Maica Domnului Hotar Intre Creatura Si Creator

Cuprins

ARGUMENT……………………………………………………………6

INTRODUCERE…………………………………………8

Maica Domnului în Vechiul Testament:

1.Generalități…………………………………………………11

2.Profeții directe cu referire la Maica Domnului…………..12

3.Profeții alegorice……………………………………………14

4.Profeții tipologice…………………………………………..16

4.I.Maica Domnului-Noua Eva…………………………17

4.II.Avraam și Maica Domnului………………………..20

4.III.Maica Domnului și Debora și lâna din aria lui Ghedeon……………………………………………………………………21

4.IV.Maica Domnului-Mireasa din Cânt.Cânt………….21

4.V.Regina Estera-prefigurare a Împărătesei cerului și a pământului………………………………………………………………….28

4.VI.Iudita prefigurare a Fecioarei Maria………………30

5.Concluzii…………………………………………………….30

Maica Domnului în Noul Testament:

1.Generalități…………………………………………………31

2.Maica Domnului în Evanghelia lui Luca:

2.I.Maica Domnului în prologul Ev. lui Luca……….33

2.II.Fiatul Fecioarei-repetiția Creației……………….35

2.III.Imnul Fecioarei-imn al înțelepciunii și al măreției smereniei……………………………………………………………………37

2.IV.Maica Domnului-Maica îndurerată-sabia profetului Simeon…………………………………………………………..40

2.V.Împlinirea profețiilor-lauda Fecioarei de către popor………………………………………………………………………..41

3.Maica Domnului în scrierile ioaneice:…………………….42

3.I.Aiparthenia,Theotokia și mijlocirea Maicii Domnului……………………………………………………………………43

3.II.Slava Maicii Domnului………………………….45

4.Concluzii……………………………………………………..47

Maica Domnului în teologia populară a primelor trei secole creștine(apocrifele):

1.Generalități……………………………………………………48

2.Protoevanghelia lui Iacob……………………………………48

3.Cărțile Sibiline………………………………………………..51

4.Odele Sibiline…………………………………………………51

5.Înălțarea lui Isaia…………………………………………….51

6.Concluzii………………………………………………………52

Maica Domnului-mijlocitoarea:

1.Generalități……………………………………………………53

2.Maica Domnului-Theotokos,Aiparthenos ………………….53

3.Maica Domnului mijlocitoare:………………………………57

3.I.Raportul Fecioarei cu oamenii,îngerii si sfinții……..59

3.II.Raportul Fecioarei cu Sfânta Treime………………61

3.III.Raportul Fecioarei cu Biserica……………………62

4.Maica Domnului-Maica durerii-Maica nădejdilor noastre..63

5.Concluzii……………………………………………………….65

Concluzii…………………………………………………………………66

BIBLIOGRAFIE………………………………………..68

,,La nașterea Ta Hristoase,îngerii au adus cântări,cerul a pogorât steaua, magii au adus daruri,păstorii au venit cu închinarea,pământul a oferit peștera iar noi oamenii am dat-o pe Fecioara Maria”.

Au fost împărați frumoși,cinstiți de popor și iubitori de sine,dar negura vremii i-a învăluit în uitare,au fost ostași viteji dar a căror amintire a dispărut odată cu moartea lor.Au fost filozofi,oameni bogați și înțelepți și cinstiți de popor dar firele istoriei le-au șters numele.Au fost zei inexistenți și imaginați de mintea omului dar a căror slava s-a pierdut odată cu a slujitorilor lor.Însă mai presus de toate printre veacuri,de la căderea protopărinților și profeți,prin prefigurări și până astăzi și până la sfârșiturilor veacurilor,numele Tău de Dumnezeu Născătoare răsuna căci tu ”ai trei însușiri minunate,primite de la Dumnezeu.De la Tatăl ai primit puterea,ca să împlinești ca mamă pe pământ,ceea ce împlinește Tatăl în ceruri.De la Fiul ai primit înțelepciunea ca să poți să-l împaci pe om cu Fiul tău.De la Duhul Sfânt ai primit bunătatea ca mireasă a lui pentru a transmite harismele duhovnicești tuturor creatorilor.”

Închin această lucrare Ție celeia cu adevărat Maica Domnului și cu

adevărat îmblânzirea dreptului judecător,cerând ajutorul tău pentru că nimeni:”nimeni din cei ce aleargă la Tine nu iese rușinat Stăpână”

Maica Domnului ocupă cel mai important loc în biserica creștină,după Fiul ei,ea fiind culmea sfințeniei la care nici îngerii nici oamenii nu au putut să ajungă.De aceea pe bună dreptate ea este hotarul între creat și creator după cum subliniază diferiți părinți bizantini(sf.Andrei Criteanul,Ioan Damaschin,Grigorie Palama,Isidor al Moscovei ș.a.).A spune că Maica Domnului este o simplă rugătoare,înseamnă a o dezbrăca de slava împărătească cu care a încununat-o Fiul ei.Maica Domnului pe lângă rugătoare este și împărțitoare de har căci unirea cu Fiul ei rămâne veșnică nu doar pentru nouă luni cat l-a purtat în pântece.

Am ales lucrarea:Maica Domnului-hotar între creatură și creator în primul rând pentru că mă simt dator Stăpânei,pentru mulțimea ajutorului primit de la ea,căci prin ea am aflat că oricât de păcătoși am fi,dacă alergăm la ea,dânsa cu dragoste ne ajută.Căci dacă o mamă pământească văzându-și fiul în necazuri nu-l părăsește,cu atât mai mult nu ne va părăsi Maica Domnului,ea care a știut să iubească,să primească și să crească pe Dumnezeu Cuvântul dar totodată să sufere împreună cu El căci:”și Maria a suferit acum și a înviat din nou”

Maica Domnului este cea din care a răsărit nouă lumina spre descoperirea neamurilor(Lc.2,35).Cei ce se închină Fiului și care iubesc cu adevărat pe El i se vor închina și Maicii Sale.

Aș fi fost cu totul vinovat dacă mi-aș fi ales alta temă de atestat,pentru că în orice necaz,alergând la Maica Domnului am primit ajutor.Nu-mi amintesc să fi cerut ceva vreodată și să nu fi primit de la ea.

Pe lângă acestea toate,Ea jertfește Raiul pentru noi și cum n-ar trebui să scriu despre Aceea neînțeleasă și de îngeri,care ne este nouă tuturor Maică mult iubitoare.Cu toate că:,,nimeni nu poate să scrie cuvânt despre frumsețea ta cea plină de strălucire,Maica lui Dumnezeu,Fecioară,căci nu este cu putință să afle hotar cunoștința ta prin cugete sau cuvinte,fiindcă toate covârșesc și cuget și cuvinte.Este doar îngăduit să cântăm despre tine cea care ne primești cu iubire de oameni”

”Dascălii și tâlcuitorii precum și alcătuitorii de cărți,când dau vreo carte la lumină au obiceiul de a aduce ca un dar mai marilor cetăților și boierilor de bun neam,ca de mărirea și strălucirea,cartea făcându-se cunoscută și să fie lăudată în toate orașele și satele.Iar eu robul lui Dumnezeu,îți închin Ție Stăpână această carte nădăjduindu-mă întru tine că tu ești cu adevărat mântuirea păcătoșilor,sfințenia tuturor spre care și îngeri și oameni privesc cu dragoste și dor.Și după cuviință Ție îțî aduc această carte,Maicii noastre a tuturor că tu ești limanul celor înviforați și multor boli trupești și sufletești,doctor osârduitor și fără plată și pe toți care vin la tine îi vindeci pspre milostivirea ta.Drept aceea mă rog și cad la bunătatea ta,roagă-te Celui bogat în dar și prea milostiv,Fiului și Dumnezeului tău,ca să reverse asupra acestei cărți darul Preasfântului Duh ca toți citindu-o să se folosească de ea…”

„Cel Care iubește pe Cel care a născut,iubește și pe Cel ce S-a născut din El”(I In.5,1).

Cu alte cuvinte,pe lângă faptul că acela care iubește pe Tatăl iubește și pe Fiul,în același timp cel care iubește și pe Maica Domnului iubește după adevăr și pe Fiul ei.Dacă Duhul Sfânt este cheia care descuie ușa(Fiul) către Tatăl și Maica Domnului este ușa care ne duce spre cunoașterea Fiului.Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu este modelul cel mai înalt de sfințenie al omenirii,darul cel mai mare pe care l-a oferit omenirea lui Dumnezeu,din toată creația,ea fiind singura cu adevărat care-L poate mulțumi cu adevărat pe Dumnezeu.

Ea este hotar între Creatură și Creator,pentru că prin curăție,întrecând toată făptura l-a atras pe Dumnezeu care s-a sălășluit în ea și a luat trup din ea.Prin ea Dumnezeu se face om ca noi să ne îndumnezeim.

Scriitorii bizantini în unanimitate socotesc că Ceea ce a avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere Dumnezeiască.Faptul de a fi avut atingere cu Hristos,nu aparține numai trecutului,ci are o permanentă actualitate.Iar mai intim a fost unit cu Hristos,sânul Maicii Domnului.Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă,Fiul rămânând unit cu Maica și după naștere,cum rămâne veșnic unit și cu Tatăl.De aceea sânul Maicii Domnului este izvor de energie dumnezeiască,în mod direct. De aceea Maica Domnului este și împărțitoare de har,căci:,,tu ești locaș a toate harurile și plinirea a toată bunătatea și toată frumusețea,chip și icoană însuflețită a tot binele și toată bunătatea,ca una care singură te-ai învrednicit a primi întru tine toate harurile Duhului Sfânt”.

Calitatea de mijlocitoare a Maicii Domnului iși are,alături de preacinstire,theotokie și aiparthenie,temei în primul rând în Sfânta Scriptură dar și în scrierile Sfinților Părinți chiar din primele trei veacuri creștine.

Puterea mijlocitoare a Maicii Domnului a Maicii Domnului întrece chiar și pe cea a Sfinților și a Îngerilor la un loc.

Sfântul Dimitrie al Rostovului,cel care a scris Psaltirea Maicii Domnului,spunea:,,dacă cineva m-ar întreba:ce este mai tare și mai puternic decât toate cele de sub cer?eu i-aș răspunde:<<nu este nimic mai tare și mai puternic pe pământ și în cer după Domnul nostru Iisus Hristos decât Preacurata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria.Puternică este ea pe pământ căci a zdrobit capul șarpelui nevăzut și a călcat în picioare puterea iadului,prin ea se dobândesc biruințele,prin ea se biruiesc vrăjmașii.Puternică este ea și în cer că pe Dumnezeu cel tare și puternic cu rugăciunile ei Îl leagă.Îl leagă cu rugăciunile ei pe Dumnezeu pe Care odinioară pe pământ L-a înfășurat cu pânze căci atunci când El mâniat fiind de păcatele noastre,vrea să ne pedepsească,osândindu-ne pe neașteptate,ea își întinde către El mâinile sale,implorând milă și ține pe loc dreapta Lui răzbunătoare,ca să nu-i piardă pe păcătoși împreună cu fărădelegile lor.”

În inima sa mare și curată,Sfânta Fecioară adună toate jalea și suferința lumii,toată întristarea,amarul și durerea care pot încăpea în inima plăpândă a unei ființe umane.De aceea Fecioara a pătruns în inima credincioșilor chiar din timpul vieții ei,am putea spune că evlavia a luat-o înaintea dogmelor,cu privire la Fecioara.O scrisoare a Sfântului Ignatie Teoforul(deși se pare că redactarea ei aparține sec .IV,pe la 370)arată că:,,sunt multe femei la noi care vor să vadă pe Maica lui Iisus și se sârguiesc ca să ajungă să se atingă de ea .Pentru că slava ei a străbătut până la noi,că ea fiind Fecioară este Maica lui Dumnezeu plină de toate darurile și bunătățile,în prigoniri și primejdii este veselă,în sărăcie și neajunsuri nu se mâhnește,spre cei ce-i fac rău nu se mânie,ci le fac și mai mult binemilostivă spre cei săraci cărora le ajută cât poate.Și cât de răbdătoare este când învățătorii iudei și farisei râd de ea!…”.Iar (pseudo)Dionisie Areopagitul într-o scrisoare către Sfântul Apostol Pavel(alcătuită pe la 375)spunea:,,mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că îmi părea cu neputință ca cineva afară de Dumnezeu să fie atât de plin de frumusețe și de dumnezeiască slavă și putere și dar.Nimeni din oameni nu poate înțelege ceea ce am înțeles eu când am văzut cu ochii mei pe cea mai frumoasa dintre toate femeile din lume si mai înfrumusețată de cat toate puterile cerești , pe Maica Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos si mărturisesc înaintea oamenilor si a lui Dumnezeu care s-a născut din transa ca daca n-as fi cunoscut pe Dumnezeu si minunata Lui învățătura atunci as fi socotit-o pe Pre Sfânta Fecioara ca pe Însuși Dumnezeu.”

Nu subtilitățile teologice interesează și frământă pe oamenii simpli care cred în Maica Domnului și nădăjduiesc în ajutorul ei suprafiresc.Nu dacă a fost imaculată din clipa zămislirii ori din clipa,când a răspuns îngerului păzitor:,,Fie”.Pentru marea masă a oamenilor Maica Domnului e Maica gata mereu să ierte,să se roage să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu temeritatea ei de Mamă și să-L roage pentru sărmanii muritori” Chiar și în ultimele clipe ale vieții sufletul e îndemnat să roage pe Stăpâna Fecioara,cu ultime puteri el zice:,,De acum către cine voi striga?Cine va primi plângerea mea cu durere și suspinarea inimii?Dacă nu tu,Preacinstită,Curată,nădejdea credincioșilor și a tuturor păcătoșilor”,,pleacă urechea ta spre mine,Maica Dumnezeului meu,din înălțimea slavei tale,ceea ce ești bună,ascultă-mi cele din urmă suspine și-mi întinde mâna și plecându-ți genunchii plângi pentru mine”.

De aceea fiecare om e dator să roage pe Maica Domnului,căci mult pot rugăciunile ei înaintea Fiului ei.

Preacinstirea Maicii Domnului in Vechiul Testament

1.Generalități:

Învățătura ortodoxă despre Preacurata Fecioara Maria,este una din cele mai frumoase învățături dogmatice.Ea nu este doar Maica Fiului lui Dumnezeu ci si Maica noastră a tuturor.Mama adevărata a noastră a tuturor,ea este si mama adevărată a tuturor învățăturilor dogmatice din jurul Fiului ei cel mult iubit și hristologia și soteriologia în ea iși au cheia de dezlegare.

Ea stă în centrul preocupărilor dumnezeiești si omenești.Datorită acestei importanțe a ei,ea a fost preînchipuită și mai apoi propovăduită prin duhul sfânt mirele ei,prin diferite simboluri și prin cuvintele profeților și ale apostolilor.

Maica Domnului făcând parte din planul veșnic de mântuire,a lui Dumnezeu,ocupa un rol important alături de Fiul ei în activitatea profeților.De aceea și pictura bisericească de pe catapeteasma bisericilor o înfățișează în centrul celor 12 profeți.

Profețiile Vechi testamentare referitoare la Stăpâna Fecioară,sunt reprezentate în trei moduri de sfinții părinți.Primul mod este interpretarea propriu-zisă a textelor care se referă în mod direct la Maica Domnului,apoi avem interpretarea alegorică utilizată mai ales de imnografi si poieți petru a da o imagine poetică Maicii Domnului.În sfârșit avem și interpretarea tipologica care se referă la evenimente religioase reale care prefigurează pe Maica Domnului.

2.Profetii propriu zise

Multa iubire a lui Dumnezeu față de oameni L-a făcut ca imediat după căderea protopărinților să le făgăduiască venirea unui răscumpărător.De aceea majoritatea exegeților biblici văd în textul de la facere 3,15 o profeție mesianică:”dușmănie voi pune între tine și femeie,între sămânța ta și sămânța ei,aceasta iți va zdrobi ție capul și tu îi vei înțepa călcâiul”

„…aceasta îți va zdrobi ție capul” arata biruința sfintei fecioare asupra șarpelui adică a diavolului prin cel pe care l-a născut ea.

Unii exegeți contemporani au realizat o paralelă între șarpele descris în cartea facerii și cel din apc.12,în ambele texte această luptă este împotriva femeii.

Această profeție este numită protoevanghelie,adică prima veste buna.

Cartea psalmilor prezintă clar că sfânta Fecioara se trage din neamul lui David(ps.131,11;88,35-36)fiind în conformitate cu Lc.1,22

Cel mai important psalm este 44,psalm care arată slava Maicii Domnului pe care a primit-o de la Fiul ei:”Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta,(Dumnezeule)îmbrăcată în haina aurită și preaînfrumusețată”(v.11).Acest verset este clar referitor la Maica Domnului și prin faptul că Miriam în limba ebraică înseamnă „împărăteasa”

În continuarea aceluiași psalm se arată cât de plăcută este frumusețea fiicii de împărat a Maicii Domnului înaintea lui Dumnezeu:”că a poftit Împăratul frumusețea ta”(v.13)aceasta împlinindu-se în cuvintele Maicii Domnului care spune:”că a căutat spre smerenia roabei Sale(Lc.1,48).Frumusețea fiicei de împărat este smerenia și psalmistul spune în continuare că:”toată slava fiicei de împărat este înlăuntru”adică în inima ei.Psalmul se încheie cu cuvintele:”pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veacul veacului”(v.21)cuvinte pe care Preasfânta Fecioara le va spune sub insuflarea Duhului Sfânt,Mirele ei:”iată de acum mă vor ferici toate neamurile(Lc.1,48)”.

Evanghelistul Vechiului Testament,profetul Isaia ne dă cea mai clară profeție referitoare la persoana Preasfintei Fecioare:”iată fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor pune numele Lui <Emanuel>(7,14)”.Această profeție se referă cu adevărat la Fecioara Maria pentru că însuși Sfântul Arhanghel Gavriil arată că această profeție s-a împlinit în Fecioara(Mt.1,23).

Termenul „Haalmah” folosit în textul original înseamnă Fecioara,fiind singurul caz când mama unui prunc se numește Fecioară,pentru că Haalmah se referă la o mamă cu totul specială.De asemenea și Emanuil nu este un nume propriu,ci înseamnă „cu noi este Dumnezeu”.Și într-adevăr,prin Fecioara Maria „Dumnezeu s-a coborât și cu noi oamenii a petrecut(Baruh 3,15).În textul Septuagintei substantivul:ίoςfiu),nu este folosit articulat,(ιδού ή παρθένος εν γαστρί έξει και τέξεται υϊον-iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu)cum au falsificat protestanții,ca să arate cumva că Fecioara ar fi avut alții fii..Sfântul Iustin Martirul combătea pe iudeul Trifon care spunea că această profeție s-a împlinit în timpul regelui Iezechia.De asemenea,Trifon spunea că în text ar fi vorba de o tânără și nu o fecioară,dar Iustin arată clar pe baza septuagintei că aceea este o fecioară cu totul specială.Același iudeu învinuia pe creștini că se inspiră din miturile grecești în ceea ce privește nașterea Fecioarei și învierea Domnului dar Iustin spune că de fapt diavolul este cel care fură din învățătura revelată,inventând diferite zeități cum ar fi cazul lui Dionisios și Apollo,care au murit și au înviat și s-au înălțat la cer.O altă profeție referitoare la Maica Domnului găsim la Is.8,3:”m-am apropiat de proorocița și a luat în pântece”.În acest sens Sfântul Irineu De Lyon folosește și el această profeție cu referire la fecioara Maria:”din nou sunt cei care spun:<este un om și cine-L va ști?Și m-am apropiat de proorocița și a luat în pântece și numele lui este chemat sfătuitor,Dumnezeu Atotputernic>și cei care-L proclamă drept Emanuil,născut din Fecioara,arătând unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu lucrul mâinilor Sale”.Și sfântul Vasile cel Mare spune mai clar:”faptul că proorocița Maria,de care Isaia s-a apropiat în contemplare,nu este tăgăduit de nimeni,fiind amintit și de cuvintele pe care Ea însăși l-ea proorocit.Căci ce zice?Mărește suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul Meu,că a căutat spre smerenia roabei Sale,că iată de acum mă vor ferici toate neamurile…”Că Mântuitorul se va naște din femeie este profețit și de către Ieremia care vorbește despre o întoarcere a Fecioarei lui Israel ,când Sionul v-a deveni un loc al dreptății și al binecuvântării divine(Ier.31,21-33).

