Magazin Virtual Instrument de Baza In Comertul Electronic
Magazin virtual instrument de baza in comertul electronic
Cuprins
Capitolul 2.
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Programatorul este un creator de universuri
pentru care este în întregime responsabil.
Joseph Weizenbaum
Progresele realizate recent în domeniile tehnologie-calculatoare, telecomunicații și software, precum și în alte domenii ale informației, au schimbat radical modul de viață al populației globului într-o manieră care ar fi fost greu de estimat în urmă cu 20 de ani. Pe fundalul acestor transformări s-a realizat trecerea de la era industrială la cea informațională. În noua societate, rezultată în urma acestor transformări, prelucrarea informațiilor, dobândirea de cunoștințe cu ajutorul calculatorului, comunicarea și dezvoltarea afacerilor cu ajutorul Internetului au devenit posibile pretutindeni și în orice moment, fără depunerea unui efort considerabil. Aceste transformări au avut un impact foarte mare asupra tuturor domeniilor de activitate.
Una dintre caracteristicile importante ale Internetului – menționată de susținătorii ideii că acesta va deveni motorul prosperității viitoare – este aceea că după ce, la început, impactul său s-a manifestat numai în sectorul „tehnologiilor înalte” (high-tech), treptat se face simțit în toate industriile și serviciile.
Explozia Internetului, apariția și dezvoltarea economiei Internet și deci a conceptelor de afaceri electronice și în particular comerț electronic au produs modificări semnificative în peisajul economic mondial. În aceste condiții proiectarea, implementarea și realizarea unei afaceri electronice este o consecință naturală, impusă atât de mediul economic, prin necesitatea transformării stilului de a face afaceri, cât și de cel tehnologic.
Afacerile electronice transformă radical relațiile și procesele de afaceri, făcându-le mai ușor de gestionat și facilitând, prin intermediul Internetului, o reacție mai rapidă la cerințele clienților și tendințele pieței.
Obiectivele principale ale unei aplicații de comerț electronic ar trebui să vizeze creșterea eficienței economice a afacerii dezvoltate prin reducerea consumului de timp și resurse, creșterea vitezei de comunicare a informațiilor, oferirea unei interfețe prietenoase care să faciliteze schimbul de informații dintre diversele categorii de utilizatori ai aplicației (cumpărători și furnizori).
Lucrarea de față își propune prezentarea fundamentărilor economice-informatice și a pașilor care ar trebui urmați în dezvoltarea unei aplicații de comerț electronic în general, respectiv dezvoltarea unei florarii virtuale. Floraria virtuala asa cum am denumit.o eu “FlowerShop” este o aplicație bazată pe tehnologia client/server, menită să faciliteze efectuarea de comenzi on-line. Aplicația FlowerShop are la bază o arhitectură pe trei nivele: nivelul de prezentare, nivelul de logică a aplicației (de business) și nivelul de date. Am ales această structurare datorită avantajului major pe care îl prezintă față de o arhitectură client/server tradițională (pe două nivele), și anume acela că majoritatea procesărilor se fac pe serverul de aplicație și pe baza de date, nu pe calculatorul client și pe baza de date, ceea ce permite o scalabilitate mult mai bună a aplicației în condițiile unui volum de tranzacții în creștere (este necesară doar adăugarea de servere suplimentare pentru creșterea capacității de procesare).
În dezvoltarea și implementarea aplicației am optat pentru avantajele oferite de triada Apache + MySQL + PHP. Această soluție se remarcă dintre cele tradiționale prin costul redus al dezvoltării software datorită gratuității celor trei produse (este posibilă o eventuală licență pentru serverul de baze de date MySQL), rapiditatea în dezvoltare și ușurința în întreținere a aplicațiilor create.
În contextul actual al mediului Web, Apache satisface cerințele unui server HTTP prin securitate sporită, eficiență în funcționare, gratuitate și o structură modulară care permite extensia funcționalității acestuia. Această ultimă caracteristică permite configurarea PHP-ului ca și modul al serverului, crescându-se astfel rapiditatea triadei.
PHP satisface nevoia unui limbaj server-side puternic la implementarea nivelului de logică a aplicației datorită combinării unei sintaxe relaxate cu construcții puternice de limbaj și datorită faptului că beneficiază de o librărie de extensii considerabilă. Este bine cunoscut suportul oferit pentru interacțiunea cu un server de baze de date MySQL, așa cum este bine cunoscut și tandemul pe care PHP și MySQL îl formează ca soluție rapidă la cererea crescândă de site-uri ce afișează conținut dinamic. Ușurința în folosire a PHP-ului se datorează în principal modelului ales în implementarea paradigmei generării dinamice de conținut Web. Din funcțiile puternice oferite de PHP se pot deriva cu ușurință scripturi particularizate care să implementeze regulile de funcționare a aplicației în ceea privește managementul datelor stocate într-o bază de date MySQL.
Referitor la soluția aleasă pentru implementarea nivelului de date al aplicației, trebuie menționat că serverul de baze de date MySQL depășește competiția prin rapiditatea în execuție (mai ales pentru sistemul de operare Linux) și securitatea sporită.
De asemenea, lucrarea își propune să insiste asupra aspectelor legate de proiectarea aplicației și asupra funcționalității oferite de aceasta, lăsând într-un plan secundar aspectele legate de design, testarea sau promovarea aplicației, acestea putând fi aprofundate în etapele ulterioare de dezvoltare.
Urmărind o abordare tehnico-economică, lucrarea este fundamentată științific pe arhitectura a cinci capitole.
CAPITOLUL I
CONCEPTE GENERALE DE COMERȚ ELECTRONIC
1.1 Noua economie. Revoluția Internet.
Societatea spre care ne îndreptăm este sau va fi Societatea Informațională – Societatea Cunoașterii. Acestei societăți în continuă formare îi este proprie o economie mult schimbată față de cea actuală, denumită „noua economie”. Din diferite motive, noua economie se identifică în limbajul curent cu „economia bazată pe internet” și de aceea mai este denumită „digital economy”, „network economy” sau „e-economy”.
„Noua economie” reprezintă o sinteză complexă între economia digitală (bazată pe Internet, bunuri și servicii digitale, noi modele de afaceri, noi moduri de muncă), globalizare, inovare și dezvoltare durabilă.
Procesele principale care au loc în noua economie sunt următoarele:
dezvoltarea accelerată a comunicațiilor avansate;
„explozia” Internet;
dezvoltarea comerțului electronic;
apariția unor noi modele de realizare a afacerilor și restructurarea / re-ingineria firmelor;
promovarea de noi reguli și forme de organizare, bazate pe inovare;
extinderea formelor de activitate și de muncă la distanță.
Trebuie menționat faptul că noua economie se bazează pe trei principii definitorii:
acces (și răspuns) instantaneu;
servicii personalizate;
prezența simultană în mai multe locuri (ubicuitate).
Noua economie marchează o transformare fundamentală în istoria dezvoltării societății omenești, și se estimează că durata tranziției de la societatea industrială la societatea globală rețelizată, bazată pe cunoștințe, va fi între 20 și 30 ani.
Informația este resursa principală în noua economie și de aceea suportul și nucleul acesteia sunt tehnologiile informaționale și comunicațiile avansate, iar motorul ei este Internetul. De aceea se spune că noua economie este o economie a tuturor tipurilor de afaceri construite în jurul Internetului.
Internetul are un rol cheie în furnizarea de informații privind disponibilitatea de produse și servicii și prețurile acestora în toată economia. Noile tehnologii Internet contribuie direct la expansiunea comerțului electronic, a noilor modele de afaceri și e-business și la dematerializarea produselor și serviciilor.
Piața Internetului rămâne o piață de cucerit de către întreprinderi, o posibilitate pentru noi oportunități, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite și promovarea de servicii noi, personalizate și atractive, pe care tehnologiile informaționale și de comunicații le fac posibile, ceea ce stimulează concurența și competitivitatea prin apariția de noi actori pe piețele tradiționale.
Internetul reduce importanța distanței și timpului. „Moartea distanței” și „comprimarea timpului”, care sunt unele din „efectele Internetului”, pot fi considerate printre cele mai importante schimbări care modelează în prezent societatea omenească.
Apariția Internet-ului este, probabil, cel mai important eveniment de la sfârșitul secolului XX din punct de vedere al impactului în economie și societate.
După unii autori prezența pe Internet a firmelor poate fi realizată în șase stadii:
„Conectare on-line” – în această fază, compania are o simplă pagină web, în spatele căreia nu există o structură reală.
„WebSite structurat” – website-ul are o structură mai elaborată, se poate folosi un motor de căutare după cuvinte cheie, se pot vizualiza informații despre companie și se pot schimba mesaje în mod interactiv cu aceasta.
„Încercări de e-commerce” – compania încearcă să vândă on-line informații, mărfuri, etc. Sistemul nu este conectat la bazele de date interne de pe Intranet. Este lent, costisitor și nu este sigur. Nu există posibilitatea trecerii de la sistemul „back-end” al companiei proprii la sistemul „back-end” al altei firme.
„Realizarea de e-business” – Website-ul are o legătură directă cu sistemul de pe Intranet, permite extragerea de informații din bazele de date interne și folosește protocoale securizate de transmitere a datelor între compania proprie și client sau către o altă organizație. Se pot face economii și poate începe obținerea de profit bazat pe utilizarea tehnologiilor on-line.
„E-business extensiv” – Folosind orice dispozitiv care conține un cip (telefon celular, mașină, etc) personalul companiei, clienții și furnizorii se pot conecta la datele companiei și pot transmite sau primi informațiile dorite pentru e-business.
„O lume – Un calculator” – Toate dispozitivele bazate pe cipuri vor fi interconectate și se va crea o resursă de informații uriașă. Dispozitivele sunt capabile să schimbe între ele orice tip de informații.
1.2 Comerț electronic.
Comerțul electronic se referă la desfășurarea activităților specifice mediului de afaceri (tranzacții) într-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informații utilizând mijloace electronice (rețele de calculatoare).
O definiție posibilă a Comerțului Electronic ar fi : „orice formă de tranzacții în afaceri în cadrul căreia părțile interacționează electronic în loc de realizarea de schimburi fizice sau contact fizic direct”.
În comerțul electronic informația circulă între agenții implicați în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a utiliza suportul de hârtie (imprimantă sau fax).
În cazul comerțului electronic, se întâlnesc aceleași componente ca și în cazul comerțului clasic, dar cu modificări specifice, și anume:
un produs – material sau digital;
un loc de vânzare – în acest caz un website în rețea care să prezinte produsele sau serviciile oferite;
o modalitate de a atrage oamenii să vină la un anumit website;
o modalitate de a primi comenzi – în mod normal un formular on-line;
o modalitate de a încasa bani – de regulă un cont bancar cu plăți prin card de credit. Aceasta cere o pagină sigură pentru comenzi și conexiunea la o bancă, dar se poate folosi și metoda clasică a facturării, on-line sau prin poștă;
o modalitate de livrare; dacă marfa este de tip software sau informație, livrarea se poate face direct prin rețea;
o modalitate de a accepta returnări (formulare on-line);
o modalitate de a accepta eventuale reclamații (formulare on-line);
o modalitate de a oferi service (prin email, formulare on-line, baze de cunoștințe on-line etc.);
În afacerile tradiționale vânzarea este încă văzută și organizată ca fiind subordonată producției, sau „vindă ca fiind subordonată producției, sau „vindem ce producem”. În e-commerce, firmele vând „ce pot livra” deoarece oferă consumatorului o gamă largă de produse, indiferent cine le produce.
