cazul celor care întâmpină dificultăți serioase cu punerea în practică a cunoștințelor nou-prezentate în cadrul orelor de curs

Nevoia acordării unui ajutor specializat în vederea realizării diverselor teme și activități prezentate pe perioada școlii

Lansat oficial de către mai marii Ministerului Educației în a doua jumătate a anului 2011 (Ordin al ministrului Educației, cercetării, tineretului și sportului – Ordinul nr. 5349/07.09.2011 ce are în vedere aprobarea Metodologiei privind organizarea programului denumit „Școala după școală”) programul „Școală după școală” – varianta națională a after school-ului, a demarat în forță, ulterior constatându-se apariția unor numeroase disfuncționalități (despre care se va face vorbire pe larg în finalul acestui capitol).

La câțiva ani din momentul publicării Legii Educației Naționale (Legea 1/2011și a Ordinului anterior menționat, la o succintă analiză a modului de implementare/derulare a programului after school în România se poate constata faptul că, mare parte din școlile aflate în zonele defavorizate (cu precădere în cadrul celor care funcționează în mediul rural, ca și unitățile de învățământ în care învață elevi romi) nu dispun de capacitatea de a beneficia de diversele servicii aferente programului after school.

Iar studiile (mai ales studiul„Making The Most Of SaS Program For Roma Children”, studiu ce s-a derulat în țara noastră în cursul anului 2014, incluzând analiza a peste 100 de unități școlare din România) realizate în domeniu au evidențiat faptul că, din păcate, în ciuda numeroaselor demersuri și asigurări ale autorităților, la nivelul instituțiilor de învățământ românesc un procent destul de redus (respectiv sub 20%) reușesc să beneficieze de aceste programe suplimentare dedicate sprijinului educațional.

În ciuda faptului că after school-ul în România este destinat, prin lege, tuturor copiilor, indiferent de categoria socială din care aceștia fac parte, se remarcă faptul că la program nu au acces tocmai copiii care ar avea cea mai mare nevoie de sprijin educațional, respectiv cei ce provin din familii cu venituri mici, cei din mediul rural, ca și cei ce fac parte din familiile rrome.

Iar această disfuncționalitate majoră este înregistrată în contextul în care, conform legii anterior menționate, statul român dispune de capacitatea de a finanța programul after schoool în situația unităților de învățământ în care funcționează elevi ce provin din diverse grupuri considerate dezavantajate.

Numeroasele „scăpări” sesizate în legislația dedicată programului after school au generat apariția diverse disfuncționalități la nivel național, motiv pentru care în contextul actual se remarcă, din păcate, faptul că atât de necesara politică educațională nu are capacitatea de a produce efectele previzionate (studiul„Making The Most Of SaS Program For Roma Children”).

Conceptul de after school, destul de recent la noi în țară, are în vedere realizarea unor centre speciale, dedicate copiilor și în care aceștia au posibilitatea nu doar să-și facă temele, să învețe sau să se pregătească în plus, ci și să se joace, să se distreze, prin îmbinarea utilului cu plăcutul.

After school-ul este destinat copiilor de diverse vârste, ce activează în cadrul instituțiilor de învățământ din țara noastră, programul derulându-se între anumite ore, pe întreg parcursul unei săptămâni. Demn de menționat este faptul că, în marea majoritate a cazurilor, acesta și pe perioada vacanțelor, excepție făcând vacanța din perioada sărbătorilor de Crăciun.

În cadrul after school-ului pot fi derulate, pe lângă activitățile obișnuite și reuniuni/petreceri de tip aniversar, vizite la diverse instituții (cum ar fi grădinile zoologice, parcurile, muzeele, teatre, etc.), activități tematice și de sezon.

Ca urmare a implementării conceptului after school în România, s-a avut în vedere nu doar îmbunătățirea diverselor modele și metode de lucru cu elevii din ciclul primar, respectiv secundar, ci și o ajustare a nivelului de responsabilizare al acestora, în paralel cu dezvoltarea activităților de educație și formare.

