Magia Si Vrajitoria In Spatiul Romanesc Actual

Magia si vrajitoria in spatiul romanesc actual

Cuprins

Capitolul I :

Magia si vrajitoria;

Magia

Vrăjitoria

Clasificarea magiei :

Clasificare generală

Clasificare în funcție de forțele folosite

Magia albă

Magia neagră

Clasificarea magiei în funcție de scopul urmarit

Clasificarea magiei în funcție de modul în care se practică

Ghicitul în cărți de joc sau în Tarot

Asemănări și deosebiri între magie și vrăjitorie

Capitolul II :

Metodologia cercetarii sociologice a cercetarii magiei

Capitolul III:

Magia și vrajitoria în localitatea Broscăuți in județul Botoșani

Magia și vrajitoria în localitatea Varfu Cîmpului in județul Botoșani

Capitolul IV :

Analiza si interpretarea datelor cercetari

Capitolul V :

Concluziile cercetarii

ANEXE

1. Ghiduri de interviu

2. Descântece

Cuvânt înainte

Pornind de la ideia că magia reprezintă un ansamblu, de practici și rituri fondate pe credința în forțele naturii și care are drept scop controlarea acestora sau, de ce nu, stăpânirea lor,vom relata implicările sociale ale acesteia cât și rolul ei în cadrul societății.

Cu alte cuvinte, magia reprezintă o aplicație a zilelor noastre, una supranaturală, care vine in sprijinul actorului social în vederea concretizării unor dorințe, gicirii viitorului sau schimbării cursului unor evenimente ce au loc în viata acestuia. Atât magia cât și vrăjitoria constituie un instrument puternic și, atunci cand este stăpînit pe deplin, permite satisfacerea oricărei dorințe.

Introducere

Am ales această temădin dorința de a înțelege fenomenul de magie/vrajitorie, de a cunoaște reacțiile oamenilor la aceste ritualuri și nu în ultimul rand ceea ce îi determină să acceseze și să utilizeze aceste practici.

Această necesitate vine datorită observarii unor obiceiuri și practici în rândul persoanelor apropiate și pentru ai ajuta să se fereasca de eventuale excrocherii și șarlatanii la care s-ar expune.

Nu în ultimul rând domeniul magiei îmi stârnește curiozitatea și interesul în ceea ce priveste practicile oculte precum și ințelegerea tehnicilor de control asupra forțelor obscure -sau nu- , ale ființelor sau ale obiectelor.

Pornind de la lucrarea lui Cătălin Zamfir, „Spre o paradigmă a gândirii sociologice” vom aborda modelul explicativ și vom folosi explicația obiectivă de tip cauzală.

Cauzalitatea pare a oferi o relatie simplă de determinare: un fapt social trebuie explicat
printr-un alt fapt social care îi este cauza (E. Durkheim, 1974). Primul fenomen, cel care produce și care, în consecință îl explica pe celalalt este cauza; fenomenul produs este efectul.

În cazul magiei cauza este reprezentată de lipsurile sau neajunsurile materiale sau de alt tip, iar efectul fiind reprezentat de repetarea practicilor ducând astfel la dependetă,la interiorizarea sau în cel mai rau caz excluderea din cadrul comunitații.

C → E

În cadrul lucrarii pe parcursul capitolelor vom incerca să explicăm fenomenul în parte din punct de vedere a mai multor perspective.

În primul capitol mi-am propus să evidențiez caracterul magiei prin teoriile și conceptele existente puse la dispozitide de alți cercetători și să stabilesc o tipologie clară a magiei.

Tot aici voi stabili asemănarile și deosebirile între magie și vrăjitori, astfel întelegând mai bine fenomenul și fiecare concept în parte.

În capitolul doi voi prezenta metodologia cercetarii sociologice a magiei evidențiind principalele tehnici și metode de colectare a datelor care le-am folosit.

În capitolul trei m-am referit la zonele de cercetare vizate, localitățile de unde am colectat datele în vederea elaborării unui raspuns fenomenului în sine. În acest capitol voi ține cont și de istoricul localitatilor, poziția geografică și datele culturale.

În capitolul patru voi analiza și interpreta datele cercetarii oferind o interpretare proprie față de fenomenul în sine.

Iar in finalul lucrarii veți găsi concluziile cercetării si anexele aferente.

Pe viitor mi-am propus să tratez cu interes subiectul vizat și să încerc sa-i fac și pe ceilalți să înteleagă fenomenul ,astfel să reușeasca să beneficieze sau dupa caz să se ferească de eventuale șarlatanii.

Ca obiective generale urmărite in cadrul lucrării de față, care vin în sprijinul și în intelegerea deplină a fenomenului studiat amintim:

1.Primul obiectiv al cercetării este de a afla care sunt implicațiile sociale ale magie în cadrul societații.

2.Al doilea obiectiv va evidenția rolul magiei și al vrajitoriei în spațiul social precum și evoluția fenomenului pe parcursul anilor.

3.Al treile obiectiv al cercetarii va arata opinia publica despre fenomenul de magie/vrajitorie în contextul așa ziselor magii false/șarlatanii.

Ipoteze de lucru avem:

1.Majoritatea oamenilor sunt sceptici cand vine vorba de magie/vrajitorie și nu acordă încredere acestor practici. Pornind de la această ideie vom arata care sunt implicațiile sociale și rolul magiei în cadrul unui anumit spațiu social.

2.Dupa nenumaratele cazuri în care magia s-a dovedit a fi doar o șarlatanie oamnii au dezvoltat o stare de respingere și de neîncredere. Pornind de la aceste cazuri vom arăta caracterul și opinia publică în legatură cu magia și sarlatania, pentru a evidenția categoriile de persoane mai vulnerabile la acest tip de inșelatorie.

Capitolul: I

Magia și Vrăjitoria

Magia

Magia se definește potrivit dicționarului „Le petit Larousse” ca fiind „ansamblul de practici fondate pe credință în forțe supranaturale imanente în natură și care au drept scop stăpânirea acestora, atragerea bunăvoinței lor”.

În funcție de finalitatea acțiunii, deosebim o magie albă, cu efect benefic, precum vindecarea sau reușita unei acțiuni, și o magie neagră, care recurge la intervenția spiretelor răului pentru acțiuni malefice.

Diferențierea între puterile exterioare și cele interioare (raportat la operator), controlate și necontrolate, simbolice sau psihice, permite conceperea magiei ca o punere în practică a puterilor exterioare, manipulate prin simboluri (obiecte, formule, gesturi), în vederea schimbării cursului evenimentelor într-un scop profitabil pentru individ și eventual dăunător celorlalți sau nu.

Pentru Frazer și Lehmann, reprezentanți ai școlii antropologice, autori ai unei teorii coerente a magiei, sunt magice acele practici destinate să producă efecte speciale prin aplicarea a două legi, numite legi ale simpatiei: legea similarității și cea a contignuității; acestea sun formulate astfel: „Asemănătorul produce asemănător; lucrurile care s-au aflat în contact, dar nu mai sunt, continuă să acționeze unul asupra celuilalt ca și cum ele ar mai fi este pentru întreg ceea ce înseamnă imaginea pentru lucrul reprezentat”. Astfel definiția oferită de școala antropologică tinde să includă magia în magia de tip simpatic.

Formulările lui Frazer sunt categorice: simpatia reprezintă condiția necesară și suficientă pentru magie, toate ritualurile magice sunt simpatice. Frazer presupune că magia ar fi fost o formă primară a gândirii umane.

Lucrarea lui Lehmann constituie un studiu de psihologie și are drept prefață o scurtă istorisire a magiei. Ea pornește de la observarea unor fapte contemporane. Magia, definită ca „punere în practică a superstițiilor”, adică a „credințelor ce nu sunt nici religioase, nici științifice”, se menține în societățile de astăzi sub forma vizibilă a spiritismului și a ocultismului.

Constatările făcute de Lehmann cu ajutorul psihologiei experimentale nu au fost totuși relevante. Toate lucrările celor doi cercetători au o caracteristică sau o lipsă comună. Deoarece nu s-a urmărit întocmirea unei enumerări complete a diverselor tipuri de fapte magice, este îndoielnic că s-a reușit să se constituie o noțiune științifică în care să fie cuprinse toate. Ei au ales așa zisele fapte tipice, au crezut într-o magie pură și au redus-o în întregime la simpatie.Dar nu au demonstrat și legitimitatea acestei opțiuni. Din contră, au lăsat deoparte o mulțime însemnată de practici pe care atât cei ce le-au practicat, cât și cei ce le-au observat doar, le-au clasificat întotdeauna că fiind de natură magică, așa cum sunt incantațiile și ritualurile. Astfel ni se oferă doar o teorie a acțiunilor datorate simpatiei și nu una a magiei în general. Nu ne-a fost furnizata.

În cele ce urmează prezentăm pe scurt concluziile obținute după ce s-au făcut numeroase alte cercetări asupra mai multor sisteme magice, cât mai eterogene cu putință din toate timpurile de la numeroase popoare. S-au luat în considerație doar documente foarte sigure care evocă sisteme complete ale magiei. Astfel, s-a stabilit că, oricât de diferite ar fi de la o civilizație la alta legăturile ei cu celelalte clase de fenomene sociale, magia conține elemente comune esențiale și deci, este peste tot aceiași.

În diverse societăți, magia a fost suficient de diferențiată de alte sisteme de fapte sociale.

Magia cuprinde agenți, acte, reprezentări, și rituri. Numim magician individul care îndeplinește acte magice, chiar dacă nu este un profesionist; numim reprezentări magice ideile și credințele corespunzătoare actelor magice; cât despre actele în funcție de care definim celelalte elemente ale magiei, pe acestea le numim rituri magice.

Trebuie deosebite actele magice de practicile sociale cu care ar putea fi confundate. Nu este adevărat că toate riturile magice ar avea o acțiune directă, întrucât și în magie există spirite, ba chiar și zei. Spiritul, fie el zeu sau diavol, nu ascultă întotdeauna de ordinile magicianului, încât acesta trebuie să aibă o dicție și să rostească clar și pe o anumită tonalitate incantațiile propriu-zise altfel cel invocat s-ar putea întoarce împotriva magicianului.

Riturile numite maleficii au întotdeauna un caracter magic. Așa sunt ele caracterizate din punct de vedere religios și în drept. Fiind ilicite, maleficiile sunt interzise și pedepsite în mod expres. Interdicția evidențiază formal antagonismul dintre ritul magic și cel religios. Ea conferă maleficului caracterul magic.

Religiile își făuresc întotdeauna un soi de ideal spre care înalță imnuri, jurăminte, sacrificii, ideal protejat prin interdicții.

Magia însă le evită. Ea tinde către maleficiu și grupează în jurul lui rituri magice, alcătuind imagine cea mai comună pe care unii oameni și-au făcuto despre magie.

Există practici care nu sunt nici interzise dar nici prescrise în mod special. Există acte religioase individuale și facultative; există acte magice ilicite. Sunt actele ocazionale din cultul religios individual, pe de o parte, și practicile magice asociate uneori tehnicii sau medicinei, pe de altă parte.

În lumina acestor considerente putem formula o definiție satisfăcătoare ritului magic; vom defini magic orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat, un rât privat, secret, misterios, tinzând la limita către un rât interzis.Agentul riturilor magice, profesionist sau nu, este magicianul.

Deținerea anumitor „calități” îl deosebește pe magician de ceilalți indivizi. Unele sunt dobândite, pe altele le poseda efectiv.

Se spune și se susține ca magicianul ar putea fi recunoscut dupa unele însușiri fizice care îl reprezintă și îl descoperă dacă se ascunde. Astfel, în ceea ce privește credințele despre privirea nefirească a magicianului, ele se întemeiază, în parte, pe fapte reale. Oriunde, indivizii cu o privire patrunzătoare, stranie, echivocă și strălucitoare, „privire de deochi ” cum i se spune, produc teamă și sunt rău văzuți. Aceasta deja îi recomandă ca magicieni.

Asemenea persoane sunt veșnic furioase și agitate, au o inteligență anormală față de mediile mediocre în care se crede în magie. Gesturile bruște, rostirea sacadată, darurile oratorice sau poetice produc, și ele, magicieni. Fregvent, se întamplă ca ei să fie cuprinși de adevărate tranșe, de crize de isterie sau de stări cataleptice. Totodată, adesea vor deveni magicieni dintre indivizii spre care se îndreaptă atenția, teama sau rea- voința publicului, datorită unor particularități fizice sau abilitățască a magicianului, ele se întemeiază, în parte, pe fapte reale. Oriunde, indivizii cu o privire patrunzătoare, stranie, echivocă și strălucitoare, „privire de deochi ” cum i se spune, produc teamă și sunt rău văzuți. Aceasta deja îi recomandă ca magicieni.

Asemenea persoane sunt veșnic furioase și agitate, au o inteligență anormală față de mediile mediocre în care se crede în magie. Gesturile bruște, rostirea sacadată, darurile oratorice sau poetice produc, și ele, magicieni. Fregvent, se întamplă ca ei să fie cuprinși de adevărate tranșe, de crize de isterie sau de stări cataleptice. Totodată, adesea vor deveni magicieni dintre indivizii spre care se îndreaptă atenția, teama sau rea- voința publicului, datorită unor particularități fizice sau abilități extraordinare (sunt ventriloci, jongleri sau scamatori) sau unor infirmități. Mai întotdeauna i se atribuie magicianului dexterități și o știință neobișnuită.

Cuvintele, gesturile, o clipire a ochiului, chiar și gândurile sale constituieputeri. Astfel are facultatea de a evoca în realitate mai multe lucruri decât și-ar putea imagina alții. Din întreaga lui ființă emană influiențe în fața cărora natura, oamenii și spiritele se supun.

