Magazinul Virtual Modalitate Moderna de Comert

Cuprins

1. Introducere

Comerțul electronic folosește diverse modele pentru desfășurarea on-line a afacerilor. Acestea diferă în funcție de produsul care este vândut și de entitățile care intervin în cadrul unei tranzacții. Modelele de afaceri folosite pentru vânzarea on-line de bunuri, precum informații sau acces la baze de date diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice.

 Magazinul electronic se implementează prin intermediul unui site Web. Acesta este administrat de companie, pentru marketingul și vânzările propriilor produse si servicii. Minimal, conține catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare poziție din catalog. Aceste descrieri sunt gestionate în general de un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Sistemul de gestiune a bazelor de date se va ocupa cu stocarea și manipularea datelor și cu oferirea posibilităților de acces la date. Varianta medie a unui magazin electronic conține facilități pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clienții), iar varianta extinsă cuprinde și posibilitatea efectuării on-line a plații (prin cărți de credit sau alte variante electronice).

Odată cu răspândirea web-ului și atingerea unei mase critice de utilizatori, firmele cu activitate de comerț, analiștii, specialiștii în marketing s-au gândit că merită investit efort în punerea la punct a unor tehnologii care să transforme surferii web în potențiali clienți. Inițial, site-urile web ale acestor firme conțineau doar informații de contact, oferte promoționale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML (HyperText Markup Language) statice. Lansarea unei comenzi de cumpărare a unor produse se putea face eventual via fax, telefon sau email. Totul era ok, doar că, pentru a putea intra în posesia produselor, clientul trebuia să platească contravaloarea produselor comandate iar banii să parcurgă drumul de la client la comerciant (vânzător). Plata se facea de regulă prin mecanismele clasice, către un cont deschis de comerciant la o bancă; presupunea deplasarea clientului la sediul unei instituții cu profil bancar pentru a depune banii și pentru a iniția transferul acestora în contul comerciantului. În funcție de politica adoptată de comerciant, pentru a demara procesul de livrare a produselor către client, acesta cerea sau nu confirmarea efectuării plății prin fax, fie că se folosea o rețea de distribuție proprie, fie că se apela la un serviciu poștal specializat (poșta rapidă, DHL), teoretic aceasta ultimă fază era cea mai lungă.

Pentru unele firme, comerț electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noțiunea de comerț electronic acoperea circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul și vânzarea propriu-zisă. Mulți oameni considerau comerțul electronic ca fiind orice tranzacție comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărți, CD-uri, bilete de călătorie și altele. Dar, comerțul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluției afacerilor și cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziții comerciale ci și totalitatea activităților care susțin obiectivele de marketing ale unei firme și care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzari, plăți, activități post-vânzare, servicii către clienți.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină și acordă asistență acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate și semnăturile electronice, la tranzacțiile online sau rețelele de magazine, precum și la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanță, designul de pagini web, elaborarea site-urilor.

Această evoluție are un impact major asupra economiei, în ceea ce privește crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente și, în special, asupra potențialului pieței forței de muncă și a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversități a condițiilor de piață ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii și care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziția întreprinderilor și în special a întreprinderilor mici și mijlocii, a unei "surse" unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluțiilor comerțului electronic în activitatea proprie.

2. Comerțul Electronic – generalități

Comerțul Electronic este un schimb electronic de informații între o afacere și clienții săi. Aceasta se poate face prin fax, telefon, email, internet – acestea sunt doar câteva dintre mijloace.

Comerțul electronic este una dintre soluțiile complexe, integrate pe care le oferă tehnologia Internet. Acest aspect implică ca o multitudine de aplicații și de furnizori de servicii Internet care trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerț electronic să poată funcționa. De multe ori o primă alegere – a unei aplicații sau a unui serviciu – presupune în mod automat o serie de opțiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta iți va impune aplicația Y și nu vei putea avea aplicația Z.

Comerțul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii suport pentru procesele de afaceri, incluzînd:

poșta electronică interorganizații, cataloage electronice, sisteme suport pentru comerțul cu marfuri și servicii;

sisteme suport pentru preluare de comenzi, logistică și tranzacții;

sisteme de raportare statistică și informații pentru management.

Comerțul electronic se referă la desfașurarea activităților specifice mediului de afaceri utilizînd în special mijloace electronice (rețele de calculatoare) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informații de afaceri. În comerțul electronic informația circulă direct între agenții implicați în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a mai utiliza suportul hârtie (imprimantă sau fax).

Avantajele comerțului electronic

Din poziția de cumpărător, câștigul esențial este timpul. Același produs sau serviciu poate fi cumpărat mai ieftin, deoarece pot fi vizitate mai multe magazine într-un timp scurt.

Din punctul de vedere al companiilor ce utilizează comerțul electronic se disting următoarele avantaje:

creșterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicațiile internaționale;

îmbunătățirea eficienței, de exemplu datele nu mai trebuie retastate manual atât în calculatorul vânzătorului, cât și al cumpărătorului, permițând mâinii de lucru să fie utilizată mai productiv; erorile de retastare se elimină; ciclurile de producție și cumpărare se reduc drastic;

reducerea unor costuri, de exemplu utilizând e-mail-ul, se reduc costurile cu poșta sau mesageria;

întărirea relațiilor cu clienții și cu furnizorii, de exemplu cu ajutorul unui site web al companiei, se prezintă permanent partenerilor ultimele informații necesare acestora;

cale rapidă și comodă de furnizare a informațiilor despre o companie sau despre produsele sale prin intermediul unor site-uri www, a intraneturilor sau a extraneturilor.

canale alternative de vânzare, cum sunt afacerile prin intermediul unui site web.

Arhitectura unui sistem de Comerț Electronic

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a 4 componente (subsisteme electronice / informatice) corespunzătoare urmatoarelor roluri:

Client: Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP – Internet Service Provider) sau indirect (o rețea a unei corporații) la Internet. Cumpărătorul folosește acest echipament pentru a naviga și a face cumpărături.

Comerciant: Sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul comerciantului, care găzduiește și actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.

Sistemul tranzacțional reprezintă sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacționare.

Dispecer plăți (Payment Gateway) reprezintă sistemul informatic responsabil cu rutarea instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea cărților de credit și autorizarea plăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unor cerințe de securitate sporite), poartă prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informațiilor specifice cărții de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată "portarul" redirectează informația către un centru de carduri (CC – un server certificat în acest scop și agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca care a emis cardul iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpăratorul, sunt efectuate automat o serie de verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată. În ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plată sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client. Astfel, în cîteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.

Pe baza acestor 4 componente de bază s-au implementat diverse arhitecturi de comerț electronic. Unele combină mai multe componente într-un singur (sub)sistem informatic, pe când altele implementează separat fiecare componentă în parte.

Pentru definirea arhitecturii, proiectanții de sisteme de comerț electronic fac o proiectare de ansamblu a sistemului pe baza unei selecții a principalelor cerințe/funcții ale unui sistem EC. Detalii cum ar fi, de exemplu, funcția de agregare care permite asamblarea articolelor într-o comandă completă sunt lăsate pe seama proiectării de detaliu. Decizia de a integra această funcție de agregare la nivelul componentei client, comerciant sau tranzacționale se va lua în funcție de cerințele specifice ale fiecărei implementări în parte. Important este însă că în cazul unui sistem de EC, ca de altfel în cazul oricărui sistem complex, arhitectura să fie clar definită la toate nivelele de detaliu.

Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectată cu grijă ținând cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lăsând totodată portițe care să permită adaptarea sa în timp, pe masură ce apar noi provocări iar tehnologiile evoluează.

Magazinul electronic (e-shop)

Ideea de bază a comerțului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagină de Internet. Astfel, firma iși prezintă catalogul de produse precum și serviciile prin Internet.

Magazinul electronic conține catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare poziție de catalog. Catalogul este descris într-un limbaj (html, html dinamic, java) interpretabil de browserele de web. Descrierile produselor sau serviciilor sunt gestionate în general de un SGBD.

Motivația principală a creării magazinelor electronice este atragerea unui număr mai mare de clienți, fără ca distanța să mai constituie un impediment.

Aceasta este cea mai scurtă cale spre o prezență globală a unei companii. Câștigurile provin din reducerea costurilor de promovare și vânzare, precum și din mărirea vânzărilor.

Aprovizionare electronică

Pentru procurarea bunurilor și serviciilor, marile companii și autoritațile publice organizează licitații. Prin publicarea pe web a specificațiilor ofertei scade atât timpul, cât și costul de transmisie; mai important fiind totuși mărirea considerabilă a numărului de firme care iau cunoștință în timp util despre licitație, ceea ce conduce în final la mărirea concurenței și deci la scăderea prețului.

Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preț, ținând seama de tendința clienților de a testa calitatea, viteza și eficiența livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu ușurință și nu necesită folosirea simțului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărți, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de altă parte, produse care au fost considerate inițial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet – cravatele, spre exemplu, se vând acum foarte bine pe Internet.

Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializează cravate, site-ul poate prezenta și un desen despre cum se face nodul de cravată. În plus, site-ul poate include și un ghid de culori și stiluri pentru oamenii de afaceri, un îndrumar pentru succesul în afaceri sau, magazinul de cravate poate decide să vândă șosete, pantofi și pălării prin includerea pe site și a altor vânzători.

Prețurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. De exemplu, cărțile sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau nu sunt percepute taxe adiționale de livrare. Serviciile și în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite. Serviciile de informare prin publicații periodice sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanții vor iniția servicii suplimentare de tipul accesului la arhive și vor extinde posibilitățile de căutare, solicitând utilizatorului să se aboneze și să plătească pentru a beneficia de acestea. S-a constatat că impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea rămâne fidelă abonamentelor clasice și, în general, numai clienții noi apelează la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la știri de ultimă oră sau la dezbateri cu participare restrictivă de exemplu, suscită interesul doar dacă serviciile oferite sunt de valoare excepțională.

Există diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel:

pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deținătoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample și complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei dacă frecvența modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. știri, prețuri) sau dacă este necesar un trafic intens între firma și serverul aferent e-shop;

pe un server virtual (un spațiu deținut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); în corelație cu un spatiu mai mare de tipul www.yourshop.com, soluție preferată de majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii;

în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).

Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile de telecomunicație, grupul țintă, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, structura, mărimea, structura și obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.

Un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informațiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse și o fereastră a acestui site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. O idee interesantă ar fi să se stabilească denumiri de genul "www.produs1.com" pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzătoare din cadrul magazinului electronic.

Tehnologii folosite la implementarea sistemelor de comerț electronic

Comerțul electronic este un domeniu dinamic ce se adaptează foarte rapid la toate tehnologiile noi care apar, sau modifică tehnologii deja existente pentru a se potrivi specificului său. Astfel, o parte dintre tehnologiile de mai jos au fost folosite încă de la începutul Web-ului (una dintre ele, respectiv poșta electronică, a fost chiar cea care a marcat nașterea Internet-ului), în timp ce altele, precum EDI – Electronic Data Interchange, fiind în plin proces de evoluție.

EDI

mesageria X.400

poșta electronică (e-mail)

Internet

intranet (rețeaua internă a unei companii organizată și funcționând după principiile Internet-ului care asigură schimbul electronic de informații al unei companii cu colaboratorii săi: furnizori, clienți, bănci).

afaceri desfășurate pe rețeaua de Web-uri, în banda îngustă (videotex) și banda largă (teleshopping).

Tehnologia coș de cumpărături

Una dintre cele mai des folosite tehnologii de implementare e-commerce este coșul de cumpărături, pe care l-am folosit și eu în acest proiect. Această tehnologie de procesare-comandă permite clienților să acumuleze produsele pe care vor să le achiziționeze pe masură ce continuă să cumpere.

Tehnologia coșului de cumpărături este un catalog de produse, care este găzduit pe serverul comerciantului sub forma unei baze de date. Serverul comerciantului este mediu de stocare de date și un sistem de management folosit de comerciant. Este adesea un sistem de calculatoare care conduc toate funcțiile necesare pentru funcționarea unui Web site. O bază de date este o parte componentă a serverului comerciantului concepută pentru a stoca și raporta cantități mari de informații. De exemplu, o bază de date a unui vânzător cu amănuntul online, în domeniul încălțămintei ar include date despre produse cum ar fi descrieri ale produselor, mărimea, disponibilitatea, informații despre expediere, nivelul stocului și informații despre comenzi. Bazele de date stochează, de asemenea, informații despre clienți cum ar fi nume, adrese, date despre cartea de credit (când este necesar) și cumpărăturile anterioare.

Sisteme EDI

B2B, acronimul pentru "Business-to-Business", se referă la relațiile dintre două sau mai multe firme. Online sau offline, termenul "B2B" poate fi aplicat relațiilor simple dintre un singur cumpărător și un singur vânzător, cât și sistemelor complexe de distribuție care leagă sute de furnizori și producători. Sistemele EDI (Electronic Data Interchange) ajută afacerile să-și conducă lanțurile de aprovizionare. Lanțul de aprovizionare al unei firme se referă la relația dintre producătorii echipamentelor originale (OEM – Original Equipment Manafacturer), producătorii secundari, distribuitori, firmele de expediere, vânzătorii cu amănuntul și consumatori.

Sistemele tradiționale EDI sunt o combinație de calculatoare și echipament de comunicare care dă afacerilor posibilitatea de a conduce electronic tranzacții sigure și de încredere. Sistemele EDI tradiționale, în contrast cu sistemele EDI care au la bază Internetul, folosesc rețea VAN (Value Added Network). VAN este o rețea închisă care include toți membrii unui proces de producție. Fiecare furnizor, producător și distribuitor sunt legați la sistemul EDI prin rețeaua VAN. EDI urmăresc și clasează contabilitatea zilnică și inventarul unei afaceri.

De exemplu, un producător de avioane poate avea un sistem EDI pentru a conduce relațiile sale de aprovizionare și distribuție. Într-o zi, producătorul de avioane poate primi mii de metrii de metal, nenumărate transporturi de echipament electronic și duzine de motoare de la diferiți furnizori din întreaga lume.

Fiecare din aceste transporturi trebuie să treacă prin modele de distribuție complexe. Din moment ce transporturile sunt esențiale pentru realizarea la timp a unui avion, producătorul trebuie să facă toate eforturile ca să se asigure că acel produs va fi livrat la timp. Personalul operațional de la uzina producătorului folosește sistemul EDI pentru aprovizionare, urmărirea transporturilor și pentru a păstra un inventar exact. Acest proces se realizează printr-un transfer standardizat de documentație electronică care verifică fiecare parte a tranzacției, înregistrează termenii și condițiile tranzacției și procesează comanda. Comenzile de cumpărare și facturile sunt în general procesate prin sistemele EDI.

Cu toate că sistemele EDI îmbunătățesc eficiența și promovează practici mai bune în contabilitate, acestea pot fi costisitoare. Mulți furnizori și distribuitori sunt mici magazine și firme de expediere, care nu au tehnologia pentru a se lega la un sistem tradițional EDI. Furnizorii și distribuitorii trebuie de asemenea să țină cont și de ceilalți clienți. Dacă un furnizor iși standardizează sistemul de informații pentru un singur producător, poate deveni mai dificil să facă afaceri cu alții, producători "incompatibili". În acest caz, producătorul poate fie să creeze cheltuielile de integrare ale furnizorului în sistem, fie să excludă furnizorul din sistem și să conducă relația manual. Oricum, avantajele sistemului EDI sunt compromise, și cheltuielile cresc. Internetul îmbunătățește standardele EDI făcîndu-l mai accesibil unui grup mai mare de producători, distribuitori și vânzători cu amănuntul.

Plăți electronice

Una din principalele provocări cu care se confruntă comercianții detailiști (retail) atunci când doresc să implementeze un sistem de comerț electronic este furnizarea un mecanism de plată comod, perceput ca suficient de sigur și ușor de integrat într-un sistem de tranzacții comerciale on-line. Multe soluții pentru această problemă au fost propuse sau chiar sunt utilizate astăzi. Însă nici una nu a dobândit larga acceptare de care se mai bucură încă bancnota de hârtie sau moneda de metal. Comerțul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci când consumatorii obișnuiți vor percepe un mecanism de plată electronică ca fiind la fel de sigur ca plata cu banii jos ("cash") de astăzi.

Plata prin Internet

De îndată ce a pus în exploatare un sistem de vânzări on-line, comerciantul va putea vinde 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână și asta peste tot în lume. Mai mult, cumpărătorii și potențialii clienți vor avea acces la informații de ultimă oră referitoare la produse, servicii, prețuri sau disponibilitatea acestora. Ca acest scenariu să devină cu adevărat realitate, comerciantul va trebui să se asigure că sistemul informatic pe care-l implementează va fi disponibil non-stop și în tot acest timp el va opera: gestiunea comenzilor, facturarea, procesarea plăților și remiterea banilor.

Soluții de plată în timp real

Cu excepția cazului în care comerciantul iși desfășoară activitatea pe principiul "banii jos" sau folosește alte metode de plată off-line, obținerea banilor rezultați în urma unei vânzări on-line presupune o serie de procese de interacțiune cu bănci sau alte instituții financiare.

În prezent, plățile cu ajutorul cărților de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode de plată folosite în comerțul electronic. Din punct de vedere arhitectural, metodele de plată pot fi integrate la nivelul "comerciantului" – în sistemul informatic al acestuia, sau oferite în regim outsource de un furnizor de servicii de comerț (CSP – Commerce Service Provider) care va gestiona/intermedia plățile de la terți.

Credit card

În ciuda unor campanii promoționale de anvergură derulate în occident, cu excepția cărților de credit nici una din noile metode de plată promovate nu a atins masa critică. De fapt, previziunile unor consultanți de specialitate din domeniu prognozează că până în 2002 cărțile de credit vor rămâne mijlocul de plată preferat pentru 99% din cumpărăturile on-line. Tranzacțiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concretă de criptare asigură faptul că numai banca sau furnizorul de servicii pentru carduri de credit va putea vedea numărul cărții de credit, nu și comerciantul. Cu doar câțiva ani în urma scepticii susțineau că foarte puțini clienți vor fi dispuși să ofere on-line informații referitoare la propriul card de credit (numărul acestuia). Realitatea de astăzi, când multe din cele mai populare site-uri de comerț electronic acceptă doar plata cu card de credit, vine să ne arate că aceștia s-au înșelat.