Conceptul after school s-a impus mai ales prin prisma unei tot mai reclamate lipse de organizare a programului elevilor după orele de curs, la care se adaugă lipsa timpului necesar supravegherii acestora de către adulți (cu mențiunea că în țara noastră procentul familiilor cu copii minori, în care ambii părinți au un loc de muncă ce implică ore suplimentare este destul de ridicat).

În aceste condiții, s-a sesizat frecvent o limitare și chiar imposibilitatea supravegherii modului în care elevii își petrec timpul liber (înaintea sau după orele de curs), de cele mai multe ori remarcându-se la aceștia obiceiuri și practici deloc recomandabile vârstei (cum ar fi accesarea excesivă a mediului online, jocurile video, programele tv diverse, etc).

Iar statisticile realizate la nivel internațional au reușit să evidențieze faptul că există o incidență cu mult mai mare atât a cazurilor specifice comportamentelor de tip anti-social cât și a celor delicvente în cazul copiilor ce nu au fost supravegheați în mod corespunzător, în paralel remarcându-se o creștere a cazurilor de abandon școlar, respectiv de eșec.

Și toate acestea datorită faptului că, în lipsa unei supravegheri corecte și constante, riscul ca respectivii copii să manifeste tendința de a-și petrece timpul liber într-un mod neadecvat este unul destul de ridicat.

After school-ul s-a dovedit a fi soluția ideală pentru familiile obligate să-și petreacă mare parte din timp la locul de muncă, în cadrul acestuia fiind derulate în mod constant diverse activități benefice elevilor (activități ce sunt și pe placul părinților), care îmbină jocul cu procesul de educație și le oferă elevilor șansa la o altfel de dezvoltare personală, socială, dar și instituțională. After school-ul, care se adresează atât copiilor ce activează în cadrul învățământului primar, cât și celor din cadrul învățământului secundar, este considerat ca fiind programul care completează actualul program școlar (de tip obligatoriu), acesta având capacitatea de a le oferi copiilor:

Numeroase oportunități în domeniul învățării de tip formal

Oportunități diverse în cadrul domeniului de tip non-formal

Capacitatea de a-și consolida diversele competențe

Șansa accelerării procesului de învățare prin intermediul diverselor activități de tip educativ

Numeroase activități dedicate petrecerii utile a timpului liber

Activități de tip recreativ diverse

O învățare de tip remedial

After school-ul poate fi derulat atât înaintea programului de învățământ obligatoriu, cât și după acesta, programul acestuia având în vedere orarul aferent diverselor nivele de studiu din cadrul instituției de învățământ respective.

Evaluarea rezultatelor învățării are rolul de a evidenția nu doar randamentul procesului de învățare, ci și valoarea acestuia, nivelul cunoștințelor dobândite, eficiența activităților derulate de totalitatea personalului educațional, ca și performanțele ce au fost obținute.

Randamentul activităților de învățare are capacitatea de a evidenția rezultatele de tip calitativ ce unt remarcate în cadrul procesului de învățare, în cadrul acestuia fiind incluse:

Evaluările rezultatelor ce au fost obținute pe parcursul procesului de învățare

Eficiența pregătirii realizate în cadrul procesului de învățare

Eficiența procesului de tip instructiv-educativ la nivelul unei instituții de învățământ

În cadrul randamentului aferent activităților de învățare se remarcă atât succese cât și insuccese, calitatea acestuia fiind direct influențată de:

Nivelul conținutului de învățare

Calitatea aferentă pregătirii profesionale

Calitatea conținutului procesului de învățare

Calitatea metodelor ce au fost utilizate în cadrul procesului de învățare

Motivația de învățare

Calitatea mijloacelor dedicate procesului de predare/învățare

Calitatea condițiilor aferente studiului

Nivelul de calitate al influenței educației

Nivelul de calitate al evaluării cunoștințelor

Având în vedere prevederile articolului 58 din cadrul Legii Educației Naționale, toate unitățile de învățământ au posibilitatea de a-și extinde diversele activități după orele de curs derulate cu elevii (printr-o decizie a consiliului de administrație), programele de tip After school putând să ofere diverse activități de tip recreativ, activități educative, activități de desfășurarea timpului liber, activități dedicate învățării remediale, ca și activități dedicate consolidării competențelor ce au fost dobândite de către elevi ori pentru accelerarea învățării acestora.