Puterea magicianului își are originea în exteriorul lui, în spiritele auxiliare cu care colaborează. Astfel, calitatea de magician rezultă din asocierea cu acei colaboratori ce păstrează față de el o oarecare independență. Magicianul știe unde iși au spiritele locaș, le cunoaște limba și riturile prin care să le abordeze. Este un fapt obișnuit ca relația cu spiritele auxiliare să fie întemeiată pe un contract, un pact tacit sau formulat adesea în mod special, cu caracter general sau particular. Cele două parți sunt legate printr-un fel de act juridic. Adesea, pactul este conceput sub forma unui act pecetluit cu sângele cu care a fost scris sau semnat. Deci, în același timp, este un contract prin sânge.

Relația nu este concepută ca accidentală sau exterioară, ci ea afectează profund natura fizică și morală a magicianului. El poarta pecetea spiritului/spiretelor, aliatul său. De obicei, magicianul e un fel de posedat, ba chiar- ca și ghicitorul- este tipul posedatului. De altfel, el este conștient de ceea ce reprezintă și, în general, cunoaște spiritul de care este posedat. Credința în posedarea magicianului este universală.

În Europa creștină, era considerat de posedat până într-atât, încât era exorcizat. Astfel, numai că, de obicei, puterea și starea magicianului sunt explicate prin posedare, dar există unele sisteme magice în care a fi posedat este chiar condiția activității magice.

În Siberia și Malaezia, spre exemplu, starea de șamanism este obligatorie. Ca șaman, vrăjitorul nu numai că simte în el prezența unei persoane străine de el, dar chiar propria lui personalitate dispare cu totul, spiritul sau cel chemat, invocat, fiind în realitate cel ce vorbește, acestea constituie stări de dedublare a personalității.

Este remarcabil faptul că, într-o anumită măsură, magicianul își stăpânește posedarea; el poate să și-o provoace și chiar o face, folosindu-se de practici adecvate, cum ar fi dansul, muzica monotonă, intoxicația. Pe scurt, a fi posedat reprezintă una din „calitățile” profesionale specifice magicienilor, una nu atât mitică, cât mai ales fizică. Astfel, se produce o alterare a personalității, din punct de vedere individual, și o transportare în lumea spiritelor, din punct de vedere social. Uneori, magicianul și spiritul ajung chiar să se confunde; legătura dintre ei devine mai facilă atunci când magicianul și spiritul magic poartă același nume; prin frecvența sa, acest fapt aproape că a devenit o regulă. Rezultă de aici că magicianul nu mai aparține timpului său, mai ales atunci când își exhaltă sufletul, adica atunci când acționează, el aparține mai mult lumii sufletelor decât celei a oamenilor. În mod curent există mai multe specializări printre magicieni.

Un actor social, individ devine magician prin inițiere într-o societate de magicieni pe căile revelației, consacrării și tradiției. Toate cele trei moduri de atestare au fost semnalate atât de către observatori cât și de magicienii însiși și, de multe ori ele determină o diferentiere între diversele tipuri de vrajitori.

Revelația apare ori de câte ori magicianul crede că se află în relație cu unul sau mai multe spirite, care-l ajută și de la care își primește doctrina, de la care primește „daruri”, puteri și gajuri. Uneori, magicianul este cel ce călătorește în lumea spiretelor, alteori spiritul pătrunde în el. În ambele cazuri însă, din contactul de moment cu spiritul, individului îi va fi conferită o „virtute” , putere permanentă. Pentru a justifica permanența caracterului magic, invocam alterarea profundă a personalității magicianului și a unor semne lăsate de spirite pe trupul lui sau pe mădularele lui. Se afirmă clar că novicele „a murit” pentru modul anterior de existență pentru a renaște după revelație la un alt mod de viață.

Puterile magice se dobândesc de cele mai multe ori prin intervenția altor magicieni pe parcursul dedublării. Dar, spre deosebire de șamanism, unde posedările și dedublările reînoite, în cazul magicianului dedublările inițierii au loc o singură dată în viață „câștigul” fiind de durată. Niciodată însă, tradoția magică nu a fost simplă și banală. Adeptul este și se crede un ales. În general, actul este solemn, iar caracterul misterios nu dăunează cu nimic solemnității. Este insoțit de forme rituale, de abluțiuni și diverse precauții; pot fi observate și unele condiționări de loc sau timp, este în unele cazuri precedată de un fel de revelație cosmologică de care pare să depindă.

Caracteristicile oricărei transmiteri de cunoștințe magice presupune intrarea într-o adevărată societate în chisă. Din acest punct de vedere, revelația, inițierea și tradiția sunt echivalente; ele semnalează foemal, fiecare în felul său, că un nou membru a aderat la grupul de magicieni.

Deși sunt izolați, magicienii formează o clasă socială și alcătuiesc adevărate societăți magice. Magia a funcționat dintotdeauna prin intermediul unor grupuri mici, asemănătoare celor formate de adepții ocultismului din zilele noastre. În general, se constată ca magicianul are o regula de viață, care este o disciplină de tip corporativ.

Toate actele magicianului sunt rituri. Riturile magice sunt adesea foarte complexe și se desfașoară pe durata a mai multe zile. Astfel, de exemplu, ritualul unui farmec hindus extrem de răspândit cere:

O bucată de lemn de rău augur;

Ierburi tăiate într-un anumit fel;

Un anumit ulei;

Un loc funest;

Orientarea generală a ritului este inversă unuia de bun augur;

El se desfășoară într-un loc pustiu și cu pământ sărac;

Descântecul se face la o dată anume, menționată în termeni ezoterici, una de rău augur,evident, la umbră sub o zodie nefastă, …

Pe lângă semnalarea uneia sau mai multor operațiuni centrale, un percept magic cuprinde și enumerarea unor practici auxiliare ce trebuie respectate. Este determinat cu precizie și momentul în care ritul trebuie îndeplinit (unele ceremonii trebuie să se desfășoare noaptea sau la anumite ore din noapte, la miezul nopții sau la anumite ore din zi, la asfințitul sau la răsăritul soarelui, momente cu semnificație magică și în anumite zile din săptămână). Astfel, ritul magic prezintă anumite condiționări de timp și spațiu.

De asemenea, pe terenul magiei, substanțele și instrumentele folosite nu sunt nici ele alese la întâmplare. Alegerea și prepararea lor fac se desfășoară în timp și spațiu. Astfel, căutarea ierburilorse va face într-o anumită zi din lună, culesul într-o ordine fixată, cu anumite degete de la mână, având grijă ca umbra lui să nu cadă asupra lor, și după ce va fi executat în jurul plantei mișcările circulare prescrise de rit; plumbul folosit trebuie să provină din băile de plumb, pământul din cimitire ș.a.m.d. Obiectelor utilizate în magie li se fac farmece, adică au parte de o consacrare magică.

În afară de vrăjile inițiale, o buna parte dintre obiectele întrebuințate au o primă calificare, așa cum are adesea și victima sacrificiului. Unele calități sunt conferite de religie, fiind rămășițele unor sacrificii ce ar trebui consumate sau distruse: oase de mort, apă de lustrație etc. Celelalte sunt descalificate, cum ar fi resturile de la masă, resturi de unghii, părul tăiat, excrementele, fetușii, gunoiul menajer și în general, tot ce se aruncă și nu mai are o folosire normală. La acestea se adaugă un număr de lucruri ce par a fi utilizate datorită proprietăților lor intrinseci, reale sau presupuse, ori datorită corelării lor cu riturile: animale, plante, pietre, ceara, uleiul, ipsosul, apa, mierea, laptele etc. Toate formează farmacopeea magică.

Atât magicianul cât și clientul său trebuie să se supună unor rituri preliminare referitoare la ei, fie la familia sau grupul din care fac parte. Ei trebuie să respecte anumite prescripții privind castitatea, postul, veșmintele, să se machieze, să se deghizeze, alteori să fie goi pentru a înlătura barierele dintre ei. Anumite dispoziții mentale devin obligatorii; sunt necesare credința în eficacitatea ritului magic și seriozitatea. Ansamblul tuturor acestor restricții referitoare la timp, loc, agenți, materiale și instrumente folosite constituie adevărate pregătiri ce alcătuiesc riturile de debut, specifice magiei. Adesea, în pregătirea unui rit apar riturile suplimentare. Riturile pregătitoare sunt și dansurile magice, muzica intonată, tam- tam-urile sau fumigațiile și intoxicările. Toate acestea îi transpun pe oficiant și pe clienții săi într-o stare specială, nu numai din punct de vedere moral si psihologic, ci uneori și fiziologic, stare realizată prin tranșe șamanice, visuri voluntare sau obligatorii, constituind și ele rituri.

Să remarcăm ca majoritatea prescripțiilor ce trebuie respectate sunt anormale. Nu sunt niște lucruri oarecare; prin ele se conferă ceremoniei caracterul anormal spre ce tinde orice rit magic. Gesturile sunt inverse față de cele normale sau, cel puțin, în comparație cu cele admise la ceremoniile religioase; condiționările de timp sau de alt tip par de nerealizat; uneori materialele sunt de preferință dezgustătoare, iar unele practici sunt obscene. Întregul rit are un aer bizar, afectat și contrafăcut, fiind cât se poate de depărtat de simplitatea la care unii dintre teoreticieni au redus magia.

Ceremoniile esențiale sunt direct eficace. Ele cuprind atât riturile manuale, cât și cele orale (incantațiile). Ciudațenia și bizareria specifice riturilor manuale corespund enigmelor și bolboroselilor din riturile orale. Departe de a fi o simplă exprimare a emoției individuale, magia obligă în orice clipă la efectuarea unor gesturi și pronunțarea anumitor locuțiuni. Totul este fixat și foarte bine determinat.

Ea impune o metrică și o melopee. Formulele magice sunt fie murmurate, fie cântate pe un anumit ton și pe un ritm special. Intonația poate deveni mai importantă decât cuvântul propriu-zis. Gesturile sunt fixate cu multă precizie: ritmul, mâna, degetul care trebuie să-l săvârșească, numărul, orientarea către una din direcțiile cardinale, constrângerea minimă fiind direcția definită de cel ce execută vraja și obiectul acestuia. Alături de aceste prescripții magicianul trebuie să respecte și anumite interdicții cu caracter imperativ absolut.

Practicile magice nu sunt lipsite de sens. Ele corespund unor reprezentări, adesea foarte bogate, care formează cel de-al treilea element al magiei. Orice ritual constituie un fel de limbaj; prin urmare, el traduce o idee. Orice act magic comportă o reprezentare minimă, oricât de rudimentară ar fi concepută, ea este cea a propriului efect.

Reprezentările mai bine definite se clasifică în reprezentări personale și impersonale. Reprezentările impersonale pot fi abstracte sau concrete pe când cele personale, doar concrete.

Putem distinge trei legi dominante. Pe toate le-am putea numi legi ale simpatiei, dacă prin cuvantul simpatie înțelegem și antipatie. Cele trei legi sunt a contiguității, a similarității și a contrastului: lucrurile aflate în contact sunt sau rămân unite, asemaănătorul produce asemănător, contrarul acționează asupra contrarului.

Legăturilor fortuite ale gândurilor le corespund legăturile cauzale dintre lucruri. Cele trei formule s-ar putea reduce la una singură: contiguitatea, similaritatea și contrarietatea au aceiași valoare cu simultaneitatea, identitatea și opoziția în gândire și în fapte. Noțiunea de contiguitate de tip simpatic ne este oferită de identificarea părții cu întregul. Partea valorează cât întregul. Dinții, saliva, sudoarea, unghiile sau părul reprezintă persoana în întregul ei; astfel, prin intermediul lor, se poate acționa asupra persoanei însăși, pentru a o seduce sau vrăji. Contiguitatea nu este întreruptă de nici o separare, iar intregul poate fi reconstituit sau suscitat prin oricare din părțile sale.

Această lege mai poate fi exprimată și în termenii următori: personalitatea unei ființe este indivizibilă și rezultă din dein fiecare dintre părțile sale. Orice vine în contact nemijlocit cu persoana, veșmintele, urma pașilor, urma corpului pe iarbă sau în pat, patul, scaunul, orice obiect întrebuințat în mod fregvent sunt asimilate cu părți separate ale corpului.

Cunoaștem două formulări principale ale legii similarității:

Asemănătorul evocă asemănătorul;

Asemănătorul acționează asupra asemănătorului și, în special, îl vindecă.

După nevoia sau scopul ritului, de la obiectele alese ca simboluri, magicienii rețin o singură trăsătură cum ar fi: prospețimea, greutatea, culoarea, duritatea sau plasticitatea etc. De obicei riturile prin similaritate se folosesc de contact; contactul între vrăjitor și hainele sale, dintre magician și baghetă, dintre armă și rană, ect.

Efectele de tip simpatic datorate unor substanțe se transmit doar prin absorbție, infuzie, atingere. Reciproc, în mod normal, contactele au doar scopul de a vehicula calitățile de origine simbolică. În riturile de vrăjitorie practicate cu ajutorul unui fie de păr, acesta constituie elementul de legătură între distrugerea figurată și victima distrugerii.

Riturile magice se explică mult mai ușor decât prin aplicarea unor legi abstracte prin transferurile unor proprietați ale căror acțiuni și reacțiuni sunt cunoscute în prealabil, adică prin reprezentări impersonale concrete. Astfel, prin definiție, riturile de contiguitate constituie simple transformări de proprietăți,riturile de contrarietate nu presupun decât luptele dintre proprietățile de același gen, dar aparținând unor specii contrarii, iar riturile de similaritate nu sunt astfel decât prin faptul că se reduc la contemplarea unică și acaparatoare a unei singure proprietăți.Toate reprezentările magiei pot sfârși prin reprezentări personale, ideea unui agent personal vine in sprijinul explicării eficacității magice specifice riturilor și însușirilor.

Magicianul acționează la distanță prin puteri personificate care se asociază chiar celor mai infime detalii ale ritului.