Un text alegoric dar și direct referitor la Stăpâna noastră îl găsim la Iezechiel 44,2:,,poarta aceasta va fi închisă,nu se va deschide și nici un om nu va intra pe dânsa,căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intra pe ea.De aceea va fi închisă”.Această profeție este textul clasic pentru pururea Fecioria Născătoarei de Dumnezeu.Comentând acest text Fer.Augustin spunea:,,ce înseamnă poarta cea închisă din casa Domnului,dacă nu că Maria va fi veșnic neatinsă?Și ce înseamnă cuvintele:<<om nu va intra prin ea>>dacă nu aceea că Iosif nu o va cunoaște pe ea?Și ce înseamnă cuvintele:<<Domnul singur va intra și va ieși prin Ea>>dacă nu aceea că<<Duhul Sfânt o va umbri și Domnul îngerilor se va naște prin ea>>?Și ce îseamnă cuvintele:<<va fi închisă în veac>>dacă nu aceea că:Maria este fecioară înainte de naștere,fecioară în naștere și fecioară după naștere”

Profeții Zaharia și Sofonie o numesc „fiica Sionului”,adresându-i o salutare de bucurie:”bucură-te și te veselește fiica Sionului,că iată eu vin și locuiesc în mijlocul tău zice Domnul”(Sof.3,14 și Zah.2,14).Aceeași salutare bucură-te este anunțarea liberării care va veni prin Mesia ce se va naște din Fecioara Maria,căreia arhanghelul Gavriil i se va adresa cu aceeași salutare:”Bucură-te”.

3.Profeții alegorice referitoare la Maica Domnului

Iubitorii lui Dumnezeu si ai Maicii Sale,sub insuflarea Mirelui Fecioarei,a Duhului Sfânt au găsit în unele simboluri vechi testamentare chipul Miresei nepătate,a Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.

Și aceste profeții se împlinesc în Fecioara care naște pe Fiul lui Dumnezeu și rămâne fecioară.Evident că aceea care nu au pe Duhul Sfânt nu le-au putut înțelege.Înțelesul tainic,dincolo de cel propriu zis este manifestarea iubirii mirelui fată de virtuțile miresei,a Duhului sfânt față de umila Fecioara din Galileea.

În Pentateuhul lui Moise,prima înfățișare a fecioarei este arca lui Noe.Căci precum atunci cei care se aflau în arcă au scăpat cu viață,la fel și acum prin rodul Fecioarei ni se aduce viață.O alta înfățișare alegorică a preasfintei Fecioare este visul patriarhului Iacob(fc.28,10-12),scara ce unea pământul cu cerul și pe care urcau și se coborau îngerii lui Dumnezeu.Unirea cerului cu pământul prin intermediul îngerilor este un simbol al împăcării lui Dumnezeu cu lumea,a refacerii legăturii dintre cer și pământ prin nașterea lui Iisus din Fecioara.Explicând această profeție,Sfântul Ioan Damaschin spunea:,,Scara duhovnicească,Fecioara,este răsădită în pământ,căci din pământ își trage originea,dar capul ei se înalță până la cer..”

Rugul ce ardea și nu se mistuia este un alt simbol al Fecioarei Maria căci precum acela deși ardea,totuși nu se mistuia,tot așa și sfânta Fecioara născând pe Dumnezeu nu s-a ars,știut fiind faptul că Dumnezeu este foc ce arde(Evr.12,29).În acest sens,Sfântul Grigorie de Nyssa spunea:,,rugul vestea nașterea Domnului din Fecioara.Prin această minune învățam să cunoaștem și taina sfintei Fecioare din care a strălucit prin nașterea vieții lumești la lumina dumnezeirii,care a păzit nestricat rugul aprins,nevestejindu-se frumusețea fecioriei prin naștere”.

În opinia sfântului Maxim Mărturisitorul focul văzut de către Moise este cuvântul Dumnezeiesc care în timpurile mai de pe urmă a strălucit din rugul sfintei Fecioare și a petrecut cu noi prin trup.

Același lucru îl subliniază și Sf.Chiril al Alexandriei care spune că:,,Fecioara Maria este rugul aprins în care se sălășluia Dumnezeu și care nu se mistuia de flăcări”

Tot în Pentateuh Fecioara este prefigurată și cu toiagul lui Moise care a odrăslit(Num.17,8)vasul de aur cu mană(Ieș.16,33)iar stâlpul de foc(Num.9,15-23) care conducea pe evrei prin deșert este preânchipuirea Stăpânei noastre,care ne conduce spre mântuire,în viața noastră transformată de păcat într-un deșert.

Ea este Chivotul Sfânt,templul cel mai presus de ceruri unde a intrat Hristos(Evr.9)

Seria profețiilor alegorice care se referă la Prea Dulcea Împărăteasă nu se oprește la Pentateuh.

În cartea Psalmilor diferite lucruri devin simboluri ale Mângâietoarei noastre.Imnografii folosesc la sărbătorile Maicii Domnului următoarele denumiri:,,cetate a lui Dumnezeu”(Ps.86,2;47,1-3),,,frumusețea lui Iacov”(Ps.46,4),,,chivotul sfințeniei lui dumnezeu”(Ps.131,8)ș.a..

Profetul Isaia o vede ca pe un munte sfânt înălțat deasupra tuturor munților și dealurilor(Is.2,2).Ea este mlădița pe care o vor căuta neamurile(11,1;10).Conform Sfântului Ioan Damaschin ea este norul ușor pe care vine Domnul(Is.19,1)în sensul că ea fiind Fecioară a născut fără sămânță bărbătească.De aceea ea este pământul din care a ieșit rădăcină fără sămânță(Is.52,1)după cum preciza Theodoret de Cyr.

Tot ea este tronul lui Dumnezeu și cărbunele(Is.6,2-3),după cum precizează Sf.Grigorie Palama:,,ea e chiar de-a dreapta Lui,unde e Hristos,Fiul ei,fiind tronul acela înalt pe care l-a văzut Isaia,înconjurat de heruvimi”iar Sf.Teofan al Niceii completează zicând că acest tron al lui Hristos este sânul matern al Maicii sale în jurul căruia stau heruvimii și serafimii ca slujitori și străjeri,deținând prima treaptă a îngerilor”.

Solomon o vedea ca pe o:,,casă a Înțelepciunii,rezemată pe șapte stâlpi”(Prov.9,1),Înțelepciunea fiind Cuvântul Tatălui prin care s-au făcut toate(In.1,3)iar cei șapte stâlpi sunt darurile Duhului Sfânt,cu care este împodobită Fecioara,Mireasa Duhului Sfânt.

Sfântul Prooroc Daniel prevedea fecioria Ei în taina muntelui,din care S-a desprins o piatră netăiată de mână omenească.În acest sens,Sf.Ioan Damaschin întreba:,,care este acel munte a lui Daniel,din care piatra din capul unghiului,Hristos a fost tăiată fără nicio unealtă omenească”.

Maica Domnului este asemenea muntelui Paran văzut de Avacum:,,Cel Sfânt vine din muntele Paran!Slava Lui acoperă cerurile și tot pământul este plin de slava Lui”(Av.3,3).Paran este numele unui munte intre Egipt și Edom,renumit în frumuseți naturale.Asemenea acestui munte,Fecioara Maria care va naște pe Cel Sfânt va fi neîntrecută în frumusețea morală și fizică.

Acestea sunt câteva din mulțimea profețiilor alegorice prin care Duhul Sfânt Mirele Fecioarei își arată iubirea Sa pentru aleasa din neamul omenesc,Mireasa Lui,Fecioara Maria.

4. Proorocirile tipologice cu referire la Maica Domnului

Unele texte vechi testamentare au fost interpretate tipologic precum episodul trecerii prin Marea Roșie(Ieș.3)reprezintă pururi fecioria Mariei după cum spune Dogmatica glasului V:,,în marea Roșie chipul Miresei celei neispitite de neispitite de nuntă s-a scris oarecând,acolo Moise despărțitor al apei,aici Gavriil slujitor al minunii.Atunci a trecut Israel adâncul cu piciorul neudat iar acum Fecioara L-a născut fără sămânță pe Hristos,marea după trecerea lui Israel a rămas nestrăbătută iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuil a rămas nevătămată…”,referindu-se la evenimente religioase reale,la persoane din Vechiul Testament,toate acestea prefigurând imaginea Fecioarei Maria.Interpretarea tipologică la fel ca și cea alegorică a fost folosită des în cultul Bisericii,în imnele de laudă adresate Preacuratei Stăpâne.

4.I.)Maica Domnului-noua Evă

Sfântul Apostol Pavel este cel dintâi care se ocupa cu paralelismul între diferite persoane vechi testamentare si Hristos.Astfel,in viziunea lui Mântuitorul este noul Adam:”căci precum prin greșeala unuia a venit osânda pentru toți oamenii,tot așa și prin îndreptarea adusă de Unul a venit pentru toți oamenii îndreptarea care dă viața”(Rom.5,18).Ca Arhiereu,Hristos este prefigurat de Melchisedec,care era:”fără tată,fără mamă,fără spiță de neam,neavând nici început al zilelor,nici sfârșit al vieții ci asemenea fiind Fiului lui Dumnezeu,el rămâne preot pururi”(Evr.7,3).

Conștienți de importanța Maicii Domnului in iconomia mântuirii,Sfinții Părinți si diferiți scriitori bisericești au făcut diferite paralele si asemănări între unele persoane vechi testamentare și Maica Domnului,cea mai importantă fiind intre Eva si Fecioara Maria.”Bucură-te izbăvirea lacrimilor Evei”,cântă Biserica în Imnul Acatist.

Aceste cuvinte își au izvorul si inspirația in scrierile primilor Părinți ai Bisericii.

Multă vreme s-a susținut că Sfântul Iustin Martirul este primul scriitor creștin care a făcut o asemenea paralelă,în scrierea sa:”Dialog cu iudeul Trifon”.Dar primul care face paralela între Fecioara Maria si Eva este anonimul autor al epistolei către Diognet,epistolă scrisă în anul 125(un presupus autor ar fi Quadratus).

„Daca porți în tine pomul cunoștinței și îți este drag rodul lui,vei culege totdeauna,cele pe care le dorești să le primești de la Dumnezeu,de acestea șarpele nu se atinge,nici înșelăciunea nu se apropie,nici Eva nu se strică ci e crezuta Fecioară”.

Autorul nu neagă căderea primei Eve ci aici în mod indirect arată ridicarea ei prin noua Eva,Fecioara Maria.Unii au interpretat acest paradis ca fiind o aluzie la Fecioara Maria,model pentru toate fecioarele.Deși nu sunt prea mulți teologi care afirmă acest lucru,totuși finalul epistolei către Diognet,este cel mai vechi din literatura creștină în ceea ce privește paralela între Eva si Maria.

Sfântul Iustin Martirul a fost cel dintâi scriitor care face o paralelă clară între Eva si Feciara Maria .Personajele aflate în antiteză sunt pe de o parte:Eva și șarpele iar pe de alta Fecioara Maria si arhanghelul Gavriil.

„Într-adevăr după cum Eva fiind fecioara si fără pată si primind cuvântul șarpelui a născut neascultarea si moartea,tot astfel și Fecioara Maria atunci când îngerul Gavriil i-a binevestit ca Duhul Domnului va veni asupra ei si Puterea Celui Preaînalt va umbri,din care cauză si Sfântul Care se va naște din ea,Fiul lui Dumnezeu se va chema,primind credința si bucuria i-a răspuns:”fie mie după cuvântul tău”.În acest fel s-a născut prin Ea,Acesta despre care am arătat că s-au spus atâtea în Scripturi si prin care Dumnezeu nimicește pe șarpele și pe îngerii si oamenii asemănători cu ei”.Cu alte cuvinte precum prin Eva a venit moartea,tot așa prin noua Eva a venit viata.

Așadar îl putem considera pe Sfântul Iustin Martirul primul scriitor creștin care face o paralelă reală între Eva si Fecioara Maria,fiindcă scurtul fragment din epistola către Diognet deși este important,nu se poate compara cu perfecțiunea paralelismului reușit de Iustin.

Un alt măreț scriitor primar care face o paralelă între Eva și Maica Domnului este Sfântul Irineu de Lyon.În lucrarea sa:”Împotriva ereziilor”arată clar rolul Stăpânei Fecioarei în iconomia mântuirii în antiteza cu Eva:chiar dacă Eva l-a avut pe Adam de bărbat,ea a fost fecioară…însă neascultând,ea s-a făcut pricina morții ei și a întregului neam omenesc.Tot astfel și Maria cu toate că avea un soț,ea a rămas fecioară,iar prin ascultare ea s-a făcut pricină de mântuire sieși și întregului neam omenesc.Nodul neascultării Evei a fost dezlegat de ascultarea Mariei,căci ceea ce a legat strâns prin neascultare fecioara Eva,aceea a izbăvit Fecioara Maria prin credința”.Într-alt loc insistând pe paralela Eva-Fecioara Maria,după modelul Hristos-Adam,Irineu spune:”Eva cea dintâi a fost înșelată prin cuvântul îngerului căzut neascultând de cuvintele Domnului si-a osândit pe om.Tot așa si Mariei i s-a binevestit prin cuvântul îngerului,dar a ascultat cuvintele lui Dumnezeu și așa a izbăvit pe om.Și așa(cel dintâi)Adam a fost înșelat,neascultând pe Dumnezeu,dar Fecioara Maria a devenit apărătoarea fecioarei Eva”.Pe scurt,el subliniaăî următoarele puncte:

-Eva este femeia decăzută/Maria este femeia care o reia pe Eva

-Eva este femeia ispitită de diavol/Maria este femeia care a ascultat de îngerul credincios

-Eva este cauza morții/Maria este cauza mântuirii

-Eva generează în stricăciune și în durere/Maria generează fără stricăciune și fără durere

Sfântul Efrem Sirul spune:”cu coasta Eva care a fost luată din Adam,cel rău a luat din inima lui Adam,din aceeași coastă,noua Eva a răsărit Puterea nevăzută care l-a făcut pe satan să cadă asemenea lui Dagon.Simbolului i-a urmat împlinirea căci cel rău a pierit în propriul său refugiu”.

Într-alt loc același spune:”Eva s-a îndatorat dar Maria a fost scutită ca slujnică să dezlege datoria maicii sale și prin Ea să rupă înscrisul care își ridica glasul împotriva tuturor generațiilor”.Într-alt loc dumnezeiescul Părinte precizează mai clar”Dumnezeu a plăsmuit pe Adam din pământ virgin iar din Adam fără femeie a făcut femeie.Și după cum Adam a dat naștere la femeie fără femeie,tot așa și Fecioara a născut Bărbat fără de bărbat”.

Pentru Sf.Ioan Gură de Aur Maica Domnului este egalarea bărbatului și a femeii.:,,să nu se mândrească bărbatul că ar fi superior femeii căci astăzi în Fecioara Maria s-au egalat firile”.

Dezvoltând această idee ilustrul scriitor bizantin,din secolul XIII,Iosif Vrienie spunea:,,Așa cum mai întâi luând El (Dumnezeu)din coasta bărbatului,a făcut om desăvârșit(Eva)la fel și după aceea Însuși luând trup din femeie s-a arătat om desăvârșit.Și în modul în care Adam prin porunca lui Dumnezeu,a făcut femeie fără ajutorul vreunei femei,în același mod Maria Fecioara,cu acordul lui Dumnezeu,fără de bărbat a născut parte bărbătească cu adevărat”

4.II.)Avraam si Maica Domnului

Se pot face unele asemănări între Sfânta Fecioară Maria si Avraam în ceea ce privește chemarea,binecuvântarea,încercarea credinței și rolul lor de călăuză a credinței.

La chemarea de către Dumnezeu,Care a voit să sădească pe pământ via Sa,Avraam a făcut dovada credinței sale,lăsându-si casa părinților si urmând lui Dumnezeu.Și Fecioara,superior lui Avraam,ea lasă casa la o vârstă fragedă și se supune lui Dumnezeu închinându-și Lui viața la Templu.Citind și aprofundând textele de la Fac.22 si Lc. 1 găsim o tainică asemănare între Avraam și Fecioara Maria.

Dumnezeu încearcă credința lui Avraam și îi zice:”Avraame!Ia pe fiul tău Isaac pe singurul tău fiu pe care îl iubești si du-te în pământul Moria și adu-l acolo pe el ardere de tot(fc.22,2).Avraam acceptă.

Arătându-i-se îngerul Gavriil îi zice Fecioarei:”Bucură-te ceea ce ești plină de har,Domnul este cu Tine.Binecuvântată ești Tu între femei….iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei pune numele Lui Iisus…și a zis Maria:<<iată roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău>>”(Lc.1,28;31-32).Deci,Fecioara acceptă.

Astfel vedem că Avraam accepta conștient și liber că-și va pierde fiul.La fel si Fecioara, își dă trupul lui Dumnezeu,conștientă si liberă că putea fi ucisă cu pietre .Avraam nu-și anunța soția pentru că aceasta nu l-ar fi înteles.La fel și Fecioara nu-l anunța pe Iosif pentru ca nici acesta nu ar fi înteles-o.Însă un înger oprește pe Avraam să-și aducă fiul ca jertfă(Fc.22,14-15)și un înger oprește pe Iosif ca să nu părăsească pe Fecioara(Mt.1,22-23).

Pe de altă parte iarăși se arată superioritatea Fecioarei față de patriarh.Avraam este oprit de a aduce jertfă pe fiul său,care era carne din carnea sa și sânge din sângele sau,dar Fiul Fecioarei se va aduce pe Sine jertfă pentru noi,Fecioara supunându-se în tăcere lui Dumnezeu.

Deci dacă Scriptura vorbește de:”sânul lui Avraam”(Lc.17) ca locaș al drepților,cu cât mai mult Fecioara,este cu adevărat nouă,Rai duhovnicesc din care ne hrănim cu pâinea cea cerească(In.6,49).

După ce Avraam face ascultare,Dumnezeu îi promite că:”se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele”(Fc.22,18).Această profeție se împlinește în persoana Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu,descendenta din Avraam,din a cărei sămânță a ieșit binecuvântarea tuturor,Iisus Hristos.

Iarăși se găsește o asemănare tainică între Fac.22,18 si Lc.2,34-35.

Fc.22,18:”se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele”

Lc.2,34-35:”si i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria mama Lui:iată,Acesta este pus spre căderea si ridicarea multora din Israel…Lumină spre descoperirea neamurilor”

În concluzie,prin cuvintele:,,Iată roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău…”(Lc.1,48) Fecioara se dovedește a fi superioară strămoșului ei Avraam.

4.III.)Maica Domnului-Debora și lâna din aria lui Ghedeon

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este prefigurată și de Debora,biruitoarea lui Sisera.Că precum oarecând aceea a sfărâmat capul lui Sisera cu un ciocan și cu un țăruș(Jud.4.20-22)la fel și Maica noastră cea Sfântă a sfărâmat capul șarpelui de demult(Fac.3,15),prin nașterea Fiului lui Dumnezeu.

La fel și lâna din aria lui Ghedeon peste care a căzut rouă este simbol al Maicii Fecioare.Ca precum lâna se deosebea de restul,fiind uscata ep cand totul in jur era roua si fiind inrourata pe cand totul in jur era uscat,la fel si Fecioara este Maica pe când celelalte fecioare nu pot fi și maici si fecioare.Profeții asemănătoare găsim si la ps.71,2.

D.IV.)Maica Domnului-Mireasa din Cântarea Cântărilor

„Bucură-te mireasă nepătată” cântă Biserica noastră gingașei fecioare din Galileea.Cântarea Cântărilor este o preafrumoasă scriere de 8 capitole a regelui Solomon în care se descrie iubirea mirelui si a miresei.”Cel ce se atinge de Cântarea Cântărilor-zice Paul Claudel,un teolog francez-încercând să-i dea un sens naturalist,acela se atinge de fibrele cele mai sfinte ale inimilor noastre,de cele mai profunde rădăcini teologice ale credinței noastre si chiar ale onoarei noastre”.

Paul Claudel a scris la cele 8 capitole ale Cântării Cântărilor,592 de pagini de comentarii.El nu are nici o îndoială ca această Cântare a Cântărilor a fost scrisă sub inspirația divină si Mireasa ei-castă prin excelență-nu poate fi altceva decât o prefigurare a sufletului omenesc,a Sfintei Fecioare sau a Bisericii.

Noi ne vom opri la prefigurarea Sfintei Fecioare în Cântarea Cântărilor.

Maica Domnului este Mireasa Duhului Sfânt,încă de mică fiind logodita cu El după cum subliniază Sfântul Grigorie Palama:,,așadar,fiindcă tocmai această Fecioară a fost găsită vrednică,cea care este cântată și de noi astăzi,pe această pururi Fecioară,mai înainte de veacuri a rânduit-o Dumnezeu și a ales-o dintre toate fecioarele din veac”.

