Magdici Anca Gt31 Licenta Copie [302570]

UNIVERSITATEA AL. I. CUZA IAȘI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

VALORIFICAREA ÎN SCOP TURISTIC A [anonimizat]: [anonimizat]

2016

CUPRINS

1. CONSIDERAȚII GENERALE

Introducere (motivația alegerii subiectului)

Poziția geografică a zonei studiate

Stadiul cunoașterii zonei (istoricul cercetării regiunii din punct de vedere geografic)

2. CONDIȚII NATURALE

2.1. Alcătuirea și structura geologică

2.2. Relieful

2.3. Clima

2.4. Hidrologia

2.5. Vegetația și modul de utilizare al terenurilor

2.6. Fauna

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL AL JUDEȚULUI BRAȘOV

3.1. Potențialul turistic al reliefului

3.2. [anonimizat]

3.3. Potențialul turistic hidrografic

3.4. Potențialul balnear

4. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC AL JUDEȚULUI BRAȘOV

4.1. [anonimizat]

4.2. Arta populară și manifestările etnofolclorice

4.3. Stațiuni turistice

5. TIPURI DE TURISM PRACTICATE

Aspecte generale

Turism cultural

Turism ecumenic

Turism rural

Turism sportiv

Turism piscicol

Turism ecvestru

Turism extrem

6. PATRIMONIUL SĂSESC

6.1. Scurt istoric privind prezența sașilor pe teritoriul actual al județului Brașov

6.2. [anonimizat]

6.3. Obiective culturale cu funcții turistice

7. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE LEGATE DE PATRIMONIUL SĂSESC

7.1. Evoluția în timp și spațiu a fluxului turistic spre obiectivele săsești

8. PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA TURISTICĂ A PATRIMONIULUI TURISTIC SĂSESC

8.1. Analiza valorificării și promovării resurselor turistice ale regiunii

8.2. Modalități de diversificare a serviciilor turistice

8.3. Valorificarea patrimoniului turistic aparținând culturii și civilizației săsești

9. CONCLUZII

10. BIBLIOGRAFIE

CONSIDERAȚII GENERALE

Introducere (motivația alegerii subiectului)

Evoluția tot mai accentuată a economiei și schimbarea constantă a modului de viață a oamenilor, modifică implicit conceptul de turism și modul în care acesta se desfășoară la nivel global. Astfel paleta de tipuri de turism se diversifică constant cuprinzând categorii de turism de la cele mai simple la cele mai complexe și de la cele consacrate la unele noi și inedite.

Totodată se schimbă și turistul. [anonimizat], care însă prin numărul lor însemnat alcătuiesc o importantă componentă a activității de turism.

Acesta a [anonimizat] a [anonimizat]. Un exemplu elocvent îl reprezintă zona rurală a [anonimizat], arhitectura și modul lor de viață au lăsat o amprentă puternică și încă prezentă în Transilvania.

[anonimizat], au o [anonimizat]-ri: [anonimizat], arhitectura locuințelor și a edificiilor, [anonimizat]erul lor ermetic care încă păstrează și astăzi, într-o lume puternic industrializată și în plină evoluție economică și socială, aerul rural tihnit și în comuniune cu natura de acum sute de ani.

Al doi-lea motiv pentru care m-a atras patrimoniul săsesc din zona Brașovului a fost antiteza dintre semnificația lui în istoria României și în actuală societate românească. Deși în cele 700 de ani în care au avut o puternică prezență pe teritoriul Transilvaniei, începând cu colonizarea din secolul al XIII-lea și până la formarea statului Român din 1918, sașii au avut o contribuție enorma la evoluția societății transilvănene, deci implicit a românilor din această regiune prin identitatea lor națională pe care au ”mulat-o” pe realitatea găsită în această zonă, contribuind activ la dezvoltarea meșteșugurilor, a comerțului, a arhitecturii, a organizării socio-politice și și culturii determinând astfel identitatea Ardealului, datorită conjunctirolor socio-politice și a realității românești contemporane, Sașii sunt astăzi dați uitării împreună cu întregul lor patrimoniu.

Nu în ultimul rând este de analizat și perspectiva generală a societății românești și în special a turiștilor români asupra acestor puncte de interes turistic, perspectivă care nu este deloc favorabilă și care își poate găsi un prim fundament în lipsa de informare a publicului, în necunoașterea lui și mai ales în nepromovarea de către autoritățile și organismele competente a acestor destinații. Astfel, deși anumite obiective săsești s-au aflat constant în mentalul colectiv al turiștilor înrăiți sau de ocazie- de exemplu cetățile:Rupea, Făgăraș, Rășnov, Alba Carolina, centrul istoric al orașelor Brașov, Sibiu, Alba Iulia, Târgu Mureș, sau Cluj, bisericile fortificate de la Biertan, Prejmer, Agnita, regăsindu-se în unele intinerarii turistice sau în diferite campanii de promovare, o importantă componentă a patrimaniului săsesc zace în uitare și degradare.

Pe parcursul acestei lucrări, în partea dedicată analizei acestui patrimoniu, nu am avut în vedere doar acele obiective săsește situate în orașe mari sau în zone ușor accesibile și care au devenit arhicunoscute și vizitate din două motive. Primul este acela că aceste componente, deși săsești au suferit importante modicări de-a lungul timpului iar caracterul lor săsesc s-a atenuat datorită conviețuirii lor cu românii sau alte minorități și al epocii comuniste care a schimbat semnificativ fața multor orașe. Al doi-lea motiv este că aceste destinații, fiind deja cunoscute nu prezintă din punct de vedere al cercetării o analiză cum aclamă satele izolate în care zac în uitare deopotrivă gospodării impunătoare, biserici fortificate care acum luptă doar împotriva timpului și reședințe nobiliare a căror opulență de odinioară mai este amintită doar în telegrame vechi trimise în străinătate, arhive uitate și ornamentele care se încăpățânează să acompanieze zidurile împotriva vremii și a uitării.

Așadar, în cuprinsul acestei lucrări, deși se regăsesc obiective turistice de referință, ele nu sunt punctul central. Acest punct nu va fi încărcat cu clădiri monumentale prin dimensiuni sau starea actuală, nici prin numărul anual de turiști sau sume le investite, ci din contră, vom încerca să deturnăm atenția spre o lume neștiută dar plină de valori culturale și mai ales potențial turistic.

Desigur această lucrare nu are pretenția de a reuși o salvare a acestui patrimoniu, cu atât mai mult cu cât ea dorește cel mult să se înscrie o activitate mult mai amplă de conservare, salvare și promovare a acestuia, activitate începută de urmașii din străinătate a sașilor plecați în ultimii zeci de ani din România care se întorc pentru a relua aceste proprietăți pentru a le restaura și fie a le reda destinația inițială fie pentru a le include în circuitul turistic.

Totodată sunt destui români care îndrăgind arhitectura săsească achiziționează case săsești părăsite în aceleași scopuri. Amintim un important promotor al valorificării satelor săsești, Prințul de Wales Charles Philip Arthur George, moștenitor al Coroanei Britanice care în 1996 concesionează aici o locuință pe care ulterior o va cumpăra și restaura împreună cu biserica și alte câteva case. Activitatea lui înfocată au dus la promovarea internațională a patrimoniului săsesc din Transilvania și mai ales a staului Viscri înscris în patrimoniul UNESCO în anul 1993 având cod 596-003 [1993]: sat Viscri, com. Bunești, jud. Brașov.

Motivată fiind de dorința de a atrage atenția asupra enormului potențial turistic al unei zone puțin cunoscute însă care poate reprezenta o alternativă consolidată a turismului național actual, am ales cele mai importante aspecte și obiective încercând să le pun în valoare după cum urmează.

Poziția geografică a zonei studiate

„Judetul Brașov își desfăsoară teritoriul acolo unde își dau întâlnire, cele două puternice domenii carpatine: Carpații Orientali și Carpații Meridionali cu cea de-a treia unitate majoră de relief, depresiunea deluroasă a Transilvaniei considerat pe drept cuvânt, ca fiind partea centrală a țării noastre.” ( Județele Patriei. Mihai Iancu)

Reședința județului Brașov, este municipiul Brașov fiind situat la 2530' longitudine estică și 4545' longitudine nordică cu o altitudine medie de aproximativ 600 m față de nivelul Mării Negre., având o întindere de 5363 km pătrați.

Fig. 1. Poziția geografică a județului Brașov în cadrul României

Județul Brașov se învecinează cu opt județe. La nord cu Județul Harghita 35 km, la nord-vest cu Județul Mureș 28 km, la est se mărginește cu Județul Covasna 144 km, în sud-est cu Județul Buzău 2 km, în sud cu Județul Prahova 73 km și Județul Dâmbovița 15 km, în sud-vest cu Județul Argeș 72 km, iar la vest cu Județul Sibiu 88 km.

Fig.2. Vecinii județului Brașov. Sursa: http://pe-harta.ro/brasov/

Aici, pe vii contraste de relief, cu un cadru natural variat, căruia i se suprapun realizările contemporane, întreg teritoriul judetului este presarat cu bogate peisaje pitorești începând de la cele antropice, mici, alcătuite din universul sătesc, case, curți, ansambluri arhitecturale, și cele de importanță socială cum sunt cetățile, castelele, bisericile fortificate, și culminând cu monumentalele peisaje naturale născute din prezența și caracteristicile reliefului muntos puternic prezent pe întreg teritoriul județului.

Centrul țării și ocolul munților contituie un factor strategic de apărare și adăpost, care a contribuit la dezvoltarea industriei sale cu precădere în perioadă puternicii industrializări comuniste când, datorită poziției considerate a fi foarte sigură din punct de vedere militar, orașul Brașov și împrejurimile, a fost transformat într-unul dintre cele mai puternice centre industriale ale țării, aici dezvoltăndu-se cu precădere industria grea, de armament, utilaje, mașini, elicoptere. Acest fapt ducând la dezvoltarea unei infrastructuri bine consolidată dar și a unor schimbări sociale care vor fi tratate pe larg în capitolele ulterioare.

„Altitudinea joasă, masivitatea redusă și frecvența trecătorilor munților a dus la construirea unor importante legături între regiunea Brașovului cu teritoriile învecinate, Muntenia, Moldova, dar și cu interiorul Transilvaniei, atăt de utile pentru facilitarea legăturilor de comerț și nu numai.” ( Județele Patriei. Mihai Iancu).

Populația județului numără peste 630.126 mii de locuitori, iar densitatea este aproximativ 120 locuitori/km pătrat, aspect care aduce județul Brașov pe locul 14 în România după numărul și densitatea populației.

Municipiul Brașov, reședința administrativă, numără potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică-Directia Teritorială Brașov, la data de 1 Iulie 2015, o populație de peste 290.771 locuitori.

“Din populația totală a județului Brașov 48,1% sunt persoane de sex masculin iar 51,9 % sunt persoane de sex feminin. Structura populației pe naționalități, potrivit liberei declarații a persoanelor recenzate a fost următoarea : români, 87%, maghiari 9%, germani 0,8% alte naționalități 3,2%.” http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/prezentare%20generala.html

Alte orașe importante din punct de vedere economic, cultural și după numărul de locuitori sunt: Făgăraș cu 40.197 locuitori, Săcele cu 35.899 locuitori, Zărnești cu 26.677 locuitori, Codlea cu 26.121 mii de locuitori, Râșnov cu 17.527 mii locuitori, Victoria cu 8.857mii locuitori, Predeal cu 6.900 mii de locuitori și Rupea cu 6.200 mii locuitori.

Între limitele prezentate, suprafața lui se desfășoară pe 5.363 km patrati. Dacă raportăm acest spațiu la suprafața totală a țării, 238.391 km² se constată că el repezintă doar circa 2,2%. În comparație cu celelalte județe, putem spune ce face parte ca întindere din categoria județelor mijlocii, amplasat in bună parte pe un relief montan.

Stadiul cunoașterii zonei (istoricul cercetării regiunii din punct de vedere geografic)

Județul Brașov a avut un rol economic și militar important încă din Evul Mediu, deținând trei puncte strategice care i-au asigurat dezvoltarea.

Cetatea Făgărașului este unul din cele trei puncte care a păstrat obiceiurile vechi ale pământului, fiind de asemenea și un loc sigur în Transilvania din punct de vedere strategic militar.

Al doilea punct este Castelul Bran, amplasat la 30 km de Brașov, în prezent fiind ansambu muzeal ce găzduiește trei expoziții permanente în locația castelului, respectiv grădinile înconjurătoare: prima este localizată în castel a doua în Muzeul de Etnografie, iar ultima, în clădirea vechii vămi.

Ultimul punct dintre cele trei este orașul Brașov, o fortăreață economică din secolele XIV-XVI, fiind construită după model săsesc, așezată la poală muntelui Tămpă (937 m) și fiind înconjurată de dealuri cu altitudini cuprinse între 300 și 650 de m.

Cetatea originală era înconjurată cu ziduri masive de piatră având porți principale de intrare. O importantă porțiune din vechile fortificații, ca și marea majoritate a construcțiilor administrative, religioase și locuibile din cetate se păstrează în bună stare și astăzi constiduind un important punct de atracție turistică. Majoritatea satelor locuite de sași păstrează bisericile fortificate, locurile de rugăciune și adăpost.

Evoluția și dezvoltarea geografică, politică, economică și socială a județului Brașov cât și a orașului cu același nume, de-a lungul vremurilor, a fost determinată în mare măsură de structura geografică a regiunii, astfel istoria Brașovului este o consecință firească a interferenței dinamice a acestor factori naturali.

Bogățiile naturale ale regiuniii, au fost de timpuriu condiții bune de locuit, iar astfel au determinat statorinicirea vieții omenești pe aceste meleaguri încă din epocile preistorice, existența vieții umane în Țara Bârsei fiind neîntreruptă potrivit atestărilor arheologice.

Ca argument pentru susținerea afirmației că:” existența vieții umane în Țara Bârsei este neîntreruptă” stau mărturie diferitele obiecte preistorice , topoare de piatră și de bronz , vârfuri de lănci și săgeți, de os și de piatră, unelte casnice, toate descoperite întâmplător sau prin săpături sistematice pe teritoriul orașului și al județului.

Astfel , în zona dealurilor Melcilor și Sprenghiului din interiorul orașului Brașov se constată existența vieții omenești în paleolitic și neolitic. Vasele de ceramică pictată descoperite pe teririul comunei Bod denotă existența așezărilor omenești în epoca neolitică, iar obiectele de bronz și de fier descoperite pe teritoriul comunelor: Codlea, Râșnov, Crizbav și Prejmer atestă existența unei populații în epoca bronzului și a fierului.

Orașul Brașov a luat naștere în secolul al XIII-lea. Prima mențiune documentară a orașului datează din 1235 când este menționat sub numele de ”Corona” în Catalogus Ninivensis II.

Specialiștii consemnează cinci așezări: Șchei, Bartolomeu, Corona, Dealul Șprenghi și Dealul Cetățuia, cu o medie de 30 gospodării pe așezare, adică aproximativ 600 locuitori.

Încă de pe vremea Cavalerilor Teutoni, o parte dintre coloniștii sași s-au așezat în jurul Dealului Șprenghi, la poalele căruia au întemeiat o primă așezare de carcater agricol , denumită mai târziu Brașovul Vechi.

Puțin mai târziu, o parte dintre coloniștii sași s-au deplasat înspre poalele Muntelui Tâmpa, unde au pus bazele unui centru industrial și comercial, pe care l-au fortificat de jur împrejur cu ziduri puternice, astfel că întreaga așezare avea forma unei cetăți, de unde și denumirea cartierului de mai târziu, Cetate.

La venirea lor în regiunea orașului Brașov, sașii au găsit ca pretutindeni în Țara Bârsei, comunități de români care aveau propriile lor așezări. Românii din Brașov, ca și în alte părți, au fost strămutați de către coloniștii sași, fiind nevoiți să se deplaseze, cei mai mulți dintre ei, și pe valea de la periferia de sud-vest a orașului, unde, împreună cu românii deja stabiliți aici, au dat naștere așezării cunoscute sub numele de Șchei.

Orașul a fost numit de sași Kronstadt, adică orașul Coroană, deoarece pământul le fusese dăruit de Coroană.Vechea denumire româno-slavă de Brașov, fiind mult mai cunoscută a fost păstrată, iar documentele vremurilor trecute o menționează în mod frecvent.

Extinderea dominației statului ungar asupra părții de sud-est a Transilvaniei, a fost însoțită și de colonizarea acestui teritoriu de către comunitațile secuilor, sașilor și a cavalerilor teutoni.

Ca urmare a acestui fapt s-a trecut și la o organizare administrativă corespunzătoare, care s-a materializat printre altele prin înființarea unităților administrative sub forma comitatelor, a distinctelor sau a scaunelor, începând cu secolul al XIII-lea. În ce privește actualul teritoriu al Brașovului , acesta este organizat sub forma unui Comitat încă din prima jumătate a secolului XIII, reședința actualului județ Brașov, municipiul Brașov, este prima dată menționat în documentele scrise, în anul 1235 sub denumirea „Corona”.

În documentele păstrate se menționează existența unui comitat „de Burcia” (Țara Bârsei) în anul 1288, care era locuit de nobili maghiari, de sași, secui și de români. Această primă mențiune documentară este desigur mult ulterioară înființării de fapt a comitatului Brașov, care avut loc probabil înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, cel mai târziu după alungarea cavalerilor teutoni în anul 1225.

”Din anul 1331 avem prima mențiune despre districtul Brașov, denumirea de „district” fiind dată de obicei unor zone de graniță ale Transilvaniei, cu o organizare militară specifică. Din cel mai vechi document original păstrat la Arhivele Naționale Brașov, datând din anul 1353, rezultă existența în cadrul comitatului Brașov a unei administrații locale săsești proprii, cu reședința la Brașov, de care aparțineau localitățile cu populație săsească. În 1355 „comunitatea cetățenilor și obștea provincialilor sași de Brașov” se adresa într-un memoriu regelui, denumindu-și teritoriul „district”. Din districtul săsesc Brașov făceau parte orașul Brașov, cele patru târguri (Codlea, Feldioara, Prejmer și Râșnov) și  cele nouă sate libere săsești care există și astăzi: Bod, Cristian, Ghimbav, Hălchiu, Măieruș, Rotbav, Sânpetru și Vulcan.” site pref brasov

Tot în secolul al XIII-lea au fost înființate încă câteva comitate în arealul geografic învecinat Brașovului comitate, în partea de sud-vest, este menționat pentru prima dată dinstrictul românesc al Făgărașului, în anul 1428, iar în partea sa de nord Scaunul Cohalmului, astăzi numit Rupea.

În perioada modernă, mai exact în secolul XX, datorită dinamismului socio-politic mai crescut care s-a manifestat pe plan național și european, modificările survenite în organizarea administrativă a teritoriului României au fost mult mai dese și radicale, Brașovul nefăcând excepție de la acestea.

Astfel, după anul 1920, ca o necesitatea impusă de noile realități socio-politice născute din înfăptuirea unificării statului unitar Român în anul 1918 , a fost implementată o reorganizare politico-administrativă a teritoriului țării. În anul 1921, o suprafață de 1491 km pătrați, în alcătuirea sa intrănd: orașul Brașov, plășile Bârsa de Jos, Bărsa de Sus și Săcele, cu un număr total de 23 de comune. Ulterior, în anul 1926, au intervenit unele modificări, prin care plasa Bran și comunele Vlădeni și Dumbrăvița din fostul județ Făgăraș, ca și comunele Budilă, Teliu, Măieruș, Dobîrlău, Vama Buzăului, Sita Buzăului, Întorsătura Buzăului, Bercani și satul Lunca, din comuna Doboli de Jos, din județul Trei Scaune au fost trecute la județul Brașov.

Astfel el era constituit din municipiul Brașov și 48 de comune, grupate în patru plăși: Bârsa de Jos, Bârsa de Sus, Săcele și Zărnești. Această organizare administrativă a fost menținută până în anul 1950, când regiune Brașov s-a modificat pe baza altor criterii, ale cărei limite au variat pe parcursul a 18 ani. Prin Legea nr. 5 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române din 8 septembrie 1950 au fost desființate județele, precum și instituțiile corespunzătoare lor, fostul județ Brașov intrând în întregime în componența regiunii Stalin.

Prin legea organizării administrative din februarie 1968 a fost creat județul Brașov, format din municipiul cu același nume, 8 orașe și 42 comune. Această ultimă formă de organizare subzistă până astăzi, nemaisurvenind modificări importante.

2. CONDIȚII NATURALE

2.1. Alcătuirea și structura geologică

Complexitatea peisajului regiunii Brașov, este conferită de relieful extrem de variat, ”format din depresiunile sale ocolite de munți, ca ținutul Branului și al Întorsăturii Buzăului, cu șesul de pe linia Oltului, cu pasurile sale care o leagă atât de minunat cu ținuturile învecinate, este rezultatul unui proces complicat al unor forțe tectonice de încrețire, ridicare, scufundare sau prăbușire a pământului în diverse compartimente, de dezagregare, denudare și eroziune a apelor curgătoare, de depozitare și sedimentare a materialelor roase sau sfărâmate și transportate din părțile mai înalte spre cele mai joase.”

Teritoriul Județul Brașov a luat naștere treptat, în decursul mai multor epoci geologice, fiind o structură arhitectonicăcomplexă. În componență geomorfologică a solurilor din acest areal geografic se întâlnesc diferite straturi de sol, cele mai vechi fiind caracterizate de șisturi cristaline scoase la iveală în masive ca cel al Pietrii Craiului, Bucegilor sau în preajma trecătorilor Brașovului, dar și de gresii in preajma șesului Bârsei , munților Perșani etc.

O importanță deosebită au avut-o în formare reliefului local și mările ce au acoperit în , în mozozoic regiunea, care au depus peste stratul preexistent calcare triasice în zone precu Poiana Mărului, Cristian, apoi calcarele, gresiile calcaroase și conglomeratele jurasice în Poiana Craiului, Munții Bucegi, Munții Bârsei, Măgura Codlei și Râșnov. Ulterior s-au format calcarele, gresiile și conglomeratele calcaroase, cretacice mai frecvente în masivele din imediata vecinătate a șesului Bârsei, și în fine marmele și nisipurile quaternale sedimentate de lacul cu apă dulce, care acoperea depresiunea Brașovului, începând din dacian și până în levantin.

Peste formațiunile enumerate mai sus, apele curgătoare au așezat o cuvertură de nisipuri și pietrișuri, mai grosă în regiunea Săcele, Brașov, Zărnești, Rotbav și mai subțire în părțile centrale ale șesului, iar pe spinarea acestuia a luat naștere din quaternar până în momentul de față,acestea constituind fundamentul solurilor arabile.

Condițiile istorico-naturale în care s-a dezvoltat teritoriul județului Brașov fiind foarte variate implică existența unor valoroase resurse ale subsolului.

În desfășurarea vieții economice a unei unități teritorial-administrative, un rol important il constituie și structura geologică. În cazul Brașovului, structura geologică a regiunii este valoroasă nu numai fiindcă unele roci adăpostesc în sânul lor diferite bogății miniere utilizate în industria regiunii, ci și pentru că ele prezintă uneori valori economice pentru însăși utilizarea lor directă.

Spre exemplu în Munții Făgaraș și Munții Codlei s-au identificat mineralizații nichelifere de asemenea, legate de diferitele formațiuni geologice ale liasicului, puternic tectonizate, au fost zăcamintele de cărbuni, astăzi epuizate.

Turba, cărbune de slabă calitate, se încadrează tot în categoria combustibililor, dar fiind existent în cantități mici și nesolicitată în circuitul industrial, astăzi nu se mai exploateză.

Rezervele de roci prezente în acest teritoriu pot fi grupate in diferite categorii: calcare, dolomite, marne, gresii și nisipuri. Calcarele formează munți întregi, de culoare gălbuie sau albe-cenușii, dar și formațiuni mai joase și reduse ca întindere cum sunt cele formate de calcare cretacice, dealul Cetății, sau cele tithonice din dealurile Sprenghi și Melcilor. Mari rezerve de calcare tectonice se află lângă localitățile: Codlea, Cristian, Râșnov, Moeciu, Holbav, Zărnești și Racoș.

Rocile metamorfice: granisurile, serpentinele și cuarțitele au fost identificate de asemenea ca ocupând o suprafață însemnată. De exemplu granisul de Cumpăna, Holbav desfășurată pe partea sudică a orașului Făgăraș.

Rocile vulcanice neogene sunt bogat reprezentate în special pe latura nordică a județului Brașov de exemplu Bazaltele de la Racoș, cu aspect prismatic, dispuse în coloane verticale pe un areal destul de întins.

Dintre rocile detritice un rol important îl au argilele sau luturile diluviale de culoare gălbuie roșiatică din regiunea șesului și argilă refrectară liasică, de bună calitate frecvente la Holbav, Codlea și Cristian.

Apele minerale, variate prin conținutul de săruri, lângă localitatea Rodbav apele clorosodice și iodobromurate de zăcământ din formațiunile nisipoase sarmațiene sunt cunoscute din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Izvoarele cu ape clorosodice și sulfuroase de la Rupea se leagă de formațiuni salifere miocene. Ivirile de ape mezotermale de lângă Măgura Codlei sunt intens ultilizate.

Acolo unde Piatra Mare vine în contact cu Piemontul Săcele, în zona localității Zizin, apele de infiltrație încărcate cu săruri și bioxid de carbon, apar la suprafață din masa conglomeratelor cretacice sub formă de ape minerale carbogazoase.

2.2. Relieful

Configurația reliefului este un alt factor important care a imprimat o notă caracteristică județului Brașov, existența unor forme variate, pozitive și negative ce au influențat și celelalte constante fizico-geografice:clima, hidrografia, vegetația, implicit și condițiile de viață ale populației, realizându-se o unitatea geografică naturală armonioasă atât pe plan orizontal cât și vertical.

Relieful județului Brașov prezintă o complexitate morfologică și morfogenetică, ca rezultat al unei îndelungate evoluții pe un fundament de geosinclinal carpatic și pe variate structuri geologice.