O categorie de ființe magice o reprezintă demonii (numiți și diavoli, genii sau djinni) care sunt specializați pe diferite efecte magice. Teoria demonologică pare să justifice mai bine riturile în care apar demonii; ea pare chiar să explice în totalitate pe cele ce constau într-o chemare sau un ordin adresate demonului. În cele din urmă, am putea s-o extindem la întreaga magie, pe când ceea ce pare esențial în riturile demonice nu se poate explica prin ideea de simpatie sau prin aceea de proprietăținagice.

Întradevăr, pe de o parte, nu există rit magic în care prezența spiretelor persoanelor să nu fie posibilă la un anumit nivel, deși nu este în mod obligatoriu semnalată.

Pe de altă parte, teoria implică faptul că magia operează într-un mediu special, totul petrecându-se în mod necesar ca și în lumea demonilor sau, mai exact, în asemenea condiții încât prezența demonilor sa fie posibilă.

În sfârșit, ea ține seama destul de clar de unul din caracterele esențiale ale cauzalității magice, adică de spiritualitatea sa. În explicarea fenomenelor magice se folosește și termenul numit mana care reprezintă acele forțe anonime generale care completează forțele personale spirituale implicate într-un act magic, chiar demoniac.

Magia este deci un fenomen social care întreține numeroase raporturi cu dreptul și moravurile, cu economia și estetica, cu limbajul si cu religia, cu tehnicile și cu știința.

Vrăjitoria

În calitate de putere dăunatoare celorlalți printr-o acțiune spirituală, vrăjitoria se distinge de descântecele celui care face farmece cu ajutorul unor elemente materiale.

Deși uneori sunt inconștienți de acțiunile lor nocive, vrăjitorii fac, în general, obiectul dezaprobărilor morale publice.

Condamnată ca act dăunător, malefic pentru grupul social, fiind considerată răspunzătoare de o boală, moarte, recoltă proastă, faliment în afaceri … , agresiunea vrăjitorească este întreprinsă de un individ sau un grup de indivizi suspectați de devorarea sufletelor (vampirism), de „darul” vederii duble, de circulație nocturnă neobișnuită, de capacitatea de a dispărea după voință ( inversiune și acțiune „dedublată”) și de a se metamorfoza.

Orgiile vrăjitorești se manifestă prin festinul canibalic după moartea unei persoane.

Printre criteriile de recunoaștere a vrăjitorilor figurează abaterile față de norme, cum ar fi: excesele de afecțiune, de sărăcie sau de bogăție, sterilitatea, înverșunarea în lupta pentru putere, ranchiuna tenace împotriva unui membru al familiei.

Vrăjitoria întreține teama de devianțe și tensiuni dăunătoare societații și se manifestă în defavoarea menținerii ordinii sociale, încalcă libertatea persoanelor.

Sociologic, ar fi liniștitor dacă ne închipuim că prin identificarea răului l-am putea ușor înlătura.

Psihologic, vrăjitoria reliefează motivele de anxietate din invidie sau dorințe neîmpărtașite, patimi ce deplasează ostilitatea spre persoane neagreate sau indiferente celui care o invocă sau o produce.Ideologic, vrăjitoria se explică prin acțiunea spiritlor rele. Ea se justifică și prin nereușitele libidoului, prin proiecția pasiunilor.

Clasificări ale magiei.

Clasificare generală:

Theurgia (Magia inițiatică);

Magia Celestă (Superioară);

Magia Inferioară (Vrăjitoria).

Theurgia, a reprezentat dintotdeauna practica prin care se instruiau elitele adepților aleși din rândul membrilor confrereriilor. Aceștia erau pregatiți prin învățarea științelor superioare înțelegerii obișnuite, de unde practica teurgică prezenta un caracter confidențial și prin urmare, este o practică necunoscută. Practicantul trebuie să posede aptitudini excepționale și o instruire de cea mai înaltă clasă în domeniu.

Magia Celestă, a atras atenția celor mai dotați actori sociali, așa zisi „spirite superioare ale umanității”. Ea apare ca fiind o știință incompletă deoarece secretele ei sunt ascunse în spatele simbolurilor. Pentru a înțelege pe deplin legile magiei este necesar un efort suplimentar, dar o dată ce acest efort asigură persoanei inițiate stăpânirea legilor, răsplata este pe măsură.

Max Muller recunoaște interesul puternic de care se bucură Magia Celestă: „ Ne-am obișnuit să constatăm că întregul farmec al magiei- indiferent cât de absurdă pare ea în zilele noastre- are la origine un motiv serios de a exista, atâta timp cît descoperirile constituie punctul culminant al cercetărilor noastre”.

Principala preocupare a Magiei Celeste o constituie principiile existente în lumea forțelor ascunse, aceste principii numite și fluide se înpart in trei categorii:

Magnetice (sau terestre)

Vitale (sau umane)

Esențiale (sau divine)

Fluidele Magnetice (sau terestre)- sunt reprezentate prin electricitate, ea constituie una din formele prin care se manifestă energia.

Fluidele Vitale (sau umane)- sunt reprezentate prin psihic, prin manifestările eului interior.

Fluidele Esențiale (sau divine)- fac parte dintr-o categorie superioară și erau cunoscute sub diferite denumiri ăn antichitate- aceste denumiri erau alese de fiecare popor în parte.

Magia începe acolo unde fizica se oprește, de unde și denumirea de hiper fizică.

Magia Inferioară (Vrajitorie), reprezintă o combinație între magia populară, vulgară și superstiție, este o forma degenerată a științei supreme a magilor și din acest motiv a fost denumită vrăjitorie. Pentru a practica vrăjitoria, nu este nevoie de prea multă știință și nici de o puternică dezvoltare psihică.

Clasificarea Magiei în funcție de forțele folosite:

Pornind de la clasificarea generală, facută anterior, v-om încadra Theurgia și Magia Celestă într-un singut tip de magie și anume magie neagră, pe când Magia inferioară poate fi de doauă feluri, atât albă cât și neagră.

În cadrum magiei albe sunt puse în aplicare forțele omenești, unde se încadrează prestidigitatea, iluzionismul și hipnoza , pe când în cadrul magiei negre (Theurgia, magiacelestă sau cea inferioară ) se bazează pe folosirea și invocarea spiretelor cu ajutorul unei conjurațiisau a unui pact.

Magia albă:

Reprezintă o sursă infinită a binelui, respectând sentimentele celorlalți. Prin magia albă practicantul slăvește și respectă zeitățile, îngerii, spiretele și natura. El își exprimă recunoștința și gratitudinea pentru ceea ce obține. Practicantul magiei albe nu face abuzuri sau manevre ipocrite de înșelătorie pentru a-i domina sau controla pe semenii săi.

Pentru a practica magia albă, o persoană trebuie să îndeplinească anumite criterii:

Să aiba pe plan psihic o perspectivă largă asupra existenței;

Să se iubească pe sine cât și pe ceilalți;

Să respecte ființa umana și natura;

Să permită forțelor pozitive să prindă contur în înauntrul său;

Să fie sincer;

Să aibă o dorință reală de a face bine.

Pe cine invocăma in magia albă? În magia albă invocăm zei, zeițe și îngeri reprezentanți ai mitologiei grecești și romane. Acești zei, zeițe sau îngeri își au propriul domeniu de competență. Astfel avem:

Agricultură și natură:

Adonis;

Osiris;

Saturn;

Amon.

Apă, ocean, mare:

Neptun;

Posedon;

Yam.

Arte, creativitate:

Hathor;

Odin;

Thenea;

Thor.

Astrologie:

Albion.

Cer:

Anuy;

Horus;

Jupiter;

Uranus;

Zeus.

Dragoste:

Afrodita;

Cpidon;

Eros;

Erzulie.

Din rândul îngerilor amintim:

Achaiach:

Înțelegere;

Credință.

Aladiah:

Toleranță;

Limpezimea spiritului;

Anauel:

Simbolizează curajul;

Sănătatea

Daniel:

Grația;

Frumusețea.

Iah-her:

Fericirea.

Yeiazel:

Ajutorul;

Consolarea

Magia neagră:

Pornind din antichitate magia neagră era denumită „goetia”, adică arta de a invoca prin diverse incantații forțele supranaturale malefice. Ea reprezintă exact opusul magiei albe,magia neagră vine în întâmpinarea celor mai rău văzute (intenționate) instincte precum: invidia, dorința de răzbunare, gelozia, nevoia de a face rău fizic și moral sau intenția de a-i domina pe ceilalți.

Potrivit lui Abraxas și Akizinor „ Legea fundamentală care stă la baza acestui gen de cult se poate rezuma la plăcerea simțurilor, fără culpabilitate, fără restricții și fară păcat originar.”

Magia neagră reprezintă complexitatea naturii umane, nici mai mult, nici mai putin, decât latura sumbră, întunecată sau rău voitoare a acesteia.

La fem cum am meționat anterion v-om da un răspuns la intrebarea „Pe cine invocam in magia neagră?” de această dată. Dacă în magia albă am invocat zeități și îngeri, reprezentanți ai binelui, în magia neagră invocăm îngerii din abisuri, mesagerii damnați, cei care îl urmează pe Lucifer.

Mai jos am expus o listă cu câțiva din îngerii cazuți și cateva caracteristici:

Lucifer (Mammon)

Reprezintă domeniul trândăviei și al inacțiunii;

Este domeniul îngustării spiritului și al perimării

Belzebut

Sădeste confuzia în rândul celorlalți;

Responsabil pentru toate greșelile pe care cineva ar pute să le facă.

Baal

General-sef al armatelor infernului

Behemoth

Paharnic și chelar;

Șeful a 1100 legiuni de demoni cu coadă.

Valfar

Demon al istețimii, pe care o au tâlharii.

Leviatan

Cavaler al ordinului Muștei;

Învață oamenii să mintă și să blufeze.

Atât zeii, zeițele și îngerii fie aparținând magiei albe, fie magiei negre, enumerați anterior reprezintă doar o mică parte din totalitatea acestora. Astfel fiecare domeniu are câte un reprezentant sai mai mulți.

Clasificarea magiei în funcție de scopul urmărit.

Magia de orice tip poate fi clasificată în funcție de scopul urmarit, astfel avem:

O magie benefice;

Și o magie malefică.

Astfel magia de tip benefică aduce întotdeauna progres, ameliorare sau vindecare, pe când magia de tip malefică produce regre, dezordine si îmbolnăvire.

În esența lor, forțele magie nu sunt malefice sau benefice, ele doar primesc una din aceste caracteristici în funcție de scopul vizat, de a produce bine sau rău dupa caz. Dar pentru ca magia să aibă un scop bine definit necesită existența unui obiectiv.

Acest obiectiv devine abstract când determină un caracter moral și sunt vizate manifestările intelectuale ale altor persoane. Iar atunci când acesta este concret, vizează doar rezultatul material.

Potrivit site-lui http://www.astronet.ro/magie.htm în articolul „Magie- Clasificare și Filosofie ” spunem că „Rezultatul moral are drept scop nașterea sau dezvoltarea unor idei sau sentimente de diferite tipuri în mintea unor persoane.” Iar , „ Rezultatul material are drept scop construirea unor stări diferite în organismele vii sau în obiectele lipsite de viață.” De aici deucem tipul la care se referă magia în funcție de scopul urmărit.

Clasificarea magiei în funcție de modul în care se practică.

În funcție de modul în care se practică magia se împarte în doua categorii:

Magie Ceremonială;

Magie Personală.

Magia Ceremonială, reprezintă legătura dintre magia celestă și domeniul religiei. Am putea spune, că religia, prin ceremoniile efectuate, reprezintă o magie celestă ceremonială.

Magia personală, reprezintă știința cuvântului, iar cuvântul reprezintă o pârghie pentru forța imensă exercitată asupra oamenilor. Prin magia celestă personală s-au pus la punct tehnicile sugestiei și autosugestiei, de unde au fost preluate de științele moderne.

Magia mai poate fi clasificată și în:

Magia abrameliană;

Magia enohiană;

Vodun/ Vodoun/ Voodoo.

Magia abrameliană:

Permite initiatilor in tainele „Magiei Luminii” sa plaseze demonii sau fortele demonice sub stapanirea acestora printr-un proces de purificare spirituala si de dezvoltare a unei vointe puternice. In acelasi timp prin rostirea cuvintelor de forta si aplicarea corecta patratelor magice,magul putea ordona demonilor sa-l ajute in dobandirea cunostintelor.

Magicienii abramelieni pretind ca prin rostirea termenilor precum „abracadabra” pot materializa spiritele,descoperi comori,calatori pe distante mari intr-un timp foarte scurt si intr-un sens larg ar obtine orice isi doresc.Iar ca dificultate, practicantii magiei abrameliana dispun de putine cuvinte care sa fie capabile sa indeplineasca necesitatile unor patrate productive.

Magia Enohiana:

Presupune folosirea cuvintelor de forta mostenite din epoca lui Enoh si transmise prin viu grai dib generatie in generatie.Incantatiile incep cu rostirea cuvintelor de forta care variaza de la spirit la spirit ,aceste cuvinte prin intensitatea si tonalitatea lor ar induce o stare emotionala.Ca exemplu avem urmatoarea incantatie „Eca zodocare iad goho Torzodu odo kilale qaa! Zodocare od sodameranul Zodorje lape zodiredo ol noco mada dae idapiel ! tradus astfel : „Asa ca misca-te si arata-te! Infatiseaza tainele creatiei! Fii bun fata de mine ,caci sunt slujitor al aceluiasi Dumnezeu ca si tine si sunt un inchinator credincios la cel Preainalt.”

La origine acest este limbajul enohian care dupa spusele magicieniilor și ocultistilor ar fi fost anterior celui sanscrit.

Vodun/Vodoun/Voodoo

Reprezintă un amestec de credințe și rituri africane vechi de peste 6000 de ani,iar termenul propriuzis înseamna „spirit”.Ca relgie Vodun/Vodoun/Voodoo este practicatăîn țările din Caraibe, în special în Haiti compusa dintr-o combinație de ritualuri romano-catolice și credințe animiste, implicand fetisuri,magie,farmece,descântece,blesteme și comunicări cu spiritele strămoșilor.