La adormirea Ei Însuși Dumnezeu o cheamă la Sine precum mirele pe mireasa din Cântarea Cântărilor,după cum precizează Sfântul Ioan Damaschin:”vin-o binecuvântata Mea Maică,la odihna Ta!Ridică-te,vin-o lângă Mine,Cea frumoasă între femei!Că iată a sosit vremea!Vremea secerișului a venit,apropiata Mea,frumoasa Mea,pată nu este întru Tine.Mirosul miresmelor Tale mai presus de toate aromele”.

Cânt.Cânt.1,2:”miresmele tale sunt balsam mirositor,mir vărsat este numele tău,de aceea fecioarele te iubesc”.

Mirul este semnificația harului iar miresmele sunt simbolul faptelor bune ce împodobesc sufletul Fecioarei Maria.În acest sens,Sfântul Ioan Damaschin spunea că Fecioara este purtătoare de mir.

Cânt.Cânt.1,12:”periniță de mirt este iubitul meu care se ascunde între sânii mei”.

În acest caz,perinița de mirt este Duhul Sfânt,dătătorul de har,de viață,care se afla între sâni,adică în inima gingașă a Născătoarei de Dumnezeu.

Cânt.Cânt.2,2:”cum este crinul între spini,așa este draga mea între fete”.

Prea bine știut este faptul că Maica Domnului este ramura cea verde care a răsărit din omenirea uscată de păcat,de aceea și sfântul arh.Gavriil si Elisabeta i s-au închinat,zicându-i:”binecuvântată ești Tu între femei(Lc.1,28-42)”.

Cânt.cânt.2,3:”cum este mărul între copaci,așa este dragul meu printre flăcăi.Să stau la umbra mărului îmi place,dulce este rodul lui în gura mea.

Lc.1,35:”Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri…și a zis Maria<<mărește suflete al meu pe Domnul>>”.

Că iubește Fecioara pe Dumnezeu,să fie sub umbra Lui,adică să se unească cu El,o arată tot sfântul evanghelist Luca:”și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu”.Imnul preadulcei Fecioarei Maria este dovada si adeverirea faptului că:dulce este rodul Lui(a lui Dumnezeu)în gura Mea.De aceea și Sfântul Dimitrie a Rostovului spune în Psaltirea sa:”slava ta este mai presus de slava cetelor îngerești și ale arhanghelilor.Har si dulceață a pus Dumnezeu în gura ta.Cunună de flori nevestejita a pus pe capul tău(Ps.64,3,5)”.

Acest rod este harul Duhului Sfânt căci ea a fost făcută de Fiul ei vistierie și iconomă a harului lui Dumnezeu după cum subliniază Sfântul Ioan Damaschin,Sf.Eutimie,Sf.Grigorie Palama și alți părinți bizantini.

Cânt.Cânt.2,11:”iarna a trecut,ploaia a încetat…porumbița mea ce in crăpături de stâncă,la loc prăpăstios te ascunzi,arată-ți fața.Lasă-mă să-ți aud glasul,căci glasul tău e dulce”

Gal.4,4:”iar când a venit plinirea vremii,Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie sub lege”.

Aici se vorbește în chip tainic despre Fecioara Maria care ca un crin răsare între spini,care cu curăția a întrecut pe orice drept chiar și pe îngeri,prin frumusețea gingașului ei suflet,atrage pe Dumnezeu care de îndată trimite pe arhanghel să-i vestească despre Fiul Lui că ea Îl va naște,despre faptul ca frumusețea ei ajutată de harul divin a făcut să nască pe Dumnezeu cu trup,este subliniat de sfântul Grigorie Palama.Conform lui,frumusețea ei este odihna adevărată a Împăratului tuturor.Că frumusețea Fecioarei atrage pe Dumnezeu este arătata și în Sfânta Scriptură.Sub inspirația Mirelui Fecioarei,profetul spune:”că a poftit Împăratul frumusețea ta”.(ps.44,12)iar Mireasa Duhului spune:”că a căutat spre smerenia roabei Sale”(Lc.1,48)smerenia nefiind altceva decât frumusețea dorită de Dumnezeu.

Cânt.Cânt.2,16:”iubitul meu este al meu și eu sunt a lui el printre crini își paște mieii”.

Prin aceasta se arată strânsa iubire a Duhului față de Fecioara si a Fecioarei față de Duhul Sfânt.Prin Fiul ce S-a născut din ea cu trup,ea devine Biserica Dumnezeirii.O dată unită cu Fiul,această unire nu este numai de nouă luni ci Fiul rămâne pe veșnicie unit cu Maica Sa precum este veșnic unit cu Tatăl.De aceea si psalmistul spune:”Dumnezeu este în mijlocul cetății si nu se va clătina”(ps.45,5)si nu spune:”a fost în mijlocul cetății”.

Sfântul Grigorie Palama se întreabă retoric:”cine a iubit mai mult pe Dumnezeu decât Fecioara,si cine a fost iubită mai mult de Dumnezeu decât Fecioara?

Cânt.Cânt.3,7:”Iată,Ea este lectica(patul)lui Solomon înconjurata de șaizeci de voinici viteji,falnici din Israil”.

Solomon înseamnă:„Domn al păcii”iar profetul Isaia zice:”Căci Prunc s-a născut nouă,și prunc S-a dat a Cărui stăpânire pe e umărul Lui și Se cheamă numele Lui:Înger de mare sfat,Sfetnic minunat,Dumnezeu tare biruitor,Domn al păcii,Părinte al veacului ce va să fie”(Isaia.9,5).

Așadar,imaginea miresei este aici asemănătoare cu tronul văzut de același Isaia:”în anul morții regelui Ozia,am văzut pe Domnul stând pe scaun înalt si măreț…și serafimii stăteau înaintea Lui”.Că Fecioara Maria este patul Domnului păcii,este arătat și de Maxim Mărturisitorul,care spune:”ea este patul Domnului în jurul căruia stau de straja șaizeci de viteji,cei șaizeci fiind cuvintele Sfintei Scripturi”.Dar alți imnografi înțeleg prin cei șaizeci de viteji,mulțimile îngerești care cu frica stau în jurul Fecioarei.Cele două interpretări nu se contrazic ci ele se completează,Fecioara este înconjurată și de îngeri dar și de mulțime de profeții.

Cânt.Cânt.4,7:”cât de frumoasă ești tu draga mea si fără nicio pată în tine”.

În tâlcuirea canonului Bunei Vestiri,sfântul Nicodim Aghioritul săltează prăznuind duhovnicește Buna Vestire și zicând:”cunoscând așadar mai înainte de veci că pururi Fecioara Maria avea să fie întru totul împodobită cu frumusețile virtuților și darurilor,a fost fermecat de frumusețea ei duhovnicească și feciorelnică și a îndrăgit-o pe ea din veac.Dar venind ea la existență,a îndrăgit-o și despre ea s-a zis în cele din Cântarea Cântărilor:”cât de frumoasă ești tu draga mea si fără nicio pată,m-a robit pe mine,sora mea,mireasa mea,m-ai robit pe mine numai cu o privire a ta”(4,7,9)”.

Cânt.Cânt.4,12,15:”grădină încuiată,sora mea,mireasa mea,fântână acoperită si izvor pecetluit…în gradină o fântână,un izvor de apă vie și pâraie din Liban”.

Sfântul evanghelist Ioan,cel mai profund din apostoli,ne prezint în Evanghelia sa mai mult latura divină a Mântuitorului.El este singurul care ne prezintă întâlnirea Mântuitorului cu Nicodim sau cu femeia samarineancă.

În discuția Sa cu femeia samarineancă,Mântuitorul îi spune acesteia:dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce-ți zice:<<Dă-mi să beau>>,tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apa vie”(In.4,10).Iisus este așadar apa cea vie iar Maica Domnului este izvorul de apă vie,gradina încuiată si izvorul pecetluit fiind prefigurări ale fecioriei Stăpânei.Despre acest lucru sfântul Maxim Mărturisitorul dă mărturie zicând:”Fecioara este într-o slavă negrăită,grădină neatinsă,izvor viu.

Cânt.Cânt.5,1:”ce are iubitul tău mai mult ca alții,o tu cea mai frumoasă între femei.”

Lc.1,28:”bucură-te ceea ce ești plină de har,Domnul este cu tine,binecuvântată ești tu între femei”.

Conform sfântului Vasile,frumusețea este simbol al fecioriei si al celorlalte fapte bune care atrag binecuvântarea lui Dumnezeu.Sfântul Dionisie(pseudo)Areopagitul spune:,,bine se numește participarea la frumusețe”.Iar sfântul Andrei Criteanu spune clar despre Fecioara că:”a dorit Împăratul slavei Hristos frumusețea Ta și a fost atras de bogăția fecioriei Tale si ne-a mutat pe noi prin Tine la Dumnezeu Tatăl”.

Așadar,,cea mai binecuvântată între femei” este o urmare logica a faptului ca Fecioara este cea mai frumoasa intre femei.

Cânt.Cânt.6,4:”frumoasa ești iubita mea,frumoasa ca Tirța și ca Ierusalimul draga,dar ca și oastea in război temută”.

Tirța este un oraș Canaanit renumit pentru frumusețea sa,aflat în partea de nord a ținutului lui Efraim,la capătul văii Faraah de-a lungul căreia trecea din Transiordania spre ținutul podișului central unde se aflau Sichemul,Samaria,Dotamul si alte orașe.

Frumoasă este Fecioara prin faptele ei căci precum Tirța s-a făcut cunoscută lumii prin frumusețea ,așa și Fecioara prin frumusețea ei sufletească,așa încât ea însăși a zis:,,iată de acum mă vor ferici toate neamurile”(Lc.1,48).Dragă este ea ca Ierusalimul căci precum Ierusalimul este ales de Dumnezeu,așa și Fecioara a fost aleasa de Dumnezeu căci a aflat har înaintea Lui(Lc.1,29).Prin sfatul cel mai înainte de veci a lui Dumnezeu(Isaia 25,1),ea însăși fiind cetatea lui Dumnezeu(Ps 84,1).Temută ești ca oștile în război.Oare nu Fecioara provoacă durere diavolului?Căci ea este rana cea de mult plâns a demonilor.Si cum nu va fi teama diavolilor Ea,care este veșnică unită cu Dumnezeu de care diavolii se tem si se cutremură(Iac. 2,5).

Cânt.Cânt.6,9:”dar ea e numai una,porumbița mea curata mea,una-i la mama ei ,singură născută în casă.Fetele când au văzut-o i-au înălțat laude.

,,Dar e numai una”/,,binecuvântată ești Tu între femei…căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu…ca a căutat spre smerenia roabei Sale”(Lc.1,28,30,48).

,,Porumbița mea/și s-a coborât Duhul Sfânt peste El în chip trupesc ca un porumbel”.(Lc.3,22;Mc.1,10;Mat. 3,16;In. 1,32)

Curata Mea/cum va fi aceasta de vreme ce nu știu de bărbat?(Lc.1,33),căci a căutat spre smerenia roabei Sale(Lc.1,48)

,,Singura născută în casă”-protoevanghelia lui Iacov și toți sfinții Părinți care vorbesc despre viata Maicii Domnului,spun clar că Fecioara Maria a fost unica fiică a lui Ioachim și Ana.

,,Fetele când au văzut-o,laude I-au înălțat!”/,,aduce-se-vor Împăratului fecioare,fecioare în urma ,prietenele ei se vor aduce ție…pomeni-vor numele tău întru tot neamul și neamul”(Ps.44,16,20).

,,Reginele osane i-au cântat”/,,feței tale se vor ruga mai marii poporului…pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veacul veacurilor(Ps.44,14,21).

Așadar,din acest verset aflăm că singură,Fecioara,a fost,este și va fi cea mai curată dintre toate neamurile atât îngeri cât și oameni,ea fiind mireasa Duhului Sfânt,este numită ca și El porumbița precum si mângâietoare bună după cum și El este numit Mângâietorul(In.14,26).Ea este vistieria darului Duhului Sfânt precum și Duhul Sfânt este vistierul bunătăților.Desigur nu se uită ceea ce spunea profetul”ca a poftit Împăratul frumusețea ta,dar El este Domnul Tău(ps.44,13),chiar dacă Fecioara are denumiri asemănătoare Duhului,asta nu înseamnă că ea este egală cu Duhul..

Cânt.Cânt 6,10:”cine e aceasta ziceau ele care ca zarea strălucește,ca soarele de luminoasă,ca luna-i de frumoasă,ca oastea de război temută”.

Apc.12,1:”semn mare s-a arătat pe cer,o femeie înveșmântată cu soarele și luna era sub picioarele ei și pe cap purta o cunună de doisprezece stele”.

Sfântul Nicodim Aghioritul cu referire la acest text spune:,,pentru că așa cum zorile înlăturând întunericul nopții ne anunța dulcea zi si aduc in lume soarele sensibil,tot așa și Născătoarea de Dumnezeu,răsăritul tainic,înlăturând întunericul idolatriei și al păcatului,a anunțat mai dinainte ziua înțelegătoare a sufletelor și a adus oamenilor soarele tainic al dreptății.De aceea și Solomon în Cântarea Cântărilor în mod minunat a spus despre ea:<<cine este aceasta care răsare ca zarea>>…”

Cânt.Cânt.7,7:”cât de frumoasă și atrăgătoare ești prin drăgălășia ta iubito”.

În acest sens și Sfântul Andrei Criteanu zicea:,,Tu ești cu adevărat pământ preadorit.Căci a dorit Împăratul slavei frumusețea Ta și a fost atras de bogăția fecioriei Tale”

Cânt.Cânt.7,11:”eu sunt a Lui,a celui drag”/ ,,Iată roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău” 

Prin fie,Fecioara se unește veșnic cu Dumnezeu,de aceea ea este a Lui.

Cânt.Cânt.8,5:”cine se înalță din pustiu sprijinită de al ei drag”.

Sfântul Ioan Damaschin spunea că:Fecioara printr-o curățenie harică asemănătoare drepților Vechiului Testament,dar superioara lor,este desăvârșită la Buna Vestire”.Același sfânt părinte spune foarte frumos:”Tatăl înainte a prevăzut-o,apoi profeții prin Duhul Sfânt au prevestit-o,apoi puterea sfințitoare a Duhului a cercetat-o,a curățit-o și a sfințit-o,ca să spunem așa,a udat această țarină”.Cât de frumos arată aici unirea Mirelui cu Mireasa spre curăția continuă a neprihănitei mirese.Ea se înalță din neamul pământesc,care din cauza păcatului strămoșesc ajunsese ca un pustiu iar el o ajută dându-i har special.Rezultatul acestei strânsei uniri este cel care a luat trup din ea,Hristos Fiul lui Dumnezeu,pentru a înverzi acest pustiu,adică pentru a ridica neamul omenesc din robia păcatului.

Să se rușineze dar catolicii care spun că Fecioara nu a avut păcat strămoșesc,căci ce spune profetul:”cine se înalță din pustiu…”și de ce nu spune „cine a fost adusă de la verdeață?”.Aceasta o spune pentru a ne arăta că Fecioara a avut păcat strămoșesc,dar prin har și efort s-a păstrat curată de păcate personale iar la Buna Vestire ca o încununare a Fecioarei i se iartă păcatul strămoșesc.Fecioara se înalță mai presus de toți oamenii dar și de toate făpturile cerești și pământești după cum spunea sfântul Andrei Criteanul:”Tu ești Născătoare de Dumnezeu,minunea cea înfricoșată a iconomiei lui Dumnezeu spre care doresc și îngerii a privească”.Și sfântul Atanasie cel Mare subliniază în mod indirect preamărirea pe care I-A făcut-o Dumnezeu Fecioarei Maria:”Fecioara s-a umplut cu putere de la Duhul Sfânt,pentru sfințenia trupului ei și pentru ca să poată purta pe pruncul mântuitor,Acesta a venit într-ansa nu numai cu puterea și tăria ci cu toată plinătatea Dumnezeirii,iar Ea,a înomenit persoana cea întrupată,prea dumnezeiască și preamărită a Fiului lui Dumnezeu”.Iar sfântul Chiril al Ierusalimului completează spunând:”mergând Duhul cel Sfânt asupra Fecioarei,a sfințit-o pe Ea”.Iar sfântul Ioan Gură de Aur spune cel mai clar:”nimeni nu este asemenea în viața cu Fecioara Maria.Cercetează omule zidirea toată și vezi dacă este ceva asemenea sau mai mult decât sfințenia Fecioarei.Străbate pământul,privește marea împrejur,cutreiera văzduhul,pătrunde cu mintea cerurilor,amintește-ți toate puterile cele nevăzute și vezi dacă există vreo altă minune la fel ca aceasta în toată făptura.”

Așadar Fecioara se ridică mai presus de oameni și de îngeri dar nu singură ci sprijinită de a ei iubit,adică de Dumnezeu.În concluzie,mireasa din Cântarea Cântărilor în afară de preînchipuirea bisericii și a sufletului omenesc preînchipuie și pe preadorita Fecioara Maria,după cum mărturisesc sfinți părinți ca:Maxim Mărturisitorul,Simeon Noul Teolog,Ioan Damaschin,Andrei Criteanul,Grigorie Palama,Nicodim Aghioritul ș.a.

Maica Domnului este Mireasa Duhului Sfânt deoarece Lui îi este atribuită întruparea lui Iisus,Fiul natural al lui Dumnezeu.

Fecioara este Mireasa neavând Mire pământesc precum și Maică necunoscând bărbat.Gingășia Fecioarei este subliniată prin frumoasele epitete:porumbița,frumoasă,iubită,dragă,curată etc.

Duhul e numit Mângâietor,Fecioara Mângâietoare Bună,Duhul porumbel,Fecioara porumbița și aceasta se datorează prezentei veșnice a mirelui în inima miresei căci:perinița de mirt este iubitul meu care se ascunde între sânii mei”.

4.V.)Regina Estera-reprezentare tipologică a Împărătesei cerului și pământului

Regina Estera este icoană a Împărătesei noastre cea tare.Cea dintâi oarecând a intrat înaintea împăratului cerând mila pentru poporul ei,la fel și Stăpâna merge înaintea Împăratului cerului și al pământului cerând mila pentru neamul din care se trage Ea,adică pentru omenire.Prima din stare umilă,în care se afla,prin frumusețe și puritate a ajuns să fie împărăteasă.La fel și Fecioara Maria a ajuns să fie Împărăteasă a cerului și a pământului prin smerenie și prin curăție.

Dacă poporul Israel o laudă și o pomenesc pe regina Estera pentru că i-a salvat de la moarte,cu cât mai mult noi creștinii trebuie să lăudăm pe Fecioara pentru mulțimea milelor pe care am primit de la ea.

Concordanțe:

Estera 2,17:și a iubit regele pe Estera mai mult decât toate femeile și ea a dobândit,bunăvoința lui și trecere mai mult decât toate femeile și el a pus coroana domneasca pe capul ei.

Lc.1,28:”bucură-te ceea ce ești plină de har,Domnul este cu tine.Binecuvântată ești tu între femei…nu te teme Marie,căci ai aflat har la Dumnezeu”.

Apc.12,1:”semn mare am văzut pe cer,o femeie înveșmântată cu soarele,luna era sub picioarele ei și pe cap purtau o cunună de doisprezece stele.

Pe baza Sfintei Scripturi,mai toți sfinții părinți vorbesc de o încununare a Fecioarei,mai mult decât toate fiicele pământului. Încununarea Fecioarei este înălțarea ei împreună cu Fiul ei în veșnicie,după cum spune sfântul Cosma Melodul.Sfântul Marcu al Efesului zice:”Maica vieții primește să moară în mormânt,punându-se după trei zile cu slava înviază în veci cu Fiul împreună împărățind și cerând iertare păcatelor noastre”.

Estera 5,1:s-a îmbrăcat în hainele de regină.Ea era minunată în culmea frumuseții și fața sa era veselă ca și cum ar fi fost plină de iubire,dar inima ei era apăsată de frică”.

Ps.44,11:stătută Împărăteasa de-a dreapta Ta îmbrăcată în haina aurită și preaînfrumusețată…toată slava fiicei Împăratului este înlauntrul îmbrăcat în haină aurită și preaînfrumusețată”.

Și a lepădat-spune Scriptura-hainele de jale și s-a îmbrăcat în cele de regină.Îmbrăcarea cu hainele de regină pentru a îmblânzi inima regelui este reprezentarea Fecioarei care aduce ca mijlocire pentru noi păcătoșii iubirea ei si jertfa de mama,după cum subliniază Sfântul Nicodim Aghioritul.Estera prin frumusețe a îmblânzit pornirea regelui,la fel si Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin bunătate și iubirea ei maternă(semne ale frumusetii interioare).În tăcerea cerească provocată de dreapta mânie a lui Dumnezeu:”foc s-a aprins de mânia Mea,zice Domnul,arde-va până la iadul cel mai de jos”(Deut.32,32).După cum ne scrie sfințitul aghiograf,Nicodim , nici îngerii nu mai îndrăznesc să cânte.Totul e deplină tăcere.Însă dintre toți,îndrăznește regina noastră,Noua Estera,se folosește de frumusețe interioară și anume de iubirea ei maternă,și precum Artaxerxe s-a biruit de gingășia Esterei,la fel și preadulcele Mântuitor când este supărat este biruit de iubirea Maicii Sale.De aceea și frumos o numește pe Ea rugăciunea de la acatistul Bunei Vestiri:”picătura care risipește mânia lui Dumnezeu” sau: „îmblânzirea Dreptului Judecător”.