În cadrul centrelor de zi, ce se constituie în componente ale programului dedicat prevenirii abandonului școlar, program ce se derulează sub tutela serviciului specializat (Serviciu prevenire, abandon, abuz, consiliere copii și părinți, neglijență, violență domestică, migrație, trafic) și care funcționează în baza Legii nr. 272/2004 privind promovarea și drepturile copilului, este acordată în timpul zilei asistența gratuită pentru copiii care provin din familiile cu probleme, respectiv familii mono-parentale, familii dezorganizate ori familiile ca căror situație materială este una de tip precar.

Astfel, părinții copiilor ce beneficiază de acest program au posibilitatea să își găsească un loc de muncă pentru suplinirea condițiilor materiale necesare creșterii și îngrijirii minorilor, centrele de zi oferind nu doar promovarea drepturilor minorilor la menținerea relațiilor familiale, ci și servicii de specialitate în cazurile considerate de risc de abandon.

În țara noastră, în cadrul programului after scool inițiat în cursul anului 2011 de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se conturează mai multe tipuri de programe de after school, special delimitate pe tip de învățământ și care au fost inspirate după modelul altor state.

Astfel, în cadrul învățământului de tip primar, programele after school includ activități diverse dedicate acordării sprijinului specializat pentru copii din ciclul primar, precum:

Activități de supraveghere și monitorizare

Activități pentru accelerarea învățării elevilor

Îndrumarea elevilor în procesul dedicat realizării temelor pentru acasă ori activităților de tip individual

Activități pentru sprijinirea performanței în rândul elevilor din învățământul primar

Activități de recuperare a elevilor ce prezintă diverse dificultăți de tip cognitiv

Activități dedicate copiilor cu probleme de natură emoțională

Activități de consiliere

Activități dedicate recuperării unor tulburări de limbaj sesizate la copii – se realizează prin intermediul activităților remediale

Recuperarea problemelor de tip logopedic constatate la elevii din ciclul primar

Activități dedicate încurajării lecturilor independente

La acestea se mai adaugă și activitățile de tip recreativ, activitățile dedicate pregătirii pentru viață a elevilor din ciclul primar, ca și numeroasele activități de tip tematic și atelierele de domenii diverse.

În cadrul programelor after school dedicate elevilor din învățământul primar se au în vedere oferirea diverselor servicii de tip alternativ la educație, cu asigurarea unei continuități la nivelul educației de tip formal, consolidarea școlară, remedierea unor deficiențe sesizate în cadrul procesului de educație, ca și oferirea serviciilor diverse de îngrijire a elevilor (incluzând securitatea acestora, dar și hrănirea și eventual odihnă).

La nivelul fiecărei instituții de învățământ primar, în cadrul căruia se derulează un program de tip after school, se are în vedere constituirea unor module de pachete/programe de activități (ce includ combinarea diverselor activități, anterior menționate), avându-se în vedere grupurile-țintă.