În ziua de azi exista peste 60 de milioane de practicanți de vodun în inteaga lume mai ales acolo unde emigranții haitieni s-au stabilit.

Ghicitul în cărți de joc sau în Tarot.

Tot în cadrul magiei vom vorbi și de ghicitorie și anume de ghicitul în cărți de joc sau Tarot. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii pentru a-și afla viitorul apelau la astfel de practici. Tarotul reprezenta un sistem simbolic, puternic și cuprinzător cu originea în secolul al XV-lea , în nordul Italiei.

Așadar potrivit lui Robert Adkinson „Legătura dintre tarot, ocultism și divinație are o istorie relativ scurtă, care a început cu Antoine Court de Gebelin (1725- 1784), un păstor protestant elvețian și fracmason. Credințele sale, conform cărora tarotul reprezintă aspecte ale misterelor antice ezoterice, au fost preluate de ocultiștii de pe ambele părți ale Atlanticului spre sfârsitul secolului al XIX- lea, printre care Ordinul Aurorei Aurii, din care făceau parte poeții W.B.Yeats și Aleister Crowley,”

În cele ce vor urma vom vorbi despre semnificatia cărtilor de tarot cât și a celor moderne.

Un pachet de cărti de tarot modern conține 78 de cărți dintre care 21 de cărți majore și o carte nenumerotată fiind reprezentată de (nebunul sau jokerul), cărțile de cruce și cărșile cu puncte, având cțte 4 suite fiecare.

În timpul citirii acestora oricare poate apărea răsturnată astfel semnificația cât și explicația pe care o primim va fi inversată. În continuare vom enumera cărțile de tarot :Arcanele Majore, Magul, Marea Preoteasă, Împărăteasa, Împăratul, Marele Preot sau Papa, Îndrăgostiții, Faetonul, Dreptatea, Pusnicul, Roata norocului, Puterea, Spânzuratul, Moartea, Cumpătarea, Diavolul, Turnul, Steaua, Luna, Soarele, Judecata de Apoi, Lumea, Arcanele Minore,

Regele de bâtă, Regina de Bâtă, Cavalerul de bâtă, Valetul de bâtă, Cărțile de bâtă de la zece la șase, Cărțile de bâtă de la cinci la doi, Asul de bâtă,

Regele de cupă, Regina de cupă, Cavalerul de cupă,Valetul de cupă, Cărțile de cupă de la zece la șase, Cărțile de cupă de la cinci la doi, Asul de cupă,

Regele de spadă, Regina de spadă, Cavalerul de spadă, Valetul de spadă, Cărtile de spadă de la zece la șase, Cărțile de spadă de la cinci la doi, Asul de spadă,

Regele de tobă, Regina de tobă, Cavalerul de tobă, Valetul de tobă, Cărțile de tobă de la zece la șase, Cărțile de tobă de la cinci la doi, Asul de tobă.

Tehnicile de ghicit în cărți variază de la cartomat la cartomat, fiecare pote moșteni sau învăța tehnica. De exemplu unii cartomați cer clientului să aleagă la întâmplare o carte din pachet care să-i reprezinte asfel rezultatul ședinței de ghicit să graviteze în jurul semnificației cărții respective. Alți cartomați cer beneficiarului să scoată câte o carte din pachet și in felul ăsta ei ghicesc viitorul în funcție de ordinea cărților alese. Unii realizează din cărți modele in diferite forme (de cruce, cerc) sau pur și simplu în șiruri în așa fel încât să obțină cele mai bune rezultate în vederea ghicirii viitorului.

Asemănări și deosebiri între magie și vrăjitorie.

Vom prezenta câteva diferențe prin consultarea urmatorului tabel din carea lui Ioan-Pop Curșeu

Capitolul:2

Metodologia cercetării sociologice a cercetării magiei

Pornind de la lucrarea lui Cătălin Zamfir, „Spre o paradigmă a gândirii sociologice” vom aborda modelul explicativ și vom folosi explicația obiectivă de tip cauzală.

Cauzalitatea parea a oferi o relatie simplă de determinare: un fapt social trebuie explicat
printr-un alt fapt social care ii este cauza (E. Durkheim, 1974). Primul fenomen, cel care produce și care, in consecintă îl explica pe celalalt este cauza; fenomenul produs este efectul.

În cazul magiei cauza este reprezentată de lipsurile sau neajunsurile materiale sau de alt tip, iar efectul fiind reprezentat de repetarea practicilor ducând astfel la dependetă,la interiorizarea sau în cel mai rau caz excluderea din cadrul comunitații.

Tipul cercetării

Studiul de caz pe 2 comune din județul Botoșani :Broscăuți și Vârful Cîmpului

Studiul de caz reprezintă o analiză amănunțită a unei persoane sau a unui grup,în mod special ca model al unui fenomen medical, pishologic sau social, în cazul nostru fenomenul îl constituie magia și vrăjitoria.

Din punct de vedere managerial, studiul de caz reprezintă o analiză detaliatăși intensivă a unei entități sau a unei structuri componentă a unei entități, realizată în vederea determinării factorilor care stau la baza succesului sau a insuccesului sau.

Un studiu de caz concretizează, modul în care problema a fost identificată, care dintre soluții a fost aleasă și rezultatul final, pentru un domeniu anume.

În general, un studiu de caz este structurat pe maximum trei pagini A4, fară exces de conținut grafic. Exagerarea conduce spre interpretarea studiului ca o reclamă forțată, astfel încât se optează pentru o formă moderată de prezentare a continutului.

Studiul de caz se focalizează pe o singură problemă, centrată pe o prezentare a soluțiilor oferite sau pe avantajelefenomenului în discuție. Devierea de la subiect duce la pierderea interesului cititorului.

C. Robson consideră că studiul de caz este definit drept „o strategie de cercetare focalizată pe un caz concret care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizații, cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale contextuale.Acesta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative.

R.K.Yin apreciază că studiul de caz se definește ca „o strategie de realizare a unei cercetări care necesită investigații empirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într-un context de viață real și utilizând multiple surse de informații (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)”.

D.B.Bromley precizează că studiul de caz poate fi utilizat în cele mai diverse domenii precum: administrație publică și locală, antropologie, activități sociale, consultanță managerială, juridică sau financiară, criminologie, istorie, politică, studiul personalității, sociologie, asistență socială.

Se identifică o situație problematică de viață socioumană cotidiană, cu ajutorul celor implicați în ea. Descriem condițiile, resursele, valorile, normele, factorii, actorii, înarmându-ne cu o ipoteză (pe care o putem nuanța) cu care „traversăm” situația și cautăm să surprindem complexitatea ei. Completăm informațiile cu documente oficiale, cu observații directe, convorbiri.

Studiind un caz, asistentul social poate desprinde cunoștințe, abilități de intervenție, poate îmbogăți stocul de cunoștințe teoretice sau poate verifica „puterea unei teorii”. „Lumea studiată de științele sociale este o lume a particularului, alcătuită din indivizi, organizații, orașe, grupuri, state, provincii, națiuni.Obiectivul științei este de a depăși acest nivel, de a ajunge la unul mai ridicat de generalitate. Cu toate acestea, generalizarea nu elimină importanța evenimentelor particulare. De fapt, scopul real al tranziției de la particular la general este o mai bună înțelegere a ambelor […], cunoașterea cazurilor individuale este facilitată de generalizări”.

În cadrul studiului de caz am folosit ca metode de culegere a datelor observația participativă, interviul semistructurat și interviul nestructurat.

Observația participativăreprezintă integrarea observatorului în comunitatea vizată, pentru o perioada lungă de timp, în scopul unei cunoasteri în profunzime, de tip calitativ a fenomenului vizat. Observația participativa se defineste prin cateva caracteristici de baza:

surprinde existența cotidiană a unei comunități pentru a obține o imagine autentica asupra acesteia;

reprezintă un studiu comprehensiv și holistic asupra unei unități sociale (cultură, subcultură, grup, organizație, credinte, obiceiuri, modele acționale, interacțiuni sociale etc.)

evidențiază un demers de tip calitativ atat sub aspectul realitatii studiate (aspecte unice, particulare ale vieții sociale), al principiilor și strategiei metodologice utilizate (primeaza abordarea comprehensiva, din interior, a fenomenelor sociale; ipotezele și categoriile de analiza sunt flexibile, suportând modificari pe parcursul cercetării prin confruntarea cu noi date), cât și sub aspectul rezultatelor (teorii particulare sau cu raza medie de generalitate, teorii interpretative etc.);

identitatea observatorului poate fi dezvăluita total, partial sau deloc. De asemenea, gradul de implicare în viața comunității poate varia, implicând o poziție de neutralitate sau una de actor social (membru activ sau membru periferic);

Interviul semistructuratpresupune folosirea unui ghid de interviu cu întrebări predefinite, dar care permit intervievatorului să devieze de la plan ca să pună întrebări specifice.Intervievatorul introduce tema, apoi ghidează discuția punând întrebări specifice.

Interviul nestructuratPresupune că cercetătorul poartă discuții total libere cu anumiți membrii ai populației vizate pe o singură probemă. Uneori aceasta nici nu este dată în prealabl ci urmeză să fie descoperită prin astfel de discuții.Interviul nestructurat se desfășoară de obicei în mai multe întâlniri, iar o întâlnire poate dura mai multe ore.

Modul cel mai tipic de realizare al unui interviu este cel individual, prin contact direct, „față în față“

Descrierea metodei de estimare:

– Sfera de cuprindere (populația statistică de referință)

Ancheta se desfășoară în două sate din județul Botoșani: Broscăuți și Vârfu Câmpului

În cadrul anchetei vor fi intervievate persoanele rezidente temporar sau permanent. În rândul acestor persoane vor fi incluse vrăjitoare, ghicitoare, descântătoare, preoti și persoane de rând care beneficiază de pe urma practicilor magice.

Principalele variabile studiate

– Rolul magiei cât și opinia publică în legătură cu acesta se realizează pornind de la datele primare furnizate de către membrii comunității din spațiile sociale vizate, unde datele sunt colectate prin metoda interviului față în față.

-Stabilirea stereotiputilor și prejudecăților privind majoritatea actorilor sociali în legătură cu fenomenul magiei/vrăjitoriei și cel al magiei/șarlataniei întâlnite în cadrul social din care fac parte.

Colectarea datelor se face utilizând interviurile:

– Interviurile vor fi aplicate la așa zisele vrăjitoare, în vederea obținerii unor informații, păreri și eventuale rituri ca exemple pentru înțelegerea fenomenului în sine „magia”

– Tot prin interviuri vom obține părerea Bisericii față de fenomenul magiei (intervievarea unor preoți)

Iar prin intervievarea persoanelor care beneficiază de pe urma „magiei” se va evidenția caracterul acesteia cât și opinia publică fată de fenomenul in dine.

Eșantionul cercetării statistice;

Volumul eșantionului va fi constituit din așa zisele vrăjitoare din fiecare zonă vizată, cât și de preoții din comunitățile respectiv.

Concepte operaționale:

Magie;

Vrăjitorie;

Magie albă;

Magie neagră.

Ghicitul.

Dimensiuni operationalizare:

Socială;

Economică;

Religioasă ;

Istorică.

Definitii:

Magia reprezintă manipularea forțelor supranaturale pentru a produce efecte dorite de către practicant prin urmarea unui rit sau incantație

Vrajitoria reprezintă folosirea unor presupuse puteri supranaturale sau magice cu ajutorul unor elemente materiale în vederea obținerii unui anumit rezultat.

Magia albă reprezintă manipularea forțelor binelui pentru a produce efecte dorite spre binele personal sau al tuturor.

Magia neagră reprezintă folosirea puterilor raului, intunecate, demonice , urmarind doar interesul personal, provocand rau altor persoane.

Dimensiuni :

Dimensiunea socială arata impactul social al magiei /vrăjitoriei în comunitate și evidențiază rolul și impresiile actorilor sociali cu privire la fenomenul in sine.

Prin dimensiunea economică vom evidenția implicațiile economice ăn randul vrăjitoarelor.

Prin dimensiunea religioasă vom evidenția relația magie-vrăjitorie-religie.

Din perspectiva istorică vom urmari evolutia magiei/vrăjitoriei din trecut pană ăn momentul de față.

Capitolul 3

Magia și vrăjitoria în localitatea Broscăuți în județul Botoșani, cercetare sociologică de teren.

BROSCĂUȚI

Din punct de vedere geografic, comună Broscăuți este așezată în partea de nord Podișului Moldovei, în apropierea zonei de contact dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. Localitatea este străbătută pe direcția NV – SE de râul Jijia. Așezarea se găsește de o parte și de alta a acestui râu, iar locuințele sunt construite atât în albia majoră a râului cât și pe versanții laterali ai văii.

La Vest și Nord–Vest se învecinează cu teritoriul orașului Dorohoi, la Nord cu comună George Enescu, la Nord-Est și Est cu teritoriul comunei Corlăteni și la Sud cu comună Văculești. Broscăuții se află la 3 km est de orașul Dorohoi, pe drumul județean Dorohoi-Vorniceni-Săveni. Comună se află sub influența economică, culturală și comercială a municipiului Dorohoi.

Comună Broscăuți cuprinde un număr de 1321 gospodării existente la recensământul populației din anul 1996 și un număr de 3444 locuitori. Punerea în aplicare a Legii fondului funciar și eliminarea restricțiilor impuse de vechiul regim în ceea ce privește construcțiile de locuințe, au dus în ultimii ani la creșterea numărului locuințelor, în prezent existând aproximativ 1350.

