Macronutrientii

Cap. I. MACRONUTRIENȚII

Proteinele, glucidele și lipidele

Sunt substanțe nutritive cu un rol primordial pentru viață (proteias = primar, de primă importanță), principalele lor roluri fiind structurale și funcționale. În mod secundar, sunt folosite ca sursă de energie (1 g proteine = 4,1 kcal).

Ca structură și complexitate, proteinele sunt simple (albumine, globuline), ce se scindează prin hidroliză în aminoacizi, și conjugate, care au atașat un grup neproteic: nucleoproteine (din ADN, ARN), mucoproteine, glicoproteine, lipoproteine, fosfoproteine și metalo-proteine (feritina) [1].

Structura de bază a proteinelor este constituită din 20 aminoacizi (AA) esențiali și neesențiali. AA esențiali (treonina, triptofanul, lizina, leucina, izoleucina, metionina, valina, fenilalanina) sunt considerați astfel, deoarece sinteza lor in organism nu este suficienta pentru a satisface nevoile metabolice și este necesar un aport suplimentar prin alimentație. AA neesențiali (alanina, acidul aspartic, asparagina, acidul glutamic, arginina glutamina, glicina, prolina și serina) sunt la fel de importanți pentru structura proteinelor, dar dacă nu există cantități suficiente pentru sintezele proteice, ei pot fi produși din cei esențiali sau din alți precursori[1].

Rația si aportul optim de proteine este de 11-13% din necesarul caloric zilnic, adică 0,8-1 g/kg corp/zi. În sarcină, cantitatea se suplimentează cu 10 g/zi, iar în perioada lactației cu 15 g/zi.

O alimentație sănătoasă trebuie să cuprindă proteine de origine animală și vegetală, în proporție de 1/1 sau 50-66%/33-50%.

Proteinele animale conțin toți AA esențiali, ceea ce le conferă o valoare biologică mare; un aport suficient de carne, lapte, brânzeturi și ouă asigură un aport adecvat de aminoacizi, necesar sintezelor proteice[1].

Proteinele au rol plastic, fiind componentul principal al protoplasmei celulare. Ele participă la formarea, reînnoirea și repararea uzurii acestui substrat material al vieții. Proteinele îndeplinesc multiple alte roluri importante: ele intră în structura tuturor enzimelor și a unor substanțe active, prin mijlocirea cărora se produc majoritatea proceselor metabolice. Din proteine sau din aminoacizi, unele glande endocrine (hipofiză, tiroidă, pancreas) secretă hormoni. Presiunea coloid – osmotică, echilibrul acido – bazic, sunt în mare măsură dependente, de prezența acestor macromolecule.

Proteinele asigură troficitatea normală a țesuturilor și organelor, pe care acționează substanțele nocive și echipamentul enzimatic necesar metabolizării noxelor, iar pe de altă parte furnizează parteneri de conjugare.

Lipidele reprezintă un grup de compuși care sunt, în general, solubili în solvenți organici și insolubili în apă. Din punct de vedere chimic, lipidele sunt: trigliceride, colesterol, fosfolipide și fitosteroli. Pot fi solide sau lichide la temperatura camerei, în funcție de structura și compoziția lor.

Lipidele alimentare sunt prezente în marea majoritate prin grăsimile neutre sau trigliceride, găsindu-se în țesuturile animale sau vegetale ca principală formă de depozitare de energie, în cantități mai mici în grăsimile alimentare se găsesc și lipide complexe care, pe lângă acizii grași și diverși alcooli, mai cuprind fosfor, compuși azotați, zaharuri. Aceste lipide complexe intră mai ales în structura țesuturilor, numindu-se și lipide de constituție (fosfolipide, sfingolipide, etc.) [1].

Glucidele sunt compuși organici alcătuiți din O, H și C (CnH2nOn) sintetizate de plante din CO2 și H2O prin fotosinteză depozitate sub forma de amidon (în cloroplastele plantelor) sau sub forma de glicogen (la om și animale). Ele sunt reprezentate prin monozaharide cu 5 și 6 atomi de carbon, dizaharide și polizaharide.