4.VI.)Iudita ca prefigurare a Fecioarei Maria

Alți teologi văd în persoana Iuditei o prefigurare a Maicii Domnului.

Aceea oarecând a tăiat capul lui Olorofern,salvând poporul,așa și Fecioara a zdrobit capul șarpelui prin rodul pântecelui ei.De aceea și noi creștinii -precum evreii oarecând lăudau pentru fapta sa pe Iudita:”Tu,mândria lui Israel,tu faima cea nespusă a neamului nostru,tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta si tu ai adus izbânda lui Israel.Dumnezeu va binevoi întru acestea!Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci”(Iudita 15,9-10)-suntem datori a o lăuda pe Maica Domnului mai mult,căci a născut pe Cel care a nimicit pe vrăjmașul neamului omenesc.

Concordanță:

Iudita 15,12:”tu ai adus izbânda lui Israel.Dumnezeu va binevoi intru acestea!Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu”.

Lc.1,28,,Bucură-te cea plina de har,Domnul este cu Tine…Nu te teme Marie,căci ai aflat har la Dumnezeu”

Lc.1,41-42:,,și s-a umplut Elisabeta de Duh Sfânt și a zis:<<Binecuvântată ești tu intre femei”

5.)Concluzie

Fecioara Maria a avut un rol foarte important în iconomia mântuirii,de aceea Dumnezeu a ales-o și iubit-o mai înainte de nașterea ei,aceasta nu înseamnă că ea a fost lipsită de libertate cum susțin catolicii mai mult sau mai puțin direct.Ea prin libertate,efort și har s-a învrednicit a fi cu adevărat Maică,Mireasă și Fiică a lui Dumnezeu.

De aceea spune sfântul Ioan Damaschin:”întreg conținutul profetic vechi testamentar este transfigurat,transpus în persoana Fecioarei Maria,devenind astfel exponentul sfințeniei pământești dăruită de Dumnezeu dar pe care o transcende prin naștere Fiului lui Dumnezeu.Prefigurările sunt menite să consolideze ideea că între spirit și materie,între divinitate și umanitate nu există bariere de netrecut.Ele nu sunt exclusive ci integrative.Maria este constatată în chip profetic în toate pasajele Vechiului Testament care descriu dragostea lui Dumnezeu pentru creatura Sa,din unirea cu fiecare din sufletele credincioase și drepte.Maica Domnului simbolizează și conține în ea toată partea credincioasă a omenirii.De aceea ea este Sionul adevărat,cetatea lui Dumnezeu,despre care s-au spus atâtea lucruri glorioase.(Ps.86,3)”.

Sunt teologi care spun că unele profeții cum ar fi Ps.44 sau Cântarea Cântărilor se referă la Biserică,dar sfântul Maxim Mărturisitorul spune:”și dacă unii au tâlcuit aceste cuvinte cu privire la Biserică,nu este nici o piedică în a cugeta la ele ca și la unele care o privesc pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,căci cuvintele Sfântului Duh nu trebuie înțelese într-un singur chip ci după feluritele lor înțelesuri,pentru că sunt comori de lucruri bune și chiar părinții care le-au tâlcuit cu privire la Biserică au spus lucruri bune.Iar a cugeta din nou la proorocia privitoare la Născătoarea de Dumnezeu,e lucru adevărat si lipsit de rătăcire”.

Pe scurt,iată învățătura despre Maica Domnului în Vechiul Testament:

– despre nașterea Ei din seminția lui David(Ps.131,1;86,4;Is. 11,1,9)

– despre intrarea Ei in Templu(Ps.44,11-21)

– despre nașterea feciorelnică a lui Mesia(Is. 7,14)din proorociță(8,3)

– despre faptul că Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu,în chip indirect și sub forme alegorice,cum ar fi:chivotul legii,toiagul lui Aaron,trecerea prin Marea Roșie ș.a.

– despre adormirea Maicii Domnului și ridicarea Ei la cer(Ps.131,8)

– despre pururea fecioria Maicii Domnului(Iez. 44,2)

Cu toate acestea nu se poate vorbi în Vechiul Testament de un cult al Maicii Domnului cum avem noi astăzi,totuși,mute să fie gurile celor ce nu cinstesc pe Stăpâna Fecioară,căci și Vechiul Testament le închide gurile lor rătăcitoare și hulitoare de Dumnezeu.

Preacinstirea Maicii Domnului după Noul Testament

1.Generalități:

Textele biblice care vorbesc despre Fecioara Maria nu sunt numeroase,ele se referă mai mult la episodul Nașterii Mântuitorului și la momentul răstignirii ,și totuși acestea sunt de ajuns pentru a contura clar că Maria este:Θεοτόκος(Născătoare de Dumnezeu )Αηπαρθένος(pururi Fecioara)și că i se cuvine υπερδουλία(supra venerare).Amănunte despre viața Fecioarei Maria ,dinaintea episodului Bunei Vestiri,avem doar în scrierile apocrife,mai ales în:,,protoevanghelia lui Iacov”,scrieri pe care le vom trata puțin mai încolo.Dar care este cauza acestei discreții aproape totale asupra vieții Maicii Domnului?Cauza nu poate fi alta decât că ea însăși a înfrânat pornirea curată a Sfinților scriitori de a da vreo știre despre ea,mai ales după înălțarea Fiului Ei la cer.Nu fără sens notează Sf.Ev.Ioan,un cuvânt,singurul cuvânt al Maicii Domnului,adresat chiar la începutul activității Lui,la nunta din Cana,apostolilor și,după ei,tuturor credincioșilor,din toate timpurile:,,faceți ceea ce vă va spune”(In.2,5).E singura ei propovăduire indicată în Noul Testament și arată voința Maicii Domnului de a îndrepta atenția credincioșilor,spre Fiul ei.Faptele Aposolilor ne spun că era cu Apostolii,dar nici un alt amănunt nu ne dau despre ea,cu siguranță pentru că așa era voia ei.

În Noul Testament se împlinesc toate cele profețite.Fecioara a luat în pântece si odată cu pogorârea Duhului Sfânt,ea profețește cinstirea de care s-a învrednicit.Fecioara naște și prin aceasta Dumnezeu se arată în trup spre mântuirea noastră.

2.Maica Domnului în Evangelia lui Luca

2.I.)În prologul evangheliei lui Luca

În întunecata lume a păcatului domnea tirania diavolului.O dată cu căderea lui Adam,lumea se cufunda în păcate,era ca o noapte întunecată de unde uneori se mai arăta câte o stea prevestitoare(profeții vechi testamentari) a dimineții mântuitoare,a venirii lui Hristos,căci Dumnezeu în multa Sa iubire nu voia ca lumea să piară în acest întuneric.

„După cum de pildă,sarea chimică limpezește vinul,făcându-l mai curat și mai fin și îndată ce se deschide gura vasului,țâșnește afară,în același chip și Dumnezeu,Cel mai desăvârșit Ziditor al firii,după ce de șaptezeci de ori câte șapte a limpezit și a curățit sângele întregului neam omenesc.Cu ajutorul atâtor și atâtor drepți si bărbați,în cele din urmă a binevoit să se nască:Maica Domnului,ca să-L nască pe El după trup,ea,cea aleasă dintre cei aleși,cea dreaptă între cei drepți și cea sfântă între cei sfinți”.Același lucru îl precizează și sfântul Ioan Damaschin într-o omilie la Buna Vestire:,,din neamul lui Adam a zidit astăzi Creatorul său,templu în care să locuiască ascuns și ca să ne răscumpere,pe Fecioara Maria,pe cea nevinovată,cea binecuvântată,cea mai sfântă,cea mai curată parte a firii lui Adam,si regină a neamului omenesc”.

Prezentarea rolului gingașei Fecioare Maria în iconomia mântuirii-în Noul Testament-începe cu relatarea Bunei Vestiri pe care o face sfântul evanghelist Luca în începutul Evangheliei sale.

Tânăra Fecioară se află în rugăciune după cum spune sfântul Efrem Sirul.Îngerul cu sfială și cu frică îi zice:”bucură-te ceea ce ești plină de har,Domnul este cu Tine,Binecuvântată ești tu între femei.Iar ea văzându-l s-a tulburat în sine de cuvântul lui și cugeta ce fel de închinăciune poate fi aceasta”(Lc.1,28-29).

Aceste cuvinte le explică sfântul Maxim Mărturisitorul:”a spus:<<bucură-te>>,spre a nimici întristarea dintâi,iar:<<plină de har>> din pricina bogăției podoabelor Fecioarei,apoi a adăugat:<<Domnul este cu tine>>,arată bogația desăvârșită a Împăratului ,iar în încheierea cuvântului,arhanghelul precizează:<<binecuvântată ești tu între femei>>adică e mai mult decât toate femeile,căci prin tine femeile au fost făcute vrednice de binecuvântare.Nu s-a tulburat Fecioara însă la vederea arhanghelului,căci era obișnuită cu vederea sa atunci când îi aducea hrana la Templu,ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce răsunau în urechile ei.”

Iar sfântul Ioan Damaschin întrebându-se retoric,glăsuiește:”si cum să nu fie binecuvântată și plină de har cea cu care a fost Domnul făpturilor,luându-și din Ea templu în care să aducă ajutor neamului Ei.”.

S-a tulburat Fecioara de acest cuvânt al îngerului din pricina multei sale smerenii.Căci dacă ar fi fost câtuși de puțin mândră,s-ar fi cunoscut.Dar îngerul mângâindu-o îi spune să nu se teama si îndată,Taina cea din veac ascunsă se face cunoscută.Dar smerita Fiica îl întreabă pe înger:”cum va fi aceasta de vreme ce nu știu de bărbat?”.Aceasta arată dorința de feciorie continuă a gingașei Fecioare.În cazul unei fecioare în preajma nunții,care ar fi avut de gând să trăiască o viață obișnuită de căsătorie,o astfel de întrebare ar fi fost fără rost.”Nu știu de bărbat”,este identic aici cu:”nu vreau să știu de bărbat”.Aflăm apoi din același text evanghelic cât de deplină era ascultarea și credința Sfintei Fecioare Maria față de Dumnezeu.Spre deosebire de Zaharia(,,si a zis Zaharia către înger:după ce voi cunoaște aceasta?Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei”),ea nici nu gândește să pună la îndoială cuvintele arhanghelului…Sfânta Fecioară nu cere un semn deși minunea era mai presus de oricare altă minune și nouă.Modele de bătrâni care au născut au mai fost:Avraam și Sara,Ana cea stearpă,părinții lui Samson,Ioachim și Ana,dar nici o fecioară nu a născut să rămână apoi fecioară.Și totuși Fecioara nu pune la îndoială.

Despre faptul că cuvintele Fecioarei nu erau de îndoială spune preafrumos, preaînțeleptul Maxim Mărturisitorul:”vedeți însă înțelepciunea Preafericitei și Preasfintei Fecioare,și înalta treaptă a iubirii Sale de feciorie,Ea a primit cuvântul arhanghelului dar,a fost uimită de cuvintele Sale.De aceea Ea răspunde și spune:”cum va fi aceasta de vreme ce nu știu de bărbat?”.Aceasta însă nu se poate fiindcă am fost închinată fără prihană lui Dumnezeu,iar fără bărbat zămislirea nu este cu putință.Căci așa de mare era frică și grijă ei să nu se lipsească de fecioria ce domnea in inima ei și să rămână fecioară până la sfârșit,cum ni s-a împărtășit nouă din cuvintele de Dumnezeu purtătorilor părinților noștri”.

Iar sfântul Nicolae Cabasila comentează acest verset:”cum va fi aceasta,întreabă Ea? ”E lege a firii să nu poată zămisli cele ce și-au ales viața de feciorie…dar spune-mi oare se va preface firea si în ce chip?Dar îndată îngerul îi comunică modul zămislirii minunate.Faptul că Fecioara se declară gata să îndeplinească aceasta slujire după ce i se comunică modul minunat cum se va înfăptui,arăta că întrebarea ei n-a fost cu îndoială nu,căci o astfel de îndoială ar fi crescut în Ea mai mult după ce i s-ar fi comunicat modul minunat și cu totul suprafiresc,cum va zămisli și va naște”.

Îngerul îi explică taina și Fecioara înțelege măreția acesteia.Iarăși trebuie să spunem:sfințenia înțelege,curăția vede curat.Căci răspunsul ei izbucnește nereținut spontan:,,Iată roaba domnului,Fie mie după cuvântul tău”. Model sublim de smerenie este Fecioara,primind atât de frumoase cuvinte,pe care nicio femeie nu le-a primit și totuși se numește pe sine:,,roabă”.Sfântul Nicodim Aghioritul spunea:”Fecioara se numește pe sine <Roaba Domnului>mai întâi pentru că după fire a fost roaba lui Dumnezeu așa cum zice psalmistul:”toate slujitoare sunt Ție”(ps.118,91),și-n al doilea rând pentru smerenia ei cea mare și adâncă”.

2.II.)Fiatul Fecioarei-repetiția creației

Măreția Preasfintei Fecioare Maria stă în aceasta,că o dată cu acest „fie mie”,ea angajează întreaga omenire,fiindcă contrar celor mai mulți oameni,si am putea spune contrar chiar tuturor oamenilor-fiindcă și cei mai mari dintre sfinți au păcat în fața lui Dumnezeu în ciuda poverii acestora comune a păcatului strămoșesc pe care o duce până în clipa Bunei Vestiri,ea nu abdică de la viața ei neprihănită.Flacăra iubirii Dumnezeiești îi stăpânea deja sufletul,așa încât ea nu a dat înapoi.

Întreaga viață,Preasfânta Născătoare de Dumnezeu spune pentru toate:”Iată roaba Domnului”.

Pentru sfântul Grigorie Palama,lucrarea Fecioarei este:,,împăcarea cea de obște a întregului neam omenesc”.Prin Maica Domnului s-a produs înnoirea neamului omenesc întrucât prin ea s-a deschis porțile Raiului.

Rostește oare Născătoarea de Dumnezeu acest „fie”,lipsită fiind de păcatul strămoșesc?Desigur că avea acest păcat strămoșesc.Și dacă nu l-ar fi avut?În acest caz consimțământul ei liber nu ar mai reprezenta întreaga omenire,pângărită de aceasta grea povară,ci atunci Fecioara Maria ar fi o excepție ce nu-i poate reprezenta pe toți oamenii care moștenesc păcatul strămoșesc.

Dacă o altă fecioară lipsită de păcatul strămoșesc,i-a spus diavolului:”fie”,cedând propunerilor lui,și ridicându-se astfel împotriva lui Dumnezeu,a fost nevoie ca tot o Fecioară moștenitoare a păcatului strămoșesc,de aceasta data,să-i spună la rândul ei:”fie mie după cuvântul tău”,Celui ce ridica păcatele lumii pentru a putea astfel să dobândească mântuirea întregii lumi.

Maica Domnului prin „fie”,devine prototipul și culmea îndumnezeirii fiindcă Ea poartă trupește pe Hristos în timp ce ceilalți creștini pot doar să-L poarte duhovnicesc.Prin urmare,ea e socotită Preasfânta Sfintelor.De aceea și teologul Paul Florensky spunea:”Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu este sfințenia tuturor stihiilor pământești și cerești,este binecuvântarea tuturor anotimpurilor,căci în momentul Bunei Vestiri,când făptura,în persoana Maicii Domnului a primit Divinitatea,este conștientă întreaga veșnicie,iar în veșnicie toata plinătatea simțurilor.Toată istoria universală este conținută în Fecioara Maria,iar Fecioara Maria se exprimă în momentul Bunei Vestiri”.Prin acest cuvânt,Fecioara,acceptă liber să devină și devine în același timp Maica lui Dumnezeu,iar dacă Ea n-ar fi acceptat,aceasta ar fi însemnat un eșec divin.În acest sens,sfântul Nicolae Cabasila spune:”întruparea nu fusese doar o lucrare a Tatălui,a Cuvântului și a Duhului ci în același mod este și lucrarea voinței și credinței Fecioarei.Fără consimțământul Preacuratei ,fără colaborarea credinței ei,acest plan ar fi fost la fel de irealizabil ca și fără intervenția celor 3 persoane divine împreună”.În ceea ce privește unirea Fiului cu Fecioara,Acesta se unește tocmai în acest moment.Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă.Fiul rămâne unit cu Maica Sa și după naștere cum rămâne unit cu Tatăl.De aceea,Maica Domnului e un izvor de energie Dumnezeiasca în mod direct

În concluzie,din generație în generație bărbați și femei din neamul acesta au fost curățiți prin Duhul pocăinței,ca să dăruiască lumii întregi o fiică a omului în stare să spună lui Dumnezeu prin harul cel de sus și prin liberul său arbitru:”fie mie după cuvântul Tău în pace”.Astfel spus,să nu păcătuiască ea și aceasta în ciuda poverii păcatului strămoșesc.Consimțământul față de Dumnezeu al Fecioarei recapitulează în ea toate consimțămintele strămoșilor Domnului.Domnul a găsit în Sfânta Fecioară o împreună lucrătoare desăvârșită,deoarece aceasta ea dăruit din propria substanță o fire neprihănită.

Așadar,smerita Fecioară printr-un cuvânt își asumă o rânduială personală cu totul aparte care va face din ea un unicat al neamului omenesc:”dar Ea,Maria?Daca va trebui să poarte semnele sarcinii,cine o va scuti de bănuiala logodnicului,de osânda rudelor?Cine o va apăra de condamnarea Legii,care o poate târî la poarta cetății și o poate ucide cu pietre?…și totuși,Fecioara acceptă:”fie mie după cuvântul tău.”

2.III.)Cântarea Maicii Domnului-imn al înțelepciunii și al măreției smereniei

După ce a luat în pântecele neispitit de bărbat,pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu,sfânta Fecioară s-a sculat și a mers în grabă spre munte,la o cetate a lui Iuda,la ruda ei Elisabeta.Sfântul Nicodim Aghioritul precizează ca din trei motive a mers Fecioara la Elisabeta:”mai întâi ca să felicite,să se încredințeze pe deplin și să ceară sfaturi.”Ajungând la Elisabeta,ea se închină Fecioarei iar prin săltarea pruncului i se închină și Ioan Botezătorul acesteia:”prin sfânta Elisabeta,însuși sfăntul Ioan Botezătorul se pleacă în fața Ei.”Fecioara auzind și fiind înștiințată de cele ce vor fi, a compus o cântare prin care preaslăvea pe Domnul.Am putea zice că această cântare a Maicii Domnului nu este din cântările cele pământești ale oamenilor ci face parte din cântările noi,pe care le cântă în cer lui Dumnezeu,cei fericiți,după cum ne arata Apocalipsa:și când a luat cartea,cele patru ființe și cei douăzeci și patru e bătrâni,au căzut înaintea mielului…și cântau cântarea noua.

Cu adevărat cântarea Stăpânei noastre este foarte dulce și dorită de lume,mai mult decât cântarea lui Moise(Ieș.15),decât Psalmii lui David,decât cele o mie de cântări ale lui Solomon,decât cântarea lui Avacum și cele ale tuturor celorlalți bărbați.Mai vrednică este decât cântarea lui Mariam,sora lui Aaron,decât cântarea Deborei sau a Iuditei.Imnul Fecioarei este asemenea ca tip cu psalmi cunoscuți ca imne de laude cum ar fi:ps.32,46,49.Preacurata Stăpâna,îmbină,în imnul de preaslăvire smerenia cu grija slujirii.Acest imn este o adevărată operă a smereniei și a înțelepciunii Fecioarei.Profeția făcută de Împărăteasa se împlinește în fiecare zi de către toate neamurile creștine,cele care se găsesc în fiecare zi în toate sfintele biserici a lui Hristos,și cântă dintr-o inimă și gură:”Fericimu-te pe Tine,Născătoare de Dumnezeu Fecioară și te slăvim pe Tine după cuviință.

„Că mi-a făcut mie mărire Cel preaînalt și sfânt numele Lui”.

Atotputernicia lui Dumnezeu contrastează cu smerenia Fecioarei Maria,deoarece El a săvârșit minunea alegerii ei,făcând din ea Maica Domnului. De remarcat este paralelismul antitetic în versetele 52-53,prin care Fecioara întărește pe cei săraci și umili.Prin frumusețe acest imn a intrat în imnologia creștină timpuriu,a avut un rol de mărturisire a continuității operei de mântuire începută din Vechiul Testament și desăvârșită prin Hristos Iisus în Noul Testament.