PRIMA ȘCOALĂ în sat s-a înființat în anul 1865 ca urmare a legii date de Al. I. Cuza, primul învățător fiind preotul Nicolae Sandovici. Erau școlarizați 38 de elevi, toți băieți. Primul învățător laic, numit la Broscăuți a fost Dimitrie Pompeiu, tatăl marelui savant de mai târziu, numele căruia, școala noastră îl poartă în prezent cu mândrie.

Școala în care se învață astăzi a fost construită în anul 1980, terenul aferent construcției fiind donat de urmașii aceleiași familii Sandovici, iar construcția s-a ridicat prin contribuția sătenilor.

Din punct de vedere religios, marea majoritate a cetățenilor este ortodoxă. În comună există trei biserici și funcționează trei preoți parohi. Preotul Zugravu (Ifrim), Preotul Crețu Vasile și Preptul Crețu Ionuț.

Parohia cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Parohia cu hramul „Sfinții împărați Constantin și Elena”

Parohia cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”

Biserica a avut și are un rol deosebit în răspândirea valorilor culturale și morale în rândul maselor. De-a lungul timpului preoții au constituit primii factori de răspândire ai culturii, preotul fiind și învățătorul și medicul satului, în afară de rolul său de duhovnic al sătenilor. Și în prezent au un rol deosebit în viața social-economică a satului, contribuind alături de dascăli la imortalizarea valorilor culturale românești.

Pentru a evidenția Rolul magiei cât și opinia publică v-om face o anchetă sociologică pornind de la datele primare furnizate de către membrii comunității din Broscăuți, unde datele sunt colectate prin metoda interviului față în față.

În cadrul comunității din Broscăuți am aplicat un numar de șase interviuri dintre care:

1 la o descântătoare, (singura în viață);

2 la 2 din preotii din sat;

3 la persoane care au beneficiat de pe urma practicilor magice.

Strângerea datelor s-a desfășurat pe parcursul a 3 zile, subiecții au prezentat interes față de tema propusă expunându-și părerile și convingerile în legătură cu magia și vrăjitoria în spațiul vizat. Nu au existat evenimente ieșite din comun pe parcursul strângerii datelor. Ba chiar am reușit să obțin o serie de dovezi care vin în sprijinul cercetării. Acestea fiind constituite din poze a uneltelor/ustensilelor folosite în cadrul ritualurilor, cât și de exemple de descântece.

În ceea ce privește partea religioasă, am intervievat doi preoți din spațiul vizat, unul preot în momentul de față, iar celălalt fost localnic. Actualul preot mi-a relatat că știe de prezența „descântătoarei” și că a vorbit cu aceasta neajungând la un consens comun. Celălalt preot și-a exprimat perspectivă personală în legătură cu tema dată, explicând fenomenul din punct de vedere religios.

Din punct de vedere al persoanelor care au beneficiat de pe urma practicilor magice reiese că magia stă într-o strânsă legătură cu religia astfel fără credință nu există magie, magia fiind doar un mod de a simplifica lucrurile, o scurtătură în vederea obținerii anumitor beneficii. Acestea au fost mulțumite de rezultatele obținute în urma practicilor magice și au relatata că și pe viitor vor apela la ele, desigur fără a abuza de acestea.

Magia și vrăjitoria în localitatea Vârfu Cîmpului în județul Botoșani, cercetare sociologică de teren.

Vârfu Cîmpului

Așezare geografică

Așezată la întretăierea meridianului de 26grade 22minute 30secunde longitudine estică cu paralela 47grade 50minute latitudine nordică, Comună Vârfu Câmpului ocupă în întregime valea de eroziune cu terasele II și I din stânga râului Șiret, între Talpa – Cândești și Bohoghina – Bucecea, pe o lungime de aproximativ 18 km.

În cadrul județului, comună Vârfu Câmpului se situează la nord-vest de centrul administrativ județean Botoșani pe linia drumului național 29C, la o distanță de 32 km de capitală de județ.

Are ca vecini comunele: Cândești, Dersca, Șendriceni, Văculești, Brăești și Leorda la nord-est; Bucecea la sud, iar la vest, prin râul Șiret, este delimitată de comunele Hănțești, Zvoriștea și Zamostea din județul Suceava.

Informații privind relieful, soluri, climă, rețeaua de drumuri, tipul comunei și faună sânt prezentate aici.

Istoricul comunei Vârfu Câmpului

La 30 martie 1392, marele singur stăpânitor, Domnul Roman Voievod, stăpânind țara Moldovei, de la munte până la mare, atribuie lui Ionaș Viteazul, pentru credincioasă lui slujbă, trei sate pe Șiret, ale căror hotare sunt fixate între Bucecea, Berești, Șerbănești, drumul de la Dobrinăuți până la capătul câmpului. La 12 martie 1448, Ștefan cel Mare, cumpără cu 400 zloți “giumătate de sat din Dvorăște, cu morile ce sunt în Sireți”, făcând danie Mănăstirii Moldovița. În document se precizează că hotarul acestei jumătăți de sat, era pe “unde trece drumul Dobronăuțului”. Este vorba de aceeași localitate amintită în documentul de la 30 martie 1392.

Localitatea mai este amintită în 1490, la 15 martie, într-un document privind hotarele satului Zvoriștea; la 1 septembrie 1620, când Ionașco Stroici cumpără trei părți din satul Dobrinăuți; în 1618, când satul e dat din nou Mănăstirii Dragomirna; la 8 octombrie 1702, Constatin Duca dăruiește sârdarului Cârste satele Grămești și Dobrinăuți, ținutul Cernăuți, “pentru slujbele lor cele credincioase” precum și în alte documente.

Documentul din 1392 ne oferă sugestiile pentru a ne spune părerea în legătură cu denumirea satelor de astăzi, Ionășeni, probabil de la Ionaș Viteazul, cel care a primit de la Roman Mușat cele trei sate pe Șiret. Vârfu Câmpului, de la capătul câmpului, care mai întâi a fost “Vervul” apoi Vârvul” și în final Vârfu Câmpului. Satul Maghera s-a constituit mai târziu, prin secolele XVI-XVII, prin aportul unui mare număr de transilvăneni printre care și familii “Magheru”, români trăitori sub maghiari. Satul Pustoaia, format din oameni fugiți, sau veniți de bună voie, din Ardeal și stabiliți întru-un loc pustiu. O mare parte din localnicii satului se numesc Ungureanu. Până în anul 1968, când a apărut Legea Administrației de stat, pe baza căreia s-a făcut reorganizarea localităților, au existat și alte sate în comună Vârful Câmpului: Mesteacăn, Morișca, Bogza, Mazili, Bucovineni, fiecare cu istoria sa. Au fost descoperite în mai multe puncte ale comunei fragmente ceramice, aparținând neoliticului dezvoltat, complexe de locuire, monede epigrafice de argint, cantități mari de zgură de fier.

În cadrul comunei Vârfu Cînpului am reusit sa strang un numar de șase interviuri dintre care:

1 vrajitoare (descantătoare, ghicitoare în cărți);

1 preot;

4 beneficiari.

Față de cea laltă comuna, strangerea datelor a durat mai mult datorită lipsei de timp din partea subiecților și a unor mici neintelegeri. Dar in final am reusit sa strang toate cele șase interviuri și să conturez o ideie față de tema propusă.

Prin termenul de neîntelegeri țin să specific că trebuie să se înteleaga o colaborare slabă intre operator și persoana intervievată (fiind reprezentată de vrăjitoare), aceasta din urmă având o posibilă problema psihică, sau de alt gen, făcandu-se neînteleasă, evitând unele intrebări si chiar prefăcându-se ca nu aude. „Vrajitoarea” prin comportamentul ei și prin promisiunile făcute (de omorâre a dusmanilor) tinde spre maleficiu, urmărindu-și doar propriul interes, ci anume cel financiar.

În ceea ce privește preotul cât și persoanele beneficiare, totul a decurs bine, fiecare dintre aceștia exprimânduși ideile și convingerile față de tema dată.

Capitolul 4

Analiza și interpretarea datelor cercetări

În cadrul cercetării de față prin tehnicile de colectare a datelor (observația participativă și interviul semistructura) cât și prin documentarea prealabilă am scos în evidență caracterul magiei și am reușit să delimitez magia de șarlatanie cât și implicațiile acesteia și perspectiva religioasă.

Fenomenul magiei și vrăjitoriei cuprins în această lucrare în cele din urma impune tragerea unor concluzii, acum la final, privitoare la modul cum am reușit să urmez pistele de reflecție, sau nu, enunțate în introducere.

Perspectiva Religioasă:

Din perspectiva religioasă, a preoților, magia cât și practicile magice de orice fel, fie bune(magia albă), fie rele (magia neagră) reprezintă lucrarea diavolului în lume și nu constituie o soluție pentru rezolvarea problemelor chiar dacă prin astfel de practici se garantează rezultatul dorit, favorabil și imediat. Tot din perspectiva religioasă reiese că doar persoanele care au pierdut legătura cu Dumnezeu apelează la astfel de practici sau persoanele slab informate, ușor de manipulat. Din punct de vedere al preoților magia ar trebui eliminată din societatea actuală. Cât despre evoluția fenomenului magiei, acesta depinde de nivelul de cultură și direcția în care va merge societate.Ca schimbări în cadrul societății ar trebui mai puțină mediatizare fie ea bună prin promovarea unor așa zise descântătoare de magie albă sau rea (cazul Oanei Zăvoranu).

Din relatările preoților cât și ale persoanelor care beneficiază de pe urma practicilor magice reiese ușurința și rapiditatea în ceea ce privește rezolvarea unor probleme pe când în cazul religiei este nevoie de timp și de unele sacrificii. Deci magia și vrajitoria constituie o cale mai rapidă de rezolvare a nevoilor, am putea spune ca reprezintă o scurtătură.

Perspectiva Descâtătoarelor, Ghicitoarelor.

Din perspectiva descântătoareleor magia cât și practicile magice bune (magia albă) nu reprezintă un păcat deoarece ele vin în sprijinul omului vindecândul de unele boli, ajutândul în demersul lui pe parcursul vieții sau ferindul de unele farmece rele, citez „-dacă omul vine la mine și-l fac bine e păcat”. Tot din perspectiva descântătoarelor magia reprezintă un dar de la Dumnezeu, de aceea ele folosesc obiecte religioase (cruci, icoane, candele, tămâie…) fără de care nu ar reuși să dezlege unele făcături sau să îndepărteze boli.

Referitor la perspectiva economică, reiese că în momentul de față doar așa zișișarlatani percep sume mari de bani, pe cand o vrăjitoare, descântătoare autentică se multumeșe cu orice sumă, mulțumirea ei fiind de ordin sufletească, ne punând un preț fix pe ceea ce face.Ca un criteriu de diferențiere pus in vederea deosebirii șarlatanilor față de magicienii autentici îl constituie sumele de bani, uneori cerute în avans, care ar constitui contravaloare serviciilor prestate.

Subiecții intervievați, din punctul de vedere al beneficiarului, îsi asuma păcatele facute în urma folosirii magiei și încearcă să dea o explicație în ceea ce privește magia, citez „-eram disperată”, punând pe fondul unor crize personale sau a unor situații limită apelarea la astfel de practici.

În general problemele vizate cu care apelează indivizii la astfel de practici sunt de ordin material (lipsa banilor, probleme la serviciu, ginioane in activitatea de zi cu zi , comerț, ect), spiritual (neinpăcări sufletești, blesteme , frămantări interioare, etc).

Iar cele mai întalnite probleme cu care apelează oamenii la descântătoare sunt problemele de ordin medical, survenite din unele făcături, probleme care nu au putut fi rezolvate de doctori sau preoți.

Cele mai vulnerabile categorii de oameni expuși la șarlatanii sunt constituite din cei care apelează pentru prima dată la magie fără să se documenteze în prealabil, sunt cei care dau dovadă de naivitate fiind împinși din spate de suferințe interioare, necazuri sau alte nevoi. Pentru aceștia, magia este doar o influență psihologică.

Capitolul 5

Concluzi

În concluzie magia reprezintă o modalitate de scăpare, de redobândire sau reîntegrare socială în momentele limită, fiind rapidă și de eficacitate maximă.

Persoanele care au apelat la magie sunt mulțumite în unele cazuri și recunosc că o sa mai apeleze și pe viitor la astfel de practici asumându-și păcatul și rugându-se la iertarea acestuia.

Șarlatania în comparație cu magia este considerată ca fiind un abuz de putere, putere inexistentă, care aduce foloase și avantaje pecuniare fără nici un rezultat pentru cel ce apelează la așa zisul mag, vrăjitor sau descântecător, lăsându-i doar un gust amar și probleme nerezolva.

Magii, vrajitoarele sau descântătoarele au existat și vor exista întotdeauna.Întotdeauna a existat și va exista opoziție între forțele binelui (magia albă) și forțele răului (magia neagră), dintre plăcut și dezgustător, bine și rău.

În tot acest timp ține de noi oamenii, de fiecare persoană în parte cu cine „colaborăm”, în cine ne încredem, în îngerii cerului sau în făpturile abisului și ținând cont de perspectiva religiei Creștine Ortodoxe trebuie să alegem între Dumnezeu și magie, între Dumnezeu și Practicile oculte.

Bibliografie:

Anne Fornier, Picard Catherine, Secte, Democrație și Mondializare, Ed. 100+ 1 Gramar, București, 2006;

Aziz Philippe, Magii secolului XX, Ed. Colosseum, București, 1995;

Abraxas, Magia Neagră, vol. I, Nemira Publishing House, București, 2011;

Abraxas, Akizinor 555, Magia Neagră, vol. II, Nemira Publishing House, București, 2012;

Adkinson Robert, Simboluri Sacre, Ed. Art, București, 2012;

Agrippa Cornelius, Trithemius Johannes, Ceremoniile Magice, Ed. Herald, București, 2013;

Aslanides Dimitrie, Grigoriatul Damaschin, Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair, Apusul Vrăjitoriei, Ed. Egumenița, Galați, 2004;

Arseniev Nicolae, Descoperirea vieții veșnice, Ed. Credința Noastră, București , 1991;

Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Ed. Fundației Române de mâine, București, 1993;

Bădescu Ilie, Istoria Sociologiei, Perioada marilor sisteme, Ed. Porto- Franco, Galați, 1994;

Boudon Raymond ș.a, Dicționar de Sociologie, Ed. Univers enciclopedic, București, 1996;

Brăileanu Traian, Teoria Comunității Omenești, Ed. Cugetarea- Georgescu Delafas, București.

