Magia povestilor [303586]

[anonimizat] a vieții în toate domeniile, a [anonimizat] a tinerei generații începând de la cea mai fragedă vârstă este insuficientă.

Educarea tinerei generații în spiritul îndatoririlor și responsabilităților reprezintă o finalitate a operei educative a grădiniței și a școlii, reprezintă de asemenea și criteriul de apreciere a eficacității practice a muncii educative.

[anonimizat], de a [anonimizat].

Poveștile au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor. Poveștile sunt prima lecție de viața pe care o primesc copiii de la părinți sau educatori. O [anonimizat]-i fascineze pe cei mici și să le transmită învățături prețioase pentru mai târziu.

[anonimizat], imaginația, inteligența, să găsească soluții pentru a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]-i [anonimizat], binele de rău și să urmeze exemplul personajelor pozitive.

Poveștile îmbogățesc viața emoționala a copilului, [anonimizat].

Scopul lucrării de față este acela de a [anonimizat] a [anonimizat] a copiilor de vârstă preșcolară.

Datorită receptivității deosebite a [anonimizat]-i caracterizează în această primă etapă a [anonimizat], [anonimizat] o mare putere de imitație și li se formează cu mare ușurință mecanismele ce stau la baza deprinderilor de comportare.

Citindu-[anonimizat], [anonimizat], îngâmfarea, [anonimizat] a copiilor și la înțelegerea frumosului.

[anonimizat], decât un învăț, o povață, fără suport intuitiv.

[anonimizat] o verific în această lucrare este dacă poveștile utilizate în grădiniță pot contribui hotărâtor la formarea atitudinii morale a preșcolarilor, [anonimizat] o atitudine morală pozitivă.

Lucrarea e [anonimizat].

In capitolul I am realizat o prezentare teoretică a [anonimizat] a preșcolarilor, [anonimizat] a acestuia în grădinița de copii. [anonimizat]zentat câteva metode și strategii de realizare a educației morale la preșcolari și am evidențiat concret comportamentele morale ce pot fi formate prin intermediul poveștilor și modelelor oferite de personajele acestora.

Capitolul al II-lea este dedicat prezentării modului în care poveștile contribuie la realizarea obiectivelor specifice ale educației morale, în vederea formării unei conduite morale corecte la copiii preșcolari.

În acest scop, proiectul de cercetare cuprinde prezentarea și descrierea populației studiate, scopul, obiectivele, ipoteza, metodele și instrumentele folosite, operaționalizarea conceptelor cheie, cu exemple concrete din activitățile de povestire desfășurate la grupă, deoarece, părerea mea este că orice text literar (poezie, poveste, basm) poate fi valorificat sub aspect formativ-educativ. Copiii, sub îndrumarea mea au analizat comportamentele morale, au extras învățătura morală. Am accentuat această valorificare în continuarea activității de educație a limbajului prin sarcini variate:

– gruparea personajelor în pozitive și negative;

– colorarea personajelor în culori impuse de mine (culori reci pentru personaje negative și culori calde pentru personaje pozitive);

– modificarea conduitei personajelor negative;

– desenarea unor scene din poveste care să sugereze comportamentul dorit de mine sau apreciat de copii.

Capitolul al III-lea este destinat colectării datelor și rezultatelor, prelucrării și interpretării lor și prezintă prezintă rezultatele experimentului realizat în anul școlar în curs, concluzia fiind că la vârsta preșcolară există premize de formare a comportamentelor morale, de însușire a noțiunilor morale care se dezvoltă prin activitățile de povestire și prin modelele oferite de personajele acestora.

În urma experimentului am observat rezultate vizibile la copiii din grupul experimental în ceea ce privește:

-au dobândit capacitǎți de relaționare bazate pe ascultare-comunicare , respect reciproc;

-respectǎ regulile jocului, dobândind capacitatea de a se bucura de succesul fiecǎruia și conștientizând cǎ într-o întrecere existǎ câștigǎtori și învinși;

-și-au perfecționat deprinderile de autoservire și autonomie personală;

-au devenit spontani, exprimǎ pǎreri personale și propun și alte variante de joc;

-s-au dezvoltat social prin dobândirea de competențe sociale (respectul de sine, simțul identității, capacitatea de a rezista în situații de adversitate);

-și-au dezvoltat deprinderea de a aplica norme morale în context diferite ;

-și-au dezvoltat apacitatea de a dramatiza scene din povești folosind replicile personajelor;

-și-au format atitudini morale pozitive și capacități de a emite judecăți morale legate de faptele personajelor din basm sau poveste, evaluarea lor în raport cu normele sociale cunoscute.

În scopul valorificării strategiilor utilizate care și-au dovedit eficacitatea în planul practicii educaționale , mi-am propus ca pentru anul școlar viitor (2018-2019) să planific activități suplimentare în cadrul opționalului “In lumea poveștilor” astfel încât copiii să aibă ocazia sǎ experimenteze dramatizǎri, jocuri de creație cu subiecte din basme și povestiri, studii de caz .

Lucrarea mea se dorește a fi o valorificare a experienței mele didactice pozitive, putând demonstra și rezultatele bune ce se pot obține valorificând textele literare din cadrul literaturii pentru copii pentru a extrage învățături morale, comportamente și fapte demne de urmat în societate.

CAPITOLUL I

CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

I.1 Poveștile și rolul lor în dezvoltarea morală a preșcolarilor

A fost odată ca niciodată… De câte ori își începe educatoarea ziua sau o termină prin a rosti aceste cuvinte…?. O diversitate de acțiuni, emoții, experiențe… Aproape în fiecare basm are loc o luptă a „eroului” fie cu dragonul, balaurul, căpcăunul, fie cu ursul, lupul, vrăjitoarele rele. Și, de regulă, „eroul” învinge răul, iar atmosfera basmului, după ce a fost tensionată și plină de suspans, se destinde, devine luminoasă.

Știe cineva ce simte copilul în acest timp? I-am privit vreodată chipul atunci când ascultă povestea? Ce învață el din povești și basme? Ce ne dorim să ajungă în suflețelul lui fraged? De câte ori stăm să cugetăm asupra modului în care o poveste, oricât de scurtă, contribuie la educația lui?

Ce poate fi mai plăcut pentru un copil și un educator – părinte sau cadru didactic – decât descoperirea împreună a sensului poveștilor – povești cu tâlc, poveștile buncii, povești nemuritoare, povești orientale, povești povești create ad-hoc?

Rolul poveștilor este unul ce greu poate fi măsurat și explicat în câteva cuvinte – ele ajută comunicarea, ajută relaționarea copil-adult, sprijină exprimarea emoțiilor, oferă posibile soluții problemelor, ofer ă informații, prezintă modele de comportament și multe, multe alte beneficii.

,,Povestirile modelează experiența și cunoașterea ȋn forme care pot să stabilească, ȋn mod unic, ȋntelesul lor emoțional. Povestirile nu transformă doar informația și descriu ȋntâmplările, ci ȋși modelează conținuturile astfel ȋncât noi ne vom simți mai bine sau mai rău, mai veseli sau mai triști. Nicio altă formă a limbii nu poate face acest lucru.” ( Kieran, E., 2007, p. 15 )

Nu este simplu să creezi o poveste, însă este un dar să poți transmite copilului bogăția sa.

Mulți dintre noi ne amintim de acele povești care ne-au influențat modul de gândire, comportamentul, atitudinile sau modul de relaționare cu cei din jur.

Poveștile pot avea un rol deosebit în educarea copiilor și în dezvoltarea acestora. Efectele poveștilor se resimt nu numai în rândul celor mici, ci și a celor mari. Suntem obișnuiți să ne folosim de metafore atunci când vrem să interpretăm faptele din jurul nostru, atunci când vrem să găsim explicații sau să oferim semnificații.

Copilăria nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferită de basme, povesti și povestiri. În atmosfera aceasta preșcolarul nu participă motric, ci intelectual și afectiv . Însoțind firul povestirii care se dapănă într-o lume total necunoscută uneori, copilul face un imens efort de a și-o reprezenta și de a judeca în raport cu factorii psiho-somatici și genetici.

Copilul este creatorul propriilor imagini. Efortul lui de a-și imagina și înțelege acțiunea povestirii nu poate fi conceput în-afara unei gimnastici imense a memoriei, gândirii, voinței și a limbajului. Corespunzând setei nepotolite de cunoaștere a copilului aflat la vârsta “de ce“-urilor, literatura pentru copii este ușor asimilată, oferind exemple pozitive demne de urmat,dar și condamnând pe cei ce sunt purtătorii trăsăturilor negative de voință și caracter .

„Cărțile copilăriei se nasc din dragoste. Cântecul, versul, basmul, au încălzit leagănul omenirii și glăsuirea lor a luminat inima fragedă a copilului, la fel cum scutecele i-au încălzit mădularele.” ( Rațiu, I., 2006, p. 9).

Ca specie epică în proză, povestirea este o narațiune literară de dimensiuni reduse, care conține un fond liric. Fiind cea mai veche specie epică cultă, povestirea își are originea în folclor ” din care a împrumutat culoarea, nostalgia pentru trecut (povestiri istorice), or imaginativă, umorul.” (Dumitru Ghe ,Novac C, Mitrache A, Ilie V, 2005, p. 33)

Ca metodă de învățământ, povestirea poate fi folosită cu foarte mare succes în învățământul preșcolar și constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de narațiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfățișate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaște altfel. Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări.

Povestea sau basmul presupun o desfășurare epică, amplă, cu mai multe episoade, în versuri sau în proză, în care intervin evenimente supranaturale și personaje fantastice, având rol distractiv – de încurajare a istețimii care învinge prostia, sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine.

La grupă mică, povestirea trebuie să fie simplă, neîncărcată, cu multe comentarii și fără multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura înțelegerea și reacția afectivă adecvată, educatoarea trebuie să folosească stilul literar oral, să apeleze la comparații plastice, să folosească imagini de o reală calitate estetică, cu posibilități de sensibilizare adecvate vârstei preșcolare.

Copilul trebuie să folosească toate expresiile și cuvintele folosite în povestire, altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaște și de a le atribui semnificații eronate.

Prin toate activitățile de povestire, repovestire, povestiri create de copii se urmărește activizarea și sistematizarea vocabularului copilului, exersarea unor forme verbale de exprimare a ideilor, stimularea dorinței copilului de a vorbi, spontaneitatea expresiei. Copilul este, adeseori, solicitat să analizeze, să compare, să creeze acțiuni noi cu personaje îndrăgite, să combine în mod original elemente ireale imaginate, să reproducă fragmente din povestirile cunoscute.

Activitatea copilului este motivată, în acest caz, de plăcerea acestuia de a vorbi despre personaje și situații care îl impresionează. Dacă la 3-4 ani copilul recunoaște personajele, enumeră succint întâmplări, descrie sumar acțiuni, la 5-6 ani el este capabil să formuleze idei care presupun antrenarea proceselor psihice, poate caracteriza sumar un. personaj prin acțiunile acestuia, reușește să găsească o analogie între o întâmplare întâlnită în povestire și una din viața reală, între un personaj al povestirii și un personal real.

Copilul știe încă din familie cum trebuie să se poarte, cum trebuie să vorbească, ce atitudine să adopte în anumite împrejurări, ce are voie să facă sau ce îi este interzis. În grădiniță, educatoarea introduce treptat diferite reguli de comportare care să-l ajute pe copil să se orienteze mai ușor în mediul social apropiat. Dar educația morală nu se rezumă la atât și rezultatele nu sunt, întotdeauna, cele dorite, dacă această latură a educației nu se bucură de aceeași atenție ca celelalte.

În grădinița de copii, povestea este folosită atât ca metodă de expunere și comunicare de cunoștințe cât și ca formă de activitate destinată cunoașterii mediului și dezvoltării vorbirii preșcolarilor. Povestea devine un instrument în mâna educatoarei, o sursă de imagini mentale ale copiilor în procesul de formare și este folosită frecvent în anumite momente ale unor tipuri de activități:

-La începutul activităților comune de educație muzicală, joc didactic, convorbire;

-In cursul desfășurării activității pentru sintetizarea unor fapte, date ( observare, lectura după imagini);

Povestea este, după unii cercetători, sinonimă cu basmul așa cum o definește și “Noul dicționar UNIVERSAL al limbii române”. ( Oprea, I., 2007, p. 1087.)

Fără a o putea trata ca o specie distinctă, povestea se distanțează ușor de basm printr-o acțiune mai puternic ancorată în realitate. Majoritatea poveștilor sunt consacrate lumii animalelor, surprinzând modul de existență al acestora, făcând din ele personaje – simbol, purtătoare ale virtuților și defectelor omenești.

Din povești, intențiile moralizatoare se desprind mai clar și mai pronunțat (“Capra cu trei iezi” (grupa mică), “Ursul păcălit de vulpe” (grupa mijlocie), “Povestea unui om leneș” (grupa mare), “Soacra cu trei nurori” de I.Creangă (grupa mare).

Tema este aceeași ca a basmului, lupta dintre bine și rău. La baza conflictului stă contradicția dintre reprezentanții unor interese antagoniste: țăranul și boierul, argatul și stăpânul, alteori conflictul se încheagă în sfera relațiilor de familie, provocat de răutatea, viclenia, invidia sau lăcomia mamei vitrege. În alte povești conflictul este cauzat de ciocnirea dintre oameni dotați cu calități morale deosebite și cei dominați de diferite năravuri disprețuite de popor.

Cu acest prilej, folosind adesea ironia și umorul sunt biciuite lenea, lăcomia, îngâmfarea, prostia etc. Subiectele poveștilor sunt de proporții mai mici, cu peripeții mai puține.

Poveștile au scopul de a combate unele deprinderi morale sau trăsături de caracter disprețuite de popor: zgârcenia, minciuna, lenea, lăcomia, îngâmfarea, șiretenia, viclenia etc.

În povești, personajele se grupează în două categorii bine distincte. Una conturează pe oamenii isteți, iscusiți, curajoși, harnici și alta pe cei care au anumite cusururi. Eroul pozitiv este de obicei un om din popor, muncitor, modest, cinstit și drept. Datorită agerimii minții, stăpânirii de sine, curajului, demnității morale el învinge pe dușman.

Literatura pentru copii cuprinde o varietate imensă de povești scrise atât de scriitori români cât și străini. Cei mai neîntrecuți povestitori români sunt Petre Dulfu, I.Creangă, Mihai Eminescu, P.Ispirescu, Ioan Slavici, B.Șt.Delavrancea, etc. Dintre cei străini aș enumera pe Charles Perrault, Frații Grimm, Hâns Chrisitan Andersen, etc. Neîntrecutul povestitor Ion Creangă, a creat un bogat și valoros tezaur de povești, care a fermecat copilăria a zeci de generații. Toți copiii ascultă cu mare plăcere poveștile lui. Ascultându-le, copiii cunosc numeroase figuri din viața satului, oameni harnici și curajoși, dotați cu stăruință și dârzenie, optimiști și veseli, glumeți, gata să lupte pentru dreptate, cinste și adevăr.

În povestea “Capra cu trei iezi”, scriitorul povestește o întâmplare dramatică: nelegiuirea comisă de lăcomie și cruzime ca și pedeapsă binemeritată spre a răzbuna pe cel nevinovat.

În “Capra cu trei iezi” copiii recunosc cu ușurință pe mamă iubitoare, care în grija ei deosebită pentru copiii rămași singuri acasă, le dă sfaturi înțelepte, spre a-i feri de nenorociri.

După ce lupul îi mănâncă pe cei doi iezi, capra îndurerată, știe să se răzbune cu hotărâre: “Ei las, că l-oi învăța eu!” În scurt timp își pune planul în aplicare și pedeapsă binemeritată a lupului nu întârzie.

Ascultând această poveste copiii își însușesc una din noțiunile morale specifice vârstei lor: necesitatea de a fi ascultători și de a asculta sfaturile și învățăturile celor mai în vârstă și cu mai multă experiență decât ei.

O altă poveste care conferă o mare forță moralizatoare este Scufița Roșie scrisă în ambele variante de cei doi mari povestitori strini Ch.Perrault și Frații Grimm. Povestea pare a fi creată special pentru a ilustra ideea că între oameni există și dușmani șireți, lacomi și prefăcuți, de care trebuie să se ferească.

Eroina poveștii este o fetiță foarte frumoasă și iubită de mamă și bunică, dar care nesocotește sfaturile mamei ei. Urmările neascultării de părinți nu întârzie să apară. După cum știm lupul cel lacom o mănâncă și pe bunică și pe fetiță. Numai vânătorul reușește să le salveze viața celor două.

Prin intermediul altor povești cum sunt “Mănușa”, “Căciulița roșie și Căciulița albastră”, “Iepurele și ariciul”, “Ridichea uriașă” (grupa mică) etc., au prilejul să aprecieze frumusețea prieteniei, a ajutorului reciproc.

Dragostea nemărginită și grija părinților față de copii, bunătatea și sacrificiul lor, ajutorul și dragostea între soră și frate, bine subliniate în povestirile “Nuielușa de alun”, “Inima mamei”, “Unirea” (grupa mare) sensibilizează sufletul copiilor și-i fac să trăiască mai intens aceste sentimente și alte trăsături morale ca: modestia și hărnicia, necesitatea de a munci, ce pot fi sesizate din poveștile: “Cei trei purceluși”, “Plici și Plici – Plici” (grupa mijlocie), “Fata babei și fata moșneagului” (grupa mare).

Copiii pot să-și însușească dezaprobarea pentru necinste, viclenie, lăcomie, zgârcenie și minciună înfățișate în : “Găinușa cea urâtă”, “Ciripel cel lacom”, “Coliba iepurașului”, “Ursul păcălit de vulpe” (povești predate la grupa mijlocie).

Prin felul cum educatoarele aleg și prezintă aceste povești împreună cu eroii și faptele lor, fac pe copii să gândească și să ajungă la concluzii prectice privind propria lor comportare și conduită.

,,Faptele eroilor de poveste sunt spectaculoase, de vitejie sau malefice, cu rol moralizator prin antiteza dintre bine și rău, binele ieșind triumfător. Copiii participă verbal și nonverbal, afectiv și propunând soluții, ȋncurajează sau condamnă personajele și iau atitudine ȋn favoarea binelui. Ei solicită reluarea poveștilor preferate și insistă asupra detaliilor receptate la prima audiție.” (Voiculescu,E.,2003, p.71)

I.2 Clasificarea poveștilor

Poveștile pentru copii pot fi clasificate după caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață în:

– povești fantastice, cele mai semnificative și mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu o pregnanță a fenomenelor miraculoase;

– povești animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor despre animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice.

După autor, poveștile pot fi:

-populare, creație a colectivității anonime;

-culte, creație a unui autor cunoscut.

În funcție de trăsăturile morale simbolizate de personaje:

Trăsături pozitive de caracter

Hărnicie

-Fata babei și fata moșneagului, de I. Creangă ( fata moșneagului)

-Sarea în bucate, de P. Ispirescu ( fata cea mică)

-Cei trei purceluși, poveste populară (purcelul cel mic)

-După fapte și răsplată, poveste populară

Modestie

-Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (ursul cafeniu)

-Găinușa cea moțată, de C. Gruia (cocoșul)

-Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia (iepurașul)

-Sarea în bucate, de P.Ispirescu (fata cea mică)

-Rățușca cea urâtă, de H. C. Andersen

Înțelepciune

-Povestea ariciului înțelept, de V. Colin

-Ariciul și iepurele, de L. Tolstoi (ariciul)

-Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia (ursul hangiu)

-Găinușa cea moțată, de C. Gruia (cocoșul)

-Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (pinguinul)

Prietenie

-Leul și cățelușa, de L.Tolstoi

-Doi călători, de Al. Mitru

-Rilă Iepurilă și cărăbușul cu aripioare de aur, de F. Mugur

-Prieten devotat, poveste populară

Trăsături negative de caracter

Lene

-Fata babei și fata moșneagului, de I. Creangă (fata babei)

-Iedul cu trei capre, de O. P. Iași

-Cei trei purceluși, (purcelușii cei mari)

-După faptă și răsplată, poveste populară

Îngâmfare

-Găinușa cea moțată, de C. Gruia (găinușa)

-Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia (ogarul)

-Cocoșelul cu pene de aur, de Al. Mitru

-Tomiță iepurașul, de Al. Mitru

-Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (urșii albi)

Naivitate

-Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia (iepurașul)

-Scufița Roșie, de C. Perrault

-Ursul păcălit de vulpe, de I. Creangă (ursul)

-Sfatul șoarecilor, poveste populară

Minciună

-Puf-Alb și Puf-Gri, de C. Gruia (Puf-Gri)

-Ionică mincinosul, de Al. Mitru

-Găurile, poveste populară

-Povestea nucii lăudăroase, de V. Colin

-Ghemul, poveste populară

-Tomiță iepurașul, de Al. Mitru

Prefăcătorie

-Hainele cele noi ale împăratului, de H. C. Andersen

-Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia (ogarul)

-Ursul păcălit de vulpe, de I. Creangă (vulpea)

-Găinușa cea moțată, de C. Gruia (vulpoiul)

Neascultare

-Puiul, de I. Al. Brătescu Voinești (puiul cel mic)

-Capra cu trei iezi, de I. Creangă (iezii cei mari)

-Furnica și aspiratorul, de Mălina Cajal

Încăpățânare

-Povestea măgărușului încăpățânat, de V. Colin

-Găinușa cea moțată, de C. Gruia

-Cocoșelul cu pene de aur, de Al. Mitru

Lăcomie

-Ciripel cel lacom, de L. Vlădescu

-Ciripel, nimeni nu-i ca el, de S. Dima

-Cele două vulpi, poveste populară

Exemplele poveștilor cu o mare forță moralizatoare sunt nenumărate. Voi încerca să realizez o clasificare a lor după un anumit reper moral care m-a ajutat mult în planificarea lor semestrială și anuală.

1. Povești care nu încurajează lenea, trândăvia, ridicând hărnicia la rang de cinste (“Fata babei și fata moșneagului”, “Cenușăreasa”, “Povestea unui om leneș”, “Cei trei purcelași”.)

2. Povești care dezbat trăsături de caracter, neascultarea și urmările sale (“Capra cu trei iezi”, “Scufița Roșie”, “Puf Alb și Puf Gri”.)

3. Povești care satirizează lăcomia, viclenia, șiretenia (“Ursul păcălit de vulpe”, “Vulpișor”, etc.)

4. Povești care scot în evidență minciuna (“Ionică mincinosul”).

În funcție de scopul moral al povestirilor :

-povestiri utilizate în formarea reprezentărilor despre adevăr, dreptate, cinste, curaj, perseverență, hărnicie, prietenie :

-povestiri utilizate în formarea trăsăturilor morale pozitive la preșcolari:

-povestiri utilizate în educarea sensibilității și reacției emoționale față de evenimente cu semnificație pozitivă sau negativă

-povestiri utilizate în evitarea și aplanarea conflictelor între copii, a manifestărilor greșite de comportament prin valorificarea eficientă a exemplelor pozitive sau negative

În ultimul timp în cadrul activităților instructiv-educative di grădiniță se utilizează bilioterapia , o tehnică terapeutică, creativă prin care se urmărește rezolvarea problemelor pe care copilul le întlânește într-o perioadă a vieții. Motivele pentru care este potrivit să folosim această tehnică în rezolvarea de probleme ar fi :

Ajută la dezvoltarea imaginii de sine;

Ajută copiii să se evalueze corect, pozitiv;

Favorizează înțelegerea comportamentului propriu și al altora;

Dezvoltă empatia;

Favorizează găsirea mai multor soluții pentru o problemă;

Prezintă rezolvarea de probleme în mod pozitiv, distractiv;

Ii atestă copilului faptul că există și alte persoane care au probleme asemănătoare cu a lui.