În ceea ce privesc programele after school din cadrul învățământului secundar, se remarcă existența mai multor pachete de activități, dintre care amintim:

Pachetul activităților dedicate accelerării învățării și al obținerii performanței în rândul elevilor, ce are în vedere:

-Pregătirea elevilor din ciclul secundar în vederea participării acestora la diverse olimpiade și concursuri/competiții școlare

-Pregătirea dedicată participării elevilor la diverse concursuri artistice și/sau concursuri sportive

-Pregătirea elevilor pentru a participa la diverse expoziții, festivaluri, etc

-Pregătirea specială a elevilor din învățământul secundar pe discipline diferențiate

-Pregătirea elevilor în vederea realizării diverselor activități dedicate unei cooperări europene

-Realizarea unor proiecte și publicații școlare

Pachetul activităților dedicate diverselor activități de sprijin, ce include:

-Activitățile remediale

-Activitățile dedicate asistenței psiho-pedagogice în vederea recuperării unor eventuale decalaje semnalate în cadrul procesului de învățare

-Activitățile de tip suport dedicate efectării temelor și a proiectelor diverse

-Consilierea psihologică a elevilor

Pachetul dedicat activităților de pregătire pentru viață, ce are în atenție:

-Organizarea diverselor activități dedicate dezvoltării personale a elevului din ciclul secundar

-Activității dedicate dezvoltării atitudinii de tip activ a elevului

-Activității dedicate unei implicări cât mai eficiente a elevului

-Activității ce are în vedere educația spre carieră a elevului

-Activitățile dedicate practicării de către elev a unui stil sănătos de viață

Toate aceste programe after school pot fi organizate modular, printr-o combinare a pachetelor ce includ activități diverse, dedicate dezvoltării unor competențe transferabile, unitățile de timp urmând a fi stabilite punctual, la nivelul fiecărei instituții de învățământ, cu luarea în calcul atât a diverselor nevoi ce au fost identificate pe parcurs, cât și grupurile țintă.

Demn de semnalat este faptul că programele after school se desfășoară pe grupe de elevi, acestea fiind constituite în funcție de nevoile ce au fost identificate, ca și după opțiuni.

În cadrul programelor de after schoool sunt incluse nu doar activitățile ce au în vedere realizarea temelor pentru acasă, ci și odihna elevilor, acestea fiind apreciate în mod deosebit de către părinți, frecvent din ce în ce mai ocupați.

De asemenea, în interiorul acestor programe se acordă ajutor specializat și elevilor care au nevoie de un stimulent suplimentar pentru a se menține la același nivel cu colegii de clasă, în paralel fiind derulate diverse activități dedicate stimulării inventivității, comunicării, ca și îndemânării elevilor.

Programele after school au capacitatea de a facilita în cadrul grupelor de elevi procesul de educație, de învățare, acesta nefiind dedicat în mod general elevilor (ca în cazul orelor de curs), ci fiecărui elev, în parte. Aspectul acesta se dovedește a fi deosebit de important, avându-se în vedere faptul că elevii beneficiază de diverse explicații particulare ori de câte ori se impune ori solicită.

În cadrul programelor after school cadrele didactice au posibilitatea de a acorda fiecărui copil atenția de care acesta are nevoie, spre deosebire de programele de curs normale, în care lipsa timpului, ca și numărul mare al elevilor se răsfrâng în mod negativ asupra calității procesului de educație și nu numai.

Cel mai bun indicator privind calitatea, ca și eficiența proceselor didactice în cadrul organizației școlare din învățământul peșcolar îl reprezintă totalitatea rezultatelor ce sunt obținute în cadrul procesului de învățământ, evaluarea acestor rezultate implicând răspunsurile la întrebări precum:

Ce informații au asimilat elevii?

Cât de bine au fost asimilate informațiile predate?

Care au fost abilitățile formate în timpul procesului de învățare?

Care este măsura în care informațiile ce au fost asimilate de către elevi pot fi utilizate în practică?

Care sunt trăsăturile formate elevilor în urma procesului de învățare?