1.3 Modele de comerț electronic
Analizând aplicațiile curente dezvoltate pe Internet, identificăm următoarele modele de afaceri în comerțul electronic:
magazin electronic (e-shop): un magazin electronic se implementează prin intermediul unui site Web; acesta este gestionat de companie, pentru marketingul și vânzările propriilor produse și servicii. Minimal, conține catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare poziție din catalog. Aceste descrieri sunt gestionate în general de un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date se va ocupa cu stocarea și manipularea datelor și cu oferirea posibilităților de acces la date. Varianta medie conține facilități pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clienții), iar varianta extinsă cuprinde și posibilitatea efectuării on-line a plății (prin cărți de credit sau alte variante electronice);
aprovizionarea electronică (eProcurement): pentru procurarea bunurilor și serviciilor, marile companii și autorități publice organizează licitații. Prin publicarea pe Web a specificațiilor ofertei scade atât timpul cât și costul de transmisie, mărindu-se și numărul de firme care iau parte la licitație. Astfel, crește concurența și scade prețul;
magazin electronic universal (eMall): ca și în lumea reală, magazinul electronic universal este o colecție de magazine electronice, reunite sub o umbrelă comună și care, în general, acceptă metode de plată comune;
piața unui terț (3rd party marketplace): se apelează la o interfață utilizator pentru catalogul de produse al companiei, interfață ce aparține unui terț (în general, un furnizor de servicii Internet sau o bancă.
comunități virtuale (virtual communities): valoarea cea mai importantă a unei comunități virtuale este dată de către membrii săi (clienți sau parteneri), care adaugă informații proprii peste un mediu de bază furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vânzare produse sau servicii sau poate adresa cereri de cumpărare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunități virtuale presupune plata unei taxe;
furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru canalele de comerț electronic (value chain service provider): furnizorii de servicii sunt specializați pe funcții specifice, cum ar fi asigurarea logisticii, plata electronică sau expertiza în managementul producției și a stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale;
platforme de colaborare: platformele de colaborare cuprind un set de instrumente și un mediu informațional pentru colaborarea între companii. Acestea pot adresa funcții specifice, cum ar fi concepția sau proiectarea în colaborare. Câștigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare), și din vânzări de instrumente specializate (pentru design, workflow și gestiunea de documente). Prin workflow se înțelege fluxul de documente, care implică două entități: o parte pasivă (documentele) și o parte activă (deplasarea acestor documente);
brokeraj de informații și alte servicii: exemplele cuprind cataloage de clienți clasificați pe profil, vânzarea de oportunități de afaceri, consultanță în domenii specializate..
1.4 Avantajele și dezavantajele comerțului electronic
Principiile de bază ale unei afaceri electronice sunt aceleași ca la orice afacere tradițională, desfășurată în mediul economic real: avem de-a face cu un public țintă și un produs sau serviciu oferit spre vânzare. În urma întâlnirii dintre cerere și ofertă consumatorul va primi produsul, iar producătorul va încasa contravaloarea acestuia, respectiv producătorul va factura contravaloarea serviciului prestat către consumator, urmând să încaseze suma aferentă.
Diferența majoră în cazul afacerilor electronice constă în faptul că acestea permit automatizarea proceselor de vânzare și cumpărare. Într-un magazin normal există angajați care să ajute consumatorul să cumpere. În cazul magazinelor virtuale, angajatul este reprezentat de site-ul în sine, care lucrează 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, pe parcursul întregului an, fără nici un fel de întrerupere, și toate acestea în vederea maximizării profitului afacerii.
Din poziția cumpărătorului, avantajele comerțului electronic sunt legate de:
timp: cumpărătorul poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp foarte scurt (mult mai scurt decât timpul pe care îl implică prezența fizică a unei persoane într-un magazin real);
libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care clientul le poate vizita, acesta va avea posibilitatea de a alege un produs în funcție de un număr mult mai mare de opțiuni (preț, data livrării, etc.).
Din punctul de vedere al companiilor ce utilizează comerțul electronic, se disting următoarele avantaje:
creșterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicațiile internaționale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare, prin intermediul căreia să poată concepe și dezvolta diverse produse împreună; comunicarea prin telefon sau fax ar însemna o încetinire drastică a acestor procese de concepție sau dezvoltare;
reducerea unor costuri: de exemplu, utilizând e-mail (poșta electronică) se reduc costurile cu poșta sau mesageria, dar și costurile referitoare la deplasarea documentelor (circa 7% din cheltuielile făcute cu comerțul tradițional se datorează deplasării documentelor);
întărirea relațiilor cu furnizorii și clienții: printr-un site Web, clienții companiei vor fi puși la curent cu ultimele produse apărute, li se va oferi suport tehnic pentru produsele cumpărate, putând chiar să ofere sugestii pentru eventuale îmbunătățiri ale produselor, serviciilor etc.; pe unele site-uri cumpărătorii pot „construi” produsul pe care vor să îl cumpere (culori, materiale, înscrisuri etc.); furnizorilor li se poate oferi în cadrul acestui site un domeniu special în care își pot prezenta și ei la rândul lor ultimele noutăți;
existența unei căi rapide și comode de furnizare a informațiilor despre companie: prin intermediul unor site-uri Web, a intranet-urilor și a extranet-urilor;
canale alternative de vânzare: desfășurarea afacerilor prin intermediul unui astfel de site.
Deși pare o afacere de vis, există totuși câteva greșeli de majore care ar putea-o transforma într-un coșmar:
lipsa unui plan de acțiune: antreprenorii se lasă ghidați doar de entuziasm;
estimarea eronată a investiților: se pornește de la ideea falsă că pentru o afacere electronică, de tipul comerț electronic, investițiile trebuie să fie întotdeauna foarte mici;
neglijarea aspectelor concurențiale: ideea că o afacere electronică trebuie să aibă ca principal avantaj competitiv prețul mic al produselor;
neglijarea aspectelor de promovare a produselor: accentul se pune mai mult pe vânzări, decât pe strategia de marketing.
1.5 Aspecte critice privind dezvoltarea comerțului electronic
Există șase piedici majore care frânează dezvoltarea comerțului electronic:
securitatea: Internetul a fost conceput ca un mediu deschis, dar nu neapărat și sigur, protocolului TCP/IP (care stă la baza comerțului electronic) lipsindu-i servicii de securitate de bază. Un element de bază pentru securitatea comerțului prin Internet îl constituie criptarea, care permite atât autentificarea, cât mai ales siguranța transmisiei informațiilor;
acceptarea noilor modalități de plată (bani electronici / digitali): problema majoră care se pune este cea a caracterului privat în care se cheltuiesc banii în mod normal. Este problema urmăririi (trace) tranzacțiilor. Un sistem electronic, care realizează înregistrarea tuturor tranzacțiilor care se fac în ciberspațiu, prezintă dezavantajul că tot ceea ce faci este înregistrat;
existența unei infrastructuri de telecomunicații adecvate: pe măsură ce tehnologia avansează, apar noi metode de comunicație celulare;
costurile investiției: de exemplu, un comerciant care vrea să ofere un magazin pe Internet, va face următoarele investiții: servere (calculatoare puternice care să poată evolua odată cu creșterea volumului tranzacțiilor), tehnologie de comunicații (care să poată crește odată cu creșterea afacerii), software de comerț electronic precum și tehnologii care să asigure securitatea, de exemplu firewall-urile;
cadrul legislativ și normativ: se referă la aspectele legate de cadrul fiscal, drepturile asupra proprietății intelectuale, protecția datelor consumatorului;
aspecte lingvistice și culturale: rețeaua Web tinde să devină din ce în ce mai mult un „turn Babel” al națiunilor, pe măsura adoptării pe scară din ce în ce mai largă a tehnologiilor legate de Internet.
1.6 Comerțul electronic în România: evoluție și tendințe
România este singura țară din răsăritul Europei în care funcționează comerțul electronic (on-line) prin intermediul card-ului bancar. Nici Polonia, nici Cehia, Ungaria sau alte țări mai avansate nu au create condițiile pentru funcționarea acestui sistem comod de plată a produselor și serviciilor, reprezentat prin comerț electronic .
Cei interesați, adică statul, băncile și comercianții, nu fac publicitate sistemului, iar populația nu este informată. Cu toate acestea, situația poate evolua extrem de spectaculos în următorii trei ani.
Volumul tranzacțiilor on-line intermediate de sistemul 3D Secure românesc, unde plata se efectuează prin card, a crescut continuu după lansarea sa, în martie 2004, ajungând la suma de patru milioane de dolari în aprilie 2005. Valoarea pentru comerțul electronic ar putea ajunge, la sfârșitul acestui an, la 80 milioane de euro, ponderea covârșitoare, de aproximativ 90%, fiind deținută de tranzacțiile operate de către clienții din afara țării.
În România există mai mult de 500 de site-uri care derulează tranzacții în sistem electronic (din care numai 160 active – înregistrate în sistemele de plată on-line). Comerțul electronic înregistrează o rată de creștere lunară foarte mare, de 17-20%.
Tendința comerțului electronic românesc este ascendentă. Numărul magazinelor virtuale crește vertiginos, ca și numărul clienților care fac cumpărături on-line. Potrivit RomCard, în primele cinci luni din 2005 s-au efectuat aproximativ 138.000 de tranzacții în sistem 3D Secure, valoarea cumpărăturilor generate de aceste tranzacții ridicându-se la 26 milioane USD. În 2004, posesorii de carduri VISA emise în România au efectuat 33.742 de tranzacții în valoare totală de 4.565.440 USD. Dintre acestea, valoarea tranzacțiilor făcute în România a fost sub 6%.
Media tranzacțiilor se învârte în jurul a 45.000 pe lună, ceea ce înseamnă că la sfârșitul anului ne vom apropia de jumătate de milion. Însă din valoarea totală a tranzacțiilor procesate prin RomCard în sistem 3D Secure, cardurile românești generează sub 10%. Nu toate magazinele virtuale sunt înrolate, însă, în sistemul 3D Secure.
La 4 milioane de utilizatori Internet și 6 milioane deținători de carduri de debit (majoritatea) și credit, valoarea tranzacțiilor cu cardurile emise în România a crescut de la 1,8 milioane de euro, în 2003, la 2,8 milioane în 2004. Toți acești utilizatori au acces direct la comerț electronic.
În Martie 2005 erau înregistrați 56.100 de abonați ai instrumentelor de plată cu acces la distanță, de patru ori mai mulți față de 2003. În prezent, 160 de comercianți sunt înregistrați și se așteaptă ca numărul acestora să crească la 300 până la sfârșitul acestui an. De asemenea, nici numărul clienților care preferă plata prin card nu este foarte mare, mulți optând încă pentru tipul de plată „cash on delivery” (sau ramburs, folosind termenul românesc). S-ar putea spune, deci, că în materie de comerț electronic românul încă nu a prins „gustul”.
Privită sub raportul cifrelor, evoluția fenomenului de „comerț electronic” în țara noastră arată astfel:
în 2004 magazinele virtuale înregistrau cifre de afaceri de 200.000 de euro; în primul trimestru din 2005 acestea s-au dublat;
în 2001 s-au înregistrat 193.413 pagini de comerț electronic vizitate, vizualizate de 10.538 de persoane; în luna mai 2005 s-au afișat 4.184.094 de pagini de comerț electronic vizitate de 491.817 persoane.
În total, în fiecare săptămână, aproape 400.000 de utilizatori români de Internet vizitează site-urile de comerț electronic din România.
Analizând cifrele de mai sus se poate spune că numărul magazinelor virtuale autohtone de comerț electronic este în continuă creștere, la fel ca și sumele tranzacționate. De asemenea, standardele de securitate sunt la nivel internațional, modalitățile de plată sunt aceleași ca peste tot în lume, produsele la fel. Concluzia pe care o putem trage este următoarea: este doar o problemă de încredere și promovare până când românii își vor îndrepta atenția către site-urile românești de comerț electronic.
CAPITOLUL II
DEZVOLTAREA UNUI SISTEM DE COMERȚ ELECTRONIC
2.1 Arhitectura unui sistem de comerț electronic
Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electronice/informatice) corespunzătoare următoarelor roluri:
Client: un echipament clasic, un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o rețea a unei corporații) la Internet. Cumpărătorul folosește acest echipament pentru a naviga și a face cumpărături.
Comerciant: sistem informatic (hard & soft), situat de regulă la sediul comerciantului, care găzduiește și actualizează catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet.
Sistemul tranzacțional: sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, inițierea plăților, evidența înregistrărilor și a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacționare.