Principalele surse de carbohidrati sunt cerealele și produsele din cereale (făină, pâine, mălai, paste făinoase, griș, orez etc.), legumele, fructele, zahărul și produsele zaharoase, cu mențiunea că ultimele două surse nu sunt obligatorii.

Monozaharidele sunt reprezentate de glucoză și fructoză, care se găsesc în fructe, cereale, siropuri, miere. Glucoza se oxidează în celulă, fiind sursa principală de energie a acesteia, iar pe de altă parte se stochează în ficat și mușchi sub formă de glicogen (energie de rezervă).

Dizaharidele sunt reprezentate de zaharoză (glucoză + fructoză); maltoză (glucoză + glucoză) și lactoză (glucoză + galactoză).

Polizaharidele importante pentru nutriție (amidonul și glicogenul) sunt formate prin polimerizarea moleculelor de glucoză. Principalele surse de amidon sunt cerealele, produsele din cereale și cartoful, în timp ce glicogenul se găsește în unele organe (ficat, rinichi, mușchi).

Pentru asigurarea unui aport suficient de vitamine, minerale și fibre alimentare, o dietă echilibrată trebuie să conțină o cantitate zilnică de minimum 300-500 g de legume și 200-300 g de fructe.

Acizi grași, componenții de bază ai lipidelor, sunt acizi liniari, monocarboxilici, saturați sau nesaturați și cu număr pereche de atomi de carbon. Cei mai răspândiți sunt acidul palmitic și stearic (dintre cei saturați) și acidul oleic, linoleic și linoletic (dintre cei nesaturați).

Pentru consumatorii sănătoși rația de lipide este de 20 – 35 % din valoarea calorică a dietei. Cantitatea de grăsimi este mai coborâtă, 20 % din energia consumată la sedentari, persoane în vârstă, obezi și cei cu insuficiențe hepato – pancreatice și afecțiuni inflamatorii.

Exprimată în grame rația de lipide este de 0,7 – 1 gr./kg/zi la adulții care duc o viață de tip sedentar. la crește la 1,5 – 2 gr./kgcorp/zi la adulții care efectuează munci cu cheltuială mare de energie. Pentru copii și adolescenți sunt necesare 1,5-2 gr. grăsimi/kg.corp/zi.

Glucidele reprezintă 55-65% din aportul caloric,1 g glucide = 4 kcal. Cantitatea minimă necesară sistemului nervos central este de 120-140 g/zi, copii 0-6 luni – 60 g/zi; copii 7-12 luni – 95 g/zi; la adulti și copii peste 1 an – 130 g/zi. [1].

Cap. II. STILUL DE VIAȚĂ AL OMULUI MODERN

2.1. Definiții și principii generale

Controlul greutății și al alimentației este un subiect de actualitate indiferent de vârstă, starea de sănătate sau de alți parametri. Este esențial să avem un control asupra alimentației și a modului de viață în general, pentru a avea un organism sănătos. Greutatea este punctul comun al multor procese care se desfășoară în organism, in'uențându-le în mod pozitiv sau negativ: tranzitul intestinal, echilibrul hormonal, echilibrul metabolic, imunitatea, funcționalitatea sistemului cardio-vascular și a celui respirator [4].

Obezitatea este un factor de risc cu greutate semnificativă pentru apariția unor afecțiuni precum hipertensiunea arterială, insufciența cardiacă, boala coronariană, tulburările respiratorii, diabetul zaharat, steatoza hepatică nonalcoolică, creșterea riscului de infarct miocardic, cancer, tulburări de fertilitate. O parte din această patologie generată de excesul ponderal se ameliorează sau poate chiar să dispară odată cu pierderea în greutate.

Spre a stopa epidemia de obezitate, cercetătorii au făcut eforturi considerabile pentru a înțelege rolul alimentelor și nutrienților care pot influența aportul de energie și au creat suplimente alimentare care să ajute în controlul greutății.

Modul de viață echilibrat și sănătos reprezintă o componentă extrem de importantă pentru realizarea prevenției, a protecției împotriva unor afecțiuni strâns legate de alimentație și nu numai. Prevenția înseamnă optimizarea modului de viață, iar prin aceasta, se ințelege în primul rând o alimentație echilibrată, aleasă corect din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ, și nu în ultimul rând, activitate fizică zilnică [4].