Nu se poate admite că acest imn nu-i compus de Maica Domnului.Teologi ca:D.R.Jones,L.Monboubou,R.E.Brouwnt,G.Chapman,J.Dupont și alții care nu accepta ideea că imnul este al Născătoarei de Dumnezeu să se întrebe mai întâi:oare sfântul evanghelist Luca ar putea minți?Să presupunem că s-a tradus greșit cuvintele:”și a zis Maria”.Dar asemănările între cuvintele pe care le aduce gingașa Fecioara îngerului și imnul compus de Dânsa cui rămân,cui rămân?Iar mărturiile primilor scriitori:Origen sau autorul protoevangheliei lui Iacov?Și astfel spus,parabola fiului risipitor,a vameșului și a feriseului,dacă nu le amintesc ceilalți evangheliști,înseamnă că ele nu sunt spune de Mântuitorul.Credem și mărturisim cu tărie că acest măreț imn este răspunsul Fecioarei la vestea cea bună primită de la arhanghel,compus sub insuflarea Duhului Sfânt,mirele ei.

Concordante:

I.)Lc.1,28:și intrând îngerul la ea a zis<bucură-te ceea ce ești plina de har,Domnul este cu tine.Binecuvântată ești Tu între femei>.

Sof.3,14,17:bucură-te foarte fiica Sionului,veselește-te cu glas mare Tu,Fiică a Ierusalimului,Domnul regele lui Israel este in mijlocul tău.

II.)Lc.1,31:și iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și-I vei pune numele Lui Iisus.

Ps.45,5:Dumnezeu este în mijlocul cetății,nu se va clătina,o va ajuta dis-de-dimineață.

Sof.3,17:Domnul este în tine,cel puternic te va mântui.

Fecioara Maria este asemenea chivotului legii,dar mai presus de acesta ca prin ea cu adevărat se realizează prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israel.Luca justifica cu autoritatea lui toate apropierile făcute de simbolistica biblică între Maria și chivot,cortul sfânt și templul sfânt.Apropieri care se găsesc permanent în sfânta tradiție,în liturghie,la sfinții părinți,și mai ales în întreaga tematică a sărbătorii intrării în biserica a Maicii Domnului.

III.)Lc.1,35:Duhul sfânt se va pogorî peste tine și puterea celui preaînalt te va umbri.

Ieș.40,31:atunci un nor a acoperit cortul mărturiei și cortul s-a umplut de slava Domnului.

IV.)Lc.1,39-urcarea Fecioarei in munte

-bucuria Elisabetei

II Regi 6,4-5,12-19-aducerea chivotului

-bucuria poporului

V.)Lc.1,41:a săltat pruncul în pântecele Ei.

II Regi 6,21:și voi juca și voi sălta în fața Domnului

VI.)Lc.1,43:și de unde mie aceasta,să vina la mine Maica Domnului meu

II Regi 6,9:cum va intra la mine chivotul Domnului.

VII.)Lc.1,56:si a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni.

II Regi 6,11:și a rămas chivotului Domnului vreme de trei luni în casa lui Obed-Edom

VIII.)Lc.1,48:ca a căutat spre smerenia roabei Sale,că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ps.86,2:lucruri mărite sau grăit despre tine,cetatea lui Dumnezeu,Dumnezeu iubește porțile Sionului.

Ps.46,4:alesu-ne-a noua moștenire,frumusețea Lui .

Is. 8,3:și m-am apropiat de proorocița și a luat în pântece.

Lc.1,42,45:și cu glas mare a strigat și a zis<fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul>.

Lc.11,27-28:fericit este pântecele care te-a purtat și sânii de la care ai supt.Iar Iisus a zis:așa este.

Axion duminical:cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu,cea pururea fericită…

Lc.1,49:ca mi-a făcut mie mărire Cel preaînalt și sfânt numele Lui.

Isaia 2,2:fi-va vremurile cele de pe urmă că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munților și se va ridica deasupra tuturor dealurilor.

Ps.44,13:că a poftit Împăratul frumusețea ta,că El este Domnul tău.

Ps.44,21:pentru aceasta,popoarele te vor lauda in veac si in veacul veacului.

2.IV.)Maica Domnului –Maica îndurerată-sabia profetului Simeon

Când pruncul Mântuitor a împlinit 40 zile de la naștere,El este dus la templu de Maica Sa și Iosif.Sfântul evanghelist Luca face o precizare interesantă cu referire la un moment important din viața sfintei Fecioare,și anume profeția dreptului Simeon:”prin sufletul tău va trece sabie”.(Lc.2,35)

Primul dintre scriitorii bisericești care se oprește asupra acestui pasaj este Origen.Este interesant că Origen nu înțelege în acest pasaj,prin sfințenia Fecioarei Maria,imposibilitatea acesteia de a păcătui:”Daca ea nu ar fi avut de suferit,in timpul patimilor Domnului nostru Iisus Hristos,atunci El n-ar fi murit și pentru Ea.Dar cum:”toți au păcătuit și au căzut din slava lui Dumnezeu și toți se mântuiesc prin harul Lui”.(Rom.3,23)Înțelegem că și Fecioara Maria a pătimit în acel moment.Despre acest lucru a proorocit Simeon când a spus:”și prin sufletul tău va trece sabie ca să se descopere gândurile din multe inimi…Sufletul Tău va fi străpuns de sabia îndoielii”.Este primul autor care da o astfel de interpretare profeției lui Simeon.Ea trebuie înțeleasă în cadrul mentalității contemporanilor lui Origen care credeau cu tărie în mântuirea adusă de Hristos tuturor.

Și sfântul Vasile cel Mare deși înțelege prin sabia lui Simeon,îndoială,totuși,el nu are în vedere o îndoială a Maicii Domnului prin credință ci doar amintește de ispitele și tulburările pe care Maica tuturor le-a încercat în momentul răstignirii:”Simeon a numit sabie,cuvântul care are puterea de a tăia gândurile și care pătrunde până în străfundurile sufletului și duhului,dintre încheietura și măduva.(Evrei 4,12)Într-adevăr,oricare suflet în clipa pătimirii a fost cuprins de o îndoială cum spusese și Domnul:”Voi toți va veți sminti de Mine”(Mt.26,31)Prin urmare,Simeon a profețit ca și Maria însăși stând lângă cruce și văzând și auzind ceea ce se petrecea,chiar după mărturia îngerului Gavriil și a descoperirii dumnezeieștii zămisliri,va cunoaște o oarecare tulburare în sufletului ei.Cu adevărat a trebuit ca Domnul să sufere toate ca sa se aducă pe Sine jertfă pentru lume întreagă și să îndrepte pe toți prin sângele Său.Chiar și Tu(Fecioara Maria),care ai învățat de la Domnul mai mult decât toți ai fost încercată de o oarecare tulburare.Această este sabia,căci gândurile”multor inimi vor fi descoperite”.Aceasta înseamnă că după încercarea crucii,Domnul le-a arătat calea de urmat pentru tămăduirea sufletului lor,atât a apostolilor cat și a Mariei,întărindu-le inimile prin credința în El.”

Fecioara nu a avut îndoială sub cruce deoarece Ea a fost mai înainte mântuită la Buna Vestire.S-a găsit în apostoli urmă de îndoială după pogorârea Duhului Sfânt?Cu cât mai mult în ceea ce s-a unit veșnic cu Dumnezeu și care este mireasa pururi a Duhului Sfânt.Cum putea să se îndoiască mireasa nepătată,cea întru care nu mai era nici un păcat.Căci precum nu s-a îndoit la Buna Vestire așa nici aici prea-dulcea Fecioară nu s-a îndoit ci doar a simțit o tulburare în sufletul ei.Ea a simțit cel mai mult antinomia Crucii.

Pentru sfântul Maxim Mărturisitorul,sabia lui Simeon este”sabie de întristare care a străbătut sufletul Maicii celei fără prihană.Căci întristarea a fost în inima ei când a văzut patima Fiului Ei și a Împăratului Ei.”Iar în alt loc clarifică:”căci sorocul Patimii a sosit atunci ca o flacără ce mistuie lemnul și i-a ars pe toți ceilalți pentru ca ei l-au părăsit și au fugit,dar a cruțat-o ca pe aur pe Maica Preacurata și Preafericita și a descoperit-o încă și mai sfântă și mai încercată,căci așa cum Fiul ei milostiv și Dumnezeu a arătat-o în clipa nașterii Maica și Fecioara,tot așa și în vremea patimii sale a păstrat-o nepătimitoare și a arătat-o în compătimire ca una care avea compătimire prin fire și încă și mai mult prin firea iubirii pe care fericita Maica o avea pentru El,dar fiind și nepătimitoare pentru harul Dumnezeiesc de care era plin sufletului ei și a stăpânirii Lui pe care a descoperit-o Maicii Sale.”

Sabia lui Simeon nu este îndoială în credința căci nu putem spune că Fecioara a avut îndoială ca și apostolii și sabia e tulburarea provocată de antinomia Crucii și mai presus:durerea unei mame nevinovate provocată pentru condamnarea cu totul nedreapta a Fiului ei.

2.V.)Împlinirea profețiilor-lauda Fecioarei de către popor.

O ultimă amintire în Evanghelia Sfântului Luca despre Maica Domnului,o găsim în capitolul 11,27-28:”și ridicându-și glasul o femeie din popor a strigat:<fericit este pântecele care Te-a purtat si sânii de la care ai supt>.Iar Iisus a zis<așa este>.Aceste cuvinte arată ca înșiși contemporanii Fecioarei au recunoscut si au exprimat o cinste specială pentru Preacurata Fecioară și Însuși Hristos Domnul a confirmat și a pecetluit cu cuvinte dumnezeiești aceasta cinstire ce se cuvine a se aduce Maicii Sale spunând:,,așa este”.

Pentru protestanți,acest text arată o micșorare a maternității Fecioarei în fața celor care primesc și respectă Revelația.Acest cuvânt în afară de înțelesul său exterior,aparent negativ ascunde un respect deosebit și o cinste la adresa Fecioarei Maria.În realitate scena este identică cu o alta scenă și anume cu venirea Fecioarei si dorința Ei de a-și vedea Fiul,în timpul când acesta predica(Mt.12,48).Când Mântuitorului i se spune:”Iată Mama Ta și frații Tăi stau afară și caută să-Ți vorbească”(Lc.8,20),Mântuitorul răspunde:,,cine este mama Mea si frații Mei?Iată mama Mea si frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu si îl împlinesc pe el.”

Mântuitorul tocmai rostea că sămânța bună sunt cei cu inima curată și bună care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el.Dar aceasta calitate de a asculta și a păstra cuvintele lui Hristos,o arată jertfind dragoste trupească pentru împlinire,numai Fecioara Maria.Sfântul evanghelist Luca subliniază de două ori acest lucru cu o claritate stăruitoare,în istorisirea despre copilăria lui Iisus:”Maria păstra toate aceste cuvinte,punându-le în inima Ei”(Lc.2,19-51).

Răspunsul Mântuitorului:,,așa este dar fericiți sunt cei ce ascultă și îl împlinesc pe El”.(Lc.11,28)era adresat în primul rând sfintei Fecioare Cea atât de ascultătoare de voia lui Dumnezeu.Tot astfel când i s-a spus:,,mama Ta și frații Tai te caută,Mântuitorul prin precizarea faptului că se referă la Maica Sa mai întâi.Căci ucenicii erau călăuziți spre îndreptare și desăvârșire mai adânc decât în Lege(Is.37,31)dar despre sfânta Fecioară s-a spus că Ea asculta cuvintele Lui și le mișca în inima Ei.,ea,cea atât de ascultătoare,încât și-n acest sens Ea îi era Fiului înaintea tuturor și frate și sora și mama.Căci prin credința Ea le mișcă în inima Ei,nu în minte ca și cei plini de sine.

De reținut este așadar că Fecioara mai înainte de a naște feciorește pe Dumnezeu cu trup,Ea Îl zămislește în inima ei mai mult decât oricine.

3.Maica Domnului în scrierile Ioaneice

Sfântul evanghelist Ioan este supranumit apostolul iubirii și aceasta pe bună dreptate deoarece el face din viața sa un imn adresat iubirii lui Dumnezeu iar din iubire tema centrală și fir călăuzitor în operele sale.

El este cel pe care Mântuitorul l-a pus să aibă grijă de Maica Sa la Cruce(In.19,26-27).Dar oare Mântuitorul ca Dumnezeu nu putea avea grijă de Maica Sa?Desigur că da.Pe de o parte prin el,apostolul Domnului iubit,Hristos ne-a facut pe toți fii ai Maicii Sale iar pe de alta spune Origen–:,,La înțelegerea Evangheliei(lui Ioan)nu poate ajunge decât acela care-și pleacă fruntea pe pieptul lui Iisus și care recunoaște pe Maria ca Mama a lui Iisus.Și ca să fii un al doilea Ioan trebuie să ajungi un astfel de om pe cît au ajuns să creadă că este Iisus atunci când vorbea Ioan.Căci după cum cei ce judecă sănătosspun că Maria n-a avut alți fii decât pe Iisus,după cum a mărturisit Însuși Iisus când i-a spus pe cruce:,,iată fiul tău”dar n-a zis:,,iată și acesta e fiul tău”cu alte cuvinte:,,iată-L pe Iisus,pe Care L-ai născut”.Într-adevăr,oricine a ajuns la desăvârșire:,,nu mai trăiește el ci Hristos este Cel ce trăiește în el”,iar de aceea tocmai pentru că Hristos este cel ce trăiește în el,de aceea i s-a spus Mariei:,,iată Fiul tău”,adică pe Hristos”

Învațatura despre Maica Domnului la sfantul evanghelist Ioan este deosebit de importanta.Unii teologi merg cu ideea că:,,conform celui de-al patrulea Evanghelist,Scripturile se împlinesc numai după ce Domnul a dăruit pe mama Sa ucenicului și pe ucenic mamei Sale”

3.I.)Aiparthenia(pururi fecioria),theotokia(Maica lui Dumnezeu) si mijlocirea Maicii Domnului

Legătura dintre Fecioara si Fiul Ei primește din clipa Bunei Vestiri un caracter veșnic.Această legătură prin care sfânta Maria apare de-a dreapta lui Iisus,asociată în mod tainic la lucrarea Lui neîntreruptă de mântuire a lumii constituie secretul ascuns al creștinătății apostolice precum și a Evangheliei Duhului scrisă de apostolul iubirii,care a însoțit-o ca un fiu adoptiv din ceasul întunecat al Golgotei.Astfel vorbind in prolog despre Fiul lui Dumnezeu,după ce ne arată rolul Lui în creație,Sfântul evanghelist Ioan spune:,,si Cuvântul trup S-a făcut si s-a sălășluit intre noi”(In.1,14).De aici reiese clar theotokia,chiar daca nu este folosit termenul „Θεοτόκος”.Ideea privește in acelsi timp si nasterea feciorelnica.Acesta din urma este redata prin cuvintele:s-a salasluit între noi(verbul:εσκήνοσεν tradus din greacă mot a mot inseamnă și-a stabilit cortul),facand aluzie la faptul ca evanghelistul Luca ne-a dat sa intelegem ca Fecioara este noul corp in care s-a salasluit Hristos.Referire la taina Feioarei Maria,o deducem usor din context de unde aflam ca celor ce l-au primit pe Hristos,care cred în numele Lui ,Le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,care nu din sânge,nici din pofta trupească,nici din poftă bărbătească ci de la Dumnezeu S-a născut(In.1,12-13).relevarea modului în care are loc întruparea pune totodată în lumină și taina Fecioarei care devine și taina tuturor fiilor adoptivi ai lui Dumnezeu. Mai presus de toate însă sfântul evanghelist Ioan ne spune ca fecioria întru care a fost născut Iisus rămâne semnul descoperit al lucrării prin care ne câștigăm mântuirea.

Cel mai important argument al pururea fecioriei Maicii lui Dumnezeu este ipostaza de la cruce,pe care o înfățișează evanghelistul Iubirii:,,și stăteau lângă crucea Lui,mama Lui si sora mamei Lui,Maria lui Cleopa și Maria Magdalena.Iisus.Deci văzând Iisus pe mama a zis:”femeie iată Fiul tău,apoi a zis ucenicului:iată mama ta.”(In.19,25-27)căci oare dacă Fecioara ar fi avut fii,oare nu era cuviincios ca fiii să fie alături de mama și de fratele lor?Dar unde erau,întrebare la care protestanții nu au nici un răspuns. La cruce nu erau pentru că nu erau fiii Maicii Domnului si pentru că Ea nu a mai avut nici un copil afară de Iisus,Domnul a dat-o în grija celui mai drag ucenic al Său.

Prezența Fecioarei Maria în viața Fiului Ei mai este amintită și la nunta din Cana Galileii.Se crede că Mântuitorul era acolo la rugămintea mamei Sale,deoarece Ea intervine pentru nuntași atunci când aceștia nu mai au vin. Nu este lipsit de importanță faptul că prima minune a Mântuitorului a fost înfăptuită la rugămintea mamei Sale,la nunta din Cana Galileii.Sectanții o disprețuiesc pe Maica Domnului si neagă preacinstireea Ei deoarece nu au o cunoaștere cu adevărat creștină,cât și din cauza unor traduceri greșite și neglijente ale textelor biblice pe care le folosesc plini de mândrie. Acesta este și cazul pericopei referitoare la nunta din Cana Galileii.Folosind traducerea pasajului de la Ioan.2,1-10 ei pretind că aceasta demonstrează disprețul lui Hristos față de Mama Sa. În King James Version,acest pasaj prezintă o remarcă cu dispreț făcută de Hristos mamei Sale,privitor la faptul că nu mai au vin pentru nuntași:”ce ne privește Mine si pe tine femeie?”Mai întâi Hristos s-ar fi făcut vinovat față de Lege dacă s-ar fi adresat mamei Sale în mod disprețuitor deoarece „cinstește pe tatăl tău și pe mama ta…este porunca cea dintâi cu făgăduință.”(Ef.6,2).

Într-adevăr,în originalul grec este folosit:,,τι,εμοι και σοι,γυνάι”(ce-ti este ti Mie și ție femeie?).Dar,,γυ”nu este folosit aici ca dispreț ci cu sens mângâietor,cum e folosit și la Ioan 20,15,,γυνάι,τι κλαίεις(femeie,de ce plângi?).Daca Mântuitorul ar fi folosit disprețuitor acest cuvânt,înseamnă ca ar fi un călcător de Lege.De asemenea la grecii antici,acest cuvânt nu era disprețuitor ci din contra arăta un rang.Sensul acestui cuvânt la nunta din Cana Galileii este:”ce ne interesează pe noi draga doamnă?”La nunta din Cana Galileii,Domnul Însuși a făcut văzută fără putință de tăgadă puterea mijlocitoare a Maicii Sale.”Ce ne privește pe Mine si pe Tine femeie?”Nu are aici un caracter peiorativ,ci arată relația între două persoane.Când zice ca:ceasul Meu n-a venit încă,Domnul arată astfel ce putere nesfârșită de mediere și de mijlocire are Ea.El o mai înștiințează,în felul acesta pe Fecioara Maria că ar putea chiar să mute din loc însemnele timpului,așa cum a fost rânduit de El,după cum spune sfântul Nicolae Cabasila.

3.II.)Slava Maicii Domnului în scrierile ioaneice

„Semn mare am văzut pe cer,o femeie înveșmântată cu soarele,la picioarele căreia se afla luna și pe cap purta o cunună de 12 stele.”(Ap.12,1)Este foarte interesant că Sfântul Irineu de Lugdunum amintește de femeia din Apocalipsă,capitolul 12,care este de fapt,chipul Fecioarei Maria.În mod indirect acest lucru ar putea arăta că Fecioara Maria ar fi într-adevăr femeia din Apocalipsă,deoarece Irineu l-a cunoscut pe Policarp al Smirnei,ucenic al Sf.Ev.Ioan,iar Irineu asculta din cuvântările lui Policarp, când era copil.Un alt părinte care vorbește despre această înfățișare,este:Sfântul Epifanie de Salamina care spune:”apoi iată că se spune în Apocalipsa<iar când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ a prigonit pe femeie care născuse pruncul.Si femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur ca să zboare in pustie,la locul ei,unde e hrănit acolo o vreme și vremuri și jumătate de vremuri departe de fața șarpelui>.Si toate acestea s-au împlinit în ea.Acestea se puteau petrece numai în Fecioara Maria”.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este femeia din Apocalipsa prin faptul că L-a născut pe Hristos,îl biruiește pe balaur. Femeia din viziunea sfântului Ioan este și comunitatea creștinilor a cărei mamă spirituală este Fecioara Maria.Viața Bisericii este împletită cu cea a Fecioarei,căci greutățile vieții Născătoarei de Dumnezeu se regăsesc în persecuțiile Bisericii primare.