Dispecer plăți (Payment Gateway): sistem informatic responsabil cu rutarea instrucțiunilor de plată în interiorul rețelelor financiar-bancare, cu verificarea cărților de credit și autorizarea plăților; acest sistem joacă rolul unei porți care face legătura dintre rețeaua globală Internet și subrețeaua financiar-bancară (supusă unor cerințe de securitate sporite), poartă prin care accesul este controlat de un „portar” (gatekeeper); pe baza informațiilor specifice cărții de credit (tip_card, nr_card) din instrucțiunile de plată „portarul” redirecționează informația către un centru de carduri (CC – un server certificat în acest scop și agreat de banca emitentă); în acest loc este identificată banca emitentă a cardului, iar instrucțiunile de plată sunt trimise mai departe către serverul acestei bănci conectat în rețeaua interbancară; odată informațiile ajunse în rețeaua băncii cu care lucrează cumpărătorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificări privind autenticitatea și soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacție; în funcție de rezultatul acestor verificări, banca decide fie efectuarea plății (transfer bancar – către contul comerciantului care poate fi deschis la orice altă bancă), fie refuză să facă această plată; în ambele cazuri, rezultatul deciziei (confirmare plată sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanț de servere în sens invers, către client; cu alte cuvinte, în câteva secunde cumpărătorul află dacă banca sa a operat plata sau nu.
2.2 Etapele implementării unui sistem de comerț electronic
Realizarea unui sistem de comerț electronic, indiferent de modelul pe care îl implementează (business-to-consumer B2C sau business-to-business B2B) implică mai multe etape:
2.2.1 Etapa I: Dezvoltarea site-ului și promovarea produselor
Această etapă este la rândul său împărțită în patru pași: proiectarea, dezvoltarea, găzduirea, promovarea și optimizarea site-ului.
Proiectarea site-ului
Înainte de a trece la crearea efectivă a unui site de comerț electronic, compania care va deține acest site trebuie să poată da un răspuns la următoarele întrebări:
Ce tipuri de produse vinde site-ul?
Ce tipuri de informații va găzdui?
Răspunsurile la aceste întrebări vor determina domeniile din care va fi alcătuit site-ul. De exemplu, respectiva companie poate vinde produse care vor fi livrate clienților prin poștă, produse software care vor fi încărcate direct de pe site, sau ambele categorii de produse. În cazul în care se dorește vânzarea ambelor tipuri de produse, se vor construi domenii specifice fiecărui tip în parte. Un alt exemplu l-ar constitui construirea unui domeniu dedicat discuțiilor on-line: o companie poate decide să ofere clienților un forum de discuții dedicat unor probleme care prezintă un anume interes pentru companie.
Ce persoane din cadrul companiei vor fi responsabile pentru administrarea site-ului?
Site-ul companiei poate avea un singur administrator (suficient pentru site-uri de dimensiuni mici) sau mai mulți, pentru situațiile neprevăzute în care unul dintre administratori este indisponibil. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere stabilirea unei structuri de aprobatori (organizată ierarhic), care să se ocupe de aprobarea conținutului nou care va fi adăugat în cadrul diferitelor domenii ale site-ului. Conținutul va fi adăugat de către utilizatori interni (aparținând intranetului companiei) sau externi (din Internet, de exemplu).
Care este tipul de interfață pe care doriți să îl propuneți clienților?
În timp ce răspunsurile la primele două întrebări rezolvau în principal probleme legate de structura internă a site-ului, răspunsul la această întrebare va determina aspectul său exterior. Trebuie să se stabilească ce imagini vor fi prezentate în cadrul paginilor (de exemplu logo-ul companiei), culorile folosite în cadrul paginilor (ar putea fi culorile din logo), stilul de adresare, etc.
Dezvoltarea site-ului
După ce s-au stabilit toate detaliile de la punctul precedent, urmează o altă etapă la fel de importantă: determinarea cerințelor necesare pentru dezvoltarea site-ului. Cerințele se referă atât la hardware-ul și software-ul necesar pentru implementarea sistemului de comerț electronic, cât și la infrastructura de comunicații:
cerințe hard: caracteristicile mașinilor folosite ca server (memorie, spațiu pe hard-disk, viteză procesor, etc.)
cerințe soft: sistem de operare, server de Web, firewall, pachete de programe opționale (programe de calcul al taxelor, etc.)
comunicații: se referă la lărgimea bandei de comunicație, topologii de rețea, etc.
În urma completării acestei etape, se va determina mai mult de 80% din costul pe care îl implică realizarea unui site de comerț electronic.
Găzduirea site-ului
Site-ul de comerț electronic poate fi găzduit pe un sistem care aparține clientului, dar există de asemenea posibilitatea închirierii de spațiu pe server-ele furnizorului de servicii Internet. Soluția cea mai ieftină se obține în prima variantă. În cel de-al doilea caz, clientul trebuie să se conecteze la Internet fie prin linii închiriate (acces mai rapid, dar mai scump), fie prin linii telefonice (acces mai lent, dar mai ieftin).
Promovarea și optimizarea site-ului
Sintagma „Construiește-l și vor veni” nu este valabilă nici pentru site-urile tradiționale, așa cum s-a spus multă vreme, și nici pentru magazinele virtuale. Strategiile de marketing și publicitate sunt absolut necesare pentru a obține succesul dorit pe Internet.
Printre modalitățile de promovare pe care o organizație virtuală le poate folosi în cadrul strategiei de promovare, se numără:
Promovarea în rețea: Anunțurile publicitare de pe motoarele de căutare sau de pe site-uri, au ca obiectiv principal atragerea publicului țintă, astfel încât acesta să viziteze site-ul. Prima etapă o constituie crearea de bannere, apoi studierea aspectelor demografice a diverselor site-uri pentru a fi găsite cele mai potrivite, după care se recurge la negocierea costurilor.
Promovarea în media tradițională: Multe firme își afișează adresa URL în secțiuni speciale ale ziarelor cotidiene, ale publicațiilor de afaceri și ale mediei comerciale. Chiar și reclamele TV conțin adrese de Web. Concluzia ar fi că este necesară tipărirea URL-ului pe toate materialele de comunicare și de marketing.
Promovare încrucișată cu site-uri complementare: Dacă un site vinde un produs complementar unui produs furnizat de un alt site, acestea pot ajunge la un acord care constă în transmiterea unor cupoane cu discount-uri care să atragă clienții către site-ul celuilalt. Acest lucru se poate realiza prin acordarea unei reduceri la produsele prezentate pe unul din site-uri la fiecare achiziție de produse complementare prezentate pe celălalt site.
Plătirea de comisioane altor site-uri pentru a oferi referințe vizitatorilor și pentru a-i direcționa spre site-ul promovat: Dacă un site complementar a reușit să atragă un număr mare de cumpărători, aceștia pot fi dirijați către site-ul respectiv dacă se plătește pentru plasarea unei legături sau a unui anunț publicitar pe site-ul complementar. Prețurile pentru acest tip de serviciu sunt foarte elastice.
Oferta de produse gratuite: Atragerea vizitatorilor și satisfacerea acestora se transmite informal și către alții. Oamenii pot fi atrași către site prin simplu fapt că li se oferă mostre sau informații gratuite. Firmele care se bazează pe informații, cum sunt cele care tipăresc rapoarte, pot da un comunicat de presă prin care anunță un important produs informațional. Firmele care nu activează în sectorul informațional pot de asemenea să transmită informații care să se adreseze consumatorilor și clienților potențiali. Cumpărătorii și potențialii clienți pot citi aceste articole gratis, iar dacă știu că site-ul este actualizat în mod regulat, ei se vor întoarce periodic și își vor anunța și cunoscuții despre această caracteristică a site-ului.
Informarea utilizatorilor prin e-mail, atunci când se actualizează conținutul site-ului: Se recomandă ca site-urile să își înștiințeze clienții la fiecare actualizare a conținutului lor pentru ca vizita pe care au repetat-o să capete valoare și să rezulte o încurajare a revenirii lor pe site. Site-ul poate furniza clienților săi informații în legătură cu modificările efectuate prin intermediul adreselor de e-mail pe care le dobândește, de regulă, în momentul în care clienții subscriu la site. Utilizarea unei astfel de tactici ajută la crearea unei baze de date cu ajutorul căreia se vor determina nevoile și cerințele clienților, fapt ce va conduce în final la creșterea vânzărilor.
Dintre metodele consacrate de marketing pe Internet si reclamă on-line, promovarea site-urilor Web prin intermediul motoarelor de căutare s-a impus la ora actuală ca fiind cea mai profitabilă variantă de publicitate pe Internet, în primul rând datorită costurilor zero, în al doilea rând datorită vizitatorilor de calitate pe care ii garantează această metodă de ridicare a audienței site-urilor Web.
Motoarele de căutare sunt programe special proiectate să exploreze Web-ul, deplasându-se automat de la un site la altul pe calea legăturilor existente între acestea. Nu avem de-a face cu intervenția operatorului uman, în general întregul proces de investigare a Web-ului, culegere de informații și clasificare a acestora realizându-se prin mijlocirea robotului.
Directoarele Web diferă de motoarele de căutare prin aceea că se constituie în fapt ca și colecții de site-uri investigate și clasificate de operatori umani.
În condițiile în care se optează pentru aceste metode de promovare, ar fi bine ca mai întâi să se efectueze înscrierea în directoarele Web și după aceea în motoarele de căutare. Explicația constă în faptul că este total nerecomandată utilizarea oricăror tehnici de optimizare mai mult sau mai puțin artificiale atunci când site-ul urmează să fie revizuit de un operator uman.
2.2.2 Etapa a II-a: Managementul bazelor de date
Produsele și serviciile pe care site-ul de comerț electronic le oferă spre vânzare clienților, indiferent de modul în care vor fi livrate (prin poștă sau direct prin Internet), vor fi stocate în cadrul site-ului în baze de date. Tot în baze de date (dar nu în cadrul acelorași baze de date ca și produsele) vor fi stocate și comenzile pe care clienții le adresează către site. Aceste comenzi pot fi păstrate chiar și după onorarea lor, pentru a oferi clienților un istoric al produselor pe care le-au comandat sau pentru studii de piață efectuate chiar de către compania ce deține site-ul.
Este foarte importantă alegerea SGBD-ului (Sistemului de Gestiune a Bazelor de Date), cel puțin din următoarele motive:
pe măsură ce afacerea va crește, crește și numărul de produse oferite spre vânzare, și, implicit, dimensiunea site-ului (a bazelor de date care corespund domeniilor din care este alcătuit site-ul); rezultă deci necesitatea stringentă ca bazele de date să fie scalabile (să poată fi posibilă creșterea dimensiunii lor);
pentru baze de date de dimensiuni foarte mari, este importantă problema vitezei de acces la informațiile stocate în aceste baze de date. Dacă motorul de căutare în cadrul bazelor de date nu este foarte performant, atunci, chiar și pentru cel mai simplu acces la informațiile din bază, timpul de căutare poate deveni prohibitiv.
2.2.3 Etapa a III-a: Plata și procesarea tranzacțiilor
Autorizările sigure de cărți de credit și procesarea comenzilor prin Internet sunt elemente de bază. Pentru a realiza în deplină siguranță un transfer care implică numere de cărți de credit prin Internet, este nevoie să se ia măsuri de securitate referitoare la autorizarea plăților. Informațiile referitoare la cărțile de credit (numărul cărții, nume deținător, telefon, etc.), care sunt transmise în momentul efectuării plății trebuie validate de către un organism de autorizare. De aceea, companiile care doresc să accepte efectuarea plăților prin Internet prin cărți de credit trebuie să ia legătura cu un astfel de organism. Aceasta, la rândul lui, se află în legătură cu instituția financiară care a eliberat cartea de credit, și, după un schimb de mesaje criptate cu respectiva instituție, va aviza sau nu transferul de fonduri. Dacă primește acceptul din partea organismului, vânzătorul va efectua livrarea produselor către client și va înregistra comanda ca fiind onorată. Suma plătită de client pentru aceste produse va fi adăugată la contul vânzătorului.
2.2.4 Etapa a IV-a: Managementul produselor și al comenzilor
Transportul produselor: În cazul în care site-ul de comerț electronic al companiei oferă spre vânzare clienților produse care se livrează prin poștă, compania trebuie să ia în considerare necesitatea de a stabili o colaborare cu un serviciu de distribuție prin poștă. În funcție de serviciul de poștă ales, compania poate să pună la dispoziția clienților servicii suplimentare, cum ar fi urmărirea on-line a traseului pe care îl parcurg produsele din momentul plecării de la vânzător și până în momentul sosirii la client.