Nutriția se definește ca totalitatea proceselor fiziologice prin care organismul metabolizează și asimilează nutrienții necesari pentru creștere, dezvoltare și refacerea țesuturilor. Astfel, nutriția și terapia medicală nutrițională sunt elementele esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a organismului uman, menținerea stării de sănătate, prevenția apariției unor patologii, cât și tratamentul după apariția acestora.

Nutrienții, substanțe biochimice indispensabile organismului uman pentru creștere și supraviețuire, sunt incluși în proporții și cantități variate în diferite alimente, fiind eliberați în urma metabolizării acestora. Din punctul de vedere al funcției exercitate în organism, cât și al cantității necesare, nutrienții se împart în două categorii: macronutrienți (glucide, lipide și proteine) și micronutrienți (vitamine și minerale) [4].

Nutrienții esențiali sunt reprezentați de acele elemente (aminoacizi, acizi grași) care nu pot fi sintetizate de către organismul uman și de aceea este obligatoriu aportul lor din surse exterioare. Absența acestora din alimentație timp mai îndelungat, în special în perioada de creștere, poate conduce la disfuncționalități ale organismului.

O alimentație echilibrată nutrițional conține un aport caloric adecvat necesarului organismului, care să ofere toți macronutrienții necesari, în proporțiile optime – glucide 50- 55%, lipide 25-30% și proteine 10-15% din totalul caloriilor și, implicit, toți micronutrienții. Piramida alimentației corecte oglindește aceste procente.

Necesarul caloric zilnic variază în funcție de vârstă, sex, greutate corporală, formă și compoziția corpului, statusul hormonal, activitățile zilnice. O persoană sedentară are un necesar caloric de 25 de kcalorii pe kilogram (totalul situându-se între 1500 și 1900 de kcalorii/zi), iar o persoană activă, aproximativ 35 de kcalorii pe kilogram (între 2100 și 2700 de kcalorii/ zi).

La copii, necesarul energetic raportat la greutate este mai mare, mai ales în primii ani de viață, (ind concentrat pentru creșterea și dezvoltarea întregului organism. Acesta variază în funcție de vârstă și sex: 1300 de kcalorii în primii 3 ani de viață, 1700 de kcalorii între 4 și 6 ani, 2400 între 7 și 10 ani, 2800 între 15 și 18 ani pentru băieți, respectiv 2.100 de kcalorii pentru fete.

Caracteristicile esențiale ale alimentației sănătoase sunt moderația, diversitatea și calitatea. Pentru un stil de viață sănătos, este importantă însă și activitatea fizică, ce crește performanțele mentale prin creșterea luxului de sânge bogat în oxigen în creier, fiind astfel bună pentru intelect și sănătatea psihică, nu doar pentru sistemul osteoarticular, ci și muscular [4].

Societatea în care trăim este formată din oameni sedentari în majoritatea ei. Foarte mulți dintre cei angajați au activități desfășurate în fața calculatorului, în picioare sau altă ocupație statică. Mișcarea de orice fel este binevenită pentru o bună funcționalitate a organismului, fie că este vorba despre plimbări cu bicicleta în aer liber sau alergare, înot, dans sportiv, aerobic, (tness, tenis, ski, baschet, fotbal, aerobic acvatic etc. Sunt o mulțime de sporturi care ne pot îmbunătăți memoria, condiția (zică, imunitatea, starea de spirit. Omul modern trebuie educat în ceea ce înseamnă o promovare a stării de sănătate, necesară unei bune funcționalități psihice și fizice într-o epocă a vitezei [4].

2.2 Activitatea fizică în sfera sănătății

Sănătatea este perceputa nu doar ca o conditie caracterizată prin absența bolii, ci ca un concept pozitiv, ce cuprinde bunastarea din punct de vedere fizic, social și emoțional. Din această definiție se impune abordarea cercetărilor referitoare la sănătăte cu specialiști din

domeniile medical, al activităților fizice, al sociologiei, psihologiei etc; Se impune interdisciplinaritatea în studiul sănătății, cunoașterea factorilor care o influențează.