Bernard Carmen, Gruzinski Serge, Despre Idolatrie, Ed. Amarcord, Timișoara, 1998;

Bogdan- Tucicov Ana ș.a. , Dicționar de psihologie socială;

Brunton Paul, India Secretă, Ed. Venus, 1991;

Brătescu Gh.V, Vrăjitoria de-a lungul timpului, Ed. Politică, București, 1985;

Bacoiani Vasiliu, Înfruntând Diavolul și Vrăjitoria, Ed. Egumenița, Galați, 2004;

Bologa Lucian, Psihologia vieții religioase, Ed. Cartea Românească, Cluj, 1930;

C. Robson, Real World Research, U.K., BlacKwell Publisher, Oxford, 2002, pp. 180-186

Codrescu Răzvan, Doctorul Nicolae C.Paulescu sau Știința Mărturisitoare, Ed. Christiana, București, 2002;

Constantinescu Virgiliu ș.a, Sociologie. Manual pentru licee, clasa a-x-a , Ed. D.P. , București, 1991;

Culianu Ioan Petru, Eros si magie în renaștere, Ed. Nemira, 1994;

Culea Haralambie, Cunoașterea Sociologică, Considerații Gnoseologice- Epistemologice, Ed. Academiei R.S.R, București, 1976;

Dogan Mattei, Phare Robert, Noile Științe Sociale, Interpretarea disciplinelor, Ed. Academiei Române, 1993;

Dare Paul, Magie Blanche et Magie Noire, Aux Indes Payot, Paris, 1939;

D.B.Bromley,The Case-Study, Method in Psychology and Related Disciplines, U.K., Chicester, 1986, p. 177-178

David- Neel Alexandra, Cu Mistici si Magicieni în Tibet, Ed. Europolis, Constanța, 1992;

David P.J. , Invazia Sectelor, Ed. Crist-1, București, 1997;

David P.J. , Sectologie, Ed.Sf. Arhiepiscopii a Tomisului, Constanța, 1998;

David P.J. , Călăuză Creștină-sectologie-, Ed. Episcopiei Argeșului, Curtea de Argeș, 1994;

Eco Unberto, Cum se face o teză de licență- Disciplinele umaniste-, Editura Pontică, 2000;

Eysenck Hans, Eysenck Michael, Descrierea comportamentului uman, Ed. Teora, București, 1999;

Eliade Mircea, Taina Indiei, ED. Icar, București, 1991;

Farasiotis Dyonysios, Marii inițiati ai Indiei și Părintele Paisie, Ed. Egumenița;

Gheorghe Virgiliu, Revrăjirea Lumii, Ed, Prodromos, 2006;

G. King,R. Keihane, S. Verba, Fundamentele cercetării sociale, Polirom, 2000, p. 46

Grosu Nicolae, Esențele Sociologiei, Ed.Militară, București, 1997;

Golu Pantelimon, Orientări și tendințe în psihologia socială contemporană, Ed. Politică, București, 1988;

Gouvalis Daniil, Minunea Credinței, Ed. Bunavestire, Bacău;

Hoffman Oscar, Sisteme conceptuale operaționale în sociologie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1977;

Herseni Traian, Sociologie. Teoria generală a vieții sociale, Ed. Științifică și enciclopedică, Bucureșt, 1996;

Iloaie Ștefan, Morala Creștină și etica Postmodernă, O întâlnire necesară, Presa Universitară Clujeană, 2009;

Ioan Gură de Aur, Diavolul și Magia, Ed. Panaghia, 2002;

Iliescu M. , Despre superstiții, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007;

Jrvine Doreen, De la Magie Neagră la Cristos, Ed. Ariel, Timișoara, 1995;

Kernbach Victor, Dicțonar de mitologie generală, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989;

Le Petit Larousse illustré, Ed. Relié, 2015, p. 354.

Martinetti Giovanni, Știință și Credință în Dumnezeu, Ed. Arhiepiscopiei Romano- Catolice, București, 1995;

Mișcol Oltea, ș.a , Perspectivă filozofică în abordarea fenomenelor sociale, Ed. Acad. R.S.R. , București, 1983;

Mărginean Ioan, Măsurarea în sociologie, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1982;

Miftode Vasile, Metodologie Sociologică, Vol. I, Tehnici de culegere a datelor, Universitatea „AL. I. Cuza”, Iași, Colectivul de sociologie, 1980;

Matei Nicolae Constantin, Psihologia relațiilor morale interpersonale, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1981;

Mous Marcel, Hubert Henri, Teoria generală a magiei, Ed. Polirom, Iași, 1996;

Molitor Ulric, Despre Vrăjitorie și Prezicătoare, Ed. Tornada, București, 1991;

Moulatsioti Nectarie, Despre Farmece și cum pot fi ele dezlegate, Ed. Egumenița, Galați;

Matsoukas Nikolas, Teologia Dogmatică și Simbolică,Demonologia, vol. IV;

Morris Henry M., Bazele Biblice ale Științei Moderne, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1993;

Necula Adrian, ș.a. , Psihologia Câmpului social: Societate, Știință  Tehnică s.a. , București, 1995;

Nicodin Aghioritul, Despre Vrăjitorie, Ed. Sofia, București, 2003;

Neagoe Gheorghe Diculescu, Religie, Știință, Ocultism, Adevăr, Ed. Medicală, București, 2006;

Paulescu Nicolae, Instincte, Patimi și Conflicte, Editura Anastasia, București, 1995;

Palou Jean, Vrăjitoria, Editura de Vest, Timișoara, 1992;

Popa Gheorghe, Comuniune și înoire spirituală în contextul secularizării lumii moderne, Ed. Trinitas, Iași, 2000;

Predescu V, Psihiatrie, Ed. Medicală, București, 1976;

Pirizynski T ș.a, Psihiatrie Clinică, U.M.F. , Iși , 1993;

Părintele Rodion, Oameni și Demoni, Cum poate fi ispitit omul contemporan de catre duhurile necurate, Mănăstirea Slătioara, 1996;

Popescu Ion Mihail, Istoria și sociologia religiilor, Creștinismul, Ed. Fundației „România de Mâine”, București, 1996;

R.K.Yin, Case Study Research, Design and Method, 2nd edition, U.S.A., California, Thousand Oaks, 1994, pp. 196-200

Regardie Israel, Pilonul Central – Echilibru dintre Minte și Magie, Nemira Publishing House, București, 2014;

Speradio Pier Eric, Abraxas. Initiere în magia albă și în magia neagră. București. Polirom. 2006;

Scraba G.D. , Sociologie, Ed. Librăriei Socec, București, 1915;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie,Tomul I, Istoria concepțiilor sociale, București, Casa Școalelor, 1944;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie,Tomul I, Istoria concepțiilor sociale, București, Casa Școalelor, 1944;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie, Tomul II, Principiile fundamentale ale sociologiei, București, Casa Școalelor, 1944;

Sachelarie Nicodin, Pravila Bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1996;

Sandu Gheorghe, Știință și credință înpreuna pe calea adevărului, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007;

Schrodinger Erwin, Ce este viata? Spirit și Materie, Ed. Politică, București, 1980;

Steiger Brad, Steiger Hansen Sheryy, Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile, Editura ALL, București, 2011;

Speradio Pier Eric, Magia Albă, Nemira Publishing House, București, 2011;

Vernet Daniel, Biblia și Știința, Ed. Psyeho. Mass-Media, 1995;

Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Orientări și probleme, Ed.Științifică și enciclopedică, București, 1982;

Vianu Tudor, Introducere în teoria valorilor, Întemeiată pe observația conștiinței, Ed. Albatros, București, 1997;

Vasilescu Emilian, Istoria Religiilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998;

Wurtz Bruno, New Age, Ed. De Vest, Timișoara, 1992;

Walker D.P., Magia spirituală și angelică- De la Ficino la Campanella, Ed. Herald, București, 2010;

Wilson Colin, Ocultismul, Pro Editură și Tipografie, București, 2007.

Zamfir Cătălin, Structurile Gândirii Sociologice, Sociologia explicativă și Sociologia constructivă, Ed. Politică, București, 1987;

Zamfir Cătălin, Vlăscescu Lazăr, Dicționar De Sociologie, Ed. Babel, București, 1993;

Zaharia Valerian, Vrăjitoria și Obiceiurile Păgânești, Ed. Lumina, Oradea, 1995;

Zăgrean Ioan, Morala Creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2002;

Site-uri web

http://everythingunderthemoon.net

Magia şi vrăjitoria la români

http://www.occultshop.biomagikstar.ro/index.htm

http://vrajitoare.eu/index.php/component/content/article?id=154

http://www.astronet.ro/magie.htm

http://www.samaelwings.com/descantece/

http://www.vrajitoare-farmece.ro/wicca-romania.html

http://www.primariabroscauti.ro/, 20.01.2015, 03:16

http://www.primariavarfucampului.ro/index.php, 26.01.2015, 12:00

Anexe:

Ghiduri de interviu:

Pentru Descâtătoare, Ghicitoare, Vrăjitoare

Povestițimi de când practicați magia?

A-ți învățat (magia) practicele magice sau le-ați moștenit?

Ce reprezintă magia pentru dumneavoastră?

Cum percepeți magie, ce simțiți?

Cum s-a schimbat viața dumneavoastră dupa ce a-și început sa practicați magia?

Majoritatea oamenilor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveți despre asta?

Ce îi determină pe oameni să recurga la astfel de practici?

Ce tip de oameni apelează la astfel de practici?

Care sunt problemele cu care vin aceștia, sau pentru ce tip de magie vin?

Sunt mulți cei ce apelează la astfel de practici?

Cum influențează magia societatea actuală?

Puteți sa-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut (de când a-ti inceput să o practicați) până în momentul de față?

Cu ce vine nou magia în momentul de față și nu avea în trecut (se fac alte ritualuri, se folosesc alte obiecte)?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum v-ă da-ti seama (sau în general cum ne dăm seama) de o posibilă șarlatanie?

Care sunt diferențele dintre magie și sarlatanie?

Cine practică magia și cine practică șarlatania- cum deosebim aceste persoane?

Ce ar trebui sa înțeleaga fiecare persoana prin magie ?

Credeți ca magia poate constitui un mod de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Pentru Preoți

Sunteți de acord cu magia, ritualurile în sine?

Spuneti-mi ce înțelegeți prin magie?

Ce reprezintă magia ?

În ce context se folosește?

Majoritatea oamenilor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveți despre asta?

Ce avantaje/ dezavantaje sunt în urma practicării magiei?

Ce părere aveți despre persoanele care folosesc deja aceste practici?

Ce îi determină pe oameni să recurgă la astfel de practici?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum vă da-ți seama sau în general cum ne dăm seama de o posibilă șarlatanie?

Care sunt diferențele dintre magie și șarlatanie?

Cine practică magia și cine șarlatania? Cum deosebim aceste persoane?

Cum vedeți în continuare magia, cum v-a evolua acest fenomen?

Ce ar fi de schimbat in contextul social actual în legătură cu magia, dar cu șarlatania?

Cum influențează magia societatea actuală?

Puteți să-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut până în momentul de față?

Ce ar trebui să înțeleagă fiecare persoana prin magie?

Credeți că magia poate constitui un md de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Pentru persoanele care apelează la practicile magiei

Vă rog să-mi povestiți cand a-ți apelat prima dată la magie (la practicile magice, la ritualuri)?

Ce reprezintă magia pentru dumneavoastră?

Ce rol joacă magia în viața dumneavoastră?

Cum s-a schimbat viața dumneavoastră dupa ce ați început să beneficiați de pe urma acestor practici?

Cum percepeti magia, ce simțiți?

A-ți învățat să faceți unele ritualuri?

Majoritatea oamenlor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveti despre asta?

Ce îi determină pe oameni să recurgă, să apeleze la astfel de practici?

Ce tip de oameni apelează la astfel de practici?

Care sunt problemele cele mai întâlnite cu care apelează oamenii la magie?

Puteți să-mi spuneți cu ce tip de problemă ați apelat dumneavoastră?

În urma realizării practicilor magice ați cunoscut o modificare în viața dumneavoastră, s-a rezolvat problema pentru care ați apelat?

Spuneți-mi cum influențează practicile magice (magia ) societatea actuală?

Puteți să-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut, de cand ati apelat dumneavoastră prima oară, până în momentul de față?

Cu ce vine nou magia în momentul de față (și nu avea în trecut)?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum vă dați seama de o posibilă șarlatanie ?

Care sunt diferențele dintre magie și șarlatanie?

Cine practică magia și cine șarlatania?

Ce ar trebui să înțeleagă fiecare om la un prim contact prin magie?

Credeți că magia poate constitui un mod de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Exemple și detalii despre unele ritualuri.

Ghicitul în cărti

Formula de dat în cărți:

24 de cărti;

24 de oameni mari;

Si 24 de puteri tari;

În grabă mare veniți ;

Partea și norocul lui X ghiciți;

De a avea bucurie să-i spuneți;

Sau de va avea suparare;

În două să vă tăieți.

În același timp trebuie sa rostească formula și cel ce i se dă în cărti în timp ce ține în mână cartea care il reprezintă. După rostirea formulei se ia cartea care te reprezintă și se taie pachetul de cărti in doua ,apoi se introduce cartea aleatoriu în pachet (la mijloc aproximativ) după care începe ghicitul propriuzis.