Cercetarea și intrepretarea unor indici morfometrici și a unor aspecte morfografice au făcut posibilă identificarea pe arealul județului a unor complexe naturale bine definite, sau a unor părți din acestea.Astfel diferențiem de la sud spre nordul județului, trei trepte majore de relief:

-treapta munților înalți, cu o poziție periferică ce trece de 1700 metri altitudine în munții Făgăraș, munții Piatra Craiului, munții Leaota, munții Bucegi, munții Bârsei cu masivele Postăvaru și Piatra Mare și munții Ciucaș.

Aceste grupe muntoase, diferențiate structural, au avut o dezvoltare relativ asemănătoare pe flanconul nordic, condiționată la bază de Olt.

-treapta munților scunzi, între circa 800 și 1700 metri, în care se încadrează munții Întorsătura Buzăului, Dârstelor, Tâmpa, Poiana Brașovului, munții Codlei și munții Perișani.

-treapta depresiunilor și a dealurilor realizate pe o unitate de geosinclinal, situate între 450 și 700 metri altitudine. Câmpile sunt desfășurate în cele mai tipice depresiuni intramontane și submontane interne, acestea din urmă cu funcții de contact.

În configurația generală a acestei trepte se disting: câmpia Bârsei cu golfurile depresionare Zărnești, Vlădeni și Culoarul Măieruș, apoi câmpia Făgărașului, depresiunea Homoroadelor și culmile delurose ale laturii sud-estice a Bazinului Transilvaniei.

"Raportând spațiul acestor trepte de relief la suprafața totală a județului, constatăm că cea mai mare extindere revine treptei inferioare, câmpiilor și dealurilor de 450-700 m, circa 60%; treptei munților scunzi 800-1700 m, 22%, iar munților înalți, peste 1700 m doar 18%. „( Județele Patriei, Mihai Iancu)

Conform acestor informații putem afirma că teritoriul județului Brașov nu este desfășurat doar pe mari înălțimi carpatice, după cum am fi tentați să credem de la un prim contact cu terenul, ci este un județ care cuprinde forme de relief gradate altimetric și relativ proporționate spațial.

Treapta munților înalți

„Această treaptă formează armătura principală a teritoriului, în ansamblu munții înalți constituie cel mai reprezentativ complex morfometric, desfășurat pe latura sudică a județului, în fapt, un sector din cea mai înaltă treaptă carpatică, pe alocuri cu veritabile amprente alpine care acolo unde ajunge sau depășește 2500 m altitudine absolută, apărând ca forme suspendate deasupra munților de altitudine mijlocie și a câmpurilor etajate, specifice zonelor depresionare, organizate la poalele acestora.” ( Județele Patriei, Mihai Iancu)

Principalul sistem de înălțimi, de pe teritoriul județului Brașov, împățit pe linia de creastă cu județele Argeș, Dâmbovița și Prahova este evidențiat de Făgăraș, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, Piatra Mare și Ciucaș. Prin poziția lor, grupele montane formează linii de cumpene de apă care au migrat în decursul timpurilor, cea ce ne arată caractere diferențiate pe fiecare versant, de unde rezultă că nu pot fi analizate și înțelese în afara sistemelor de văi.

Generațiile de văi datorate râului Olt, creează apreciabile denivelări transversale în masa acestei

trepte, reducându-i din masivitate și totodată definind o serie de diferențe între masive.

„Raporturile dintre indicii de cantitativi, care precizează, prin valorile lor adâncimea și densitatea fragmentării, cât și o serie de elemente locale scot în evidență unele condiții morfogenetice diferite în care s-a dezvoltat această unitate montană.”( J.P. Mihai Iancu)

Pe aceste considerații, în analiza marilor complexe morfometrice putem include și sistemele de culoare depresionare înalte care le separă. Elementele morfometrice ne indică o scădere a altitudinilor maxime absolute de la vest spre est, în funcție de caracterele proprii ale grupelor montane. Ele au avut o evoluție comună până într-o anumită etapă, care le-a imprimat o serie de caractere de bază, ulterior evoluția autonomă a stabilit diferențieri.

„Alte complicații provin și din faptul ca zona din mijlocul acestei mase de orogen reprezintă contactul dintre Carpații Orientali și Carpații Meridionali, ceea ce generează unele aspecte particulare. Aici se întâlește cristalul pânzei getice cu flișul Carpaților Orientali, care reflectă comportări deosebite la acțiunea agenților externi, evidente în asocierea interfluviilor, a văilor.

De asemenea și dispoziția culmilor muntoase din acest sistem prezintă multă neuniformitate; în plus, sub raport geologic apare ca un adevărat mozaic: cristalin, calcare, conglomerate, gresii, marme.” (J.P. Mihai Iancu)

Analizând o serie de criterii mofometrice și morfogenetice precum: altitudine, vârstă, tectonică, litologie, structură, gradul de intensitate a acțiunii agenților externi, putem separa și descrie următoarele grupe montane:

„Munții Făgăraș reprezintă forma majoră, dominantă, a reliefului din cadrul acestei trepte, cu toate că pe teritoriul județului nu se află decât versantul nordic al jumătății estice, totuși au ponderea cea mai însemnată în peisaj; ei prezintă un aspect cu adevărat alpestru, ceea ce a făcut pe unii geografi din trecut să le dea denumirea de Alpii Transilvaniei. Expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne.” ( Județele Patriei, Mihai Iancu).

Caracterul alpin al Munților Făgăraș, nerealizat în alt sector carpatic, ca aici, este dat de altitudine ca urmare a mișcărilor villafranchiene și masivitatea care s-a înfăptuit pe roci foarte rezistente la acțiunea de eroziune. Morfologia actuală, în fecvente cazuri reflectă calitățile substratului geologic mai exact formațiunile cristaline.

Acestea au dat posibilitatea existenței și conservării unor forme tipice, vârfuri ascuțite cu aspect piramidal, creste de intersecție sau chiar de ace, turnuri și colți, cum sunt: Colții Viștei, Acele Cleopatrei, circuri și văi glaciare, morene, nișe de nivație, versanți abrupți, văi înguste și adânci.

Ceea ce atrage atenția în mod deosebit în Făgăraș sunt rezultatele acțiunii denudației și a glaciațiunilor cuaternare.

Climatul aspru, variabil glaciar și postglaciar, a generat o modelare, un microrelief crionival, cu o serie de produse de dezagregare de diferite dimensiuni.

Munții Piatra Craiului, încadrați între culoarul Branului în est, valea Bârsei și valea Dâmboviței în vest, reprezintă unul din masivele principale din cadrul treptei înalte, puternic denivelat față de formele limitrofe, pe teritoriul județului se află cea mai mare parte din întinderea sa.

„Liniile mari ale profilului atrag atenția în mod deosebit; este constituit dintr-o creastă structurală principală, ascuțită, o muchie calcaroasă lungă de circa 25 km și o serie de munți scunzi, de o parte și de alta, formați fie din roci calcaroase, fie din grezo-conglomeratice.”( j.p. Mihai Iancu).

Acestui masiv i-a fost atribuită denumirea de „ diadema Carpaților”, fiind justificată de existența crestei calcaroase care apare pe orizont albă cenușie și crestată de ușoare cumături. ( pun poză cu creasta si justific).

Caracterele morfometrice scot în evidență faptul că partea centrală este mai ridicată, culminând în vârful La Om cu altitudinea e 2239 m, iar spre cele două capete altitudinile scad, dar nu sub 900- 1000 m.

„Actualul aspect morfologic este rezultatul conlucrării în timp a tectonicii și a unei intense acțiuni de eroziune. Aceasta din urmă a determinatt existența unei opere de inversiune de relief, deoarece munții Piatra Craiului, din punct de vedere geologic, este în principal un sinclinal suspendat și asimetric.

Constituit în cea mai mare parte din calcare intens tectonizate, apa sub diferitele ei forme și variația de temperatură au generat cele mai curioase și interesante fenomene carstice: peșteri, chei, doline, lapiezuri etc. Datorită acțiunii erozionale, în capete de strat s-au format o serie de hornuri tipice, cum sunt: Hornul Grindului și Hornuș Inghișului, apoi trene deluvio-proluviale, ca „Marele Grohotiș” și o suită de trepte, cunoscute sub numele de „brâie” sau de „polițe” cu o largă răspândire mai ales pe latura nord-vestică.” (J.P Mihai Iancu).

Acțiunea agenților externi și mai ales a sistemelor hidrografice permanente au generat în masa calcarelor, văi adânci în continuă dezvoltare, separând culmi secundare, care păstrează amprentele etapelor morfologice prin care au trecut.

„Culoarul Bran-Rucăr reprezintă o zonă depresionară cuprinsă între zidul Pietrii Craiului la vest și masivul Leaota la est. Datorită înălțimii mai scăzute în raport cu masivele muntoase învecinate a oferit posibilitatea amplasării unei importante artere de comunicații rutiere transcarpatice, legând Transilvania de Muntenia.” http://www.brasov.insse.ro/main.php?id=405

Pe teritoriul județului Brașov se află doar o treime din acest culoar, mai exact sectorul Bran

( pun o poza cu culoarul).

„ Originea acestei zone se pune pe seama tectonicii, dar și a acțiunii erozive, în cuprinsul culoarului, râul Turcu, cu o serie de afluenți s-au adâncit puternic și au fragmentat o veche suprafață de nivelare realizată pe calcare tithonice și conglomerate cretacice.” (J.P Mihai Iancu)

Masivul Leaota sunt localizați în Carpații Meridionali, învecinându-se cu Munții Bucegi și Munții Piatra Craiului. Cel mai înalt punct cu o altitudine de 2.133 m este Vârful Leaota.

„Constituit în cea mai mare parte dintr-o masă complexă de șisturi cristaline, prioritatea însă în ceea ce privește formațiunile litologice o au calcarele jurasice, care dau formele cele mai proeminente, în chip de clăi și de formațiunile de fliș cretacic.” (J.P Mihai Iancu)

Munții Bucegi sub raport geomorfologic, complexul Bucegi reprezintă o unitate bine conturată, fiind diferențiat cu claritate față de masivele din jur mai ales prin abrupturile generate de dezvoltarea sa particulară în decursul timpurilor geologice.

„Prin valorile altitudinale, prin masivitate și alte caractere fizico-geografice, Bucegii aparțin în totalitate Carpaților Meridionali.Ceea ce le impune un specific propriu este, pe de o parte aspectul de nod orografic și pe de alta structura geologică.”

Altitudinea maximă se realizează în vârful Omul 2507 m, din care se desprind forme orientate diferit, în general masivul prezintă o formă de potcoavă cu deschidere spre sud.

Sub raport tectonic, Bucegii reprezintă un sinclinal asimetric suspendat, cel mai înalt și puternic evoluat din România.

Sub raport litologic este constituit în principal din șisturi cristaline, în bază, apoi din conglomerate și calcare pe care s-a realizat un relief variat. Eroziunea diferențiată a scos în evidență cele mai tipice aspecte carstice în Masivul Bucegi precum: lapizuri, doline, pețteri, chei etc.

„Din suprafața Masivului Bucegi, pe teritoriul județului Brașov este doar vesantul nordic, care prezintă multe particularități, caracteristice acestei grupe.

Din vârful Omul, culmile coboară ramificate și în pantă accentuată spre depresiunile Brașovului cât și ale Predealului. Culmile Scara, Gaura, Ciubotea, Clincea, Velicanul,Tigănești. Padina Crucii, Bucșoiul sunt dintre cele mai reprezentative. Pe lângă văile adânci cu praguri și mase de grohotișuri, versantul nordic al Bucegilor a permis instalarea ghetarilor cuaternari. Urmele activității glaciațiunii cuaternare sunt evidente mai ales pe vaile Gaura și Mălăiești prin circuri, morene, praguri.”

Munții Bârsei sub denumirea de „Munții Bârsei” se înțeleg două masive montane și anume Postăvarul și Piatra Mare, bine individualizate față de celelate masive, dar separate unul de altul prin depresiunea și valea adâncă a Timișului.

Masivul Postăvarul apare ca un nod orogarfic secundar, dar destul de puternic, atingând cea mai mare valoare aritmetică absolută spre partea centrală, în Vârful Postavaru având 1802 m.

Deși extins pe o suprafață relativ mică, varietatea alcătuirii litologice îi atrage o mare diversitate și în cea ce privește formele de relief. Mare parte a muntelui este alcătuită formațiuni mezozoice, reprezentate,sub aspect litologic, prin calcare jurasice și greyo-conglomerate cretacice.

Masivul Piatra Mare apare ca o cetate ruinată, cu marginile abrupte, decupate și sprijinite de puternice contrafronturi.

Deși este mai puțin impunător decât ceilalți munți ce-l împrejmuiesc, fapt care-l face totodată mult mai accesibil și mai ușor de străbătut decât aceștia, forma alungită a acestuia are o finalitate impresionantă, atingând altitudinea de 1843 m în vârful cu același nume, Piatra Mare. http://muntii-nostri.ro/munte/muntii-postavaru-piatra-mare-si-baiului/

„Ca rezultat al eroziunii diferențiale apar în mod deosebit formele de relief realizate pe calcare, care se înscriu distonant în morfologie în comparație cu comparație cu celelalte. Unele elemente consemnează anumite etape în dezvotarea autonomă a reliefului precum: Prăpastia Ursului, Cheile Șapte Scări, Cascada Tamina, Peștera de gheață.

În cadrul acestui masiv au fost identificate mai multe nivele, din care unele au caracter structural, astfel putem menționa un nivel la 1800-1600 m altitudine, cu caracter structural și poziție centrală, apoi la 1400-1300 m și 1000-900 m în zonele periferice.” (J.P Mihai Iancu).

Masivul Ciucaș caracteristicile indicilor altimetrici precizează în cuprinsul lui cele mai mari valori din cadrul Carpaților de curbură, vârful Ciucaș cu o altitudine de 1956 m, care a dat numele masivului și vârful Gropșoarele de 1882 m, din culmea Zăganului.

Prezintă un relief diferențiat, impunându-se prin formele datorate eroziunii. Relieful carstic a căpătat o largă dezvoltare în zona conglomeratelor cu ciment calcaros, apărând sub cele mai diferite înfățișări. Modelate pe depozitele de conglomerate, cu o litologie neuniformă, de către acțiunea eoliană și precipitațiile, sunt caracteristice „ciupercile” și formele de tip „babe”, din regiunea alpină, deci un relief în general „ruiniform”.

Din Masivul Ciucaș, pe teritoriul județului Brașov se află doar latura sa nord-vestică, reprezentată prin culmile: Bratocea, Țigăile, Ciucaș propriu-zis, iar ca o treaptă mai joasă, vârful Urlătoarea, Tesla și Dungu, din care pleacă mai departe culmi a căror altitudine scade până la nivelul depresiunii Brașovului.

Treapta munților scunzi

Acest ansamblu de relief se leagă organic de treapta munților înalți cu care au avut o origine comună și au evoluat împreună până la un moment dat.

Diferența dintre aceste două trepte majore de relief rezidă mai ales în ceea ce privește altitudinea și poziția și ca urmare a acțiunii diferite a unor agenți exogeni.

„În întregime, munții aceștia de altitudine mijlocie corespund Carpaților de Curbură, cu unele contraste altimetrice, generate de rețeaua hidrografică i-a fragmentat intr-un accentuat grad.

Altitudinile maxime trec puțin peste 1300 m, iar formele cele mai reprezentative apar ca martori de eroziune.

La o analiză de amănunt se constată că unele masive din acest etaj aparțin prin poziție curburii răsăritene a Carpaților: Munții Întorsurii Buzăului, Munții Dîrstelor, Tâmpa și Poiana Brașovului, iar alții curburii apusene a Carpaților: Munții Codlei și Munții Perșani.” (J.P. Mihai Iancu).

Munții Întorsurii Buzăului alcătuiesc o regiune muntosă, bine individualizată fizico-geografic, amplasată la nordul Masivului Ciucaș, reprezentată prin culmi cu altitudini între 800 și 1000 m.

Sub raport structural se încadrează cretacicului în facies de fliș. Masivitatea lor este scăzută datorită existenței depresiunii intramontane: Depresiunea Întorsăturii Buzăului.

Pe teritoriul județului Brașov intră numai o parte din latura vestică a lor reprezentată prin o serie de vârfuri și muchii, ca: Muchea Ogarcea, Blidaru, Vârful Cucoanelor, Piscul Popii etc.

Munții Dîrstelor constituie o parte din rama montană a Depresiunii Brașovului, prezentând culmi bine împădurite în chip de măguri și rânduite cel puțin pe trei nivele, la contacutl cu Postăvarul și Piatra Mare .

Unele culmi realizate pe depozite calcaroase sau conglomerate poligene apar sub forme de clăi sau clăbucete, indicând specificul Carpaților Orientali. Printre cele mai reprezentative se află: Culmile Highiș 1058 m, Varna 1272 m, Scaunul Popii 1103 m.

Tâmpa este un munte care aparține de masivul Postăvaru, încadrat între valea Scheiului și valea Răcădău, apare ca o formă îndrăzneță în fața Depresiunii Brașovului, cu înălțimea maximă de 957 m.

Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Curmătura și Dealul Melcilor reprezintă o treaptă mai josă a Tâmpei.

Munții Poiana Brașovului, asemănători unei măguri, (sa pun o poya cu ei) cu altitudini între 850 și 1300 m, prezintă culmi largi, tabulare, dar și o serie de implicații, exprimate prin microforme generate de natura, litologică variată: conglomerate, calcare, macro-gresii etc.

Latura nord-vestică a acestui grup muntos, aproximativ între vârfurile Piatra Corbului 1003 m și Runcu 1285 m, contrastează sensibil cu partea centrală, cu aspect de platou, amplasată la circa 1000 m altitudine absolută, printr-o puternică și adâncă fragmentare efectuată de afluenții Ghimbășelului.

Munții Codlei, denumiți astfel după vârful cel mai cunoscut, Măgura Codlei 1294 m, dar nu și cel mai proeminent, se organizează pe același aliniament al grupei vestice a Carpaților de Curbură, ca și Munții Perșani.

În totalitatea lor ei exercită o funcție de legătură între Munții Făgăraș și Munții Perșani. Relieful, realizat în cea mai mare parte pe șisturi cristaline, de tip Făgăraș, doar pe latura bârsană pe formațiuni cretacice de fliș marno-grezos, greyo-conglomeratic și calcare tirasice și jurasice, prezintă aspect diferi, indicând anumite etape evolutive.

Nivelele de cote scot în evidență o scădere generală a reliefului de la sud-vest către nord-est și anume de la 1640 m în vârful Țaga, până la 850 m în Muchea Găvanelor.

Principalele culmi se înscriu cu următoarele altitudini absolute: Ciuma 1618 m, Nomaia 1479 m, Măgura Codlei 1294 m, Poiana Marinului 1212 m, Pietroasa 924 m, Ciuta 975 m, unele profilându-se ca vechi martori de eroziune.

Munții Perșani, desfășurați spațial între golful depresionar Vlădeni la sud, valea Vârghișului la nord, depresiunile Homoroadelor și Făgăraș la vest și Culoarul Măieruș și Deăresiunea Baraolt la est, se încadreză în ansamblul montan al curburii, cu care au avut până la sfârșitul pliocenului o evoluție comună.

Reprezintă o zonă montană cu altitudini reduse, crestele principale oscilând între 700 și 1100 m. Altitudinile maxime absolute le prezintă către cele două extremități și anume: vârful Dugău de 1002 m, la nord și vârful Cetății de 1004 la sud, pe când în partea mijlocie nivelele de cote scad sub 900m.

“Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice. În extremitatea nordică a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș.

Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile cristaline mai pot fi întîlnite rocile flișului calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii, rocile eruptive: bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri și vulcanogen-sedimentare: piroclastite, tufuri.” (Mihai Albota, Munții Perșani – Colecția Munții Noștri Editura Sport-Turism,1980).

Treapta depresiunilor și a dealurilor

Pe această treaptă morfometrică de relief se plasează depresiunile intramontane și submontane interne, din care unele au provenit prin mișcări tectonice de scufundare de mare amploare, iar altele prin eroziune, și sectorul sud-estic al Colinelor Târnavelor, rezultat al unei intense fragmentări.

Formele de relief negative din spațiul județului Brașov creează o notă aparte în zona carpatică, o distincție pe care nu o au în aceiași măsură celelalte județe.

Depresiunile și culoarele depresionare brașovene: Bârsa, Măieruș, Baraolt, Homorod și Făgăraș prezintă unele trăsături comune prin faptul că sunt axate pe râul Olt sau pe afluenții lui. Ele prezintă aspect general de câmpii largi, etajate și ușor fragmentate.

Elementele relicte care ne ajută la dezlegarea evoluției morfogenetice a regiunilor depresionare precizează existența unei faze lacustre și a unei faze continetale. Asocierea complexelor de interfluvii și a văilor duce la concluzia că depresiunile au trecut de la o fază la alta, intr-o perioadă geologică recentă. Toate aceste depresiuni, cu excepția Depresiunii Homoroadelor, au funcționat anterior pleistocenului ca lacuri, cu reveniri și retrageri temporare, în legătură unele cu altele, cu scurgerea prin valea de străpungere a Oltului din cadrul Carpaților Meridionali.

Ele își incep cu adevărat evoluția care a generat aspectul actual în pleistocen, sub acțiunea oscilațiilor și mai ales a mișcărilor neotectonice de lăsare subsidentă în zonele depresionare și de ridicare în masa de orogen.

Acțiunea de sculptare a depresiunilor a fost efectuată de o rețea hidrologică cu caracter permanent, larg dezvoltată, alohtonă ca origine, cu bazine de recepție instabile în munți, de o rețea autohtonă cu rol important în procesele de înmlăștinire și în aspectele de microrelief și de o rețea temporară, localizată mai ales în rama depresiunilor care a contribuit efectiv la modificările de pe zona de contact.

Depresiunea Bârsei, denumită în documentele istorice sociale “Țara Bârsei”, reprezintă din punct de vedere geografic, un sector depresionar din marea Depresiune a Brașovului, și anume sectorul vetic.

Indicii morfometrici definesc înălțimi maxime aboslute ca dominante pe latura sudică cu valori de 550-690 m,iar pe cele minime pe latura nord-vestică cu valori de 460-500 m, prezentând o lăsare generală spre axa Oltului; raportată la bazinele Ciuc, Sf. Gheorghe 650 m și bazinul Făgărașului 450 m, Depresiunea Bârsei apare ca un nivel intermediar sub raport altimetric.

Repartiția altitudinilor absolute pune în evidență o etajare a formelor de relief, reprezentate în principal prin forme piemontane și terase.

Zona înaltă corespunde măgurilor, piemonturilor, zona mijlocie este reprezentată prin câmpiile piemontane și prin unele poduri de terase, iar zona josă o formeză lunca Oltului care prezintă o largă desfășurare între localitățile Bob și Augustin.

Uniformitatea câmpiei este tulburată din loc în loc de movile precum: Movilele Săcele, dealurile Cetățuia, datorită faptului ca scufundarea bazinului nu s-a efectuat pe toată întinderea în același ritm și cu aceiași intensitate.

Culoarul Măieruș, unitate bine individualizată, extins spațial între localitățile Feldioara și Augustin, reprezintă un ansamblu reliefal de origine tectonică, cel puțin parțial, constituit din lunca Oltului și alte terase, la care se adaugă forme de glacis pe latura Munților Perșani și a Munților Baraolt.

Prin poziție, îndeplinește o funcție de legătură între Depresiune Bârsei și Depresiunea Baraolt.

Depresiunea Baraolt este unul dintre cele mai vechi sectoare depresionare ale Depresiunii Brașovului, încadrată tot între Munții Perșani și Munții Baraolt, ca și Culoarul Măieruș, este fragmentată colinar de râurile: Baraolt, Cormaș, Vârghiș și gravitează spre intrarea Oltului în străpungerea din Perșani. Aparține județului Brașov doar prin marginea ei sud-vestică.

Depresiunea Homoroadelor cu un areal desfășurat pe contactul între Perșanii nordici și Colinele Târnavelor și își datorează existența acțiunii de sculptare a celor două ape care o străbat mai exact Homorodul Mare și Homorodul Mic, în piemontul constituit din formațiunile de molasă argilo-nisipoasă salmastră, din conglomerate și aglomerate vulcanice neogene.

Pe teritoriul județului Brașov se află doar jumătatea sudică, care este și cea mai dezvoltată în suprafață.

Depresiunea Făgăraș este amplasată pe latura nordică a Munților Făgăraș și încadrată în rest de Munții Perșani și Colinele Târnavelor, de care se separă prin denivelări tectono-erozive sau coaste, prin poziția sa este o depresiune de contact, precarpatică, prin geneză depresiune tectono-acumulativă.

Evoluția depresiunii se declanșează concomitent cu retragerea apelor lacustre, cu scăderea nivelului de bază al Oltului, mai exact în pleistocen, când ca urmare fenomenelor de intensă eroziune, în munți, are loc un transport masiv de materiale dezagregate și un proces de intensă colmatare în cadrul depresiunii, de formare a piemonturilor.

Din repartiția principalilor indici morfometrici se constată o etajare a marilor forme de relief și o dublă înclinare, de la sud la nord și de la est spre vest.

Între vatra depresiunii și masa montană o zonă de tranziție cu valori altimetrice de 600-700. Câmpiile piemontane înalte înregistrează scăderi pe pante morfologice de la 600 m în sud, la 450 m în nord, acolo unde vin în contact cu terasele Oltului.

Configurația generală a depresiunii impune separarea a două mari compartimente:

Culoarul depresionar al Oltului între confluența cu Homorodul și confluența cu Șinca.

Depresiunea Făgăraș propriu-zisă, care are și cea mai mare extindere în suprafață.

O linie care trece pe la vest de localitățile Ucea de Jos și Victoria separă spațiul depresionar aferent județului Brașov de cel care aparține județului Sibiu.