Urmărirea comenzilor și a stării acestora: În cadrul site-ului de comerț electronic există persoane care se ocupă cu monitorizarea comenzilor, în cazul în care compania care deține site-ul a hotărât astfel. O comanda se poate găsi în trei stări:
capturat: comanda a fost preluată de către sistemul vânzătorului, însă metoda de plată aleasă de către client nu a fost încă validată
reglat: autoritatea care se ocupă de autorizarea plăților a dat vânzătorului un răspuns pozitiv referitor la certificarea metodei de plată a clientului
respins: comanda este respinsă, întrucât nu a fost autorizată metoda de plată a clientului.
2.2.5 Etapa a V-a: Centru specializat de servicii
Suport post-vânzări prin Internet: Compania poate decide să ofere suport tehnic clienților pentru produsele pe care aceștia le-au cumpărat de pe site. În acest scop, pe site poate exista un domeniu separat, dedicat întrebărilor și răspunsurilor, unde clienților care întâmpină probleme să li se poată răspunde de către personalul tehnic al companiei. Chiar mai mult, în cadrul site-ului, poate exista un forum de discuții on-line, cu moderator sau nu, în cadrul căruia clienții să își poată împărtăși între ei experiența acumulată în folosirea produselor respective. Dacă nu se dorește adoptarea nici uneia dintre soluțiile propuse, trebuie să ne asigurăm că există măcar o legătură prin care clienții să poată trimite un mesaj prin poșta electronică administratorului site-ului.
2.3 Sistem Electronic de Plăți
2.3.1 Arhitectura unui Sistem Electronic de Plăți (SEP)
Un sistem electronic de plăți se referă la totalitatea obiectelor care conlucrează pentru asigurarea plății tranzacțiilor ce se efectuează. Sunt implicate, în general, trei entități care interacționează: o bancă B, un cumpărător C și un vânzător V. Sistemul electronic de plăți conține și o mulțime de protocoale care permit cumpărătorului C să facă plăți către vânzătorul V.
Un Sistem Electronic de Plăți este format din două nivele:
nivelul utilizator, care constituie nivelul ierarhic superior, și
nivelul sistem, care constituie nivelul ierarhic inferior.
În continuare, vor fi descrise foarte pe scurt cele două nivele:
nivelul utilizator: constă din mulțimea utilizatorilor și a tranzacțiilor care au loc între aceștia. Utilizatorii sunt grupați după diverse roluri, după modul în care interacționează în relațiile de afaceri dintre ei: cumpărătorul, vânzătorul, emitentul de bani electronici (banca), etc.;
nivelul sistem: constă din mulțimea entităților fizice și a relațiilor care se stabilesc între ele. Entitățile pot juca unul dintre următoarele roluri: purtător de bani electronici sau registru de casă.
2.3.2 Dispozitive folosite într-un Sistem Electronic de Plăți
Există mai multe tipuri principale de dispozitive folosite:
portofelul electronic: este folosit de către cumpărător pentru a stoca banii electronici. Există următoarele configurații fundamentale:
calculator „de mână” (hand-held computer): reprezintă un calculator de dimensiuni reduse aflat în posesia clientului. Băncile sunt neliniștite de controlul total al utilizatorului asupra resurselor dispozitivului de plată. Conectarea la punctele de acces ale SEP se face de obicei printr-o legătură serială în infraroșu;
cartela inteligentă (smartcard): constă dintr-un cip încorporat într-o cartelă de plastic. Spre deosebire de o cartelă de credit obișnuită, un smartcard dispune de un microprocesor. Comunicația cu punctul de acces se face prin contact direct cu cititorul de cartelă. Utilizatorul nu are acces la resursele hard și soft, fapt care avantajează băncile. Este imposibilă „deschiderea” smartcard-ului și efectuarea unui „reverse-engineering” (adică o metodă de a afla modul în care a fost construită cartela prin dezasamblarea sa și parcurgerea în sens invers a pașilor care se presupune că s-au urmat la creare);
portofel electronic cu observator: structură formată din două calculatoare: calculatorul clientului, prin care acesta comunică cu punctul de acces al SEP, și un calculator al băncii, încorporat în cel al clientului, care previne dubla cheltuire a banilor electronici;
punctul de vânzare (POS): este folosit de către vânzător pentru a stoca banii electronici temporar. Din punct de vedere tehnic, are interfețe atât serială, prin infraroșu sau wireless (local sau prin GSM/GPRS sau CDMA) cât și un cititor de smartcard/card magnetic;
distribuitorul de bani electronici: dispozitivul prin care se încarcă bani electronici în portofelul electronic al cumpărătorilor. Moduri de implementare:
distribuitor cont-bani electronici: soluție care permite incrementarea valorii din portofel pe baza retragerii unei sume de bani reali din contul deschis de cumpărător;
distribuitor carte de credit-bani electronici: permite incrementarea valorii din portofel pe baza creditării cumpărătorului de către o casă de credit;
distribuitor numerar-bani electronici: permite incrementarea valorii portofelului prin colectarea de la cumpărător a unei sume cash.
2.3.3 Tipuri de tranzacții într-un Sistem Electronic de Plăți
Tranzacțiile reprezintă schimburile de mesaje, sub forma unor protocoale, care se desfășoară între entitățile care joacă diverse roluri într-un Sistem Electronic de Plăți.
Exemple de tranzacții:
tranzacția de identificare a utilizatorilor: O entitate verificator V verifică dacă altă entitate aprobator P este cea care pretinde că este. Pentru aceasta, V creează în mod aleator un mesaj de provocare, pe care îl criptează cu cheia publică a lui P și îl trimite lui P. Acesta, folosind cheia sa secretă, decriptează mesajul, și îl trimite înapoi, în clar, lui V. V știe cheia publică a lui P ca urmare a tranzacției;
tranzacția de obținere a unui certificat: toate cheile publice folosite într-un SEP sunt certificate de către unul sau mai multe centre de certificare. Astfel: informații specifice utilizatorului (credite) + cheie publică a utilizatorului + cheie secretă a centrului duc la obținerea unui certificat. În general, certificatele au o perioadă de valabilitate redusă;
tranzacția de control al accesului: furnizează protecție împotriva folosirii neautorizate a unor entități la nivelul sistem; poate folosi și în operații de monitorizare (de exemplu, când un utilizator dorește să afle suma pe care o deține în cont);
tranzacția de încărcare: se desfășoară între bancă și distribuitor, după o autentificare mutuală prealabilă;
tranzacția de retragere: se desfășoară între distribuitor și cumpărător, tot după autentificarea mutuală prealabilă;
tranzacția de plată: se desfășoară între vânzător și cumpărător; poate fi off-line sau on-line. La cele on-line, este implicată și banca;
tranzacția de anulare: se referă la ultima tranzacție de plată între cumpărător și vânzător;
tranzacția de depunere: implică vânzătorul și colectorul;
tranzacția de clearing: se desfășoară între colector și bancă sau între două bănci.
2.3.4 Modalități de plată
Sistemele electronice de plăți trebuie să atingă nivele ridicate de securitate, viteză, caracter privat și confidențial, descentralizare și internaționalizare și să fie unanim acceptate de comercianți și oameni de afaceri. O trăsătură comună a majorității acestor soluții o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asigură confidențialitatea, autenticitatea și integritatea mesajelor transferate între entitățile implicate.
În continuare sunt analizate câteva dintre cele mai cunoscute metode de plată electronică:
Plata prin carduri bancare
Sistemul de carduri a fost creat cu intenția de a-i permite cumpărătorului să-și satisfacă imediat dorința de cumpărare de bunuri și servicii. Prin cartea de credit, riscul este transferat de la vânzător la instituția financiară care a emis cartea de credit. Procesul cuprinde următorii pași:
cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit;
vânzătorul trimite numărul cărții de credit și detaliile tranzacției la un sistem de autorizare;
acesta fie autorizează direct tranzacția, fie o direcționează la banca emitentă a cărții de credit, pentru aprobare;
periodic (de exemplu zilnic), vânzătorul trimite detaliile tranzacțiilor aprobate către banca sa;
aceste informații sunt trimise la asociația emițătorilor de cărți de credit după ce au fost procesate tranzacțiile pentru care banca respectiva este și colectoare și emițătoare de cărți de credit;
la sfârșitul lunii, consumatorul primește facturile pe care trebuie să le achite, altfel va plăti dobânda pentru creditul acordat de banca emitentă a cărtii de credit.
Plata prin SoftNet ePay
În România plata directă prin card pe Internet este periculoasă datorită nivelului potențial ridicat de fraudă. Băncile nu acceptă în general plăți prin card-uri pe Internet decât, eventual, cu asumarea totală a riscului de către comerciant. Se folosește mai mult plata prin ATM, dar aceasta nu are aceleași beneficii cu plata on-line.
ePay este un sistem românesc realizat de către SoftNet, care permite reducerea nivelului de fraudă cât mai aproape de zero astfel:
a fost introdus un model de plată cu trei actori: magazinul electronic, posesorul de card (clientul) și banca ce a emis cardul și al cărei client este posesorul de card;
posesorul de card semnează electronic la bancă fiecare tranzacție. Doar tranzacțiile acceptate de către acesta și marcate ca atare de către bancă sunt autorizate;
plata efectivă se efectuează doar după ce datele privind plata transmise de magazinul electronic sunt comparate cu cele înregistrate de client și se constată o corespondență perfectă.
ePay are următoarele caracteristici:
numerele de card nu circulă prin Internet și nu se stochează nici la client nici în magazinul electronic;
clientul nu poate folosi alte card-uri decât cele deținute oficial la bancă. Prin urmare, nu se pot introduce numere de card furate;
clientul nu poate nega efectuarea unei plăți. Fiecare acceptare de plată este semnată electronic și înregistrată la bancă;
autorizarea plății se face instantaneu, comunicația între cele trei entități implicate făcându-se prin Internet (cu criptare și autentificare).
Un scenariu tipic de utilizare a sistemul de plată sigur prin Internet ePay este următorul:
clientul accesează cu un browser, prin Internet, magazinul electronic. Aici alege produsele dorite și le selectează pentru a fi introduse în coșul virtual de cumpărături;
clientul, după ce a finalizat alegerea produselor, trece în pagina de plată electronică. Aici selectează opțiunea „Plată prin ePay”;
pe stația clientului se deschide o aplicație de tip portofel electronic. Aceasta se conectează la bancă și solicită autentificarea clientului (nume/parolă și token VASCO). După validarea cu succes, portofelul electronic prezintă clientului lista cardurilor pe care acesta le deține la bancă, invitându-l să selecteze unul dintre card-uri pentru plata solicitată. Cardul selectat, împreună cu informații privind plata (sumă, magazin, id_comandă) sunt înregistrate în serverul ePay de la bancă;
în portofelul electronic clientul aprobă plata. Portofelul electronic se închide, cedând controlul din nou magazinului electronic, transmițându-i identificatorul acceptului clientului în sistemul ePay. Magazinul electronic solicită băncii efectuarea efectivă a plății, transmițând împreună cu solicitarea și informațiile legate de plată (sumă, magazin, ID comandă);
ePay preia solicitarea și compară informațiile trimise de magazin cu cele transmise de către client. Dacă acestea corespund întocmai, se efectuează plata în sistemul bancar (prin emularea unei tranzacții obișnuite POS);
dacă tranzacția s-a efectuat cu succes se transmite un mesaj de succes către magazinul electronic. Aceasta transmite această informație către aplicațiile de procesare de comenzi ale operatorului magazinului.
Plata prin CyberCash
Pentru a efectua plăți prin CyberCash (adresa de Internet: www.cybercash.com), consumatorul are nevoie de un software care simulează „portofelul”, face criptarea mesajelor și memorează tranzacțiile. Ca și portofelul obișnuit, acest portofel-software poate înregistra mai multe cărți de credit. La instalarea software-ului, se generează o pereche de cheie publică – cheie privată. Cheia publică se transmite la CyberCash care o memorează într-o bază de date, alături de toate cheile publice ale vânzătorilor și clienților. Vânzătorul are un software similar. Cumpărătorul și vânzătorul trebuie să facă schimb de chei înainte de a ști cu ce cheie publică să cripteze mesajul adresat unui anumit corespondent.