Povestea terapeutica este o metodă prin care putem transmite copiilor anumite modele comportamentale, valori morale și putem înlătura unele comportamente nedorite. Povestea în sine nu îi spune copilului ce să facă, cum să acționeze, nici nu îl critică sau etichetează, ci îl ajuta să se identifice cu personajele și să trăiască alături de ele, atât frământările cauzate de problema ivită, cât și satisfacția și bucuria dată de găsirea soluției. Acționând oarecum indirect, povestea terapeutica îl ajuta pe copil să transpună soluția soluția din poveste în viața sa reală.

“Povestea nu face altceva decât transmite pe baza celor relatate, o experiență de viață, o situație problemă, o stare de fapt, toate concurând la găsirea unei soluții implicând de cele mai multe ori, autorul cu întreaga sa personalitate.”(Pașca,D.,2004,p.14)

I.3 Valorificarea mesajului educativ al poveștilor

Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activități dirijate din grădiniță care satisface

nevoia de cunoaștere și de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginația și le creează cadrul optim de comunicare. Ca activitate specifică învățământului preșcolar, povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:

– Memoria voluntară – prin fixarea desfășurării evenimentelor și prin redarea lor în succesiunea lor logică cu ajutorul educatoarei și al mijloacelor didactice utilizate;

– Imaginația – prin crearea unor imagini noi în baza prelucrării reprezentărilor și a experienței cognitive anterioare;

– Gândirea logică – datorită descoperirii succesiunii logice a evenimentelor din povestire;

– Limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul și gândirea se constituie ca unitate între comunicațional (transmitere de informații) și cognitiv. Gândirea se dezvoltă având ca suport limbajul, iar nivelul de dezvoltare al limbajului reflectă nivelul de dezvoltare al gândirii.

– Atenția – prin memorarea unor fragmente ale povestirii, numelor personajelor, a unor elemente ce apar în povești, a succesiunii întâmplărilor, trăsături comportamentale ale personajelor, a unor expresii.

În Curriculumul pentru învățământul preșcolar, 2008, pentru domeniul LIMBĂ ȘI COMUNICARE sunt prevăzute următoarele obiective cadru:

– Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

– Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic , lexical, sintactic;

– Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;

– Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris.

Povestirile contribuie la realizarea obiectivelor de referință ce vizează:

– participarea la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.

– înțelegerea și și să transmiterea mesajelor simple; să reacționeze la acestea.

– audierea unui text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles.

– îmbogățirea vocabularului activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

– receptarea unui text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.

– capacitatea de a crea el însuși (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive

Poveștile permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preșcolarilor, permițându-le astfel să se exprime cu ușurință, atât în relație cu ceilalți copii, dar și cu adulții. Aceste povestiri solicită imaginația creatoare, gândirea, limbajul și realizează trecerea de la o etapă stereotipă, la o etapă care permiterea găsirea de soluții pentru aceeași temă.

Acumularea de cunoștințe este una din căile de adaptare a copilului la viața socială. Copilul, cu trăsăturile proprii vârstei lui, ajunge ca prin activitatea lui generată de un interes sau altul, să-și formeze, acționând, gândirea. „Cu ajutorul cuvântului și al conceptului se efectuează întrepătrunderea experienței individuale și a celei colective."(V. Șchiopu, E. Verza, 1997, pag.48)

Întrucât elementul de bază al activității de instruire și educare a preșcolarului îl constituie limbajul, volumul și calitatea vocabularului influențează nemijlocit adaptarea socio-afectivă a copilului. Sărăcia vocabularului și stângăcia în exprimare pot frâna nu numai dezvoltarea intelectuală a copilului, dar pot produce modificări în stările afective ale copiilor.

Corectitudinea pronunțării cuvintelor, bogăția vocabularului, logica și expresivitatea vorbirii sunt indici în aprecierea inteligenței unui copil. Există, deci, o interdependență între gândire și limbaj. Ambele procese psihice depind de „zestrea nativă", dar sunt puternic influențate de ambianța educativă în care trăiește copilul. Rolul grădiniței este, deci, decisiv.

Grupa mică și mijlocie dezvăluie și aprofundează noțiuni, concepte, prin toate tipurile de activități. Presupunând rezolvat un minim necesar de cunoștințe, dobândite prin antrenarea proceselor de cunoaștere, la grupa mare preșcolarul poate fi un bun interlocutor. Pe lângă funcția informativă a convorbirilor educatoarei cu copiii, trebuie realizat în permanență un schimb de mesaje între educatoare și copii, folosind valoarea formativă a cuvântului. Copilul își însușește unele atitudini și comportamente, imitând un exemplu concret, dacă acesta-i vine din partea unei persoane pe care o respectă, în speță, din partea educatoarei. Acest exemplu este cel mai adesea un personaj de poveste. Pentru a pătrunde semnificația unui cuvânt, frumusețea unei atitudini sau pentru a de-termina respingerea unei atitudini ce nu trebuie preluată, este esențială intervenția forței cuvântului de a clarifica, de a explica, de a nuanța, de a ajuta copilul să înțeleagă, să judece și să aprecieze.

Am organizat activități care să antreneze în același timp operațiile gândirii copilului și capacitatea de verbalizare. De pildă, după ce, spre sfârșitul săptămânii, le-am prezentat copiilor povestea Iedul cu trei capre, la începutul săptămânii următoare le-am prezentat Povestea măgărușului încăpățânat. Ambele povești au plăcut foarte mult copiilor și am încercat să le sugerez o analogie între personajele principale ale celor două povești: măgărușul și iedul. Analogia presupunea evidențierea asemănărilor, dar și a deosebirilor între cele două personaje. Procedeul în sine nu le era străin copiilor, ei fiind familiarizați cu el de la activitățile de observare. Prin întrebări ajutătoare i-am purtat pe copii spre evidențierea asemănărilor: amândouă personajele sunt neascultătoare și încăpățânate.

Deosebirea a fost, de asemenea, sesizată: măgărușul este și foarte alintat, iar iedul este și leneș. Obișnuiți fiind că, de fiecare dată, să analizăm consecințele, urmările atitudinii personajelor, și de data aceasta copiii au punctat corect acest aspect: măgărușul este disperat când toate obiectele din cameră îl resping, lăsându-l pradă lui Moș Nu-Vreau, iar iedul rămâne dezbrăcat, flămând și scapă, ca prin minune, de lup. La întrebările „Măgărușul de la sfârșitul povestirii mai seamănă cu cel de la început? Dar iedul? De ce? Ce s-a schimbat în purtarea lor? De ce?", copiii au analizat corect atitudinea schimbată a celor două personaje, schimbare generată de o serie de neplăceri la care au fost supuse acestea. În ce mă privește, a fost momentul potrivit de a accentua ideea că orice greșeală de comportament, fie că pornește de la încăpățânare, lene sau minciună, lăudăroșenie etc., este urmată numai de neplăceri și necazuri. Și numai acela care va ști să se ferească de astfel de greșeli va fi ferit de neplăceri. În esență, referitor la această activitate, copiii au dovedit că și-au însușit perfect conținutul, înțelesul celor două noțiuni morale (încăpățânare, respectiv lene), dar, mai presus de acest aspect al actului educațional, ei s-au dovedit capabili de a analiza comportamente, de a stabili asemănări și deosebiri de atitudini, de a evidenția consecințe ale comportamentului greșit.

Mulțumită de reușita acestei activități am mai organizat, pe aceeași structură, o serie de activități în care am alăturat câte două povești care prezentau similitudini în ce privește comportamentul personajelor: Găinușa cea moțată, de C.Gruia, cu Cocoșelul cu pene de aur de Al.Mitru. În acest caz lăudăroșenia, îngâmfarea erau trăsături care-i caracterizau pe cocoșelul cu pene de aur și pe găinușă; Ursul păcălit de vulpe, de I.Creangă, cu Scufița Roșie (în acest caz am evidențiat consecințele încrederii, naivității, trăsătură comună ursului și Scufiței Roșii.

De asemenea copiii pot fi convinși de necesitatea de a asculta cunoscând consecințele neascultării așa cum reies din povestirile ,,Mălina și ursuleții“, ,, Scufița Roșie“, ,,Cocoșelul cu creastă de aur“ etc.pot învăța să dezaprobe necinstea, viclenia, lăcomia, zgârcenia și minciuna înfățișate în ,,Găinușa cea moțată“ , ,,Ciripel cel lacom“, ,, Coliba iepurașului“, ,,Ursul păcălit de vulpe“, ,,Punguța cu doi bani“.

Prin intermediul altor povești cum sunt ,,Mănușa“, ,,Căciuliță roșie și Căciuliță albastră“, ,, Iepurele și ariciul“, ,,Ridichea uriașă“ etc., copiii au prilejul să aprecieze frumusețea prieteniei, a ajutorului reciproc și a vieții în colectiv.

Dragostea nemărginită și grija părinților față de copii, bunătatea și sacrificiul lor, ajutorul și dragostea între soră și frate, bine subliniate în povestirile ,,Nuielușa de alun“, ,, Inima mamei“, ,, Lebeldele“, ,,Scorușul“,

,,Norișor“, sensibilizează sufletul copiilor și-i fac să trăiască mai intens aceste sentimente, și alte trăsături morale ca: modestia și hărnicia, necesitatea de a munci ce pot fi sesizate din povestirile : ,,Cei trei purceluși“, ,,Fata babei și fata moșului“, ,,Plici și Plici-Plici“, înfățișate prin eroii și faptele din povești, fac pe copii să trăiască puternice emoții, să gândească și să ajungă la concluzii practice privind propria lor comportare. Ei învață că e frumos să fii politicos, cinstit, curajos sau harnic- că eroul din poveste.

Preșcolarii sunt fermecați de lumea fantastică a poveștilor, le ascultă cu aceeași plăcere chiar dacă sunt repetate și își manifestă întotdeauna dorința ca ele să dureze cât mai mult.Prin povești, copiii reușesc să se elibereze de impresiile nemijlocite și au posibilitatea să-și reprezinte obiecte și fenomene pe care nu le-au perceput niciodată.

Povestirile despre viețuitoarele din natură, sunt cele mai numeroase și mai dorite a fi povestie de către micii preșcolari. Mulți dintre marii scriitori cu un ascuțit spirit de observație, au înfățișat în povestiri, prin variate procedee stilistice, aspecte din viața diferitelor vietăți din lumea înconjurătoare.

Comportamentele personajelor necuvântătoare se apropie, până la confuzie, cu personajele umane la copiii din grupele mică și mijlocie, la aceasta ajutând și structura povestirii, personificarea animalelor și a păsărilor, problemele lor care sunt extrase din problematica familială, acestea reflectându-se în jocurile lor simbolice din cadrul tuturor ariilor.

Organizarea și desfășurarea, în forma prezentată, a unor activități, au dovedit că, pe măsură ce copilul dispune de un număr mai mare de cuvinte pentru a-și exprima ideile, sensul acestora se precizează și se nuanțează.

Cu certitudine putem afirma că prin intermediul povestirilor copilul își formează:

– reprezentări despre adevăr, dreptate, cinste, curaj, perseverență, hărnicie, prietenie;

– trăsături morale pozitive;

– sensibilitate și reacție emoțională față de evenimente cu semnificație pozitivă sau negativă.

Trăsăturile pozitive de caracter, asemănător deprinderilor și obișnuințelor, se formează în și prin activitate. Odată însă stabilizate devin componente intrinseci ale conduite morale.

Din punct de vedere al conținutului, distingem trăsături ce exprimă atitudinea omului față de societate, și implicit față de semenii săi, față de muncă și față de sine însuși. Din prima categorie fac parte: spiritul de cooperare, dragostea față de țară, principialitatea, sociabilitatea, cinstea, umanismul, optimismul, delicatețea. Din cea de-a doua fac parte: hărnicia, spiritul de inițiativă, spiritul de întrajutorare, punctualitatea, etc. Din ultima categorie fac parte: modestia, demnitatea, spiritul critic și autocritic, curajul.

Orice text literar (poezie, poveste, basm) este valorificat educativ. Copiii, sub îndrumarea mea analizează comportamentele morale, extrag învățătura morală. Am accentuat această valorificare în continuarea activității de educație a limbajului prin sarcini variate:

– gruparea personajelor în pozitive și negative;

– colorarea personajelor în culori impuse de mine (culori reci pentru personaje negative și culori calde pentru personaje pozitive);

– modificarea conduitei personajelor negative;

– desenarea unor scene din poveste care să sugereze comportamentul dorit de mine sau apreciat de copii.

Se constată, deci, că preșcolarul dobândește, treptat, o gândire morală efectivă, o „experiență morală" care se construiește treptat în acțiune, în contact cu faptele receptate din povești sau din viața reală. Această experiență morală conduce la situația în care copilul este capabil să se orienteze el însuși în fiecare caz particular și să evalueze faptele altora. Se poate observa, de asemenea, că preșcolarul are o gândire morală verbală care se manifestă atunci când este pus în situația de a judeca faptele altora, în speță ale eroilor poveștilor, pentru că treptat, el să fie capabil de a-și analiza corect conduita proprie.

În esență, poveștile, povestirile, povestirile create rezolvă o mare varietate de sarcini ale educării și instruirii preșcolarului: actualizează și îmbogățesc experiența cognitivă a copilului, educă spiritul de observație, exersează funcții ale limbajului, capacitatea de a verbaliza, dezvoltă operațiile gândirii, determină socializarea afectivă a copilului, cu implicații puternice în sfera sentimentelor și a personalității copilului.

Poveștile au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor. Poveștile sunt prima lecție de viața pe care o primesc copiii de la părinți sau educatori. O lecție simplă, cu personaje pitorești, care reușesc prin farmecul lor să-i fascineze pe cei mici și să le transmită învățături prețioase pentru mai târziu.

Există povești care ajuta copilul să-și dezvolte vocabularul, imaginația, inteligența, să găsească soluții pentru a scăpa de diverse temeri, soluții în rezolvarea unor probleme, deoarece personajele din povești trec prin aventuri, evenimente în care copilul se poate regăsi. Poveștile scot în evidența trăsăturile personajelor, dându-i copilului posibilitatea să învețe, să deosebească frumosul de urât, binele de rău și să urmeze exemplul personajelor pozitive.

Poveștile îmbogățesc viața emoționala a copilului, prin intermediul acestora copilul ajungând să trăiască alături de personaje, învață să își exprime propria trăire emoțională în funcție de contextul și desfășurarea povestirii.

Citindu-le povestiri, copiii sunt de partea dreptății, adevărului detestând nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, răutatea și minciuna, toate acestea contribuind la dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor și la înțelegerea frumosului.

Este necesar să oferim preșcolarilor unele exemple de viață în mod indirect, prin intermediul poveștilor și povestirilor, decât un învăț, o povață, fără suport intuitiv.

Minunata lume a poveștilor oferă micilor ascultători o varietate de personaje și teme de unde copiii își pot alege modele etice. Personajele din povești sunt harnice, ascultătoare, înțelepte, modeste, respectuoase se sacrifică pentru idealuri nobile, fiind reprezentante ale binelui. Iată câteva idealuri morale care impresionează copiii, iar aceștia vor tinde să fie precum eroii pe care îi iubesc.

Educația copilului își pune amprenta asupra întregii sale vieți. Unele coordonate ale universului copilului s-au schimbat: de la palate de cleștar, pitici, Feți Frumoși și Zmei, la calculator, internet, TV, telefon celular, rachete cosmice.

Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase, de comportare oglindite în mici antiteze între eroi, oferă consecințele ascultării și neascultării, vrednice sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă trăsături pozitive ale unor eroi, precum și trăsături nedemne sau condamnabile ale altora.

Poveștile și basmele povestite copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice și morale prin povești copiii își aleg modele de comportament și de viață, cunosc întruchipările binelui și ale răului.

„A educa înseamnă în același timp a comunica o învățătură, a forma sensibilitatea și judecata, a trezi imaginația creatoare."(M. Ionescu, 2000, pag. 49)

Educația morală se desfășoară în cadrul unui proces interdisciplinar zilnic cuprinzând forme de organizare multiple : jocuri liber – creative, activități frontale dirijate , povești , exerciții morale prin care preșcolarii sunt îndrumați să înțeleagă sensul și semnificația normelor și a valorilor morale, să analizeze fapte și împliniri de viață , reale și posibile , în spiritul normelor și valorilor morale acceptate în societate, să aprecieze, obiectiv , conduita proprie și a celorlalți potrivit unor imperative morale , să înțeleagă notele esențiale ale unor trăsături de voință necesară în activitatea lor ca: perseverența , consecvența , inițiativa , curajul, să asigure concordanța între vorbe și fapte, să manifeste grijă, interes și să participe activ la protejarea mediului ambiant natural.

Poveștile și basmele au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice. Copiii ȋși aleg modele de comportament și de viață, cunosc ȋntruchipările binelui și ale răului. Poveștile și povestirile au o tematică variată:

– universul copiilor și viața adulților;

– povești și povestiri despre viețuitoare;

– povești ȋn care realul se ȋmbină cu fantasticul.

Tematica poveștilor se diferențiază de la o grupă de vârstă la alta. La grupa mică povestirile trebuie să fie scurte, accesibile, să dezvolte afectivitatea copiilor, stări și manifestări comportamentale pozitive. La grupa mijlocie povestirile ȋi pot familiariza pe copii cu diverse aspecte ale vieții, iar la grupa mare/pregătitoare povestirile devin mai complexe, având ca scop sesizarea diferențelor dintre real și ireal, exersarea capacității de comunicare a copiilor.

I.4 Metode și procedee utilizate în educarea morală a preșcolarilor

„Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp și spațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu cerințele sociale.” (Nicola I., 1996,p.206). Conținutul său se concretizează în idealul moral, valorile și regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numește „structura sistemului moral” (Nicola I.,1996, p.207).

„Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesența morală a personalității umane, sub forma unei imagini a perfecțiunii din punct de vedere moral. Esența sa se manifestă prin valorile, normele și regulile morale”.(Colceriu L., 2008 ,p182).

Încă de la vârsta de trei ani, prin felul în care acționează copilul poate da iluzia că și-a interiorizat o serie de reprezentări și reguli morale : salută, semnalează “faptele urâte” ale altor copii, dezprobă comportamente, dar în realitate acestea apar copiluilui apar ca niște simple cerințe de comportament, impuse de adulți .

Comportamentul moral se bazează pe cunoștințe, sentimente, convingeri, deprinderi și obișnuințe, o voință puternică, încât urmărirea și formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci și un sistem coerent de metode și procedee prin care să putem preveni apariția unor eventuale obstacole și să asigurăm realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.

„Acțiunile educative se desfășoară în mod organizat și sistematic și au, totodată, rolul de a valorifica acele influențe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului. Folosind metodele cele mai adecvate se urmărește construirea conștientă a personalității morale a copilului în concordanță cu imperativele moralei societăți.” (I.Nicola, D. Fărcaș, 1990, p. 31).

În revista Didactică Pro, nr.3 din 2010 Sorin Cristea face următoarea clasificare:

” Metodologia educației morale include un ansamblu de metode și procedee care pot fi grupate la nivelul atrei modele orientative.

1. Modelul strategic propune integrarea metodelor morale pe două coordonate fundamentale:

a) coordonata instruirii (teoriei) morale implică:

– metode verbale: expunerea morală (povestirea, explicația, prelegerea morală), conversația morală (dialogul moral, dezbaterea etică), studiul de caz;

– metode intuitiv-acționale: exercițiul moral, exemplul moral;

b) coordonata conduitei (practicii) morale angajează două categorii de metode centrate pe evaluarea acțiunii morale: aprobarea-dezaprobarea.

2. Modelul instrumental propune un număr apreciabil de metode morale raportate la obiective globale (de instruire morală – de acțiune morală):

– explicația morală;

– prelegerea morală, bazată pe un volum de informare asigurat prin procedee expozitiv- verbale de tip demonstrație- pledoarie, conferințe, referate tematice;

– convorbirea morală, bazată pe procedee de dialog moral, dezbatere morală, povestire morală, comentariu moral;

– exemplul moral, cu procedee bazate pe exemple directe-indirecte, reale-imaginare;

-analiza de caz, bazată pe procedee de decizie, prezentare, analiză, dezbatere, recomandare morală;

– exercițiul moral;

– aprobarea morală, bazată pe procedee și tehnici de laudă, recunoștință, recompensă;

– dezaprobarea morală, bazată pe procedee și tehnici de observație, avertisment, ironie, reproș, sancțiune etc.” ( Ioan Nicola, 1992, pag.118-134).

3. Modelul sintetic grupează metodele educației în raport de trei criterii pedagogice complementare (Științele Educației. Dicționar Enciclopedic, vol.1, coord. generală Eugen Noveanu, 2007, p. 368-374; Marin Călin, 1996):

a) după scopul prioritar angajat:

– metode de receptare și înțelegere a valorilor și normelor morale, exprimate conceptual și situațional: narațiunea morală, convorbirea morală explicația morală, demonstrația morală, analiza de caz, reflecția morală;

– metode de generare, consolidare și restructurare a conduitei morale, exprimate în raport de context: exemplul moral, exercițiul moral, sancțiunea morală (pozitivă, negativă);

– metode de autoconducere a personalității celui educat: autoobservarea morală, autodirijarea morală, autoevaluarea morală;

b) după tipul de intervenție pedagogică:

– metode de educație morală directă: metode verbale;

– metode de educație morală indirectă: exemplul moral, sugestia morală, metode de educație morală la nivel de (micro)grup;

c) după modul de raportare a educatului la educator: metode bazate pe autonomia morală a educatului; metode morale dependente de adult.” ( Cristea, S., 2010 ,p.55)

În grădinița de copii, principalele metode ale educației moral civice și sociale sunt: exemplul, exercițiul, , povestirea morală, convorbirea pe teme date, aprobarea și dezaprobarea. Utilizarea lor cere tact și măiestrie pedagogică.

Exemplul este metoda cea mai eficientă. Ca metodă a educației formale- îmbracă forma exemplificării pentru că , cerință, o normă, pentru a fi înțelese la vârsta preșcolară și școlară mică trebuie să fie exemplificate printr-o situație concretă.”Exemplul trebuie să se constituie ca o prezentare (demonstrare) concretă a modului de manifestare a valorii morale respective, a modului în care se reflectă în comportament o anume normă morală.” ( Niculescu, M, 2007, p.95)

Putem exemplifica, prin joc, normele de salut, de comportare civilizată în diferite contexte sociale, comportamente ale eroilor din basme, trăsăturile lor de caracter – de mare folos educațional.

Deosebit de important în formarea conduitei moral-civice la preșcolari este exemplul oferit de părinți, de educatoare ,de către ceilalți adulți sau copii din preajmă. Preșcolarul mic nu are incă, suficient de bine dezvoltată capacitatea de a distinge exemplele pozitive de cele negative; astfel, ajunge să imite și ceea ce este bun și ceea ce este rău el are tendința să acționeze în direcția modelului oferit. De aceea, responsabilitatea morală a educatorului este imensă. De cele mai multe ori copiii își justifică comportmentul prin: “ Așa face și mama/tată/doamna educatoare/bunica/bunicul/ fratele mai mare”

„Locul prescripțiilor verbale, care avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este preluat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfășurarea sa.” (Ioan Nicola, 2000, p. 227).