“Podișul Târnavelor se află în parte nord-vest a județului Brașov având un relief caracterizat prin dealuri înalte cu o înălțime medie de 600-800m.” http://www.brasov.insse.ro/main.php?id=405

2.3. Clima

Sub raport climatic teritorial județul Brașov se suprapune unei legi generale, dar și locale, care generează o serie de caracteristici proprii: poziția geografică, prezența lanțurilor muntoase cu anumite orientări și care închid formele depresionare, fizionomia diferită a treptelor mofologice ce se desfășoara gradat de la circa 450-500 m altitudine până la vârfurile alpine ce depășesc 2500 m, fragmetarea accentuată a relefului, toate exercită o influență sensibilă asupra condițiilor climatice.

„Are un specific temperat-continental, caracterizandu-se prin nota de tranzitie intre clima temperata de tip oceanic si cea temperata de tip continental: mai umeda si racoroasa in zonele de munte, cu precipitatii relativ reduse si temperaturi usor scazute in zonele mai joase.” http://www.brasovturism.ro/cat_despre_judetul_brasov.html

Altitudinea este factorul cel mai evidențiat care își lasă într-un mod evident amprenta asupra variației elementelor climatice, reflectându-se prin zonalitatea verticală atât de bine exprimată la evoluția temperaturii și a precipitațiilor, care la rândul lor se oglindesc în învelișul de sol și vegetație.

Aici se întâlnesc variate nuanțe climatice, de la climatul munților înalți, până la cel al câmpurilor depresionare, pe fondul căruia se suprapun o serie de diferențe topoclimatice produse de condițiile locale, de expunere, adăpost, vegetație etc.

Din cauza eterogentității suprefeței subiacente-active, mai precis aleternarea culmilor muntoase cu văile adânci, a suprafețelor împădurite cu cele despădurite, a luncilor inundate cu suprafețe de uscat, radiația solară este neuniform repartizată cu consecințe directe în repartiția temperaturii aerului.

De la marile înălțimi montane din sudul județului până în dealurile joase de la periferia sa nordică, temperatura aerului scade conform gradientului termic vertical: 0,5/100 m, de la -2,5° la peste +8°C. Dacă pe vârfurile de peste 2500 m altitudine, de pe treapta munților înalți temperatura medie anuală înregistreză valori negative, vf. Omul -2,6°C, pe munții de înălțime mijlocie crește la 4,0°C, Predeal 4,9°C, ca jos în depresiuni să ajungă la peste 8,0°C, Făgăraș 8,2°C.

Luna cea mai rece a anului este luna februarie, pe culmile alpine, unde temepratura medie scade la -11,1°C, și ianuarie în mijlocul munților mijlocii și în depresiuni, când se înregistreză -4,5°C și respectiv -5,3°C. De remarcat că în această lună, și în general în sezonul rece, fundurile depresiunilor este la fel de rece ca și înălțimile de peste 1000 m, temperaturile fiind mai moderat în zonele cu relief de 700-1000 m altitudine.

Acestă anomalie termincă, cunoscută sub numele de inversiune temperatură, fenomen caracteristic formelor depresionare de relief, are cea mai mare frecvență și intensitate în lunile reci, când se produce timp de 20-25 de zile încontinu. În timpul unei astfel de inversiuni de lungă durată, temperatura aerului poate coborâ în depresiuni cu 15-20°C mai mult decât pe vârfurile munților. Un exemplu clar este: în ziua de 14 ianuarie 1965, la Brașov, temperatura era cu 17,5°C mai scăzută decât în Vârful Omul.

Producerea inversiunilor de temperatură în depresiuni duce la scăderea accentuată a temperaturii aerului, la apariția înghețurilor târzii de primăvară și a celor timpurii de toamnă, la creșterea frecvenței ceții, fenomene ce au urmări negative.

Un fenomen cu mare frecvență în depresiuni, caracteristic inversiunilor termince, este ceața, care apare cu precădere în timpul primăvetii și toamnei.

Vara, temperatura aerului este pozitivă pe întreg teritoriul județului, luna cea mai caldă este august, pe vârfurile munților cu altitudini absolute de peste 2000 m și iulie, jos în depresiuni, unde încălzirea aerului este mai intensă și temperatura depășește 18°C.

În anotimpurile de tranziție, primăvara și toamna, temperatura se menține sub 0°C pe înălțimile muntoase, dar crește la 10-12°C în depresiuni.

Sub influența circulației termice a atmosferei, temperatura aerului poate scădea sau crește cu mult sub sau peste media multianuală, înregistrându-se în aceste cazuri valorile absolute ale regimului temic.

Temperatura minimă absolută a coborât pe tritoriul județului Brașov la -38,5°C, valoare înregistrată la Bob pe 25 ianuarie 1942. Pe treapta munților înalți, temperatura minimă absolută a fost de -38,0°C în vârful Omul. Vara temperatura maximă absoltă a depășit 37,0°C în localitate Bob 37,2°C pe 9 septembrie 1946, dar a scăzut la 22,0°C pe marile înălțimi muntoase ale județului.

Coborârea accentuată a temperaturii aerului la 0°C sau și mai puțin de atât duce la apariția fenomenelor de înghț. Pe treapta munților înalți și mijlocii înghețul poate apărea din luna august, pe treapta joasă, depresionară la sfârșitul lunii septembrie. Durata medie a înghețului variază de asemenea în raport cu altitudinea.

Precipitațiile atmosferice au ceeași repartiție teritorială neuniformă ca și temperatura aerului, altitudinea imprimă și cantităților de precipitații o zonalitate verticală.

Vârfurile înalte ale Bucegilor și Făgărașului primesc anual peste 1300 mm, în timp ce pe șesurile depresionare scade la mai puțin de jumătate, 600mm.

Dependent de caracterul circulației generale a atmosferei, cantitatea de precipitații prezintă o serie de fluctuații neperiodice.

Astfel, în anii cu activitate ciclonică deosebit de frecventă și intensă, cantitatea de precipitații a fost mai mare de 1000 mm, iar pe munto a depășit 2000 mm. În anii deficitari, când activitatea anticiclonică este persistentă, sumele anuale nu au depășit 400-500 mm pe șesul depresionar și 900 mm pe vârfurile munților.

Constatările au dus la aprecierea că pe teritoriul județului Brașov, cantitatea de precipitații, medii multianuale cade în timp de peste 130 zile pe an. La sfârșitul și începutul ierinii, o dată cu scăderea temperaturii aerului sub 0°C, precipitațiile cad mult mai fecvent sub formă de ninsoare. Dacă pe culmile muntoase zăpada se așterne în strat continuu, începând din luna septembrie, în depresiuni aceasta își face apariția abia în luna noiembrie.

Stratul de zăpadă se depune neuniform și discontinuu, având grosimi și durate diferite, în funcție de suprafața subiacentă respectivă. Pe înălțimile muntoase, numărul mediu e zile cu strat de zăpadă depășește 215 zile, în timp ce în zona joasă abia 55.

Regimul vântului prezintă și el o serie de particularități. Vânturile cele mai înalte ale Bucegilor, Pietrei Craiului, Făgărașului, cu peste 2000 m altutudine absolută, sunt supuse permanent acțiuni vânturilor de nord-vest și vest.

Implicațiile locale ale orografiei produc devierea și canalizarea curenților de aer pe anumite direcții. Pe toate văile și culoarele mai adânci, ce brăzdează înălțimile, curenții de aer sunt dirijați conform orientării generale a acestora.

“Circulații dinspre nord-est, în regim ciclonic, se poate forma vântul denumit „Nemir”, un vânt rece care poate produce fenomenul de viscol în special în nordul și estul orașului, în condiții de precipitații. Aerul rece de sorginte siberiană intră în Moldova dinspre est, se infiltrează prin văile din vestul Carpaților Orientali și este canalizat pe culoarul Oltului, care se îngustează între Munții Baraolt și Bârsei, astfel încât viteza sa de deplasare crește, revărsându-se cu putere în depresiunea Brașovului.

Un alt vânt prezent în zona orașului iarna este foehnul, acesta se formează când o masă de aer cald venită dinspre sud trece pe deasupra Munților Bucegi și Bârsei, iar în coborârea sa se încălzește suplimentarși poate avea viteze foarte mari, de peste 100 de km/h. Este un vânt uscat și cald, care poate topi un strat consistent de zăpada în câteva zile, astfel localnicii l-au denumit „mâncătorul de zăpadă”.„ http://www.vremea.ro/gt/clima-brasov/ .

2.4. Hidrologia

Repartizarea așezărilor omenești din județul Brașov nu s-a făcut la voia întâmplării, căci în momentul întemeierii, locuitorii au fost nevoiți să țină seamă de o serie întreagă de condiții naturale, în legătură cu: poziția geografică, relieful, clima, vegetația, hidrografia etc.

„Unele sate s-au fixat pe terasele Oltului, ferite de inundații, altele se aliniază pe linia de contact cu izvoarele frecvente, între suprafețele mlăștinoase, altădată cu lacuri, astăzi secătuite și conuri de dejecție așternute de apele curgătoare la poalele munților.”( Monografia j.b.)

Apele subterane. Depozitele care intră în alcătuirea geologică a județului Brașov permit în mare parte acumularea unor însemnate cantități de ape subterane.

Dependent de natura depozitelor geologice se distind în arealul județului două zone: cea de munte, unde predomină rocile cristaline, marmele, calcarele, gresiile și unde stratul acvifer este la adâncine, și cea depresionară, în care materialele dentritice de vârstă mai nouă, pliocene și cuaternare, au o grosime mare, determinând existența unor orizontuei acvifere destul de bogate.

În depresiunile Bârsei și Făgăraș, depozitele dominate sunt constituite din nisipuri pleistocene și petrișuri de vârsta pleistocen inferior, care alcătuiesc șesurile aluvionare și terasele Oltului, Bârsei, Timișului, Homorodului etc.

Stratele acvifere cantonate în aceste depozite aluvionale sunt foarte bogate și calitativ corespunzătoare, constituing în majoritatea lor, o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a județului. Apele subterane cantonate în stratele acvifere din Depresiunea Bârsei au un debit specific de 0,2-5 l/s.

Pe teritoriul județului Brașov o cantitate mare de apă apare sub formă de izvoare, în special în zona de munte. Izvoarele care apar în zona conglomeratelor din Ciucaș și Bucegi au un debit de 100 l/s și sunt captate pentru alimentarea cu apă a orașului Brașov. De asemenea, în zona calcaroasă a Pietrii Craiului se dezvoltă numerose izvoare carstice mai cunoscut fiind izvorul Dornelor, cu un debit de 615 l/s. Gradul de mineralizare a apelor freatice din județul Brașov este în general redus.

Apele curgătoare. Teritoriul județului Brașov dispune de asemenea de o rețea hidrografică de suprafață bine organizată, cu debite ridicate în toate anotimpurile anului.

Caracteristicile formelor majore de relief ce se individualizează în cadrul județului se reflectă și asupra regimului rețelei de suprafață. În generel, rețeaua hidrologică are un caracter convergent.

„Cursurile de apă care izvoresc și/sau traversează judetul Brașov aparțin in marea majoritate bazinului hidrografic Olt deținând 94 % din lungimea totala a cursurilor de apă, 3 % din lungimea cursurilor de apă din județ aparțin bazinului hidrografic Siret, 2 % din lungimea cursurilor de apă aparțin bazinului hidrografic Mureș, iar 1 % din lungimea cursurilor de apă apartin bazinului

hidrografic Ialomița. http://www.rowater.ro/daolt/sgabrasov/default.aspx

Fig.3. Procentajul râurilor care aparțin sau traversează județul Brașov

Relieful și natura litologică a terenului se răsfrânge asupra profilului longitudinal al râurilor. Râurile ce brăzdează zona muntoasă a județului au un profil longitudinal în trepte și o pantă accentuată, fapt ce determină o mare putere de eroziune și transport.

Caracterul de eroziune și transport al acestora este materializat prin marea cantitate de bolovănișuri cărate de cele mai mari dintre ele. O dată ajunse pe șesul depresionar, râurile își domolesc cursul, profilul longitudinal se uniformizează, panta se reduce considerabil și devin liniștite, curgând în văi largi peste maluri joase cu multe coturi.

Condițiile climatice locale și cele litologice influențează în mod deosebit caracteristicile hidrometrice și hidrologice ale scurgerilor de suprafață. Astfel că cantitatea mare de precipitații 1000-1300 mm, repartizată aproape uniform în toate liniile și coeficientul scăzut al evapo-transpirației 250-300 mm, fac ca densitatea rețelei hidrografice în zona de munte să fie foarte ridicată.

Cea mai mare densitate apare pe versantul nordic al Făgărașului, ajungând la 1,4 km/km², în munții cu altitudini mijlocii: Perșani, Bârsei, densitatea rețelei hidrografice scade la 0,5-0,6 km/km², iar în șesul depresionar ajunge la 0,6-0,7 km/km².

După cum am menționat, principala arteră hidrografică ce traversează teritoriul județului de la est la vest este râul Olt , care are rolul unei artere colectoare de prim ordin, primind toate râurile ce își adună apele de pe înălțimile muntoase din jur.

Pe teritoriul județului, Oltul curge pe o distanță de aproximativ 210 km, primind numeroși afluenți dintre care cei mai importanți sunt: Aita, Baraolt, Homorod, Felmer, Rodbav, Tărlung, Ghimbav, Bârsa, Șercaia, Sebeș, Viștea etc.

Râul Olt șerpuiește domol pe șesul depresionar al Bârsei și Făgărașului, având un curs meandrat printre malurile joase, pe care le depășește frecvent la ploile abundente.

De la intrarea județului și până în localitatea Bod, urmeză un curs cu direcția est-vest, începând de la Bod în avale, Oltul se înscrie pe direcția sud-nord. După ce străbate culoarul Măieruș, de la localtatea Augustin valea Oltului se îngustează mult, pentru a se înscrie în defileul de la Racoș. De la confluența cu Homordoul în avale, Oltul intră în Depresiunea Făgăraș.

Fluctuațiile precipitațiilor atmosferice influențează în mod deosebit variațile de debit ale Oltului. Debitul Oltului prin contribuția afluenților săi este în medie de 30 m³/s la postul Feldioara și crește la 49 m³/s la postul Făgăraș.

Celelalte râuri de pe teritoriul județului Brașov sunt de o importanță mai mică și au următoarele date cantitative: Gimbășelul are o lungime în cadrul județului de 39,8 km și un debit mediu anual de 1,74 m³/s; Bârsa are o lungime de 68,4 km și un debit mediu anual de 2,90 m³/s; Homorodul Mare are o lungime de 56,7 km și un debiz mediu anual de 1,02 m³/s.

„Tabloul apelor de suprafață este completat de lacurile glaciare din M. Făgăraș – Urlea, Podragu și de lacurile de acumulare Târlung – Săcele (135,6 ha ) destinat alimentării cu apă a orașului Brașov, Dopca (11,40 ha) destinat atenuării viiturilor de pe pr. Valea Mare.” http://site.judbrasov.ro

Rețeaua hidrologică a județului Brașov are un rol deosebit pentru economia județului, în alimentrea cu apă potabilă și industrială. În alimentarea cu apă a zonei Brașov o contribuție majoră o aduc râurile de pe versantul nordic al Munților: Bârsei, Bucegi și Ciucaș, iar pentru zona Făgăraș- Victoria necesarul de apă este asigurat de râurile cu un bogat debit de pe versantul nordic al Munților Făgăraș.

2.5. Vegetația și modul de utilizare al terenurilor

Particularitățile reliefului, climei și solului imprimă vegetației de pe teritorilul județului Brașov o serie de caracteristici locale. Formele de relief caracteristice, muntele și depresiunea, măresc contrastele de vegetație, tot atât de evident ca și în cazul climei, solului și rețelei hidrografice.

Diversitatea altutidinală a climei și solului se reflectă în zonalitatea verticală a vegetație. Dacă munții înalți și mijlocii sunt îmbrăcați cu masive păduri de rășinoase, pe cei joși dominante sunt foioasele. Pe teritoriul județului pădurile acoperă o suprafață destul de mare, dar în trecut suprafața împădurită era mult mai extinsă, solurile de pădure de pe întinsul depresiunilor și cele câteva pâlcuri de pădure ce nu au fost tăiate, sunt o mărturie a existenței vegetației forestiere în trecut.

„Flora numără jumătate din speciile care cresc în România. În acestă zonă se realizează o interferență între speciile eurasiatice cu cele circumpolare, centraleuropene și în unele insule cu cele mediteraneene, sub-mediteraneene, pontice,

Culmile înalte ale Bucegilor, Pietrii Craiului și Făgărașului adăpostesc numeroase specii specifice carpatice: garofița Pietrii Craiului, obsiga bârsană, macul de munte, crucea voinicului.” http://site.judbrasov.ro

Crestele cele mai înalte ale munților: Făgăraș, Piatra Craiului, Leaota, Bucegi, Piatra Mare și Ciucaș cu altitudini de peste 1700-1800 m, sunt acoperite de vegetație alpină și subalpină, formată din ierbuiri scunde, în care predomină: rogozul alpin (Carex curtula), părușica (Festuca supina), țepoșica (Nardus strica) și tufișuri de arbuști ca: afin ( Vaccinium myrtillus), jneapăn (Pinus montana).

De la 1700-1800 m în jos începe domeniul forestier, al pădurilor de rășinoase și foioase. Pădurea de molid ( Picea excelsa) ocupă parte superioară a etajului forestier, coborând până la 1500 m. Alături de molid mai apare: paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), sorbul de munte (Sorbus aucuparia) și foarte rar zadă (Larix decidua). Monotonia pădurilor de molid este întreruptă din loc în loc de poieni folosite pentru pășunat.

În partea inferioară a pădurilor de molid, sub 1500- 1300 m, încep să își facă apariția exemplare rare sau pâlcuri de fag. Pădurea de amestec: molid, brad și fag acoperă o suprafață destul de întinsă.

Baza înălțimilor muntoase este îmbrăcată de păduri de fag, care pot coborâ până la 700-500 m, uneori mai jos. Pădurea de fag (Fagus silvatica), este dezvoltată intr-o formă maximă pe versantul vestic al munților Perișani, expus maselor de aer umed, unde precipitațiile ating 800-900 m.

Făgetele pure, situat la peste 1300 m, între fâșia pădurii de esențe amestecate și molidișuri pure, apar foarte des în Bucegi și Făgăraș. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de inversiune de vegetație și își are cauzele în condițiile topoclimatice de sol, relief, intervenția omului.

Pe teritoriul județului Brașov cazurile de inversiune de vegetație sunt numeroase. Astfel gorunul este găsit la 1050 m la Poiana Brașov, învecinându-se cu molidul; bradul, spre localitatea Noua, pătrunde adânc în zona gorunului.

Etajul forestier se încheie în partea cea mai joasă cu pădurea de stejar (Quercus robur) și gorun (Quercus petraea), care de regulă acoperă versanți luminoși și calzi, expuși spre sud și est.

În multe masive din arealul județului, în etajul pădurii, în anumite condiții locale precum: înclinarea versanților apar și petice de vegetație stepică. Așa de exemplu, pe versantul sudic, însorit, al Tâmpei crește în condiții optime colilia (Stipa pulcherima); pe dealul Lempeș și Dealul Lat, ce se ridică peste șesul depresionar al Bârsei se dezvoltă arbuști xerofili ca: migdalul pitic, porumbarul etc.

Față de bogăția forestieră a înălțimilor muntoase, șesul depresionar apare lipsit total, sau aproape total de păduri. Așa cum am prezentat mai sus, în trecutul îndepărtat, șesul depresionar era acoperit de întinse păduri de stejar și gorun. Astăzi ca mărturie a existenței vechilor păduri s-au mai păstrat doar câteva pâlcuri, în apropierea comunelor Măgurele și Cristian.

Alături de vegetația zonală descrisă mai sus, pe teritoriul județulul Brașov se dezvoltă și vegetație azonală. Caracteristice în acest sens sunt pădurile de lăcoviște de la Prejmer, formate din: frasin, ulm de câmpie, jugastru, plop, anin negru și alb etc.

Prezența în lungul văii Oltului și în apropierea acestuia a unei întinse suprafețe mlăștinoase a dus la apariția unei vegetații caracteristice, în care predomină asociațiile hidrofile. Cele mai reprezentative zone mlăștinose sunt cele de la: Prejmer, Hărman etc. Mlaștinile s-au extins foarte mult în detrimentul suprafețelor arabile.

Mlaștinile eutrofe au păstrat în perimetrul lor specii relicte care s-au retras în locurile cele mai umede, în apropierea izvoarelor. Aceste locuri cu o umiditate maximă sunt cunoscute sub denumirea locală de: „Rogoze”, „Stupini”, „Belți”.

Cea mai tipică zonă mlăștinoasă este cea de la Hărman, plină de izvoare reci, unde apar o serie de plante relicte, ca: Cladium mariscus, un relict glaciar; Pedicularis sceptrum-carolinum, relict glaciar dezvoltat în Arctica și care la Hărman atinge punctul cel mai sudic din lume; Swertia perennis, element nordic boreal, rar întâlnit în România; Drosera anglica care aici atinge limita sudică de pe teritoriul României.

Supraviețuirea și conservarea acestor plante rare, glaciare în zona cea mai joasă a județului Brașov, se datorează în afara umidității ridicate și condițiilor climatice, în special celor topoclimatice. Frecvența mare a inversiunilor de temperatură, prezintă temperaturi scăzute și în lunile de vară, precum și temperatura scăzută a izvoarelor, creează un mediu fevorabil dezvoltării acestor plante.

Dată fiind importanța științifică pe care o prezintă acestem mlaștini, este ncesar ca o parte din ele să fie ocrotite și amenajate în acest scop.

Ca îndeletnicire străveche a majorității populației, agricultura a jucat până în ultimile decenii un rol mult mai însemnat, înainte ca economia să fi evoluat așa de mult. Deși aparent, ponderea sa a scăzut, agricultura s-a dezvoltat, continuu cu forme de organizare superioară.

„Din obiectele găsite pe dealurile care împrejmuiesc câmpia reiese că județul Brașov a fost locuit din epoci foarte vechi de o populație care se ocupa cu: pescuitul, vânatul, păstoritul și agricultura. Agricultura în județul Brașov, a avut de luptat până la sfârșitul secolului al XIX-lea cu abundența de apă care făcea ca cea mai mare parte din teritoriul șesului să fie constituit din lacuri și mlaștini. De asemenea și pădurile formau un obstacol.” ( mono j b).

Din punct de vedere al nivelului agricol, județul Brașov poate fi împărțit în două categorii: în prima categorie intrând așezările de șes, cu o agricultură intensivă și foarte avansată, iar a doua categorie fiind reprezentată de așezările de deal și munte, cu o agricultură mai estensivă, având un caracter agricol-pastoral. Aceste diferențe s-au produs datorită factorilor naturali de climă și sol mult mai favorabili în șes.

Tabel 1. Suprafața agricolă a județului Brașov și modul ei de utilizare.Sursă date:Institutul Național de Statistică Brașov

2.6. Fauna

Rezultat al unei întreite întâlniri de areale, teritoriul județului Brașov prezentă diferite medii de viață, fauna este și ea îmbelșugată, cu diferite specii de animale, extinsă pe variatele forme de relief, din creștetul munților și până în lunca joasă a Oltului.

În linii mari, fauna se repartizează după formele majore de relief și după mediu: terestru sau acvatic, dar datorită posibilităților de mobilitate, arealele diferitelor specii au o largă întrepătrundere.

Exemplare rare sau de mare importanță cinegetică populeză în special formele împădurite ale reliefului înalt ale județului, pe uscat și în ape. Dintre toate fauna de manifere este cea mai reprezentativă și de cel mai mare interes, nu doar peisagistic, dar și economic.

Pe culmile crenelate ale Făgărașului, adaptate unui mediu de viață aspru, stăpâne sunt caprele negre (Rupicapra rupicapra).

Este o frumoasă antilopă a cadrului natural carpatic, pe cale de dispariție în restul Europei. Ea are o răspândire limitată.

În timpul verii, până în zona alpină, în prejma stânelor de pe: Ciucaș, Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș ajung urșii (Ursus arctos) și lupii (Canis lupus), nu sunt rare nici cazurile când prin jnepenișurile de pe Ciucaș și Bucegi se pot vedea iepuri (Lepus europaeus).

Nedespărțită de abruptele povârnișuri alpine trăiește și o bogată faună ornitologică: vulturul pleșuv ( Gyps fulvus fulvus), acvila de piatră (Acvila heliaca heliaca), mierla de piatră (Mpnticola sexatilis), fâsa alpină (Anthus spinoleta).

Fluturașul de piatră (Tichodroma muraria) este o pasăre eratică, locuitot al munților înalți de natură calcaroasă, care în timpul iernii coboară până în apropierea orașului Brașov.

În desișurile pădurilor de munte se află mai multe efective de animale decât în zona alpină: cerbul, căpriorul, ursul, mistrețul, râsul, lupul, vulpea, veverița, apoi numeroase păsări.

Cebul (Cervus elaphus), nu doar în pădurile de munte, dar ajungând și în ținutul dealurilor, este cel mai decorativ animal al ținuturilor noastre, fiind pe locul întâi sub raport cinegetic, cu trofee mult căutate, reprezintă o podoabă a faunei carpatice, mult prețuită la expozițiile internaționale.

Munții Făgăraș au mari și însemate efective, iar unele exemplare sunt de o frumusețe și mărime rară ajungând la circa 300 kg greutate. Cerbul lopătar, colonizat se găsește doar în pădurile din Colinele Târnavelor.

Căpriorul (Capreolus capreolus), cu un mare areal ecologic, populează toate pădurile de pe teritoriul județului, însă în număr mai mare în: Făgăraș, Bucegi, Ciucaș și Perșani, de multe ori apar și în zona agricolă.

Mistrețul (Sus scrofa) se află mai mult în munții scunzi și în pădurile de deal, aria lui de răspândire se leagă de păduri, fiind preferate îndeseori cele din Perșani.

Ursul (Ursus arctos) trăiește în efectivele mari, în: Ciucaș, Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș, este un element faunistic valoros.

Râsul (Felix lynx)m denumit și „pantera Carpaților” este răspândit în toate pădurile de munte și mai ales în cele de rășinoase, în special în Făgăraș, ca și jderul de scorbură (Martes martes).