Între Apocalipsa 12 și Facere 3,15,precum și Isaia 7,14 exista o tainică legatură,în prima și a doua este înfățișată femeia luptând cu șarpele,balaurul-simbol al diavolului-,iar atât prima(Apoc.12) cât si ultima(Is.7,14) sunt semne.Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:”căci știm că semnul este ceva care trece peste firea obișnuită a lucrurilor,este ceva nou și neașteptat,este ceva care aduce multă uimire celor care-l văd sau aud de el.Iată de ce a fost numit semn,pentru că a fost ceva nemaiîntâlnit.

Învățătura sfântului Ioan privitoare la pururea fecioria Mariei,aruncă o lumină semnificativă și asupra unor texte misterioase din Apocalipsă care au legătură cu Maica Domnului.Într-un anumit fel,cap.12 din Apocalipsă poate fi considerat chiar ca o răscruce a tuturor căilor biblice care ne conduc la taina Mariei,Mireasa-Pururea Fecioară. Să analizăm un text al acestui capitol:”și s-a arătat un semn mare pe cer o femeie înveșmântată cu soarele,la picioarele căreia se afla luna și pe cap purta o cunună de 12 stele și era însărcinată și striga,chinuindu-se și muncindu-se să nască.Și alt semn s-a arătat pe cer:Iată un balaur mare…și balaurul stătea înaintea femeii care era să nască,pentru ca să înghită copilul când îl va naște.Și a născut un prunc care va să păstorească toate neamurile cu toiag de fier și a fost răpit pruncul la Dumnezeu.”(Apc.12,1-4)Vedenia este retrospectivă.Femeia înveșmântată cu soarele și încununată cu 12 stele este simbolul unei realități tainice care privește în primul rând pe Fecioara Maria după cum privește și pe Biserică.Situația acestui simbol nu este unică.Tot așa e și pâinea din cuvântarea Domnului care ne vorbește despre pâinea din cer,simbolizând in același timp mana,credința și euharistia.Fecioara însăși este privită ca o realizare personală a Bisercii.Începutul acestui citat se face ecoul profeției de la Isaia 7,14:”pentru aceasta Domnul meu va da un Semn:iată Fecioara va lua în pântece.”Ca și Haalmah de la Isaia,femeia din Apc.este un semn,după cum un semn este și prefacerea apei în vin la nunta din Cana Galileii.De data aceasta e vorba de semnul unui triumf care încununează cu 12 stele fecioria Femeii.Luna sub picioarele ei ne arată că Maria se află deasupra schimbărilor omenești în primul rând deasupra oricărei corupții morale,de natura sensuală,al cărei simbol este astru schimbător al nopții.În contrast cu luna de sub picioare,soarele în care este îmbrăcată Fecioara este un simbol al sfințeniei personale,ca și al celei dobândite de Maica Domnului la Buna Vestire ca și-n Evanghelia a patra,Maria este numită femeie,nu însă pentru a i se determina genul ci pentru a i se indica apelațiune profetica,fecioria cea veșnică.”

4.)Concluzie

După cum spuneam Noul Testament arată împlinirea celor vestite în Vechiul Testament,cu privire la Preasfânta Fecioară Maria.Deși sunt unele texte care aparent par a micșora slava Maicii Domnului,totuși citindu-le mai cu atenție vom vedea că tocmai este invers.

Elementele mariologiei creștine sunt conturate,atât de Sf.Ev.Luca (theotokia dar și aiparthenia) cât și de Ioan (aiparthenia dar și theotokia). A nu cinsti pe Maica Domnului,înseamnă a nu cinsti nici pe Fiul,căci:,,cine iubește pe Cel care a născut,iubește și pe Cel ce S-a născut din El. (I Ioan 5,1) și deoarece nașterea din Fecioara este icoană a celeia din veșnicie,se poate spune ca acest verset se referă și la Preacurata Fecioară.Afirmațiile care alterează învățătura Bisericii primare despre pururi fecioria Maicii Domnului nu sunt în consensul Sfintei Scripturi și ele se pot infirma prin explicarea termenilor din Noul Testament în lumina Vechiului Testament și a filologiei ebraice.

Cultul Fecioarei Maria este în concluzie un cadru de aur pentru prezentarea adevărului privitor la dumnezeirea lui Iisus, adevăr despre care nu am ști tot ce trebuie să știm,dacă am omite cunoașterea nașterii supranaturale a Mântuitorului.

Maica Domnului în teologia populară

a primelor trei secole creștine

1.)Generalități

Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ai primelor trei veacuri creștine au pus accent pe învățătura Mântuitorului.De aceea vom rămâne uimiți că Sfinții Evangheliști nu ne dau prea multe detalii despre viața Mântuitorului.La fel și părinții primelor secole.Însă un rol important îl au și apocrifele căci primele trei secole creștine-în special- stau și sub semnul lor.O literatură bogată și variată care trebuie apreciată mai ales pentru efectul și impactul pe care l-au avut în timpul persecuției.Nelipsită din cântările si mărturiile acestui gen este Maica Domnului care face mai ușor legatura între autorul popular si teologie.În astfel de lucrări găsim permanent referiri la fecioria Maicii Domnului,la întrupare și la rolul ei de mijlocitoare.Când apocrifele sunt de origine gnostică,ele urmăresc să falsifice doctrina Bisericii,iar când sunt de origine iudaică și creștină au în vedere edificarea sufletească a cititorilor.

2.)Protoevanghelia lui Iacov

Viața Maicii Domnului are puternice rădăcini în istorie așa cum relatează cei doi evangheliști,Matei și Luca în capitolele închinate nașterii Domnului.

Aceste date biografice sunt absolut sigure.Dar ele sunt prea reduse,prea restrânse pentru temperatura ridicată a credincioșilor față de sfânta Maică a Mântuitorului.De aceea încă de la început credința a căutat să suplinească,ceea ce se părea că lipsește în descrierea sobră a cărților canonice.Potrivit mentalității antice,când vine vorba de părinții Mântuitorului,evangheliștii se ocupă mai mult de ceea ce era numit Tată,decât Mamă.Și totuși,mama era aceea căreia viitorul îi rezervă o cinstire dusă pe culmi,pe care nici n-au bănuit-o evangheliștii,mai puțin Ioan.

Cea mai importantă lucrare care tratează despre viața Maicii Domnului este:Protoevanghelia lui Iacov.

În această carte(pseudo)Iacov,ruda Domnului vorbește despre tatăl sau,despre Fecioara Maria dar și despre drepții părinți Ioachim și Ana.Lucrarea aparține sec.I pe când Maica Domnului încă mai trăia.Este de înțeles marea ei însemnătate.

Deși teologi moderni o plasează mai târziu,pe la a doua jumătate a secolului II,oricum,cert este că ea a fost scrisă înainte de anul 165,anul martiriului sfântului Iustin.

Faptul că această carte nu este cuprinsă în cărțile Noului Testament,nu înseamnă că ea este respinsă de biserică.Și cele două epistole ale sfântului Clement,socotite ca făcând parte din canonul Noului Testament,(can.85 ap.)au fost scoase mai târziu înafara canonului.Nu cumva acum aceste epistole au ajuns la coșul de gunoi?Desigur că nu!Se poate spune dar că protoevanghelia nu e inspirația de Duhul Sfânt,însă aflăm din ea multe despre Maica Domnului,lucruri pe care biserica le-a primit ca originale.

Autorul se pretinde a fi Iacob ruda Domnului,fiul lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară:,,iar eu Iacob,cel ce am scris această cronică,m-am retras în pustiu până când s-a potolit tulburarea stârnită la moartea lui Irod”Origen amintește de cartea lui Iacov.Autorul este însă după câte se pare un iudeo-creștin.

Scopul scrierii este de a demonstra pururi fecioria Mariei și totodată de arăta că prin sfințenia ei deosebită Maria devine aleasă și demnă de a fi Maica Domnului.

Faimoasa protoevanghelie are 24 de capitole structurate pe trei părți.

Partea I constituie o evanghelie a copilăriei Fecioarei Mariei și a vieții ei până la nașterea lui Iisus(cap.1,16).

Partea II constituie nașterea lui Hristos și minunile care însoțesc acest eveniment.Această parte este numită și evanghelia lui Iosif întru cât el este cel care povestește(17,21).

Partea III uciderea pruncilor și moartea preotului Zaharia,numită și evanghelia lui Zaharia,după numele personajului acțiunii(22,24).

În ceea ce privește relatarea evenimentului Bunei Vestiri precum și a nașterii Domnului,ele sunt în perfectă concordanță cu aceleași relatări de la matei 1 și 2 și de la Luca 1 și 2,evident cu unele completări însă care nu afectează această concordanță.

În partea I,se prezintă durerea sfinților părinți Ioachim și Ana pentru lipsa copiilor.Bocetul Anei,este o adevarată bijuterie lirico-religioasă care prezintă drama unei femei neprihănite pentru lipsa de copii,la bătrânețe:”vai mie,nefericita,cine m-a născut?Din ce pântece am ieșit la lumina?Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocura m-au alungat ei din templul Domnului. Vai mie nefericita,cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt că păsările cerului,fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui,în vreme ce eu nu,Doamne!Vai mie nefericita,cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca vietățile pământului care pot zămisli în vreme ce eu nu.” Pe lângă tema pururea fecioriei Maicii Domnului,protoevanghelia ne dă și un amănunt semnificativ despre viața plină de sfințenie a Maicii Domnului.Faptul că atunci când Fecioara a împlinit șase luni,mama ei a zis:”viu este Domnul Dumnezeul meu,ca n-ai să mai umbli pe pământ până când nu te voi duce la templul Domnului(prot.Iacov 6,2) arată sfințenia Fecioarei care va fi arătată și mai clar la scena ducerii ei la templu.

Profeția lui Zaharia este un răsunet la ceea ce avea să zică Maria la Buna Vestire:”Domnul a preamărit pe veci numele tău.La sfârșitul veacurilor El iși va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”(Prot.Iac.7,3).

Dar ținta autorului este demonstrarea fecioriei perpetuă a Maicii Domnului,înainte de naștere(cap.16,proba apei),în timpul(cap.19-20,verificarea ei de către necredincioasa Salomee)și după naștere(explicația expresiei frații Domnului).

În concluzie,protoevanghelia lui Iacov deși nu este canonică,ea are un rol covârșitor de important în Biserică,deoarece vorbind despre viața Maicii Domnului.Marea majoritate a sfinților părinți se inspiră din aceasta.

3.)Cărțile Sibiline

Acestea au fost compuse în sec.al doilea cuprinzând doisprezece cărți din care,șase,șapte și opt sunt în întregime creștine.Aceste cărți arată clar theotokia Maicii Domnului,căci spune:”tânăra Fecioară a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu.”În cea de-a opta carte se spune:”la plinirea vremii,logosul s-a pogorât și smerindu-se și aflându-se în pântecele Fecioarei Maria ca o lumină venită din ceruri,și a primit firea omenească.” și continuă:”Cuvântul ce a pătruns în pântecele ei,devenind trup și primind viață din pântecele mamei și-a dat sieși firea umană și a devenit Fiul născut din Fecioara,pentru oameni aceasta este o mare minune,dar nimic nu este minune la Dumnezeu Tatăl și la Dumnezeu Fiul.”

4.)Oracolele sibiline

O mărturie despre mijlocirea Fecioarei Maria o găsim în lucrarea apocrifă:,,Oracolele sibiline”,unde se spune că Dumnezeu a dat păcătoșilor șapte veacuri,pentru a face pocăință,,prin mâna Fecioarei curate”.Fecioara este prezentată aici ca și o intermediară între oameni și Dumnezeu,la rugămintea ei fiind dăruit timp de pocăință oamenilor.Chiar dacă autorul este necunoscut,iar lucrarea este apocrifă,este importantă această mențiune a Maicii Domnului,ceea ce înseamnă că în Biserica primară era prezentă ideea de mijlocirea a Maicii Domnului.

6.)Înălțarea lui Isaia

O altă apocrifă este:,,Înălțarea lui Isaia”,care se pare a fi cea mai veche apocrifă de origine iudeo-creștină(scrisă pe la anul 50).Ea își propune să argumenteze fecioria Maicii Domnului,cu o serie de precizări,care nu întăresc convingerea noastră dar care se bucurau de credit,foarte probabil,în cercurile gnostice.Textul apocrif este:,,..și am văzut o femeie din neamul lui David,care se numea Maria și care era logodită cu Iosif.Și pe cînd era logodită,a descoperit că poartă în pântece.Iosif s-a gândit să o alunge.Dar îngerul Duhului a apărut pe pământ,iar după apariție Iosif nu a mai repudiat-o…iar Iosif și Maria erau singuri.Și în timp ce erau astfel,Maria s-a uitat împrejur și a văzut un mic copil și i-a fost teamă.Iar în acel moment pântecele ei a fost la fel ca și mai înainte.Iar când soțul Iosif, a întrebat-o:,,ce te-a speriat?”,ochii i s-au deschis și a văzut un copil,și a mulțumit lui Dumnezeu,deoarece a înțeles că a venit întru ale sale..”(Înălțarea lui Is.11,1-4). Autorul crede că apără fecioria Sfintei Mariei făcând Pruncul să apară dintr-o dată,fără să fi trecut prin actul nașterii.Autorul vrea să arate că Fecioara Maria are copil,fără a-L naște,deci este fecioară,această teză este periculoasă deoarece viitorul Iisus apărut altfel decât prin naștere naturală,n-are o existență reală,istorică ci una aeriană,fictivă.El neexistând realmente,nu ne-a putut mântui nici pe noi,ceea ce este cu totul fals.Importanța apocrifei este că arată în mod indirect că sfințenia(,,fecioară sfântă”) Mariei dar și pururea fecioria ei(faptul că Iosif și Fecioara locuiau separat) erau cunoscute din secolul I creștin.Importanța apocrifei este dată de faptul că ea fiind scrisă în secolul I,ne prezintă și martiriul sfântului Apostol Petru,fiind cea mai veche prezentare a felului morții acestui apostol.

6.)Concluzie

Deși nu sunt acceptate în canonul Bisericii,unele apocrife au un rol important rol,în conturarea personalității Fecioarei Maria.Ele ne indică în mod indirect cât de mare era evlavia primilor creștini față de Maica Domnului,încât evlavia lor nu s-a mulțumit cu detaliile fugitive ale Evangheliștilor canonici,cu referire la Sfânta Fecioară ci au căutat cât mai multe despre ea.Apocrifele se pare că au vrut să creeze o viață demnă de Maica lui Dumnezeu.Cea mai importantă apocrifă de la care Biserica a preluat multe cu privire la viața Maicii Domnului,rămâne Protoevanghelia lui Iacob.

Această scriere,inspirată din tradiția populară este deosebit de importantă fiind prima care ne dă numele părinților Maicii Domnului și ne arată viața plină de sfințenie a Fecioarei,până la nașterea lui Hristos,date acceptate de Biserică.Ea este printre puținele scrieri apocrife care merge pe linia pur creștină,fără a avea vreo tendință eretică.

Maica Domnului-Mijlocitoarea

1.)Generalități

Importanța deosebită a Maicii lui Dumnezeu în iconomia mântuirii începe să se contureze după cum am arătat în capitolele anterioare,încă de la căderea primilor oameni.Pe de-o parte în jurul Fecioarei,Biserica creștină primară în sinoade și prin mărturiile Sfinților Părinți,a știut să apere dreapta credință.

În Biserica Ortodoxă Maica Domnului este definită doar prin două dogme,dar evocată prin mii de denumiri.

Evlavia creștinilor față de Maica Domnului este deosebită și iubirea lor nu poate fi oprită de nimeni,pentru că: pentru ei Maica Domnului este gata mereu să ierte,să plângă cu ei când plâng și așa să se bucure împreună cu ei când se bucură.

2.)Născătoarea de Dumnezeu,Pururea-Fecioara(Θεοτόκος,Αείπαρθενος

Maria este Născătoare de Dumnezeu.Theotokos înseamnă literal,”cea care naște pe Dumnezeu”.

La prima vedere și fără a considera acest titlu în duhul rugăciunii și al Scripturii,acest fapt ar putea fi șocant pentru unii.Cum Dumnezeu se poate naște din creatura Sa?Dar dacă credem în Sfânta Treime și Hristos este cu adevărat Dumnezeu întrupat,atunci desigur Maria este Theotokos.

Psalmistul Panaghiei,sfântul Ioan Damaschin,sintetizează spunând:”propovăduim că Sfânta Fecioară este în sens propriu și real Născătoare de Dumnezeu,prin faptul că Cel născut din Ea,este Dumnezeu adevarat.Este adevărata Născatoare de Dumnezeu,aceea care a născut pe Dumnezeu adevărat,întrupat din Ea.Spunem că Dumnezeu S-a născut din Ea nu în sensul că dumnezeirea cuvântului a luat din ea începutul existenței ci în sensul că Însuși Cuvântul lui Dumnezeu,cel născut dinainte de veci,înafară de timp,de Tatăl…în zilele de pe urmă s-a întrupat din Ea fără să se schimbe.”

Dogma Theotokiei a fost formulată la sinodul III ecumenic din Efes,431,dar faptul că Fecioara Maria era Născătoare de Dumnezeu este o realitate netăgăduită de părinții primelor veacuri,avându-și temei în Sfânta Scriptură.

Pentru sfântul Ignatie,Iisus Hristos este Dumnezeu.De aceea el îndeamnă pe romani:”îngăduiți-mi să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu.”Iar efesenilor le scria:”după ce ați dobândit o viață nouă prin patimile Dumnezeului meu.”

Deci vorbim despre Iisus,”Dumnezeul meu”,Ignatie Teoforul este conștient că Fecioara Maria L-a născut pe Iisus Hristos după trup.Chiar dacă nu folosește termenul de Theotokos,în mod indirect el spune:”Dumnezeul nostru a fost zămislit de Maria după rânduiala lui Dumnezeu și din Duhul Sfânt.”Romanilor le spune mai clar:”un singur doctor este trupesc și duhovnicesc,născut și nenăscut,Dumnezeu în trup,în moarte viața adevărată,din Maria de Dumnezeu.”

Și pentru sfântul Iustin Martirul,Maria este mama lui Dumnezeu,chiar dacă nu folosește termenul de Theotokos.

Ca o urmare logică a faptului că Maria este theotokos,este și pururea Fecioria Ei.Credem cu tărie că precum Dumnezeu Fiul luând trup,a rămas în continuare Dumnezeu dar și om în același timp,la fel și Fecioara,născându-L pe Fiul lui Dumnezeu,rămâne veșnic fecioară dar este și maică.

Maica Domnului este și pururi Fecioară.Imnografia ortodoxă au asemănat pe Preacurata Fecioară cu ieșirea Domnului din mormântul pecetluit,cu rugul care ardea și nu se mistuia,cu trecerea israieliților prin Marea Roșie.Așa cum razele soarelui străbat prin sticlă,fără să o spargă,așa cum pasărea prin văzduh zboară fără să lase urme,tot astfel Fecioara Maria a rămas fecioară și după naștere.

Deși formulată la sinodul V ecumenic,pururi fecioria Maicii Domnului ca și theotokia,are puternici rădăcini atât în Sfânta Scriptură precum și la părinții primelor veacuri.

În unul din cele mai vechi documente ale bisericii,atribuit sfinților apostoli,simbolul apostolic,se afirmă clar fecioria Maicii Domnului și maternitatea divină:”cred în Dumnezeu Atotputernicul și în Iisus Hristos Fiul Său Unul născut,Domnul nostru care s-a născut din Duhul Sfânt și din (pururi)Fecioara Maria.”

O alta veche mărturie despre pururi fecioria Maicii Domnului este inscripția lui Abercius.Această inscripție care datează înainte de 216,cuprinde nu doar referire la pururi fecioria Maicii Domnului,ci și la cinstirea ei deosebită și are cea mai veche referință cu privire la acest lucru.Vom reda referirile la pururea fecioria Mariei,respectiv la cinstea ei deosebită:,,Și mi s-a dat în orice loc ca hrană peștele din izvor,foarte mare,curat,pe care l-a pescuit o Fecioară curată”.(13-14) Apoi despre cinstea deosebită a Fecioarei:,,Acesta într-adevăr m-a învățat Sfintele Scripturi,El,cel care m-a trimis la Roma să privesc împărăția și săvăd pe Împărăteasacea cu veșmânt și cu încălțăminte de aur”(6-8).Prin termenul βασίλισσα(Împărăteasă)

Se înțelege desigur,Sfânta Fecioara Maria,,cea cu veșmânt și încălțăminte dea aur”,care se bucurăde cinstire deosebită din timpul vieții lui Hristos și a Sfinților Apostoli,fiind mama lui Iisus,a Fiului lui Dumnezeu.Fecioria Maicii Domnului este afirmată și de părinții primelor veacuri.