Exemplele își pot exercita acțiunea direct sau indirect.

– exemple cu acțiune directă: cele oferite de persoanele aflate în anturajul copilului – părinți, educatoare, colegi, adulți .

Preocuparea părinților, educatoarele trebuie să se îndrepte, în primul rând, asupra propriei atitudini și comportări, deoarece exemplul lor devine un instrument ce acționează asupra personalității copilului.

– exemplele cu acțiune indirectă constau în relatarea și descrierea unor fapte și acțiuni morale exercitate de o anumită persoană într-o anumită situație. Acestea se pot realiza cu ajutorul povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.

Pentru că exemplul moral să producă efectele dorite trebuie ca educatoarea să aibă calități și conduite care să dovedească, în relațiile cu copiii, că este un exemplu demn de urmat și să se evite exemplificarea comportamentului unui copil deoarece poate avea efecte negative atât asupra copilului ( aroganță, individualism, supraapreciere), cât și assupra celorlalți copii ( frustrare, subapreciere).

Exercițiul moral constă în repetarea sistematică și organizată a unor acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter implicate în atitudinea și conduită morală a copilului.

În învățământul preșcolar utilizăm exercițiul moral în context ludic deoarece copilul învață și exersează cu plăcere prin joc, este motivat intrinsec iar probabilitatea de a repeta un comportament dorit achiziționat prin joc este foate mare. Concret, în cadrul activităților din grădiniță, exercițiul moral constă în repetarea în diferite contexte special create, sau în practica zilnică a unor comportamente conforme normelor și valorilor morale și civice, în scopul formării și dezvoltării unor deprinderi optime de comportare.

Astfel, putem utiliza :

– exerciții în legătură cu anumite acțiuni implicate de viața cotidiană: salutul, cum ne comportăm la magazin, la o zi de naștere, la doctor, etc.

– exerciții în legătură cu formarea unor deprinderi de muncă: Strângem jucăriile , avem grijă de jucării, etc.

Metoda convingerii este utilizată în scopul sprijinirii copilului spre a-și desluși sensul și importanța propriilor fapte sau ale altora, spre a distinge ceea ce este bine de ceea ce este rău;toate acestea duc la dezvoltarea capacității individuale de apreciere și autoapreciere a comportamentelor morale. Nu este o metodă specifică vârstei preșcolare, pentru că făcând apel la înțelegere, pătrundere de semnificații, uneori de nuanță, este necesar un anume stadiu al evoluției gândirii pentru a o susține, îmbinata cu exemplul și exercițiul, poate da roade și la preșcolarii mai mari.

Convorbirile organizate și discuțiile individuale ca metode ale educației morale de asemenea nu sunt specifice vârstei preșcolare. Se pot aborda insă. sub forma unor convorbiri pe o temă dată, ca de exemplu :”Ce mi-a plăcut mai mult la serbarea lui Moș Crăciun / în excursie / în vizită la"?, "Cum trebuie să ne purtăm cu frații noștri/ acasă/ la grădiniță / cu prietenii de joacă

etc"? Abordate corect metodic, cu măiestrie și tact. cu respectarea particularităților psihologice

ale vârstei, convorbirile morale pot avea efectele scontate în plan educațional.

Aprobarea are valoare de întărire pozitivă a comportamentelor dezirabile, de stimulare a acestora. Ea subliniază concordanța dintre conduita copilului și normele morale. Trebuie spus insă că, uneori se manifestă o ușoară tendință de exagerare în utilizarea acestei metode: din dorința de a stimuli permanent copilul, de a-l încuraja, chiar și atunci când greșește (mai cu seamă când este vorba de o greșeală în plan cognitiv) aprecierea se face prin aprobare în formule de genul „Foarte bine, foarte frumos doar că…" Acest mod de formulare a aprecierii poate fi înțeles în nuanțele sale la vârste mai mari decât cea preșcolară.

Pentru copil acum contează partea pozitivă, nesesizând nuanțele formulării; ori se poate ajunge la întărirea unor deprinderi greșite, a unor comportamente neconcordante cu normele.

Dezaprobarea constă în aprecierea explicit negativă a unor „fapte ce nu sunt concordante cerințelor moral-civice. În anumite condiții, ea se poate converti în constrângere.

Folosită în exces poate avea efecte negative, dar. în aceeași măsură poate dăuna și neglijarea ei. Toate aceste metode aplicate în corelație cu diverse conținuturi și în contextul diferitelor tipuri de activități au efecte concrete asupra comportamentului copiilor, asupra evoluției personalității lor:

Povestirea morală constă în relatarea într-o formă accesibilă și atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale.

Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus într-un mod de viață care-l ajută să înțeleagă sensul unor norme sau reguli morale.

Povestirea morală este modalitatea utilizată frecvent la vârstele mici datorită caracterului ei mai colorat afectiv, mai accesibil.

Ca metodă și ca mijloc de instruire și educație povestirile educatoarei sunt act de expunere orală a conținutului unor texte literare cu caracter realist – științific sau fantastic.

Ascultând povești sau basme, copiii sesizează mijloacele verbale folosite de educatoare, rețin cuvintele cu care încep și se încheie basmele, ori expresiile care se repetă în basme.

Povestea și basmul dețin cele mai mai multe avantaje în dezvoltarea copilului. Și anume:

– el află care sunt consecințele metehnelor și calităților umane, ale faptelor bune și rele;

– antitezele atotprezente în basme îl ajută să facă diferența între bine și rău, între minciună și adevăr, între lașitate și curaj;

– îl învață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai des întâlnite la oameni;

– trăind alături de personajul preferat, copilul învață multe lucruri despre lumea din jur;

– începe să funcționeze imaginația celui mic, care este nevoit să construiască în minte peisaje,

chipuri, situații;

– stimulează intelectul copilului care se străduiește să rețină cât mai multe detalii ale poveștii, să

memoreze cuvintele folosite de adult pentru a fi capabil să le reproducă;

– au rol benefic asupra afectivității unui copil, frica, bucuria, iubirea sunt trăite la intensitate maximă, fără ca el să fie pus în situații periculoase sau dificile.

Poveștile pregătesc copilul pentru confruntarea cu situații neplăcute. Ele îi transmit certitudinea unui final fericit, iar la această vârstă este bine să trăiască cu astfel de gânduri.

,,Rutina de a asculta povești poate stimula o ȋntreagă gamă de abilități cognitive. Povestea are un rol universal cultural important. Puterea poveștilor de a-i implica pe copii, de a le stimula imaginația și de a le lărgi experiența, simpatiile și ȋnțelegerea trebuie valorificată ȋn fiecare zi atât de părinți, cât și de cadrele didactice.” (Kieran, E., 2007, p.100)

Printre modalitățile de realizare a activităților de povestire se numără:

– teatrul de păpuși;

– teatrul de masă;

– audio – vizionare CD, prezentări power point.

Teatrul de păpuși.

Farmecul copilăriei se desfășoară până la un punct între lumi paralele, una reală și alta imaginară, în care totul este posibil. Poveștile expuse prin teatru de păpuși reușesc să atragă preșcolarii aceștia manifestând de fiecare dată un interes deosebit pentru activitate trăind intens momentele și acțiunile din poveste, fiind alături de personaje atât la bucurie cât și la tristețe.

Teatrul de masă este un mijloc de educare prin care se acționează cu ușurință în joacă, direct și în același timp asupra vieții afective a copilului. Atrage mult atenția copiilor, deoarece educatoarea povestește, iar personajele sunt prezentate cu acțiunile specifice fiecăruia, pe masă, în fața copiilor. În acest caz, pe lângă personajele confecționate din carton, se mai pot folosi cu mult succes păpușile din truse pentru teatru și alte jucării din material plastic sau pluș.

Prezentarea fiecărui personaj, acțiunea specifică, redarea dialogului, permite copiilor să trăiască din plin acțiunea povestirii, le crează stări emoționale puternice, îi fac să aibe atitudine corespunzătoare față de fiecare personaj în parte și să se bucure de ele.

Teatrul de umbre este un alt mijloc eficient care se poate folosi cu succes în activitatea de povestire. El reprezintă forma cea mai simplă a teatrului de păpuși. A fost proiectat din cele mai vechi timpuri în China și poate fi considerat strămoșul teatrului de păpuși.

Principiul după care se organizează acest teatru este obținerea unei umbre pe un ecran de pânză sau hârtie subțire prin interpunerea între ea și o sursă de lumină a unor siluete de carton reprezentând oameni, animale și obiecte, dar și a mâinilor cu care educatoarea sau copiii pot obține diferite forme în timp ce povestesc un basm.

Necesitatea de a începe educarea cât mai de timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Printr-o muncă educativă constantă și susținută, aceste componente se transformă treptat în trăsături relativ stabile ale personalității sale.

De exemplu, deprinderea de a mulțumi ori de câte ori primește ceva, cea de a saluta, de a asculta pe ceilalți când vorbesc, fără a-i întrerupe, sau de a îndeplini cerințele adulților fără comentarii inutile, au ca și consecință apariția unei atitudini constante de politețe și respect față de cei din jur.

De aceea cea mai imoprtantă sarcină a educatoarei este educarea trăsăturilor pozitive de caracter: dragostea pentru adevăr, sinceritatea, cinstea, curajul, modestia, optimismul și încrederea în forțele proprii, sociabilitatea, independența, spiritul critic și autocritic, generozitatea, blândețea, politețea, respectul, bunul simț, ordinea, disciplină, devotamentul, recunoștința, punctualitatea, conștiinciozitatea, discreția, umanismul, delicatețea, principialitatea, colectivismul, prietenia, hărnicia, sentimentul datoriei, al mândriei patriotice, puritatea morală etc. dar și înlăturarea defectelor de voință și de caracter, lupta împotriva lor: pasivitatea, lenea, egoismul, îngâmfarea, lăudăroșenia, invidia, imprudența, lingușirea, neglijența, necinstea, hoția, înșelăciunea, fățărnicia, viclenia, indiscreția, obrăznicia, disprețul, insultarea, dezordinea, ura, răutatea, nerecunoștința, neascultarea, tergiversarea, timiditatea, delăsarea etc.

I.5 Convingeri și comportamente (conduite) morale formate prin intermediul poveștilor

Prin realizarea obiectivelor educației morale copiii își formează reprezentări morale (imagini intuitive a ceea ce este caracteristic unui complex de situații, fapte morale) intense, clare, precise, bogate în conținut; precum și premise ale judecăților morale, unele deprinderi morale și premise pentru viitoarele calități morale (de voință și caracter). Toate acestea sunt realizabile prin integrarea copilului în situații morale și prin valorificarea experienței morale personale.

Prin intermediul jocurilor, a convorbirilor, a lecturilor după imagini, a textelor literare sau a metodelor activ-participative folosite în cadrul „Întâlnirii de dimineață” sunt promovate următoarele valori morale: sociabilitatea, politețea, recunoștința, prietenia, iubirea, dragostea părintească, încrederea, responsabilitatea, adaptabilitatea, hărnicia, disciplină, înțelegerea, prudența, hotărârea, spiritul critic și autocritic, devotamentul, independența, autonomia, bunătatea.

Prin toate activitățile de povestire, repovestire, povestiri create de copii se urmărește activizarea și sistematizarea vocabularului copilului, exersarea unor forme verbale de exprimare a ideilor, stimularea dorinței copilului de a vorbi, spontaneitatea expresiei.

Multe dintre povestirile audiate au confirmat și consolidat cunoștințe dobândite în activitățile de observare, referitoare la aspectul animalelor, obiceiurile și modul de viață ale acestora, anumite particularități care le deosebesc și le caracterizează: lupul este lacom și crud, vulpea este șireată, iepurașul e fricos, vrăbiuțele sunt lacome, măgărușul este încăpățânat etc.

Orice text literer-poezie,povestire, poveste, basm trebuie valorificat educativ. Sub îndrumarea noastră , copiii analizează comportamentele morale, extrag învățătura morală.

Pentru că preșcolarul trebuie să perceapă sensul pozitiv al conduitei morale, atunci când situația morală ne oferă un sens negativ, trebuie să o transformăm în contrariul său, prin aprecierea copiilor.

Preșcolarul a perceput conduita negativă a iedului din povestea ,,Iedul cu trei capre”,dar nu ne-am oprit la atât . Pentru stimularea și valorificarea potențialului creativ al vârstei le-am adresat întrebări de tipul: ,, Voi cum credeți că ar trebui să se procedeze?”

Răspunsurile preșcolarilor au fost majoritatea: ,, E mare, poate să se îmbrace singur” prin raportare la ei însăși și la comportamentul lor în famile.

Din povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă, copiii au înțeles că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăruia și ajung să prețuiască munca, să aprecieze rezultatele ei și să disprețuiască lenea, lăcomia, viclenia, invidia și răutatea.

Povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”,de Ion Creangă le-a oferit copiilor o învățătură însemnată: de a nu fi încrezători și de a nu fi conduși numai de lăcomie, căci încrederea fără discernământ în sfatul unor necunoscuți poate avea urmări neplăcute.

,,Capra cu trei iezi”, de același autor, le-a oferit una din noțiunile morale specifice vârstei lor: necesitatea de a fi ascultători și de a respecta sfaturile și învățăturile celor mai în vârstă și cu mai multă experiență.

Metoda pălăriilor gânditoare : Scufița Roșie

Scop: Consecințele neascultării părinților

Mijloace de învățământ: planșe suport

– Pălăria Albă- a redat pe scurt textul povestirii.

– Pălăria Albastră -a caracterizat-o pe Scufița Roșie în comparație cu lupul; e veselă, prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar neascultătoare, în timp ce lupul este rău, lacom, șiret, prefăcut. A arătat ceea ce se întâmplă când sfaturile părinților nu sunt ascultate.

– Pălăria Roșie-a arătat cum Scufița Roșie își iubea mama și bunica, de care a ascultat întotdeauna .Ea iubește florile, animalele, se joacă cu ele în natură, îi este milă de bunică, este bucuroasă când vânătorul le salvează, este supărată pe lup pentru ceea ce a făcut.

– Pălăria Neagră – a criticat atitudinea Scufiței Roșii: trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Nu trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să spună intențiile ei, este supărată pe vicleșugul lupului.

– Pălăria Verde- a acordat variante Scufiței Roșii; dacă dorea să ofere flori trebuia să ceară mamei să cumpere un buchet de flori, dacă dorea să culeagă flori, trebuia să o roage pe mama să o însoțească în pădure sau să o întrebe dacă are voie. Lupul o putea ajuta să culeagă mai repede flori sau ciuperci pentru bunica.

– Pălăria Galbenă- a găsit alt final textului. Scufița Roșie putea să refuze să meargă la bunica, știind că trece prin pădure; ea nu ascultă de lup, lupul îi arată Scufiței Roșii drumul cel mai scurt până la bunica, animalele din pădure o sfătuiesc să nu asculte de lup.

Figura nr. 1 Metoda „Pălăriile gânditoare”

Aceeași metodă am aplicat-o în povestirea „ Puiul” de I. Al. Brătescu Voineștipentru a scoate în evidență consecințele neascultării părinților.

Am comunicat copiilor ce sarcini au toți cei care poartă o anume culoare de pălărie.

Pălăria albastră a anunțat subiectul pus în discuție, a deținut controlul întregii activități, a pus întrebări pălăriilor ținând cont de culoare.

Pălăria albă a fost povestitorul. În cadrul lucrului pe grupe, copiii care poartă această pălărie au avut sarcina de a reda, pe scurt, conținutul textului.

Pălăria roșie a deținut rolul psihologului. Copiii care au făcut parte din grupa celor care poartă pălăriuțe roșii au primit sau au adresat întrebări de felul:” „De cine v-a plăcut din text?”; „Care este părerea voastră despre personaje?”etc.

În activitatea exemplificată copiii din această grupă au prezentat sentimentele lor față de prepeliță, față de puișori și față de vânător.

Pălăria neagră a avut rol de critic, a văzut doar partea negativă a faptelor. Cei care poartă pălărioare negre pot primi, sau adresa întrebări de felul: „Ce nu ți-a plăcut din lectură?” „Ce fapte dezaprobi?” „Cu ce nu ai fost de acord?”; „Care sunt personajele negative din textul discutat?”. Purtătorii pălăriuțelor negre au dezaprobat atitudinea puiului de prepeliță, a vânătorului, au încercat să condamne atitudinea celorlalți pui și a prepeliței .

Pălăria verde este simbolul gânditorului și este cea mai creativă. Copiii din grupa care au purtat pălărioare verzi au depus efort creativ prin întrebările adresate și prin răspunsurile date, cu referire la modul cum ar proceda dacă ar fi în locul personajului din text.

Gânditorii au fost cei care ne-au relatat cum ar fi procedat ei în locul puiului, al prepeliței, al vânătorului, sau a celorlalți pui de prepeliță.

Pălăria galbenă, numită și creatorul, a reprezentat simbolul gândirii pozitive și constructive. Cei care poartă această pălărie pot primi sau adresa întrebări care vizează găsirea unui alt final întâmplării, sau o continuare a acesteia.

Pălăriile creatoare au avut ultimul cuvânt de adresat în activitate. Creatorii au încercat să continue povestirea și să-i creeze un alt final, într-o notă mai veselă și mai optimistă.

Ciorchinele – Fata babei și fata moșneagului.

Sarcina didactică: alegeți imagini care înfățișează sau transmit mesaje despre “fata moșneagului” / „fata babei”și așezați-le în jurul imaginii de pe mijlocul foii, apoi le încercuiți și le uniți prin liniuțe.

Figura nr.2 Ciorchinele „Fata moșneagului”

Figura nr.3 Ciorchinele „Fata babei”

În acest fel copiii au evidențiat calitățile fetei babei și pe cele ale fetei moșului, trăsături care reies din comportamentul lor în familie, în relație cu alți oameni.

Pentru formarea capacității preșcolarilor de grupă mare de a emite judecăți morale, am utilizat scurte povești morale .

În urma audierii lor , cu sprijinul meu copiii au reușit să sesizeze nuanța moralizatoare.

Povestire morală: Sfatul șoarecilor.

„S-au adunat șoarecii la sfat să hotărască ce să facă spre a scăpa de pisică.

– Ce-ar fi să găsim un clopoțel și să-l legăm pisicii la gât? Când se va apropia vom auzi clinchetul de clopoțel și ne vom ascunde, propuse unul din șoareci.

– Bună propunere, susținu altul.

– Clopoțel găsim noi, nu-i vorbă, dar cine-l va agăța pisicii la gât? întrebă al treilea. ”

Am adresat copiilor întrebări de genul:

„Hotărârea șoriceilor de a lega la gâtul pisicii un clopoțel era înțeleaptă? “

„De ce s-au hotărât s-o facă? Puteau s-o facă? “

„ La ce anume nu s-au gândit ei?”.

Cu ajutorul acestor întrebări i-am condus pe copii spre morala povestirii, ei au reușit să sesizeze nuanța moralizatoare: oricât de puternici și hotărâți se simt șoriceii când sunt mai mulți și vorbesc despre dușmanul lor, pisica, ei nu trebuie să uite că aceasta este mult mai mare decât ei și, deci, mult mai puternică.

„ Credeți că greșeala șoriceilor o pot face și copiii? Voi ați făcut vreodată greșeala să vă credeți mai grozavi și mai puternici decât sunteți cu adevărat?”

Povestire morală – Găurile

„Tatăl unui băiat neastâmpărat și neascultător s-a hotărât să bată în ușă un cui pentru fiecare faptă necuviincioasă a copilului. Pe măsură ce copilul creștea ușa se umplea de cuie. Copilul, devenit flăcău, s-a rușinat de comportarea sa și a hotărât să se îndrepte. El a primit învoire de la tatăl său de a scoate câte un cui din ușă ori de câte ori face o faptă bună. Și astfel, el a devenit harnic, săritor la nevoie, cuviincios, încât cu timpul, a scos toate cuiele din ușă. Bucuros, s-a dus la tatăl său să-i spună.

Iar acesta i-a răspuns:

– De scos, le-ai scos tu, dragul tatei, dar găurile?… Găurile au rămas!”

Tot cu ajutorul întrebărilor de sprijin am condus copiii spre morala povestirii. Aici au sesizat sensul moralizator mai greu, după întrebări ajutătoare, dar au făcut-o în final: găurile din ușă reprezintă amintirile faptelor urâte.

Dacă o faptă rea se uită când este urmată de multe fapte bune, o mulțime de fapte rele nu se uită ușor.

Am sfătuit copiii să-și amintească de povestirea “Găurile” ori de câte ori sunt tentați să facă o faptă rea.

Din povești ca ,,Șorțulețul“, ,,Ce-a uitat Fănucă să spună“ copiii au desprins cu ușurință necesitatea unor bune deprinderi igienice și de comportare civilizată , au învățat să dezaprobe necinstea, viclenia, lăcomia, zgârcenia și minciuna înfățișate în ,,Găinușa cea moțată“ , ,,Ciripel cel lacom“, ,, Coliba iepurașului“, ,,Ursul păcălit de vulpe“, ,,Punguța cu doi bani“.

Prin intermediul altor povești cum sunt ,,Mănușa“, ,,Căciuliță roșie și Căciuliță albastră“, ,, Iepurele și ariciul“, ,,Ridichea uriașă“ , copiii au avut prilejul să aprecieze frumusețea prieteniei, a ajutorului reciproc și a vieții în colectiv.

Dragostea nemărginită și grija părinților față de copii, bunătatea și sacrificiul lor, ajutorul și dragostea între soră și frate, au fost bine evidențiate în povestirile ,,Nuielușa de alun“, ,, Inima mamei“, ,, Lebedele“.

Modestia și hărnicia, necesitatea de a munci au putut fi sesizate din povestirile : ,,Cei trei purceluși“, ,,Fata babei și fata moșului“, ,,Plici și Plici-Plici“, ,,Fierarul năzdrăvan“, ,,Cenușăreasa“.

Înfățișate prin eroi povestirile determină asupra copiilor puternice emoții, astfel încât au început să gândească și să ajungă la concluzii practice privind propriul lor comportament .

După cum vedem, în cadrul povestirilor am urmărit nu numai realizarea obiectelor de educare a limbajului dar și obiective ale educației morale.

Lecturile după imagini: “De ziua bunicii”, “Camera copilului”, “Împreună cu familia” etc. au constituit o bună ocazie pentru copii de a-și aprofunda manifestările afective față de colegi, prieteni, adulți, sesizând legătura între membrii familiei și relațiile ce se stabilesc între aceștia.

Tot în cadrul activităților de educare a limbajului , memorizările și lectura unor poezii contribuie la formarea reprezentărilor morale , punând în evidență valori morale .

Din conținutul unor poezii, copiii au învățat reguli de conviețuire în grup, au conștientizat consecințele pozitive și negative ale actelor sale asupra sa și asupra celorlalți,s-au familiarizat cu valorile creștine, au cunoscut sărbători religioase,au învățat reguli privind protecția mediului înconjurător, dezvoltându-le dragostea față de natură și față de necuvântătoare, au învățat reguli de igienă personală și reguli de circulație.