În biotopul pădurilor de munte lista este bogată și variată, din ea nu lipseste ciocârlia, o serie de păsări cântătoare și nici cocoșul de munte, pasăre specifică pădurilor de molid, ca și ienurca, care ajunge și prin zona dealurilor din Podișul Hârtibaciului.

Potârnichea (Perdix perdix), pasăre de mare interes vânătoresc, originară din ținuturile steptice, s-a adaptat și în cadrul depresiunilor, iar fazani, colonizați sunt bine reprezentați în zona dealurilor.

Dintre reptile se pot menționa: vipera comună (Vipera berus), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonii de munte (Triturus montandoni), iar dintre batracieni, broasca brună de munte (Rana temporaria).

În mediul păduros și mai ales în făgete rozătoarele sunt bine reprezentate prin: pârșul mare (Ghlis ghlis), pârșul mic (Dzromis nitedula), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), veverița (Sciurus vulgaris), șoarecele gulerat (Apodemus tauricus).

Fauna ihtiologică se repartizează după caracterele sistemelor hidrografice. În apele de munte și în unele lacuri cu valoare economică este nelipsit păstrăvul (Salmo trutta fario), iar în unii afluenți ai Oltului din cadrul depresiunilor: lipanul (Thymallus thymallus) și moiaga (Barbus merigionalis petenyi). În Olt se află scobariul (Chondrostoma nasus) și mreana (Barbus barbus), alături de crapi și alte specii.

Fauna constituie o bogăție de preț a județului, prin valoarea economică a unor specii, cât și ca atracție pentru turiști și vânători, de aceea trebuie ocrotită, alături de vegetație.

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL AL JUDEȚULUI BRAȘOV

Orașul Brașov așezat în mijlocul uneia din cele mai minumate și pitorești regiuni ale țării, a fost încă din cele mai vechi timpuri, orașul de sub poalele Tâmpei să devină un centru de atracție al iubitorilor de natură și frumos.

Înconjurat aproape de toate părțile de dealuri, parcuri și păduri, Brașovul oferă ochiului și sufletului locuri de plimbări sau excursii, cu priveliști și frumuseți unice, mai apropiate sau mai îndepărtate, după dorința fiecărui vizitator. Farmecul singular al Brașovului constă în acea armonioasă împletire a o orașului în sine cu înfățișarea de urbe medievală și arhitectură gotică veche, cu acele reflexe istorice ce le oglindesc zidurile cetății și turnurile, bine păstrate până în ziua de azi și cu poziția lui, ce constituie un prilej de rară încântare pentru turistul ce se abate prin aceste părți.

Bucurându-se în același timp de o climă temperată, iarna fără prea mare ger și vânturi, iar vara potrivit de caldă, având o altitudine medie de 600 m, Brașovul se situează între cele mai de seamă localități climatic ale țării.

Înzestrat cu un valoros potențial turistic natural și antropic, teritoriul județului Brașov a cunoascut o dezvoltare mai timpurie a activităților turistice.

Varietatea tipurilor de peisaj, conform cu structura și litologia unităților naturale, îmbracă aspectele cele mai contrastate și totuși armonios îmbinate, care se succed de șa peisajul alpin, la cel forestier, până la câmpiile piemontane ale depresiunilor și lunca Oltului. Peste tot prezența omului se face simțită în peisaj, dar în gradul cel mai înalt și în succesiunea cronologică o întâlnim în așezările omenești.

Dacă formele de relief, condițiile climatice și biogeografice au creat adevărate rerități, fapt pentru care au fost constituite rezervații naturale, în așezările omenești, orașe și chiar sate se întâlnesc numeroase monumente arhitectonice, de importanță istorică sau culturală, constituind laolată tot atâtea obiective de interes turistic.

Structura rețelelor de unități turistice din cuprinsul acestui județ, care este formată din orașe cu funcție turistică și obiective turistice situate în unele localități rurale din ariile depresionare, precum și din stațiunile și cabanele care se află în zona montană, constituie un element esențial care permite definirea tipului funcțional de turism practicat aici, carcterizat printr-un echilibru între odihnă și turism.

3.1 Potențialul turistic al reliefului

Relieful reprezintă elementul major în structura potențialului turistic al județului Brașov, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice.

Acesta se caracterizează printr-o mare varietate genetică, structurală, dimensională și fizionomică, elementele sale fiind implicate în nuanțarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural, de ordin climatic, hidrografic, biotic. Caracteristicile reliefului influențează, în timp și spațiu, valoarea peisagistică a unităților de relief.

Fizionomia actuală a reliefului, aspectele particulare ale marilor unități de relief sunt date, în mare parte, de evoluția, dar mai ales de structura geologică a acestora, de tipurile de roci dominante și structura lor. Fiecare unitate majoră de relief are propriul său potențial turistic, care este conferit de trăsăturile ce o caracterizează la un moment dat.

Criteriile de identificare ale potențialului turistic al reliefului se referă la structura și complexitatea componentelor cu valențe turistice, la acele particularități care individualizează elementele cadrului natural și care le fac atractive pentru turism.

Criterii precum:

– dispunerea spațială a treptelor de relief;

– gradul de complexitate a unităților de relief și tipurile de relief (glaciar, vulcanic, carstic, eolian);

– prezența formelor de relief deosebite și aspectul general al microformelor de relief – puncte de belvedere, abrupturi, stâncării, vârfuri, defilee, chei, pasuri, peșteri, avene s.a.;

– gradul de accesibilitate pentru cunoașterea acestor obiective turistice;

– modul de concentrare sau dispersie al formelor de relief în teritoriu;

– gradul de fragmentare și energia formelor de relief;

– analiza treptelor hipsometrice (munți înalți > 2000 m, mijlocii 1500-1000 m, scunzi 1000-700) cu influență asupra pantelor și orientării versanților.

Munții și dealurile reprezintă aproape jumătate din suprafața județului. Această resursă extraordinară oferă una dintre cele mai intacte biodiversități din Europa, precum și o serie de pachete turistice bazate pe o natură atractivă prin diversitatea sa excepțională.

Peisajul montan este în marea sa majoritate acoperit de păduri ceea ce restricționează accesul, dar protejează flora și fauna diversă, pe alocuri, endemică. Aerul curat de munte reprezintă și el o atracție pentru numărul tot mai mare de turiști care caută o vacanță sănătoasă într-un mediu curat. Turiștii veniți în județul Brașov pot practica activități sportiv-recreative în toate anotimpurile anului. De asemenea, combinația de pădure și agricultură oferă un mozaic pastoral atractiv care poate atrage cicliști, excursioniști, fotografi amatori și ecoturiști.

Valorificarea elementelor cadrului natural: povârnișuri dramatice, vârfuri și chei spectaculoase s-a făcut diferențiat, în funcție de apropierea și posibilitățile de acces față de centrele de interes turistic.

Masivele muntoase ale județului, integrate în circuitul turistic intern și internațional cu spații de cazare, agrement și practicare a sporturilor specifice sunt: Masivul Piatra Mare, Munții Perșani, Masivul Piatra Craiului, Munții Ciucaș,

Masivului Bucegilor, Parc Natural de interes național, prezintă peisaje atractive cu spectaculoase văi glaciare și cabane de creastă, oferă posibilități de practicare a drumețiilor montane, alpinismului, snowboardului și a schiului de fond și alpin.

Fig.4. Vedere Munții Bucegi

Principalele rezervații și monumente ale naturii ce reprezintă atracții turistice sunt: Pădurea Bogății, Mlaștinile eutrofe de la Hărman și Prejmer ,Tâmpa, Coloanele de bazalt de la Racoș, Piatra Craiului.

Coloanele de bazalt de la Racoș, din defileul Oltului, săpat în Munții Perșani.

Fig.5. Coloane de bazalt de la Racoș

Piatra Craiului (rezervație de faună și floră) adăpostește o plantă unică în lume: garofița Pietrii Craiului.

Fig.6. Peisaj Piatra Craiului-Garofița Pietrei Craiului

3.2 Potențialul climato-turistic

Potențialul turistic climatic poate fi definit ca ansamblul caracteristicilor climaterice ce pot sau nu, favoriza activitățile turistice într-un anumit teritoriu și care rezultă din totalitatea condițiilor atmosferice ale unei regiuni, adică din acțiunea simultană a temperaturii, a umidității, a presiunii aerului, a vânturilor, a nebulozității și apurității aerului, acțiuni ce sunt în raport cu altitudinea, varietatea reliefului regiunii respective,dar și cu latitudinea.

Clima are un rol determinant în etajarea vegetației și a peisajelor geografice în general și implicit determină generarea anumitor atracții turistice naturale dar și o sectorizare și clasificare a tipurilor de turism ce pot fi desfășurate într-un anumit teritoriu, în funcție de sezon și caracteristicilor acestui. Elementele climatice influențează așadar dirijarea sezonieră a diferitelor forme de turism. Deși fără un caracter științific, însă fără îndoială, în realitate impactul climatic în turism se manifestă în primul rând la nivelul psihologiei individului, turiștii împărțind fenomenele climatice în „timp urât” și „timp frumos”.

În regiunile montane ale județului Brașov,un accent deosebit se pune pe precipitațiile solide, care generează stratul de zăpadă favorabil sporturilor de iarnă, deci prezintă o deosebită importanță numărul de zile cu strat de zăpadă, grosimea media pe care acesta o poate atinge într-un sezon, dar și temperatura medie sezonieră a aerului care poate menține sau topi stratul de zăpadă.

Din punct de vedere al turismului, împărțind anul calendaristic în sezon rece și sezon cald, caracteristicile specifice climei județului Brașov, procură acestuia avantajul că, în funcție de diferitele tipuri de turism, acestea să poată fi desfășurate în condiții optime. Astfel, grosimea stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al stațiunilor montane destinate sporturilor de iarnă, în general, seyonul rece care debutează în luna Noiembrie și se termină târziu în aprilie, fiind caracterizat de precipitații solide abundente, și temperaturile scăzute constante facilitează pe toată perioada sporturile de iarnă.

De asemenea, sezonul cald se bucură de o stabilitate climatică destul de ridicată în comparație cu județele învecinate, ceea ce favorizează formele de turism de agrement, drumețiile, turismul ecvestru, turismul piscicol, și cel extrem. În general, sezonul cald aduce un aflux considerabil de turiști, atât pentru patrimoniul cultural-istoric, cât și pentru cel montan, ori acest lucru este favorizat în primul rând de clima caldă, cu precipitații scăzute.

3.3 Potențialul turistic al hidrografiei

Potențialul hidroturistic se poate identifica luând în considerare mai multe criterii, în funcție de forma de potențial deosebindu-se mai multe tipuri: peisagistic, energetic, dinamic, curativ și de agrement.

Potențialul hidroturistic se poate identifica și în funcție de principalele categorii de resurse de apă: subterane și de suprafață. Marea diversitate a resurselor de apă și a atributelor specifice imprimă o mare varietate a tipurilor de agrement și a formelor prin care se manifestă.

Potențialul turistic al apelor de suprafață

Dintre componentele hidrice ce fac obiectul analizei turistice, rețeaua apelor de suprafață prevalează prin multitudinea și consistența componentelor: râuri, lacuri, mlaștini, apă în formă solidă (strat de zăpadă, formațiuni de gheață pe râuri).

Elementele morfometrice vizează componente concrete ale râurilor: pantă, adâncime, lățime, grad de sinuozitate. Cunoașterea pantei și adâncimii este definitorie pentru evaluarea sectoarelor de râuri ce pot fi valorificate prin tipuri și forme de activități turistice specifice (navigație și pescuit de agrement, sporturi acvatice extreme). În funcție de acești doi parametri se vor delimita sectoare favorabile „whitewater sports” (sporturi pe ape înspumate) – rafting, hydro-speed, canoeing; navigației de agrement.

Morfologia cursurilor de apă cuprinde aspecte legate de configurația profilului longitudinal (sectoare cu praguri, repezișuri), morfologia văii în profil transversal (sectoare de chei sau defileuri), morfologia albiei (renii, ostroave, popine, brațe moarte, etc). Corelarea potențialului turistic al resurselor de apă cu cele oferite de relief este adeseori inevitabilă și necesară.

Potențialul turistic oferit de lacuri a generat multiple activități legate de sporturile nautice, de pescuit și de navigație.

Potențialul turistic al apelor subterane

Apele subterane dispun de un potențial turistic ridicat, susținut în primul rând de caracteristicile morfometrice și morfologice, proprietățile fizico-chimice, pretabilității lor pentru valorificare în alimentarea cu apă, densitatea areală a izvoarelor, utilizării lor în tratarea diverselor afecțiuni, dar din pacate este slab valorificat.

3.4 Potențialul balnear

Județul Brasov nu reprezintă în primul rând un județ al stațiunilor balneare, ci mai degraba al celor climaterice. Este județul stațiunilor montane, și totuși judetul Brașov are propriile sale stațiuni balneare care din nefericire nu sunt utilizate.

O primă stațiune ce nu mai este valorificată este aceea de la Rupea, situată la poalele uneia din cele 7 cetăți ale Transilvaniei, numită cetatea Rupea, fosta Cohalm. Baile Cohalm, au funcționat de la începutul secolului al-XX –lea până la instaurarea regimului comunist.

Băile erau în proprietatea unui cetățean german, iar alimentarea lor se facea de la 7 izvoare, captate în două fântâni, cu un debit mare, de 20 de metri cubi de apa minerală pe zi, fântâni ale caror ruine se mai observa și astăzi.

Apele de la Rupea fac parte din ape minerale sărat-sulfuroase din țară, excelente in multiple afecțiuni ca: boli reumatice, boli ginecologice, afecțiuni posttraumatice, boli neurologice periferice si unele boli dermatologice.

O a doua stațiune este aceea de la Codlea cu izvoare minerale mezotermale, un loc excelent pentru destindere, dar, căruia ii lipsesc spatiile de cazare iar singurul restaurant din zona este in renovare.

Fig.7. Bazinul de la Codlea-2010. Dorgo

Băile Perșani o a treia stațiune există de mai bine de 200 de ani, dar perioada lor de valorificare a fost după cel de-al doilea Război Mondial.

Exista aici o baza de tratament cu vane cu apa sarata calda, cu impachetari cu namol, un cabinet medical. Incalzirea apei minerale se facea clasic, intr-un cazan de locomotiva, ca la Cohalm. Baile au lasat o impresie placuta si asupra Elenei Ceausescu.

In perioada post revolutionara, Baile Persani erau intr-o stare critica, dar au fost renovate.Au apărut astefel:un restaurant, cabine pentru dus, grupuri sanitare, casute din lemn cu doua paturi, o discoteca, un loc de parcare.

E singura statiune din jurul Brasovului, care dispune de namol si apa sarata, atat de necesare locuitorilor unui oras gigant, precum Brasovul, oras in care iernile sunt dure si verile scurte iar reumatismul e "la el acasa".

Foto.8. Băile Perșani- 2010. Dorgo

Baile Venetia de Jos au fost amenajate de statul Austro-Ungar in jurul anului 1890 si erau formate din doua bazine de piatra tencuite, cu fundul din dulapi perforati prin care izvora apa minerala insotita de degajari de gaze naturale. Din pacate, si aceste bai administrate de primaria satului Venetia, precum si cele de la Rupea sau Homorod, au fost lasate in paragina.

In ghidul statiunilor balneare din Romania din anul 1980, ghid editat in limba franceza de un colectiv de medici din Bucuresti, “Baile Rodbav” figurau ca o statiune balneo-climatica permanenta, cu valoroase ape minerale alcaline si sarat-iodurate, recomandate pentru mai multe afectiuni: reumatice, ginecologice, posttraumatice, cardiovasculare, digestive si endocrine.

La baile Homorod sunt astăzi doar niste bazine pentru bai reci si sarate paraginite, un put de acumulare a apei sarate, stalpul de la intrare pe care scria odata"Bine ati venit la Baile sarate Homorod", ruinele in stil ale fostei baze de tratament cu proceduri calde si balta de namol care inca mai fierbe.

Foto.9.Bazinul de acumulare de la fostele bai sărate Homorod. Dorgo

Judetul Brasov mai are insa si alte resurse minerale: apele carbogazoase de la Tarlungeni si Zizin, unde odinioara exista o intensa activitate balneara. Statia de imbuteliere de la Zizin mai functioneaza si astăzi.

4. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC AL JUDEȚULUI BRAȘOV

Municipiul Brașov este situat în inima României, beneficiază de influența istoriei, fiind destinația turistică favorită în România, iar la doar 13 km de oraș, sus pe munți, se găsește o stațiune unică de iarnă, Poiana Brașov. Sporturile de iarnă, în principal schiul și snowboardul, aduc în sezonul de iarnă mii de turiști din toată Europa. Plimbările cu sania, cu ski-jetul sau patinajul sunt doar câteva dintre activitățile disponibile în Poiana Brașov.

Principalele atracții turistice sunt orașul vechi fortificat, cartierul Șchei, unde se găsesc un număr de case vechi și un impresionant patrimoniu de antichități și obiecte de cult vechi.

Piața Sfatului este considerată un simbol al Brașovului, alături de Biserica Neagră. Situată în orașul vechi, piața a fost, pe parcursul mai multor secole, un centru comercial, social și cultural al orașului.

Muzee: Muzeul de Istorie Brașov, aflat în Casa Sfatului, Casa Mureșenilor, Muzeul primei școli românești, din Șchei, având expusă prima carte tipărită în limba română, Muzeul Fortificațiilor din Țara Bârsei, amenajat în Bastionul Țesătorilor, Punctele muzeale din Turnul Negru, Turnul Alb și Bastionul Graft, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie.

Monumente istorice: Prima Școală Românească, Turnu Alb, Biserica Neagră, Castelul Bran, Muzeul de artă, Biserica Sf. Nicolae, Cetatea Brașovului, Cetatea Râșnov, Palatul Poștelor, Biserica Evanghelică Bartolomeu, Cercul Ofițerilor, Sinagoga Neologă, Casa Nicolae Teclu, Casa Nicolae Ciurcu, Ruinele Cetății, Mănăstirea Franciscană, Liceul Andrei Șaguna, Ansamblul Vămii Brașovului, Capela Inima Reginei Maria, Castelul Beldy.

Instituții culturale: Filarmonica Brașov, Teatru Sică Alexandrescu, Opera Brașov, Teatrul pentru copii Arlechino, Centrul cultural Reduta, Casa Bădulescu.

Stațiunile turistice precum:Poiana Brașov, Predeal, Moeciu, Bran, Timișu de Sus, Râșnov, rezervațiile naturale Racoș, Șercaia, Zărnești.

4.1 Patrimoniul turistic cultural-istoric al orașului Brașov

Patrimoniul turistic cutural-istoric este divers, fiind compus din următoarele obiective:

Obiective religioase

Biserica Neagră

Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri, 38 metri lățime, 40 metri înălțime în exterior, cu un turn înalt de 65 metri, este considerată a fi cea mai mare biserică din România. Se înalță pe baza unei biserici romanice din secolul al XII- lea distrusă în invazia tătară din anul 1241.

Construcția bisericii actuale a început în anul 1433, când Brașovul era cel mai însemnat oraș comercial și industrial la granița Transilvaniei cu Țara Românească. Anul 1477 este considerat anul încheierii lucrărilor de construcție.

Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins biserica parohială distrugând acoperișul și mobilierul din interior. De atunci ruina înegrită de fum s-a numit Biserica Neagră.

Lucrările de renovare au conferit interiorului un aspect baroc. Între anii 1836-1839 este înălțată pe galeria vestică o orgă de mari dimensiuni având peste 4000 de tuburi. A fost inaugurată la 17 aprilie 1839. Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare interioare din Europa datând din secolele XV-XVI, interiorul ei fiind dominat de splecndoarea de culori a celor 110 covoare orientale expuse.

Fig.10. Biserica Neagră

Biserica Sfântul Nicolae

Construcția bisericii din Șchei a început în anul 1495 cu sprijinul domnitorului Țării Românești Vlad Călugăru pe locul unui mai vechi lăcaș de cult atestat documentar în anul 1292. Biserica Ortodoxă și școala românească au constituit un important centru spiritual și cultural pentru românii din Țara Bărsei.

Influiența lui se extinde asupra românilor de pretutindeni fiindcă aici a activat Deaconul Coresi care a tipărit primele cărți în lima română. La înfrumuțesarea și mărirea bisericii au contribuit pe parcursul timpului mai mulți voievozi prin donații de bani, de obiecte din aur și argint, de icoane vechi și de obiecte bisericești. Însăși împărăteasa Rusiei Elisabeta Petrovnaa contribuit la înzestrarea edificiului. Biserica a fost ridicată inițial în stil gotic dar din transformările ulterioare din sec al XVIII-lea au rezultat influiențe baroce.

Se păstrează un valoros ansamblu de pictură murală din sec XVII. În cimitirul bisericii sunt îngropate personalității importante din istoria națională și locală: Nicolae Titulescu, doctorul Aurel Popovici, și alții.

Fig.11. Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Inițiativa înființării acestei biserici în cetatea Brașovului se naște în condițiile conflictului dintre greci și români pentru Biserica Sf. Treime pe care Grecii o obțin prin intervențiile la autoritățile din Brașov și Viena. În aceastpă situație, romînii din cetate, înaintează la 23 Iulie 1828 un memoriu către guvern prin care se cere aprobarea pentru înființarea unei capele în tărgul grâului, azi Piața Sfatului. În urma unei colecte publice se obține suma necesară contrucției, cu care se cumpără casa negustorului Constantin Boghici iar in 1833 se sfințește micuța capelă cu hramul Sfintei Adormiri.

Ca urmare a faptului că mica capelă era neîndestulătoare pentru numărul mare de credincioși, s-a deci sonstrucția unei catedrale adecvate nevoilor locuitorilor cetății. Astfel la 18 iunie 1899 este inaugurată actuala catedrală care este realizată după planurile arhitectului G. Brus, imitând modelul bisericii ortodoxe din Viena.

Biserica Sfântul Bartolomeu

Este o biserică evanghelică Luternă contruită în secolul al XIII-lea cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Este cel mai vechi monument din Brașov și totodată cea mai veche biserică. Este contruită în stil gotic dar prezintă și elemente romantice. Se crede că a fost contruită în anul 1225. Inițial, biserică romano-catolică cu hramul Sf. Bartolomeu, a devenit biserică Luternă odată cu secolul al XVI-lea.

Sinagoga Neologă

Stabilirea în Brașov a primelor familii de evrei este atestată în primii ani ai sec XIX. Sinagoga Neologă din strada Poarta Șchei a fost contruită între anii 1899-1901 în stil neogotic cu accente maure și a fost inaugurată la 20 August 1901.

Obictive culturale

Casa Sfatului

Casa Sfatului a fost inițial doar un turn de supraveghere ale cărui baze se aflau pe cele ale actualuilui turn. Construirea Case Sfatului se decide în 23 Decembrie 1420, cânde se încheie un acord între adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor, document în care se menționează că reprezentanții breslei Blănarilor brșoveni au îngăduit celor 9 comune ale ”Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască desupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru ”acordarea dreptății” și pentru ”ședințele magistratului”. Clădirea se transformă treptat în primărie.

Fig.12. Casa Sfatului

Muzeul Civilizației Urbane

Muzeul civilizației urbane a Brașovului este adăpostit într-un monument de arhitectură civilă reprezentativ pentru tipologia spațiilor comerciale publice și private din orașele transilvănene între sec XVI-XIX. Clădirea cu ferestre și uși cu ancandramente de piatră și bolți cu penetrații relevă aspecte constructive specifice Renașterii, fiind refăcută în 1566, datare descoperită pe un ancandrament de piatră cu ocazia recentelor cercetări.

Casa medievală păstrează picturi murale cu motive vegetale care decorau încăperile caselor din timpul renașterii transilvănene și până târziu la jumătatea secolul al XIX-lea.

Fig.13. Muzelul Civilizației Urbane

Casa Negustorilor

Clădirea care pe parcursul anilor a purtat diferite denumiri: Podul Bătăușilor, Casa Negustorilor, Cerbul Carpatin, Galeriile Corona, înălțată în 1545, a fost considerată ca fiind hala orașului, loc în care erau depozitate și vândute mărfuri produse în mare parte în atelierele aflate în clădire. Având forma unui patrulater alcătuit din două pavilioane separate printr-o curte interioară , clădirea a fost ridicată în stilul marilor hale comerciale din Europa Occidentală.

Edificiul rămâne cea mai însemnată clădire de acest gen din Transilvania Evului Mediu.

Muzeul Prima Școală Românească

Prima școală Românească se află în interiorul curții bisericii Sf Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului. Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583. Actuala clădire datează din 1760, fiind declarată monument istoric.

Diaconul Coresi și colaboratorii săi au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitvă a scrisului ăn limba poporului, tipărindu-se între anii 1556-1588 circa 40 de titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințin astfel unitatea spirituală a poporului Român Printre exponatele valoroase se numără Cazania a II-a, Psaltirea, Biblia de la București, cărți ce înscrisîn cultura româneacă, după aprecierea lui Lucian Blaga ”întâiul mare poem al unui neam”.

Muzeul Memorial Casa Mureșenilor

Vechea clădire se înscrie în tipologia casei transilvănene de oraș, dezvoltată în etape succesive din Evul Mediu până în sec al XIX-lea, perioadă din care datează compoziția clasicistă a fațadei. Familia Mureșenilor este cunoscută prin cărturarii și patrioții săi militanți pentru drepturile civile și politice ale românilor din Transilvania în secolul al XIX-lea.

Andrei Mureșan(1816-1863) poetul revoluției de la 1848 a compus la Brașov versurile cântecului ”Desteaptă-te Române” care a devenit în 1989 Imnul de Stat al României. Clădirea a fost donată Statulu Român de urmașii familiei pentru înființarea muzeului care a fost deschis în anul 1968.

Pe lângă colecțiile de mobilier, pictură, sculptură, muzeul păstrează una din cele mai bogate arhive de familie din România constând în peste 25.000 de documente

Muzeul de Artă

Este găzduit într-o clădire în stil neobaroc contruită în anul 1902. Clădirea a fost reamenajată și adaptată în vederea destinației actuale între anii 1969-1970. Muzeul de artă cuprinde o galerie națională de pictură și sculptură în cele 6 săli de la etajul clădirii și o expoziție de artă decorativă.