O parte din proces implică încheierea unor alianțe/contracte cu instituții financiare, în timp ce din punct de vedere tehnic presupune utilizarea unor tehnologii avansate de criptare și autentificare pentru securizarea mesajelor trimise via Internet. Unul din primii pași pe care trebuie să-l facă comerciantul este să-și deschidă un cont la o bancă care oferă servicii de tranzacționare on-line bazate pe carduri. Costurile pe care va trebui să le suporte comerciantul includ o parte fixă, reprezentată de costul achiziționării sau închirierii echipamentelor și softul aferent necesar realizării comunicării securizate cu banca (de exemplu, implementarea unui firewall este obligatorie), precum și costuri variabile rezultate în urma comisioanelor precepute de bancă/tranzacție.

De regulă instituția financiară impune un volum minim de tranzacții/lună (cost variabil minim acceptat), percepând o sumă minimă pe care comerciantul o plătește indiferent de numărul de tranzacții pe care le derulează on-line. În schimb, poate fi avantajos pentru comerciant să apeleze la o agenție de carduri care oferă servicii de tranzacționare on-line. Datorită volumului mare de tranzacții pe care aceste agenții le derulează, pot obține discounturi semnificative de la bănci și în consecință au oferte mai tentante pentru clienți – societăți comerciale care doresc să-și pună o parte din business on-line.

Protocoale de cumpărare

Modalitatățile de efectuare a tranzacțiilor de comerț electronic sunt guvernate de reguli acceptate de toți participanții la actul de comerț. Aceste reguli poartă numele generic de protocoale de comerț electronic.

Tranzacția comercială are trei faze: negocierea, plata și livrarea.

Majoritatea modelelor din literatură de specialitate se concentrează pe faza de plată și, în mod deosebit, pe modul de asigurare a securitații plăților electronice. Cele mai importante protocoale de plată electronică sunt SET (Secure Electronic Transaction), SNPP (Simple Network Payment Protocol) și IBS (Internet Billing Server).

Alte protocoale de plată, neprezentate în acest proiect, dar cu o utilizare notabilă sunt: JEPI (Joint Electronic Payment Initiative), dezvoltat de W3C (World Wide Web Consortium), și CommerceNet; EMV – cărți de debit/credit utilizând tehnologia cipurilor, dezvoltat de Europay, Mastercard și Visa; E-Check – Electronic Checkbook pe un smartcard al FSTC (US-Financial Services and Technology Consortium).

Protocolul SET

Protocolul SET a fost dezvoltat de Visa și MasterCard în 1996, cu asistență din partea IBM, Microsoft, Netscape, GTE, SAIC, Terisa și Verisign. În cadrul protocolului sunt definite regulile de efectuare a plăților utilizând cărți de plată. Specificațiile prezintă arhitectura unui sistem de plăți electronice bazat pe cărți de plată, sistem care satisface următoarele cerințe:

asigurarea confidențialității informațiilor;

asigurarea integrității datelor;

autentificarea conturilor cărților de plată și a utilizatorilor acestora;

autentificarea comercianților- asigurarea interoperabilității.

Confidențialitatea informațiilor este asigurată prin criptarea mesajelor. Integritatea informațiilor de plată este rezolvată prin utilizarea semnăturilor digitale. Autentificarea cărților de plată este asigurată atât prin semnături digitale, cât și prin certificarea deținătorilor.

Autentificarea comercianților se execută prin semnături digitale și prin certificări, iar interoperabilitatea se obține prin utilizarea unor protocoale și formate de mesaj specifice.

Protocolul SNPP

Protocolul SNPP a fost propus de M.I.T Laboratory of Computer Science în 1992. În faza inițială, fiecare comerciant și fiecare cumpărător deschide un cont la o bancă de încredere și depozitează o cantitate de bani. La deschiderea unui cont se generează o cheie de criptare, furnizată utilizatorului odată cu numărul contului. O tranzacție de plată constă din valoarea plății, identificatorii de cont și bancă și un termen de efectuare a plății.

Banca păstrează înregistrări pentru fiecare cont. O astfel de înregistrare conține cantitatea și tipul valutei din cont, o listă de transferuri asupra contului, cheia de criptare, numărul celei mai recente tranzacții și lista numerelor de tranzacții neutilizate, mai mici decât numărul celei mai recente. O persoană poate utiliza conturi multiple, atât pentru vânzare, cât și pentru cumpărare.

Descrierea formală a protocolului folosește trei entități (comerciant, cumpărător și bancă) și două mesaje (HOLD și PAY). Protocolul debutează când un cumpărător transmite un mesaj HOLD către comerciant, mesaj retransmis de acesta către banca sa. Banca transmite mai departe mesajul către banca cumpărătorului.

Dacă există bani suficienți în contul acestuia din urmă, se rețin într-un subcont atașat acestei tranzacții și se întoarce o confirmare către banca comerciantului.

În caz contrar, întregul mesaj HOLD este rejectat și se incrementează un contor de alertă. Comerciantul, după ce este notificat de banca sa privind succesul mesajului HOLD, livrează clientului produsele. La primirea mărfurilor, cumpărătorul transmite un mesaj PAY către comerciant și se aplică o procedură de tratare similară cu cea a mesajului HOLD.

Protocolul IBS

Protocolul IBS a fost elaborat la Carnegie Mellon University în 1994.

Prima varianta a acestui protocol se bazează pe Kerberos, utilizând un sistem cu chei private și facturi batch pentru a garanta servicii sigure atât comercianților, cât și cumpărătorilor.

În total s-au dezvoltat încă cinci variante, combinâd tipul de cheie de criptare (publică, privată, mixtă) cu tipul de facturare (batch sau online). Spre deosebire de protocoalele anterioare, acest model de protocol are încă puține aplicări în afara mediului academic, iar odată cu apariția SET-ului – care preia ideile de bază din IBS -, rolul acestuia din urmă se diminuează.

Arhitectura sistemelor informatice pentru magazine online

Modelarea arhitecturii unui sistem informatic privește trei elemente distincte:

Tehnologia de dezvoltare: instrumentele necesare pentru construirea aplicațiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date, limbaje și medii de programare, controlul codului sursă, gestiune configurații, instalare). De obicei acestea sunt stabilite de la începutul proiectului. În această fază se realizează o validare a corectitudinii și eventual se fac anumite modificări (dacă este posibil – resurse umane și de timp);

Tehnologia de acces la date: modul de accesare a datelor de către aplicație (inclusive tehnologia de replicare și infrastructură de acces la date);

Tehnologia de proiectare a aplicației: modul de segmentare a aplicației, strategii de împărțire pe nivele, gestionarea nivelelor.

Pe măsură ce se cunosc cerințele, aceste trei arhitecturi se rafinează și se stabilește configurația potrivită, rezultatul purtând numele de arhitectura de execuție.

Una dintre cele mai importante operații care se realizează în etapa de proiectare a arhitecturii unui sistem informatic este aceea de separare a serviciilor furnizate de acesta. Până la apariția (utilizare pe scară largă) a tehnologiilor client-server și a Internetului, aplicațiile în general nu erau proiectate în spiritul separării serviciilor ce le ofereau.

O aplicație o putem privi ca fiind structurată pe 3 nivele: nivelul de prezentare, de logică a aplicației (de business) și de date (a nu se face confuzie cu tipurile de clase: entitate, control, interfață). Aceste nivele induc și două tipuri de independență logică: modificarea unui nivel nu trebuie să afecteze modificări ale altor nivele.

Nivelul (servicii) de prezentare: constă într-o prezentare grafică sau ia forma unor rapoarte. Separarea serviciilor de prezentare de cele de logică a aplicației permite modificarea interfeței cu utilizatorul cu eforturi reduse (ex. implementarea unei interfețe web pentru o aplicație existentă).

Nivelul de logică a aplicației: reprezintă cel mai dinamic nivel al unui sistem informatic, deoarece regulile de logică a aplicației și funcționalitatea se modifică mult mai des. ‘Izolarea’ de celelalte nivele face ca impactul implementării unor modificări să fie redus. În măsura în care este posibil, nivelul de logică trebuie să nu conțină elemente legate de interfața utilizator sau acces la baza de date.
Implementare: reguli de logică a aplicației, controlul fluxului în aplicație, impunerea unor restricții pentru păstrarea consistenței datelor.
Obiective: impunerea rigidă a regulilor de logică, conservarea investiției în cod sursă, reducerea costurilor de întreținere.

Nivelul de date: este cel mai static nivel, deoarece structurile de date și relația dintre acestea se modifică rar.
Implementare: robustețe în stocarea/interogarea datelor, accesul la Sitemul de Gestiune a Bazelor de Date, controlul concurenței.
Obiective: baza de date consistentă și sigură, partajarea informațiilor, timpi rapizi de răspuns.