Factori de risc pentru sănătate sunt:

− Conditiile medicale patologice;

− Consumul de tutun;

− Alcoolul;

− Dependenta si consumul de droguri

− Inactivitatea fizică;

Principalele afecțiuni cauzate de inactivitatea fizică (sedentarism) sunt:

− Bolile cardiovasculare;

− Diabetul de tip II

− Obezitatea;

− Osteoporoza [2];

Exercitiul fizic are un rol important în sfera sănătății. Conform definiției, educația fizică este activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice, în scopul măririi, în principal, a potențialului biologic a omului, în concordanță cu cerințele sociale. Mărirea potențialului biologic al oamenilor înseamnă o stare bună de sănătate.

Cercetătorii si cadrele medicale, recomandă practicarea sportului cu regularitate, știut fiind rolul benefic al acestora în planul sănătății.

Indiferent de vârstă, activitatea fizică joacă un rol important în păstrarea sănătății si in

mentinerea unei stari de bine. Părerea că activitatea fizica e numai pentru sportivi e gresita.

Fiecare dintre noi trebuie sa-si pastreze forma fizica, pentru mentinerea sanatatii. Pastrarea

formei fizice depinde de trei componente majore: rezistenta, forta si supletea [2].

Exercitiul fizic frâneaza îmbătranirea sistemului osos, articulatiilor si muschilor – in special a muschiului cardiac. Lipsa activitatii fizice sporeste din multe puncte de vedere riscurile pentru sanatate.

Riscuri personale: boli ale arterelor coronare (care hranesc inima), infarct de miocard si accidente vasculare cerebrale, hipertensiune arteriala, lipsa de tonus muscular si de energie, probleme cu articulatiile, osteoporoza (fragilitate osoasa), modificari ale tinutei corpului, îngrășare si obezitate.

Asupra sistemului osos exerciții fizice au următorul efect:

două ore suplimentare de activitate fizică intensă (dar nu de nivel de sport de performanță) pe săptămână, nu sunt suficiente pentru a avea un efect pozitiv asupra texturii osului, ceea ce ar asigura o rezistență mai mare a acestuia.

– activitatea fizică cu caracter recreațional, efectuată de minim 14 ore pe săptămână are un efect pozitiv asupra microarhitecturii osului asigurându-i acestuia o rezistență mai mare la fracturi[2].

2.3 Alimentația și nutriția omului modern

Progresele științei și tehnicii din ultimele decenii se văd pretutindeni. Modul de viață al generației actuale se deosebește foarte mult de cel al generațiilor anterioare, și lucrul acesta poate fi văzut chiar și numai comparând felul în care se hrăneau bunicii sau părinții noștri cu alimentația noastră. Alimentele pe care le consumăm in zilele contemporane sunt prelucrate, rafinate, concentrate, îndulcite, sărate și procesate chimic, pentru a produce gusturi bogate în calorii, dar sărace în substanțe nutritive. Vitele de astăzi pot fi văzute tot mai rar pe pășuni; în schimb, din ce în ce mai multe sunt strânse în ferme zootehnice și îngrășate forțat cu antibiotice și stimulenți ai creșterii, în condiții de inactivitate aproape completă. Rezultatul fiind

Animale mai mari, care dau o carne mai suculentă, cu un conținut de grăsime aproape dublu față de cel al animalelor ce se hrănesc singure pe pășune. Iar prețul pe care-l plătim pentru aceste „progrese” ale stiintei si tehnicii este enorm: deși mâncăm ca să trăim, ceea ce mâncăm ne imbolnaveste.[3]

Alimentația poate fi cauza de îmbolnavire, statisticile fiind destul de negative. În urmă cu o sută de ani, cca 10-15% dintre americani mureau ca urmare a bolii coronariene și a accidentelor vasculare cerebrale. Astăzi, cifra s-a ridicat la aproape 40%. Tot atunci, mai puțin de 6% mureau din cauza cancerului, în vreme ce astăzi cifra este de 25%.

În ceea ce ne privește populatia romaneasca, nu deținem date referitoare la cauzele de deces din urmă cu o sută de ani. Referitor la situația actuală, putem spune că este chiar mai îngrijorătoare decât cea a americanilor: în 1993, 12% din decesele de la noi din țară erau produse de cancer, iar 60% de boli cardiovasculare.