Biblioteca George Barițiu

Prima bibliotecă publică brașoveană a fost creată în anul 1835 în cadrul Casinei Române. Fondul de carte a trecut apoi parțial în patri moniul bibliotecii Astra. Sediul central al bibliotecii județene, se află din 1969 în clădirea construită în perioada 1926-1928 lângă centrul istoric al Brașovului și în apropierea drumul către Poiana Brașov.

Din 1992 biblioteca Județeană Brașov poartă numele lui George Barițiu.

Fig.14. Biblioteca George Barițiu

Obiective istorice

Poarta Șchei

Poarta Șchei a fost contruită în anul 1828, la un an după dărâmarea Porții Ecaterinei pentru a facilita accesul locuitorilor din șcheii Brașovului în cetate. Construită din piatră și cărămida,

Poarta Șchei are 3 intrări în formă de arcă, una principală de mari dimensiuni, în mijloc, și două intrări mai mici pe laterale. Deasupra întrărilor laterale este amplasată câte o inscripție în limba latină care marchează faptul că ridicarea porții a început în timpul regimului împăratului Francisc I.

Fig.15. Poarta Șchei

Poarta Ecaterinei

Poarta Ecaterinei a fost construită pentru a facilita accesul șcheienilor în Brașov, pe locul unei porți mai vechi din sec al XIV-lea distrusă de inundațiile din 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întinde de la actualul corp S al Universității Transilvania, unde se afla moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei.

În 1559 a fost ridicat și turnul porții care se vede și astăzi de formă pătrată pe trei nivele, având la partea superioară patru turnulețe ce simbolizau ”Jus Gladii”, un priveligiu medieval care dădea conducătorilor Brașoveni dreptul de a aplica pedeapsa capitală. Bolta turnului este pictată în stilul renașterii iar arhitectura acestuia este unică făcând din el o prețioasă bijuterie artistică.

Turnul porții a suferit stricăciuni importante cauzate de cutremurele și incendiile din 1689 și 1738. Nemaicorespunzând cerințelor negustorilor din Șchei, poarta a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu-se actuala poartă Șchei.

Fig.16. Poarta Ecaternei

Bastionul Graft

Situat la mijlocul laturii de N-V a cetății, bationul Graft pe sub care curge apa canalului cu același nume, are în apropiere cele două turnuri exterioare de pază și supraveghere, Turnul Alb și Turnul Negru. Construit la jumătatea sec XVI, avea menirea de a întări acest sector de fortificații al cetății. De formă dreptunghiulară cu acoperișul în două ape, fortificația are două nivelori de platforme cu guri de tragere cu închizătoare de lemn și guri de turnare-aruncare.

În prezent bastionul găzduiește o secție a muzeului județean de istorie cu tematica: meșteșugarii din Brașov, apărători ai cetății.

Fig.17. Bastionul Graft

Turnul Alb

Construit între anii 1460-1494, turnul alb impresionează și astăzi prin masivitatea și zveltețea liniilor sale arhitectonice. Înălțimea este de 20m spre oraș și 18m înspre deal, zidurile având la bază 4m. Turnul comunica cu cetatea printr-un pod mobil ce făcea legătura între turn și bastionul Graft.

Distrus în urma incendiului din Aprilie 1689, a fost renovat abia în 1723. Astăzi deține un punct muzeal.

Fig.18. Turnul Alb

Turnul Negru

Este unul dintre cele 4 turnuri de observație ale cetății Brașovului, constituit ca o fortificație independentă, amplasată în afara zidurilor cetății. Turnul datează din secolul XV fiind construit concomitent cu turnul alb. Prima mențiune datează totuși din 1541. Acoperișul inițial a fost distrus de trăsnet în iulie 1559 și de incendiul din 1689. Datorită înegririi zidurilor în urma acestor incendii, turnul și-a căpătat actuala denumire.

Turnul posedă 3 galerii etajate și astăzi deține un punct muzeal.

Fig.19. Turnul Alb

Cetățuia de pe Strajă

Cetățuia aflată pe Dealul Straja sau Dealul Cetății cum este denumit astăzi, a fost un important punct de apărare situat în afara cetății Brașovului. La începutul sec XV exista aici doar un turn de veghe la care s-a adăugat în 1524 un bastion de lemn cu 4 turnuri distrus în 1529 de armata lui Petru Rareș. În locul lui au fost ulterior înălțate ziduri de piatră și au fost săpate șanțuri, în anul 1625 cetatea a fost refăcută aproape în întregime, iar ăn anul 1630 cetatea se întărește cu cele patru nastioane de la colțuri.

În secolul XVII pe măsura pierderii din importanță, va sluji ca depozit și mai târziu drept cazarmă plăieșilor. Din sec XVIII, până în 1954 a servit drept închisoare, apoi ca depozit pentru arhivele statului până în 1975. Din 1981 după o simplă restaurare devine complex turistic cu specific medieval.

Fig.20. Cetățuia de pe Strajă

4.2 Arta populară și manifestările etnofolclorice

Județul Brașov a avut norocul să aibă în trecutul său trei mari comunități etnice, de proporții variabile de-a lungul timpului, dar care prin 1888 erau aproape perfect egale ca număr de oameni.

Din această lumea făceau parte: întemeietorii sași ai vechiului burg, din care au rămas în jur de o mie de oameni, astăzi în Brașov, comunitatea magheară care reprezintă o zecime din numărul de locuitori ai orașului și comunitatea formată din români.

“Portul tradițional este, incontestabil, unul dintre cele mai importante elemente culturale și istorice pe care le poate deține un popor. Este o dovadă a identității naționale, a diferențelor culturale într-o anumită arie geografică în care s-a format o civilizație distinctă care a evoluat după propriile-i legi, adaptate unui stil de viață aparte. Un studiu al costumului popular în funcție de regiuni poate stabili cu precizie evoluția neamului românesc.” http://costum-popular.ro

Portul români de-a lungul secolelor, în Țara Bârsei a ajuns la un port specific, cu puternice tente urbane, mai ales la cel din Șchei sau Săcele.

Ținuta șcheiencelor sau a săcelencelor este caracterizată prin fast: rochiile sunt largi, din brocate sau mătăsuri, cu veste având cusuți bumbi prețioși, cu brâne încheiate cu paftale de metal și semănate cu pietre scumpe, cu salbe la gât și mantale de atlas, tivite cu blănuri.

În picioare purtau ghete sau pantofi. Bărbații au păstrat însă portul simplu, ei având cămașă albă din pânză țesută, cioareci de dimie albă și căciula pătrată mare. Un loc aparte îl ocupă portul junilor brașoveni, fastuos și decorat cu migală.

Brănenii poartă un costum popular cu certe influențe din zona Muscelului. Femeile îmbracă fotă roșie, vărgată vertical cu galben și negru, ori cu pulpene și ie cu mânecă răsucită sau cămașă cu pumni. Fetele și femeile tinere poartă pălărie.

Portul sașilor din Țara Bârsei deține câteva elemente caracteristice: cilindrul din catifea neagră, purtat pe cap de fete, având panglici roșii ce atârnă lung pe spate, scufița neagră de catifea, legată sub bărbie, purtată de femei, fustele largi din stofe de diferite culori, având șorțul bogat ornamentat, mantaua neagră din postav purtată de femei și cea albastră, a bărbaților precum și pieptarele din blană de miel cu deschidere laterală.

Portul popular al maghiarilor din Țara Bârsei este asemănător cu cel din restul Transilvaniei, mai ales în cazul pieselor pentru găteala capului. Cămășile fetelor din Apața și Crizbav sunt cusute cu fir roșu, cele ale femeilor sunt cusute „pe crețuri”, iar șorțurile dantelate.

Fig.21. Costume tradiționale săsești expuse la Cetatea Făgăraș

Manifestările etnofolcorice în județul Brașov sunt diversificate și multiple conform turismului de evenimente, avem cele mai multe evenimente în sezonul cald.

Sărbătoarea Junilor brașoveni

Sărbătorea Junilor brașoveni atestată într-un document din 1728, păstrat în arhiva Primei Școli Românești, deschide sărbatorile brașovului reprezentând ceremonialui de înnoire a timpului având loc în fiecare an în prima duminică de după Paște. ƒ

Junii Brașoveni sunt o unitate de calăreți, grupați în șapte grupuri: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Junii Dorobanți, Junii Brașovecheni, Junii Roșiori și Junii Albiori.

An de an, în Șcheii Brașovului, odată cu învierea naturii și sărbătorilor Sfintelor Paști, este spectacolul , a cărui manifestare depășește de mult înțelesul al unui simplu obicei, cumulând în desfășurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial și magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal și eroic.

Sărbătoarea junilor este in practică un adevărat festival folcloric incărcat cu o puternică simbolistică de domeniul vieții și al morții. În cele 2 zile ale pe durata căror se desfășoară, festivalul înglobează atât activități religioase, serbări câmpenești cât și parade fastuase. Astfel, prin activitățile lor junii Brașovului serbează reînvierea naturii, trăirea vieții omenești cu tot ce implica ea, nașterea pețitul, căsătoria, și sfidarea morții.

Festivalul debutează în prima vinere de după paști cu participarea tuturor celor șapte grupuri de juni la slujba religioasă celebrată special pentru ei în biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului și continuă în aceeași zi cu o serie de activități în piața unirii din fața aceleași biserici. După slujbă junii se adună sub ochii locuitorilor și a turiștilor în piață pentru aruncarea buzduganului, aruncarea în țol, hora junilior și pețitul mireselor.

A doua zi a festivalului implică poate cea mai celebră și fastuasă reprezentare a junilor: coborărea în cetate. După slujba mare de duminică, aceștea se adună în poiana Junilor din zona de Nord a Brașovului, la cheile Pietrele lui Solomon. Coborârea în cetate se face organizat, fiecare grup având clar stabilit alcătuirea formației de defilare precum și momentul de la care se pleacă de la pietre spre oraș.

Astfel, coborârea se face organizat trecătorii având suficient timp pentru a admira fiecare călăreț jun, îmbrăcat în portul specific fiecărui grup și având caii la fel de bogat împodobiți. Traseul se întinde pe 2 din bulevardele importante din centrul vechi al Brașovului și acoperă toată vechea cetate locuită. După paradă, junii invită publicul în aceeși poiana din care au plecat pentru muzica, dansuri și mese câmpenești pregătide atent de nevestele junilor.

Fig.22. Parada Junii Brașovului. Sursă: http://www.romania-travel-guide.com

Sărbătoarea narciselorƒ

La mai puțin de 60 de km de  orașul Brasov,  găsim rezervația naturală „Dumbrava Vadului”, cunoscută și sub numele de „Poiana Narciselor”. Sărbătoarea Narciselor, festival de etnologie și folclor, se desfășoară în fiecare an în jurul datei de 21 mai.

Poiana Narciselor reprezintă singura rezervație naturală de profil din Europa, întinzându-se pe o suprafață de 400 de hectare. Narcise cat vezi cu ochii,sunt lăsate să crească libere în toată splendoarea lor, tradiții transilvane și preparate culinare pe măsură, toate acestea pot fi admirate și gustate la Sărbătoarea Narciselor. Festivalul este un prilej excelent de a cunoaște frumusețea dansului, a cântecului, portului și obiceiurilor populare din zonă.

Activitățile desfășurate sunt numerose de exemplu: puntem participa
la spectacolele folclorice: dans, cântec și port popular din zonă sau ne putem plimba până la Monumentul Rupestru de la Dealul Pleșu.

Fig.23. Poiana cu Narcise. Sursa: http://edfagaras.ro

Răvășitul oilor: obicei tradițional pastoral Bran ƒ

Răvășitul oilor în zona Branului este o tradiție cu adevărat milenară, începuturile ei fiind apreciate ca datând de mai bine de 2000 de ani, respectiv când pe aceste meleaguri locuiau Dacii.

În fond, răvășitul oilor este o serbare țărănească izvorâtă din procesul de transhumanță. În fiecare primăvară, potrivit necesităților oieritului, ciobanii daci își duceau turmele pe platourile înalte și pășunile alpine ale munților Bucegi, unde iarba avea o calitate superioară dată de condițiile atmosferice și de climă. În perioada de toamnă, se făcea întoarcerea turmelor la șes pentru iernat. Această activitate este continuată și astăzi de ciobanii brăneni întocmai ca acum 2000 de ani.Astfel, festivalul își propune conservarea acestui obicei și ducerea lui mai departe.

Deși, anumite aspecte ale sărbătorii au fost ușor modificate datorită rigorilor impuse de evoluția socială. De exemplu, în forma arhaică, sărbatorirea presupunea sacrificarea, după coborârea la șes, a celor mai frumoase exemplare de oi, ca ofrandă adusă zeilor, astăzi, sacrificiul a fost înlocuit cu mese câmpenești, alcătuite desigur tot din produse de origine ovină, însă într-un mod mai compatibil cu exigențele legale și sociale ale prezentului.

Tot ritualul își propune să ofere membrilor comunității bucuria unui important moment din an: rodul muncii lor de o vara, motiv pentru care trebuie incheiat cu o petrecere grandioasă în cadrul căreia se organizează concursuri de animale cum ar fi: cel mai frumos berbec, cel mai bun câine de stână, cei mai puternici cai,cea mai "productivă" vacă și concursuri pentru cele mai bune produse: pastramă și burduf de Bran.

4.3. Stațiuni turistice

În funcție de criteriile de clasificare a Agenției Naționale de Turism putem împărți stațiunile turistice în două categorii, mai exact: stațiuni turistice de interes național și stațiuni turistice de interes local. http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/Statiuni-atestate.pdf

I. Stațiuni turistice de interes național sunt: Poiana Brașov, Predeal și Râșnov.

Poiana Brașov

Poiana Brasov este cea mai renumita statiune pentru sporturile de iarna din Romania si totodata un important centru turistic international. Ea dispune de 12 partii de schi, cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri si restaurante. Cazarea este asigurata in buna parte in hoteluri de lux, pensiuni, in vile sau cabane.

Aerul pur existent aici, puternic ozonat, lipsit de praf si particule care provoaca alergii, presiunea atmosferica relativ scazuta, si ionizarea intensa, sunt factorii naturali care recomanda statiunea pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator.

Statiunea se afla la poalele Postavarului la o altitudine de 1030 m, iar cel mai inalt varf de munte la altitudinea de 1799 m, ceea ce inseamna o diferenta de altitudine de aproape 800 m.

Statiunea este avantajoasa si prin situarea ei în prejma municipiului Brasov, renumit pentru monumentele sale arhitectonice vechi si pentru constructiile si dotarile turistice de un înalt nivel.

Stratul de zapada se mentine timp de 4-5 luni pe an, astfel ca sporturile de iarna pot fi practicate atât de începatori cât si de sportivii de performanta din noiembrie pâna în martie.

Poiana Brasov este însa locul ideal si pentru petrecerea lunilor de vara. Clima de munte (cu aer bogat în ozon); lacul artificial (ce ofera numeroase posibilitati de agrement); potecile marcate (ce conduc pe amatorii de drumetii la diverse cabane, oferind peisaje uimitoare); unitatile de cazare confortabile etc justifica pe deplin renumele international acestei statiuni.

Predeal

Stațiunea Predeal este situatã în centrul României pe Valea Prahovei, între râurile Prahova și Timiș, la poalele munților Bucegi la nord-est de aceștia și cele ale munților Baiului la nord-vest. Orașul Predeal este așezat la cea mai mare altitudine urbanã din România, între 1030m-1110m, la 45'30" latitudine nordica si 25'26" latitudine estica.

Stațiunea dispune de peste 5000 de locuri de cazare pe tot parcursul anului, acestea fiind suficiente și repartizate în hoteluri, vile, pensiuni, cabane, campinguri, dar și cazare în case, la particulari autorizați.

Punctele de atracție ale stațiunii sunt cele opt pârtii de schi alpin cu grade diferite de dificultate, pârtia de schi fond de pe Valea Râșnoavei, traseele montane marcate pentru turism, traseele atv realizate în ultimii ani, telescaunul și teleschiurile de pe Clãbucet, precum și marea diversitate de localuri specializate în arta culinarã româneascã și internaționalã. Cu excepția anotimpului de iarnã la Predeal munții din jurul orașului oferã posibilitatea realizãrii drumețiilor de neuitat și admirarea peisajelor, care au fost, sunt și vor fi atracțiile turiștilor din toatã lumea sosiți în aceastã frumoasa stațiune.

Concursurile culinare din Predeal, prezintã o atracție nemaipomenitã deoarece, la toate acestea, maeștri culinari specializați în țarã, dar și în strãinãtate, încântã privirile, gusturile și simțirile, cu preparate care îmbie orice gurmand.

Printre obiectivele turistice din zonã menționãm: Canionul Șapte scãri, Cascada Tamina, Peștera de gheațã, Cheile Râșnoavei, Pârtia de schi Clãbucet, douã patinoare.

Râșnov

Situat in centrul tarii, in partea superioara a ,,Tarii Barsei”, orasul Rasnov este amplasat la poalele masivului Postavaru, la mica distanta de muntii Bucegi si Piatra Craiului, aflandu-se  la circa 15 km de municipiul Brasov, 12 km de orasul Predeal, 9 km de statiunea turistica Poiana Brasov.

Rasnovul este o asezare straveche, primele  documente care amintesc de ,,Cumidava “ datand din epoca dacica. Dupa primul razboi mondial, cadrul geografic favorabil ofera Rasnovului o noua oportunitate economica: turismul. Statutul de statiune climaterica a fost primit de comuna  Rasnov in anul 1929.

Simbolul orasului Rasnov este reprezentat de Cetatea Taraneasca , constructie amplasata pe o stanca abrupta care domina orasul, fiind vizibila de la distanta.

Amintita  pentru prima data in documente in anul 1355, cetatea a fost construita ca o cetate taraneasca, fiind ridicata de locuitorii rasnovului cu scopul de a se adaposti si apara in vremurile invaziilor vrajmase, trecutul ei fiind strans legat de intreaga dezvoltare istorica a orasului.

Stațiunea turistică Rasnovul are o indelungata activitate in domeniul schiului, acest sport practicandu-se atat la nivel de performanta cat si de agrement. Ca posibilitate de petrecere a timpului liber , in localitate functioneaza si un teren de fotbal acoperit privat care satisface nevoia de miscare benefica sanatatii.

La poalele Cetatii Taranesti Rasnov este amenajat un parc tematic “Parcul cu dinozauri”, care vă oferă atat activitati recreative cat si educative.

O alta zona preferata pentru activitati sportive este si Cheile Rasnoavei. Aici se pot practica sporturi precum bungee-jumping, catarari si paint-ball.Deasemenea sunt oferite de catre  investitori  particulari  servicii de practicare a echitatiei.

II. Stațiuni turistice de interes local sunt: Bran, Pârâul Rece, Moieciu și Timișul de Sus

Bran

Branul este poarta naturală deschisă la trecerea din Transilvania în Muntenia și culoarul dintre Munții Bucegi și Piatra Craiului, învecinându-se cu Țara Bârsei în nord și nord-est, la sud și sud-est cu Dâmbovița și Valea Prahovei.

Depresiunea este o platformă cu structuri de conglomerate și calcar în nord, forme carstice în sud, întinzându-se către bazine la Dragoslavele, despărțite de pasul Giulava (1290 m). În zonă În zonă se remarcă un contrast între plaiurile prelungi și văile puternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriței, Valea Cheii), sohodoale, lapiezuri (Giuvala, Fundățica), ponoare, izbucuri (Rudărița, Fundățica), doline (Fundata), polii (Obârșia văii Izvorului), peșteri (peștera Liliecilor), etc.

Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc și este formată din 5 sate: Poarta, Predeluț, Sohodol, Șimon, având centrul comunal în satul omonim.

Situată la circa 29 km de Brașov, pe șoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu și care leagă Brașovul de Câmpulung Muscel, zona Bran este una dintre regiunile cele mai căutate pentru turism rural. Lucrul acesta se datorează atât frumuseții peisajului, cât și ospitalității gazdelor. Vegetația spontană ocupă aproape 86% din teritoriu, fiind reprezentată de păduri de fag și molid, precum și de pajiști, în vreme ce terenul arabil nu reprezintă decât 4% din suprafață.

Fauna zonei este reprezentată de animale specifice Europei Centrale, care se întâlnesc cu cele din stepa orientală. Aici trăiesc ursul, lupul,mistrețul, căprioara, capra neagră, cocoșul de munte.

Ocupațiile tradiționale de bază ale brănenilor sunt creșterea animalelor, lucrul în pădure, însă din ce în ce mai mulți localnici încep să se ocupe de turismul rural.Datorită cererii tot mai mari de locuri de cazare, s-au construit în ultimii ani foarte multe pensiuni turistice – este din ce în ce mai solicitată de turiști români și străini. Începe să fie practicat un turism de calitate, în conformitate cu cerințele europene în domeniu, dar și pentru valorificarea – la cele mai înalte cote – ale oportunităților oferite de cadrul natural, deosebit de generos, și de multitudinea de obiective turistice, care există în zonă.

În paralel cu ocupațiile tradiționale si cu turismul rural, bătrânii satelor, mai ales, găsesc timp și pentru meșteșugurile practicate din străbuni, legate de prelucrarea lânii și a lemnului.

În incinta castelului Bran se află un important muzeu etnografic în aer liber ce include gospodării țărănești, instalații tehnice, obiecte specifice satelor din zonă.

Pârâul Rece

Una din perlele turistice încă ascunse ale zonei, beneficiind de un cadru natural pitoresc și o locație deosebită, stațiunea Pârâul Rece are un potențial turistic extraordinar fiind retrasă în coasta munților Bucegi dar totuși ușor accesibilă (este amplasată la câțiva kilometri de viitoarea autostradă ce va traversa România – A3 și la aproximativ 30 km de viitorul aeroport internațional Brașov-Ghimbav ce va fi finalizat în 2010).

Pe timpul iernii, stațiunea reprezintă un punct de atracție pentru cei ce practică sporturile de iarnă, în special ski – există o pârtie de slalom bine pusă la punct și trasee pentru practicarea de ski fond (la doar câțiva kilometri distanță se află baza sportivă de ski fond și biatlon de pe Valea Râșnoavei).

În restul anotimpurilor, stațiunea atrage pe doritorii de drumeții (toate traseele din munții Bucegi se pot străbate pornind din acest punct), dar și pe cei ce caută o oază de liniște, lumina și aer curat, calități pe care Pârâul Rece le pune la dispoziție cu generozitate pe tot parcursul anului.

Condițiile climaterice zonale recomandă stațiunea pentru tratarea nevrozelor astenice, a surmenajului fizic și intelectual. http://paraul-rece.ro

In statiune se gaseste o partie de schi, dotata cu teleschi si omologata pentru agrement de Autoritatea Nationala de Turism, care ofera posibilitatea practicarii sporturilor de iarna, precum si organizarea de concursuri de schi si snowboard, iar centrul de închirieri al complexului "Piatra Craiului" ofera posibilitatea închirierii de material sportiv pentru toate varstele (schiuri, clapari, bete, saniute, placi pentru snow board).

Moieciu

Comuna Moeciu este situata in culoarul Rucar-Bran la poalele de nord-vest ale Muntilor Bucegi si cele de est ale Muntilor Piatra Craiului si reprezinta una din cele mai vechi cai de acces intre cele doua provincii romanesti: Ardealul si Tara Romaneasca, urmand Depresiunea Tarii Barsei cu Rucar – Dragoslavele.

Situata la aprox 30 de km de Brasov intru-n cadru natural deosebit de pitoresc comuna Moieciu a devenit in ultimii ani o importanta destinatie de vacanta pentru turisti din tara si strainatate.

Statiunea Moeciu va intampina cu farmecul specific satelor de munte. Peisajul incantator imbie la drumetii, iar aerul curat si tare este la el acasa.

Este cunoscuta pentru factorii naturali, bioclimatul tonic, stimulator, aerul curat fara praf si alergeni.Padurile de brad si fag de pe inaltimile din jur asigura statiunii un aer puternic ozonat, oferindu-i un aer specific de depresiune intramontana.

Asezat intr-un ansamblu geografic de un pitoresc aparte cu o perspectiva peisagistica exceptionala, invecinandu-se cu zone cu o puternica incarcatura istorica, satul Moeciu de Jos este punctul de plecare ideal pentru micile excursii de vizitare a numeroaselor obiective turistice. Biserica Stella Maris ( constructie din piatra de rau, fiind o copie a capelei Stella Maris de la Balcik), cascada ” La Chisatoare ( declara rezervatia naturala, se afla in apropierea localitatii Moeciu de Sus), Pestera Liliecilor, Pestera Valea Cetatii.

Zona montana în care este amplasata comuna Moeciu, între cele doua parcuri nationale Bucegi si Piatra Craiului, creeaza conditii favorabile organizarii si dezvoltarii turismului rural. http://www.moeciu.org

Timișu de Sus

Timisu de Sus reprezinta o statiune climaterica aflata in judetul Brasov, in depresiunea cu acelasi nume, pe DN1 la o distanta de 18 km de orasul Brasov si la 4 km de Predeal.

A fost considerata statiune datorita potentialului sau turistic, fiind apreciata de majoritatea celor care poposesc aici in special pentru aerul curat si proaspat de munte, dar si pentru atractiile cu care natura a inzestrat aceste plaiuri. De aici pornesc mai multe trasee montane de mare interes. Este considerata si statiune climaterica, fiind recomandata in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii, starilor de debilitate, tratarea nevrozelor astenice, rahitism si surmenaj sau alte boli in al caror tratament este nevoie de liniste, aer curat si un climat tonic.

Din punct de vedere al capacitatii de cazare, statiunea beneficiaza de existenta diverselor hoteluri, vile sau pensiuni agroturistice.

Traseul Timisu de Sus – Cascada Tamina – Varful Piatra Mare: Traseul porneste de la posta din Timisul de Sus, spre Valea Timisului, pe drumul forestier, se merge pe marginea paraului Pietrei Mici si se ajunge la cheile si cascada Taminei.