Cele trei nivele menționate sunt nivele logice. Aplicațiile care au o astfel de segmentare poartă denumirea de aplicații cu arhitectură pe 3 nivele (3-tier achitecture).

Fig.1 – Arhitectura client/server pe 3 nivele (3-tier)

În general, acestea se implementează în 2 nivele fizice: calculator client (nivelele de prezentare și logică) și server de date (nivelul de date). Această soluție a fost utilizată inițial pentru aplicații client/server distribuite. Implementarea nivelelor logice individual, ca nivele fizice separate (client – nivel de prezentare, server de aplicație – nivel de logică, server de date – nivel de date) este impusă de urmatoarele aspecte:

distribuția softului către clienți atunci când părți ale aplicației se modifică și configurarea aplicației pentru diverși noi clienți;

în funcție de tehnologia bazelor de date, costurile se ridică substanțial dacă fiecare stație de lucru necesită licență de acces la baza de date;

scăderea performanței atunci când anumite calcule complexe sunt realizate pe calculatoare client care au resurse reduse.

        Practic însă, arhitectura fizică a unei aplicații poate fi împarțită pe mai multe nivele (N-tier architecture) -> mai multe servere de date și servere de aplicație.

        Există mai multe strategii de proiectare optimă și flexibilă a unei aplicații. Minimum necesar pentru o aplicație care se dorește să nu cunoască probleme majore la modificare pe o perioadă de 1-2 ani este implementarea celor trei nivele menționate. Această abordare reprezintă minimul necesar, deoarece există abordări care rafinează fiecare nivel în parte, distingând mai multe subnivele.

Nivelul de logică a aplicației conține două sub-nivele:

nivelul contextului aplicației: interacționează cu interfața utilizator permit filtrarea și consistența informațiilor pe măsură ce ele sunt introduse în sistem (ex. o valoare a unui câmp limitează valorile ce pot fi introduse într-un alt câmp).

nivelul regulilor de logică: sunt legate de reguli de logică convenționale (tradiționale) (ex. nr. de credite inferior unui anumit număr nu permite promovarea unui student în anul următor)

Nivelul de date conține trei sub-nivele:

translatarea datelor: traducerea unei cereri logice (ca adăugare, ștergere, modificare) într-un limbaj care este compatibil cu modalitatea de stocare a datelor (SQL – Structured Query Language).

accesul la date: executarea cererii folosind funcții API (interfață nativă a bazei de date, ADO cu OLE/DB sau driver ODBC).

baza de date – se referă la tehnologia bazei de date (SQL Server, Oracle, Access).

Arhitectura Client / Server

Însăși numele acestei tehnologii de dezvoltarea aplicațiilor, client-server, ne indică faptul că avem de a face cu două entități distincte care comunică între ele, una îndeplinind cererile celeilalte. Cele două entități trebuie să poată lucra separat, fie pe calculatoare distincte, fie ca două procese independente în cazul în care este disponibil un sistem de operare multiproces. Unul dintre procese, procesul server, rulează în permanență în gol, așteptând să primească sarcini de executat. Un server poate în general deservi mai multe procese client fie direct, fie prin intermediul unor procese fie create câte unul pentru fiecare client în parte. Procesul server trebuie să poată să fie găsit întotdeauna la aceeași adresă de către clienți (adică pe același calculator, la aceeași căsuță poștală), pentru ca aceștia să îi poată comunica cererile. Procesele clienți însă, pot lansa cererile de oriunde din rețea.

Desigur, între clienți și server trebuie să existe un limbaj comun în așa fel încât cererile adresate serverului să poată fi ușor înțelese și rezolvate de către acesta. De multe ori, rezolvarea cererilor înseamnă returnarea unui set de date către client, selectat după dorințele acestuia. Diferența nu este prea mare deocamdată, veți spune dumneavoastră, față de arhitectura clasică de rețea, Novell de exemplu. Serverul de fișiere Novell acceptă cererile de date venite de la stații și le prelucrează. Dar să nu ne grăbim, nu am spus încă totul despre ideile care stau la baza arhitecturii client-server. Să luăm exemplul unui program xBase lucrând cu fișiere memorate în rețea, și care dorește să prelucreze datele dintr-un fișier DBF aflat pe un server. Să presupunem că programul nu vrea să prelucreze toate întregistrările din fișierul DBF, ci doar acelea care îndeplinesc o anumită condiție: au un cîmp logic pe valoarea adevărat sau au o dată de înregistrare nu mai veche de o lună. Soluția este de a deschide fișierul de pe server și de a-i cere acestuia să transmită rând pe rând toate înregistrările aflate în fișier. Pe măsură ce aceste înregistrări sosesc la client, acestea sunt verificate dacă îndeplinesc condiția dată și, în caz de succes, sunt prelucrate.

Dezavantajul unei astfel de abordări este acela că toate înregistrările, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiția dorită, sunt transferate către client. O idee mai bună ar fi aceea ca împreună cu cererea, să-i fie comunicată serverului și condiția care trebuie îndeplinită de către înregistrări pentru a putea fi prelucrate. În acest caz, serverul ar putea transmite spre client doar acele înregistrări care îndeplinesc condiția. În acest fel, traficul pe rețea este mult mai mic. În plus, clientii (în număr mare de obicei) nu trebuie să conțină în interior algoritmi sofisticați de selectare a înregistrărilor care îndeplinesc o anumită condiție. Acești algoritmi sunt memorați o singură dată, în interiorul serverului. Datele originale sunt mereu protejate de server și memorate în orice format consideră serverul că este mai eficient. Clienții trebuie să cunoască doar formatul în care sosesc datele pe rețea, un format în general mult mai simplu.

Acestea sunt ideile care stau la baza unei arhitecturi client-server. Clienții comunică într-un limbaj standard cererile lor către server, iar acesta le execută indiferent dacă este vorba de cereri de selectare de date sau de actualizare a acestora. Într-un mod asemănător lucrează FoxPro atunci când lansează o cerere SQL-SELECT către un server SQL. Rezultatul cererii este memorat într-o tabelă temporară în memorie și poate fi prelucrat în același mod ca și o tabelă normală. Datele din memorie sunt o copie a acelora de pe server, modificarea lor duce doar opțional și la modificarea originalelor. Limbajul SQL în sine este un limbaj standard, des utilizat pentru comunicația dintre un server de baze de date și clienții acestuia.

3. Tehnologii informatice și instrumente folosite în proiectarea magazinului virtual

Tehnologii informatice în proiectarea magazinului virtual

PHP (Hypertext Preprocessor) este un limbaj de programare utilizat pentru dezvoltarea paginilor web dinamice. Una dintre cele mai importante funcționalități este posibilitatea de a comunica cu majoritatea bazelor de date: MySQL, Oracle, PostgreSQL, DB2, etc. Cel mai des, în crearea aplicațiilor web, este folosit cu MySQL.

De asemenea, serverul PHP poate fi configurat pe majoritatea sistemelor de operare: Unix, Windows, MacOS. Codul PHP este rulat pe servere web, care vor returna browserelor cod HTML, putând fi inserat în codul HTML sau utilizat de sine stătător.

După ce codul PHP este interpretat și executat, serverul web trimite rezultatul unui client web (browser) sub forma unei pagini web.

Folosirea Limbajelor Script

Limbajele script sunt metode intermediare de programare, între HTML și limbajele de programare ca Java sau C++. HTML este în general folosit pentru formatări de text și pagini de legătură. Limbajele scriptuale pot fi folosite de asemenea pentru a da instrucțiuni computerului, dar sintaxa lor și regulile sunt în general mai puțin rigide și mai puțin complicate.

Un script este o serie de comenzi și instrucțiuni care cere serverului Web să îndeplinească o anumită acțiune. Un script poate, de exemplu, să stocheze într-o variabilă numele utilizatorului, să afișeze numele utilizatorului într-o pagină returnată browser-ului sau să rețină numele utilizatorului într-o bază de date.

Durata de viață a unei anumite variabile determină care scripturi pot accesa această variabilă. O variabilă declarată într-o procedură este o variabilă locală; variabila este creată și distrusă de fiecare dată când procedura se execută. Această variabilă nu poate fi accesată din afara procedurii. O variabilă declarată în afara oricărei proceduri este o variabilă globală.

O procedură este un grup de comenzi care realizează o anumită acțiune și poate returna o valoare. Procedurile definite pot fi apelate în mod repetat în scripturi. t.

Culegerea informațiilor dintr-o pagină

Ceea ce este foarte important la paginile PHP este faptul că ele permit o comunicare în ambele sensuri între server și browser. Astfel, după ce clientul web a cerut accesarea unei pagini, serverul web trimite pagina cerută, utilizatorul poate să introducă date în campurile formei din pagina primită, după care să trimită serverului informațiile introduse, spre a fi prelucrate de către acesta. Operația de trimitere a informațiilor din pagină pentru a fi prelucrate de către server, se regăsește sub numele de submit.