Pentru Sf.Ignatie al Antiohiei,diavolul n-a cunoscut trei taine răsunătoare:Fecioria Mariei,Nașterea lui Hristos din fecioară și moartea pe cruce.

Deși interpretarea dată în general acestui pasaj este aceea ca ea se refera la fecioria Mariei în timpul nașterii,totuși se poate ca sfântul Ignatie să se refere la Fecioria Mariei ca stare și la dinamismul Mântuitor. Credem că Ignatie a folosit această expresie având în vedere toată viața Fecioarei Maria,fiindcă fecioria presupune o stare continua în cazul Maicii Domnului.

Și sfântul Iustin Martirul și filozoful afirmă fecioria perpetuă a Maicii Domnului.Deși indirect,el spune:,,O!Trifon am zis eu,nu este întru nimic mai puțin adevărat că Acesta este Hristosul lui Dumnezeu,chiar dacă eu n-aș putea dovedi,că El a existat mai înainte ca Fiu al Creatorului,fiind Dumnezeu și că apoi s-a născut om prin Fecioară”.

În ceea ce privește problema fraților Domnului,Hegesip se pare că este primul(după autorul protoevangheliei lui Iacob)care spune că aceștia nu sânt frați reali ai Domnului.Despre Simeon,fratele lui Iacov,ruda Domnului,Hegesip spunea:”asadar,unii dintre ereticii aceia au învinuit pe Simeon,fiul lui Cleopa,ca ar fi din neamul lui David și că e creștin…” Deci reiese clar că Simeon nu este frate după mamă al lui Hristos,căci noi știm că logodnicul Sfintei Fecioare a fost Iosif,nu Cleopa. Origen este însă cel care tratează clar despre frații Domnului:”cât despre frații lui Iisus,unii pretind,sprijinindu-se pe asa zis-a evanghelie al lui Petru sau pe cartea lui Iacob,că ei ar fi fiii lui Iosif,nascuti cu prim lui soție,pe care o avusese înainte de a fi cu Maria.Partizanii acestei păreri vor să salveze fecioria neîntreruptă a Mariei,nevrând sa accepte că trupul ei vrednic de a fi în slijba celor proorocite,anume că vorbele:<Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea celu preaînalt te va umbri>,ar ingădui impreunare bărbătească după ce primise pe Duhul Sfânt și puterea celui Preaînalt.Ori,după părerea mea,cred că trebuie să vedem în Iisus împlinindu-se primul exemplar bărbătesc,de trai în curăție și nevinovăție,iar în Maria pe cel de feciorie între femei.Și într-adevăr,ar fi un lucru nelegiut să atribui alt cuiva această întâietate”. Sfântul Epifanie de Salamina spune clar și aspru împotriva celor ce nu cinstesc pe Maica Domnului:”cine a îndrăznit vreodată să spună Maria,fără a adăoga dacă este întrebat și Fecioara.Pentru el,Hristos este născut din pururi Fecioara Maria și de la Duhul Sfânt.”

Fericitul Augustin mărturisește despre pururi fecioria Maicii Domnului zicând:”să ne bucuram fraților și să tresalte neamurile…Maica Fecioara Nepătată a născut pe Creatorul Ei.Fecioara în concepere,Fecioara câtă vreme îl poarta în sân,Fecioara după nașterea Lui,Fecioara până la moarte.Căci înainte ca El să devină în Ea creatură a Ei,exista deja și fiind atotputernic,a putut să se facă om în ea rămânând ceea ce era.”

Iar sinodul V ecumenic conchide:”de nu crede cineva că Dumnezeu cuvântul a luat trup din preaslăvita și pururea Fecioara Maria,Născătoarea de Dumnezeu și s-a născut din Ea,să fie anatemă!”

3.)Maica Domnului Mijlocitoare

Fecioara Maria este cunoscută ca mijlocitoare încă de la începutul bisericii creștine.Adevărul despre sfânta Fecioară s-a transmis din generație în generație de-a lungul veacurilor ,încălzind inimile celor credincioși,Ea a inspirat pana alcătuitorilor de rugăciuni și de cântări bisericești,Ea a înaripat nădejdile de mai bine celor din suferință și din nevoi,Ea a întărit curajul în lupta vieții.

Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu este singura mijlocitoare între Creator și om.Datorită ei,omul este restaurat și cunoaște o a doua viață a firii omenești.Așadar,prin rugăciunile Ei omul poate dobândi mântuirea. Și pentru că Fecioara Maria dobândește mântuirea de la Fiul Ei în numele omenirii,biserica o împodobește cu titlul pe care Fiul Ei îl poartă:Mântuitoare.Mijlocirea Maicii Domnului își are temeiul în Sfânta Scriptură. Nunta din Cana Galileii arată vizibila putere a mijlocirii ei,iar cuvintele:”încă n-a sosit ceasul Meu.”(Ioan 2,4),arată și întărește această putere a Fecioarei,căci deși Fiul a spus clar,”nu”,totusi la intervenția Maicii se schimbă totul. Această minune de la Cana arată pe de alta parte cât de iubitoare față de oameni este Stăpâna noastră,căci fără să o roage cineva,Ea intervine la Fiul ei pentru binele oamenilor.

De aceea încă din primele secole creștine,credincioșii au acordat o evlavie deosebită Preasfintei Împărătese. Apocrifele ne arată în mod indirect despre acest lucru,dar avem două mărturii clare despre niște minuni săvârșite de Ea pe la sfarsitul secolului II,începutul celui de-al III-lea.

În primul rând,putem să ne facem o idee despre credința creștinilor în puterea de mijlocire a Fecioarei,urmărind întâmplarea povestită de către sfântul Grigorie de Nyssa în:”Viața sfântului Grigorie Taumaturgul”:se povestește că într-o seară,sfântul Grigorie Taumaturgul medita asupra unor puncte dificile și controversate ale credinței creștine și ale dogmelor. Deodată apăru un bătrân venerabil care nu a venit singur ci însoțit de un personaj feminin,o altă apariție feminină de un aspect suprauman.Înspaimantat din nou,a închîs ochii,neașteptându-se să aibă această viziune(când avea să-i deschidă)și neavând puterea să privească…Cele două apariții au început să vorbească despre ceea ce se îndoia el,și nu numai că a fost învățat asupra adevăratei credințe,dar s-a învrednicit să audă numele celor două personaje,căci acestea s-au numit reciproc.Astfel a înțeles că apariția feminină l-a rugat pe evanghelistul Ioan,să-i descopere tânărului,taina credinței,la care interlocutorul ei a răspuns că era gata să îndeplinească această plăcere Maicii Domnului fiindcă era bucuros să o slujeasca.”

O altă mărturie,ne-o dă Sf.Grigorie de Nazians care spune în:,,Cuvânt de laudă la Sf. Ciprian”că sfânta martiră Iustina a rugat-o pe Fecioara Maria s-o ajute sa-și pastreze fecioria,iar Maica Domnului i-a îndeplinit rugămintea.

Mulțimea minunilor Fecioarei poate continua,iubitoarea și gingașa Maică ”ca un crin răsărit între spini”(cânt.cânt. 2,2),se ridica înaintea lui Dumnezeu și se roaga pentru noi.

Mijlocirea Fecioarei Maria se deosebește cu mult de cea a sfinților,Ea fiind nu doar rugătoare cum sunt sfinții ci și împărțitoare de har.

Despre acest fapt au scris majoritatea sfinților părinți. Sfântul Ioan Damaschin,psalmistul prin excelență al Panaghiei,spune:harul Tău(Fecioară),este neîmpuținat și veșnic…Deci,dacă vom ocoli din toată inima relele de mai înainte,iar virtuțile le vom iubi cu toată inima,le vom primi ca scoațe,va veni des la casnicii ei(la noi)aducând cu sine pe Hristos,Fiul Ei,și Împăratul și Domnul ca să locuiască în inimile noastre,căci între ea și Fiul Ei nu e nimic la mijloc,ea aflându-se mai presus de toate cetele îngerești.”

Pentru sfântul Andrei Criteanul:”Maria e numită bunul întregului cult tainic în care Dumnezeu este jertfit trupește și în care El sfințește pe toți,Maria e scăparea tuturor creștinilor,poarta cerurilor.”

Urmând celorlalți sfinți părinți,Filaret al Moscovei spune că:,, Ea a fost îmbibată pentru veșnicie de mireasma harului celui a cărui nume e mireasmă revărsată.

Fecioara este dătătoarea tuturor bunătăților cerești și pământești,căci ea primește cea dintâi darurile de la Dumnezeu și cea dintâi distribuie milostivirile Dumnezeiești ale harului,tuturor celor ce alearga la Ea cu rugăciune fierbine după ajutorul ei matern dupa cum precizează și dumnezeiescul Grigorie Palama:”toți cei care se împărtășesc de Dumnezeu,o fac prin mijlocirea ei deoarece Dumnezeu Cuvântul S-a întrupat în Ea,Ea fiind,atât vistieria cât și mijlocirea tuturor bunătăților.”

3.I.)Raportul Fecioarei cu oamenii,cu sfinții și îngerii

Zi și noapte,necontenit,creștinii cheamă pe Fecioara Maria în rugăciunile lor.S-a părut oarecum că rugăciunile pe care credincioșii le aduc preacuratei Maici,sunt uneori exagerate. Este o îngrijorare care nu-și are nici un temei,căci nimeni din creștini nu a spus vreodata că Maica Domnului ar fi Dumnezeu.Pentru ei,Maica Domnului înseamna cea mult iubitoare care este gata sa ierte și să se roage pentru fiecare la Fiul Ei.

De aceea Fecioara este numită:”grabnic ajutătoare”,deci gata să vină în ajutor tuturor.Sunt atât de multe lucrările Ei mântuitoare în lume,sunt atât de nenumărate minunile Ei,încât ar trebui cărți întregi ca să le încapa.Bunicii noștri și părinții noștri care au trecut prin războaie și prin lipsuri și prin primejdii,au ce să ne spună despre Maica Domnului.Nimeni,nici sfânt,nici înger,nu au facut minunile ce le-a făcut Fecioara,deoarece nimeni nu are atâta noian de milostivire ca Ea.

„Bucură-te dragostea care biruiește toată dorirea”(Acatistul Bunei Vestiri,icos 7)cântă Biserica Maicii Domnului.,și are multă dreptate,căci dragostea pe care o are Preasfanta Stăpână pentru neamul omenesc,o face să treacă peste dorința de rai pentru a fi împreună cu noi mereu. Și cât de puțin să simtă cineva din frumusețea raiului,nu mai are pace!Ar vrea să plece cât mai repede din lumea aceasta.De dragul raiului,nu-i mai pasă nici de bogăție,nici de slavă,nici de trup,nici de viață,nici de chinuri,nici de martiriu.Sfinții mucenici de pildă,foarte puțin simțind din slava raiului,vedeau viața ca pe o închisoare,voiau cu orice preț să scape cât mai repede de ea.

Însa Fecioara,dimpotrivă,”nu suferă” raiul,vrea să se întoarcă în închisoarea,în robia lumii acesteia pentru a fi aproape de noi,de cei bolnavi,de cei deznădăjduiți,de cei săraci,de cei orfani.vrea mai bine să fie cu noi în această lume necăjită decât să rămână în rai.Cum să nu fie deci aceasta acoperământul,lauda si ocrotirea noastra? Căci Maica Domnului se face veșmânt cu care se îmbracă tot omul gol din pricina pacatelor.

Ea are puterea de a apăra,de a păzi,de a covârși cu favoruri pe cei ce alergă la Ea.

În ceea ce privește sfinții și îngerii,ea îi întrece cu mult pe aceștia căci Ea este hotarul între Creator si creatură. Ea este înălțimea neajunsă de gîndurile omenești,adâncimea nevăzută de ochii îngerești,Ea este centrul vieții crestine. Punctul de intâlnire al cerului cu pamântul.

În cerul nostru creștin,totul este obștesc,Sfinții sunt în cete,îngerii în soboare,chiar și Dumnezeu este în Treime,numai Fecioara este singură,ca un luceafăr de dimineață,plutind între soare și stele așa cum luminează și părticica ei de pâine de pe sfântul disc al proscomidiei.

Fecioara e mai presus decât toți sfinții,intrucât nici unul nu s-a învrednicit de asemenea haruri:Ea este culmea aurita,spune Serghie Bulgakov,pentru că și Ea aparține acestei lumi.Sfinții și rugăciunile sfinților sunt un nor luminos și chiar lumea îngerească,se deosebește de Maica Domnului,nu numai datorită sfințeniei acesteia,ci și datorită desăvârșitei înfrângeri a mărginirii creaturiale din Ea prin îndumnezeirea Ei anticipată.Viața Ei proprie și harică este viața ipostatică a Duhului Sfânt,care S-a sălășluit în Ea.”

Maică și Fecioară,Stăpână te-ai aratat mai sfantă decât toate puterile cerești și decât heruvimii și serafimii,ca ceea ce ai născut pe Hristos Stăpânul zidirii.Că Fecioara este mai presus decât sfinții și îngerii arată cu tărie Sfânta Biserică în imnografia ei:”pe Tine Te cântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu cetele îngerilor,Te laudă patriarhii și sfinții apostoli,ca Maicii lui Dumnezeu îți slujesc cu cinste făcând rugăciune către Mântuitorul pentru lume…Pe Tine Te laudă cetele îngerești,Te măresc patriarhii cu arhiereii alergând înaintea feței Tale în Biserică.” De aceea imnografia conchide:”scăparea lumii Tu ești Preacurată și oricine aleargă la Tine cu gând călduros,se izbăvește de nevoi,ceea ce ești singură sprijinitoare a tuturor pământenilor.”

3.II.)Raportul Fecioarei cu Sfânta Treime

Dacă raportul dintre Fecioară și creatura văzută și nevăzută se poate cumva lămuri,rămâne aproape nelămurită:intimitatea dintre Ea și Sfânta Treime.Fecioara naște în timp pe Cuvântul cel născut din Tatăl dincolo de timp:”maternitatea Fecioarei reprezintă expresia umană a paternității divine.”Deci,același Fiu e comun lui Dumnezeu Tatăl si Fecioarei pentru că de două ori S-a născut Fiul.

Conform Fer.Augustin,Fiul e trimis nu numai de Tatăl în lume ci de întreaga Sfântă Treime,deci și de El Însuși:”poate că cineva ne constrânge să zicem că Fiul este trimis de Sine Însuși,pentu că acea concepere și nașterea din Fecioara Maria este opera Sfintei Treimi,prin a cărei activitate creatoare toate s-au creat.

Pentru că femeia a fost cea prin care a intrat păcatul în lume,tot printr-o femeie se cuvenea să vină și mântuirea.De aceea zice Fer.Augustin:”dacă bunul Dumnezeu și-ar fi creat natura omeneasca pe care a luat-o din femeie,ar fi dispretuit și ar fi aruncat lucrarea asupra naturii femeiești si ar fi ținut-o departe de taina răscumpărării.Veninul a fost spre pierderea omului prin femeie.Se cuvenea ca femeia să compenseze pacatul omului,înșelat de ea,zămislind pe Hristos.Nu deznadajduiți bărbaților,Fiul lui Dumnezeu a luat genul vostru,nu deznădăjduiți femeilor,Fiul lui Dumnezeu S-a născut dintr-o femeie.”

Dar faptul că Fiul e comun și Tatălui și Maicii,creează o legatură indistructibilă între Dumnezeu Tatăl și Fecioara.De aceea sfântul Teofan al Niceei precizează:”dacă între Tatăl și Maica e-o negrăită convorbire și comuniune dumnezeiascaă de cuvânt,cum s-ar numi de Ei,astfel fructul acesta comun,decât Fiul nostru Cel Unul nascut și nouă iubit,partea cea mai dinlăuntru comună a noastră,nu numai pentru că s-a nascut,a iesit,din partea cea mai dinlăuntru a Tatălui și a Maicii ci și pentru că partea cea mai dinlăuntru e în om,organul iubirii.”

Dar nici Duhul Sfânt nu lipsește de la întrupare,El este mirele Fecioarei,deoarece Lui Îi este atribuită nașterea lui Iisus Fiul lui Dumnezeu.Iubirea tainică a Duhului Sfânt față de Fecioară și a Fecioarei față de El,este prefigurată tipologic de către iubirea dintre Mirele și Mireasa din Cântarea Cântărilor

3.III.)Raportul Fecioarei cu Biserica

O altă taină pe care ne-o descoperă Fecioara Maria,este cea a Bisericii.Clement Alexandrinul spunea:”există o singură Fecioară Maria și îmi place să o numesc Biserică.”

Exista o legătură intima între Fecioară și Biserică,între purificarea sufletului Mariei si a Bisericii,a cărui protagonist invizibil este Duhul Sfânt.Maria si Biserica se prezintă ca două manifestari vizibile a Celui care rămâne invizibil și incomprehensibil.Sfântul Irineu de Lyon este printre primii părinți care leagă maternitatea Stăpânei de Biserică.Uneori se pare că exista în gândirea lui chiar o identificare a Ei cu Biserica:”Maria a strigat în chip profetic în nnumele Bisericii:<mărește suflete al meu pe Domnul>,Biserica a fost răsădită ca un rai în lume,fiind adevăratul rai pe care Adam și Eva l-au pierdut,dar ni l-a adus iarăși noul Adam născut din Fecioara Maria.

Pentru Irineu astfel Maria devine o icoană eshatologică a Bisericii.Se poate observa că el face o apropiere între Biserică și Maria.

Un alt părinte care vorbește despre relatia Maria-Biserică,este fer.Augustin:”precum Maria născând a rămas fecioară,tot așa și Biserica,în tot timpul naște membrele trupului tainic a lui Hristos și rămâne Fecioară.”

După el,Maria în mod trupesc și spiritual este mama lui Hristos și anume:mama lui Hristos fizic,după trup, și mama lui Hristos spirituală,tainic,sau mamă spirituală a credincioșilor-fiindcă prin iubire vrea să coopereze că noi toți care suntem membre ale lui Hristos,să naștem.”

Preasfânta Împărăteasă este arhetipul desăvârșit al Sfintelor Taine.Când Născătoarea lui Dumnezeu este curățită de Sfântul Duh,înlăuntrul Ei,se înfăptuiește în chip negrăit Taina Botezului.Iar când Fecioara Maria este unsă de Sfântul Duh,Taina Mirungerii este înfăptuită în chip neasemuit.În clipa în care Stăpâna primește în pântecele Ei pe Cuvântul Dumnezeiesc,prin lucrarea Duhului Sfânt Ea devine inima Bisericii , fiindcă înlăuntrul Ei se află acum înainte realitatea euharistică a prezenței reale a Cuvântului Sfânt.Prin sălășluirea Cuvântului Sfânt în pântecele Fecioarei,prin lucrarea Duhului Sfânt se împlinesc toate cele trei taine ale îmbisericirii:Botezul,Mirungerea și Euharistia.

O dată cu Întruparea putem descoperi la Preacurata Fecioară,toate Sfintele Taine ale Botezului-nu numai Botezul,Mirungerea,Sfânta Euharistie și Preoția,ci și Taina Nunții,ea fiind Mireasă nenuntită a lui Dumnezeu așa după cum o numesc cântările ortodoxe.Unirea cea mai presus de nume,care se făptuiește înlăuntrul Născătoarei de Dumnezeu,este ca o nuntă mistică a lui Dumnezeu.

Asadar,Fecioara Maria este icoana Bisericii,fiind inima și legătura între capul(Hristos) și trupul tainic(Biserica).,ea mărindu-se până la dimensiunle Bisericii”mai înaltă decât cerurile”.

4.Maica Domnului-Maica durerii,Maica nădejdilor noastre

Biserica ortodoxă afirmă că Preacurata Fecioara a născut pe Fiul ei fără durere.Ea nu a cunoscut în timpul întregii sale vieți,nici spaima nici suferința.Fiind rânduită de Fiul ei ca mijlocitoare a mântuirii prin unirea sa cu Soarele dreptații,Preasfânta Născătoare de Dumnezeu suferă pentru omenire,și chinurile și durerea în locul liniștii,care-i fusese dăruită.Ea ia parte astfel la Patimile Fiului ei,pătimind împreună cu El pentru mântuirea oamenilor.