Drumul continua pe Valea Pietrei Mici, urca spre Piciorul Galbezei si depaseste linia de creasta, trecand printr-o padure cu mici poieni. De aici se parcurge pasunea subalpina, se ajunge la Varful Pietrei Mari la 1.843 metri care ofera o panorama impresionanta. Din varf se coboara la fosta Cabana Piatra Mare, de unde se poate face drum retur, urmand acelasi traseu.

5. TIPURI DE TURISM PRACTICATE

5.1. Aspecte generale

“Turismul este un fenomen social economic care se manifestă sub forma unei circulații de masă cu caracter continuu, repetat sau periodic, la diferite intervale de timp, din zona de proveniență către cea de destinație turistică.” Geografia turismului , Aurel Gheorghilaș http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/28_10_49_581_Geografia_Turismului.pdf

Pentru a înțelege complexitatea fenomenului turistic, s-a stabilit o terminologie specifică din care definim următorii termeni specifici:

Turist- orice persoană care se deplaseză în afara domiciliului său pentru un interval de timp medefinit, cu scopul principal al destinderii și refacerii fizico-psihice.

Patrimoniu turistic reprezintă oferta efectivă a unui teritoriu însumând elementele de potențial turistic cu structurile de primire și de infrastructură turistică.

Potențial turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, cultural istorice și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic, constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism.

Produsul turistic însumează totalitatea bunurilor și serviciilor indispensabile bunei desfășurări a activității turistice.

5.2. Turism cultural

Turismul cultural este subsectorul turismului care valorizează produsul cultural: monumente sau situri istorice și de arheologie, evenimente culturale, obiceiuri și tradiții, astfel încât să satisfacă nevoia din ce în ce mai mare de cunoaștere și mobilitate umană.

Cultura brașoveană a luat naștere în interiorul fostului centru comercial Brașov ce facilita legături între Transilvania, Moldova și Muntenia, dar și între Răsăritul și Occidentul european.

Conturarea și dezvoltarea culturii brașovene a fost influențată, în mare măsură, de evenimentele politice care s-au succedat de-a lungul timpului în Transilvania: de la ocuparea acesteia de către maghiari, în secolul al X-lea, și colonizarea cu sași, secui și cavaleri teutoni, la alipirea acestui teritoriu Imperiului Austro-Ungar, în secolul al XVII-lea, și până la unirea cu Moldova și Țara Românească, în 1918, și guvernarea regimului comunist din perioada 1945- 1989.

La nivelul județului Brașov, principalele instituții care găzduiesc spectacole și concerte sunt concentrate la nivelul municipiului reședință de județ: cele două teatre – Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu” și Teatrul pentru copii „Arlechino”-, Filarmonica, Opera Brașov.

Pe lângă instituțiile de spectacole și concerte, în mediul urban funcționează o serie de centre culturale, biblioteci, muzee și case memoriale, săli de expoziție, galerii de artă, case de cultură și uniuni de creație.

Astfel, în municipiul Brașov își desfășoară activitatea: Centrul Cultural German, Maghiar și Italian, filiale ale Alianței Franceze și British Council, Comunitatea Evreilor și Comunitatea Elenă, Clubul Cultural American, Asociația japoneză Musashino, Centrul Cultural Reduta.

În mediul rural, cultura este promovată în principal prin intermediul bisericilor, muzeelor și punctelor muzeale, căminelor culturale și bibliotecilor comunale, punându-se accent pe promovarea culturii și artei populare tradiționale. Majoritatea muzeelor și a obiectivelor istorice au fost restaurate și se află într-o stare arhitecturală bună: Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul Județean de Istorie, Muzeul „Casa Mureșenilor”, Muzeul Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului, Muzeul Bran, Muzeul Fortificațiilor din Țara Bârsei, Muzeul Țării Făgărașului, Muzeul Cetății Țărănești Râșnov.

Anual, în județul Brașov au loc numeroase evenimente culturale, sărbători, festivaluri, târguri care promovează cultura tradiționață a locuitorilor săi. De asemenea, pe lângă sărbătorile și festivalurile de promovare a culturii tradiționale, în Brașov mai sunt organizate câteva festivaluri și concerte de promovare a artei contemporane:

Concertele de orgă la Biserica Neagră – săptămânal

Concertele Filarmonicii “Gheorghe Dima” – săptămânal

Festivalul internațional al muzicii pop “Cerbul de Aur” – anual

Festivalul de Jazz și Blues – anual

Festivalul muzicii de cameră – anual

Festivalul de Dramaturgie Contemporană – anual

Festivalul național de muzică ușoară pentru copii “Fulg de nea” – anual

Din totalul patrimoniului două obiective sunt declarate monumente de tip UNESCO, situl rural Prejmer și situl rural Viscri.

Prejmerul dispune cea mai masivă construcție biserică-cetate din Transilvania începută în stilul goticului cistercian (circa 1250) și continuată apoi în secolele XIV – XV sub forma unui cerc, având ziduri cu o grosime de 3-4 m și o înălțime de 12 m, cu bastioane, porți de fier și poduri basculante. Altarul bisericii, cel mai vechi din Transilvania, este o prețioasă operă de artă a secolului al XV-lea, iar micul amvon de lemn are picturi din secolul al XVIII-lea. Împrejurul bisericii se desfășoară circular fortificația cetății țărănești (secolele XV-XVI). Accesul în incintă se face printr-o amplă barbacană, iar ultimul coridor de acces este prevăzut cu o hersa (grilaj culisant in plan vertical).

Viscri este probabil singura fortăreață din România care protejează o biserică romană din secolul al XIII-lea construită în stil gotic și căreia i-au fost aduse unele modificari în secolele XV-XVII. Biserica este delimitată, la est, de camera corului, a cărei formă inițială era semicirculară și de un turn masiv, la vest. În biserică există vestigii de artă sculpturală romană (baptisteriul, firida, arcul de triumf, arcada). Zidul care înconjoară cetatea este fortificat cu trei turnuri și două bastioane.

5.3. Turism ecumenic

Turismul ecumenic este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase.

A apărut încă din evul mediu și s-a dezvoltat foarte puternic în timpurile moderne.

Pe teritoriul județului Brașov se găsesc șapte complexe monahale și numeroase biserici cu valoare istorică și arhitecturală deosebită ca de exemplu: Biserica Neagră, Biserica Sfântul Bartolomeu, Biserica Sfântul Nicolae din Schei, Biserica brâncovenească Sfântul Nicolae Municipiul Făgăraș, Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae Orașul Râșnov, Biserica mănăstirii brâncovenești Comuna Sâmbăta de Sus, Biserica evanghelică.

Turismul ecumenic este practicat mai ales la Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus unde au loc, în timpul marilor sărbători creștine, slujbe religioase ce atrag un aflux mare de credincioși. Cel mai reprezentativ pelerinaj al zilelelor noastre care are loc aici este pelerinajul la mănăstirea unde a trăit părintelui Arsenie Boca.

Mănăstirea Sâmbăta, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahal de călugări. Inițial, a fost o biserică de lemn, fiind construită în 1657. Picturile murale interioare au fost executate în 1766.

Fig.24. Mănăstirea Sâmbăta, http://stiuunloc.ro

5.4. Turism rural

Turismul rural este activitatea turistică realizată în spatiul rural, alcătuită dintr-o ofertă integrată de relaxare, îndreptată spre o cerere a cărei motivație este contactul cu mediul înconjurător autohton și interrelaționarea cu societatea locală.

Turismul verde este o formă de a turismului rural în care peisajul este componenta prioritară, iar obiectivul său este integrarea vizitatorului în mediul uman și natural, fiind definit ca turismul preocupat în mod special de mediul înconjurător și care se dezvoltă în contact cu natura.

Agroturismul este un segment al turismului rural, cu particularitatea ca se practică în ferme, cătune, gospodării, de preferință active, oferindu-i-se turistului posibilitatea de a participa la diverse activități agrozootehnice.

Potențialul agroturistic din satele județului Brașov este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancenstrale, sărbatori populare, se completează cu numeroase monumente istorice și de arta, vestigii arheologice, muzee.

Principala destinație pentru turismul rural și agroturismul din județul Brașov este zona Bran-Moeciu. Profilul de bază al satelor din această zonă este predominant agricol, fiind caracterizat de ocupațiile pastorale ale locuitorilor, de astfel vestiți pentru creșterea ovinelor și bovinelor. De-a lungul timpului locuitorii acestei zone și au câștigat un bun renume pentru produsele lactate fabricate din rețete străvechi.

Cadrul natural prezintă particularități deosebite datorită îmbinării armonioase a diferitelor forme de relief, toate acestea reprezentând un valoros potențial economic și turistic, care începe să cunoască o dezvoltare din ce în ce mai mare.Zona montană dintre parcurile naționale Bucegi și Piatra Craiului, creează condiții favorabile organizării și dezvoltării turismului rural. Ca puncte pe atracție se enumeră și: Peștera Liliecilor, Cheile Moeciului, Prăpăstiile Măgurii.

Zona turistică Bran-Moeciu se poate mândri cu o vastă și bogată moștenire cultural-istorică. Comuna Moeciu păstrează o instalație tradițională pentru prelucrarea lânei, o pivă, un joagăr, o moară acestea numărându-se printre puținele piese originale rămase în România. Satul Peștera reprezintă un alt punct de atracție prin existența “Peșterii cu lilieci”. Satul Măgura atrage turiștii prin casa tradițională Runceanu, construită în toatalitate din lemn, iar satul Șimon este recunoscut pentru portul tradițional, țesături, împletituri din lână și arta cojocăritului.

Localitatea Bran reprezintă o atractivă destinație pentru turiști cunoscută fiind pentru Catelul Bran,dar și alte valori culturale și istorice. Această zonă nu a fost niciodată străină turismului rural, dar începând cu anul 1994 acestă formă de turism a fost aplicată organizat cu sprijinul Asociației naționale de turism rural, ecologic și cultural, filiala principală a organizației avându-și sediul aici.Muzeul etongrafic în aer liber din Bran este amenajat în vecinătatea castelului. Deschis pentru public din anul 1961, muzeul număra în 1981, 14 gospodării țărănești și instalații tehnice.

Un alt obiectiv este Muzeul Vămii construit în anii 1377-1382 de unde în trecut oamenii supravegheau trecătorea care face legătura dintre Transilvania și Moldova.

Fig.25. Zona turistică Bran-Moeciu. http://www.obiectiveturisticeromania.com/stuff/brasov/bran_moeciu

5.5. Turism piscicol

Turismul piscicol reprezintă activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale sau antropice, exercitata cu respectarea masurilor pentru protejarea, conservarea si regenerarea resurselor acvatice vii.

În județul Brașov turismul piscicol este reprezentativ întâlnit în localitatea Dumbrăvița numită și Delta din Carpați.

Situată în bazinul Oltului, în lunca Hamaradiei și cuibărită în partea centrală a Depresiunii Bârsei, rezervația naturală Complexul piscicol Dumbrăvița iese din peisajul obișnuit al rezervațiilor românești printr-o diversitate ornitologică extraordinară.

Această bogăție naturală i-a adus meritul de a fi recunoscută ca areal protejat NATURA 2000, respectiv arie protejată specială avifaunistică, cu o extensiune însemnată pe o suprafață de 414 ha, incluzând lacul de acumulare și zona învecinată acestuia (180 ha) dar și un complex de heleștee și terenuri umede.

Aici se organizează în lunile mai și august "Cupa Rig la crap". De asemenea, s-a dezvoltat complexul piscicol Doripesco, care s-a remarcat în ultimii ani ca lider național în organizarea de competiții de pescuit sportiv, punând la dispoziția turiștilor 5 bălți, destinate atât pescuitului sportiv, cât și pescuitului în sistem tradițional, potrivit datelor centralizate de site-urile de specialitate.

Se mai poate practica în zone precum Valea Sâmbetei, Valea Viștei, Valea Viștea Șercăi.

5.6. Turism sportiv

Datorită formelor de relief și a climei caracteristice zonei, în județul Brașov s-a dezvoltat, de-a lungul timpului, o tradiție importantă în domeniul sportiv, atât în ceea ce privește sporturile de iarnă, cât și a celor de vară. Turiștii doritori pot asista sau participa activ la activitati sportive dintre cele mai diverse, plecand de la marile evenimentele sportive ale anului si pana la scurtele excursii de tip recreational.

În general, infrastructura Brașovului permite practicarea unor sporturi diverse precum: fotbal, tenis, ciclism, handbal, planorism, schi, patinaj, alpinism, bowling, înot, tir, baschet, arte marțiale, volei sau gimnastică. Într-o proporție mai mică sunt practicate și sporturi ale minții, ca: șah, table sau bridge.

Câteva exemple de evenimente sportive în curs de desfășurare în Brașov sunt:

Trofeul Cocoșul de Munte, în Masivul Ciucaș

Asociatia de Turism Montan Cocosul de Munte din Brasov va invita, in perioada 10-12 Iunie, la cea de a 2-a editie a Trofeului Cocosul de Munte, ce se va desfasura in Masivul Ciucas, langa Cabana Muntele Rosu.

Probele de concurs sunt variante, iar cei care nu vor dori sa participe la drumetie si vor ramane in tabara, isi pot petrece timpul in cadrul diferitelor activitati menite sa ii bine dispuna.

Pe langa raidul montan (drumetia), concurentii vor trebui sa faca fata si altor probe. Proba teoretica, in care fiecare echipa trebuie sa raspunda la un set de 15 intrebari de cultura generala referitoare la zona in care se desfasoara competitiaAlta proba este cea de orientare turistica, proba care se va desfasura dupa terminarea traseului de regularitate.

Zărnești Challenge

Zărnești Challenge este o cursa de alergare pe teren accidentat (trail running), pe un traseu (7 km) amenajat in padure, cu diverse obstacole, si are loc sambata, 23 iulie, la Zarnesti (judetul Brasov).

Organizat de Clubul Sportiv Jitsu Zarnesti, evenimentul le propune participantilor doua variante de curse: cursa pentru amatori, cu 30 de obstacole (traseul este parcurs o singura data) si cursa pentru sportivii experimentati (Elita), cu 60 de obstacole (traseul se parcurge de doua ori).

Dans sportiv: Cupa Cetatea Făgăraș

Cupa Cetatea Fagaras este o competitie nationala de dans sportiv, programata in zilele de 11-12 iunie, la Colegiul National Radu Negru. De proiect raspund Asociatia Club de Dans Sportiv Imperial Fagaras, impreuna cu Federatia Romana de Dans Sportiv (FRDS) si Asociatia Club de Dans Sportiv Imperial Iasi. http://www.insport.ro/judetul-brasov/evenimente-sportive

5.7. Turism ecvestru

Herghelia de la Sâmbăta de Jos a fost înființată în 1874 pe domeniul Brukenthal. Caii de rasă lipițan au fost aduși din Slovenia unde erau selecționați din sec. XVI dintr-o rasă spaniolă.

Pentru cei care vor să viziteze herghelia: prețul de intrare este de 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru copii. Lunea și marțea este închis iar în rest, din mai-sept herghelia se poate vizita între orele 10-17 și octombrie- aprilie de la 10-16.

O plimbare călare costă 104 lei/ h iar cu trăsura sau sania închiriată pentru întregul atelaj 124 lei. Herghelia se vizitează numai cu ghid. În timpul sezonului turistic în fiecare sâmbătă la ora 11 sunt spectacole și demonstrații privind abilitățile rasei lipițan. Prețul de intrare este de 20 lei. Zilele de 13-14 august în care au loc spectacole de mai mare amploare, sunt dedicate acestei superbe rase de cai și se numesc Valsul lipițanilor.

Turismul ecvestru se mai poate practica și în Poiana Brașov existând mai multe centre de echitație precum: Spiritul Cailor, Speranța și Casa Viorel.

Puteți alege între plimbări pe trasee diverse, fie la pas pentru începători fie trap și galop pentru avansați, să coborâți pe Drumul Vechi la Pietrele lui Solomon, să admirați peisajul din Vârful Postăvarul sau să vă relaxați în plimbări scurte pe traseele învecinate. Mereu vă puteți baza pe sfaturile unor instructori calificați care să vă inițieze în arta călăriei.

5.8. Turism extrem

Având un bogat potential turistic, județul Brașov  are o ofertă generoasă de propuneri turistice de interes general sau tematice Se pot face drumeții și practica atat sporturi de vara: alpinism, ciclism, mountain-biking, cat si sporturi de iarna: schi, snowboard, precum și sporturi nautice: surfing, schi nautic si scufundari, caiakyng pe râuri si lacuri.

Alpinism

Muntii Bucegi reprezinta cel mai important masiv din Romania pentru practicarea alpinismului, cuprinzand cele mai numeroase, lungi si dificile trasee alpine.

Piatra Craiului reprezintă unul dintre munții în care s-a dezvoltat puternic alpinismul românesc – aici au fost deschise peste 200 de trasee de alpinism, cu dificultăți pe toate gusturile. Calcarul reprezintă caracteristica de bază a reliefului Pietrei Craiului, dând naștere la impresionante forme, peșteri, chei, dar mai important pentru alpiniști, la pereți înalți și verticali, creste înguste.

Parapanta

Zborul cu parapanta in tandem este forma cea mai simpla de a incerca pentru prima data zborul. Parapanta tandem este o parapanta cu 2 locuri (pilot si pasager), special conceputa pentru zborul in tandem. Pilotul si pasagerul au fiecare propriul sistem de asigurare.

Zborurile tandem se efectueaza in fiecare zi de pe Vf. Bunloc – Brasov (1200m) in functie de conditiile meteo. Locul de intalnire este in parcarea Telescaunului Bunloc.

Bungee-Jumping

Sport extrem, proba de curaj, prin care se sfidează gravitația, în Cheile Rasnoavei, langa Brasov exista una din cele mai inalte instalatii de bungee din Europa. Pe cabluri suspendate in peretii stancosi, la 140 de metri inaltime, doritorii se pot arunca in gol atarnati de o coarda elastica. In prezent, exista doua instalatii de bungee jumping si totodata si singurele din tara in Cheile Rasnoavei de la 140 m inaltime si una mai mica de la 42 m inaltime. Cei care vor sa sara trebuie sa-si faca o rezervare in prealabil cu cateva zile. Pret salt: 140 m inaltime – 100 euro, 42 m inaltime – 150 lei.

6. PATRIMONIUL SĂSESC

Patrimoniul cultural românesc deține o componentă multi-culturală deosebit de valoroasă. Pe lângă fondul cultural produs de populația românească există o multitudine de alte construcții și obiecte de patrimoniu produse de alte culturi, care nu fac altceva decât să îmbogățească frumusețile obiectivelor pe care un turist le-ar putea vizita.

În spiritul recunoașterii, al aprecierii și al promovării valorilor patrimoniului cultural românesc, această lucrare de licență are ca scop să prezinte bogata contribuție a sașilor la viața comunităților din sate si orașe, dar și cum au ajuns cele două orașe-cetate săsești, din județul Brașov pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea, împreună cu alte numeroase sate săsești, sunt recunoscute drept valori naționale prin înscrierea în Lista Monumentelor Istorice din România, ceea ce le conferă un statut privilegiat, plasându-le sub protecția legii. Unele cetăți zac în paragină, abandonate. Altele, mai norocoase, renasc.

Transilvania, ca prototip al multiculturalismului, este regiunea asupra căreia sașii și-au pus amprenta pregnant de-a lungul secolelor, dând patrimoniului romanesc cele mai importante edificii. Acestea care cuprinde principalele șapte orașe-cetate întemeiate de ei, începând cu secolul al XII-lea, în județele Brașov, Sibiu și Mureș.

Veniți din părțile occidentale ale Germaniei, din Flandra, Olanda și Luxemburg, în secolul al XII-lea, la chemarea Regelui Geza al II-lea al Ungariei pentru a cultiva pământul și a apăra granițele imperiului maghiar, sașii au dezvoltat și păstrat nu numai un patrimoniu material extrem de valoros, dar și unul imaterial, dialectul vorbit de cei 28 de sași care mai trăiesc acum la Viscri este foarte apropiat de limba vorbită în Luxemburg.

Din păcate, după 1990, aceste sate săsești au fost părăsite iar noii locuitori nu au înțeles cultura celor care le-au întemeiat. Această situație este unică în Europa: un întreg grup social a părăsit meleagurile românești pe care a creat timp de secole o cultură excepțională, dar, în mai puțin de 20 de ani de la plecarea lui, s-au produs schimbări ireversibile ale patrimoniului lăsat în urmă.

Așezarea specifică a caselor într-un sat săsesc demonstrează că ele jucau și rol de fortificație. Casele sunt aliniate de-a lungul străzii, având porți înalte dincolo de care nu se vede ograda. În spatele casei se găsesc grajdul și hambarul care închid curtea, protejând-o.

Frontoanele, pivnițele și alte elemente sugerează influențe francone și renane, iar adăugirile decorative ulterioare arată influențe barocului și neoclasicului. Planul liniar era întregit de grajduri și anexe, respectiv șura pentru depozitarea diferitelor produse agricole sau atelaje. Istoricii sunt de părere că acest tip de construcție, specific Europei Centrale și Apusene, a apărut abia la jumătatea secolului al XVIII-lea, desigur sub influența arhitecturii din spațiul german, cu care sașii au avut totuși o legătură continuă, și sub presiunea autorităților austriece, care au impus ordinea proprie și s-au opus folosirii materialelor inflamabile pentru a preveni propagarea incendiilor.

Până atunci, sașii preferaseră să își construiască locuințele din bârne, împletituri de nuiele și lut, șindrilă și stuf, iar bisericile și cetățile din piatră și cărămidă. Influențele categorice (zidirea, porțile masive, străzile bine trasate) au venit dintre mediul urban, ceea ce este iarăși un aspect important. Casele care încă se păstrează impresionează prin structurile solide ale șarpantelor, demonstrând măiestria deosebită a dulgherilor sași. Șurele (din germanul ”schur”), și ele acoperite cu țiglă, deși sunt anexe, ating dimensiuni și deschideri impresionante, rămânând modele de inventivitate și cunoaștere a materialului.

Centrul comunității era constituit de cele câteva instituții importante (biserica, școala și primăria), dar la fel de bine a funcționat o instutuție internă, cea a ”vecinătății”, apărută în orașe și apoi preluată în mediul rural.

Prin aceasta, se definea apartenența la comunitate, fie că membrii ei foloseau apa de la aceeași fântână, locuiau pe aceeași stradă sau făceau de gardă împreună în timpul nopții. Ei își construiau împreună casele, își împărtășeau experiențele, aveau grijă de cei aflați în dificultate, se îmbrăcau similar și se diferențiau de alții. Este și secretul senzației de ordine, utilitate și grijă pentru comunitate pe care îl trăiești trecând pe o stradă săsească.

Fig.26. Case tradiționale săsești- Comuna Criț. Sursă: http://mapio.net/a/97986268/

Satele săsești din Județul Bașov reprezintă valori importante ale patrimoniului cultural național, alcătuind unul dintre cele mai remarcabile și bine conservate peisaje culturale istorice din România. Valoarea lor este recunoscută în lume prin înscrierea celor două ansambluri: Prejmer și Viscri, printre monumentele istorice și siturile naturale care fac parte din Patrimoniul Mondial.

6.1. Scurt istoric privind prezența sașilor pe teritoriul actual al județului Brașov

Sașii  sunt o populație de origine etnică germană, stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.

Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea  al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei.

Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. Prima atestare documentară a districtului brașovean datează din anul 1331, iar din 1353 se menționează existența unei administrații săsești proprii, ce avea reședința la Brașov.

Regele Ludovic I a făcut în anul 1366 o reformă juridico-administrativă, care prevedea pentru orașul și Districtul Brașov o instanță de apel formată din cele „Șapte scaune” săsești cu sediul la Sibiu. Ca urmare, s-au restrâns atribuțiile comitelui brașovean de la întregul Comitat Brașov doar la zona districtului săsesc.

Districtul Brașov administra patru târguri: Codlea, Feldioara, Prejmer,Râșnov și sate libere săsești precum : Bod, Cristian, Ghimbav, Hălchiu, Hărman, Rotbav, Sânpetru, Vulcan.

Sașii au primit de la început privilegii semnificative, având astfel asigurate posibilitățile unei vieți economice înfloritoare încă de la începutul colonizării lor.

Pentru a fi stimulați să rămână pe loc și să dezvolte economic sudul Transilvaniei, sașii au primit privilegul de a stăpâni pământul regal, întărit prin „bula de aur a sașilor” din 1224. În baza acestor privilegii, coloniștii sași puteau folosi pământul fără restricții, fiind vorba atât de bogățiile solului cât și ale subsolului. De asemenea, erau scutiți de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ține târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia și de dreptul de aș crea monedă proprie, drept de depozit pentru comerțul cu Țara Românească, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meșteșugurile în bresle.

Comunitățile săsești beneficiau și de privilegii administrative, judecătorești și religioase, în schimbul obligațiilor militare și fiscale față de coroana maghiară.

Satele săsești din județul Brașov stau și astăzi mărturie asupra existenței unei culturi agricole bogate și bine consolidate în Europa de Est. Așezarea specifică a caselor într-un sat săsesc demonstrează că ele jucau și rol de fortificație. Casele sunt aliniate de-a lungul străzii, având porți înalte dincolo de care nu se vede ograda. În spatele casei se găsesc grajdul și hambarul care închid curtea, protejând-o.

În secolul al 13-lea sașii s-au confruntat cu năvălirea tătarilor și aceste evenimente sângeroase i-au îndemnat să înființeze orașe-cetate cu o mare densitate de locuitori și să-și fortifice satele. Astfel și-au consolidat bisericile, în jurul cărora au construit ziduri și turnuri de apărare.

În vremuri de restriște oamenii se puteau adăposti în interiorul acestor adevărate cetăți țărănești unde aveau tot ce le trebuia pentru a supraviețui unui scurt asediu. Aveau sursă de apă și rezerve de mâncare de care se îngrijeau tot timpul anului.

Sașii au părăsit România în mai multe etape. Primii au plecat după primul război mondial când Transilvania a devenit parte a României.