Ritualuri și descântece pentru dezlegare sau facere (de bine sau rău)

Pentru a dezlega orice tip de farmece , așa zise facături , blesteme se rostește o anumită incantație în funcție de ce ți s-a facut și se utilizează anumite obiecte, ingrediente sau ființe:carbuni, cenușă, sarea, miere de albine, fulgi din pernă(pene), piper, pământ de la morminte, ață neagră, piedici de la mort, fecale de iepure, de câine, lumănări, broaște, arici, șarpe,nuelușa de alun, roua de pe iarbă e.t.c …

O parte din cele enumerate mai sus sunt folosite atât pentru a dezlega cât și pentru a lega sau a face de bine sau de rău.

EX:

Pentru a face de frumos, pentru a fi vazut frumos se utilizează roua de pe iarbă și se rostește următoarea formulă:

Răsai soare frățioare;

Nu peste cârduri de oi;

Nici peste cârduri de boi;

Ci peste ochișorii mei,

Peste statul meu,

Peste sfatul meu,

Peste mersul meu,

Peste versul meu

Și fă frumos chipul meu.

Cum e soarele frumos și luminos

Așa să fiu și eu.

Sau o altă variantă:

Apă albă pomiroasă,

Mă spală,

Mă fă frumoasă,

Să le plac eu junilor,

Ca laptele pruncilor

Și vinul boierilor.

Descântec pentru a dezlega de făcături:

Ieși fapt dat,

Căscare, strigare

De prin pungile cu bani,

De prin fundul lăzii,

Ieși te du într-un vârf de munte

Că acolo te așteaptă o fată de boier,

Grasă și frumoasă.

Cu ușile deschise,

Cu fălcile aprinse.

Te urâtule acolo să urci,

Acolo să pleci

Acolo să te sălăsluiești

Și eu să rămân curat,

Cu Bunul Dumnezeu

Și Maica Domnului ma dat.

Ridicațivă voi 5 pârliți,

Ca eu să vin vouă să vin,

Și-mi înfloriți vârfuri auritepoale zugrăvite,

Cu buzele voi înmărmuri cu limba voi îndulci.

…

Descântec pentru dușmani:

Se folosește o ață neagră , se leagă 9 noduri cu mâinile la spate și se zice descțntecul. Acesta se face doar în zilele de marți,joi și sâmbătă.

Nuci de nuc curăț,

Pe toți dușmanii (numele acestora)iam legat,

Dacă la mine cu rău so-r mai gândi,

Toată boala și toată moartea în capul lor o fi.

Descântec pentru a desface orice tip de făcătură

Acesta se face în orice moment al zilei la cererea clientulu, a persoanei care este suferindă sau care are parte de un regres în viată sau altă problemă care necesită o rezolvare urgentă care nu necesită amânare.

În cadrul descantecului se folosesc 3 „unelte”( jumatate de potcoavă, un vârf de coasă și o tijă de metal/ bară, numită și suvac). Acestea sunt introduse în foc după care se rostește descântecul.

Fiecare unealtă are simbolistică proprie:

Jumătatea de potcoavă simbolizează norocul, se folosește la dezlegarea norocului în cazul în care acesta este îndepărtat de persoana în cauză sau aduce norocul îndepărtat printr-un blestem sau făcătură.

Bara de metal, tija sau așa zis suvacul lung de aproximativ 30-40 cm este introdus în foc (se ia jăratecul cu acesta) împreună cu celelalte „fiere” și se rostește descântecul. Suvacul trece simbolic în timpul rostirii descâtecului prin toate organele corpului omenesc astfel alungând farmecele și făcăturile făcute pentru boală (pe un anumit organ) sau chiar pentru moarte.Acesta are formă de linguriță îmtr-un capăt și formă ascuțită în celălalt capăt.

Vârful de coasă- taie vrăjile sau farmecele făcute unei persoane.

Cele trei „unelte” se folosesc împreună fiind introduse în foc în momentul începerii ritualului. Prin introducerea în foc a acestor unelte și prin rostirea descântecului potrivit se poate rupe chiar și făcăturile de moarte. Singura condiție în cazul făcăturilor de moarte este de a apele urgent la descântătoare „pentru a băga fiarele în foc”.

Un exemplu de făcătură de moarte este acela când o vrăjitoare merge în miezul nopții în pădure și îți bate „pana” (cu sensul de pană de topor sau orice fel de pană din diferite materiale, de obicei lemn sau metal) într-o cioată de copac tăiat. Prin acest ritual vrăjitoara îți trimite spirite rele, necurte (satana) să te omoare. Ea iși dă seama dacă farmecul a funcționat atunci când pe lângă pana introdusă în cioata de copac apare sânge (câteva picături). În momentul în care apare sângele se consideră că persoana căreia i s-a făcut vraja este moartă.

Aceste „fiare” sunt înzestrate cu puterea de a rupe sau de a dezlega orice tip de farmece sau vraji pentru-că sunt sfințite la Biserică în seara de Înviere. Atunci fiind singurul moment când se pot sfinți deoarece fiind puse în coșul care urmează a fi sfințit nimeni nu află de ele.

În cele ce urmează o sa prezint un exemplu de descântec pentru a desface făcăturile în care se folosesc „fiarele”

Descantec:

„Chiei vacă neagră poneagră,

Chiei vacă roasă poroasă,

Chiei vacă cu coarne,

Chiei vacă fără coarne,

De la casa lui …X

De la masa lui,

De la patul lui,

De la bărbatul lui,î

Bag suvacul prin creștetul capului,

Și-l scot prin fața obrazului,

Bag suvacul prin fața obrazului,

Și-l scot prin sfîrcul nasului

Bag suvacul prin sfîrcul nasului,

Și-l scot prin gât,

Bag suvacul prin gât,

Și-l scot prin piept,

Bag suvacul prin piept,

Și-l scot prin inimă,

Bag suvacul prin inimă,

Și-l scot prin ficat,

Bag suvacul prin ficat,

Și-l scot prin mațe,

Bag suvacul prin mațe,

Și-l scot prin genunchi,

Bag suvacul prin genunchi,

Și-l scot prin tălpile piceoarelor,

99 de daturi,

99 de făpturi,

99 de porunci,

99 de cătăruici,

De sînteți din sat,

De sînteți din alt sat,

De sînteți din hotar,

De sînteți de peste hotar,

În grabă mare vă poruncesc,

De la ..X să ieșiți

La marea neagră să plecați,

Ca nisipul să vă înprăștiați,

În mare să alunecați.”

Bibliografie:

Anne Fornier, Picard Catherine, Secte, Democrație și Mondializare, Ed. 100+ 1 Gramar, București, 2006;

Aziz Philippe, Magii secolului XX, Ed. Colosseum, București, 1995;

Abraxas, Magia Neagră, vol. I, Nemira Publishing House, București, 2011;

Abraxas, Akizinor 555, Magia Neagră, vol. II, Nemira Publishing House, București, 2012;

Adkinson Robert, Simboluri Sacre, Ed. Art, București, 2012;

Agrippa Cornelius, Trithemius Johannes, Ceremoniile Magice, Ed. Herald, București, 2013;

Aslanides Dimitrie, Grigoriatul Damaschin, Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair, Apusul Vrăjitoriei, Ed. Egumenița, Galați, 2004;

Arseniev Nicolae, Descoperirea vieții veșnice, Ed. Credința Noastră, București , 1991;

Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Ed. Fundației Române de mâine, București, 1993;

Bădescu Ilie, Istoria Sociologiei, Perioada marilor sisteme, Ed. Porto- Franco, Galați, 1994;

Boudon Raymond ș.a, Dicționar de Sociologie, Ed. Univers enciclopedic, București, 1996;

Brăileanu Traian, Teoria Comunității Omenești, Ed. Cugetarea- Georgescu Delafas, București.

Bernard Carmen, Gruzinski Serge, Despre Idolatrie, Ed. Amarcord, Timișoara, 1998;

Bogdan- Tucicov Ana ș.a. , Dicționar de psihologie socială;

Brunton Paul, India Secretă, Ed. Venus, 1991;

Brătescu Gh.V, Vrăjitoria de-a lungul timpului, Ed. Politică, București, 1985;

Bacoiani Vasiliu, Înfruntând Diavolul și Vrăjitoria, Ed. Egumenița, Galați, 2004;

Bologa Lucian, Psihologia vieții religioase, Ed. Cartea Românească, Cluj, 1930;

C. Robson, Real World Research, U.K., BlacKwell Publisher, Oxford, 2002, pp. 180-186

Codrescu Răzvan, Doctorul Nicolae C.Paulescu sau Știința Mărturisitoare, Ed. Christiana, București, 2002;

Constantinescu Virgiliu ș.a, Sociologie. Manual pentru licee, clasa a-x-a , Ed. D.P. , București, 1991;

Culianu Ioan Petru, Eros si magie în renaștere, Ed. Nemira, 1994;

Culea Haralambie, Cunoașterea Sociologică, Considerații Gnoseologice- Epistemologice, Ed. Academiei R.S.R, București, 1976;

Dogan Mattei, Phare Robert, Noile Științe Sociale, Interpretarea disciplinelor, Ed. Academiei Române, 1993;

Dare Paul, Magie Blanche et Magie Noire, Aux Indes Payot, Paris, 1939;

D.B.Bromley,The Case-Study, Method in Psychology and Related Disciplines, U.K., Chicester, 1986, p. 177-178

David- Neel Alexandra, Cu Mistici si Magicieni în Tibet, Ed. Europolis, Constanța, 1992;

David P.J. , Invazia Sectelor, Ed. Crist-1, București, 1997;

David P.J. , Sectologie, Ed.Sf. Arhiepiscopii a Tomisului, Constanța, 1998;

David P.J. , Călăuză Creștină-sectologie-, Ed. Episcopiei Argeșului, Curtea de Argeș, 1994;

Eco Unberto, Cum se face o teză de licență- Disciplinele umaniste-, Editura Pontică, 2000;

Eysenck Hans, Eysenck Michael, Descrierea comportamentului uman, Ed. Teora, București, 1999;

Eliade Mircea, Taina Indiei, ED. Icar, București, 1991;

Farasiotis Dyonysios, Marii inițiati ai Indiei și Părintele Paisie, Ed. Egumenița;

Gheorghe Virgiliu, Revrăjirea Lumii, Ed, Prodromos, 2006;

G. King,R. Keihane, S. Verba, Fundamentele cercetării sociale, Polirom, 2000, p. 46

Grosu Nicolae, Esențele Sociologiei, Ed.Militară, București, 1997;

Golu Pantelimon, Orientări și tendințe în psihologia socială contemporană, Ed. Politică, București, 1988;

Gouvalis Daniil, Minunea Credinței, Ed. Bunavestire, Bacău;

Hoffman Oscar, Sisteme conceptuale operaționale în sociologie, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1977;

Herseni Traian, Sociologie. Teoria generală a vieții sociale, Ed. Științifică și enciclopedică, Bucureșt, 1996;

Iloaie Ștefan, Morala Creștină și etica Postmodernă, O întâlnire necesară, Presa Universitară Clujeană, 2009;

Ioan Gură de Aur, Diavolul și Magia, Ed. Panaghia, 2002;

Iliescu M. , Despre superstiții, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007;

Jrvine Doreen, De la Magie Neagră la Cristos, Ed. Ariel, Timișoara, 1995;

Kernbach Victor, Dicțonar de mitologie generală, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989;

Le Petit Larousse illustré, Ed. Relié, 2015, p. 354.

Martinetti Giovanni, Știință și Credință în Dumnezeu, Ed. Arhiepiscopiei Romano- Catolice, București, 1995;

Mișcol Oltea, ș.a , Perspectivă filozofică în abordarea fenomenelor sociale, Ed. Acad. R.S.R. , București, 1983;

Mărginean Ioan, Măsurarea în sociologie, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1982;

Miftode Vasile, Metodologie Sociologică, Vol. I, Tehnici de culegere a datelor, Universitatea „AL. I. Cuza”, Iași, Colectivul de sociologie, 1980;

Matei Nicolae Constantin, Psihologia relațiilor morale interpersonale, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1981;

Mous Marcel, Hubert Henri, Teoria generală a magiei, Ed. Polirom, Iași, 1996;

Molitor Ulric, Despre Vrăjitorie și Prezicătoare, Ed. Tornada, București, 1991;

Moulatsioti Nectarie, Despre Farmece și cum pot fi ele dezlegate, Ed. Egumenița, Galați;

Matsoukas Nikolas, Teologia Dogmatică și Simbolică,Demonologia, vol. IV;

Morris Henry M., Bazele Biblice ale Științei Moderne, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1993;

Necula Adrian, ș.a. , Psihologia Câmpului social: Societate, Știință  Tehnică s.a. , București, 1995;

Nicodin Aghioritul, Despre Vrăjitorie, Ed. Sofia, București, 2003;

Neagoe Gheorghe Diculescu, Religie, Știință, Ocultism, Adevăr, Ed. Medicală, București, 2006;

Paulescu Nicolae, Instincte, Patimi și Conflicte, Editura Anastasia, București, 1995;

Palou Jean, Vrăjitoria, Editura de Vest, Timișoara, 1992;

Popa Gheorghe, Comuniune și înoire spirituală în contextul secularizării lumii moderne, Ed. Trinitas, Iași, 2000;

Predescu V, Psihiatrie, Ed. Medicală, București, 1976;

Pirizynski T ș.a, Psihiatrie Clinică, U.M.F. , Iși , 1993;

Părintele Rodion, Oameni și Demoni, Cum poate fi ispitit omul contemporan de catre duhurile necurate, Mănăstirea Slătioara, 1996;

Popescu Ion Mihail, Istoria și sociologia religiilor, Creștinismul, Ed. Fundației „România de Mâine”, București, 1996;

R.K.Yin, Case Study Research, Design and Method, 2nd edition, U.S.A., California, Thousand Oaks, 1994, pp. 196-200

Regardie Israel, Pilonul Central – Echilibru dintre Minte și Magie, Nemira Publishing House, București, 2014;

Speradio Pier Eric, Abraxas. Initiere în magia albă și în magia neagră. București. Polirom. 2006;

Scraba G.D. , Sociologie, Ed. Librăriei Socec, București, 1915;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie,Tomul I, Istoria concepțiilor sociale, București, Casa Școalelor, 1944;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie,Tomul I, Istoria concepțiilor sociale, București, Casa Școalelor, 1944;

Speranția Eugeniu, Introducere în sociologie, Tomul II, Principiile fundamentale ale sociologiei, București, Casa Școalelor, 1944;

Sachelarie Nicodin, Pravila Bisericească, Ed. Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1996;

Sandu Gheorghe, Știință și credință înpreuna pe calea adevărului, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007;

Schrodinger Erwin, Ce este viata? Spirit și Materie, Ed. Politică, București, 1980;

Steiger Brad, Steiger Hansen Sheryy, Enciclopedia Gale a fenomenelor neobișnuite și inexplicabile, Editura ALL, București, 2011;

Speradio Pier Eric, Magia Albă, Nemira Publishing House, București, 2011;

Vernet Daniel, Biblia și Știința, Ed. Psyeho. Mass-Media, 1995;

Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Orientări și probleme, Ed.Științifică și enciclopedică, București, 1982;

Vianu Tudor, Introducere în teoria valorilor, Întemeiată pe observația conștiinței, Ed. Albatros, București, 1997;

Vasilescu Emilian, Istoria Religiilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1998;

Wurtz Bruno, New Age, Ed. De Vest, Timișoara, 1992;

Walker D.P., Magia spirituală și angelică- De la Ficino la Campanella, Ed. Herald, București, 2010;

Wilson Colin, Ocultismul, Pro Editură și Tipografie, București, 2007.