Derularea unei tranzacții este compusă din următorii pași:
utilizând un navigator Web, consumatorul selectează ce vrea să cumpere;
serverul vânzătorului trimite „portofelului Software” o cerere de plată semnată prin care dă detalii despre cumpărătură și transmite tipul cărților de credit acceptate. „Portofelul” deschide o fereastră și afișează suma și lista cărților de credit disponibile pentru selecție;
„portofelul” trimite un mesaj criptat și semnat cu numărul cărții de credit și detalii privind tranzacția și acceptarea plății;
serverul vânzătorului trimite acest mesaj împreună cu un mesaj propriu semnat și criptat către Gateway. Gateway-ul este operat de către un agent al băncii colectoare al vânzătorului. Aici mesajele sunt decriptate și comparate, iar dacă se potrivesc, se trimite o cerere de autorizare convențională;
Gateway-ul reîntoarce un răspuns către vânzător; informațiile privind tranzacția și numărul cartelei de credit sunt criptate cu cheia publică a lui CyberCash, astfel încât vânzătorul nu poate utiliza ilegal, ulterior, cartea de credit a cumpărătorului;
vânzătorul trimite un răspuns „carte de credit” către software-ul „portofel”.
Plata prin SmartCard (cartela „inteligentă”)
SmartCardul este, în esență, înlocuitorul portofelului obișnuit. Tot conținutul unui portofel actual (acte, cărți de credit, bani gheață), va fi înlocuit de una sau mai multe SmartCarduri. Din punct de vedere fizic, SmartCard arată ca o carte de credit, cu unul sau mai multe microcircuite de tip „microcontroller” înglobate. O cartelă inteligentă poate păstra de 10-100 de ori mai multă informație decât o cartelă magnetică, fiind totodată mult mai sigură. Conectată la un terminal de citire-scriere, SmartCard poate efectua funcții complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci beneficiile oferite de SmartCard sunt: siguranța, capabilități active anti-fraudă, flexibilitate în aplicații, posibilitatea de validare off-line.
Pentru a efectua operații cu SmartCard, aceasta se introduce într-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cu sau fără contact. Acest cititor poate fi sub forma unui portofel care poate comunica cu alt portofel similar sau cu banca, pentru efectuarea de transferuri multivalutare. Astfel, SmartCard memorează direct echivalentul digital al sumelor de bani în loc să indice un cont la bancă sau un credit acordat de bancă. Când o astfel de cartelă este folosită pentru a cumpăra ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vânzătorului și apoi mai departe către o instituție financiară. SmartCard poate fi reîncărcabilă sau nu. În acest ultim caz, cartela va fi aruncată atunci când suma înscrisă pe ea a fost epuizată.
Transferul electronic de fonduri
Pe Internet, cecul de hârtie poate fi înlocuit de un cec electronic, semnat digital de emitent. Un consorțiu de bănci, FSTC – Financial Services Technology Consortium (www.fstc.com), a statuat un model de cec electronic foarte asemănător cecurilor clasice pe hârtie. Plătitorul folosește un procesor, de tipul unui SmartCard PC, pentru a genera și semna digital un cec electronic ce va fi transmis prin poștă electronică sau Web. El se trimite fie băncii cumpărătorului – care-l va onora după verificarea semnăturii digitale, trimițând banii către banca vânzătorului, fie direct vânzătorului – care va verifica semnătura, îl va semna la rândul său, și îl va trimite băncii sale. Sistemul FSTC se bazează pe folosirea sistemelor criptografice cu chei publice pentru semnătură digitală și pleacă de la premisa ca toate cheile publice ale participanților și certificatele lor sunt cunoscute pretutindeni în sistem.
Plata prin eCash
Este prima soluție totalmente software pentru plățile electronice. Tranzacțiile se desfășoară între vânzător și cumpărător, care trebuie să aibă conturi la aceeași bancă. Cumpărătorii trebuie să înștiințeze banca asupra faptului că doresc să transfere bani din conturile lor în așa-numitul cont eCash Mint. În orice moment, cumpărătorul poate interacționa de la distanță, prin calculatorul său și utilizând un client software, cu contul Mint și poate retrage fonduri de aici pe discul calculatorului său. Formatul acestor fonduri este electronic, suite de zero și unu protejate criptografic. Ca urmare, discul cumpărătorului devine un veritabil „portofel electronic”. Apoi se pot executa plăți între persoane individuale sau către firme, prin intermediul acestor eCash.
eCash are un caracter privat: deși banca ține o evidență a fiecărei retrageri eCash și a fiecărui depozit Mint, este imposibil ca banca să stabilească utilizarea ulterioară a eCash. Această proprietate este posibilă datorită folosirii unor criptosisteme cu chei publice RSA, cu o lungime a cheii de 768 biți.
Banii electronici (digicash): reprezintă echivalentul electronic al banilor reali, și pot lua diferite forme, precum cartelele obișnuite, a SmartCard-urilor, etc.
TEHNOLOGII ȘI INSTRUMENTE INFORMATICE UTILIZATE ÎN DEZVOLTAREA APLICAȚIEI
Tehnologii și instrumente informatice utilizate în implementarea aplicației
Justificarea soluției Apache + PHP + MySQL
Internet-ul este în al treilea stadiu de dezvoltare, iar dinamic și interactiv sunt atributele esențiale ale oricărui site de succes.
Conform lui Graeme, PHP și MySQL reprezintă cea mai bună metodă actuală pentru crearea unor site-uri care folosesc baze de date. Acest fapt este demonstrat de un studiu de cercetare al companiei Netcraft care arată că dacă în iunie 1998 existau 7.500 de host-uri care utilizau PHP în martie 1999 numărul acestora a crescut la 410.000. Această combinație a primit și titlul de „Database of the Year” la Webcon98.
MySQL este un server de baze de date mic și compact, ideal atât pentru aplicații mici, cât și pentru dezvoltarea marilor proiecte. În afara faptului că suportă standardul SQL (ANSI-92), poate rula pe mai multe platforme și permite sisteme multithreading pentru serverele Unix, ceea ce aduce o creștere importantă a performanței. Sub WindowsNT, 2000 sau XP, MySQL este lansat ca un serviciu, pe când sub Windows95/98, ca un proces normal.
PHP este un limbaj de programare pentru server. Codul PHP poate fi integrat în interiorul codului HTML. Scriptul PHP va fi apoi procesat de către server care va returna un fișier HTML. Acest tip de interacțiune permite executarea unor operații destul de complexe.
Aplicațiile WEB reprezintă atât prezentul cât și viitorul, ele funcționând pe baza unei arhitecturi client/server. Aplicațiile realizate cu PHP și MySQL utilizează un singur client și anume browser-ul WEB. Limbajul de bază al browser-ului WEB este HTML. Acest limbaj dispune de o serie de tag-uri care descriu modul în care va arăta o pagină WEB. Majoritatea prelucrărilor efectuate de aplicațiile Web au loc pe sever. O aplicație specifică, numită server Web, va asigura comunicarea cu browser-ul. Un server de baze de date relaționale stochează informațiile pe care le va accesa aplicația. În final mai este nevoie de un limbaj care să intermedieze interogările ce apar între serverul Web și serverul de baze de date. Acest limbaj va fi utilizat și pentru a executa anumite operații asupra informațiilor care vin spre și dinspre serverul Web.
3.3.2 PHP
PHP – limbaj scriptural server-side pentru generarea dinamică de conținut Web
PHP, acronimul de la „PHP: Hypertext Prepocessor”, este un limbaj de programare folosit cu precădere ca și limbaj scriptural server-side în generarea dinamică de conținut Web.
Modelul PHP implementează paradigma generării dinamice de conținut Web și a apărut ca alternativă necesară la tradiționalele sisteme ASP/VBScript/Jscript al Microsoft-ului, JSP/Java al Sun Microsystems-ului și CGI/Perl.
În modelul PHP, structura unei pagini Web PHP este cea a unei pagini HTML care încapsulează pe alocuri cod PHP. Caracterul dinamic al unei pagini Web PHP este asigurat prin:
posibilitatea manipulării conținutului paginii prin secvențele încapsulate de cod PHP în structura de tag-uri a paginii, cod care poate insera text HTML direct în structură;
posibilitatea interpretării datelor unui formular HTML: PHP permite accesul codului PHP la informațiile primite de pagină de la browser prin structuri de date predefinite și completate automat;
suport pentru întreținerea unei sesiuni, menită să rețină date între două cereri succesive de pagini către același server;
funcții pentru transmiterea headere-lor HTTP pentru autentificare;
funcții pentru setarea cookie-urilor;
posibilitatea redirecționării cererilor de pagină;
librării ce permit generarea, manipularea și trimiterea către browser de imagini, animații, PDF-uri;
interfața de conectare cu majoritatea SGBD-urilor;
interfața de conectare la un server de e-mail.
Istoric
A început ca și un pachet de scripturi Perl, prin care Rasmus Lerdorf aduna date despre vizitatorii paginii sale personale Web.
Prima versiune a pachetului făcută publică a primit denumirea Personal Home Page; i s-a adăugat ulterior un „scripting engine” care împreună cu o unealtă încorporată permitea analizarea datelor unui formular HTML (Form Interpreter) – devenind astfel PHP/FI, cunoscut și ca PHP2 -, pentru ca să ajungă un proiect aflat în mâinile unui grup de programatori dornici să dezvolte o unealtă pentru probleme mai complicate, deschizându-se astfel drumul lui PHP3.
Versiunea 3 a limbajului apare după o rescriere a „scripting engine-ului” și prin introducerea unui API care permite programatorilor extinderea capacităților limbajului prin dezvoltarea de module.
Începând cu versiunea 4, PHP beneficiază de „scripting engine-ul Zend”, rescris după cel vechi. Odată cu PHP4, limbajul PHP a introdus un motor rapid de „parsing” care, pe lângă funcțiile PHP-ului de conectare la baze de date, suportul XML sau suportul pentru servleți Java, sistemul de gestiune a sesiunilor și funcțiile IMAP, reușește să transforme acest limbaj „open source” într-unul de top datorită muncii grele depuse zi și noapte de grupul de dezvoltatori pentru adăugarea de funcționalități și upgrade, bazată doar pe răspunsurile și cererile utilizatorului.
Principiul de funcționare
Într-un scenariu tipic de cerere de pagină Web venită din partea unui browser:
server-ul de Web „știe”, prin configurarea sa și din extensia paginii cerute, că pagina trebuie „preprocesată” de PHP anterior servirii acesteia către browser;
PHP interpretează doar secvențele încapsulate de cod PHP (delimitate de marcajele „<?php” și „?>”) din pagina Web, secvențe care pot completa dinamic pagina prin simple inserții de text în structura de tag-uri HTML a paginii (care este ignorată de preprocesor, dar reprodusă la ieșire);
server-ul trimite browser-ului pagina pe care PHP i-o returnează în urma interpretării, pagină în format HTML.