Emigrația a atins însă cote cu adevărat înalte după al doilea război mondial, devenind o adevărată afacere a regimului Ceaușescu, care primea bani din partea Germaniei pentru a le permite sașilor să plece. Paradoxal, însă, plecarea în masă s-a petrecut după 1989 când ministrul de externe al Germaniei, Hans Dietrich Genscher, i-a invitat pe toți germanii de dincolo de graniță să se întoarcă „acasă” după reunificarea țării.

Se estimează că la ora actuală mai trăiesc în Transilvania circa 14.000 de sași, adică doar 10% din numărul lor inițial. Plecarea lor are consecințe dramatice asupra patrimoniului construit de ei. Multe case și, mai ales, biserici au fost abandonate. Ca urmare a început un proces accentuat de degradare a clădirilor: infiltrații de la apa de ploaie, geamuri sparte prin care intră animalele, clădiri vandalizate. Situația cea mai tragică se întâlnește în satele izolate unde în multe cazuri nu mai trăiește nici un saș.

Fig.27.Evoluția populației săsești pe teritoriul județului Brașov.Sursa datelor: Institutul Național de Statistică Brașov

Conform graficului prezentat mai sus evolția populației săsești pe actualul teritoriu al județului brașov a urmat cursul istoric general al etnicilor germani pe teritoriul întregii țări. Astfel, primele comunități săsești s-au stabilit în Țara Bârsei în secolul al XII-lea odată cu începera colonizării cu sași a Transilvaniei, colonizare inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei.

Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În această perioadă se apreciază că numai în zona Brașovului au venit aproximativ 300.000 de sași și secui. Datorită condițiilor favorabile din Țara Bârsei și a privilegiilor primite de-a lungul timpului, numărul acestora a crescut semnificativ.

Pentru prezenta lucrare însă, din motive de economie, prezintă importanță fluctuația numărului comunităților săsești în ultima sută de ani. Astfel, conform Forumului German din Brașov, în anul 1930, pe teritoriul județului locuiau 50.585 de sași. Acesta a fost și numărul maxim la care a ajuns populația pentru că ulterior, datorită celui de-al doi-lea Război Mondial și a deportărilor belice, urmate de perioada comunistă, numărul sașilor a scăzut constant, potrivit aceleaași surse: în anul 1956 in Județul Brașov locuiau 39. 546 de sași, în 1966-40.857 în 1977-38.623 În 1992-10.059 în 2002-4.418 în 2011-2.923.

Așa fiind, constatăm că evoluția demografică a sașilor este constant negativă după anul 1930, fiind foarte posibil ca în următorii 5-10 ani aceștea să dispară definitiv din compoziția etnică a Județului Brașov. Acest fapt are consecințe deosebite pe care le vom analiza în capitolul dedicat patrimoniului săsesc.

6.2. Obiective cultural-istorice săsești

Obiectivele cultural-istorice săsești din județul Brașov sunt reprezentate de biserici fortificate, cetăți și castele, conace.

Biserica fortificată din Bunești

Biserica fortificată din Bunești a fost construita in secolul XIV si fortificata la inceputul secolul XVI și este fortificată print-un simplu zid de aparare circular, prevazut cu mai multe bastioane. Nava bisericii are deasupra contrafortilor, arcade caracteristice pentru scopuri defensive, in timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoala situate pe doua nivele.

Aceasta este o bazilica in stilul de tranzitie de la romanic la gotic. Altarul este realizat din lemn, in stil clasicist sau neoclasic, dateaza din anul 1805 si este acoperit cu picturi murale in vopsea tempera, deasupra caruia este construita orga in stil rococo. In interiorul bisericii se pastreaza mobile din secolul XVII – galerii si balcoane. Biserica arata destul de degradata la exterior, interiorul e bine conservat. Bancile sunt intacte, altarul si amvonul de asemenea. Ceea ce impresioneaza insa cu adevarat sunt galeriile pictate din lemn. Orga in schimb nu mai exista.
Altarul e si el simplu, avind in centru scena rastignirii. Pe pereti se mai pastreaza citeva fragmente de pictura murala si citeva inscriptii.

Satul se afla cam la 85 de kilometri de Brasov si cam la 35 de Sighisoara. Este traversat de drumul european E60.

Fig.28. Biserica fortificată din Bunești(exterior-interior) Bogdan Balaban

Biserica fortificată din Cața

Biserica evanghelică fortificată din Cața, comuna Cața, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată și patru turnuri este monument istoric.

Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae, ea fiind construită ca bazilică în stil romanic în secolul al XIII-lea. Ansamblul fortificat are prevăzute două incinte poligonale fortificate la o distanță de două secole. Cea interioară a fost datată în secolul al XV-lea și cealaltă în secolul al XVII-lea.

La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost reconstruită cu structuri fortificate de apărare. Turnul vestic s-a prăbușit în anul 1894, el nefiind reconstruit. Altarul a fost datat în 1894, mobila în secolul al XIX-lea, orga în 1803 și amvonul în 1864.

Astăzi mai există, în total, trei turnuri în interiorul zidului precum și un turn cu amprentă pentagonală aflat în exteriorul incintei.

Fig.29.Biserica fortificată din Cața. Bogdan Balaban

Biserica fortificată din Cristian

Biserica fortificată săsească care se află în centrul satului Cristian. Corpul bazilical inițial a fost ridicat în stil romanic având însă elemente sculpturale de factură goticădin care se mai păstrează: o rozasă integrală și trei chei de boltă decorate cu bustul lui Isus, un Agnus Dei și o floare de cireș.

Toate aceste elemente împing datarea bisericii vechi către prima jumătate a secolului al XIV-lea. În prima jumătate a secolului al XIX-lea biserica a fost reclădită în stil neoclasic (specific transilvănean) în urma dărâmării parțiale, dar și cu scopul lărgirii, în noua clădire fiind incorporat, pe lângă elementele decorative menționate mai sus, și portalul vestic în stil romanic cât și piatra de mormânt a preotesei Anna May (1631) salvate de la biserica inițială.

Fortificația ce împrejmuiește biserica a fost construită în prima jumătate a secolului al XV-lea sub forma unei incinte ovale cu opt turnuri și un bastion pe poartă (transformat în secolul al XIX-lea în casă parohială) dublată de un zid mai jos (zwinger)și de un șanț cu apă (astăzi acoperit). Pe latura estică a fortificației, în exterior, s-a construit cimitirul evanghelic (datat 1826).

În prezent tot ansamblul se află într-o bună stare de conservare.

Fig.30.Biserica fortificată din Cristian. Bogdan Balaban

Biserica fortificată din Felmer

Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți ale construcției de factură romanică datează din secolul al XIII-lea, construcția bisericii începând în 1250.

În sec. XV biserica este transformată în biserică fortificată prin ridicarea unei incinte fortificate din ziduri de protecție, prevăzute cu două bastioane. Inițial, în bastioane se păstrau grânele satului.

Orga bisericii din Felmer a fost construită în anul 1780 de constructorul de orgi Johannes Prause, venit din Silezia și stabilit la Brașov. Este prima orgă construită de el în Transilvania. La momentul inaugurării orgii, organist era Joannes Figuli. În 1995, când parohia evanghelică din Felmer mai număra doar 16 enoriași, orga din Felmer a fost dusă la Făgăraș, unde trăiesc mulți enoriași plecați din Felmer. Turla bisericii a fost terminată abia în anul 1795. Mai târziu, acolo s-a păstrat slănina locuitorilor satului.

În 1866 a fost renovată clopotnița. Ultima lucrare importantă de renovare a avut loc în 1909, când a fost ridicată și școala adiacentă incintei. Datorită molozului depozitat în jur, turnurile par, de atunci, mai mici. În jur s-a amenajat un șanț cu apă.  În clopotniță se află 3 clopote. Cel mare, datat 1614, cel mijlociu datat 1924, și cel mic, donat de asociația femeilor din Felmer, datat 1926.

Fig.31. Biserica fortificată din Felmer. http://www.medievale.ro/medievale.asp?cat=Felmer

Biserica fortificată din Ghimbav

Biserica fortificatǎ săsească cu hramul „Sf. Petru” este o bisericǎ evangelicǎ tipicǎ pentru regiunea Brașovului înconjuratǎ de ziduri masive. Aceastǎ formǎ de bisericǎ a fost construitǎ pentru apǎrarea locuitorilor satului în caz de atac. Baza zidurilor dateazǎ din secolul al XV-lea.Fortificația a fost de formă circulară, înconjurată de un șanț cu apa care era alimentat de Ghimbășel. Accesul la Biserica fortificată era în sud-estul acesteia pe un pod mobil. În anul 1876 în locul turnului cu intrarea în cetate a fost construită primăria Ghimbavului, și fortificația s-a ruinat în ultimii decennii.

Biserica fortificată din Homorod

Biserica evanghelică fortificată din Homorod, comuna Homorod, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romanice datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric.

La sfârșitul secolului al XIII-lea localnicii au început construcția bisericii romanice de tip sală, o raritate față de planul cu trei nave al celor mai multe biserici săsești.

Arcul triumfal este înzidit, iar vechiul cor se află ascuns în parterul turnului de est. Pereții lui sunt împodobiți cu fresce care datează din trei perioade (secolele al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea). Are o sală tăvănită cu cor pătrat, boltit în cruce pe ogive, absida semicirculară, turn-clopotniță cu tribuna pe vest. Odată cu construcția cetății țărănești, biserica a fost fortificată, corul și absida fiind cuprinse într-un puternic turn.

Biserica fortificată din Prejmer

Biserica evanghelică fortificată din Prejmer, comuna Prejmer fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric. Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic.

Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. Constituie cel mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievala din Estul Europei. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Dedicată hramului "Sfânta Cruce", biserica a fost ridicată pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial, clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare.

Fig.32. Biserica fortificată din Prejmer.http://turistintaramea.blogspot.ro/2013/10/biserica-fortificata-prejmer.html

Biserica fortificată din Roadeș

Roadeș este un sat în comuna Bunești. Biserica fortificată, este protejată de un zid dublu prevăzut cu cinci turnuri de apărare. Biserica evanghelică a fost construită de sași în secolele XV-XVI în stil gotic purtând hramul Sf. Ioan. Construcția a fost terminată în 1526. Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continuă. În anul 2013 fundația cantautorului Peter Maffay a restaurat zidul de incintă al bisericii fortificate care se prăbușise în februarie 2012.

După ce în 2015, pe turnul bisericii a apărut o crăpătură de sus până jos, care s-a mărit de la o lună la alta, în februarie 2016, după o iarnă cu temperaturi schimbătoare, cu vânt și ploi abundente, clopotnița bisericii fortificate s-a prăbușit la pământ, lăsând în urmă un morman de bolovani.

Fig.33.Biserica fortificată din Radeșhttp://transilvania-medievala.ro/ro/content/atractii/atractii/roadesradeln

Biserica fortificată din Rotbav

Biserica fortificată săsească din Rotbav este una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Țara Bârsei. Recent aceasta a împlinit 760 de ani de existență.

În jurul anului 1300 a fost ridicată și biserica (actual evanghelică), în stil romanic, fortificată în secolul XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească (a fost prima biserica fortificata din Tara Barsei). Este una dintre cetățile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale.

Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași. În seara zilei de 19 februarie 2016, turnul bisericii s-a prăbușit

Fig.34.Biserica fortificată din Rotbav. Bogdan Balaban

Biserica fortificată din Sanpetru

Localitatea este atestată documentar din 1240, tot din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794.

În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din 1750. O nouă năvălire aturcilor în Țara Bârsei, în 1658, a stârnit în Sâmpetru un nou incendiu devastator și o serie de victime, omorâte și înmormântate chiar în biserică.

În 1713 s-a prăbușit turnul clopotniței, iar în 1760 un nou incendiu a distrus până la temelie casele a 30 de proprietari de pământuri, 48 rămânând fără hambare și grajduri. Anul 1769 este marcat și el de un incendiu devastator. Între 1778 și 1782 a fost construită noua clopotniță, care s-a prăbușit totuși, provocând mari pagube. La un an după dărâmarea parțială a bisericii vechi, în 1794, a început construcția celei noi și a clopotniței din partea de est.

Biserica fortificată din Ungra

Biserica Fortificată Evanghelică este situată, lângă comuna Ungra, în stil romanic, fortificată cu ziduri de apărare împotriva năvălitorilor, datând din secolul al XIII-lea.

În portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman aflat pe râul Olt. Un astfel de cap de leu este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Biserica este înconjurată de un zid circular și este înzestrată cu turnuri de apărare.

Colateralele au fost dărâmate probabil cu prilejul restaurării bisericii devastată de tătari în anul 1658. Turnul de vest a fost grav avariat de către cutremurele din anii 1802 și 1829. A fost dărâmat din nefericire în anul 1843. I

In trei incaperi adosate turnului de poarta exista un muzeu de etnografie si istorie, in care vizitatorul poate admira costume populare sasesti, instrumente de uz gospodaresc, un razboi de tesut, mobilier traditional, unelte, obiecte din ceramica, mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii, vesela, broderii, carti, fotografii.

Biserica fortificată din Viscri

Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea.

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric.

Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost construita de secui si ulterior a fost preluata de sași. Biserica a fost fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu turnuri, bastioane si doua ziduri de apărare

Fig.35. Biserica fortificată din Viscri. http://povestidecalatorie.ro/viscri-cetatea-si-biserica-fortificata/

Biserica fortificată din Hărman

Biserica evanghelică fortificată din Hărman, comuna Hărman, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric.

Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Pe lângă fragmentele de pictură din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictură se găsește într-o capelă din turnul de est. Pictura de aici, realizată între anii 1460-1470 a fost acoperită cu var după Reformă și curățată în anii 1920.

Iconografia acestei picturi se evidențiază printr-o remarcabilă sinteză între pictura apuseană și cea bizantină. Tema dominantă a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt inspirate din viața Fecioarei Maria, dar apar și figuri de sfinți apostoli, precum și scena Răstignirii lui Iisus. Portalul principal se află pe fațada vestică și este realizat în stil gotic târziu. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea.

Fig.36.Biserica fortificată din Hărman.http://printransilvania.ro/biserica-fortificata-din-harman

Cetatea Făgăraș

Construcția cetății a început în 1310,pe locul unei mai vechi fortificații de pământ și lemn din secolul al XII-lea. Scopul construirii cetății era eminamente strategic, mai precis pentru apărarea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor.

În 1526, devenit voievod al Transilvaniei, Ștefan Mailat, fiu al unui boier din regiune, a intrat în posesia Făgărașului și a domeniilor din jur și a pornit lucrările de transformare a cetății într-o adevărată cetate întărită. Zidurile de apărare au fost dublate în grosime pornind din interior. Noi spații au fost amenajate în încăperi și săli boltite. În 1541, otomanii conduși de Mustafa Pașa au atacat fortăreața. Mailat a căzut în cursă și a fost ținut prizonier în închisoarea din Cetatea celor Șapte Turnuri (Edikule), la Constantinopol, unde a murit 10 ani mai târziu.

În 1617, au fost înălțate ultimele două nivele ale turnului de sud-vest (donjon), cunoscut și sub denumirea de Turnul Roșu, care are cinci nivele.

În 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivnițele au fost reamenajate în temnițe unde erau închiși șerbii care se revoltau.

După trecerea Transilvaniei în stăpânirea habsburgică, în 1696, Cetatea Făgărașului a fost preluată de austrieci și a devenit cazarmă, începând din 1699, și închisoare militară.

În 1721, Făgărașul a devenit sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), reședința episcopului fiind la etajul întâi al aripii de sud a castelului. Însă episcopul Ioan Giurgiu Patachi a preferat să locuiască la Castelul Brukenthal de la Sâmbăta de Jos, iar Inocențiu Micu-Klein și-a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, în 1737.

Între 1948 și 1960, cetatea a servit de închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, deținuți politici, Făgărașul devenind una din închisorile din sistemul Gulagului românesc. În anii care au urmat (1965-1977) au fost făcute lucrări de reparații, restaurare și conservare.

Fig.37. Cetatea Făgăraș

Cetatea Râșnov

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, fiind poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.

Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.

Înfatisarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ totuși pǎstreazǎ elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.

Cetatea are douǎ curți: exterioară si interioarǎ. In curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: "a școlii", "a preotului", etc.

Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei.

În anul 1718, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII – lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.

În a doua jumatate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns in paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.

Fig.38. Cetatea Râșnov

Cetatea Rupea

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății.

Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.

Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a fost construitǎ și extinsǎ în secolele al XIV-lea– al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este renovată după ce mai mult timp a fost în stadiu de ruinǎ. Curtinele formează 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlatǎ de mai multe porți interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevăzută cu un reduit și cu o capelă.

Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a așezărilor în regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construită pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat și numele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea.

Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, în secolul X-XIII, și cea medievală, ulterior, prin construirea cetății de mijloc și de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 – 1437, cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, să fie părăsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia.

În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperișul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deși localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc.

În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autoritățile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localității Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetății datează din anul 1954. Ulterior acest important vestigiu din patrimoniul cultural și istoric al României a fost lăsat complet abandonului.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Consiliul Local Rupea a semnat în anul 2009 un contract de finanțare, cu fonduri nerambursabile, a proiectului de reabilitare și extindere a infrastructurii turistice a orașului Rupea. Din acest proiect face parte și reabilitarea cetății abandonată de la Rupea. Din iunie 2013 Cetatea Rupea este restaurată în întregime. Cetatea este clasată în lista monumentelor istorice din județul Brașov.

Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente.

Fig.39.Cetate Rupea

Cetatea Feldioara

Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric.

Cetatea din Feldioara a fost practic distrusă, localnicii au reconstruit-o cu o incintă ovală, după forma platoului, făcându-i intrarea prin sud, ridicând turnuri de apărare, astăzi putând fi văzut doar cel vestic. Turnurile erau prevăzute cu niveluri separate prin platforme, ele comunicând prin intermediul scărilor din lemn. Turnul din est se presupune că era prevăzut și el cu platforme dar avea o boltă semicilindrică. Din turnul din sud se mai păstrează doar elementele de la bază. Curtina are o înălțime de 6 până la 7 metri, la jumătatea sa putându-se observa găurile în care se fixau bârnele consolelor care susțineau drumul de strajă. În partea de sud se mai observă mașiculiuri, iar în vestul curtinei exista o fântână cu adâncime de circa 70 de metri.

O refacere a fortificației este posibil să fi fost făcută după anul 1420, fapt determinat de existența unui document din 1439 care menționează că locuitorii Feldioarei au fortificat un "castrum" în vederea apărării bunurilor lor. Astfel, pe vremea lui Sigismund de Luxemburg, cetatea Feldioarei era una țărănească și localitatea primea dreptul, datorită ei, de a fi oraș.

O nouă refacere a cetăți a început în anul 2013 și a durat până anul acesta în 2016, când a fost reintrodusă în circuitul turistic.

Fig.40.Cetatea Feldioara http://www.brasovultau.ro/articol/stiri/cetatea-feldioara

Castelul Bran

Castelul Bran este un monument istoric și arhitectonic situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 17 noiembrie 1377 confirmă sașilor din Scaunul Brașovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran.

În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea Reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987, a intrat în restaurare, lucrare finalizată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea, statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani.

La data de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: Arhiducele Dominic de Habsburg, Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și Arhiducesa Elisabeta Sandhofer.

Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului si Casa Principesa Ileana.

Fig.41.Castelul Bran

Castelul Brancovenesc

Palatul se află la cca 20 km de orașul Făgăras, în localitatea Sâmbăta de Sus. La jumătatea secolului al XVII-lea vornicul Preda Brâncoveanu primește de la principele maghiar, Francisc Rakoczi, o moșie în Sâmbăta de Sus, drept garanție pentru o sumă de bani pe care i-o împrumutase.

Conacul lui Preda Brâncoveanu a fost transformat în palat domnesc iar în locul bisericii de lemn, Constantin Brâncoveanu a construit din piatră și cărămidă, o nouă biserică ce a devenit mânăstire. Din păcate, din vechiul palat al lui Constantin Brâncoveanu nu s-au mai păstrat decât o frumoasă poartă monumentală din piatră, câteva frânturi de ziduri și două pivnițe. Din acest motiv, nici nu se cunosc foarte multe date despre el.

La reforma agrară din 1922, domeniul a fost expropriat, iar Ministerul Domeniilor a trecut moșia din proprietatea Bisericii Greco-Catolice în proprietatea Mitropoliei din Sibiu. Palatul a fost renovat în întregime iar în 24 iunie 1925, a fost inaugurat aici un centru de recreere pentru artiști și scriitori.

După 1948, domeniul a fost naționalizat iar în anii ’70, palatul a intrat în proprietatea Întreprinderii Agricole de Stat, fiind transformat în depozit de fructe, destinație pe care a avut-o până în anii ’90, ajungând într-o stare avansată de degradare. Pentru moment clădirea nu se poate vizita.

Fig.42.Palatul Brancovinescu. Bogdan Balagan

Castelul Bethlen

Castelul Bethlen, atestat din 163, este o construcție medievală aflată în Racoș, . Ansamblul castelului este clasat ca monument istoric.

În perioada comunismului castelul a fost, fiind folosit ca grajd și depozit de grâne și fiind parțial demolat pentru a permite accesul utilajelor. Deși din exterior starea de conservare pare bună, în interior castelul rămâne inutilizabil.

În prezent, accesul în interiorul edificiului se face pe scări de lemn, pe răspunderea vizitatorului. Clădirea este administrată de o familie din sat, iar vizitele pot fi efectuate apelând numărul de telefon afișat pe poarta castelului.

Fig.43. Castelul Bethlen. Cristian Niculaie

6.3. Obiective culturale cu funcții turistice

Din punct de vedere turistic sunt amenajate următoarele monumente, bisericile fortificate săsești din: Viscri, Hărman și Prejmer, cetățile: Făgăraș și Râșnov, și Castelul Bran.

Biserica fortificată din Viscri

Biserica fortificată de la Viscri, construită în secolul XIII, face parte din patrimoniul mondial UNESCO fiind cea mai veche biserică evanghelică din Transilvania.

Biserica, zidurile fortificate, poarta de intrare, turnurile și bastioanele au fost consolidate de-a lungul timpului în secolul XVI, între anii 1970-1971, iar după 1990 a fost inclusă în lista patrimoniului Unesco.

Biserica este înconjurată de ziduri groase, în stânga și dreapta porții de intrare se află bastioanele, iar în partea din spate cele 2 turnuri, toate având rol de apărare în vremea asediilor. În biserica încă se mai țin slujbe, iar cei care doresc o privire de ansamblu asupra bisericii și locurilor din jur pot urca, pe scara din piatră, în turnul bisericii.

La parterul unuia dintre bastioane este amenajat un mic muzeu cu obiecte tradiționale, obiecte de port specifice locuitorilor acestor meleaguri.

Program vizitare: zilnic orele: 10:00-13:00 și 15:00-18:00

Tarif vizitare: 4 lei

Activități:

Tur local care include vizite la meșteșugari și în gospodăriile lor.

Vizită la apicultorul din sat, care ne va artăta viața din interiorul stupului

Trasee pentru cincliști, indiferent de experiență, închiriem biciclete

Biserica fortificată din Hărman

Obiectivele principale pe care turiștii le pot vedea în Hărman sunt: biserica din 1240, turnul și capela de la 1300 cu picturile murale din secolul al XV-lea, colecția de covoare anatolice și muzeul etnografic.

Program de vizitare: 15 Aprilie și 15 Octombrie: de luni până Sâmbătă între orele   9.00-12.00 și 13.00-17.00, Duminica între orele 10.00-12.00 și 13.00 – 17.00

15 Octombrie și 15 Aprilie: zilnic, între orele 10.00-16.00, cu pauză de masă între 12.00-13.00

Nu este permisa vizitarea in timpul slujbelor religioase sau cu ocazia unor evenimente

Tarife de vizitare: 10 lei, între 6 – 10 ani inclusiv:3 lei, sub 6 ani: gratuit

Servicii suplimentare oferite turiștilor: concerte de orga cu programare, preț informativ: 150 Lei / 30 lei.

Biserica fortificată din Prejmer

Principalul obiectiv turistic al localității este Biserica Evanghelică și Cetatea Țărănească, ansamblu arhitectural în patrimoniul UNESCO, amplasat în centrul așezării care particularizează puternic peisajul fiind o adevărată emblemă. Cavalerii teutoni au început construcția Bisericii în secolul al XIII-lea, iar zidurile Cetății au fost ridicate în secolul al XV-lea de către locuitorii germani.

Program de vizitare: 1 Mai – 1 Noiembrie: Marți-Vineri 9.00-17.00 , Sâmbăta 9.00-15.00 , Duminică și Luni este închis.

1 Noiembrie – 1 Mai: Marți-Sâmbătă 9.00-15.00, Duminică și Luni este închis.

Taxă de vizitare: 8 lei adulți , 4 lei elevi-studenți

Păstrăvăriile din Prejmer sunt renumite prin calitatea păstrăvului crescut aici, ca un dar al izvoarelor curate din zonă. Restaurantul cu specific pescăresc oferă posibilitatea servirii sortimentelor de mâncăruri pe bază de păstrăv

Pensiunile agroturistice de 2-3 margarete completează potențialul turistic al localității și oferă posibilitatea petrecerii unor vacanțe de neuitat: meniuri tradiționale românești, săsești și secuiești, degustări de produse în gospodăriile agricultorilor, plimbări cu trăsuri și sănii trase de cai, plimbări cu biciclete, drumeții în aer liber, pescuit sportiv, pârtii pentru sănii, culesul fructelor de pădure și al ciupercilor.

Cetatea Făgăraș

Complexul feudal de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XIV-lea si se continua, prin adaugari succesive, pana lamijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al XII-lea.

Expozitii:

Artă și ceremonial la mesele regale-Expoziția temporară Artă și ceremonial la mesele regale.

Expoziție pictură

Mahrame: Portrete si Nume: (Rezistenta Armata in Munti.Ro)

Colecția de Arme și armuri a Muzeului Național Brukenthal reprezintă una din cele mai importante colecții publice de acest fel din România și cea mai mare din Transilvania.