În cadrul totalității aspectelor reprezentate de produsele activității de învățare se remarcă mai multe categorii, evaluarea acestora determinând anumite trăsături caracteristice, respectiv:

Cunoștințele ce au fost acumulate

Modul de dezvoltare a capacităților intelectuale

Trăsăturile de personalitate

Conduita manifestată de elevi

Formarea capacităților privind aplicarea cunoștințelor dobândite

Dezvoltarea capacităților dedicate aplicării în practică a cunoștințelor ce sunt dobândite în timpul orelor de curs

În cadrul învățământului de tip tradițional, principalul obiectiv al procesului de învățare îl constituia acumularea unui volum cât mai mare de informații/cunoștințe. În societatea contemporană, ca urmare a exploziei tehnologiei, ce atrage după sine și o perimare a cunoștințelor într-un timp relativ redus, procesul de învățare se orientează spre alte obiective, în categoria cărora se includ:

O dezvoltare a facultăților intelectuale

Formarea diverselor abilități

Conturarea și dezvoltarea capacității de auto-instruire

Aceste reorientări nu reprezintă o eliminare a preocupărilor dedicate acumulării de informații în cadrul procesului de învățare, ci se pune un accent deosebit pe selectarea informațiilor ce sunt considerate a fi utile, cu generarea interdependențelor dintre procesul de acumulare a cunoștințelor în cadrul procesului de învățare și dezvoltarea intelectuală.

Complexul cunoștințelor ce reprezintă procesul de învățare nu sunt asimilate ca fiind adevăratul scop al procesului, ci pentru a se reuși ulterior utilizarea acestora în cadrul asimilării unor noi informații complexe, necesare rezolvării diverselor probleme ori îndeplinirii unor sarcini/activități de tip practic.

În cadrul procesului de evaluare a cunoștințelor ce sunt acumulate în cadrul procesului de învățare se pot distinge două situații, respectiv:

Perceperea cunoștințelor transmise

Înțelegerea cunoștințelor ce au fost transmise – se poate aprecia că procesul de învățare a atins pragul înțelegerii în momentul în care elevii:

-Au capacitatea de a eplica cunoștințele și informațiile pe care le însușesc

-Pot să aducă diverse argumente în susținerea acestor cunoștințe

-Pot să utilizeze aceste cunoștințe în mod corect, în diverse situați

De asemenea, tot în în cadrul procesului dedicat verificării și aprecierii diverselor rezultate ale procesului de învățare, prin prisma cunoștințelor ce au fost acumulate de către elevi, se remarcă mai multe criterii, printre care amintim:

Volumul informațiilor ce au fost acumulate de către elevi

Capacitatea transferării acestor informații

Precizia cunoștințelor acumulate

Nivelul de actualizare a informațiilor dobândite

În vederea evaluării rezultatelor procesului de învățare, prin prisma cunoștințelor ce au fost acumulate de către elevi, se are în vedere fie examinarea acestora, fie aplicarea unor probe de cunoștințe, ce pot fi realizate în forme diverse.

În marea majoritate a cazurilor, aceste probe de cunoștințe nu au în vedere doar o verificare a conținuturilor informațiilor asimilate de către elevi, ci și:

Verificarea capacităților ce s-au format în cadrul procesului de învățare

Verificarea proceselor intelectuale

Analizarea unor detalii de natură emoțională ce pot fi sesizate pe parcursul procesului de învățare

În cadrul actualului sistem de învățământ, criteriul de bază în cadrul procesului de apreciere a eficienței calității acestuia constă în dezvoltarea capacităților de tip intelectual, principalul obiectiv ce este urmărit în cadrul procesului de învățare constând nu doar în asimilarea de noi cunoștințe de către elevi, ci și în stimularea acestora în vederea utilizării cunoștințelor acumulare în rezolvarea diverselor activități/sarcini.

Rezultatele activității de învățare sunt direct dependente de:

Capacitatea de formare a diverselor aptitudini dedicate punerii în aplicare a cunoștințelor asimilate

Capacitatea de transferare a informațiilor asimilate în procesul de învățare

Capacitatea de proiectare a unor direcții dedicate rezolvării unor probleme/sarcini