Cea mai bună modalitate de a putea culege informațiile introduse de către utilizator într-o pagină, este de a pune o formă în pagină. Astfel, utilizatorii pot să introducă informații sau să selecteze anumite cereri folosind text box-uri, liste sau check box-uri. Apoi, ei trimit forma înapoi către server prin apăsarea unui buton de tip submit și astfel informația poate fi utilizată în aplicație.

În unele forme simple nu este nevoie de nici o procesare a datelor înainte ca acestea să fie trimise aplicației printr-o acțiune de submit, dar de cele mai multe ori este nevoie de procesarea informațiilor din formă înainte de a le trimite aplicației. Pentru aceasta pot fi scrise scripturi client care să trateze evenimentele de click, spre exemplu, ale unor controale din formă.

Pentru extragerea valorilor din formă de către server, se folosește funcția mysql_query. Această funcție trimite o comanda SQL spre execuție bazei de date la care este conectată aplicația.

Conectarea la baza de date se realizează cu funcția mysql_connect. Un prim pas este crearea unui fișier .php, care va fi accesat ori de câte ori va fi necesară conectarea la baza de date, prin intermediul caruia se transmit parametri de conectare : numele mașinii care găzduieste serverul MySQL, numele bazei de date, numele de utilizator și parola.

Schimbul Electronic de Date (EDI – Electronic Data Interchange) a apărut în anii ‘60 și poate fi considerat părintele comerțului electronic. Schimbul Electronic de Date pune la dispoziția firmelor un mijloc de schimbat documente de afaceri într-o formă standard, folosind mijloace electronice pentru prelucrarea și transmiterea acestora. În același timp băncile foloses rețele specializate pentru Transferul Electronic de Fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer).

Odată cu dezvoltarea accesului la Internet, comerțul economic a captat interesul consumatorilor și al firmelor din majoritatea domeniilor de activitate. Mai mult decât atât, odata cu dezvoltarea tehnologiilor, se face referire tot mai des la Economia Digitală (DE – Digital Economy).

Prin comert economic putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunoștințe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse și servicii. Tehnologiile utilizate în comerțul economic pot fi folosite pentru a conduce o afacere utilizând pentru comunicare diferite tipuri de rețele de calculatoare.

În ultimii ani Internetul a devenit un instrument foarte important pentru comerțul electronic. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteză în jurul cărora se dezvoltă rețele locale prin care se face accesul utilizatorilor finali.

Comerțul electronic este dependent de infrastructura rețelelor de comunicații. Cele mai noi realizări tehnologice legate de Internet (rata de transmisie de Gbps, mijloacele sofisticate de asigurare a protecției datelor, creșterea disponibilității și a accesibilității, interfața multimedia evoluată etc.) fac Internetul tot mai atractiv pentru comerțul electronic.

Conceptul de valoare virtuală este foarte important pentru comerțul electronic, întrucât oferă posibilitatea introducerii de informații digitale în procesele uzuale care apar în derularea activităților de afaceri. Unul dintre principalele obiective ale strategiilor comerțului electronic este de a identifica și de a încuraja utilizatorii de informații prin Internet, oferindu-le suportul necesar. Comerțul electronic oferă posibilitatea de a conduce o afacere într-o manieră flexibilă, care să poată beneficia de diferite oportunități, pe masură ce acestea apar.

Trebuie avut însă în vedere că introducerea comerțului electronic într-o activitate de afaceri necesită unele schimbări în modul de structurare, derulare și urmărire a activităților. Utilizarea tehnicilor multimedia facilitează includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informației prelucrate. Forma de prezentare a informației capătă o importanță la fel de mare ca și conținutul. Internetul permite schimbul de informații în ambele sensuri, fără limite de timp și spatiu.

Internetul oferă o serie de tehnologii pentru realizarea unor servicii de comunicare între grupuri de interese: BBS-uri, servicii de conversație (chat), conferințe multimedia. Crearea unei piețe electronice interactive presupune renunțarea completă la hârtie și imprimantă și trecerea întregii activități pe suport electronic.

O modalitate adecvată de realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport pentru servicii de grup, cum ar fi: Centre de Afaceri care oferă un prim nivel de suport pentru firmele care vor să adere la EC; legături către paginile proprii ale utilizatorilor Centrului de Afaceri; cataloage interactive de produse pentru revânzători și distribuitori; suport tehnic pentru aceștia.

Scopul este de a integra multiplele surse de informații despre produse, servicii, firme și asociații pentru a oferi un server unic, interactiv, de resurse pentru EC.

Colaborarea într-un lanț de distribuție Informația Digitală, ca piatră de temelie pentru Economia Digitală, furnizează infrastructura de comunicație pentru controlul proceselor de producție și distribuție a bunurilor, fie că sunt obiecte fizice sau servicii.

Prin utilizarea tehnologiilor Web se poate realiza o legatură stransă între producători și distribuitori prin simplificarea comenzilor, inventar și oferte actualizate, prezentarea produselor. Distribuitorii la rândul lor pot da utilizatorilor lor acces controlat prin parole de acces, la diferite niveluri din baza de date "online".

Suportul tehnic oferit clienților este important atât pentru creșterea calității produselor și serviciilor, cât și pentru creșterea reputației firmei. Pe lângă asigurarea unei reacții foarte utile dinspre clienți, suportul tehnic poate fi și o sursă de venituri.
Sistemele actuale de comunicare interactivă prin Web permit oricărui client să transmită (de exemplu prin completarea unui formular) cererea de suport și să consulte interactiv întrebări și răspunsuri care eventual vor oferi imediat o soluție la problema sa.

Multe dintre procedeele utilizate în plăți electronice prin Internet sunt similare celor utilizate într-un punct de vânzare obișnuit. Diferența principală este ca în cazul EC totul decurge prin Internet utilizând servicii Web și alte servicii de transmisii digitale de date.
Cerințele sunt similare celor din sistemele clasice: autentificare și autorizare, confidențialitate, siguranță. În continuare vor fi prezentate câteva metode de efectuare a plaților electronice care satisfac aceste cerințe.

Sistemul de cărți de credit a fost creat cu intenția de a-i permite cumpărătorului să-și satisfacă imediat dorința de cumpărare de bunuri și servicii. Prin cartea de credit riscul este transferat de la vânzător la instituția financiară care a emis cartea de credit.

Cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit.

Vânzătorul trimite numărul cărții de credit și detaliile tranzacției la un sistem de autorizare.

Acesta fie autorizează direct tranzacția, fie o direcționează la banca emitentă a cărții de credit, pentru aprobare.

Periodic (de exemplu, zilnic) vânzătorul trimite detaliile tranzacțiilor aprobate către banca sa.

Aceste informații sunt trimise la asociația emițătorilor de cărți de credit după ce au fost procesate tranzacțiile pentru care banca respectivă este și colectoare și emițătoare de carte de credit.

La sfârșitul lunii, consumatorul primește facturile pe care trebuie să le achite, altfel va plăti dobânda pentru creditul acordat de banca ce a emis cartea de credit.

Pentru a efectua plați prin CyberCash, consumatorul are nevoie de un software care simulează "portofelul", face criptarea mesajelor și memorează tranzacțiile. Ca și portofelul obișnuit, acest portofel-software poate înregistra mai multe cărți de credit. Vânzătorul are un software similar.

Derularea unei tranzacții:

Folosind un browser web, utilizatorul accesează pagina dorită și selectează ce vrea să cumpere.

Serverul care gazduiește site-ul trimite "portofelului-software" o cerere de plată semnată prin care dă detalii despre cumpărătură și transmite tipul cărților de credit acceptate. "Portofelul" deschide o fereasta si afiseaza suma si lista cartilor de credit disponibile pentru selecție.

"Portofelul" trimite un mesaj criptat și semnat cu numărul cărții de credit și detalii privind tranzacția și acceptarea plății.

Serverul vânzătorului trimite acest mesaj împreună cu un mesaj propriu semnat și criptat către Gateway. Aici mesajele sunt decriptate și comparate, iar dacă se potrivesc, se trimite o cerere de autorizare convențională.

Reîntoarce un răspuns spre vânzătorul care- trimite un răspuns "carte de credit" către software-ul portofel.

Gateway-ul este operat de un agent al bancii colectoare a vânzatorului.

În paralel s-au dezvoltat și alte protocoale pentru efectuarea plăților electronice, bazate pe alte secvente de mesaje între aceleași entități.

Plata prin "Smart Card", Smart Card este în esență înlocuitorul portofelului obișnuit. Tot conținutul unui portofel actual (acte, cărți de credit, bani gheață) va fi înlocuit de una sau mai multe Smart Card-uri. Din punct de vedere fizic, Smart Card arată ca o carte de credit cu unul sau mai multe microcircuite de tip "microcontroller"-e înglobate.

O cartelă inteligentă (Smart Card) poate păstra de 10 – 100 ori mai multe informații decât o cartelă magnetică, fiind totodată mult mai sigură. Conectată la un terminal de citire/scriere, Smart Card poate efectua funcții complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci beneficiile oferite de Smart Card sunt: siguranța, capabilități active antifraudă, flexibilitate în aplicații, posibilitatea de validare "off-line".
De asemenea, Smart Card poate fi combinată cu date biomotrice – amprenta digitală, geometria mâinii, amprenta vocala etc., pentru a-și identifica în mod unic proprietarul. Pentru a efectua operații cu Smart Card, aceasta se introduce într-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cu contact sau fără contact.