Memoria comertului Fagarasean-Primele informații despre comerțul/negoțul făgărășean datează din secolul al XVI-lea, când sunt consemnate în mai multe rânduri schimburi comerciale cu cei de peste Carpați.

Program de vizitare: 1 Iunie – 30 Septembrie: Luni închi, Marți-Vineri: 08.00-19.00, Sâmbătă și Duminică:10.00-18.00

1 Octombrie – 31 Mai: Luni: Închis, Marți-Vineri: 08:00-17:00, Sâmbătă-Duminică: 09:00-17:00

Ultima intrare se face cu o oră înainte de închiderea programului

Tarife de vizitare: Adulți – 15 lei, elevi, studenți, pensionari – 7 lei, gratuit – copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora

Se asigură ghidaj gratuit pentru grupurile organizate de minim 15 persoane (marți-vineri); sâmbăta și duminica numai cu programare.

De la data de 27 Aprilie 2012, paza cetății este asigurată de gardieni în costume medievale. Schimbarea gărzii se face in fiecare zi la ora 15.00. În acest fel turiștii au parte de crearea unei parți a atmosferei medievale a cetății.

Cetatea Râșnov

Cetatea Rasnov este una din cele mai bine pastrate cetati taranesti din Transilvania. Prima mentiune a Cetatii Rasnov dateaza din anul 1335. Cetatea este alcatuita dintr-o incinta exterioara amplasata in fata zidului estic al cetatii, marginita de un zid fortificat si dotat cu un turn patrat, si dintr-o incinta interioara care este inconjurata de zidurile si turnurile cetatii

De la intrarea in orasul Rasnov, pe Bulevardul Unirii, se urca pe serpentine aproximativ 15 minute si se ajunge la portile Cetatii Rasnovului, unde se poate observa inca de la intrare sesul Barsei si creasta Muntilor Baiului si Bucegi. Drumul este practiabil cu masina, la baza cetatii existand o parcare cu plata.

In interiorul Cetatii Rasnov turistii pot vizita muzeul da arta feudal in care sunt expuse armuri , arme, galerii, mobilier de epoca, porturi specifice secolului dar si cateva obiecte mai neobisnuite pentru timpul nostru, dar comune in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, cum ar fi: o masca de tortura si un jug pentru transportarea prizonierilor. Iti poti incerca deasemenea priceperea in tirul cu arcul sau pe una din tintele din hartie.

Se pot cumpara numeroase suveniruri, bijuterii din pietre semi-pretioase, obiecte de arta sau carti cu referire la istoria si traditiile locului. Turistii care vor sa ofere ceva Cetatii Rasnov pot planta într-un mic scuar din curtea interioara un fir de trandafir. In schimb, numele sau va ramane scris pe o placuta, alaturi de floarea sadita.

Program de vizitare si taxe de intrare la Cetatea Rasnov:  Zilnic intre orele 09:00 – 19:00 | Taxa fotografiat sau filmat: 5 lei .Taxa intrare: 10 lei – adulti, 5 lei – copii/elevi (max.18 ani), grupuri scolare 3 lei. Fise pentru binoclu (dispus pe locul punctului de observatie al Cetatii): 2 lei

Lângă Cetatea Râșnov s-a deschis și Parcul Dinozaurilor, o atracție turistică eductivă care te duce înapoi în trecut.

Prețul biletului este de: 28 de lei pentru adulți, 22 lei pentru copii peste 3 ani și gratuit pentru copiii sub 3 ani. La fiecare grup de 10 copii, un bilet de adult gratuit

Orar/Program Dino Parc: Luni – Joi 10:00 – 17:00 și Vineri, Sambata, Duminica 10:00 – 18:30.

Castelul Bran

Motivul principal pentru care turiștii străini aleg să viziteze Castelul Bran  este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia, legendă a lui Dracula sau a lui Vlad Țepeș.

Mitul Contelui Dracula are la bază romanul de ficțiune "Dracula",  apărut în Marea Britanie, în 1897, avându-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker. Personajele din romanul „Dracula” sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele Contelui Dracul și sfârșitul acestuia au la bază credințele populare legate de existența unor forțe ale răului, precum vampirii sau strigoii.

Domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, a fost asociat cu Dracula, deși datele istorice nu confirmă prezența îndelungată a acestuia la Castelul Bran.

Program: 01 mai – 30 septembrie: Luni:12:00-18:00; Marti – Duminica: 9:00-18:00, Ultima intrare: 18:00

01 octombrie – 30 aprilie :Luni: 12:00-16:00; Marti – Duminica: 9:00-16:00; Ultima intrare: 16:00

Pret bilet intrare Castelul Bran: adulti – 20 RON; adulti 65+ – 15 RON ( pe baza CI / ID ); studenti – 10 RON ( pe baza carnetului legitimatiei ); elevi – 5 RON; taxa de filmare pentru amatori – 20 RON;

7. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE LEGATE DE PATRIMONIUL SĂSESC

7.1. Evoluția în timp și spațiu a fluxului turistic spre obiectivele săsești

Tabel.2.Numărul structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din județul Brașov

Sursă date: Institutul Național de Statistică Brașov

Un important coantificator al modificărilor fluxului de turiști într-un areal definit pe o durată determinată, îl reprezintă structurile de primire și cazare a turiștilor.

În județul Brașov, pe perioada ultimilor patru ani se înregistrează în rândul principalelor astfel de unități o creștere constantă. Conform tabelului de mai sus, numărul de hoteluri a crescut din 2012 cu 34 de unități, al vilelor turistice cu 25, cea mai însemnată creștere fiind în categoria pensiunilor agroturistice, unde numărul acestora a crescut în patru ani cu 87 de astfel de unități.

Mergând pe principiul cererii și ofertei, putem concluziona că numărul turiștilor este în crștere constantă, în deosebi al celor cu interes de cazare în zona rurală, judecând după dezvoltarea cu preponderență a structurilor de cazare în astfel de zone.

Fig.43. Evoluția unităților de cazare din județul Brașov

Cu privire la structurile de cazare și agrement din zonele rurale ale județului, se remarcă o particularitate între pensiunile turistice și cele agroturistice, în netul detriment al satelor din vacanță care sunt inexistate, cu excepeția unui singur. Se poate considera ca turiștii preferă în zona Brașovului un turism mai activ, decât unul tradițional. Astfel se poate explica numărul net mai mare al pensiunilor agroturistice chiar și în fața celor turistice, deși din punct de vedere al amplasării și facilităților de baza ele sunt identice.

Fig.44. Numărul turiștilor din județul Brașov. Sursă date: Institutul Național de Statistică Brașov

În privința numărului de turiști din Județul Brașov, statisticile arată că acesta este relativ constant cu ușoare oscilații în fiecare an. Astfel, Conform Institutului Național de Statistică-direcția Brașov, din cei mai bine de un milion de turiști înregistrați în ultimii patru ani, în anul 2012 au fost 268,189, în 2013-278,155, în 2014-283.000 iar în 2015-278.855.

Fig.45. Vizitatorii obiectivelor săsești din județul Brașov. Sursă date: DJS Brașov – Fișa localității

Vizitatorii obiectivelor săsești din orașul Făgăraș au crescut treptat în fiecare an: în anul 2008 au fost 18.145, în anul 2010 – 23.979, în 2012 – 29.839, iar în anii 2014-2015 au fost aproximativ 80.000, iar pentru anul 2016 se aproximează un număr de 100.000 de mii.

Fig.46. Evoluția unităților de cazare în orașul Făgăraș. Sursă date: DJS Brașov – Fișa localității

Concomitent cu creșterea numărului de turiști, în orașul Făgăraș și zona adiacentă s-au dezvoltat considerabil și structurile de cazare, astfel din 96 de structuri în anul 2008, În 2012 erau deja 196 de structuri, conform Primăriei municipiului Făgăraș.

Fig.47. Numărul turiștilor din orașul Făgăraș:Sursă date: DJS Brașov – Fișa localității

Datorită reabilitării și reamenajării mai multor spații din cetate, precum Sala Dietei, Sala Tronului, Camera Doamnei, Salonul Principelui, Turnul Tomori și lista poate continua, dar și a promovării intense, numărul turiștilor interesați de Cetatea Făgărașului a crescut simțitor de la an la an.

Iar al doilea a fost constituirea gărzii cetății, ce va fi un element care, dincolo de reconstituirea istorică, va atrage foarte și mulți turiști. Deja, oamenii când vin întreabă când are loc schimbul de gardă“

Așadar, investițiile de aici, prin reconstituirea elementelor de epocă din cetate, atrag de la an la an tot mai mulți turiști. Lucru îmbucurător este faptul că nu doar turiștii români vor să descopere impresionantele secrete ale edificiului cultural, ci și cei străini. În anul 2015 au poposit la cetate 428 de grupuri de turiști, față de 328 de grupuri în 2014. 15% din aceștia au fost turiști străini.

Și numărul mare de evenimente organizate la cetate au adus aici oameni dornici să descopere acest monument impresionant. 24 de proiecte culturale, expoziții temporare, lansări de carte, activități cu copii au fost organizate pe parcursul anului trecut la cetate. Dintre acestea enumerăm „Ziua Bucuriei, ziua Învierii“, „Noaptea muzeelor“, „Trident Joust Conference NATO“, „Zilele Cetății“, „Strânsul feciorilor în ceată“.

De asemeneea, un rol important în atragerea turiștilor l-a avut promovarea la târgurile de turism naționale și internaționale la care au participat reprezentanții cetății. Amintim participarea la „Târgul European al Castelelor“, „Târgul de Vacanță de la Lugano“, „Târgul de Turism din București“.

Fig.48.Vizitatorii obiectivelor săsești din orașul Rupea.Sursa datelor: http://www.primariarupea.ro

Conform primăriei Rupea, numărul turiștilor este în continuă creștere în ultimii ani, principalul obiectiv fiind cetatea Rupea. Dacă după renovarea dintre anii 2010-2013 fluxul de turiști a crescut treptat, 5.295 în anul 2013, 61.000 în anul 2014, în anul 2015 acesta explodat 290.000. de turiștii fiind înregistrați

Fig.49. Numărul de vizitatori ale obiectivelor săsești:castelul Bran și cetatea Râșnov. Sursă date:Institutul Național de Statistică Brașov

Conform aceluiași Institut Național de Statistică, cele mai vizitate două obiective turistice în ultimii doi ani din Brașov au fost cetatea Rupea și castelul Bran, la ambele înregistrându-se o creștere considerabilă de la un an la altul.

Din păcate unele regiuni deși extrem de valoroase din punct de vedere turistic precum: ce am scris la capitolu 6, nu sunt suficient de promovate cât să atragă turiști. Acestea sunt uitate și neglijate astfel se transformă în ruine. Un exemplu elocvent este biserica săsească de la Radeș, căreia i s-a prăbușit turnul.

Sunt și zone care înregistrează o evoluție a fluxlui turistic mare precum: Cetatea fortificată din Viscri, dar nu există date oficiale a numărului de turiști înregistrat, având date spuse cu aproximație în diferiți ani: în 2013 s-au înregistrat circa 15.000 de turiști, iar în anul 2015 32.000 de mii.

8. PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA TURISTICĂ A PATRIMONIULUI TURISTIC SĂSESC

8.1. Analiza valorificării și promovării resurelor turistice ale regiunii

Fortărețe impresionante, castele, case istorice și biserici fortificate săsești , unice în lume, oferă un potențial imens în dezvoltarea turismului și economiei zonei unde sunt localizate.

Din păcate, multe clădiri istorice, biserici și castele nu sunt incluse în circuitul turistic din cauza slabei promovări sau ignoranței vizitatorilor, stării fizice a construcțiilor și datorită netransformării lor în atracții turistice moderne și competitive.

Pe de altă parte, dezvoltarea rapidă și necontrolată a turismului poate duce la efecte negative asupra societății, dar și asupra culturii regionale.

Unele obiective turistice săsești sunt apreciate și se încearcă o restaurare a lor pentru a le introduce în circuitul turistic.

Un prim exmplu poate fi reprezentat de Cetatea Felidioare care a renăscut din ruine fiind renovată cu fonduri europene nerembursabie. De când a fost deschisă se încearcă o intensă promovare pentru a fi introdusă în circuitul turistic. Multe sectoare din vechea fortăreață au fost deja reconstruite, făcându-se mai multe intervenții tehnice de reabilitare. Puținele fragmente de ziduri din vechea construcție, mai bine conservate, au fost și ele refăcute și consolidate în bună parte. În zonele în care nu existau ziduri s-au construit ziduri noi din piatră care respectă structura și arhitectura construcției. Toate porțiunile exterioare și spațiile recuperate și descoperite din interiorul cetății vor fi reconstruite și reabilitate astfel încât să fie recompus cât mai exact trecutul cetății. Se estimează de către primarul județului Brașov, că la sfârșitul anului 2016 va fi introdusă în diferite circuite turisistice ce vizează bisericile fortificate din Transilvania.

Un al doilea exemplu de cetate renovată este cetatea de la Rupea care odată cu proiectul de reabilitare și extindere turistică a orașului Rupea și finanțarea lui cu fonduri de la primărie, guvern și Uniunea Europeană, a fost inculsă și ea. Lucrările de restaurare a cetății s-au desfășurat pe o perioadă de patru ani, 2009-2013, iar inaugurarea s-a făcut pe 15 iunie 2013.

Din păcate unele obiective săsești nu sunt așa de norocoase, deși inițindu-se un plan de restaurare, fondurile să nu fie suficiente.

Un exemplu este proiectul inițiat de Ministerul Culturii, un proiect de cercetare, restaurare și consolidarea a palatul Brancovinescu urmând să devină casă de odihnă pentru oameni de cultură. Din lipsă de fonduri proiectul a fost încredințat primăriei locale care în 2006 a concesionat domeniul pentru 49 de ani unei companii din satul Ucea de Jos, care a propus un proiect de transformare a palatului într-un hotel de patru stele. Renovarea a început în anul 2010.

Despre interesul valorificării și promovării bisericilor fortificate săsești e mai greu de vorbit, dar se pot împărți în două categorii: biserici care au fost renovate și biserici neștiute, uitate.

Exemplele cele mai cunocute de biserici fortificate săsești restaurate și introdu-se în circuite turistice sunt: biserica fortificată din Viscri și biserica fortificată din Prejmer, ambele fac parte din parimoniul mondial UNESCO.

Din nefericire sunt multe biserici uitate care au ajuns să se dărâme, să li se prăbușească turnurile și nimeni să nu încerce să schimbe acest lucru. Exemple de biserici din această categorie sunt bisericile din: Bunești, Cața, Felemer, Roadeș, Rotbav cărora li s-au prăbușit turnurile.

8.2. Modalități de diversificare a serviciilor turistice

Dezvoltarea si calitatea serviciilor turistice sunt dependente, de existenta unei baze tehnico-materiale adecvate, cu dotari corespunzatoare, care sa ofere turistilor conditii optime si care sa îndeplineasca, dupa caz, si alte functii.

Serviciul turistic prestat clientilor este o combinatie a doua componente-o componenta cantitativa, cu caracter preponderent material, evaluabila pe o baza obiectiva, si o componenta calitativa, comportamentala.

Componenta cantitativa este mai usor de definit, de masurat, de comparat si de constientizat. Elementele determinante sunt: echipamentele tehnice, alimentele, decorul, metodele de lucru, numarul personalului, informatiile. Ceea ce-si doreste clientul însa nu este o procedura de functionare.

Componenta comportamentala este prea adesea neglijata de catre agenții de tuirsm.

Crearea unui aeroport deoarece accesibilitatea turiștilor în județul Brașov este mult îngreunată de lipsa aeroportului.

Infințarea centrelor de informare turistică, în fiecare oraș și sat care prezintă interes turistic din județ, deoarece este întâlnită insuficiența materialelor de promovare turistică.

Realizarea unei baze de date comună, accesibilă pentru tot județul, privind derularea evenimentelor culturale.

Crearea parcărilor și a grupurilor sanitare în toate zonele ce primesc turiști.

Aducere stațiunilor ce oferă facilități pentru practicarea sporturilor de iarnă care înregistrează un raport negativ calitate-preț în comparație cu destinații similare din Europa, la un nivel internațional.

Renovarea și modernizarea statiunilor cu potențial balner din tot județul, cum am prezentat la un punct anterior în licență, potențialul stațiunilor sau foste stațiuni precum:Rupea, Codlea, Băile Perșani, Homorod, este mare, dar slab valorificat.

Creeare de pachete turistice, tururi care sa includă bisericile fortificate săsești din județul Brașov.

8.3 Valorificare patrimoniului turistic aparținând culturii și civilizației săsești

Brașovul casa patrimoniului turistic săsesc

Secole de coexistență a românilor, sașilor și maghiarilor au creat contextul ideal pentru dezvoltarea unei culturi marcate de contraste fascinante. În călătoria noastră veți descoperi peisaje rurale idilice, orașe istorice medievale, situri patrimoniu UNESCO, sate cu biserici fortificate gotice, impozante palate baroce și muzee de rang internațional.

Iași-Brașov-Sânpetru-Hărman-Prejmer-Rotbav-Racoș-Cața-Criț-Viscri-Rupea-Făgăraș- Râșnov -Bran -Ghimbav-Brașov-Iași

Preț: 600 lei

Fig.50. Traseu turistic

Ziua 1: Iași-Brașov

Plecare din Iași spre Brașov. Vă invităm la un tur ghidat prin centrul istoric al orașului Brașov. De-a lungul turului veti asculta povești și legende interesante și amuzante despre istoriaorașului și locuitorii săi.

Orașul Brașov și împrejurimile dispun de numeroase monumente istorice, de arhitectură, muzee și instituții culturale, astfel: Prima Școală Românească, Turnu Alb, Biserica Neagră, Castelul Bran, Muzeul de artă, Biserica Sf. Nicolae, Cetatea Brașovului, Sinagoga Neologă, Ruinele Cetății, Mănăstirea Franciscană, Ansamblul Vămii Brașovului, Capela Inima Reginei Maria.

Timp liber pentru a explora orașul și pe cont propriu.

Ziua 2: Brașov-Sânpetru-Hărman-Prejmer-Rotbav-Racoș

În a doua zi a deplasării vom lua cu asalt ținutul sașilor pentru a descoperi localitățile mult cunoscute construite și locuite de aceștia, pentru a ajunge să le cunoaștem stilul de viață, arhitectura și nu în ultimul rând, produsele tradiționale. Astfel vom vizita bisericile fortificate din Sânpetru, Hărman, Prejmer și Rotbav iar la Racoș vom vizita castelul Bethleen și rezervația geologică celebră pentru coloanele de bazalt.

Înoptarea se va face în case tradiționale săsești ale localnicilor contractați anterior care obișnuiesc să găzduiască turiști oferindu-le masa, adăpost și multe povești.

Ziua 3: Racoș-Cața-Criț-Rupea-Viscri

Ziua a treia ne duce pe drumul descoperirii unora dintre cele mai bine întreținute case săsești din partea nordică a județului, în satele Căța și Criț, păzite cu strășnișie de complexurile fortificate ale bisericilor din localitate. În partea a doua a zilei vom poposi în celebra cetate săsească Rupea, Cea mai mare cetate de acest fel din județul Brașov.

Seara ne așteaptă într-un sat săsesc devenit unul cu adevărat regal, pitit departe de agitația lumii, Viscri. Până seara târziu ne vom putea întoarce în timp pe ulițele încremenite ale satului, admirând biserica fortificată, casele restaurate, și oamenii locului. O adevărata ocazie vor fi sortimentele de dulceață ale locului cu care localnicii se mândresc nevoie mare!

Visele le vom vâna tot în paturi săsești, sub acoperișuri la fel de săsești ca însăși istoria locului în pensiunea Viscri 44

Ziua 4: Viscri- -Făgăraș –Râșnov- Bran

Ziua a patra va fi ziua marilor cuceriri. Ajungând să îi cunoaștem pe sași de la gândire și arhitectură la ospitalitate și gastronomie, vom vedea cum și-au apărat ei aceste comori vizitându-le cetățile. Astfel vom ajunge în cetatea Făgăraș și Râșnov, pentru a ajunge să înoptăm la poalele fantomaticului dar semețului castel Bran. Ajungând în Bran devreme mare parte a zilei va fi dedicată explorării stațiunii și vizitării castelului

Ziua 5: Bran-Ghimbav-Brașov-Iași

Ultima zi ne aduce înapoi pe meleagurile moldovenești, nu însă înainte de a merge să ne luam la revedere de la patrimoniul săsesc vizitând unul dintre cele mai vii sate din apropierea Brașovului, Ghimbav, și după încă un popas în capitala verde a țării, Brașov.

9. CONCLUZII

Așa fiind, după cum am rezumat și în partea introductivă reprezentată de motivația alegerii temei, în prezenta lucrare am analizat acea componentă a patrimoniului săsesc din județul Brașov în încercarea de a reda cât mai fidel realitatea socio-culturală căreia îi este supus.

Analizând numărul obiectivelor, poate deloc exhaustiv, nici dimensiunile lucrării, nici timpul necesar expunerii acesteia nepermițând o analiză amănunțită pe care ar merita-o fiecare clădire și fiecare așezare, putem concluziona că patrimoniul istoric și cultural al sașilor Brașoveni este unul enorm atât prin prisma numărului obiectivelor cât și din punct de vedere al potențialului turistic exploatabil. Astfel fondul de turism exploatabil se prezinta cu 35 de biserici fortificate din care 23 în stare bună sau foarte bună de conservare, unele dintre ele fiind încă folosite. 70 de sate întemeiate de sași din care unele locuite încă de sașii rămași, 12 conace nobiliare, si nenumărate conace țărănești risipe în multe din satele în care unii sași au avut o situație economică favorabilă.
În analiza acestui patrimoniu am identificat atât punct tari cât și puncte slabe, aproximativ în număr egal, pentru că așa cum am arătat în cele de mai sus, pentru fiecare obiectiv important există o nepăsare cel puțin egală cu valoarea respectivului obiectiv.

Punctele tare ale patrimoniului săsesc sunt reprezentate de unicitatea arhitecturii în general pornind de la gospodăriile foarte bine organizate, având pe lângă casa propriu-zisă și nelipsita șură, precum și anexe, constrite din ziduri groase de cărămidă și piatră, și până la conacele țărănești și cele nobiliare. Deși le-am numit conace țărănești, asta nu le face mai puțin impunătoare, este adevărat ca detaliile ornamentale și bogăția stilului le lipsește, însă contrabalansează numărul de camere 6-10, foarte spațioase, și grădinile întinse cu livezi de pomi, având ochiuri de apă și facilități care le dau un caracter de grădini de vară nobiliare.

Un al doi-lea avantaj este reprezentat de numărul mare de obiective și diponibilitatea lor. Această disponibilitate este dată în primul rând de faptul că multe din satele săsești sunt în marea lor majoritate părăsite, casele acestora rămânând fie nelocuite, fie intrate în patrimoniul comunelor, și scoase la vânzare de acestea sau de moștenitorii celor plecați. Prin urmare, aceste comunități nu prezintă impedimente semnificative pentru investiții în infrastrusctura de turism, din contră ele pot reprezenta o oportunitate pentru un turism de elită, unic atât prin serviciile oferite, cât și prin tipul de turist pe care l-ar atrage.

Relieful județului Brașov este deosebit, zona fiind înzestrată cu rezervații naturale unice în țară, precum:Racoș, Piatra Craiului.

O constatare pozitivă este dată de începerea arătării interesului chiar daca într-un mod mai lent și plin de dificultăți, față de parimoniul turistic săsesc, dovedit prin renovarea unor vechi și importante cetăți și biserici fortificate precum: cetatea Feldioara, cetatea Racoș, biserica fortificată din Viscri.

O altă constatare pozitivă este creșterea numărului de pensiuni în mediul rural, o consecință a creșterii interesului turiștilor față de turismul verde și agroturism, ramuri ale turismului rural. Un interes mare pentru activitățile tradiționale din satele săsești. Un exemplu concludent este reprezentat de stațiunea turistică Bran, turiștii nu mai caută să viziteze doar Castelul Bran ci participă și la diferite evenimente tradiționale, ca de exemplu răvășitul oilor.

În registrul punctelor slabe se înscriu nepromovarea și neexploatarea acestui patrimoniu, cauzate de lipsa de interes a agenților turistici în identificarea obiectivelor și aducerea lor la cunosștința turiștilor prin pachete turistice adecvate. De multe ori, este adevărat că multe sate sunt foarte izolate, din punct de vedere al turistului, acest fapt poate reprezenta un avantaj, însă pentru operatorii turistici poate ridica o serie de probleme cărora le rezistă doar cei mai exclusiviști, determinați și vizionari operatori, pentru că identificarea unei localități săsești având potențialul unui sat de vacanță poate fi problematică datorită modificărilor demografice din multe astfel de sate. Astfel, operatorul trebuie să analizeze opțiunile prin perspectiva accesibilității, oportunității , siguranței turismului dar și a investiției.

Așadar, deși această ramură de turism nu este destinată unui număr mare de operatori economici, ea este cu siguranță destinată unui număr mare de turiști, prezentând astfel o axă de dezvoltare importantă pe termen lung.

Din păcate însă, din lipsă de interes și de cunoaștere acest patrimoniu rămâne după cum am văzut pradă intemperiilor și localnicilor români și de multe ori rromi care nu se sfiesc să transforme casele săsești în depozite, gropi de gunoi sau grajduri, iar edificiile mai însemnate în materie primă de cărămidă și lemn pentru nevoile lor.

Am văzut de asemenea că acest patrimoniu poate fi salvat cu eforturi însemnate, însă nu imposibile exemplu în acest sens fiind satul Viscri, conacele Béldy László și Brâncoveanu, și exploatat din punct de vedere turistic cu însemnate beneficii atât pentru turist cât și profit pentru cei care aleg să se implice activ în promovarea acestui tip de turism.

În concluzie, putem afirma că turismul bazat pe patrimoniul săsesc din județul Brașov reprezintă o oportunitate importanta și de neignorat în dezvoltarea turistică a zonei și nu numai.

10. BIBLIOGRAFIE