Zamfir Cătălin, Structurile Gândirii Sociologice, Sociologia explicativă și Sociologia constructivă, Ed. Politică, București, 1987;

Zamfir Cătălin, Vlăscescu Lazăr, Dicționar De Sociologie, Ed. Babel, București, 1993;

Zaharia Valerian, Vrăjitoria și Obiceiurile Păgânești, Ed. Lumina, Oradea, 1995;

Zăgrean Ioan, Morala Creștină, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2002;

Site-uri web

http://everythingunderthemoon.net

Magia şi vrăjitoria la români

http://www.occultshop.biomagikstar.ro/index.htm

http://vrajitoare.eu/index.php/component/content/article?id=154

http://www.astronet.ro/magie.htm

http://www.samaelwings.com/descantece/

http://www.vrajitoare-farmece.ro/wicca-romania.html

http://www.primariabroscauti.ro/, 20.01.2015, 03:16

http://www.primariavarfucampului.ro/index.php, 26.01.2015, 12:00

Anexe:

Ghiduri de interviu:

Pentru Descâtătoare, Ghicitoare, Vrăjitoare

Povestițimi de când practicați magia?

A-ți învățat (magia) practicele magice sau le-ați moștenit?

Ce reprezintă magia pentru dumneavoastră?

Cum percepeți magie, ce simțiți?

Cum s-a schimbat viața dumneavoastră dupa ce a-și început sa practicați magia?

Majoritatea oamenilor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveți despre asta?

Ce îi determină pe oameni să recurga la astfel de practici?

Ce tip de oameni apelează la astfel de practici?

Care sunt problemele cu care vin aceștia, sau pentru ce tip de magie vin?

Sunt mulți cei ce apelează la astfel de practici?

Cum influențează magia societatea actuală?

Puteți sa-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut (de când a-ti inceput să o practicați) până în momentul de față?

Cu ce vine nou magia în momentul de față și nu avea în trecut (se fac alte ritualuri, se folosesc alte obiecte)?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum v-ă da-ti seama (sau în general cum ne dăm seama) de o posibilă șarlatanie?

Care sunt diferențele dintre magie și sarlatanie?

Cine practică magia și cine practică șarlatania- cum deosebim aceste persoane?

Ce ar trebui sa înțeleaga fiecare persoana prin magie ?

Credeți ca magia poate constitui un mod de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Pentru Preoți

Sunteți de acord cu magia, ritualurile în sine?

Spuneti-mi ce înțelegeți prin magie?

Ce reprezintă magia ?

În ce context se folosește?

Majoritatea oamenilor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveți despre asta?

Ce avantaje/ dezavantaje sunt în urma practicării magiei?

Ce părere aveți despre persoanele care folosesc deja aceste practici?

Ce îi determină pe oameni să recurgă la astfel de practici?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum vă da-ți seama sau în general cum ne dăm seama de o posibilă șarlatanie?

Care sunt diferențele dintre magie și șarlatanie?

Cine practică magia și cine șarlatania? Cum deosebim aceste persoane?

Cum vedeți în continuare magia, cum v-a evolua acest fenomen?

Ce ar fi de schimbat in contextul social actual în legătură cu magia, dar cu șarlatania?

Cum influențează magia societatea actuală?

Puteți să-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut până în momentul de față?

Ce ar trebui să înțeleagă fiecare persoana prin magie?

Credeți că magia poate constitui un md de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Pentru persoanele care apelează la practicile magiei

Vă rog să-mi povestiți cand a-ți apelat prima dată la magie (la practicile magice, la ritualuri)?

Ce reprezintă magia pentru dumneavoastră?

Ce rol joacă magia în viața dumneavoastră?

Cum s-a schimbat viața dumneavoastră dupa ce ați început să beneficiați de pe urma acestor practici?

Cum percepeti magia, ce simțiți?

A-ți învățat să faceți unele ritualuri?

Majoritatea oamenlor sunt sceptici când vine vorba de magie/vrăjitorie și nu acordă încredere acestor practici. Ce părere aveti despre asta?

Ce îi determină pe oameni să recurgă, să apeleze la astfel de practici?

Ce tip de oameni apelează la astfel de practici?

Care sunt problemele cele mai întâlnite cu care apelează oamenii la magie?

Puteți să-mi spuneți cu ce tip de problemă ați apelat dumneavoastră?

În urma realizării practicilor magice ați cunoscut o modificare în viața dumneavoastră, s-a rezolvat problema pentru care ați apelat?

Spuneți-mi cum influențează practicile magice (magia ) societatea actuală?

Puteți să-mi spuneți cum a evoluat magia din trecut, de cand ati apelat dumneavoastră prima oară, până în momentul de față?

Cu ce vine nou magia în momentul de față (și nu avea în trecut)?

Cum se raportează magia la șarlatanie?

Cum vă dați seama de o posibilă șarlatanie ?

Care sunt diferențele dintre magie și șarlatanie?

Cine practică magia și cine șarlatania?

Ce ar trebui să înțeleagă fiecare om la un prim contact prin magie?

Credeți că magia poate constitui un mod de rezolvare a nevoilor, o scurtătură?

Exemple și detalii despre unele ritualuri.

Ghicitul în cărti

Formula de dat în cărți:

24 de cărti;

24 de oameni mari;

Si 24 de puteri tari;

În grabă mare veniți ;

Partea și norocul lui X ghiciți;

De a avea bucurie să-i spuneți;

Sau de va avea suparare;

În două să vă tăieți.

În același timp trebuie sa rostească formula și cel ce i se dă în cărti în timp ce ține în mână cartea care il reprezintă. După rostirea formulei se ia cartea care te reprezintă și se taie pachetul de cărti in doua ,apoi se introduce cartea aleatoriu în pachet (la mijloc aproximativ) după care începe ghicitul propriuzis.

Ritualuri și descântece pentru dezlegare sau facere (de bine sau rău)

Pentru a dezlega orice tip de farmece , așa zise facături , blesteme se rostește o anumită incantație în funcție de ce ți s-a facut și se utilizează anumite obiecte, ingrediente sau ființe:carbuni, cenușă, sarea, miere de albine, fulgi din pernă(pene), piper, pământ de la morminte, ață neagră, piedici de la mort, fecale de iepure, de câine, lumănări, broaște, arici, șarpe,nuelușa de alun, roua de pe iarbă e.t.c …

O parte din cele enumerate mai sus sunt folosite atât pentru a dezlega cât și pentru a lega sau a face de bine sau de rău.

EX:

Pentru a face de frumos, pentru a fi vazut frumos se utilizează roua de pe iarbă și se rostește următoarea formulă:

Răsai soare frățioare;

Nu peste cârduri de oi;

Nici peste cârduri de boi;

Ci peste ochișorii mei,

Peste statul meu,

Peste sfatul meu,

Peste mersul meu,

Peste versul meu

Și fă frumos chipul meu.

Cum e soarele frumos și luminos

Așa să fiu și eu.

Sau o altă variantă:

Apă albă pomiroasă,

Mă spală,

Mă fă frumoasă,

Să le plac eu junilor,

Ca laptele pruncilor

Și vinul boierilor.

Descântec pentru a dezlega de făcături:

Ieși fapt dat,

Căscare, strigare

De prin pungile cu bani,

De prin fundul lăzii,

Ieși te du într-un vârf de munte

Că acolo te așteaptă o fată de boier,

Grasă și frumoasă.

Cu ușile deschise,

Cu fălcile aprinse.

Te urâtule acolo să urci,

Acolo să pleci

Acolo să te sălăsluiești

Și eu să rămân curat,

Cu Bunul Dumnezeu

Și Maica Domnului ma dat.

Ridicațivă voi 5 pârliți,

Ca eu să vin vouă să vin,

Și-mi înfloriți vârfuri auritepoale zugrăvite,

Cu buzele voi înmărmuri cu limba voi îndulci.

…

Descântec pentru dușmani:

Se folosește o ață neagră , se leagă 9 noduri cu mâinile la spate și se zice descțntecul. Acesta se face doar în zilele de marți,joi și sâmbătă.

Nuci de nuc curăț,

Pe toți dușmanii (numele acestora)iam legat,

Dacă la mine cu rău so-r mai gândi,

Toată boala și toată moartea în capul lor o fi.

Descântec pentru a desface orice tip de făcătură

Acesta se face în orice moment al zilei la cererea clientulu, a persoanei care este suferindă sau care are parte de un regres în viată sau altă problemă care necesită o rezolvare urgentă care nu necesită amânare.

În cadrul descantecului se folosesc 3 „unelte”( jumatate de potcoavă, un vârf de coasă și o tijă de metal/ bară, numită și suvac). Acestea sunt introduse în foc după care se rostește descântecul.

Fiecare unealtă are simbolistică proprie:

Jumătatea de potcoavă simbolizează norocul, se folosește la dezlegarea norocului în cazul în care acesta este îndepărtat de persoana în cauză sau aduce norocul îndepărtat printr-un blestem sau făcătură.

Bara de metal, tija sau așa zis suvacul lung de aproximativ 30-40 cm este introdus în foc (se ia jăratecul cu acesta) împreună cu celelalte „fiere” și se rostește descântecul. Suvacul trece simbolic în timpul rostirii descâtecului prin toate organele corpului omenesc astfel alungând farmecele și făcăturile făcute pentru boală (pe un anumit organ) sau chiar pentru moarte.Acesta are formă de linguriță îmtr-un capăt și formă ascuțită în celălalt capăt.

Vârful de coasă- taie vrăjile sau farmecele făcute unei persoane.

Cele trei „unelte” se folosesc împreună fiind introduse în foc în momentul începerii ritualului. Prin introducerea în foc a acestor unelte și prin rostirea descântecului potrivit se poate rupe chiar și făcăturile de moarte. Singura condiție în cazul făcăturilor de moarte este de a apele urgent la descântătoare „pentru a băga fiarele în foc”.

Un exemplu de făcătură de moarte este acela când o vrăjitoare merge în miezul nopții în pădure și îți bate „pana” (cu sensul de pană de topor sau orice fel de pană din diferite materiale, de obicei lemn sau metal) într-o cioată de copac tăiat. Prin acest ritual vrăjitoara îți trimite spirite rele, necurte (satana) să te omoare. Ea iși dă seama dacă farmecul a funcționat atunci când pe lângă pana introdusă în cioata de copac apare sânge (câteva picături). În momentul în care apare sângele se consideră că persoana căreia i s-a făcut vraja este moartă.

Aceste „fiare” sunt înzestrate cu puterea de a rupe sau de a dezlega orice tip de farmece sau vraji pentru-că sunt sfințite la Biserică în seara de Înviere. Atunci fiind singurul moment când se pot sfinți deoarece fiind puse în coșul care urmează a fi sfințit nimeni nu află de ele.

În cele ce urmează o sa prezint un exemplu de descântec pentru a desface făcăturile în care se folosesc „fiarele”

Descantec:

„Chiei vacă neagră poneagră,

Chiei vacă roasă poroasă,

Chiei vacă cu coarne,

Chiei vacă fără coarne,

De la casa lui …X

De la masa lui,

De la patul lui,

De la bărbatul lui,î

Bag suvacul prin creștetul capului,

Și-l scot prin fața obrazului,

Bag suvacul prin fața obrazului,

Și-l scot prin sfîrcul nasului

Bag suvacul prin sfîrcul nasului,

Și-l scot prin gât,

Bag suvacul prin gât,

Și-l scot prin piept,

Bag suvacul prin piept,

Și-l scot prin inimă,

Bag suvacul prin inimă,

Și-l scot prin ficat,

Bag suvacul prin ficat,

Și-l scot prin mațe,

Bag suvacul prin mațe,

Și-l scot prin genunchi,

Bag suvacul prin genunchi,

Și-l scot prin tălpile piceoarelor,

99 de daturi,

99 de făpturi,

99 de porunci,

99 de cătăruici,

De sînteți din sat,

De sînteți din alt sat,

De sînteți din hotar,

De sînteți de peste hotar,

În grabă mare vă poruncesc,

De la ..X să ieșiți

La marea neagră să plecați,

Ca nisipul să vă înprăștiați,

În mare să alunecați.”