Explozia stelară „Tâlharul pedepsit”

Le-am citit copiilor poezia , am efectuat câteva exerciții de înțelegere a textului și a mesajului.

Copiii au formulat întrebări despre conținutul poeziei după care au răspuns la întrebări:

– Ce învățăm din această întâmplare? Ce credea șoarecele despre albine?

– Cine este tâlharul? Cine l-a pedepsit pe șoarece?

– Unde se află casa albinelor? Unde l-au prins albinele pe șoarece?

– Când a vrut șoarecele să fure mierea?

– De ce a fost pedepsit șoarecele?

Figura nr.4 Explozia stelară

Tot în scopul realizării educației morale a copiilor preșcolari am folosit proverbele și ghicitorile, în cadrul activităților de lectură după imagini, povești, povestiri, basme, precum și în diferite situații adaptate programului zilnic desfășurat în grădiniță.

Proverbele și zicătorile au o bogată valoare estetică și etică, conducând la formarea unor calități morale ca: cinstea, hărnicia,dragostea de oameni, bunătatea, curajul, modestia.

De exemplu în cadrul povestirii cu început dat ,, Cuvântul fermecat” am urmărit ca fiecare copil să folosească formule de politețe: ,,mulțumesc”, ,,te rog”, ,,iartă-mă”, spunându-le proverbul ,,Vorbă dulce mult aduce’’ .

Am folosit proverbul ,, Buturuga mică răstoarnă carul mare” în discuțiile cu copiii privind anumite activități care li s-au părut mai dificile.

Proverbul: “Graba strică treaba” l-am folosit în toate activitățile atrăgându-le atenția copiilor că trebuie să se gândească înainte de a da un răspuns la întrebări sau înainte de a realiza un desen le-am spus să lucreze încet , cu răbdare și fără grabă pentru a obține ceva frumos.

Toate acestea au avut un efect educativ deosebit asupra copiilor, fapt constatat în comportarea lor (nu-și mai strică construcțiile, se ajută reciproc, nu se ceartă, nu se mai îmbrâncesc).

Învățarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învățământ transformân- du-l într-un coparticipant la propria instruire și educare. Prin accentuarea caracterului formativ educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea potențialului individual, a capacității de a opera cu informațiile asimilate, de a le aplica în practică, la dezvoltarea capacității de a investiga de a căuta soluții situațiilor problemă.

Educatoarele au înalta responsabilitate de a cultiva în sufletul copiilor mugurii bunei cuviințe prin dezvoltarea de:

– deprinderi morale (respectarea regulilor de purtare accesibile vârstei lor, în felul acesta formându-și treptat o atitudine conștientă față de cerințele societății, acționând corect și abținându-se de la fapte interzise);

– trăsături pozitive de voință și caracter (hărnicia, cinstea, modestia, curajul etc.);

– sentimente morale (dragostea, prietenia etc.).

Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Părinții ar trebui să cunoască și participe în luarea deciziilor legate de educația copiilor, la prezența lor în sala de grupă în timpul activităților și la participarea efectivă la aceste activități.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA CERCETARII

II.1 Descrierea succintă a grupului țintă

Experimentul s-a desfășurat în anul școlar 2017-2018 la grădinița „Piticot”. Pentru verificarea ipotezei de lucru și realizarea obiectivelor cercetării , în anul școlar 2017-2018, am realizat un experiment longitudinal-aplicativ și am ales ca și eșantion unic experimental grupa mijlocie română – grupa „Fluturașilor” de la Grădinița Piticot cu un efectiv de 21 de preșcolari, 10 băieți și 11 fete.

Pentru a demonstra rolul poveștilor în dezvoltarea morală a preșcolarilor, studiul a fost realizat pe un lot de 21 de copii din care 10 băieți și 11 fete. Grupul pe care am realizat cercetarea reprezintă un grup social de-abia format, grupa mijlocie română, participanți la cercetarea întreprinsă, sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate, naționalitate și mediu de proveniență.

Grupul de copii realizează cu succes anumite sarcini în funcție de natura și dificultatea lor sau de potențialul intelectual , între ei stabilindu-se relații de cooperare, comunicare și simpatie.

Experimentul este longitudinal, urmărește rezultatele pe parcursul unui an de studiu, respectiv 2017-2018, deoarece doresc să evidențiez progresul fiecărui copil în raport cu el însuși de-a lungul unui an școlar .

Tabelul nr.1 – Distribuția copiilor din grupa „Fluturașilor” după sex, vârstă și pregătirea părinților

Se poate constata că grupa „Fluturașilor” este alcătuită din 61% copii de trei ani, 34% copii cu varsta de 4 ani și 5% copii care au împlinit vârsta de 5 ani la începutul anului școlar.

In ceea ce privește pregătirea profesională a părinților, 28% dintre ei au absolvit studii superioare, 48% au absolvit studii medii , 24% au absolvit 8-10 clase.

Raportul băieți /fete este echilibrat, 48% sunt băieți și 52% fete.

Figura nr. 5 – Distribuția după sex a copiilor din grupa „Fluturașilor”

Figura nr.6 – Distribuția după vârsta împlinită la 1 septembrie 2017 a copiilor din grupa „Fluturașilor”

Figura nr. 7 – Distribuția după nivelul de instruire al părinților copiilor din grupa „Fluturașilor”

Nivelul de pregătire al colectivului de preșcolari este omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale, copiii provenind din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului instructiv-educativ.

Toți preșcolarii au frecventat la intrarea în grădiniță un program de adaptare și integrare, au fost familiarizați cu mediul instituționalizat, au anumite deprinderi deja în formare.

II.2 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul urmărit în această cercetare constă în educarea preșcolarilor în spiritul dragostei pentru bine și frumos, toleranță și respect, cooperare și întrajutorare, formarea unor atitudini de respingere și dezaprobare față de comportamentele și faptele negative prin valorificarea mesajului educativ transmis de povești.

Obiectivele majore pe care mi -am propus să le urmăresc vor fi reflectate în activitățile pe domenii experiențiale și integrate, realizate într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care să conducă activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicare practică a celor învățate:

– cunoașterea nivelului inițial de pregătire al copiilor;

– însușirea unor cunoștințe, dar și abilități de operare cu materialele puse la dispoziție în condiții de cooperare;

– realizarea unei comunicări interactive între preșcolari ;

– utilizarea unor metode și procedee optime pentru valorificarea valențelor educative ale

poveștilor în realizarea educației morale a preșcolarilor;

-cunoașterea de către copii a normelor morale ,a regulilor de comportare civilizată, a ceea

ce este bine și rău;

-cultivarea și formarea unui tip de comportament moral care să dezvăluie preșcolarilor

căile de comportare ca indivizi liberi ,toleranți, cu respect față de sine și de ceilalți ;

-formarea unor deprinderi morale ,respectarea regulilor de comportare accesibile vârstei lor ;

În lucrarea de față mi-am propus să demonstrez că textele literare pot fi valorificate educativ cu condiția să fie corect selectate, explicit prezentate preșcolarilor prin metode și procedee interactive și interdisciplinare, care să permită înțelegerea mesajului moral și apoi transpunerea lui in situații diverse de viață.

II.3. Ipoteza de lucru

Poveștile sunt pline de povețe și întâmplări din care preșcolarii pot trage învățăminte utile: să nu fim neascultători ca Scufița Roșie, să nu fim răutăcioși ca mama mama vitregă a Albei ca Zăpada și lista ar putea continua.

Din povești, copiii află care sunt consecințele defectelor și calităților umane, care sunt efectele faptelor bune și rele. Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferența între bine și rău, între minciună și adevăr, între lașitate și curaj, îi învață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor.

Trăind întâmplărilepoveștilor alături de personajul preferat, copilul învață despre lumea din jur, fără să fie el însuși pus în situații periculoase sau dificile.

Ipoteza cercetării: Dacă educatoarea va diversifica și diferenția adecvat conținutul și metodele de predare ale activităților de povestire, atunci poveștile pot contribui hotărâtor la formarea atitudinii morale a preșcolarilor.

Am formulat această ipoteză a cercetării ținând cont de necesitatea tot mai vizibilă de realizare a educației morale ținând cont de posibilitățile de înțelegere ale preșcolarilor , precum și necesitatea promovării unor valori și comportamente morale prin valorificarea exemplelor oferite de personajele din povești.

II.4 Metode și instrumente utilizate în cercetare

In cercetarea de față mi-am propus să utilizez ca metode de colectare a datelor: observația sistemică a activității , analiza produselor activității copiilor, metoda chestionarului, metode statistice de interpretare a datelor, probe de evaluare inițiale, formative și sumative.

Ca și metode de intervenție, voi folosi experimentul pedagogic în cadrul căruia am utilizat tehnica eșantioanului unic pentru a compara rezultatele obținute la probele de evaluare inițiale, formative și finală și a constata progresele/regresele vizibile în învățare obținute de grupa „ Fluturașilor” și progresul /regresul individual.

II.4.1 Observația sistemică a activității și comportamentului copiilor

Un prim pas în educarea preșcolarilor îl constituie formarea noțiunilor și clarificarea reprezentărilor morale, urmând ca abia apoi să urmărim formarea și consolidarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, obiective ce vizează de fapt întreaga muncă educativă.

Cred că nu este suficientă cunoașterea regulilor morale ci mai ales, am urmărit modul în care cunoștințele și regulile însușite sunt relevate de către comportamentul concret al copilului, în diferite situații de învățare sau joc.

Educația morală are în vedere însușirea normelor, regulilor și principiilor elementare de

conviețuire socială , formarea unor reprezentări morale și educarea sentimentelor morale.

Un alt aspect pe care și-l propune educația morală este educarea unor trăsături de voință și caracter precum și educarea unor comportamente și deprinderi morale.

Pentru reușita educației morale este important ca, pe lângă vehicularea unor informații esențiale despre cum trebuie să se comporte copilul, să se declanșeze trăiri adecvate, sentimente morale ce duc la declanșarea voinței și hotărârii de a respecta normele, de a le aplica în comportament moral.

“Observația presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor, fenomenelor și evenimentelor, în stare naturală, în condiții obișnuite de existență și manifestare/desfășurare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale” (Bocoș,M., 2003, p.70).

Observația a avut loc după un plan de observație, am vizat momente diferite din activitățile copiilor, datele au fost înregistrate imediat după ce s-au produs comportamentele urmărite.

Utilizând metoda observației am apelat la următorii indicatori observaționali:

-Capacitatea de a solicita ajutor;

-Capacitatea de a depăși conflicte, cu ajutor din partea adultului;

-Gradul de cooperare cu colegii în realizarea unor sarcini;

-Gradul de implicare al copiilor în activitățile cerute;

-Capacitatea de a oferi ajutor.

II.4.2.Metoda chestionarului adresat părinților

Chiar dacă putem spune poveștile spuse copiilor oferă beneficii multiple, din păcate în zilele noastre părinții neglijează acest mod de a-și petrece timpul cu copiii lor, iar acest lucru are consecințe negative asupra comportamentului copiilor.

Pentru a stabili importanța pe care părinții o atribuie cititului poveștilor, am alcătuit un chestionar pentru a vedea în ce măsură se implică părinții, acasă, în astfel de activități .

CHESTIONAR adresat părinților

1. Copilului dumneavoastră îi plac poveștile și basmele?

Da

Nu

2.Cât de des îi citiți său spuneți o poveste din proprie inițiativă?

zilnic

săptămânal

lunar

foarte rar

3. Cât de des vă cere copilul să-i spuneți povești?

Zilnic

uneori

foarte rar

4. Cu ce frecvență intrați într-o librărie cu intenția de a achiziționa cărți?

Săptămânal

lunar

rar

deloc

5. Obișnuiți să împrumutați cărți de la bibliotecă pentru dumneavoastră sau copil?

Da

Nu

6. Copilul d-voastră preferă să asculte o poveste sau să se uite la un desen animat?

Poveste

Desen animat

7. Credeți în valoarea educativă a cărților pentru copii?

Da

Nu

8. Ați constatat vreodată utilizarea unor cuvinte său expresii din povești în limbajul copiilor?

Frecvent

Foarte rar

Nu

9. Copilul d-voastră are cărți de povești în biblioteca proprie?

Multe

Câteva

Deloc

10. Știe copilul d-voastră să răsfoiască o carte fără să o rupă?

Da

Nu

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 20 de părinți , iar rezultatul centralizarii răspunsurilor arată că deși părinții știu că poveștile sunt iubite de către copii – procent de 100% copiilor le plac poveștile , doar 3 % din părinți citesc sau spun povești copiilor zilnic, 13% săptămânal,14% lunar , iar 60% recunosc faptul că citesc sau spun povești copiilor foarte rar.

Părinții sunt de părere că 70%dintre copii preferă desenele animate în locul poveștilor. Deși 100%dintre părinți declară că ei cred în valoarea educativă a cărților pentru copii, intenția de cumpărare a unei astfel de cărți este exprimată doar de 43% dintre respondenți, 80% dintre părinți nu împrumută cărți de la bibliotecă, 75%dintre copii un au o bibliotecă proprie .

Am realizat o interpretare a răspunsurilor primite din partea părinților, redată în cele ce urmează:

1. Copilului dumneavoastră îi plac poveștile și basmele?

Fig.nr. 8 Ponderea răspunsurilor părinților la prima întrebare

2.Cât de des îi citiți său spuneți o poveste din proprie inițiativă?

Fig.nr. 9 Ponderea răspunsurilor părinților la doua întrebare

4. Copilul d-voastră preferă să asculte o poveste sau să se uite la un desen animat?

Fig.nr. 10 Ponderea răspunsurilor părinților la a treia întrebare

Rezultatele chestionarului mi-au dat certitudinea că părinții nu conștientizează importanța poveștilor în educarea morală a copiilor și nici necesitatea petrecerii unui timp de calitate cu copiii, aspect care se reflectă foarte mult asupra comportamentului copiilor.

Răspunsurile primite m-au determinat să gândesc un program în care părinții să fie implicați în citirea poveștilor în cadrul grădiniței.

II.4.3. Metoda analizei produselor activității

Mușata Bocoș afirmă că „urmărirea și monitorizarea atentă a modului în care subiectul parcurge etapele premergătoare elaborării unui anumit produs, furnizează informații prețioase referitoare la competențele sale disciplinare și transversale, la atitudinea sa față de disciplină și față de știință, la măsura în care și-a format modul de gândire specific disciplinei”. ( Bocoș, M., 2002, p.28)

Plecând de la aceste premise am analizat portofoliile copiilor, care conțineau lucrările acestora realizate pe parcursul experimentului în vederea stabilirii gradului de a recunoaște personaje, de a denumi titlul poveștilor, de a reproduce replici ce aparțin peronajelor din povești și basme cunoscute, de a extrage latura morală din poveste, de a-și forma trăsături morale pozitive.

Evaluarea portofoliului a fost efectuată la sfârșitul primului semestru și la finalul semestrului al doilea.

II.4.4. Metoda experimentului pedagogic

Experimentul pedagogic este metoda principală de investigație.

Pentru a cerceta dacă activitățile de povestire conduc conduc la o mai bună dezvoltare conduitelor morale la preșcolari, față de activitățile cotidiene, am utilizat metoda experimentului.

Experimentul pedagogic este metoda fundamentală de investigație și are ca principale componente:

– ipoteza ( presupunerea că există o anumită relație între poveștile și metodele folosite și conduita morală a copiilor);

– variabila independentă este reprezentată de activitățile de povestire derulate în anul școlar 2017-2018 la grupa mijlocie;

– variabila dependentă urmărește însușirea normelor, formarea deprinderilor și conduitei morale la preșcolari.

„O formă a experimentului natural este experimentul psihopedagogic, care se desfășoară în procesul de învățământ, în fluxul normal al planificării și desfășurării activităților didactice. Întrucât activitatea didactică implică, prin ea însăși, o permanentă schimbare (apar sistematic noi conținuturi, noi cunoștințe, noi capacități și deprinderi), fiecare noua activitate didactică poate fi tratată ca un experiment invocat.

Desigur, se pot organiza și experimente provocate (prin introducerea de noi tehnice de predare și învățare, de organizare a învățării etc.), dar și în acest caz cadrul de desfășurare a experimentului este cadrul natural al desfășurării procesului de învățământ. “ ( Voiculescu, F., 2010, p. 178).

Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2017-2018, cuprinzând mai multe etape, astfel:

-etapa I, constatativă, s-a realizat la începutul semestrului I și a urmărit colectarea datelor necesare atingerii obiectivelor investigației;

-etapa a II-a, experimentală, s-a desfășurat pe parcursul semestrului I și al doilea, etapă în care am urmărit influențarea subiecților prin metode de intervenție adecvate.

-etapa a III-a, finală s-a desfășurat la sfârșitul semestrului al II-lea și a constat în întocmirea tabelelor, graficelor, compararea rezultatelor, elaborarea lucrării .(sinteză după Sima, M., 2007, p.24)

In etapa pre-experimentală am cules date despre copii , am aplicat preșcolarilor din grupa “Fluturașilor” probe de evaluare inițială sub formă de fișă de lucru individuală pentru a evidenția gradul de cunoaștere a normelor și regulilor morale precum și nivelul formării reprezentărilor morale și am observat comportamentul copiilor în diferite situații.

In etapa experimentală, timp de 8 luni, am introdus la grupă variabila independentă- utilizarea poveștilor morale atent selectate, în cadrul activităților desfășurate pe baza metodelor interactive de grup.

Variabila dependentă a urmărit respectarea regulilor și aplicarea lor în comportamente morale.

In etapa post-experimentală, prin compararea rezultatelor obținute în urma aplicării probelor de evaluare finală, am putut aprecia faptul că progresul / regresul fiecărui copil în raport cu el însuș a fost vizibil evident.

II.5. Operaționalizarea conceptelor cheie

În gama variată de activității practicate în grădiniță, povestirile educatoarei se situează printre cele care dau copiilor posibilitatea să expună pe scurt sau cu detalii conținutul unui text literar, îi ajută să-și formeze o vorbire corectă, coerentă și logică, contribuie și la dezvoltarea imaginației.

Prin poveștile introduse în activitatea didactică de dimineață, în cadrul activităților complementare sau în activitatea didactică de după – amiază, am urmărit constatarea gradului în care copiii și-au însușit conținutul unor povești, basme, capacitatea de a evalua și emite judecăți morale, formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter: hărnicia, modestia, cinstea, blândețea, respectul, disciplina, politețea, curajul; formarea unor deprinderi și sentimente morale cum ar fi respectarea regulilor de purtare accesibile vârstei lor, dragostea, prietenia; formarea unor atitudini morale pozitive.

„Pe parcursul vârstei copilăriei mijlocii se poate observa o creștere a capacității de a transpune rapid și coerent în joc elemente ale realității: roluri, conduite, atitudini…de a prelucra și reflecta cu o mare profunzime și în contexte ludice diverse, jocuri cu subiect și roluri, aspecte mai ample ale mediului înconjurător.”(Trif,L., 2008, pag.164)

Dezvoltarea conșiinței moral- civice se realizează treptat, pornind de la unele reprezentări despre mediul înconjurător, pe baza sentimentelor și a diferitelor inpresii provocate de contactul nemijlocit cu realitatea.

Pentru buna desfășurare a activităților de povestire am urmărit asigurarea condițiilor optime și valorificarea tuturor activităților din grădiniță ca mijloc de formare morală a preșcolarilor.

Orice text literar (poezie, poveste, basm) a fost valorificat educativ. Copiii, sub îndrumarea mea au analizat comportamentele morale, au extras învățătura morală. Am accentuat această valorificare în continuarea activității de educație a limbajului prin sarcini variate:

– gruparea personajelor în pozitive și negative;

– colorarea personajelor în culori impuse de mine (culori reci pentru personaje negative și culori calde pentru personaje pozitive);

– modificarea conduitei personajelor negative;

– desenarea unor scene din poveste care să sugereze comportamentul dorit de mine sau apreciat de copii.

Preșcolarii au fost fermecați de lumea fantastică a povestilor, le-au asculat cu plăcere, chiar și și-au manifestat întotdeauna dorința ca ele să dureze cât mai mult.

In scopul realizării demersului științific, am utilizat texte care scot în evidență consecințele ascultării și neascultării: Scufița Roșie de Charles Perrault, Capra cu trei iezi de Ion Creangă, Puiul de Al.Brătescu – Voinești.

Conținutul conceptului de „neascultare” a fost înțeles căci am insistat asupra consecințelor neascultării fetiței, iezilor mari, a puiului. Pentru a mă convinge că au înțeles conținutul noțiunii, le-am adresat o întrebare: „Ce li se poate întâmpla copiilor care se poartă la fel ca Scufița Roșie?" Unele dintre răspunsuri au depășit sfera realului, câțiva dintre copii au fabulat din dorința de a impresiona, dar răspunsurile date au făcut dovada înțelegerii noțiunii „neascultare”: „Un copil a plecat din fața blocului și de-abia l-a găsit mama lui” „ Eu am băut suc din frigider și m-a durut gâtul”.

Cu fiecare nouă poveste conținutul noțiunilor morale s-a lărgit în conținut și în reprezentare. Noțiunea morală „neascultare" a fost completată în mod fericit și eficient cu opusul ei, „ascultare", prin intermediul poveștii Capra cu trei iezi de I.Creangă.

I-am ajutat pe copii să facă o comparație între iezii neascultători și iedul ascultător, să analizeze consecințele neascultării și ale ascultării.

Am cerut copiilor să numească și alte povești cunoscute de ei în care personajele nu au ascultat de sfatul părinilor. Copiii au numit poveștile: “Găinușa moțată”, “Ghimpici și Ghimpișor”, “Cocoșelul cu pene de aur”.

Printre textele literare care combat minciuna și cultivă sinceritatea, dragostea de adevăr, am ales Ionică mincinosul de Al.Mitru și Puf Alb și Puf Gri – poveste populară .

Mama iepurașilor, ca orice mamă iubitoare, promite copiilor că îi va duce la bâlci, astfel, le face baie, îi îmbracă cu haine curate și frumoase, dar unul dintre iepurași face o poznă spărgând un borcan cu dulceață, faptă pe care nu și-o recunoaște în fața mamei.

El lasă vina să cadă asupra fratelui său, Puf Alb, aceste ispășind pedeapsa dată de mamă fără a fi vinovat.

Puf Gri nu-și recunoaște greșeala datorită fricii de pedeapsă, care constă în a nu fi dus la bâlci, unde l-ar fi așteptat numai lucruri încântătoare și plăcute.

Fratele lui ispășește pedeapsa pe nedrept.

Puf Gri nu se poate bucura de toată splendoarea bâlciului, este supărat, îl mustră conștiința pentru fapta săvârșită și fuge acasă unde își recunoaște greșeala. În final Puf Gri este iertat de mama sa și fratele lui și pleacă împreună la bâlci unde se simt foarte bine.

După ce am citit copiilor povestea, am prezentat planșe care au redat scene din poveste și le-aa discutat. Am desfășurat o dramatizare a poveștii, copiii au fost încântați, au apreciat că în final Puf Gri și-a cerut iertare pentru că a realizat că a greșit.

În încheierea activității am împărțit copiilor fișe unde erau desenați cei doi iepurași. Sarcina de rezolvat era: să încercuiască iepurașul care a mințit și a fost neascultător și identificarea copiilor cu unul dintre iepurași punând punct roșu în dreptul acestora.