Caracteristici
Evidenta simplitate în utilizare a acestui model, îmbinată cu caracteristici dintre cele mai complexe de care dispune PHP-ul, a propulsat modelul în fruntea tehnologiilor de dezvoltare a aplicațiilor Web cu conținut dinamic. PHP atrage atât inițiații în ale programării, cât și pe cei experimentați prin:
sintaxa simplă, relaxată, ușor de utilizat: ca limbaj de programare slab tipizat, variabilele PHP nu trebuie declarate și pot reține orice tip de obiecte;
similitudinea sintaxei cu cea a limbajelor de programare structurată consacrate precum C și Perl; cu o sintaxă ce satisface toate așteptările de la un limbaj de programare atât interpretat cât și compilat, structurat sau orientat-obiect, PHP5 permite programatorilor mai experimentați să dezvolte aplicații complexe cu un efort net mai mic;
independența de platformă: a fost portat pe toate sistemele de operare majore, incluzând UNIX, Linux, Windows și MacOs și interacționează cu majoritatea serverelor Web;
e open-source: spre deosebire de produsele comerciale similare, care vin cu licență limitată și fără acces la sursă, dezvoltatorul Web are libertatea de a modifica și completa limbajul după propriile nevoi, fără timpii morți dintre patch-uri și fără teama că la un moment dat comerciantul va decide să nu mai susțină produsul;
librărie open-source și extensibilă de module: beneficiind de o comunitate foarte răspândită de dezvoltatori software, PHP oferă programatorului Web, chiar împreună cu pachetul standard, un număr impresionant de module reutilizabile și ușurința (datorită sintaxei) în crearea de astfel de componente reutilizabile și modulare; astfel, extensiile PHP oferă suport pentru acces la API-ul Windows-ului, managementul proceselor pe sisteme de operare din clasa UNIX-ului, manipularea formatelor de comprimare ZIP/gzip/bzip2, generarea de documente în format PDF, Macromedia Flash, și multe altele;
eficiență: „scripting engine-ul Zend” din spatele limbajului este optimizat pentru timpul scurt de răspuns necesar aplicațiilor Web; poate chiar să fie folosit ca și modul al server-ului de Web, îmbunătățind și mai mult timpul de reacție; testele pe care Zend Tehnologies le face publice pe propriul site subliniază măsura în care PHP surclasează competiția;
interfața prietenoasă de conectare la o gamă foarte mare de servere de baze de date: în conformitate cu nevoia aplicațiilor Web de a interacționa în mod dinamic cu utilizatorul în vederea prezentării informațiilor de interes care, de regulă, sunt păstrate într-o bază de date, scripturi PHP de 2 sau 3 linii rezolvă probleme simple de conectare și executare de instrucțiuni SQL asupra bazelor de date;
începând cu versiunea 4.0, deține suport minimalist pentru programarea orientată-obiect, suport devenit complet în versiunea 5.0;
3.3.3 MySQL
Bazele de date au devenit o parte integrantă din viață de zi cu zi a fiecărui om. Fără o structurare a datelor în baze de date, nu ar exista o anumită ordine între lucruri, gestiunea datelor devenind un lucru foarte greu, poate chiar imposibil. Băncile, universitățile și bibliotecile sunt doar trei exemple de organizații care depind în mare măsură de bazele de date și de gestiunea acestora. Pe Internet motoarele de căutare, procesele de cumpărături on-line, și chiar convențiile de denumire a tuturor site-urilor Web sunt activități care nu s-ar putea desfășura fără utilizarea bazelor de date.
După T.Conolly, o bază de date reprezintă o colecție partajată de date, între care există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile informaționale ale unei organizații.
Un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date sau SGBD (în limba engleză DBMS – Data Base Management System) reprezintă un ansamblu de programe pentru gestiunea datelor sau un mediu de programare destinat gestiunii datelor din baza de date, care asigură:
încărcarea bazei de date,
actualizarea și interogarea acesteia,
interfața cu sistemul de operare în vederea simplificării accesului la date.
Un sistem de gestiune a bazelor de date care este implementat pe calculator și care gestionează interfața cu aceste date, formează ceea ce se numește un server de baze de date.
Arhitecturii client-server realizată de perechea de aplicații browser – server de web (de obicei Internet Explorer – Apache) i se adaugă încă o pereche de aplicații, script asociat formularului – server de baze de date. În acest tandem scriptul asociat formularului (scris în PHP, C, C++, Perl, etc) este client, iar serverul de baze de date (MySQL, Oracle, etc) are rolul de server. Scriptul formulează comenzi SQL, iar serverul SQL le execută.
MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relaționale foarte rapid și robust, fiind cel mai popular din clasa sa. MySQL Server a fost creat pentru a lucra cu baze de date mai rapid decât soluțiile deja existente la ora actuală pe piață. Serverul MySQL controlează accesul la datele utilizatorului, accesul este permis mai multor utilizatori autorizați. MySQL este un server multi-user și multi-thread și utilizează limbajul standard de interogare a bazelor de date (SQL – Standard Query Language).
MySQL este disponibil în mod public din 1996, dar istoria dezvoltării sale începe încă din 1979 și a câștigat de mai multe ori premiul cititorilor – Linux Journal Readers' Choice Award. MySQL este disponibil sub o licență Open Source, dar există și sub licențe comerciale. Este rapid, iar costul său este nul, fiind distribuit gratuit sau foarte mic, distribuit sub o licență comercială, dacă aceasta este necesară aplicației utilizatorului și este mult mai ușor de configurat decât multe alte produse asemănătoare.
Popularitatea MySQL se datorează în primul rând multiplelor facilități oferite de acesta, dintre care vom aminti:
viteza de execuție: programatorii susțin că MySQL este cel mai rapid sistem de gestiune a bazelor de date care se găsește la ora actuală pe piață;
ușurința în utilizare: MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date cu performanțe ridicate dar relativ simplu de utilizat, a cărui configurare și administrare sunt mult mai simple decât în cazul sistemelor mai mari;
accesul concurent la date de către un număr nelimitat de utilizatori: la server-ul MySQL se pot conecta mai mulți clienți simultan; clienții pot folosi mai multe baze de date simultan; se poate obține acces la MySQL în mod interactiv, folosind numeroase interfețe care permit introducerea de interogări și vizualizarea rezultatelor: clienți în linie de comandă, browsere Web sau clienți Window System; de asemenea este posibilă o varietate de interfețe de programare pentru limbaje precum PHP, C, Perl, Java;
conectivitatea și securitatea: MySQL poate fi folosit integral în rețele, iar bazele de date sunt accesibile de oriunde din internet, oferind astfel posibilitatea partajării datelor cu oricine, oriunde; MySQL are controlul accesului astfel încât persoanele care nu au dreptul să citească datele nu vor avea această posibilitate
distribuția liberă: MySQL este gratuit, fapt ce a atras extinderea fără precedent a folosirii acestui server de baze de date
Distribuția MySQL include următoarele:
un server SQL: acesta ce reprezintă motorul care activează MySQL și furnizează accesul la bazele de date;
programe client pentru accesul la server: acestea sunt reprezentate de programe interactive care permit introducerea de interogări în mod direct și vizualizarea rezultatelor; de asemenea există numeroase programe administrative și utilitare ce permit rularea site-ului;
o bibliotecă client: cu ajutorul acesteia se pot scrie propriile programe client în C; în același timp, biblioteca furnizează baza de date pentru terțe asocieri pentru alte limbaje.
MySQL este un sistem client-server alcătuit dintr-un server SQL multi-thread care are facilități pentru mai mulți utilizatori, mai multe programe și biblioteci client, instrumente de administrare și un număr mare de interfețe de programare. Server-ul de baze de date este un program localizat pe calculatorul responsabil cu stocarea datelor, care ascultă cererile clienților sosite prin rețea și obține acces la conținutul bazei de date în funcție de aceste cereri, în scopul de a furniza clienților informațiile solicitate. Clienții reprezintă programe care se conectează la server-ul de baze de date și efectuează interogări pentru a-i indica acestuia informațiile pe care le doresc.
Având în vedere că MySQL suportă o gamă variată de produse software, există posibilitatea ca multe din limbajele de programare deja folosite de anumiți utilizatori să suporte deja interfața cu acest produs.
Orice mașină care dorește să proceseze interogări asupra unei baze de date MySQL trebuie să ruleze MySQL server – MySQLd –, care este responsabil de tot traficul de tip „incoming” sau „outgoing” cu baza de date. Ca orice server, MySQLd primește pe un port particular (3306) eventualele cereri de conexiune ale unui client care trimite cereri către o bază de date via MySQLd. Acest client poate fi un script în PHP care, grație modelului DBI, poate trimite o cerere către baza de date prin intermediul serverului MySQL, sau chiar clientului command-line MySQL. Clientul MySQL este o interfață interactivă pentru trimiterea de comenzi către server.
Principalele motive pentru folosirea pe scară largă a MySQL sunt viteza, stabilitatea și facilitatea în utilizare. De asemenea MySQL are o serie de caracteristici care au fost dezvoltate prin colaborarea foarte apropiată cu utilizatorii acestui limbaj. Aceste caracteristici ale limbajului se datorează faptului că a fost proiectat încă de la început pentru gestionarea unui volum foarte mare de date, iar experiența în folosirea sa acumulată de-a lungul anilor și-a spus cuvântul. MySQL oferă astăzi un set complet și util de funcții. Conectivitatea, viteza și securitatea fac ca MySQL să fie unul din cele mai potrivite produse pentru gestiunea bazelor de date pe Internet.
3.3.4 Apache
Un server Web este un daemon care acceptă conexiuni conform protocolului HTTP, răspunzând cererilor recepționate de la clienți. Ca și alte protocoale utilizate în Internet, protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol) este un protocol de tip cerere-răspuns, bazat pe TCP/IP, destinat transferurilor de informații hypermedia.
Serverul Web Apache este un proiect al Apache Software Foundation și constă într-un efort colectiv cu scopul declarat de a dezvolta și întreține un server Web care oferă servicii HTTP pentru sistemele de operare moderne precum UNIX și Windows, caracterizat de calitățile: open-source, securizat, eficient și extensibil.
Proiectul Apache este dezvoltat de o comunitate de dezvoltatori și utilizatori cunoscută sub denumirea de Apache Group, care în procesul de dezvoltare se bazează pe consens și colaborare. Acestui număr mare de dezvoltatori i se adaugă o comunitate substanțială de programatori și/sau simpli utilizatori care contribuie cu idei, documentație, cod și mai ales feed-back-ul necesar unei dezvoltări complete.
Devenit cel mai popular server Web încă din aprilie 1996, Apache ajungea în noiembrie 2005 într-un top al serverelor Web făcut de Netcraft Web Server Survey, serverul fiind folosit de 70% din totalitatea site-urilor de pe Internet, mai mult decât toate celelalte servere la un loc.
Ajuns la versiunea 2.2.2, Apache depășește servere comerciale ale unor firme de prestigiu, prin:
opțiunile de configurare și design-ul modular: este foarte ușoară scrierea de module care să satisfacă o funcționalitate particulară, în cazul în care acestea nu sunt deja implementate în librăria proprie.
portabilitate: versiunea originală a serverului Apache a fost dezvoltată pentru UNIX, dar există acum și versiuni care rulează sub OS/2, Windows și alte platforme.
Dorința creatorilor Apache, după cum se specifică în site-ul Grupului Apache, este ca platforma sa să fie folosită de cât mai multă lume (companii mari sau mici, instituții de cercetare, școli, Intranet-uri ) și să se acopere cât mai multe domenii de activitate.
Câteva caracteristici ale serverului Apache sunt:
are foarte multe facilități: Apache are suport XML, incluziune de fișiere pe parte de server, rescrierea URL-urilor, găzduire virtuală, pentru a enumera doar câteva dintre ele;
este modular: dacă se dorește folosirea unei facilități care nu este implementată în nucleul Apache sunt foarte mari șanse să existe un modul care poate adăuga serverului acea facilitate;
este extensibil: după cum am menționat codul sursă fiind gratis, dacă nu se găsește un modul care să ofere funcțiile de care este nevoie la un moment dat, este posibilă crearea unuia nou, care să servească nevoilor personale;
este popular: în acest moment, serverele web Apache acoperă aproximativ 60% din piața serverelor web;
este gratuit: nu în ultimul rând, faptul că este distribuit în mod gratuit este un atu foarte mare pentru Apache.
CAPITOLUL IV
DEZVOLTAREA APLICAȚIEI
4.1 Determinarea cerințelor aplicatiei
Primul pas în dezvoltarea aplicației îl reprezintă stabilirea potențialilor beneficiari, precum și a așteptărilor acestora în ceea ce privește funcționalitatea aplicației. Printr-o analiză atentă a cerințelor beneficiarilor se va delimita comportamentul aplicației ce urmează a fi implementată.
Tehnica folosită în stabilirea cerințelor beneficiarilor presupune efectuarea unui studiu al pieței aplicațiilor care oferă servicii similare, în vederea documentării avantajelor și dezavantajelor acestora. Scopul urmărit este delimitarea comportamentului unei aplicații ce beneficiază de cele mai bune practici întâlnite și le înlocuiește pe cele care nu satisfac întocmai necesitățile beneficiarilor.