Acest cititor poate fi sub forma unui portofel ce poate comunica cu alt portofel similar sau cu banca, pentru efectuarea de transferuri multivalutare.

Astfel, Smart Card memorează direct echivalentul digital al sumelor de bani în loc să indice un cont la bancă sau un credit acordat de bancă. Când o astfel de cartelă este utilizată pentru a cumpăra ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vânzătorului și apoi mai departe spre o instituție financiară. Smart Card poate fi reîncarcabilă sau nu. În acest ultim caz cartela se aruncĂ atunci când suma înscrisă în ea a fost epuizată.

Securitatea în Comerțul Electronic

Securitatea datelor/tranzacțiilor este foarte importantă în orice sistem financiar, indiferent că se bazează pe tranzacții clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare și autorizare, non-repudierea, confidențialitatea și integritatea datelor.
Prin autentificare cele două părți care comunică se asigură că fiecare comunică exact cu cel cu care dorește să efectueze diferite tranzacții. Autentificarea se face în mod uzual prin semnături digitale și alte metode. Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o tranzacție după ce aceasta s-a efectuat.

Prin confidențialitate se înțelege că toate comunicațiile între părți sunt restrânse strict la părțile care participă la efectuarea tranzacției.

Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.

Confidențialitatea este în general asigurată prin criptare. Autentificarea, non-repudierea și integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale și certificate cu chei publice.
Pentru asigurarea unui nivel acceptabil:

plata ramburs: plătești în numerar (lei) la livrare, către comisionarul care efectuează livrarea.

poți plăti cash în unul din magazinele Flamingo securitate există mai multe tehnici de criptare, similare în ceea ce privește algoritmii de criptare, dar diferind prin modul și locul de aplicare.
Astfel, dacă ne referim la familia de protocoale TCP/IP, există posibilitatea să se aplice criptarea la nivelul IP, la nivelul sesiune sau la nivelul aplicație.

Modul de funcționare a unui magazin virtual

S-a luat ca exemplu un magazin virtual de produse IT.

Utilizatorul accesează pagina magazinului virtual prin intermediul unui browser web.

Va fi afișată pagina de start a site-ului, unde sunt prezentate produsele disponibile. Codul PHP si HTML care se află în spatele paginilor magazinului virtual și care formeaza „motorul” magazinului nu sunt vizibile utilizatorului.

Baza de date creată stochează datele referitoare la descrierea produselor comercializate. Interogările din spatele paginilor web, transmise bazei de date prin cod PHP, vor furniza rezultate solicitate de utilizator.

În schema de mai jos este prezentat modul de funcționare a unui magazin virtual pe Internet:

Fig 2: Modul de functionare a unui magazine virtual pe Internet

În momentul accesării magazinului virtual, prin crearea unui cont, utilizatorului i se asociază un coș de cumpărături virtual. În orice moment utilizatorul poate accesa și modifica conținutul coșului de cumpărături. Operațiile permise utilizatorului sunt adăugare de produse, modificarea cantităților sau ștergerea unui produs din coșul de cumpărături. Indiferent de pagina în care se află clientul, în header-ul paginii este prezentat un rezumat al coșului de cumpărături, prezentând numărul de produse din coș și suma totală de plată.

Alegerea unui produs

La navigarea prin paginile magazinului folosind link-urile din fiecare pagină clientul poate alege produsele pe care le poate introduce în coș apăsând butonul “adaugă”. De asemenea, câmpul Caută ajută la căutarea unui anumit produs în funcție de numele produsului sau caracteristicile acestuia. De asemenea, se poate alege produsul dorit căutându-l după categorie sau după brand (marcă) sau, apasând pe butonul Comparație, se vor putea compara 2 produse din aceeași categorie (pe aceeași pagină). Tot pentru a face alegerea mai ușoară s-a realizat o selecție a produselor ținând cont de recomandările altor clienți, de recomandările magazinului virtual cât și de promoțiile speciale ale momentului.

Modul în care se realizează comanda

În momentul când s-a găsit produsul care corespunde nevoilor clientului (pentru fiecare produs există și o descriere cu caracteristicile lui), tot ce mai rămâne de făcut e să fie adăugat în coșul de cumpărături. Apasă pe butonul adaugă în coș. După ce ai adăugat produsul, poți să te întorci să continui cumpărăturile. În momentul în care ți-ai umplut coșul cu tot ce iți dorești trimite comanda folosind butonul Trimite comanda. Va trebui să-ți lași datele pentru a fi contactat în cel mai scurt timp de una din persoanele care vor procesa comanda.

Modalități de plată

Clientul are la dispoziție orice mijloc de plată care i se potrivește.

Card bancar, fără a plăti taxe suplimentare 

PayPal

Numerar la livrare

Ordin de plată

Modalități de livrare

Pentru comenzile confirmate, cu valoare minimă stabilită, livrarea este gratuită oriunde în țară. Comenzile de valoare mai mică se pot ridica din unul din magazinele fizice sau pot fi livrate cu achitarea unei taxe de expediție. Livrarea produselor se face în cel mult 7 zile (uzual 2 zile) după confirmarea existenței în stoc a produselor comandate. Pentru plățile efectuate în avans prin virament bancar, ordin de plată sau CEC, termenul de livrare începe din momentul intrării întregii sume în contul firmei.

Diferența dintre un site de prezentare și un site de comerț electronic

Diferența dintre un site de prezentare și unul de comerț electronic este uriașă și nu constă numai în faptul că cel de-al doilea poate accepta comenzi online.

Un magazin online presupune în primul rând disponibilitatea comerciantului de a-și trata clienții "virtuali" cu aceeași seriozitate cu care iși tratează clienții "reali" ce îi trec pragul magazinului. Odată înțeles acest lucru, comerciantul trebuie să aibă la dispoziția sa mijloacele prin care să-l pună în practică. Aceasta înseamnă în primul rând mijloacele tehnice pentru a putea modifica conținutul site-ului în funcție de ofertă și în al doilea rând mijloacele tehnice pentru a menține un contact permanent cu vizitatorii (clienții). Dacă prima parte este de la sine înțeleasă și se referă la actualizarea prețurilor, listelor de produse, a promoțiilor și discount-urilor oferite, cea de-a doua este deseori neglijată și se referă la existența unei baze de date cu clienți, cărora să li se transmită periodic noutăți, să li se ofere discount-uri la achiziționări ulterioare, să li se comunice permanent stadiul comenzii pe care au efectuat-o și, ceea ce este cel mai important, să li se răspundă prompt la întrebări.

Să mai adăugăm facilități cum ar fi: formular de căutare a unui produs în baza de date, opțiune de promovare de tipul "Recomandă acest produs unui prieten", calculul taxelor de transport în funcție de destinație, afișarea celor mai vândute produse, precum și posibilitatea de plată prin intermediul unui card bancar. Și lista poate continua…

Toate acestea fac dintr-un site de comerț electronic o aplicație deosebit de complexă care, împreună cu preocuparea permanentă a comerciantului pentru acest canal de vânzare, reprezintă ingredientele principale ale unei afaceri de succes.

Instrumentele folosite în proiectarea magazinului virtual

În realizarea aplicației  s-au folosit următoarele instrumente: MySQL folosit pentru realizarea bazei de date care conține atât informații despre utilizatori, cât și diverse informații despre platforma de logare; PHP folosit pentru realizarea interfeței web a aplicației și pentru a ajuta la interacționarea bazei de date cu interfața.

MySQL este este un Sistem de Gestiune al Bazelor de Date Relaționale, fiind cel mai popular și mai rapid server pentru baze de date in mediul web. Poate fi utilizat gratuit de către oricine, nefiinde necesară achizitionarea unei licențe și funcționează pe un numar foarte variat de platforme (Windows, Linux).

MySQL este un server SQL pentru baze de date foarte robust, rapid, multi-utilizator, multi-thread.
O bază de date este o colecție strucurată de date. Pentru adăugarea, accesarea și procesarea informațiilor din baza de date este nevoie de un sistem de gestiune a bazelor de date, cum este in cazul nostru MySQL.

O bază de date relațională memorează date în tabele separate în loc de a stoca toate informațiile într-o singură structură adăugând astfel viteză și flexibilitate. Tabelele sunt legate prin relații permițându-se afișarea datelor combinate la cerere.

Sistemele de gestiune a bazelor de date relaționale (SGBDR) oferă o cale excelentă pentru a stoca și a accesa informații complexe. Cele mai populare SGBDR-uri sunt Oracle, Infomix, Microsoft's SQL Server, IBM's db2 și SGBD-uri „open-souce”: MySQL, Postgres și Interbase.

De ce este utilă combinația PHP și MySQL :

pentru proiectarea bazelor de date pentru lucrul pe Web;

pentru extragerea dintr-o bază de date doar a informațiilor de care este nevoie;

pentru administrarea și configurarea serverului MySQL pentru acces sigur și controlat;

pentru pagini Web dinamice cu anumite înregistrări într-o bază de date.