Toți copiii au încercuit corect iepurașii, iar punctul roșu a fost pus în dreptul lui Puf Alb, ceea ce înseamnă că toți preșcolarii s-au identificat în personajul lui Puf Alb, iepurașul cuminte și ascultător.

După ce le-am citit preșcolarilor povestea ,,Fata babei și fata moșneagului” am utilizat ca metodă jocul didactic, iar copiii au avut de parcurs pe harta desenată drumul fetei moșneagului până la casa Sf. Duminici. Ȋn timp ce un copil a depănat firul poveștii, un altul a așezat pe hartă elementele prezente ȋn poveste: cațelușa, părul, cuptorul, fântâna și, ca element surpriză, un castel fără ferestre, fără uși, plin de iarbă uscată, ȋn loc de casa bătrânească. Ȋntrebările adresate copiilor au stimulat imaginația acestora:

,,- Al cui credeți că era castelul?”( Al unui zmeu! Al unei vrăjitoare!)

,,- De ce era castelul neȋngrijit?”( Pentru că erau leneși!)

,,- Ce credeți că a făcut fata moșului?”( A curățat castelul!)

Copiii au continuat povestea, sugerând diverse variante de desfășurare a acțiunii. La finalul activității copiii au înțeles că atunci când ajuți pe cineva, vei primi și tu ajutor când vei avea nevoie!

Educația morală trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă și trebuie să urmărească trei aspecte dominante:

1.Cunoaștere de sine și conștientizarea identității moral- civice. Aceste teme oferă copiilor posibilitatea de a-și identifica prezența ca persoană în diferite grupuri, familie, grădiniță, în mediul apropiat și să înțeleagă asemănările și deosebirile dintre persoane pentru a învăța respectul față de sine și față de ceilalți.

2.Modelarea raporturilor interumane, care includ respectul de sine și față de alții și comportamentele în familie, în grădiniță, în grupul de joacă și în colectivitate.

3.Modelarea raporturilor dintre copil, mediul social și natural , ceea ce înseamnă grija față de avutul personal sau public, cunoașterea profesiunilor, cunoașterea și respectarea tradițiilor populare ale țării și a simbolurilor acesteia.

Activitatea de povestire este o activitate dirijată în grădiniță, dar și o metodă didactică, dacă este utilizat în structura unei alte activități obligatorii.

Povestirea implică următoarele procese psihice: gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea; memoria; atenția și spiritul de observație; voința; imaginația; limbajul.

Pornind de la această constatare, am ales să prezint câteva dintre activitățile de povestire structurate după aceste aspecte dominante.

Din perspectivă metodică, se pornește de la o poveste ori povestire în care sunt subliniate faptele bune și cele rele ale personajelor, apoi se inițiază o discuție despre personajele pozitive și cele negative.

Urmează transpunerea acestor aspecte într-un joc de rol, chiar un studiu de caz, care să pornească de la o situație concretă petrecută în cadrul colectivului de copii .

Pentru a percepe sensul pozitiv al conduitei morale atunci cînd situația morală ne oferă un sens negativ, aceasta trebuie transformată în contrariul său, prin aprecierea copiilor. Preșcolarul percepe conduita negativă a iedului din povestea Iedul cu trei capre de Octav Pancu Iași, dar trebuie să rămînă cu o imagine corectă din punct de vedere moral. Atunci cînd textul nu ne ajută, valorificăm și stimulăm potențialul creativ al vîrstei: “Voi cum credeți că ar trebui să procedeze personajul?”.” Tu cum ai proceda dacă ai fi în locul personajului?”

1.Cunoaștere de sine și conștientizarea identității moral- civice

MAIMUȚA CARE SE CREDEA COPAC

„Odată demult, o maimuță viețuia într-un copac unde se obișnuise așa de bine, încît a ajuns să creadă chiar ea însăși că este un copac. Tare ciudat și de necrezut părea acest lucru! Maimuțica stătea în copac cît era ziulica de lungă și nu cobora de acolo nici noaptea. Zi și noapte stătea în copac și nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu i-a șoptit niciodată că ea nu era copac, pentru că și pe el îl amuza și i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuțica se credea copac. Așa că mai departe, maimuțica se lăsa legănată în vînt odată cu copacul. Dormea în copac și se hrănea cu frunzulițele fragede de pe crengile mai subțiri. Pe scurt maimuțica creștea an după an crezînd în continuare că era și ea un copac. În pădurea aceea nu se găsea nici o oglindă, așa că nu era nici o posibilitate pentru ca maimuțica să-și dea seama că ea arăta cu totul altfel decît un copac. Părea mulțumită că stă în copac, însă totuși, pe undeva în adîncul sufletului ei, parcă simțea că-i lipsește ceva și că viața ei era prea legată de copac într-un fel ciudat și chiar nepotrivit.

Într-o bună zi s-a întîmplat să treacă pe acolo un iepuraș. S-a uitat sus în copac și văzînd-o pe maimuțica a strigat:

" Hei, tu de colo! Dă-te jos și hai să ne jucăm! Sunt tare singur și mi-ar place să găsesc pe cineva cu care să mă împrietenesc și să mă joc!"

Maimuțica nu vorbise pînă atunci aproape cu nimeni, așa că nu prea avea voce. Totuși i-a răspuns:

" Pe MINE mă strigi? Dar eu sunt copac".

Iepurașului i s-a părut foarte comic răspunsul, ca o glumă bună,așa că a început să chicotească, iar apoi s-a apucat să rîdă de-a binelea, de se tăvălea pe jos de ris. NICIODATĂ nu mai văzuse o maimuță care să se creadă copac!

Uitându-se la el cum rîde de ea, maimuțica s-a înfuriat și a țipat:

"Pentru ce rîzi așa?" Tot chicotind , iepurașul i-a răspuns:

" Păi nu ești copac. Ești MAIMUȚĂ. De unde ți-a venit ideea asta caraghioasă că ești copac?"

Auzind aceste cuvinte, maimuțica și-a dat seama că de fapt nu știa sigur de unde-i venise ideea. Acum ar fi vrut să se dea jos din copac, dar nu era deloc sigură pe ea și se temea.Totuși, pentru că iepurașul o tot îndemna cu binișorul, a reușit să coboare și apoi și-a petrecut tot restul zilei jucîndu-se și distrîndu-se așa de bine cum nu i se mai întîmplase niciodată în viață pînă atunci. Seara, după ce făcuse o mulțime de descoperiri amuzante și se zbenguise cu poftă toată ziua, s-a întors în copacul ei ca să se culce, în copac era foarte bine și plăcut, însă, pe zi ce trecea, maimuțicii i se părea tot mai ușor să renunțe la acest confort și cobora ca să se distreze jucîndu-se. Curînd, părerea de rău după copac a dispărut de tot și maimuțica a ajuns să se simtă cu totul altfel în sufletul ei.

Pentru prima oară în viață maimuțica simțea cine este ea CU ADEVĂRAT și se bucura chiar că este atît de diferită de un copac, se bucura foarte mult pentru că zi de zi descoperea lucruri noi despre ea însăși, așa că își dădea tot mai mult seama ce ființă deosebită era ea. Acum îi venea chiar să zîmbească de cîte ori își amintea că înainte putuse să creadă că este un copac.”

Ascultând această poveste, preșcolarii au conștientizat faptul că fiecare copil este unic în felul său și că trebuie să ne dăm seama că suntem diferiți și cel mai important lucru , că trebuie să fim noi înșiși, să ne acceptăm așa cum suntem și să-i acceptăm și pe ceilalți așa cum sunt.

LILLY ȘI MIMI

Scop: înfrângerea fricii sau rușinii de a vorbi

Le-am citit copiilor povestea Lilly și Mimi , de Sempronia Filimon , o poveste în care personajele sunt omiduțe la grădiniță, și mulți dintre copii se pot identifica cu unul dintre personaje: Lilly- tăcută, sfioasă , rușinoasă, cu teama de a răspunde la întrebări, deși de cele mai multe ori știe răspunsurile și Mimi, omiduța zgomotoasă care răspunde și în locul celorlalți copii.

De cele mai multe ori, Lilly se temea că vor râde colegii de ea dacă nu răspunde corect. Lilly a primit o brățara cu cheița care îi amintea să își deschidă gurița, când este nevoie, iar Mimi o brățară cu un lăcățel , care îi amintea să aibă răbdare și să îi asculte și pe ceilalți. Cele două omiduțe devin prietene și se transformă în doi fluturi frumoși.

De fiecare dată când au întâlnit o insectă căreia îi era teamă sau rușine să vorbească, Mimi și Lilly îi dădeau o brățară cu o cheiță iar dacă întâlneau o insectă care credea că cel mai important lucru e să vorbești mult, îi dădeau o brățară cu un lăcățel.

După ce copiii au ascultat povestea, le-am adresat întrebări care au vizat întelegerea textului:

“Despre cine era vorba în poveste?”, “Cum era Lilly? De ce era așa Lilly?”, “Cum era Mimi? Oare era Mimi mai deșteptă decât Lilly?” “Cum s-a rezolvat problema lui Lilly?” , “ Cum s-a rezolvat problema lui Mimi?”.

După ce mi-am dat seama că preșcolarii au înțeles textul, le-am adresat întrebări de personalizare:

“-Vi s-a întâmplat să nu puteți răspunde în fața colegilor sau a altor oameni? Când?”

Majoritatea copiilor au răspuns că, de obicei nu pot răspunde în fața unor oameni străini și câteodată și în fața colegilor, deoarece le e teamă să nu râdă de ei dacă greșesc.

Doar doi copii și-au identificat comportamentul în cel al lui Mimi .

La întrebarea “ Ce sfat v-ar da acum Mimi și Lilly acum?”, copiii au răspuns că vor încerca să se exprime fără teama de a greși, iar cei doi copii au promis că vor avea mai multă rabdare.

In următoarea oră de activități practice am confecționat împreună cu copiii brățări cu cheițe – pentru copiii timizi și brățări cu lăcățel pentru cei nerabdători.

ELEFĂNȚELUL CURIOS (Adaptare după Rudyard Kipling) este o poveste morală, pe care am utilizat-o pentru formarea capacității preșcolarilor de a emite judecăți morale.

„A fost odată, demult, un elefănțel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: "ce mănâncă crocodilul seara?" Așa că a plecat prin pădure să întrebe animalele și s-a întâlnit cu ursulețul și-l întreabă:

-Ursulețule, ce mănâncă crocodilul seara?

-Nu știu, a răspuns ursulețul, dar du-te la lac și vei afla. Și a plecat mai departe elefănțelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuță:

– Broscuțo, ce mănâncă crocodilul seara?

-Nu știu, a răspuns broscuța, dar du-te la lac și vei afla. În apropiere de lac, elefănțelul s-a întâlnit cu șarpele boa:

-Șarpe, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns și șarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.

Tocmai atunci ieșea din apă crocodilul. Elefănțelul s-a apropiat de el, dar nu știa că vorbește chiar cu crocodilul:

– Scuză-mă, te rog, știi cumva ce mănâncă crocodilul seara? Crocodilul șiret îi spune:

-Vino mai aproape să-ți spun la ureche să nu ne audă nimeni. Elefănțelul s-a apropiat și crocodilul -haț!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănțelul avea un nas ca toate nasurile, micuț așa că al tău.

Și cum se chinuia bietul elefănțel să scape din gura crocodilului a venit repede, șarpele boa, care se afla în apropiere și a început să-l tragă pe elefănțel de coadă. Și atâta a tras crocodilul de nas și șarpele boa de coadă , că până la urma șarpele a reușit să-l salveze pe elefănțel, dar nasul i se întinsese atât de tare că aproape îi atârna pe jos.

Și uite așa, de atunci are elefănțelul trompă.”

Cum explici curiozitatea elefănțelului?

De ce crezi că celelalte animale îl îndrumau pe elefănțel către lac?

Din ce cauză elefantul nu a evitat apropierea de crocodil?

Ce l-ai fi sfătuit pe elefant să facă să nu mai fie păcălit de crocodil?

Ce s-ar fi putut întâmpla dacă nu intervenea șarpele?”

În cele din urmă, faptul că elefantul a ajuns să aibă trompa în loc de nas este un lucru bun/ util pentru el?

Am utilizat metoda „Scaunul intervievatului” , am împărțit roluri copiilor : elefănțelul, șarpele, crocodilul, reporterul, ei au colaborat în vederea găsirii unor întrebări și răspunsuri potrivite personajelor date.

“Scaunul intervievatului”

Copiii au pus întrebări pentru:

Elefănțel

– De ce erai curios?

– De ce nu știai ce mănâncă crocodilul?

– De ce te-ai dus la lac?

– Te-ai speriat când te-a prins de nas crocodilul?

– Te-a durut nasul?

Crocodil

– De ce l-ai păcălit pe elefănțel?

-Ai vrut să mănânci elefănțelul?

-Ti-era foame tare?

– Nu te-ai gândit că plânge mama lui?

Șarpele boa

– De ce nu i-ai răspuns la întrebare ?

– De ce l-ai trimis la lac?

-De ce nu i-ai spus că e periculos crocodilul?

Am încheiat activitatea prin confecționarea unei măști de elefant. Am utilizat:

farfurie de carton

tempera gri

carton si hârtie gri

mărgele colorate, sau alte elemente decorative

lipici

elastic subțire

Am pictat spatele farfuriei și am lăsat-o la uscat, i-am ajutat pe copii în decuparea orificiilor pentru ochi, am decupat trompa și două urechi, apoi le-am lipit de farfurie. La final, am decorat fruntea cu mărgele sau nasturi colorați.

2.Modelarea raporturilor interumane, care includ respectul de sine și față de alții și comportamentele în familie, în grădiniță, în grupul de joacă și în colectivitate.

Povestea furnicuței Maria

Prin această povestire am urmărit combaterea lipsei motivației de a învăța sau munci;

Obiective -valorizarea sarcinilor cotidiene;

-prevenirea abandonului școlar;

Valori morale urmărite: hărnicia

“A fost odată o furnicuță care nu voia să muncească. Furnicuța Maria prefera să stea toată ziua lungită , să se joace sau să alerge. În toate momentele zilei, toate scuzele erau bune pentru a nu munci.

Din această cauză, ea se juca mai mult singură, deoarece colegele sale erau ocupate să muncească.

Într-o zi, în timp ce Maria era plecată în pădure să se joace, o zână veni la furnicar. Ea explică tuturor furnicilor că lansează un concurs pentru desemnarea celei mai bune furnici din lume. Fiecare furnică va putea acumula puncte dacă muncește atunci când trebuie, se joacă în cel mai potrivit moment și, bineînțeles, are o mulțime de prieteni. Astfel, micuțele furnici se puseră pe treabă pentru că fiecare vroia să câștige.

Când Maria se întoarse acasă, văzu că nimeni nu o bagă în seamă. Toate furnicile cântau, zâmbeau și transportau provizii. Maria se simți puțin dată la o parte. Până să se culce, reuși totuși să afle care era pricina acestei schimbări și de ce toată lumea era atât de grăbită. Atunci, Maria își zise că trebuie să câștige concursul, că este capabilă să fie prima. Dis de dimineață, furnicuța noastră se alătură suratelor sale. Lăbuțele sale erau foarte obosite pentru că Maria, nu era obișnuită cu munca, dar ea nu se descuraja deoartece voia să câștige concursul și să devină cea mai bună furnică din lume. Ea se juca acum împreună cu celelalte furnicuțe și acest lucru era deosebit de plăcut.

La sfârșitul concursului a constatat că avea o mulțime de prieteni. În așteptarea rezultatului concursului, toate furnicuțele erau anxioase. Zâna a anunțat în sfârșit marea câștigătoare: „Pentru că a făcut multe eforturi și ameliorat rezultatele, o declar pe furnicuța Maria, câștigătoarea concursului”.

Toată lumea a aplaudat, iar Maria era foarte mândră de ea. Zâna i-a dat și o diplomă, precum și următoarele sfaturi: Rămâi întotdeauna o furnicuță muncitoare și conștiincioasă. Când îți vei simți lăbuțele obosite sau când curajul te va părăsi, respiră adânc de trei ori și vei vedea cum o lumină albastră te va înconjura și-ți va da forță și curajul de a continua. Această lumină va fi invizibilă pentru ceilalți, doar TU o vei putea vedea”.

-Cum era furnicuța Maria? ( leneșă, nu vroia să muncească)

-Din ce cauză furnicuța era singură? ( Furnicile erau ocupate cu munca)

-Ce a determinat-o să participle la concurs? ( Vroia să devină cea mai bună furnică din lume)

-Ce a căștigat Maria la sfărșitul concursului? ( o diplomă și mulți prieteni)

La sfărșitul povestirii copiii au dezaprobat comportamentul furnicuței de la început, dar au apreciat faptul că furnicuța a muncit cu perseverență și a reușit să câștige concursul.

Copiii au înțeles că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăruia și ajung să prețuiască munca, să aprecieze rezultatele ei și să disprețuiască lenea, lăcomia, viclenia, invidia și răutatea.

Povestea stupului de albine

Scop: ameliorarea dificultăților în respectarea regulilor de grup;

Obiective -ameliorarea relațiilor în clasă sau grup;

-favorizarea disciplinei în interiorul unei colectivități;

“Într-un stup trăia o regină foarte preocupată de calitatea mierii produse de supusele sale. Multă vreme, mierea a fost de calitate bună , dar, de la un timp, lucrurile au început să se schimbe: albinele leneveau la umbra unei frunze sau se hârjoneau între ele.

Situația a început să se agraveze de la o zi la alta, cu toate observațiile reginei. Într-o zi, când toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment inexplicabil:stupul s-a răsturnat și toate albinele au fost aruncate afară. Din fericire, atât albinele cât și regina au scăpat nevătămate. Speriate, albinele s-au grupat în jurul reginei lor.

În ajutorul albinelor, a venit și regele bondarilor. Acesta a început să analizeze situația pentru a stabili cauza catastrofei. La sfârșit, concluzia a fost urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar din vina albinelor, deoarece acestea au muncit fără să fie atente astfel încât au depozitat toată mierea într-o singură parte a stupului și l-au dezechilibrat.

Marele bondar a chemat toate albinele și le-a explicat cum au reușit să dezechilibreze stupul. Albinele și-au înțeles greșeala. Din acel moment, regina a devenit mai hotărâtă și toate deciziile ei, au fost respectate întocmai. Foarte repede albinele au refăcut stupul, iar la festivalul mierii au caștigat marele premiu.”

Am utilizat metoda exploziei stelare în identificarea și rezolvarea problemei.

– Unde trăiau albinele?

– Ce făceau albinele?

– Cine a venit în ajutorul albinelor?

– De ce s-a răsturnat stupul?

– Când au câștigat albinele concursul?

La finalul analizei poveștii, copiii au înțeles că numai respectând regulile din grupă, din familie și ajutându-ne unii pe alții putem să reușim să realizăm ceea ce ne dorim.

Am încheiat activitatea prin jocul de rol: ,,Stupul nostru” care a avut drept scop consolidarea deprinderii de a respecta regulile de grup.

Ne-am imaginat că grupa noastră este asemenea unui stup de albine. „Avem copii silitori, harnici, ordonați, se poartă frumos cu colegii lor. Ei sunt precum albinuțele harnice care fac mierea. Alții, însă, sunt neascultători, nu învață, se poartă urât, sunt leneși, asemenea trântorilor. Să încercăm să îi convingem să se schimbe luând exemplu de la colegii lor harnici.”

Am împărțit roluri: regina albinelor, albinele lucrătoare, trântorii

Regina albinelor i-a invitat pe copii la discuție, având rol de moderator.

Albinele lucrătoare spuneau cât de mult muncesc și ce foloase au de pe urma muncii lor, i-au criticat pe trântori, s-au oferit să îi ajute să se schimbe oferindu-le diferite soluții.

Trântorii s-au apărat, spunând că și ei au un rol foarte important în stup, au încercat să pună diferite condiții atunci când albinele le-au propus să se schimbe.

Pentru combaterea nerespectării regulilor din cadrul grupei am utilizat povestea – Povestea lui Lapinot, cu scopul de a favorizara o mai bună disciplină în clasă sau acasă.

Lapinot era un iepuraș tare distrat care întotdeauna își deranja colegii în clasă. La școală se agăța de coama leului, îi dădea șuturi șoricelului sau trăgea de coadă maimuța.

În clasa sa, era un urs și o cămilă care îl găseau comic și care făceau ca el, dar, celelalte animale îl găseau nesuferit și nu se jucau cu el.

Într-o zi, Lapinot a vrut să se joace cu girafa, dar aceasta i-a zis: „Nu vreau să mă joc cu tine pentru că tu mă lovești tot timpul și mă deranjezi când lucrez. Mă voi juca cu tine când vei merita.”

Lapinot i-a răspuns girafei: „Puțin îmi pasă că nu vrei să te joci cu mine”. În sinea sa, Lapinot s-a sințit trist și supărat. Atunci și-a zis: „Aș vrea să am mulți prieteni cu care să mă joc toată ziua. M-am săturat ca toata lumea să se plângă de mine”.

Ce credeți că ar putea face Lapinot pentru a câștiga încrederea girafei și a deveni prietenul ei? De ce credeți că iepurașul s-a simțit trist și suparat?

Această poveste a fost deosebit de utilă deoarece a solicitat gândirea copiilor, aprecierea propriului comportament și mulți dintre ei s-au regăsit în comportamentul iepurașului.

Răspunsurile primate din partea copiilor au fost:

-Iepurașul trebuie să se comporte frumos cu colegii.

-Iepurașul să nu mai necăjească colegii.

-Iepurașul poate avea prieteni dacă e cuminte.

Am pregătit apoi cartonașe ilustrate pe care le-am discutat cu copiii:

La final, copiii au avut de decupat și de lipit „comportamente prietenoase” și „comportamente neprietenoase” astfel: pe prima coloană cele „prietenoase”, pe cea de-a doua coloană cele „neprietenoase”.

COMPORTAMENTE PRIETENOASE/COMPORTAMENTE NEPRIETENOASE

Am încheiat activitatea printr-un joc: Copiii aveau drept sarcină să mimeze un comportament potrivit/prietenos, iar colegii trebuiau să ghicească comportamentul și să aplaude dacă au manifestat acel comportament.

Am complicat apoi jocul, cerându-le să dea exemple de coportamente potrivite, în locul celor nepotrivite ilustrate în imaginile de mai jos.

Șoricelul și șireturile sale

Scop: dobândirea autonmiei personale

“ A fost odată un șoricel vesel căruia îi plăcea să meargă la grădiniță, să se joace cu prietenii, să numere, să colorze, să decupeze și să se joace fotbal. Șoricelul era foarte ascultător, își asculta părinții tot timpul, mânca totul din farfurie, își strângea jucăriile după ce se juca și mergea în fiecare dimineață la gr ădiniță.

Un singur lucru nu dorea el să facă: să-și lege șireturile. De câte ori se încălța, mama lui și doamna educatoare îi legau șireturile. El niciodată nu a încercat să și le lege singur și nici nu dorea acest lucru.

Într-o dimineață când a mers la grădiniță șireturile de la pantofiori îi erau dezlegate. Văzându-l o mămăruță, i-a zis:

– Șoricelule, șoricelule leagă-ți repede șireturile, să nu cazi!

– Nu vreau, a răspuns șoricelul tare.

– De ce, vrei să cazi și să te lovești?

– Nu cad eu doar pentru că nu mi-am legat șireturile. Pot merge foarte bine și așa.