Preasfintei Fecioare i s-a rânduit o cruce specială,și anume propria cruce a Fiului ei.De aceee și-ar fi dorit să moară ea în locul Său.Mai mult Dumnezeiasca pruncă a simțit cu adevărat odihna morților.Dar în ciuda gândurilor acestora care-i tulburau sufletul,Ea nu s-a îndoit nicio clipă că Iisus Hristos este Fiul si Dumnezeul Ei.Ea era împărțită între dorința de a muri pe dată și nădejdea de a continua să trăiască pentru ca să-și vadă Fiul înviat din morți după cum precizează sfântul Grigorie de Nazians.

Groaznică priveliște este ceea ce se petrece la crucea Golgotei.La Golgota Maria trăieste culmea dramatică a vieții ei.Consimțind deplin la jertfa Fiului Ei,Ea se conformă plenar planului lui Dumnezeu,care se împlinea în ființa lui Iisus răstignit pe cruce.Iisus Mântuitorul pe Cruce reprezenta modul cel mai sensibil și mai desăvârșit iubirea Tatălui.Împărțindu-se la nivelul ființei din această iubire,Maria oferea Tatalui veșnic,cea mai mare comoară a vieții Ei:pe unicul Ei Fiu..La Cruce Maria trăiește cel mai mult antinomia Crucii. Întrebări sfâșietoare, pline de durere,își pune Fecioara:”vai Mie Fiul Meu,ce smerenie este aceasta,Dumnezeul Meu?!!!Cum rabzi patimile ?De ce ai făcut acestea,Cel împodobit cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor,fără suflare si fără podoabă Te arăți Fiul Meu și Dumnezeul Meu.Vai Mie lumina Mea,nu pot să te văd adormit la cele dinauntru mă rănesc și cumplită sabie prin inima Mea trece.Unde mă voi duce acum,pe cine voi chema fiu?Vai Mie!!!Am ramas singură,Fiul Meu,lumina mi s-a intunecat,rupeti-va cele dinlauntru ale mele.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul descriind scena Golgotei,axându-se pe groaznica dramă a Fecioarei:”atunci,O!Maica Domnului,în inima Ta au pătruns sabia cum ți-a spus odinioară Dreptul Simeon.Atunci a străbătut în inima ta piroanele bătute în mâinile Domnului,suferințele acestea te stăpâneau,chiar mai mult decât pe Fiul Tău Cel puternic între toți,căci suferea de bunăvoie și vestise tot ceea ce se va întâmpla cu El…dar tu sufereai neasemănat și nu erai înștiințată de taina Patimilor și mulțimea suferințelor și rănilor treceau prin inima Ta.Din rănile Sale coborau picături de sânge iar din ochii tăi coborau izvoare de lacrimi.

Atunci,așadar,Maica se tânguia mai mult decat acestea și nu se mângâia ci ca în noaptea dintru începuturi era înconjurată de jale.”

Prezența Maicii Domnului la cruce este relatată de sfântul evanghelist Ioan,care în acele momente era lânga Ea.Cuvintele Domnulu:”femeie,iată fiul tău”și către Ioan:”iată mama ta(Ioan.19,25-27) ne descoperă puterea tainică a iubirii în viața creștinătații.Prin sfânta Fecioara Maria,noi suntem ridicați la cer,prin puterea îndumnezeitoare a harului Sfintei Treimi,care se revarsă îmbelșugat prin mijlocirile Ei.Prin Ea,caștigăm încredere și îndrazneală către Fiul Ei,căci de acum Ea este nu numai mama sfântului Ioan ci si mama noastra a fiecăruia dintre noi.Ca Eva cea Nouă,Fecioara Maria conține în sine ca și noul Adam,toată omenirea și trupul ei pe care îl dă Fiului,este trupul mamei celor vii(Fac.3,20).Iată mama ta îi spune Iisus lui Ioan(In.19,27)iar în persoana lui Ioan este omenirea care își regăsește mama.Așadar la jertfa de pe Cruce,prin Ioan cu toții devenim fii ai Preasfintei Fecioare.

5.Concluzii

„Ca o păzitoare a mântuirii credincioșilor și robilor tăi curată gonești primejdiile și îi păzești nevătămați,pentru aceasta noi părtași bunătăților tale celor multe,cu cântări îți mulțumim.”

Mijlocirea Maicii Domnului pentru noi este foarte puternică: ,,încât,spune sfântul Nicodim Aghioritul,chiar dacă toată făptura ar vrea să devină rea,și îngeri și oameni,în comparație cu plinătatea sfințeniei Născătoarei de Dumnezeu,nu ar putea să mânie pe Dumnezeu…pentru că iubirea ei pentru Dumnezeu e mai puternică și mai arzătoare decât iubirea serafimilor și a heruvimilor și toate puterile cerești,ale îngerilor si ale arhanghelilor sunt mute de uimire față de Ea.”

Același sfânt descrie groaznica mânie a lui Dumnezeu:”iată toți sfinții tac,nimeni nu indraznește să roage pe Dumnezeu pentru noi,o,jalnică întâmplare!Și oare nu se găsește cineva să împiedice aceasta hotărâre?Oare nu este un mijlocitor sa imblanzeasca dreapta mânie a lui Dumnezeu ? ….. Da!Este,este…!!!Unde ești Fecioară Maria??!!Aude Fecioara și biruiă de milostivirile ei,cele iubitoare de oameni,aleargă înaintea Fiului Ei și cu fierbinți lacrimi în ochi,cu cele mai cucernice chipuri,începe să roage pe Fiul ei.Și:<Fiul Meu!îi zice…pentru aceasta te roaga Maica Ta și roaba Ta fierbinte.Ah!!!Întreiesc glasul.Te roagă din adâncul inimii,întoarce-ți mânia Ta,încetează și iartă pe păcătoșii aceștia…>”

Pentru multa Ei iubire,pentru gingașa ei privire,pentru îndurerata ei inimă,cea care este Împarateasa uitând de aceast titlu și venind la pământeni,a pătruns în inimile credincioșilor și de aceea numele Ei e pomenit pe buzele tuturor:și bătrâni,și tineri,și prunci.În viziunea creștinilor,Fecioara Maria este gata mereu să ierte:”poate de aceea ne e atât de dragă.În vreme ce pentru Domnul nostru Hristos avem un dublu sentiment de iubire,pentru Mântuitor și de teamă pentru Judecător,pentru Ea nu avem decât unul,de iubire,pentru aceea care niciodată nu ne va judeca ci pururi se roagă pentru noi.

Concluzii

„Dacă lacrimile noastre ar fi asemenea cernelei,atunci cu lacrimi ar trebui să scriem cele mai frumoase cuvinte Maicii Domnului…”Dacă inima noastră ar fi o carte,atunci în ea ar trebui sa fie scris numele Mantuitorului și al Maicii Sale.

Lucrarea de fata și-a propus inițial să trateze despre mijlocirea Maicii Domnului.Nu știu cât de mult am reușit să ating aceasta temă,însă un lucru am înțeles,căci cu adevărat:”cine poate să scrie cuvânt despre frumusețea Ta.Maica lui Dumnezeu?Nu este cu putință să afle hotar cunoștința Ta prin cugete sau cuvinte,fiindcă toate covârșesc și minte și cuget și cuvânt.Este doar îngaduit să te cântăm pe Tine,cea care ne primești cu iubire de oameni”.

Maica Domnului este mijlocitoarea mântuirii noastre.Prin Ea a venit viața pe care am pierdut-o prin Eva.De aici ne dăm seama de importanța ei deosebita în iconomia mântuirii.Rolul Ei este prevestit prin prooroci.În Vechiul Testament se pot vorbi de trei tipuri de profeții cu referire la Maica Domnului:directe(cum ar fi:Fac.3,15;Is.7,14 s.a.),alegorice(cum ar fi:Cortul sfânt;norul de foc care a condus pe evrei prin desert ș.a.)și tipologice(prin diferite persoane:Estera,Iudita ș.a.sau evenimente reale:trecerea prin Marea Roșie,lâna din aria lui Ghedeon ș.a.).

Noul Testament ne arată clar preacinstirea Maicii Domnului în special sfinții evangheliști Luca și Ioan.

Puritatea Fecioarei,gingașia Ei,înalta Ei smerenie și caldură care se diferenția enorm de zeițele antice(Athena,Afrodita,Hera),a făcut să fie iubită de la început pe credinciosi. De aceea,puținătatea evenimentelor din Noul Testament cu privire la Maica Domnului nu a putut mulțumi evlavia deosebită a lor.Astfel un rol important îl au apocrifele,care au incercat sa satisfacă,cât de puțin evlavia deosebită a lor.Între aceste apocrife,cea mai interesantă și mai credibilă este protoevanghelia lui Iacob,apocrifa de la care aflăm numele parinților Maicii Domnului,viața ei plină de sfințenie și pururi fecioria Ei.

Chiar și theotokia și aiparthenia iși au temeiurile de la începutul creștinismului,cu toate că ele au fost ridicate ca dogme la sinoadele 3 si respectiv 5 ecumenic.

Devotamentul creștin față de Maica Domnului este enorm,uneori se pare că-l intrece pe cel fată de Mântuitorul.Acest lucru nu e de îngrijorat.Pentru crestini,Maica Domnului este cea care se roaga pururi pentru acestia si care este gata să-i ajute în orice moment.

Tema de față e una complexă și într-adevăr,Fecioara este hotar între Creator și creatură căci prin Ea,a venit mântuirea în lume,și prin adâncimea smereniei Ei s-a înălțat mai presus de orice înger,devenind împărțitoare de har.Mulțimea rugăciunilor pe care le înalța credincioșii Născătoarei de Dumnezeu,arată duioșia Ei.De aceea sufletele credincioase cer Fecioarei:,,ușa milostivirii deschide nouă binecuvantată Născătoare de Dumnezeu,ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine ci să ne mântuim din nevoi,că Tu ești mântuirea neamului creștinesc…”(troparul de umilință)

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură,ed.I.B.M.B.O.R,București,1982.

„Nouveau Testament interlineaire grec/francais”,en regarde T.O.B. de la bible <en francais courant>,par Prof.Dr.Maurice Carrez,Alliance Biblique Universelle,Swindon,1993.

„Septuaginta”edidit Alfred Rahlfs,editio Minor,Deutsche,Bibelgesellchoft,Stutt Gart,1995.

LUCRĂRI:

-„Acatistier”,ed.Episcopia Dunării de Jos,Galați,1995.

-Aghioritul,Sfântul Nicodim:”Grădina darurilor”(tâlcuire la cântarea Maicii Domnului),ed.Σοφία,Bucuresti,1998.

-Idem.:”Hristoitia”,ed.Buna Vestire,Bacău,1997.

-Idem.:”Războiul nevăzut”,ed.Buna Vestire,Bacău,1997. ––

-Anania,Î.P.S..,Bartolomeu:”Poezia Vhechiului Testament-editată și tâlcuită”,ed.I.B.M.B.O.R.,2004.

-„Aparțtii si minuni ale Maicii Domnului”,ed.Buna Vestire,2002.

-Bacoianis,Arh.Vasilios:”Viața Maicii Domnului”,trad.prezb.Anca Curelaru,ed.Cartea Ortodoxă,București,2006.

-Băbuț,Diac.Gheorghe:”Maica Domnului-ocrotitoarea României”, ed.Pelerinul român,Oradea,2005.

-,,Catavasier”,ed.I.B.M.B.O.R.,București 2002.

-Coman,Pr.Prof.Ioan:”Patrologie”,vol.1,ed.I.B.M.B.O.R.,1984.

-Idem:,,Patrologie”,vol.II,ed.I,B.M.B.O.R,1985.

-Idem.:”Și Cuvântul trup S-a facut”,ed.Mitropolia Banatului,Timișoara,1993.

-Criteanu,Mon.Agapie:”Mântuirea păcătoșilor”,ed.Buna Vestire,1997.

-Damaschin,Sfântul Ioan:”Dogmatica”,trad.Pr.Prof.Dumitru Fecioru ed.I.B.M.B.O.R.,2003.

-Idem:”Canoanele Maicii Domnului”(ale Octoihului),ed.Buna Vestire,2002.

-„Dicționar biblic”,ed.”Cartea creștină”,Oradea,2005.

-David,Diac.P.I.:,,Sectologie”,Ed.Episcopia Argeșului,Curtea de Argeș,1994.

-Dimitrie,Sfântul Ep.al Rostovului:”Psaltirea Maicii Domnului”,ed.Cartea ortodoxă,Alexandria,2005.

-Dionisiatul,Mon.Theoclit:”Maica Domnului în imnografia sfinților părinți”,ed.Bizantină,București,2003.

-„Epistola către Diognet”,trad.Pr.Prof.Dumitru Fecioru,în:”Părinți Apostolici”, P.S.B. 1,ed.I.B.M.B.O.R.,1979.

-Eusebiu de Cezareea:”Istoria bisericească”-partea I,in P.S.B. 13,trad Pr.Prof.Teodor Bodogae,ed.I.B.M.B.O.R.,1987.

-„Evanghelii apocrife”,trad.,note,comentarii Cristian Bădiliță,ed.Polirom,Iasi,2003.

-Evdokimov,Paul:,,Femeia și mânuirea lumii”,trad.Gabriela Moldoveanu,ed.Christiana,București,1995.

-Idem:,,Taina iubirii”,ed.Buna Vestire,1997

-„Evhologhiul”,Tipografia Cărților bisericești,1920.

-Ferenț,Pr.Asis. Eduard:”Cultul sfintei Fecioare astăzi”,ed.Presa bună” , Iași,1997.

-Florensky,Paul:”Stâlpul și temelia adevărului”ed.Polirom,Iași,1999.

-Gafton,monahia.Semfora:”Maica Domnului în Biserica ortodoxă”,ed.Σοίφα,Bucuresti,1997.

-Grigorie,Sfântul Palama:,,Omilii”,vol.III,trad.Parascheva Grigoriu,Ed.Anastasia,București,2007.

-Hierotheos,Mitr.de Nafpraktos:”Sfântul Grigorie Palama Aghioritul”,trad.Prof.Paul Bălan,ed.Buna Vestire,2000.-

-Ică,diac.Ioan jr.:”Trei vieți bizantine ale Maicii Domnului”,ed.Deisis,Sibiu,2001.

-„Inscripția lui Abercius”,trad.Pr.Prof.Ioan Rămureanu,in:”Actele martirice”,P.S.B. 11,ed.I.B.M.B.O.R.,Bucuresti,1982.

-Iustin,Sfăntul Martirul:”Dialog cu iudeul Trifon”,trad.Pr.Prof.Dr.Olimp Căciula,in:”Părinți și scriitori greci”,P.S.B. 2, ed.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1997.

-Lacroche,Pr.Michel-Philippe:”Theotokos,Maica Domnului în trăirea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe”,trad.Dora Mezdrea, ed.Σοφία , Bucuresti,2004.

-Martinică,Isidor:”Sfântul Duh”,ed.100+1Gramar,București,1996.

-Mihoc,Pr.Prof.Vasile:”Șapte tâlcuri biblice despre Maica Domnului”,ed.Christiana,Cluj-Napoca,2001.

-Militaru,pr.dr.Corneliu-Mihail:”Învățătura despre Maica Domnului,până la Sinodul de la Efes-perspectiva hristologică”,ed.Emia,Deva,2006.

„Mineiul lunii aprilie”,Tipografia Cărților bisericești,1920.

-„Mineiul lunii martie”,Tipografia Cărților bisericești,1920.

-„Mineiul lunii octombrie”,Tipografia Cărților bisericești,1920.

-„Mineiul lunii decembrie”,Tipografia Mânâstirii Cernica,1927.

-Origen:”Din comentarul la evanghelia lui Matei”,în:,,(Origen-)Scrieri alese” P.S.B. 7,trad.Pr.Prof.Bodogae,ed.I.B.M.B.O.R.,București,1982.

-Idem:”Din comentarul la evanghelia lui Luca”.

-Idem:”Din comentarul la evanghelia lui Ioan”.

-Părăian,Arh.Teofil:,,Maica Domnului în spiritualitatea ortodoxă”,ed.Mitropolia Olteniei,Craiova,2006

-Puhalov,Î.P.S.Lazaro:”Căile ortodoxiei contemporane”,ed.Eikon,Cluj-Napoca,2003.

-Sirul,Sfântul Efrem:”Imnele Arătarii și Nașterii Domnului”,trad.Diac.Ioan Ică,jr.,ed.Deisis,Sibiu,2000.

-Spidlik,cardinal Thomas:”Maica Domnului”,trad.Dr.Vasile Rus,ed.Galaxia Gutemberg,2005.

-Steinhardt,Nicolae:”Dăruind vei dobândi”,ed.Dacia,Cluj-Napoca,2002.

-Suceu,Pr.Alexandru:”Maternitatea spirituală a Preasfintei Fecioare Maria”,ed.Plumb,Bacău,1996.

-Teoforul,Sfântul Ignatie:”Epistola către Efeseni”,în:”Pârinți apostolici”,P.S.B. 1,trad.Pr.Prof.Dumitru Fecioru,ed.I.B.M.B.O.R., Bucuresti,1979.

-Idem:”Epistola către Romani”

-,,Triod”,ed.Biserica Ortodoxă din Moldova,Orhei,1998.

-Țepelea,Pr.Marius:”Mariologia primelor trei secole crestine” , ed.Emia,Deva,2004.

-Vasile,Sfântul cel Mare:”Talcuire la psalmi”, ed.Σοφία, Bucuresti,2004.

Articole,studii.

-Anania,Î.P.S.Bartolomeu:”Fie”,în:”Ortodoxia”,an XXXII,nr.3,iulie-septembrie,1980,București.

-Buzescu,Pr.Prof.:”Panaghia Theotokos in Imnografia mineielor”,idem.

-Caraza,Diac.Ioan:”Fecioara Maria-icoană a vietii in Hristos”,in:”Scara”,an I,treapta I,ed.Scara,Bucuresti,1997.

-Chialda,Pr.Mircea:”Preacurata Fecioara Maria”,in:”Studii teologice”,seria II,an XXXII,nr.5-6,mai-iunie,1981.

-Chirilă,Ier.Constantin:”Omilie la Buna Vestire a preasfantului parintelui nostru Ioan Danaschin”,in:”Teologie si Viață”,seria noua,an II,nr.1-3,ianuarie-martie,1991.

-Cornițescu,diac.asist. Emilian:”Temeiuri ale preacinstirii Maicii Domnului in Vechiul Testament”,in:”Studii Teologice”,nr.3,1980.

-Dinu,Pr Lect.Dr.,Adrian-Lucian:”Maica Domnului în opera sfântului Irineu de Lyon”,în:”Analele stiintifice ale Universitatii Al.I.Cuza-TEOLOGIE”,tom.VIII,ed.Univ.Al.I.Cuza,Iasi,2003.

-Idem:”Fecioara Maria în scrierile Fer.Augustin”.

-Idem:”Prin Tine Treimea Sfântă se mărește”,idem,2004.

-Dura,Pr.Asist.Nicolae:”Maicii Domnului i se cuvine preacinstire”,în:”Studii Teologice,seria II,an XXXIX,nr.4,iulie-august,1987.

-Galeriu,Pr.Prof.Constantin:”Maica Domnului povățuitoare”, în:”Ortodoxia ”,nr.3,1980.

-Melinciuc-Puică,Pr.Lect.Dr.Ilie:”Imne crestine dupa sfantul evanghelist Luca”,în:”Analele știintifice ale Univ.Al.I.Cuza-Teologie,2004.

-Moldovan,Pr.Conf.Ilie:”Învățătura Sfintei Scripturi depsre preacurata Fecioara Maria și implicațiile Ei religios-morale”, in:”Ortodoxia”,nr.3,1980.

-Pârvu,Mag.Constantin:”Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”,în:”Studii teologice”,seria II,an VI,martie-aprilie,nr.3-4,1954.

-Radu,Pr.Dr.Simeon:”Maica Domnului-Maica Durerii-Maica nădejdilor noastre”,în:”Mitropolia Moldovei și a Sucevei”,an XLIII,nr.7-8,iulie-august,1967.

-Razeș,Pr.Prof.Petre:”Mariologia ortodoxa”,în:”Ortodoxia”,nr.2,1950.

-Semen,Pr.Prof.Dr.Petre:”Despre cinstirea Maicii Domnului”,în:”Mitropolia Olteniei”,an XI,nr.4,iulie-august,1988.

-Idem:”Semnificația fecioriei și a maternității în gândirea iudaică și creștină-precinstirea Maicii Domnului”,in:”Analele științifice ale Universității Al.I.Cuza-teologie”,2004.

-Stăniloaie,Dumitru:”Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici”,în:”Ortodoxia”,nr.4,octombrie-decembrie,1950.

-Idem:”Maica Domnului mijlocitoare”,în:”Ortodoxia”,nr.1,ianuarie-martie,1952.

-Vizitiu,Pr.Prof.:”Învățătura despre Maica Domnului după Sfânta Scriptură”,în:”Studii Teologice”,seria II,an XXX,nr.3-4,martie-aprilie,1978.