PHP face parte din clasa limbajelor middleware. Aceste limbaje lucrează cu serverul Web pentru a interpreta cererile făcute dinspre World Wide Web, procesează aceste cereri, interacționează cu alte programe pe server pentru a îndeplini cererile și va indica, apoi, server-ului exact ceea ce trebuie servit browser-ului clientului.

O tranzacție normală cu baza de date Web se constituie din următorii pași:

Browser-ul unui utilizator face o cerere HTTP pentru o anumită pagină (spre exemplu se caută o anumită cale către un site prin intermediul fișierului results.php).

Server-ul Web primește cererea pentru results.php, caută fișierul și îl pasează motorului PHP pentru a fi procesat.

Motorul PHP începe procesarea și găsește o comandă de conectare la o bază de date și o interogare după un anumit criteriu. PHP deschide o conexiune cu server-ul MySQL și îi trimite interogarea.

Server-ul MySQL primește interogarea și o procesează și trimite rezultatul (o listă de cărți, în cazul nostru) PHP-ului.

PHP-ul termină de rulat script-ul (de obicei are loc o formatare a rezultatelor interogarii în HTML) și returnează fișierul HTML rezultat server-ului Web.

Server-ul Web trimite HTML-ul înapoi către browser de unde utilizatorul poate vedea lista cărților pe care le-a cerut.

4. Metode de proiectare a unui magazin virtual

Arhitectura unui magazin online

Un site web este compus din două interfață, partea de aplicație cu care utilizatorul interacționează, și partea de funcționalitate, partea de aplicație pe care ulilizatorul nu o vede.

Interfața magazinului virtual este pagina web pe care utilizatorul o vede, cea cu care interactioneaza și prin intermediul căreia primeste sau transmite informații. Modul în care este realizată interfața este forate imprtant deoarece trebuia sa atragă utilizatorul, sa ii ofere informațiile de care are nevoie intr-o manieră ușor accesibilă. Structura interfeței trebuie să prezinte opțiunile într-un mod eficient, fluxul de navigare în paginile aplicației să fie unul logic și ușor de intuit.

În general, un magazin virtual sau site de prezentare, are ca element distinctiv header-ul, partea de sus a fiecărei pagini. Acesta cuprinde cateva elemente care vor fi afișate în fiecare pagină a magazinului virtual: bannerul, meniul si câmpul de căutare în interiorul site-ului.

Bannerul include, de obicei, numele magazinului, sigla și deverse dealii grafice specifice domeniului de activitate, toate cu scopul de a atrage clientii.

Sub banner se afla meniul care conține link-uri pentru o navigare rapidă prin paginile magazinului virtual.

Conținutul aplicației este organizat în trei coloane verticale în care sunt introduse alte metode de navigare, cum sunt categoriile de produse, diverse oferte, formulare și elemente grafice publicitare. Coloana centrală este cea în care sunt prezentate produsele, detaliile despre produsele selectate, formularele de date și de comandă și, în general, toata comunicarea cu clienții.

De asemenea, coloana centrală va fi folosită și pentru adiministrarea conținutului magazinului virtual, pentru administrarea utilizatorilor și a comenzilor.

Footer-ul, partea de jos a fiecărei pagini, va conține cateva link-uri pentru navigare in cazul în care meniul nu mai este vizibil în urma derulării paginii, informații de copyright și imagini cu modalitățile de plată.

Header-ul, footer-ul si coloanele laterale sunt elemente comune fiecărei pagini, de aceea se recomandă dezvoltarea acestora și folosirea unei metode facile de accesare pentru a nu fie nevoie să se modifice fiecare pagină în parte atunci când se modifică un element conținut în aceste secțiuni.

PHP este un limbaj de programare dezvoltat special pentru mediul web. Pentru utilizare este nevoie de instalarea și configurarea unui server PHP, care va interpreta codul scris în fișierele aplicației. Codul PHP poate fi inserat în cadrul codului HTML, acesta se va executa de fiecare dată când pagina este accesată.

Soluția software

Pentru a crea magazinul virtual s-au folosit urmatoarele tehnologii:

Limbajul de programare PHP;

MySQL pentru dezvoltarea bazei de date;

Apache pentru serverul web.

Fiind vorba de un magazin virtual, al cărui conținut se schimbă în mod regulat, conținutul aplicației este unul dinamic, lucru facilitat de utilizarea codului PHP. Clienții magazinului virtual trebuie sa poată căuta, selecta și compara cu ușurință informațiile care îi sunt prezentate.

Avantajul major pe care îl oferă o aplicație cu conținut dinamic este dat de simplitatea în întreținerea acestuia.

Alegerea tehnologiei ce va fi folosită în dezvoltarea unui magazin virtual trebuie facută după o analiza atentă a modului în care se dorește prezentarea produselor, ritmul în care se schimbă conținutul, precum și modul în care se dorește interacțiunea cu utilizatorii.

Baza de date

Structura unui magazin virtual

Cerințele unei aplicații informatice de aceste dimensiuni se pot realiza pornind de la patru module elementare:

Autentificarea;

Catalogul de produse și servicii oferite;

Sistemul de plată;

Administrarea aplicației.

Identificarea clienților

Fiind o aplicație pentru comerț online, pentru a putea cumpăra, fiecare client are nevoie de un cont de utilizator, care să îi permită identificarea în sistem.

Autentificarea se face pe baza unui nume de utilizator și a unei parole de acces. Aceste detalii le alege fiecare client la inscrierea în sistem prin completarea formularului de înscriere. După crearea contului, utilizatorul poate începe formularea unei comenzi prin alegerea produselor dorite, adăugarea lor in coșul de cumpărături și finalizarea comenzii prin alegerea modului de plată și plata efectivă a produselor.

La crearea contului de utilizator ar putea apărea unele erori în cazul în care utilizatorul face greșeli la introducerea datelor, cum ar fi de exemplu introducerea greșită a parolei în câmpurile “Parolă” și “Reintroduceți parola”. Aceste erori trebuie tratate și reparate prin informarea utilizatorului asupra erorii, cu detaliile erorii și posibilitatea de a corecta eroarea prin revenirea în formularul de introducere a datelor.

În situația în care clientul uită parola de utilizator, aceasta va putea fi regenerată de către sistem, la cererea utilizaroului, prin completarea unui formular. Din motive de securitate, parola va fi criptată la stocarea în baza de date, folosind un algoritm MD5 și o cheie de criptare și nu va putea fi transmisă utilizatorului ca text, regenerarea acesteia fiind soluția mai sigură, utilizatorul putând ulterior sa o modifice.

Atunci când clientul nu își amintește numele de utilizator al contului, deoarece numele de utilizator este și adresa de e-mail, acesta nu va putea fi recuperat și va fi nevoie să își creeze nou cont de utilizator.

Pentru securizarea transmiterii datelor către server se va folosi protocolul SSL (Secure Socket Layer), interceptarea acestora fiind mult mai dificil de realizat.

În momentul în care un vizitator dorește să-si creeze un cont nou, câmpul parolă va fi criptat utilizând o funcție predefinite crypt(), disponibilă în PHP. Este recomandat să se folosească o parola cât mai lungă și caractere speciale, pentru o criptare cât mai sigură dar și mai dificilă.

Prezentarea produselor

Modul de prezentare al produselor in magazinul virtual, oferirea cât mai multor detalii și posibilitatea efetuării de comparații între produse din aceeași categorie sunt esențiale in succesul magazinului virtual.

Prezentarea produselor din magazinul virtual se poate face folosind diferite criterii de selectare. Poate fi aleasă categoria de produse ce se dorește a fi afișată sau ultimile noutăți. De asemenea, dezvoltatorii aplicatiei pot alege opțiunea de a afișa inițial produsele pentru care există oferte sau cele care au fost cumparate sau vizualizate mai des de către clienti.

Un exemplu este achiziția on-line a unui laptop. Astfel, se alege categoria "Laptopuri" din lista de categorii disponibile pentru a filtra produsele afișate și a afișa numai laptopurile. Se selectează unul dintre produsele afișate, selectare care duce la deschiderea paginii cu informații detaliate despre produsul selectat. După studierea caracterisitcilor produsului, acesta poate fi adăugat în coșul de cumpărături, dacă se dorește achiziționarea lui, sau se revine la căutarea altor produse.

De asemenea, un produs poate fi căutat utilizănd câmpul “Caută produs” din header-ul fiecarei pagini, prin introducerea numelui produsului sau a codului acestuia. La introducerea unor detalii comune mai multor produse, vor fi afișate toate produsele respective, utilizatorul urmând sa îl aleagă pe cel dorit.

După adăugarea unui produs în coșul de cumpărături, se continuă:

fie cu selectarea altor produse;

fie cu modificarea cantității fiecărui produs;

fie cu ștergerea din coșul de cumpărături a unor selecții anterioare sau ștergerea completă a conținutului.

Sistemul de plată

Modalitățile de plată în cadrul unui magazin virtual sunt diverse, începând cu plata la livrare și continuând cu formele mai noi, card bancar, pay-pal.

În situația plății cu card bancar, după confirmarea comenzii, clientul va completa un formular în care va introduce datele despre cardul bancar cu care va efectua plata.