– Dar până ajungi la grădiniță te poți împiedica! îi spuse îngrijorată buburuza.

– Nici nu știu să mi le leg. N-am încercat niciodată! Acum, lasă-mă! Trebuie să mă grăbesc la grădiniță.

Mergând prin pădure se tot gândea la cele spuse de micuța mămăruță. Se gândea că ar putea să cadă și să-și rupă noii pantaloni, dar asta nu l-a făcut să se oprească și să încerce să și le lege.

Dintr-o dată cerul s-a înnorat, iar niște picături mari de ploaie au căzut pe potecă. Șoricelul a început să alerge ca să ajungă mai repede la grădiniță.

Alergând el s-a împiedicat de șireturi și a căzut într-o baltă cât el de mare. S-a ridicat repede și s-a uitat la el cât de murdar este. Apoi a observat o gaură mare în genunchi și s-a supărat că și-a rupt pantalonii noi.

A pornit iar la drum plângând de supărare că nu a vrut să o asculte pe mămăruță atunci când i-a zis să-și lege șireturile. Ajuns la grădiniță, doamna educatoare l-a întrebat:

– Ce ai pățit, șoricelule?

– Am căzut din cauză că nu mi-am legat șireturile, a răspuns acesta cu lacrimi în ochi.

Atunci a rugat-o pe doamna educatoare să-l învețe să-și lege șireturile și a promis că de acum înainte și le va lega singur și va fi atent să nu rămână dezlegate.

În drum spre casă a trecut pe la mămăruță, și-a cerut iertare că nu a luat-o în seamă atunci când i-a dat un îndemn prețios. Șoricelul nostru i-a arătat că știe să-și lege singur șireturile și nu trebuie să-l mai ajute nimeni.”

“ Voi cum ați fi procedat în locul șoricelului?”

La această întrebare, copiii au răspuns toți că în locul șoricelului ar fi ascultat sfatul mămăruței.

Am propus copiilor o fișă cu personaje din povești . Ei au trebuit să aleagă personajele din povești cu care ar dori să se asemene, să spună ce calități au acestea și ar dori să le dezvolte și la ei.

După completarea fișei și stabilirea calităților, le-am propus jocul : „ Sunt special pentru că…”

Am aruncat cu mingea spre fiecare copil. Când a prins mingea, copilul trebuia să spună ceva despre el: Sunt special pentru că știu să îmi leg șireturile”, „ Sunt special pentru că știu să dansez.”, „ Sunt special pentru că îmi ajut mama.”Jocul a continuat până când toți copiii au prins mingea și fiecare copil a spus ceva despre el.

La încheierea activității, copiii au înțeles că sunt lucruri pe care le pot realiza , la început

cu ajutor, apoi singuri, e important doar să vrea să încerce. De asemenea, copiii și-au dat seama că e important să asculte sfaturile celor din jurul lor și mai ales să-și cunoască și să-și dezvolte calitațile pozitive.

3.Modelarea raporturilor dintre copil, mediul social și natural , ceea ce înseamnă grija față de avutul personal sau public, cunoașterea profesiunilor și, cunoașterea și respectarea tradițiilor populare ale țării și a simbolurilor acesteia.

Am utilizat jocul didactic ,,Așa da, așa nu”, în care fiecare copil trebuia să aleagă de pe masă câte un jeton cu personajul preferat și o imagine cu fapta pe care el o apreciază, apoi câte un jeton cu personajul negativ și o imagine cu o faptă pe care o dezapreciază.

Aceste fapte au fost așezate de către copii ȋn două căsuțe amenajate special unde apăreau personajele pozitive sau negative.

Căsuța roșie a primit ȋn ea personaje din povești care au săvârșit fapte bune, cum ar fi: fata moșneagului (,,Fata babei și fata moșneagului”), cocoșul (,,Punguța cu doi bani”), capra (,,Capra cu trei iezi”).

Ȋn căsuța albastră au intrat personajele rele sau negative: fata babei cea leneșă și lacomă (,,Fata babei și fata moșneagului”), vulpea cea vicleană (,,Ursul păcălit de vulpe”), lupul mincinos și hain (,,Scufița Roșie”, ,,Capra cu trei iezi”), iezii neascultători etc.

POVESTEA JUCĂRIILOR

Scop: strângerea jucăriilor

“Andreea și Maria sunt două prietene care locuiesc în același oraș.. Amândouă merg la grădiniță, Andreea fiind în grupa mijlocie, iar Maria în grupa pregătitoare.

După ce se întorc de la grădiniță, cele două merg să se joace împreună. Atunci când Maria mergea la Andreea acasă, camera ei era una foarte ordonată. Păpușile erau aranjate, ursuleții la locul lor, iar piesele de puzzle erau așezate în cutiuțele lor.

În schimb, camera Mariei, cu toate că aceasta era mai mare, era una foarte dezordonată încât oricine intra acolo se minuna de ceea ce vedea: hăinuțele păpușilor erau sub pat, mingea pe măsuță, piesele de puzzle pe scăunel, căr țile de colorat pe covor, maimuțele, pă pușile și ursuleții în pat. Oriunde pășeai: lângă pat, lângă fereastră, pe covor, lângă ușă, rămâneai uimit.

Așa că, într-o zi când Andreea a venit să se joace cu Maria, una dintre păpuși, văzând-o pe Andreea cât de frumos se joacă, a decis să meargă până la ea acasă să vadă dacă și camera ei este la fel ca cea a Mariei. Zis și făcut! A dormit, păpușa s-a strecurat pe fereastră și a mers spre casa Andreei . S-a urcat pe băncuța din fața casei și s-a uitat pe fereastră. Aceasta, când a văzut cât de frumoasă și ordonată este camera Andreei, s-a minunat:

– Ce frumoasă este camera ei, nu ca cea a Mariei, spuse ea. Atunci ursulețul Martinică a auzit-o și s-a dus să vadă cine e la fereastră. Vazând-o pe păpușă, acesta o întreabă:

– Păpușico! Ce faci aici?

Aceasta îi spune:

– Eu sunt una dintre jucăriile Mariei și am venit aici să văd cum arată camera Andreei deoarece camera în care eu locuiesc este foarte dezordonată.

– Cum așa? întreabă Martinică.

– Păi, toate jucăriile sunt aruncate prin cameră: hăinuțele mele sunt sub pat, cărțile de colorat pe covor, toată camera este întoarsă pe dos, zise păpușa.

– De noi, Andreea, are mare grijă: ne pune la locul nostru ori de câte ori se joacă cu noi, iar când vede că ne-am murdărit, îi cere ajutorul mamei ei ca să ne curețe.

– Cât aș vrea să aibă și Maria grijă de mine așa cum are Andreea de tine …Și atunci i-a venit o idee: de câte ori Maria va încerca să se joace cu ele, acestea vor fugi de ea. Așa că, a doua zi când Maria vru să se joace, toate jucăriile fugeau de ea, până într-o zi când Andreea a venit la Maria să se joace. Maria îi spuse atunci ceea ce făceau jucăriile. Andreea, când a auzit, i-a spus Mariei:

– Maria! Ai încercat să le pui la locul lor, să le cureți sau să le aranjezi?

– Nu! spuse aceasta.

– Ce spui dacă încerci?

Aceasta încearcă să ia jucăriile cu grijă, să le curețe, să le aranjeze, să le găsească un loc potrivit în cameră și de această dată ele nu au mai dat să fugă.

– Vezi! Știam eu că nu le plăcea să stea tot timpul în dezordine.

– Ai avut dreptate, Andreea! N-am crezut că de aceea nu mai vroiau să se joace cu mine.

De atunci Maria a început să-și pună fiecare jucărie la locul ei, să le aranjeze și să le curețe o dată pe săptămână. După această întâmplare, toate jucăriile erau așa de fericite încât vroiau să se joace toată ziua cu Maria.

“Voi cu care dintre fete semănați?”

Am corelat imginile cu textul și am discutat cu copiii despre fiecare imagine în parte : dacă arată mai frumos camera atunci când sunt aranjate jucăriile în ordine/ hainele la locul lor, dacă ne place ca masa să fie aranjată frumos și cum ne simțim când este așa, dacă ne simțim bine când suntem proaspăt spălați și cum ne simțim atunci când suntem murdari, etc.

Ordinea și curățenia înseamnă sănătate și ne aduc aprecierea celor din jur.Cum vă simțiți când sunteți lăudați pentru acestea, când auziți replici de genul:”Ce ordine ai făcut la jucării și ce frumos arată camera ta!”;”Cât de frumos ai aranjat hainele astăzi!”, “Ce copil curat și îngrijit are mama!”,etc.

Am organizat cu copiii un dialog pornind de la alegerea personajului preferat din poveste, exprimându-și acordul sau dezacordul, folosindu-mă de povestea „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă. Ȋn momentul ȋn care un copil a ales un personaj, i-am cerut să argumenteze prin exemple din povestea respectivă, cel puțin două fapte pe care acesta le-a săvârșit și totodată să constituie un model demn de urmat – hărnicie, bunătate, onestitate, frumusețe etc. Am constatat că majoritatea copiilor care au preferat fata moșneagului , au exemplificat cu momentele când aceasta lipește cuptorul, curăță părul de omizi, ȋngrijește cățelușa sau animalele fioroase ale Sfintei Duminici.

Din povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă, copiii au înțeles că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăruia și ajung să prețuiască munca, să aprecieze rezultatele ei și să disprețuiască lenea, lăcomia, viclenia, invidia și răutatea.

La finalul activității am utilizat metoda ciorchinelui pentru a scoate în evidență calitățile fetei moșneagului și ale fetei babei, trăsături care reies din comportamentul lor în familie și în relație cu alți oameni.

Întâmplări din lumea pinguinilor

“În ținutul înghețat a sosit timpul ca toți pinguinii să își construiască cuiburile pentru viitoarele familii. Pingy cel Harnic alerga de zor culegând cu spor pietricele și astfel cuibul lui

creștea văzând cu ochii. Vecinul lui, Pinky cel Leneș, urmărea cu atenție alergătura lui Pingy cel Harnic.

Dar, deodată cuibul lui Pingy cel Harnic a început să scadă pe neașteptate! De ce oare? Deoarece Pinky cel Leneș, de cum pleca Pingy cel Harnic, se repezea la cuib și lua pietricelele adunate cu mult efort. La un moment dat Pingy cel Harnic a observat că deși muncise atât de mult

cuibul său încă nu era gata și lipseau multe pietricele. Așa că și-a facut un plan –hotărî să afle ce se întamplă.

Zis și făcut! S-a prefăcut că pleacă din nou după pietricele, dar s-a reinters rapid. Și ce să vezi? Cine era la cuibul său cu o pietricică în cioc? Chiar vecinul lui, Pinky cel Leneș! Foarte supărat, Pingy cel Harnic, ajutat de ceilalți pinguini l-au alungat din colonia lor pe Pinky cel Leneș.

Astfel, de atunci în colonia lui Pingy cel Harnic domnește dreptatea și armonia, iar cuibul său este cel mai frumos, înăuntru aflându-se acum un ou strălucitor de alb ca zăpada acestor ținuturi înghețate.” ( Cherecheanu, I,Coroiu, N., 2012, p.43)

Identificarea problemei:

1. Despre ce e vorba în poveste?

2. De care personaj v-a plăcut? De care nu v-a plăcut? De ce?

3. Ce nu a făcut bine Pinky cel Leneș?

4. Există copii asemănători cu el?

Identificarea soluțiilor:

1. De ce credeți că Pinky lua pietricelele vecinului său?

2. Ce s-a întâmplat după ce a fost descoperit?

Identificarea obstacolelor:

1. De ce Pinky cel Leneș proceda așa?

2. De ce credeți că nu e bine să facem ca Pinky?

Evaluare:

1. Ce părere aveți? Ar trebui să fim ca Pingy cel Harnic sau ca Pinky cel Leneș?

2. Ce ar trebui să facă un copil ca să fie ca Pingy cel Harnic?

Cei mai mulți dintre copii s-au identificat în personajul Pingy cel Harnic, dovedind că înțeleg ce fapte nepotrivite a făcut Pinky cel Leneș, toți preșcolarii au fost de acord că ar trebui să ne comportăm ca Pingy cel Harnic, ceea ce m-a determinat să concluzionez că toți copiii au înțeles mesajul povestirii – nu e frumos să luăm ceea ce nu e al nostru și nu vom fi apreciați de cei din jur dacă ne comportăm ca Pinky cel Leneș , dacă suntem leneși, lăcomi, vicleni și răutăcioși.

Povestirea : „Cel mai fain uriaș din oraș” de Julia Donaldson, Axel Scheffer

George este un uriaș care poartă mereu aceleași haine vechi și ponosite, dîntr-o zi, în oraș se deschide o prăvălie nouă unde se găsesc haine foarte-foarte mari.

George își cumpără de toate. Cravată elegantă, cămașă fină, pantofi strălucitori …E complet schimbat.Se plimbă vesel pe străzi, depășind în înălțime casele din jur. Dar, chiar dacă privește totul, vrând-nevrând, de sus, George are timp să fie atent și să-i ajute pe cei pe care îi întâlnește. Hainele sale noi sunt doar… haine. Poate că e cel mai fain uriaș din oraș sau poate că nu. Dar e cu siguranță cel mai prietenos.

Cu ajutorul copiilor am descoperit că uriașul George e cel mai fain uriaș din oraș nu pentru că are cămașa nouă, cravată și pantofi noi, ci pentru că o girafă, un cățel, o familie de șoricei și un pui de vulpe spun că altul este motivul: E cel mai fain pentru că e bun și îi ajută din toată inima pe cei care au nevoie de el.

ACTIVITATE INTEGRATĂ :„Omida mâncăcioasă”

Activitatea a debutat cu Întâlnirea de dimineață. Prin tehnica comunicării rotative , copiii s-au saluat.,,Bună dimineața, fluturaș …. !”.

Pentru completarea Calendarulul naturii am chemat un copil care să mă ajute la completarea calendarului și am adresat următoarele întrebări: “Cine este prezent astăzi?”, ,,Ce zi este azi?- miercuri”, “,,Cum este vremea azi?”

– Joc: „Copilul și oglinda”. Copiii au format perechi, luând rolul copilului sau al oglinzii. Unul dintre copii a mimat o emoție (bucurie, tristețe, furie, frică, etc) iar oglinda l-a imitat, apoi a denumit emoția și s-au schimbat rolurile.

-Joc: „Mimă”. Copiii au format perechi, un copil a expus o situație în care s-a simțit trist sau vesel, iar celălalt a trebuit să mimeze starea în fața grupei. Fiecare copil a povestit pe scurt situația care l-a făcut să simtă acea stare.

În sala de grupă Zâna “Fluturașilor” a lăsat o cutiuță în care copiii au descoperit o omidă de pluș ce se numea Omideea.

Am anunțat tema activității „Omida mâncăcioasă” și am prezentat centrele de interes:

La centrul Artă: copiii au desenat fluturași , la centrul Joc de masă copiii au găsit perechea jetoanelor cu imagini din poveste prin colaborarea cu ceilalți parteneri de joc.

Pentru ctivitatea de Educare a limbajului , am anunțat copiii că le voi citi o poveste despre o omidă mâncăcioasă.

Am prezentat conținutul povestirii clar, corect și expresiv, cu un ton și o mimică adecvată cu ajutorul unor planșe în care sunt prezentate pe rând fiecare moment al poveștii.Am folosit o serie de mijloace prin care am nuanțat expunerea în funcție de stările afective pe care textul literar le-a implicat.

Am explicat cuvintele și expresiile noi pe înțelesul copiilor: cocon= căsuța omizii, brioșă= prăjitură, frunză fragedă= frunză nouă

După întrebările care au vizat înțelegerea textului, am inițiat jocul: "Adevărat sau fals? "

• Copiii așezați în semicerc au primit o paletă de culoare verde.

• Urmărind imaginile poveștii, au trebuit să răspundă la întrebări, ridicând paleta verde, doar atunci când răspunsul este ADEVĂRAT.

– Despre cine era vorba în poveste? –(o omidă) ADEVĂRAT

– Ce a mâncat omida? –(fructe, legume, dulciuri) ADEVĂRAT

– Ce culoare are omida? –(verde) ADEVĂRAT

– Omida, a mâncat dulciuri? –(da) ADEVĂRAT

– Omida s-a transformat în gândăcel? –(nu) FALS

Copiii au învățat și că după ce a mâncat dulciuri omiduța s-a simțit rău, dar etapele dezvoltării de la omidă la fluture.

ACTIVITATE INTEGRATĂ: „ Trăistuța cu povești”

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

-Consolidarea și verificarea cunoștințelor despre poveștile cunoscute;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

ADE:

DLC- Educarea limbajului

-Să selecteze siluetele personajelor conform sarcinii formulate de educatoare;

-Să plaseze silueta la povestea potrivită;

-Să stabilească valoarea de adevăr a unei propoziții;

-Să recunoască personajul după descrierea făcută de educatoare;

ALA:

1) Activități pe centre de interes:

Artă:

-Să coloreze în contur imagini cu personaje din povești;

-Să lipească imaginile colorate pentru realizarea afișului;

Joc de masă:

-Să aleagă numai piesele corespunzătoare poveștilor precizate;

-Să reconstituie din cuburi ilustrate numai scenele din poveștile precizate ;

Nisip și apă:

-Să coopereze cu colegii în realizarea temei.

Bibliotecă:

-Să „citească” imagini din povești;

-Să ordoneze imaginile date, respectând succesiunea logică a evenimentelor din poveste;

Joc de rol:

-Să reproducă scene din poveștile învățate;

2) Activități recreative:

Joc distractiv:

-Să execute mișcări ritmice specifice dansului;( valorificarea poveștii ,,Povestea celor șapte rațe”)

-Să prezinte mesajul educativ al poveștii ,,Coliba iepurașului”

-Să interpreteze rolurile versificate, respectând intonația, pauzele și ritmul versurilor;(valorificarea poveștii ,,Turtița”)

-Să prezinte mesajul educativ al poveștii ,,Iedul cu trei capre”;

Dans tematic:

-Să execute mișcări ritmice specifice dansului;

-Să coordoneze mișcările cu muzica.

STRATEGII DIDACTICE :

a)metode și procedee: expunerea, demonstrația, conversația, explicația, exercițiul, lucrul pe grupe, jocul de rol, jocul, problematizarea, ,,Bingo”, ,,Blazonul”, ,,Veniți, povestiți, aplaudați!”, ,,Eticheta martor”; elemente de joc: surpriza, ghicirea, mânuirea materialelor, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, mișcarea.

b)material didactic:

Întâlnirea de dimineață: panoul ,,Astăzi sunt prezent”, albinuțe cu fotografia copilului, calendarul naturii, jetoane cu zilele săptămânii, starea vremii, data.

Artă: imagini din povești, coală flip-chart, ceracolor, lipici;

Joc de masă: puzzle cu imagini din povești, cuburi scene din povești;

Bibliotecă: imagini din povești;

Nisip și apă: masă nisip apă, siluete, nisip, apă, forme;

Joc de rol: costume de lup, Scufița roșie, bunicuța

Educarea limbajului: 3 tablouri cu imagini din poveștile Capra cu trei iezi, Scufița Roșie,

Ursul păcălit de vulpe, siluete cu personaje ce aparțin poveștilor, pioneze colorate, ghicitori, baghetă, ecusoane cu personaje din povești, brățări colorate ( 3 culori).

Activitate recreativă: costume specifice rolurilor interpretate, CD, calculator, căsuță, decor adecvat pentru dramatizarea poveștilor.

c)forme de organizare: frontal, pe grupe, individual.

NOUTĂȚI/EVENIMENTE/ȘTIREA ZILEI:

Mesajul zilei : ,, Iubiți poveștile, copii /Ele ne învață/ Cum să ne purtăm în viață!”(baner)

Zâna Zânelor dorește să: ordonăm imagini din povești, să ne reamintim personajele din poveștile învățate și să și dansăm puțin pentru a-i putea înveseli pe spectatori.

Dacă toate sarcinile pentru a-i îndeplini dorința le vom rezolva

La sfârșit multe surprize ne vor aștepta.!

RUTINE : “Îmi aștept rândul”- deprinderea de a anunța prin ridicarea mâinii când solicită un anumit lucru;

Tranziție: ,,Bat din palme”- joc cu text și cânt

Am trecut la activitatea pe sectoare. Am prezentat sarcinile la fiecare sector. Copiii au lucrat independent sau pe grupe. Copiii au „citit” imagini din povesti, le-au ordonat conform desfășurării acțiunii, au realizat puzzle, au colorat imagini din povești, le-au lipit pentru a realiza un afiș, au reconstituit drumul Scufiței Roșii la bunica și au reprodus scene din povestea ,,Capra cu trei iezi”. Prin metoda ,,Veniți, povestiți, aplaudați!” am realizat evaluarea activităților pe centre.

Tranziție: ,,Trei iezi cucuieți”….(cântec)”

DLC- Educarea limbajului: Copiii au jucat jocul ,,Ghici, ghici” unde au numit povestea din care face parte tabloul,au recunoscut personajele din povești după siluete, au plasat silueta la povestea corectă și au grupat în funcție de însemnul primit.

Tranziție: ( recitare ritmică): ,, Unu-doi, unu-doi/ Mergem toți în pas vioi./În costume să ne-mbrăcăm/ De dans să ne apucăm.”

Joc distractiv: ,,Trenul personajelor din povești”. Copiii au executat mișcări ritmice specifice dansului (valorificarea poveștii ,,Povestea celor șapte rațe”), vor prezenta mesajul educativ al poveștilor ,,Coliba iepurașului” și ,,Iedul cu trei capre” și vor interpreta roluri versificate, respectând intonația, pauzele și ritmul versurilor (valorificarea poveștii ,,Turtița”).

La sfârșitul zilei se fac aprecieri generale asupra desfășurării activității concluzionând: Zâna este foarte mulțumită. I-am demonstrat prin repetiția de astăzi că-i putem îndeplini dorința. Putem merge deci la grupa mică să fim actori pentru o zi și să-i îndemnăm și pe cei mici: ,, Iubiți poveștile copii,/ Ele ne învață/ Cum să ne purtăm în viață!”

Le-am spus copiilor „Vai copii, ce s-a-ntâmplat,/ Zâna Zânelor m-a transformat!

În strai nou m-a îmbrăcat/ Numele de Zâna Poveștilor mi-a dat/ /Bagheta și trăistuța fermecată mi-a încredințat Și o dorință să-i îndeplinim ea m-a rugat:

– Vrea să mergeți la grupa mică să fiți actori pentru o zi, pentru a-i învăța și pe copiii mai mici să iubească poveștile?

TRANZIȚIE: ,,Bat din palme”- joc cu text și cânt

Copiii s-au îndreptat către cele 5 centre deschise. După intuirea materialelor am format grupele de lucru:

Artă:

– selectează imagini pentru tema propusă;

-colorează în contur imaginile date pentru realizarea temei;

– întind pasta de lipit pe spatele imaginii colorate;

– lipesc imaginea pe suprafața dată.

– concep un afiș din imaginile colorate

Bibliotecă:

– „citesc” imagini din poveștile planificate;

-ordonează imaginile date, respectând succesiunea evenimentelor;

Nisip și apă: – umezesc, modelează și așează elemente decorative specifice poveștii ,, Scufița Roșie”.