4.1.1 Studiul pieței
În vederea unei mai bune înțelegeri a aplicațiilor Web care oferă servicii de comenzi on-line a preparatelor culinare, precum și în vederea proiectării unei aplicații care să suplinească, pe cât posibil, neajunsurile acestora, am efectuat un studiu de piață. Studiul s-a bazat pe analiza a trei dintre aplicațiile Web care oferă posibilitatea de a efectua comenzi online pentru vanzarea florilor:
www.culinar.ro
Este site-ul cu traficul cel mai mare dintre cele analizate, situându-se pe locul 6 la categoria „Comerț Electronic” în cadrul topului efectuat de www.trafic.ro și pe locul 138 în clasamentul general. Situarea sa pe un loc atât de înalt în top se poate datora în primul rând timpului îndelungat de funcționare, aproape 6 ani de la înscrierea pe www.trafic.ro, timp în care site-ul a reușit să-și promoveze imaginea și să-și atragă un număr semnificativ de clienți fideli. Un alt lucru care a contribuit la succesul site-ului ar putea fi acela că oferă două secțiuni de larg interes pentru publicul din România: o secțiune în care sunt prezentate rețete culinare și o secțiune de forum, care permite utilizatorilor să-și împărtășească opiniile în cele mai variate domenii, in special cel gastronomic.
Pe lângă posibilitatea comandării de preparate culinare cu livrare la domiciliu, utilizatorii mai pot beneficia de facilitățile secțiunilor de „catering” și „cumpărături on-line”. În ce privește comenzile de preparate culinare, site-ul pune la dispoziția clienților oferta a 19 furnizori, cu raza de acoperire în zona Municipiului București.
Dintre facilitățile oferite utilizatorilor se pot enumera:
posibilitatea înscrierii în ClubCulinar prin crearea unui cont de utilizator; facilitățile oferite membrilor sunt variate, de la primirea zilnică prin e-mail a ofertelor speciale, posibilitatea creării on-line a propriei cărți de bucate, accesul la forum, până la posibilitatea de a participa la concursurile organizate de Culinar.ro;
monitorizarea continuă a furnizorilor și oferirea de informații privind seriozitatea acestora, conexiunea la internet și modalitățile de preparare a produselor în conformitate cu respectarea regulilor de igienă;
posibilitatea de a introduce în comandă preferințele personale ale utilizatorului pentru fiecare produs comandat (preferințe legate în general de gradul de condimentare sau de ingredientele conținute)
posibilitatea efectuării de comenzi cu dată de livrare diferită de data comenzii;
posibilitatea de a selecta adresa de livrare dintr-o listă care conține adresele la care s-a mai comandat, precum și posibilitatea stabilirii unei adrese diferite pentru efectuarea plății.
Printre neajunsurile întâmpinate de utilizatori se numără:
o interfață nu tocmai prietenoasă, destul de încărcată, care îngreunează navigarea; site-ul urmărește prezentarea unui număr cât mai mare și mai variat de informații utile consumatorilor, însă efectul nu este cel scontat: de cele mai multe ori utilizatorii ajung să se piardă în multitudinea de informații, renunțând astfel la intenția de a efectua comenzi;
inexistența unui istoric al comenzilor care să permită utilizatorilor vizualizarea, modificarea sau relansarea unor comenzi anterioare;
lipsa posibilității de administrare a datelor despre contul personal;
generarea automată a listei adreselor de livrare, fără oferirea de facilități în vederea modificării acestor adrese.
www.chelner.ro
Obiectivul site-ului este acela de a prezenta oferta furnizorilor care asigură livrarea la domiciliu a preparatelor culinare, precum și a firmelor de catering, care asigură mesele de prânz pentru diferite firme sau care se ocupă cu organizarea de evenimente. Publicul țintă este reprezentat de bucureșteni întrucât raza de acoperire a furnizorilor se află în zona Municipiului București.
Printre facilitățile oferite se numără:
posibilitatea creării unui cont de utilizator; din momentul creării contului, utilizatorul dispune de facilități care îi permit gestionarea adreselor de livrare, vizualizarea istoricului de comenzi (pentru o perioadă limitată de timp), precum și gestionarea grupurilor din care face parte;
posibilitatea efectuării de comenzi în grup: mai mulți utilizatori pot crea un grup prin intermediul căruia să efectueze comenzi, fiecare utilizator putându-și adăuga în mod individual comanda;
posibilitatea de a solicita eliberarea unei facturi pentru produsele comandate;
posibilitatea de a recomanda un furnizor prin intermediul unui formular;
monitorizarea atentă a comenzilor, ceea ce oferă în permanență clientului posibilitatea de a vizualiza stadiul în care se află comanda inițiată (lansată, anulată, acceptată, refuzată, confirmată sau efectuată).
Punctele slabe ale aplicației sunt reprezentate de:
deficiențe în ceea ce privește structurarea informațiilor despre produse și furnizori;
imposibilitatea de a relansa o comandă din istoricul de comenzi;
lipsa unui motor de căutare care să permită clienților regăsirea produselor în funcție de anumite criterii cum ar fi: tipul produsului, prețul, furnizorul, etc
www.mancare-brasov.ro
Este un site care se adresează brașovenilor, cu intenția de a prezenta oferta furnizorilor de pe piața Brașovului care asigură livrarea la domiciliu și de a facilita procesul de comandare a preparatelor culinare.
Aplicația beneficiază de o interfață prietenoasă și un design unic și unitar, fapt care va contribui decisiv la atragerea clientelei. Fiind abia la început, site-ul prezintă doar ofertele a cinci furnizori, dintre care doi oferă servicii de livrare la domiciliu.
Printre punctele forte, menite să vină în ajutorul utilizatorului, se numără:
posibilitatea de a vizualiza imagini cu produsele aflate în oferta furnizorilor;
posibilitatea de a contacta furnizorul prin intermediul formularului de contact al fiecărui furnizor;
posibilitatea de a vizualiza furnizorii în funcție de regimul de funcționare (restaurante, pizzerii, fast-food-uri, etc);
Părțile mai puțin forte ale aplicației se referă la:
lipsa unei structurări pe categorii a produselor oferite, care să conțină preparatele puse la dispoziția consumatorului de către toți furnizorii;
lipsa facilităților de administrare a contului și adreselor de livrare;
prezentarea unei oferte limitate de preparate (lucru de înțeles totuși, având în vedere faptul că site-ul funcționează de 2 luni).
Încă de la prima vedere, se observă că beneficiarii tipului de aplicație în discuție sunt, în egală măsură, persoanele în căutarea unei metode comode și deloc costisitoare de a comanda ceva de mâncare (denumiți de acum înainte clienți), precum și producătorii de preparate culinare aflați într-o continuă căutare atât de clientelă nouă pentru preparatele culinare pregătite, precum și de modalități de promovare în masă largă (denumiți de acum înainte furnizori).
Sintetizând rezultatele obținute din analiza pieței de aplicații Web care oferă servicii de comenzi on-line a preparatelor culinare se pot trage următoarele concluzii în ceea ce privește părțile pozitive și negative ale unei aplicații de acest tip.
O astfel de aplicație ar trebui sa ofere următoarele facilități:
Pentru client:
interfață plăcută, comodă și puțin costisitoare de comandare: cu o simplă legătură la Internet (de care beneficiază aproape oricine în ziua de azi), clienții pot comanda preparatul dorit prin 3 modalități diferite:
accesând lista furnizorilor și selectând din meniul pus la dispoziție preparatul dorit;
accesând lista categoriilor de preparate culinare și selectând oferta furnizorului preferat;
căutând preparatul dorit după anumite criterii, cum ar fi: denumirea, prețul, furnizorul, etc.;
libertatea de a alege: clientul are posibilitatea de a consulta meniul fiecărui furnizor și de a alege un produs în funcție de un număr mult mai mare de criterii (furnizor, preț, timpul de livrare, etc.);
posibilitatea de a recomanda un furnizor: întrucât părerea clientului este cea mai importantă, pe lângă tradiționalul formular de contact care să-i permită exprimarea opiniilor pro și contra, aplicațiile de comenzi on-line oferă o posibilitate rapidă de recomandare a unui furnizor preferat prin intermediul unui formular.
Pentru furnizor:
o modalitate puțin costisitoare și efectivă de reclamă: informațiile despre noile oferte speciale apărute sau modificările survenite în meniu pot fi configurate în orice moment de către furnizor prin simpla accesare a aplicației, fără alte costuri suplimentare (de ex.: editarea de pliante și materiale promoționale); astfel, clientului îi sunt oferite în permanență informații actualizate, prevenindu-se de exemplu situațiile neplăcute când un furnizor nu mai poate oferi un produs la același preț;
accesul la istoricul comenzilor primite și la informațiile publice ale clienților unui furnizor pentru eventuale statistici, studii de piață sau marketing: prin intermediul conținutului bazei de date a clienților, la care va avea în permanență acces, furnizorul va putea efectua diferite studii referitoare la impactul produselor sale asupra clienților; va putea păstra astfel o evidență a celor mai solicitate produse, dar și a celor mai fideli clienți, putându-și astfel dezvolta diverse strategii de marketing menite să încurajeze comandarea produselor oferite de el;
o modalitate ieftină de îmbunătățire a relației cu clienții: prin intermediul aplicației se poate obține acceptul clientului de a primi mesaje cu oferte și promoții (accept cerut de Legea Comerțului Electronic nr. 365/2002 care interzice trimiterea de mesaje nesolicitate); acest accept permite furnizorului aplicarea unei strategii proprii de marketing direct sau a unei strategii propuse de aplicație; strategia proprie poate consta în trimiterea periodică (dar nu prea des) a unui mesaj care anunță o reducere de preț sau o ofertă specială; strategia propusă de aplicație constă în trimiterea zilnică a unui mesaj care să conțină ofertele speciale ale tuturor furnizorilor pentru ziua respectivă.
În ceea ce privește părțile negative, putem vorbi doar despre neajunsurile întâmpinate de clienți în folosirea aplicațiilor studiate. Nu ne putem pronunța și în privința furnizorului deoarece nu avem acces la partea de administrare oferită de aplicațiile analizate. Prin urmare, neajunsurile întâlnite de clienți în timpul utilizării unor astfel de aplicații Web ar putea fi sintetizate în următoarele:
densitatea mare de informații: majoritatea aplicațiilor renunță la simplitate în favoarea prezentării unei cantități excesive de informații pe fiecare pagină; efectul constă în derutarea vizitatorului și punerea acestuia în imposibilitatea de a observa cu ușurință elementele de care este interesat;
opțiuni limitate în ceea ce privește istoricul comenzilor: aplicațiile care întrețin un istoric al comenzilor îl folosesc doar cu rol descriptiv, acesta neputând fi folosit, de exemplu, pentru relansarea unei comenzi efectuate anterior;
opțiuni limitate în ceea ce privește comenzile care să conțină preparate de la mai mulți furnizori: majoritatea aplicațiilor Web prezintă oferta unui singur furnizor, iar cele care prezintă oferta mai multor furnizori oferă doar posibilitatea comandării unei liste de produse aflate în oferta aceluiași furnizor.
Designul de bază al magazinului virtual
Una din regulile în conceperea unei interfețe utilizator pentru un produs software este următoarea: o interfață utilizator este bine scrisă atunci când programul se comportă exact așa cum se așteaptă utilizatorii săi.