Dacă datele introduse de cumpărător sunt validate, comanda se va efectua cu succes, clientul urmând a primi pe e-mail datele despre comanda pe care a efectuat-o, detalii despre livrare și date de contact pentru obținerea de informații.

Pentru că o problemă importantă o constituie securitatea datelor trimise, este necesară folosirea protocolului SSL (Secure Sockets Layer).

Administrarea conținutului magazinului virtual

În afară de componentele publice ale magazinului virtual, cele vizibile utilizatorilor, este necesară și o interfață pentru administrarea conținutului magazinului, interfață ce nu va fi vizibilă clienților.

Administrarea aplicației este destinată administratorilor care se ocupă de actualizarea produselor.

Pentru accesarea interfeței de administrare nu există nici un un link vizibil clienților. Accesul se face introducând adresa paginii de administrare, direct în bara de adrese a browser-ului.

Pentru a putea fi accesată pagina de administrare este necesară autentificarea cu un cont de administrator. La fel ca și în cazul autentificării clienților, la o introducere greșită a numelui de utilizator sau a parolei, sistemul va răspunde cu un mesaj de eroare și se va reveni la formularul de conectare.

Chiar dacă se cunoaște adresa unei pagini de editare a conținutului, aceasta nu va putea fi accesată direct, fără autentificarea ca administrator. În fiecare pagină de administrare, se face verificarea dacă s-a facut autentificarea cu un cont valid de adimistrator, înainte de accesare.

Odată cu autentificarea administratorului, acesta va avea acces la pagina de administrare a produselor, de unde poate alege adăugarea unui nou produs, modificarea informațiilor despre un produs existent sau ștergerea unui produs din baza de date.

La adăugarea unui produs, pe lângă denumire, preț, categoria din care face parte, cantitatea din stoc și descriere, poate fi adăugata și o poză a produsului respectiv. Efectul este executarea unei comenzi INSERT la nivelul bazei de date, în tabela “produse”.

Există două variante de stocare a fișierului conținând poza produsului:

stocare în baza de date într-un câmp de tip LOB

stocare într-un director la nivelul sistemului de operare

În acest caz am folosit a doua opțiune, cea a stocarii la nivelul sistemului de operare. La salvarea produsului, fișierul va fi salvat intr-un director, având ca nume ID-ul produsului din baza de date. Utilizând ID-ul ca nume de fișier, ID-ul fiind cheie primară, se asigură și unicitatea numelui fișierului, la nivelul directorului în care se salvează.

Pentru modificarea datelor unui produs existent, din lista produselor se apasă link-ul “edit” din dreptul produsului, se efectuează modificările și se salvează. Efectul este executarea unei comenzi UPDATE la nivelul bazei de date, în tabela “produse”.

Ștergerea unui produs se face apăsând link-ul “delete” din dreptul produsului și a confirmării ștergerii, efectul fiind executarea unei comenzi DELETE la nivelul bazei de date, în tabela “produse”.

5. Concluzii

Comerțul electronic reprezintă comercializarea bunurilor și serviciilor prin intermediul tehnologiilor oferite de Internet.

Comerțul electronic reprezintă un schimb electronic de informații între o afacere și clienții săi, constituind una din cele mai viziblie fațete ale afacerilor pe web.

Beneficiile comerțului electronic rezidă ăn următoarele observații:

este convenabil, site-urile fiind operaționale 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână;

costuri interne mici, comerțul electronic eliminind interacțiunea dintre cumpărător și intermediarii tranzacției;

costuri scăzute de procesare a tranzacâiilor, metoda de plată electronică fiind mai puțin costisitoare decât modul de plată prin monetar;

o creștere substanțială a vitezei procesului de vânzare. Companiile de e-commerce recepționează veniturile mai rapid decât în sistemul tradițional;

reducerea erorilor, procesarea automată producând mai puține erori decât procesul de vânzare tradițional;

spațiul nelimitat – site-urile de e-commerce putând afișa/indexa un număr nelimitat de bunuri și servicii;

prezență globală crescută, compania putând fi accesată (teoretic) de posibilii clienți din orice colț al lumii;

disponobilitatea informațiilor despre clienți. Existând astfel posibilitatea de a studia preferințele unui client individual sau ale unui grup specific de clienți, de a modela afacerea după dorințele clientului sau de a schimba rapoarte analitice privind clientela – cea mai bună interacțiune cu clientul.

Deci, comerțul electronic este o categorie de e-business. Există posibilitatea comercializării de servicii (de exemplu e-tourism www.bizravel.com, www.opentravel.org, www.rotravel.com), e-leasing, e-consulting.

Evoluția și tendintele comerțului electronic românesc

Aparut in Romania la sfarsitul lui 1999 si cunoscand un punct de crestere foarte important in 2002, comertul electronic este aproape de inceputul fazei de maturizare.

Nivelul vanzarilor si serviciilor on-line creste zilnic si potentialul de dezvoltare al pietei este foarte mare, cu toate ca nu exista conditiile necesare pentru o crestere exponentiala, deoarece clientul nu poate plati direct cu cardul. Desi exista cateva site-uri care accepta si plata cu cardul, tranzactiile se desfasoara prin intermediul companiilor straine si nu prin bancile romanesti, iar majoritatea posesorilor de carduri nu pot face cumparaturi on-line.

Chiar daca acum se inregistreaza o crestere foarte mare in comertul electronic, putine e-magazine vor supravietui acestei perioade de tranzitie, iar peste 4-5 ani vom putea vorbi de o piata de ecommerce stabila.

In continuare se vor analiza, pe scurt, principalele magazine virtuale romanesti, vom afla cine sta in spatele acestora si care sunt tendintele pentru urmatoarea perioada.
http://www.emag.ro/

http://www.elefant.ro/

www.okazii.ro

Site-ul a fost lansat de netBridge Investments in aprilie 2000, ideea de baza constand in oferirea unui mediu in care sa fie posibila vanzarea si respectiv cumpararea la cel mai bun pret de diverse articole. in prezent se inregistreaza peste 5.300 de licitatii active ale unor obiecte sau servicii grupate in 25 de categorii principale, fiecare cu mai multe subcategorii.

Okazii.ro este un loc in care fiecare utilizator dintre cei peste 35.000 isi poate crea propriul sau magazin virtual.In prima luna de la lansare au fost peste 500 de articole puse in vanzare, iar in acest moment numarul lor este de peste zece ori mai mare. Conform trafic.ro, okazii.ro este in mod constant printre primele trei site-uri din categoria comert electronic. Cele mai importante perioade pentru okazii.ro au fost lansarea site-ului si introducerea licitatiilor caritabile ale caror fonduri au fost intrebuintate pentru sprijinirea copiilor supradotati, conferind astfel si o nota de seriozitate licitatiilor electronice.

Referitor la piata e-commerce, Bogdan Secara, Country Manager netBridge Investments afirma: ‘categoric suntem intro faza de dezvoltare in ceea ce priveste atat numarul de utilizatori, cat si rulajul, utilizatorii au tot mai mare incredere in sistem, dublata si de marirea ofertei de servicii (acum pot achizitiona de la servicii de dating, catering si casete video, pana la produse de folosinta indelungata). Desi ponderea utilizatorilor care inca utilizeaza Internetul ca pe un catalog on-line este ridicata, tot mai multi prefera, in special pentru produsele si serviciile cu o valoare redusa, sa comande on-line.

Glosari de termeni

Bibliografie

Building eCommerce Applications – O'Reilly Media, Inc. – 2011

Business Data Communications- Infrastructure, Networking and Security – William Stallings – 2012

Computer Security: Principles and Practice – William Stallings – 2008

Expert PHP and MySQL: Application Design and Development – Marc Rochkind – 2013

Learning PHP, MySQL & JavaScript, 4th Edition – Robin Nixon – 2014

Mastering phpMyAdmin 3.4 for Effective MySQL Management – Marc Delisle – 2012

PHP 5 e-commerce Development – Michael Peacock – 2010

PHP & MySQL: The Missing Manual – Brett McLaughlin – 2011

PHP6 and MySQL® 6 Bible – Steve Suehring; Tim Converse; Joyce Park – 2009

Practical PHP and MySQL Website Databases: A Simplified Approach – Adrian W. West – 2013

Sisteme informatice : analiza, proiectare si implementare – Ion Lungu – Bucuresti : Editura Economica , 2003.

Semnatura electronica si securitatea datelor în comertul electronic – Ion IVAN – Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002

Web Database Applications with PHP and MySQL, 2nd Edition – Hugh E. Williams; David Lane – 2004

PHP on Wikipedia – https://en.wikipedia.org/wiki/PHP

Despre PHP – ce este si instructiuni pentru incepatori – http://www.tutorialeonline.net/ro/article/despre-php-ce-este-si-instructiuni-pentru-incepatori

PHP: A simple tutorial – http://php.net/manual/en/tutorial.php

PHP at Codecademy – http://www.codecademy.com/en/tracks/php

MySQL home – https://www.mysql.com/

MySQL on Wikipedia – https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=mysql

MySQL overview on Oracle.com – http://www.oracle.com/us/products/mysql/overview/index.html