Joc de masă:

– reconstituie imagini din piesele date;

-reconstituie scene din povești din cuburi ilustrate;

Joc de rol: – povestesc, redau, reproduc scene din povești;

TRANZIȚIE: ,,Trei iezi cucuieți”….(cântec)”

Am propus desfășurarea jocului ,,Ghici, ghici”. Copiii:

– recunosc personajele din povești după siluete,

– numesc povestea din care fac parte aceste personaje,

– recunosc personajele după descrierea făcută de educatoare,

– stabilesc valoarea de adevăr a unei propoziții.

a) Explicarea regulilor de joc:

– gruparea se face în funcție de insemnul primit;

– răspunsul la ghicitori se dă prin ridicarea în picioare și rostirea unei onomatopee sau a unei replici specifice personajului;

– deplasarea de la un punct la altul al grupei se face doar la semnalul educatoarei;

– răspunsurile corecte sunt apreciate cu ,,Zâmbărici”.

b) Jocul de probă:

Am așezat pe covor cele trei tablouri specifice poveștilor ,,Scufița Roșie”, ,,Capra cu trei iezi”, ,,Ursul păcălit de vulpe”. Am format grupele de lucru după insemnul primit.(brățări- 3culori). Copiii au sarcină să selecteze doar personajele care fac parte din poveste și să le amplaseze pe tablou.

c) Desfășurarea jocului

Varianta I

Copiii au denumit povestea din care face parte tabloul, au ales și au așezat numai personajele din poveste

Varianta II

Zâna Poveștilor le-a spus câte o ghicitoare pentru fiecare personaj din cele trei povești. Copiii au recunoscut în răspunsul la ghicitoare personajul de pe ecuson și s-au ridicat în picioare rostind numele personajului;

,,Atenți de veți fi/ Pe ecuson de veți privi/ Personajul veți ghici,/ Și-n picioare veți sări!”

El e cel ce-a ascultat / Și-n cuptor s-a furișat/ Iar când mama a venit/ Iute-n brațe i-a sărit./ Ghici, ghici cine este? (Ied mic)

Pe cărare tot mergând/ A-ntâlnit lupul flămând./ De sfatul mamei a uitat/ Și greșeala a costat!/ Ghici, ghici cine este? (Scufița Roșie)

A avut o coadă lungă,/ Lungă, mare și stufoasă/ Și o mai avea și astăzi/ Dacă nu se lăcomea/ Să prindă pește mult din baltă/ Precum vulpea l-a-nvățat!/ Ghici, ghici cine este? (Ursul)

E un personaj vestit/ Dintr-o poveste a venit/ Și-a pedepsit fără de veste/ Tot un lup dintr-o poveste!/ Ghici, ghici cine este? (Vânătorul)

Lupul rău m-a păcălit./ Crezând că-i nepoata mea/ Înăuntru l-am poftit/ Și pe loc m-a și-nghițit!/ Ghici, ghici cine este? (Bunica)

Sub covată s-a băgat/ Iar când lupul a strănutat/ Sănătate i-a urat! / Ghici, ghici cine este? (Ied mijlociu)

Povețe bune eu i-am dat/ Să nu stea cu nimeni la sfat,/ La bunica repede s-ajungă/ Că-i bolnavă și bătrână!/ Ghici, ghici cine este? (Mama)

De cel mic n-a ascultat/ După ușă s-a ascuns/ Și zăvorul el a tras!/ Ghici, ghici cine este? (Ied mare)

Și pe iezi și pe Scufiță/ Imediat i-a înghițit./ Dar i-a venit de hac cumătra/ Și vânătorul iscusit!/ Ghici, ghici cine este? (Lup)

Un cântec i-a învățat/ Dar ei nu au ascultat/ Și drumul la ușă au dat!/ Ghici, ghici cine este? (Capra)

Tare-i greu să fii ca ea/ Că toți o vorbesc de rău:/ Spun că-i hoață, că-i vicleană/ Ori că minte…și-i pare rău!/ Ghici, ghici cine este? (Vulpea)

Vulpea rău l-a păcălit,/ În mijlocul drumului s-a trântit./ El, crezând că este moartă,/ În carul plin cu pește a aruncat-o-ndată./ Ghici, ghici cine este? (Țăran)

Varianta III

,,Jocul păcălelilor” (Recunoașterea variantei adevărate prin deplasarea de la un punct la altul al grupei).

– Iedul cel mic s-a ascuns după ușă.

– Vulpea a rămas fără coadă.

– Capra l-a pedepsit pe lup.

– Scufița Roșie s-a întâlnit cu ursul.

– Ursul și-a băgat coada în baltă.

Am cerut copiilor ca la semnalul dat să plece în căutarea altui copil care are pe foaie același personaj din poveste ca el. În momentul în care l-a găsit să îl ia de mână și să iasă în față strigând: ,,Bingo!”

TRANZIȚIE: ( recitare ritmică):

,,Sarcinile le-am îndeplinit/ Zâna va fi mulțumită! Dar…am găsit încă ceva./ Trebuie să ne grăbim/ Fiindcă timp mai e puțin./ Și ultima sarcină de-o vom îndeplini/ Surprize vom primi!

Ziua se încheie prin desfășurarea jocului distractiv: „Trenul personajelor din povești” prin care se valorifică poveștile: ,,Turtița”/ ,,Povestea celor șapte rațe”/ ,,Coliba iepurașului”/ ,,Iedul cu trei capre”.

Urcă în tren:

– personajele poveștii ,,Turtița” dacă ne arată CINE și CUM a păcălit pe Turtiță?

– personajele poveștii ,,Povestea celor șapte rațe” dacă nu se mai ceartă ci se bucură dansând împreună!

– personajele poveștii ,,Coliba iepurașului” dacă ne spun Ce înseamnă să ai prieteni și cum ți-i alegi?

– personajele poveștii ,,Iedul cu trei capre” dacă ne povestesc Ce a învățat iedul din cele ce a pățit?

Și a urmat ,,Dansul personajelor din povești”- dans tematic

Am revenit la mesajul zilei pentru concluzii finale și sublinierea acestuia:

,, Iubiți poveștile copii,/ Ele ne învață/ Cum să ne purtăm în viață!”

Am făcut aprecieri asupra desfășurării activității.

Povestire : „Vrei să fii prietenul meu?” de Eric Carle

Obiective:

– prezentarea unor trăsături personale elementare , în contexte variate;

– explorarea caracteristicilor necesare pentru a fi bun prieten;

– transmiterea unor mesaje verbale simple despre propriile experiențe de viață.

Strategia didactică: analogică ( am utilizat modele – din povestiri sau din experiența proprie pentru analizarea regulilor și a relațiilor din cadrul grupului)

Metode și procedee: jocuri (energizant, senzorial, de cunoaștere, didactic, de rol), brainstorming, povestirea, explicația, conversația ,conversație euristică, exercițiul, munca independentă.

Mijloace didactice: calculator, videoproiector, geamantan mic, șoricel de pluș, măști de șoricel din carton, palete de carton roșii și verzi, planșă cu copacul prieteniei, șabloane de mere, carioci, ghem de lână, fișă de ieșire, planșă cu proverbele, buline colorate autocolante.

Forma de organizare: frontală, individuală, în perechi

Forme de evaluare: observația sistematică, evaluare formativă, aprecieri verbale

După ascultarea poveștii, i-am întrebat :” De ce este trist șoricelul?” ( Pentru că nu avea prieteni).

Am propus copiilor un joc scurt: să joace rolul șoricelului și să rostească replica acestuia.Copiii au rostit întrebarea „Vrei să fii prietenul meu?”, punându-și masca pe față.

Cu cine s-a împrietenit șoricelul?

Ce învățăm din această povestire?

Cine-ți poate fi prieten?

Ce înseamnă pentru tine un prieten?

Unde te întâlnești cu prietenii?

Când te întâlnești cu prietenii?

Cum te comporți cu un prieten?

Cum sunt prietenii tăi?

După ce am dedus ce înseamnă un prieten și copiii și-au exprimat părerile în legătură cu prietenia, am introdus un joc: ADEVĂRAT SAU FALS

Sarcina didactică: identificarea și justificarea răspunsului corect prin ridicarea paletei corespunzătoare(verde- adevărat, roșu – fals)

Întrebările adresate:

Șoricelul s-a întâlnit cu o girafă.

Șoricelul a fugit speriat de păun.

Nu e nevoie să avem prieteni dacă suntem descurcăreți.

Prietenul are voie să te certe.

Un coleg de clasă nu poate fi prietenul tău.

Este minunat să ai prieteni.

Activitatea s-a încheiat prin completarea fișei : Zidul prieteniei”:Le-am spus copiilor:” Când construiești un zid , așezi mai multe cărămizi . dacă una lipsește, atunci zidul este nesigur și se poate prăbuși. Asemeni zidului este și prietenia.Desenează trei dintre cărămizile prieteniei, astfel:

1. O jucărie/ un lucru pe care îl împrumuți;

2.un cadou pe care îl vei face;

3.o activitate pe care o faci pentru că e îndrăgită de ceilalți;

ZIDUL PRIETENIEI

Ce alte lucruri pot deveni „ cărămizi ” în contruirea prieteniei? Desenează două dintre acestea:

In afară de aceste activități de povestire realizate și desfășurate în scopul dezvoltării morale a preșcolarilor, încă de la începutul anului școlar mi-am propus să implic părinții în activitățile de povestire, astfel că împreună cu părinții am conceput un program pe care l-am denumit “ Cerc de lectură” al cărui scop a fost atragerea copiilor în lumea cărților.

Denumirea programului:CERC DE LECTURĂ

Tipul programului: activitate extracurriculară

Grup țintă :preșcolarii grupei “Fluturașilor”

Scop: atragerea copiilor în lumea cărții

Obiective :

– încurajarea exprimării libere a impresiilor , sentimentelor , trăirilor provocate de lectură ;

– cultivarea gustului pentru lectură ;

– socializarea copiilor, cooperarea prin intermediul unor activități de lectură ;

– crearea unei atmosfere destinse ;

– stabilirea unei relații bazate pe încredere, respect și prietenie ;

– conștientizarea de către părinți a importanței lecturii ;

– elaborarea unor liste de lecturi recomandate pentru copii ;

Resurse umane : copii,cadre didactice, părinți

Resurse materiale:afișe, ecusoane, foi, markere, aparat foto, cărți

Resurse de spațiu : Sala de grupă, biblioteca școlară, biblioteca municipală

Valorificarea proiectului :

– realizarea de afișe

– casete video , poze

– popularizarea interesului pentru lectura

Rezultate așteptate

– familiarizarea copiilor cu lumea cărții

Argument

Totul trebuie să pară un joc , destindere și relaxare .A citi de dragul de-a citi . Nimic impus . Totul se reduce la curiozitatea copiilor , la interesul pe care îl au pentru un anumit gen de carte.

Tocmai de aceea e nevoie mai mult ca oricând să ridicăm barieră între copil și carte . Îndepărtarea elevilor de lectură trebuie să fie un semnal de alarmă .

Cred cu tărie ca fiecare copil are disponibilitatea sufletească necesară apropierii de lectură. Imaginația lor atât de bogată trebuie valorificata . Și copiii răspund chemării întotdeauna. Reușesc să te surprindă , se gândesc de multe ori la unele lucruri care , ție , cadru didactic său părinte, nici nu-ți treceau prin cap. Aceste impulsuri sau sclipiri aș putea spune, trebuie încurajate.

Aștept cu nerăbdare reacțiile „micilor cititori” dar și a celor mari, bucuria pe care o vom trăi cu toții descoperind sau redescoperind lectura / cartea.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

1. Documentarea și selectarea informației necesare proiectului.

Noiembrie 2017

2. Lansarea oficială a proiectului.

– mediatizarea proiectului (distribuire de pliante, fluturași);

– sugestii pentru constituirea unei mini – biblioteci la nivelul grupei

Decembrie 2017

3. „Ai carte, ai parte!”.

– crearea colțului ambiental la nivelul grupei;

– prezentarea revistelor

Ianuarie 2018

4. „Călătorie în lumea cărții.”

– vizită la biblioteca școlii, a orașului, la librărie;

– expoziție de carte cu tema „Iarna”.

Februarie 2018

5. „În traistă cu povești, cu răbdare să citești!”

– invitarea unor părinți sau școlari care să le citească copiilor povesti;

– recondiționarea unor cărți din biblioteca grădiniței.

Martie – mai 2018

6. „Știu să recit frumos.”

– concurs de recitare de poezii învățate cu acordare de diplome.

Aprilie 2018

7. “Să confecționăm cărți”

– realizarea unor cărți cu imagini decupate.

Mai 2018

8. Evaluarea proiectului.

– realizarea unei expoziții de carte;

– dramatizarea unei povesti îndrăgite de copii.

În cadrul acestui proiect, am implementat o „zi a părinților”, când aceștia sunt pentru o jumătate de oră cei care le citesc povești copiilor. Copiii s-au simțit mândri și fericiți că demonstrează părinților lor cum se comportă și cum știu comunica pe marginea unei povești.

Părinții s-au familiarizat cu literatura pentru copii, cu câteva povești care dezvoltă creativitatea și antrenează capacitățile fundamentale vârstei, dar și latura morală.

S-au sugerat și alte modalități creative pentru facilitarea comunicării: „ O zi la bibliotecă”, “Jurnalul de lectură”, etc.

Tot în cadrul acestui proiect, cu ajutorul părinților am realizat o mini-bibliotecă cu secție de împrumut, o rezervă specială de cărți disponibilă pentru părinți, pentru că aceștia să le poată folosi acasă pentru o perioadă de timp pentru că am considerat că lectura cărților pentru copii reprezintă momente speciale acasă, între părinte și copil, iar citirea frecventă de povesti poate deschide gustul pentru literatură pentru întreg restul vieții copilului.

CAPITOLUL III

COLECTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Pentru a măsura obiectiv progresul făcut de copiii din grupa mijlocie , grupa “Fluturașilor” la care s-a desfășurat experimentul, am efectuat și aplicat probe de evaluare în trei perioade diferite: o dată la începutul semestrului I , a doua oară la finele semestrului al I, iar cea de-a treia probă la sfârșitul semestrului al II-lea.

În perioada de evaluare inițială am testat nivelul de însușire al normelor morale,gradul de formare al depriderilor și conduitelor morale.

Pentru a verifica ipoteza cercetării, dacă poveștile pot contribui hotărâtor la formarea atitudinii morale a preșcolarilor, dacă educatoarea va diversifica și diferenția adecvat conținutul metodele utilizate in activitățile de povestire,am utilizat metoda experimentului pedagogic, folosind ca eșantion de conținut poveștile morale descrise în capitolul precedent, utilizând metode active-participative, urmărind rezultatele pe parcursul unui an școlar, 2017-2018, în trei etape:

– Etapa inițială care a avut un caracter constatativ;

– Etapa propriu-zisă cu valoare formativă ;

– Etapa finală care avut un caracter comparativ cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimental.

Etapa inițială a cuprins aplicarea unor probe de evaluare inițială cu scopul de a stabili punctul de pornire în desfășurarea demersului experimental. Probele de evaluare inițială au fost alcătuite în conformitate cu Curriculumul pentru educatia timpurie , 2008 .Având un caracter constatativ, probele de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor copiilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ. Pentru a evalua nivelul receptivității și sensibilității copilului, influența personajelor, a acțiunilor asupra copilului, am folosit metoda studiului de caz, ce oferă posibilitatea exprimării libere a stărilor emoționale prin care copilul reflectă lumea.

III.1 Evaluarea inițială reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv educativ din grădiniță, fără de care cadrele didactice nu ar putea constata progresele fiecărui copil în parte și ale grupei în ansamblu.

Pe lângă funcțiile de măsurare, de diagnosticare și de prognozare, un rol important al evaluării inițiale este stabilirea demersului didactic din perioada următoare, care urmărește în primul rând socializarea copiilor .

Având un caracter constatativ, probele de evaluare inițială au reflectat volumul și calitatea cunoștințelor copiilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.

Rezultatele evaluării inițiale mi-au asigurat datele necesare pentru stabilirea unor obiective accesibil , pentru elaborarea unei planificări a activităților instructiv – educative care să țină cont de datele culese, utilizarea acestor mijloace , metode , tehnici de lucru care să formeze copiilor priceperile și deprinderilor de bază , necesare integrării active în activitățile educaționale din învățământul preșcolar.

Proba de evaluare inițială a fost aplicată preșcolarilor din grupa “Fluturașilor” în a doua săptămână de evaluare inițală și am urmărit verificarea achizițiilor și deprinderilor morale dobândite pe parcursul anului școlar precedent.

Pentru evaluarea inițială am ales trei probe orale, scrise sau combinate

1 – PROBĂ ORALĂ

Privește, alege, explică

Itemi:

1. Privește cu atenție imaginile

2. Alege comportamentul corect.

3. Tu cum te-ai comporta ?

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemul 1 și 2, mai puțin 3;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

Copiii fost așezați în semicerc, au intuit , cu ajutorul meu imaginile, au exprimat păreri despre comportamentele vizualizate , iar în final au povestit cum s-ar comporta ei în aceste situații. Proba de evaluare s-a desfășurat sub formă de joc, cu toată grupa de copii.

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să facă generalizări;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;

– să judece faptele altora;

– să-și analizeze corect conduita proprie.

Am notat răspunsurile copiilor , iar rezultatele probei de evaluare au fost:

Tabelul nr.2 Rezultatele probei de evaluare inițiale1

Reprezentarea grafică a acestor rezultate este transpusă astfel:

Fig. nr. 11 Rezultatele probei de evaluare inițială1

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii au oarecare dificultăți în identificarea comportamentelor corecte , în explicarea unui comportament sau a unei reguli de comportare, abia 38% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 24%. Nivelul minimal este atins de un procent de 38% dintre preșcolari

2. PROBA SCRISĂ /ORALĂ – POVESTEA PUIȘORUL ÎNGÂMFAT

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să-și analizeze corect conduita proprie.

ITEMI

Itemi:

1. Ascultă cu atenție povestea.

2. Recunoaște personajele.

3. Răspunde la întrebări

4. Argumentează răspunsurile.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemii 1, 2, 3;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

1. Incercuiește viețuitoarele cu care s-a întâlnit puișorul

2. Ce l-au rugat cele trei viețuitoare?

3. Cum s-a comportat puișorul?

4. Aveau dreptate cei trei să fie supărați? De ce?

Copiii fost așezați în semicerc,au ascultat povestea, au intuit , cu ajutorul meu imaginile, au exprimat păreri despre comportamentele vizualizate , iar în final au povestit cum s-ar comporta ei în aceste situații.

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii nu au dificultăți în identificarea personajelor, reproducerea unor pasaje din poveste, dar întâmpină oarecare dificultăți în analizarea și argumentarea comportamentelor și a părerilor personale, aproximtiv 43% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 24%. Nivelul minimal este atins de un procent de 33% dintre preșcolari.

Am notat răspunsurile copiilor , iar rezultatele probei de evaluare au fost:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare inițiale2

Reprezentarea grafică a acestor rezultate este transpusă astfel:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare inițială 2

3. PROBA SCRISĂ /ORALĂ – TURTIȚA FERMECATĂ

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să-și analizeze corect conduita proprie.

ITEMI

Itemi:

1. Ascultă cu atenție povestea.

2. Recunoaște personajele.

3. Răspunde la întrebări

4. Argumentează răspunsurile.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemii 1, 2, 3;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

1. Cu cine s-a întâlnit turtița?

2. Unește punctele, apoi colorează turtița.

.

3. Cum s-a comportat turtița? Ce s-a întâmplat în final cu ea?De ce?

4. Găsește drumul spre turtiță.

Copiii fost așezați în semicerc,au ascultat povestea, au intuit , cu ajutorul meu imaginile, au exprimat păreri despre comportamentul turtiței, iar în final le-am cerut să argumenteze de ce cred ei că turtița a fost la final mâncată.

In urma acestei probe am constatat ca preșcolarii au râs când turtița păcălea personajele și au fost triști când a fost la rândul ei păcălită de vulpe. Copiii au manifestat dificultăți în analizarea și argumentarea comportamentelor și a părerilor personale, aproximtiv 38% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 24%. Nivelul minimal este atins de un procent de 38% dintre preșcolari.

Am notat răspunsurile copiilor , iar rezultatele probei de evaluare au fost:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare inițiale3

Reprezentarea grafică a acestor rezultate este transpusă astfel:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare inițială 3

Centralizând rezultatele celor trei probe de evaluare inițială am obținut următoarele rezultate:

Tabelul nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare inițială

Reprezentarea grafică a acestor rezultate este transpusă astfel:

Fig. nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare inițială

Deoarece semnificativ ar fi să constat , la sfârșitul experimentului un progres al fiecărui copil cu el însuși, am notat rezultatele fiecărui copil în tablelul de mai jos.

Tabelul nr. : Rezultatele evaluării inițiale pentru fiecare copil

Fig.nr. Rezultatele obținute de fiecare preșcolar la proba de evaluare inițială

III.2 Evaluarea formativă, continuă are loc pe tot parcursulactivităților instructiv-educative, , stimulează participarea preșcolarilor , ne asigură feed-backul necesar organizării si desfășurării procesului de învățare, în funcție de achizițiile copilului. La sfârșitul semestrului I am aplicat o probă de evaluare formativă preșcolarilor grupei cu scopul de a constata gradul de interiorizare al gradului de interiorizare a normelor de comportament însușite pe parcursul semestrului I prin intermediul poveștilor

Probă de evaluare formativă

1. Pălăria faptelor bune

Itemi:

1. Descrie comportamentul ilustrat în fiecare dintre imagini;

2. Bifează acele imagini care reprezintă fapte bune;

3. Spune care ar putea fi urmările comportamentelor nepotrivite din imagini

4. Pentru fiecare faptă bună ilustrată în imaginile de mai sus, pe care ai făcut-o și tu, colorează o steluță

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemul 1 și 2 și 3 , mai puțin 4;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

Această probă a fost combinată, s-a desfășurat atât oral cât și scris, sub forma unui joc de rol în care i-am rugat pe copii să mimeze în fața grupei un comportament pritenos/mai puțin prietenos . Colegii au trebuit să ghicească comportamentul și să aplaude dacă au manifestat același comportament. După desfășurarea acestui joc le-am distribuit fișele cu proba.

Rezultatele probei de evaluare formative sunt ilustrate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare formativă 1

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare formativă1

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii nu mai au atâtea dificultăți în identificarea comportamentelor corecte , în explicarea unui comportament sau a unei reguli de comportare, 48% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 38%. Nivelul minimal este atins de un procent de doar 14% dintre preșcolari.

2. PROBA SCRISĂ /ORALĂ – URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să-și analizeze corect conduita proprie.

ITEMI

Itemi:

1. Ascultă cu atenție povestea.

2. Recunoaște personajele.

3. Răspunde la întrebări

4. Argumentează răspunsurile.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemii 1, 2, 3,4;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

1. Obsevă imaginea. Colorează numai personajele din povestea : „ Ursul păcălit de vulpe”

2. Cum s-a comportat vulpea cu ursul? Dar cu țăranul?

3. Dacă ai fi fost în locul vulpii i-ai fi dat ursului pește? De ce?

4. Ce a simțit ursul la final? Dar vulpea?

5.Care dintre imaginile de mai jos reprezintă o atitudine corectă?