Această regulă trebuie avută și la conceperea site-urilor web. Proiectarea magazinului virtual ca site web este dirijată de utilizator (user-centered interface design), iar interfața trebuie să mulțumească, să menajeze și să ajute utilizatorul. În conceperea magazinului virtual, a fost adoptat un design orientat către utilizator. Cum interfețele utilizator grafice (ex.: Windows) au fost proiectate să ofere utilizatorilor un acces direct dar facil la propriile calculatoare, utilizatorii așteaptă același nivel sofisticat dar sugestiv al design-ului și în cazul site-urilor web. Pentru a asigura un design orientat către utilizator au fost luate în calcul posibilitățile de navigare prin site, accesul direct și rapid la informații, asigurarea simplității, stabilitatea design-ului și nu în ultimul rând crearea unui conținut accesibil. Site-ul web dezvoltat este un magazin virtual care se ocupă cu vânzarea florilor. În figura 1 este prezentată prima pagină a site-ului (homepage). Este foarte important ca utilizatorul să aibă acces direct în cât mai multe locuri din site încă din prima pagină. Secțiunile din această pagină sunt: Categorii, Căutare, Noutăți, Recomandări, Login. Aranjarea informațiilor pe site a fost făcută cu ajutorul unor module care se își adaptează automat dimensiunile în funcție de informațiile pe care le conțin. Fiecare pagină are pe una din laturi un modul cu lista de categorii și un alt modul cu formularul de căutare. Pe cealaltă latură sunt prezente modulele Login, Top 5 și Coșul de cumpărături.
Figura 1. Homepage-ul magazinului virtual
Cea mai importantă problemă de interfață în cazul site-urilor de web este absența orientării în cadrul organizării locale a informației din acel document. Imaginile clare și consistente, o privire de ansamblu asupra paginii și în cazul de față o secțiune de categorii ale cărților pot da utilizatorilor încrederea că au posibilitatea de a găsi informațiile dorite într-un mod eficient.
Figura 2. Florile din categoria lelele
În figura 2 este prezentată o pagină web care conține florile dintr-o anumită categorie. Utilizatorii trebuie să aibă întotdeauna posibilitatea de a se întoarce cu ușurință la prima pagina a site-ului (acest lucru a fost realizat cu plasarea unui link pe sigla magazinului virtual către homepage) și la oricare alte puncte importante de navigare prezente în cadrul site-ului. Lipsa legăturilor dintr-o pagină creează confuzie, deoarece utilizatorul nu mai are în ce direcție să navigheze și astfel șansele ca el să părăsească site-ul sunt foarte mari. Secțiuni importante ale navigării în site-ul web realizat sunt paginile de categorii, pagina de rezultate în urma unei căutări, modulul de autentificare și cel de înregistrare, coșul de cumpărături și comanda de la casă.
3. Baza de date MySQL
O parte din informațiile disponibile în cadrul site-ului web a fost stocată folosind baze de date. Toate datele legate de flori, categorii, utilizatori și comenzi au fost stocate în tabele. Baza de date care conține toate tabelele se numește magazin. Cărțile au fost stocate într-un tabel numit flori. Lista de categorii a fost stocată într-un tabel numit category cu doar două câmpuri: id de tip întreg, cheie primară și incrementare automată și name. Între tabelele books și category există o asociere de tipul N:1, realizată prin cheia străină cat (flori), care referă cheia primară id (aparținând tabelului category). Orice utilizator al site-ului trebuie să se autentifice pentru a putea duce la sfârșit o comandă. Datele necesare autentificării sunt introduse cu ajutorul formularului de înregistrare și sunt stocate în tabelul users.
Tabelul users conține informații necesare autentificării pe site (adresa de e-mail și parola), necesare livrării unei eventuale comenzi (numele și adresa) și date legate de vizitele pe site (data de la care este membru și data la care a făcut ultima autentificare pe site). Toate informațiile legate de comenzi sunt stocate în două tabele: orders și orders_details. Între tabelele orders_details și orders există o asociere de tipul N:1, realizată prin cheia străină order_id (orders_details), care referă cheia primară id (aparținând tabelului orders). Tabelul orders conține adresa de e-mail a utilizatorului care a făcut comanda, data și ora la care s-a făcut comanda, totalul în lei al comenzii și adresa la care va fi livrată comanda. Tabelul orders_details conține informații legate de cărțile comandate și de numărul de exemplare. De asemenea, între acest tabel și tabelul books există o asociere de tipul N:1, realizată prin cheia străină book_id (orders_details), care referă cheia primară id (books). În figura 3 este prezentată diagrama entitate de relații.
Figura 3. Diagrama entitate de relații
Principalele secțiuni ale magazinului virtual
În figura 4 este prezentată diagrama fluxului de date. Lista de categorii, prezentă întotdeauna în partea stângă, este generată în funcție de înregistrările din tabelul category. Acest lucru se face printr-o interogare a bazei de date folosind funcția mysql_query(). Rezultatele sunt apoi prelucrate cu funcția mysql_fetch_array(), funcție care returnează un array cu toate înregistrările rezultate în urma interogării. Link-urile apelează fișierul index.php cu 3 parametri transmiși prin metoda get: page=categ (în cadrul fișierului index.php este inclusă pagina categ.php), id=<valoare> (id-ul categoriei) și pagina=1 (indică pagina curentă din lista de cărți).
Figura 4. Diagrama fluxului de date
Înregistrarea unui nou utilizator
Crearea unui nou cont pe site-ul web se face accesând link-ul Cont nou și completând formularul de înregistrare. A fost creat un mecanism de verificare și validare a informațiilor introduse în formular, astfel încât la o eroare de procesare câmpurile corecte să î și păstreze valoarea, iar utilizatorul să fie atenționat doar pentru câmpurile invalide rămase (vezi figura 5).
Figura 5. Crearea contului unui utilizator nou
Dacă un câmp are o valoare invalidă, atunci în partea de sus a formularului, pe un fond roșu, este afișat motivul pentru care câmpul nu a fost validat. În cazul fiecărui câmp invalid, este folosită variabila string err, căreia i se concatenează motivul invalidării pentru fiecare rând în parte. Câmpul adresei de e-mail este câmpul cu cele mai riguroase validări: pe lângă verificarea existenței unui string, adresa de e-mail este verificată cu ajutorul expresiilor regulate implementate cu funcția eregi(). Ultima verificare constă în compararea tuturor adreselor de e-mail din tabelul users cu adresa de e-mail curentă. Dacă nu a apărut nici o eroare, atunci se trece la inserarea datelor în tabelul users, folosind comanda SQL insert. Funcția SQL now(), care returnează data și ora curentă, este folosită în comanda de inserare a datelor pentru a ști data la care utilizatorul s-a înregistrat pe site.
6. Folosirea sesiunilor în PHP
Suportul pentru sesiuni în PHP reprezintă posibilitatea stocării de informație pentru accesări ulterioare. Acest lucru dă posibilitatea programatorului să realizeze aplicații web personalizate. Unui utilizator care vizitează site-ul web îi este asignat un id unic, numit id de sesiune (session id). Acest id este fie stocat într-un cookie pe partea de client, fie propagat în cadrul URL-ului.
Pentru a porni o sesiune, este necesar apelul funcției session_start(). Funcția trebuie apelată înainte ca orice informație să fie afișată în browser. Variabilele de sesiune pot fi accesate în orice pagină din cadrul site-ului web. O variabilă de sesiune se creează astfel: $_SESSION['user'] = "Ionut"; Dacă se dorește ca această variabilă să nu mai fie stocată în cadrul sesiuni, atunci se apelează funcția unset(): unset($_SESSION['user']); În cazul unei autentificări care s-a realizat cu succes, se folosesc două variabile de sesiune: una pentru adresa de e-mail și alta pentru numele utilizatorului.
6.1. Mecanismul coșului de cumpărături
În cazul construirii unui magazin virtual, este imperios necesară implementarea elementelor reale dintr-un magazin, cum ar fi coșul de cumpărături și casa magazinului unde se plătesc produsele. La baza realizării coșului de cumpărături stau funcțiile de sesiune alte PHP-ului. Practic, coșul de cumpărături este de fapt un vector care este reținut prin sesiuni. Indexul vectorului reprezintă id-ul florii, iar valoarea vectorului pentru indexul respectiv reprezintă numărul de exemplare din coș ale acelei flori. Atunci când o carte este adăugată în coș, fișierul index.php primește un parametru numit adauga_carte, care are drept valoare id-ul florii. Modificarea florilor din coșul de cumpărături este gestionată de fișierul modify_basket.php. Fiecărei flori îi corespunde un mic formular în care se poate introduce cantitatea dorită; de asemenea, utilizatorul are posibilitatea de a scoate anumite flori din coșul de cumpărături (vezi figura 6).
Figura 6. Lucrul cu coșul de cumpărături
6.2. Administrarea florariei virtuale
Pentru orice magazin virtual prezent pe web, un lucru foarte important îl reprezintă actualizarea informațiilor referitoare la produse. În acest scop, a fost creată o pagină de administrare a bazei de date a florilor, care conține toate florile din tabela florii; pentru fiecare floare în parte se poate alege opțiunea de modificare a datelor sau eliminarea ei din baza de date (vezi figura 7).
Figura 7. Opțiunea de modificare a datelor
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Obiectivul acestei lucrări constă în prezentarea fundamentelor teoretice și practice care stau la baza dezvoltării unei afaceri virtuale, în particular a unei aplicații de vanzare flori care să faciliteze procesul de comandare on-line si care asigură livrarea la domiciliu.
În cadrul lucrării de față, plecând de la prezentarea elementelor teoretice de bază din domeniul economic și informatic am ajuns la elaborarea unui model economic și informatic de afacere virtuală adaptabilă mediului de afaceri din România și nu numai.
Trebuie menționat faptul că aplicația prezentată reprezintă un prototip, aflându-se încă în faza de implementare, scopul principal al lucrării de față fiind evidențierea facilităților oferite de o astfel de aplicație. Odată terminată etapa de implementare, vor urma fazele de testare, publicare și promovare a versiunii prototip.
În ceea ce privește îmbunătățirile care s-ar putea aduce aplicației în etapele de dezvoltare ulterioară, printre acestea se numără:
implementarea unui forum având ca temă principală florile;
implementarea unei interfețe mai atractive, dar care să nu solicite resurse hardware mari;
realizarea unui top al celor mai vândute produse sau al celor mai fideli clienți;
implementarea unor instrumente care să ofere furnizorilor statistici privind numărul de clienți și produsele comandate.
G.B. Shaw definea economia ca fiind „arta de a obține maximum de la viață”. Pentru a fi într-adevăr eficienți în obținerea maximizării, trebuie mai întâi să învățăm să ne gestionăm timpul într-un mod cât mai eficient. Societatea de azi se caracterizează prin viteză. În această situație, timpul devine o resursă limitată, iar gestionarea lui cât mai eficientă devine una din principalele căi de obținere a succesului în afaceri. În aceste condiții, aplicația prezentată oferă o modalitate eficientă de satisfacere a necesităților utilizatorilor săi cu un consum minim din resursa cea mai râvnită, timpul.
Bibliografie
Carl de Boor, A practical guide to splines, Springer-Verlag, New York Heidelberg Berlin, 1978.
R.A. DeVore and G.G. Lorentz. Constructive Approximation. Springer Verlag, Berlin Heildelberg New York, 1993.
T. Popoviciu. Introduction à la théorie des différences divisées. Bull. Math. de la Soc. Roumaine des Sci., XLII: 65–78, 1940.
Titlu descriptiv, http://www.clasificare.com, (data accesării: zz.ll.aaaa).
Anexe
Anexele vor conține elemente precum:
porțiuni de cod;
tabele de date;
tabele de rezultate de ieșire pe baza cărora s-au efectuat comparații sau s-au tras diverse concluzii în cadrul lucrării;
alte elemente specifice la care s-a făcut referire în lucrare.
Bibliografie
Carl de Boor, A practical guide to splines, Springer-Verlag, New York Heidelberg Berlin, 1978.
R.A. DeVore and G.G. Lorentz. Constructive Approximation. Springer Verlag, Berlin Heildelberg New York, 1993.
T. Popoviciu. Introduction à la théorie des différences divisées. Bull. Math. de la Soc. Roumaine des Sci., XLII: 65–78, 1940.
Titlu descriptiv, http://www.clasificare.com, (data accesării: zz.ll.aaaa).
Anexe
Anexele vor conține elemente precum:
porțiuni de cod;
tabele de date;
tabele de rezultate de ieșire pe baza cărora s-au efectuat comparații sau s-au tras diverse concluzii în cadrul lucrării;
alte elemente specifice la care s-a făcut referire în lucrare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Magazin Virtual Instrument de Baza In Comertul Electronic (ID: 149997)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.