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii recunosc personajele unei povești, sunt în oarecare măsură să emită judecăți, nu mai au atâtea dificultăți în explicarea unui comportament, nu mai au atâtea dificultăți în argumentarea unui punct de vedere.

48% din preșcolarii grupei experimentale au rezolvat itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 38%. Nivelul minimal este atins de un procent de doar 14% dintre preșcolari.

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare formativă 2

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare formativă 2

2. PROBA SCRISĂ /ORALĂ – IEPURELE ȘI BROASCA

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să-și analizeze corect conduita proprie.

Itemi:

1. Ascultă cu atenție povestea.

2. Recunoaște personajele.

3. Argumentează răspunsurile.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemii 1, 2;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

Preșcolarii recunosc personajele unei povești, așează imaginile în ordinea desfășurării acțiunii, sunt în oarecare să empatizeze cu peronajele, nu mai au atâtea dificultăți în explicarea unui comportament, nu mai au atâtea dificultăți în argumentarea unui punct de vedere, 48% din preșcolarii grupei experimentale dovedind comportamente atinse și rezolvând itemii la nivel maximal, 38% au rezolvat itemii la nivel mediu și doar 14% au încă dificultăți și necesită sprijin în rezolvarea sarcinilor.

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare formativă 3

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare formativă 3

Centralizând rezultatele celor trei probe de evaluare formativă am obținut următoarele rezultate:

Tabelul nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare formativă

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare formativă

Rezultatele obținute de fiecare copil au fost:

Tabelul nr. Rezultatele fiecărui copil la proba de evaluare formativă

Fig.nr. Rezultatele obținute de fiecare preșcolar la proba de evaluare formativă

Comparativ cu proba de evaluare inițială, am constatat că 53% dintre copii au progresat și nu am înregistrat nici un regres.

III.3.Evaluarea finală

Etapa finală a experimentului a avut un caracter comparativ cu privire la rezultatele obținute și a constat în aplicarea unor teste de evaluare inale fîn scopul comparării rezultatelor obținute după organizarea și desfășurarea activităților de povestire , cu rezultatele de la testele de evaluare inițială, obiectivele urmărite fiind aceleași , dar având un grad de dificultate sporit.

1. Proba de evaluare finală

1.Recunoaște personajele.

2.Încercuiește cu roșu personajele pozitive, iar cu albastru cele negative.

3.Colorează imaginile din poveștile preferate.

4.Decupează personajele și lipește-le într-o piramidă a faptelor bune.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemul 1 și 3, mai puțin 2;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

Evaluarea finală a avut loc în cadrul unei săptămâni de la sfârșitul anului școlar 2017-2018, probele de evaluare au fost elaborate în conformitate cu Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008 și prin aceste probe am urmărit nivelul de insușire și corectitudinea și noțiunilor morale, gradul de cunoaștere al valorilor morale , dar, în plus, am evaluat gradul de interiorizării normelor de comportament și a măsurii în care acestea au condus la elaborarea unui sistem de atitudini, exigențe, interdicții.

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii nu mai au dificultăți în identificarea comportamentelor corecte , în explicarea unui comportament, în alegerea unui comportament pozitiv/negative și argumentarea lui. , 90% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 10%.

Rezultatele probei de evaluare finală sunt ilustrate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare finală1

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare finală1

2. PROBA SCRISĂ /ORALĂ – Elefantul care își căuta prieteni

Obiectiv fundamental:

– recunoașterea și analizarea atitudinilor și consecințelor diferitelor comportamente ;

Capacități vizate:

– să descrie personaje, fapte;

– să stabilească legătura cauză – efect (comportament – consecințe);

– să-și analizeze corect conduita proprie.

Itemi:

1. Ascultă cu atenție povestea.

2. Recunoaște personajele.

3. Argumentează răspunsurile.

Descriptori de performanță:

Nivel maximal: rezolvă cu ușurință toți itemii;

Nivel mediu: rezolvă itemii 1, 2,3;

Nivel minimal: rezolvă parțial și cu ajutor itemii.

1. Numerotează animalele în ordinea în care le-a întâlnit elefantul.

2. De ce nu doreau celelalte animale să fie prietene cu elefantul?

3. Cum s-a simțit elefantul după ce a fost respins de toți? De ce?

4. Ai fost vreodată respins? Cum te-ai simțit?

.

In urma acestei probe, am constatat că preșcolarii nu mai au dificultăți în identificarea comportamentelor corecte , în explicarea unui comportament, în alegerea unui comportament pozitiv/negativ și argumentarea lui. , 90% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 10%, iar la nivel minimal nu am avut nici un copil.

Rezultatele probei de evaluare finală sunt ilustrate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare finală2

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare finală2

3. PROBA SCRISĂ /ORALĂ- Comportamentul față de mediu

1.Care dintre imaginile de mai jos prezintă o atitudine potrivită față de mediu?

2. Ce simte planeta Pământ de fiecare dată? Colorează imaginea potrivită.

Si în ceea ce privește atitudinea față de mediu am constatat progrese semnificative, preșcolarii nu au dificultăți în identificarea comportamentelor corecte în raport cu mediul, în explicarea unui comportament, în alegerea unui comportament pozitiv/negativ și argumentarea lui. , 90% din preșcolarii grupei experimentale rezolvând itemii la nivel maximal.

De asemenea, am constatat că preșcolarii au aceste comportamente în dezvoltare, rezovând itemii la nivel mediu, în proporție de 10%, iar la nivel minimal nu am avut nici un copil.

Rezultatele probei de evaluare finală 3 sunt ilustrate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. Rezultatele probei de evaluare finală3

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele probei de evaluare finală3

Centralizând rezultatele celor trei probe de evaluare finală am obținut următoarele rezultate:

Tabelul nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare finală

Am transpus aceste rezultate în graficul de mai jos:

Fig. nr. Rezultatele centralizate ale probelor de evaluare finală

Rezultatele obținute de fiecare copil au fost:

Tabelul nr. Rezultatele fiecărui copil la proba de evaluare finală

Fig.nr. Rezultatele obținute de fiecare preșcolar la proba de evaluare finală

Pentru validarea rezultatelor obținute și pentru a vedea dacă ipoteza formulată în capitolul precedent se confirmă, vom compara rezultatele obținute a cele trei evaluări, pe grupă și pe fiecare copil în parte.

Rezultatele comparative sunt:

Tabelul nr. Rezultatele comparative

Fig. nr. Rezultate comparative

Analizând tabelul cu rezultate și graficul de comparare a rezultatelor obținute în urma evaluărilor inițiale, formative și finale, putem concluziona că diferența între rezultate este vizibilă și deci ipoteza se confirmă, adică dacă educatoarea diversifică și diferențiază adecvat conținutul și metodele de predare ale activităților de povestire, atunci poveștile pot contribui hotărâtor la formarea atitudinii morale a preșcolarilor.

Semnificativ este însă progresul individual al fiecărui copil:

Fig.nr. Rezultate comparative individuale

În urma experimentului am observat rezultate vizibile la copiii din grupul experimental în ceea ce privește:

– au dobândit capacitǎți de relaționare bazate pe ascultare-comunicare , respect reciproc;

– respectǎ regulile jocului, dobândind capacitatea de a se bucura de succesul fiecǎruia și conștientizând cǎ într-o întrecere existǎ câștigǎtori și învinși;

-și-au perfecționat deprinderile de autoservire și autonomie personală;

– au devenit spontani, exprimǎ pǎreri personale și propun și alte variante de joc;

– s-au dezvoltat social prin dobândirea de competențe sociale (respectul de sine, simțul identității, capacitatea de a rezista în situații de adversitate);

– și-au dezvoltat deprindera de a aplica norme morale în context diferite ;

-și-au dezvoltat apacitatea de a dramatiza scene din povești folosind replicile personajelor;

-și-au format atitudini morale pozitive și capacități de a emite judecăți morale legate de faptele personajelor din basm sau poveste, evaluarea lor în raport cu normele sociale cunoscute.

Rezultă că există o legătură între activitățile de povestire special organizate cu impact moral asupra copiilor și performanța în dezvoltarea morală a preșcolarilor , iar deoarece 10 % dintre preșcolari nu au reușit să atingă nivelul maximal, mi-am prpus pentru anul urmator școlar organizarea și desfășurarea unei activități opționale în care să valorific din punct de vedere moral poveștile, adecvând conținutul poveștilor, metodele și mijloacele de învățământ la caracteristicile vârstei, dar și la particularitățile individuale ale fiecărui copil.

CONCLUZII

Invățământul preșcolar, prima verigă a sistemului nostru de învățământ are menirea de a asigura pregătirea copiilor pentru integrarea lor socio – școlară.

Obiectivele principale ale învățământului preșcolar vizează cu precădere aspectele formativ – educative ale învățământului.

Se pune accentul pe dezvoltarea proceselor psihice a capacităților intelectuale, dar și pe formarea morală a copiilor. Formarea morală constituie un proces extrem de complex și de lungă durată.

Copiii iubesc și ascultă cu plăcere textele literare destinate lor, pentru că răspund necesităților de-a ști, de a cunoaște, de a înțelege cum trebuie să se comporte într-o anumita situație în viață.

Există povești care ajută copilul să-și dezvolte vocabularul, imaginația, inteligența, să găsească soluții pentru a scăpa de diverse temeri, soluții în rezolvarea unor probleme, deoarece personajele din povești trec prin aventuri, evenimente în care copilul se poate regăsi. Poveștile scot în evidența trăsăturile personajelor, dându-i copilului posibilitatea să învețe, să deosebească frumosul de urât, binele de rău și să urmeze exemplul personajelor pozitive.

În lucrarea mea am demostrat importanța poveștilor în dezvoltarea intelectuală si morală a preșcolarilor. După o analiză atentă a comportamentului copiilor am constatat că poveștile acesta implică un grad mare de participare din partea copiilor. În atmosfera lor, preșcolarul nu participă motric ci intelectual și afectiv. Însoțind firul povestirilor care se deapănă dintr-o lume, uneori total necunoscută, copilul nu face altceva decât un intens efort de a și-o prezenta și în același timp încearcă a o judeca cu modesta sa putere de discernământ, după fapte și situații. El este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce sugerează verbal. Efortul copilului de a-și imagina și întelege nu poate fi conceput în afara unei gimnastici imense a memoriei, a gândirii, a voinței și a limbajului, dar poate fi ajutat prin folosirea unor metode și procedee eficiente de valorificare a textelor literare. Pentru aceasta am folosit metodologii și procedee active (joc de creație, dramatizare, teatru de păpuși, joc didactic, etc.) și munca independentă.

Metodele și procedeele folosite în activități:

conversația, explicația, povestirea, expunerea precum și metodele interactive de grup – piramida, brainstormingul, diamantul, explozia stelară.

Materialul didactic bogat folosit cu măiestrie și dispunând de calitățile necesare a favorizat învățarea.

Respectarea particularităților de vârstă ale preșcolarilor s-a făcut gradat, de la simplu la complex, de la ușor la greu.

Am arătat în ce măsură exemplul personal, povestirile morale, exercițiul moral , creațiile literare acționează asupra receptivității și sensibilității preșcolarului, în ce măsură actul perceperii unei situații de învățare influențează sensibil psihicul copilului, fixând momentul în conștiința acestuia.

Am oferit exemple de activități, modalități de realizare a acestora astfel încât să antreneze capacitatea copiilor de a stabili diferențe între trăsături pozitive și negative de caracter, prin evidențierea asemănărilor și a deosebirilor între personaje-simbol.

Am implicat familia , arătând că pentru îndeplinirea obiectivelor educației morale , colaborarea strânsă cu familia va oferi bazele dezvoltării și formării unui comportament moral, urmând ca de-a lungul timpului, pe măsură ce procesele psihice încep să se concretizeze, să devină baza formării conștiinței morale .

Desfășurând o activitate intensă, bine organizată și sistematică, copiii au dat dovadă că știu să se comporte ca atare în situații concrete ivite în grădiniță, dar și acasă, constatând aceasta în urma discuțiilor avute cu părinții în diferite ocazii.

În urma testelor aplicate copiii au reușit:

să recunoască din ce poveste sunt imaginile;

să aranjeze imaginile din povești în ordinea cronologică a evenimentelor;

să completeze povești desenând imagini corespunzătoare;

să denumească personajele și să le clasifice în personaje pozitive și personaje negative;

să precizeze trăsăturile morale și fizice ale unor personaje;

să desprindă învățături;

Convinsă personal de valențele formativ- educative ale activităților de povestire desfășurate în grădinița de copii , am urmărit să promovez necesitatea valorificării la maximum a tuturor resurselor pentru realizarea educației morale a preșcolarilor.

BIBLIOGRAFIE

Breban, Silvia(coord), (2008), Metode interactive de grup , Editura Arves, Craiova;

Bocoș, M., (2002) ,Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca;

Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral civică în învățământul primar. Editura Coresi, București;

Cerghit, I.( 2001), Prelegeri pedagogice, Editura Collegium Polirom, Iași;

Colceriu L, (2008), Psihopedagogia învățământului preșcolar- Sinteze de material, București;

Crețu, C., (1997), Psiho-pedagogia succesului, Ed. Polirom, Iași;

Cristea, S. (1996), Pedagogie generală. Managementul educației. Editura Didactică și Pedagogică.București;

Frâncu, N.,(2002), Comportare civilizată în familie și societate- Reguli de protocol, Ed. Garamond, București;

Gherghina,D., C. Novac, A. Mitrache, V. Ilie, Didactica activitatilor instructiv-educative pentru invatamantul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2005

Ionescu, M., Radu, I. (coord.), (2001), Didactica modernă, ediția a II-a, revizuită, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Kieran, E, (2007),Predarea ca o poveste. O noua abordare a predarii si curriculum-ului în scoala primară, Ed.Didactica Publishing House , București

Marinescu, A.,(2002), Codul bunelor maniere astăzi,Ed. Humanitas, București;

Nicola. I., (1996) Tratat de pedagogie școlară,EDP, Bucuresti;

Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie școlară. Ediția a doua, revizuită. Editura Aramis, București;

Nicola, I., Farcaș, D. (1990), Pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică., București;

Niculescu R, (2007), Pedagogia preșcolară și a școlarității mici http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=387&idb=

Oprea, I, (2007), Noul dictionar universal al limbii romane , Ed. Litera, București

Pașca, D., (2004), Povestea terapeutică, Ed.Ardealul, Târgu Mureș

Pătroc, Etică și deontologie pedagogic, support de curs

Peneș ,M., (2000), Ghid de comportare civilizată, Ed.Ana, București;

Rațiu, I, 2006, O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți, ed. Prut , București

Sima, I., Sima, M., (2007) , Metodologia cercetării în psihopedagogie, Editura Psihomedia, Sibiu;

Tomșa, Gheorghe (coord) (2005) . Psihopedagogie preșcolară și școlară , E.D.P., București;

Trif, L, (2008), Managementul clasei/grupului educațional, Editura Eurostampa, Timișoara;

Trif, L., (2008), Pedagogia învățământului preșcolar și primar, Editura Eurostampa, Timișoara;

Turean, Maria, (2010) , Probleme ale literaturii pentru copii și tineret, Editura „Didactica Nova”, Craiova.

Voiculescu,E.,(2003), Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București

Verza, E.,Șchiopu,U.,(1997), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, EDP, București;

Verza, E., (1995), Conduita verbală a preșcolarilor mici, E.D.P., București;

*** , Curriculum pentru educația copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, M.E.C.T.S.;

*** , http://www.didactic.ro;

ANEXA

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA

GRUPA: mijlocie

TEMA DE STUDIU: „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”

TEMA PROIECTULUI: „Emotii si sentimente”

SUBTEMA: „Magia povestilor”

TEMA ZILEI: „Calatorie in tara povestilor”

SCOPUL: – dezvoltarea deprinderilor de exprimare corecta sub aspectul fonetic si

gramatical;

consolidarea numaratului in limitele 1-5;

stimularea si exersarea vocabularului.

Obiective urmarite in cadrul activitatilor experientiale:

DLC – Limbă și comunicare:

Obiective cognitive:

OC1:- să recunoască personajele și poveștile din care acestea fac parte;

OC2:- să prezinte momentele acțiunii, susținute de imagini;

OC3:- să reproducă cuvinte și expresii din poveștile cunoscute;

DȘ – : Activitate matematica:

Obiective cognitive:

OC4:- să numere conștient în concentrul 1-5;

OC5:- să formeze grupe de obiecte după criterii date;

OC6:- să verbalizeze acțiunile folosind un limbaj matematic adecvat;

Obiective psihomotrice:

OM1: să-și dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de educatoare;

OM2: să-și coordoneze mișcările pentru a foileta în condiții de igienă și securitate materialele didactice;

OM3: să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul activității didactice.

Obiective afective:

OA1: vor adera la comportamentele pozitive ale personajelor;

OA2: vor respinge faptele și comportamentele negative;

OA3: se vor bucura de subtilitățile limbii române.

Activități pe centre de interes

BIBLIOTECĂ:

Sarcini de lucru:

Fiecare copil va primi o fișă cu o imagine dintr-o poveste cunoscută, pe care o va descrie, stabilind titlul poveștii și autorul.

Vor completa imaginile cu personajele care lipsesc din poveste, selectând dintre cele primite doar pe cele potrivite.

Vor număra personajele din poveste și vor încercui cifra care corespunde numărului de personaje.

Material didactic: fișe reprezentând imagini din povești, siluete de personaje din diverse povești, adeziv, creioane.

ȘTIINȚE:

Sarcini de lucru:

Copiii primesc fișe pe care sunt ilustrate mulțimi formate din personaje din povești, iar ei trebuie să lipească în spațiile indicate tot atâtea elemente (buburuze).

Vor verbaliza într-un limbaj matematic adecvat ceea ce observă și ceea ce întreprind.

Material didactic: fișe, decupaje (buburuze), adeziv.

MANIPULATIVE:

Sarcini de lucru:

Două “piramide” cu pătrate numerotate de la 1 la 5 și două seturi de personaje din povești, pe spatele cărora sunt scrise cifre de la 1 la 5. Copiii așază personajele pe piramida poveștilor, realizând astfel pe fiecare rând câte un grup de personaje aparținând aceleiași povești.

Copiii lucrează în echipă, potrivesc personajele în locurile indicate de cifre și verbalizează acțiunile.

Denumesc personajele, poveștile din care acestea fac parte, precizează autorul.

Material didactic: două piramide, siluete ale unor personaje din poveștile cunoscute.

ARTĂ:

Sarcini de lucru:

Copiii primesc imagini care reprezintă căsuțele celor trei purceluși.

Folosind materiale diverse (paie, bețișoare și pietricele), copiii le aplică pe suprafața căsuțelor celor trei purceluși din povestea cu același nume, .

Precizează acțiunile întreprinse și povestesc succint fragmentul ilustrat.

Material didactic: tablouri pe care sunt lipite căsuțe, adeziv, paie, bețișoare, pietricele.

ARTĂ:

Sarcini de lucru:

Copiii primesc desene reprezentând cocoșul din povestea “Punguța cu doi bani” de Ion Creangă, pe corpul căruia sunt imprimate cifre.

Copiii vor colora cocoșul respectând legenda de pe fișă.

Vor identifica personajul, vor preciza povestea din care face parte și autorul ei.

Material didactic: fișe care conțin imaginea cu cocoșul și legenda culorilor, acuarele

Scenariul didactic

Povestina, o vrăjitoare foarte, foarte bătrână, ce trăiește într-o țară foarte, foarte îndepărtată, a auzit de activitatea pe care o vom desfășura astăzi și ar vrea să mai audă povești spuse de copiii din grădiniță. Pentru că nu-și arată niciodată chipul, și-a trimis niște prieteni, care vor participa la activitate și care apoi îi vor povesti tot ce a auzit în grupă. Povestina, se spune, se supără foarte tare când copiii nu sunt atenți și de aceea uneori le face vrăji îngrozitoare: le pune mustăcioare la guriță, pene pe nas, sau… îi poate transforma chiar în niște șoricei! Nu se știe dacă e adevărat, dar la noi nu se vor întâmpla lucrurile acestea pentru că toți preșcolarii sunt foarte atenți, cunosc poveștile, răspund corect la întrebările care li se adresează.

Activitatea se va desfășura prin metoda “explozie stelară”, deci copiii se vor așeza la mese în concordanță cu culoarea steluțelor distribuite de educatoare.

Joc didactic: “Călătorie în țara poveștilor”.

Varianta I.

Reguli de joc: Copiii din fiecare echipă formată răspund întrebărilor lansate de educatoare, așteptând să le vină rândul:

Sarcini didactice:

să răspundă întrebărilor referitoare la poveștile învățate;

să recunoască personajele din povești după descriere, după expresii sau cuvinte folosite în textele originale.

să numere steluțele de pe masă;

să așeze steluțele în șir crescător;

să precizeze culoarea steluțelor.

Elemente de joc: aplauze

Materiale didactice : steluțele.

Varianta a II-a.

Reguli de joc: Pe suprafața covorului sunt distribuite omiduțe colorate la fel cu steluțele de pe mese și pe care sunt lipite cifre de la 1 la 5. Pe spatele lor, pe piciorul care le sprijină pentru a putea sta în poziție verticală, sunt lipite plicuri care conțin siluetele unor personaje din poveștile cunoscute. Copiii aduc câte o omiduță, recunosc personajul, precizează povestea din care face parte, apoi o potrivesc uneia dintre imaginile expuse pe un panou.

Sarcini didactice:

să recunoască personajele din povești și să le potrivească imaginilor (din povești), din care fac parte.

să denumească culorile omiduțelor;

să recunoască cifrele;

să așeze în ordine crescătoare și descrescătoare omiduțele.

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, aplauze

Materiale didactice: omiduțe, siluete ale unor personaje din povești, planșe cu imagini din povești.

Varianta a III-a.

Reguli de joc: Pe mese sunt așezate broscuțe pe care sunt aplicate cifre de la 1 la 5. Pe jos, pe covor, se află bălți numerotate de la 1 la 5, iar pe un suport se află o planșă cu ferestre numerotate de la 1 la 5. Un copil de la fiecare echipă recunoaște cifra de pe broscuță, sare balta cu același număr, apoi deschide fereastra cu același număr. Sub fereastră descoperă o imagine dintr-o poveste învățată, o recunoaște, descrie succint fragmentul ilustrat.

Sarcini didactice:

să recunoască cifrele de la 1 la 5;

să identifice poveștile din care fac parte imaginile;

să descrie succint fragmentul ilustrat;

să compare mulțimea broscuțelor cu mulțimea omiduțelor prin punere în corespondență.

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, săritul bălții, descoperirea imaginii de sub fereastră.

Materiale didactice: broscuțe și bălți numerotate de la 1 la 5, planșa cu cinci ferestre sub care se află imagini din povești.

RESURSE

Metodologice

Strategii didactice: mixta

Metode si procedee: conversația, observația, povestirea, problematizarea, interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea,brainstorming, formarea gândirii critice.

Mijloace de invatare: steluțe, omiduțe, siluete ale unor personaje din povești, planșe cu imagini din povești, broscuțe și bălți numerotate de la 1 la 5, planșa cu cinci ferestre sub care se află imagini din povești.

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe

C. Temporale 30 minute

Elemente de joc: competiția, aplauzele, recompensa, surprizele.

Organizarea activității: aerisirea sălii de grupă, așezarea scăunelelor, aranjarea materialului didactic necesar desfășurării activității.

Conținutul informațional al activității