Nu este firesc ca lucrurile sa se intample astfel. Nu suntem destinati să murim în număr așa de mare ca urmare a atacurilor de cord, a accidentelor vasculare cerebrale, a diabetului și a cancerului de colon și sân[3].

Bolile cardiovasculare au început să facă ravagii în S.U.A. abia după cel de-al doilea război mondial, când oamenii și-au putut permite să adopte o alimentație bogată în produse de origine animală și când industria alimentară a început să producă alimente nenaturale, înalt-prelucrate, înțesate cu calorii, dar golite de nutrienți.

Aceasta este o problemă specifică Occidentului și țărilor cu obiceiuri alimentare de tip occidental. Locuitorii Chinei, Japoniei și Asiei de Sud-Est, care nu-și pot permite să consume alimente dense caloric, suferă foarte rar de atacuri de cord. La fel, majoritatea locuitorilor din Africa și America Centrală și de Sud nu prea au a se teme de diabet și boli cardiovasculare. În schimb, în America de Nord, Australia, Noua Zeelandă și în multe țări europene (printre care și România), unde alimentația este bogată în grăsime, bolile cardiace și diabetul ating

proporții epidemice.

Răufăcătorii sunt reprezentati de conținutul redus în fibre și crescut în grăsime al alimentației – își iau partea lor de vieți omenești prin lezarea arterelor vitale transportoare de oxigen și prin dezechilibrarea unor importante funcții metabolice. Numai în S.U.A., de pildă, 4.000 de americani suferă un infarct miocardic în fiecare zi, fiecare al treilea adult are hipertensiune arterială și alte mii sunt invalidate de accidentele vasculare cerebrale. Datorită tulburărilor metabolice provocate de un mod de viață dezechilibrat, obezitatea este epidemică, iar la fiecare 50 de secunde este diagnosticat un nou diabetic[3].

Până relativ recent, alimentația omului obișnuit era formată în principal din alimente obținute din grădina proprie sau din ogoarele din apropiere, suplimentată cu câteva produse cumpărate de la magazinul universal și cu carne de la animalele de pe lângă casă și de la vitele ce colindau pășunile. Bunicii noștri nu erau așteptați la piață de miile de produse alimentare frumos ambalate și intens popularizate, care pentru noi au devenit ceva obișnuit, iar restaurantele „fast-food” nu le făceau cu ochiul de la aproape fiecare colț de stradă, ca astăzi.

Baza tiparului alimentației bunicilor nostri, o formau cerealele – grâul, orzul, ovăzul, secara etc. Pe masa fiecărei familii se găseau alimente proaspăt gătite, servite cu felii groase de pâine de casă. Cerealele fierte, pastele făinoase, orezul, porumbul, precum și fasolea, cartofii, zarzavaturile și fructele aveau mare trecere. Aceste alimente hrănitoare, bogate în fibre, furnizau până la 53% din aportul caloric zilnic.

Însă timpurile și gusturile s-au schimbat dramatic. Cerealele integrale au fost înlocuite cu fulgi preîndulciți. Pentru mulți, masa de prânz este formată dintr-o salată dreasă din abundență cu grăsime, un hamburger și o băutură răcoritoare. În ceea ce privește cina, aceasta este deseori formată din produse reci, frumos ambalate în pachete din material plastic. Între mese, se servesc fără nici o opreliște băuturi răcoritoare, cartofi pai, gogoși, brânzoaice etc. În aceste condiții, alimentele hrănitoare, bogate în fibre, reprezintă astăzi numai 22% din totalul caloriilor unei zile, în vreme ce consumul de grăsime aproape s-a dublat, iar cel de zahăr a crescut cu 240% [3].

Speranțele cele mai mari sunt legate de educație, pentru a se produce o schimbare. Atunci când oamenii înțeleg că prin prelucrare chimică și rafinare alimentele pierd mare parte din valoarea nutritivă și din fibre, adăugându-li-se în schimb o serie de aditivi chimici și crescându-le densitatea calorică, majoritatea sunt dispuși să-și schimbe modul de alimentație.

Oamenii încep, de asemenea, să înțeleagă că produsele lactate și carnea trebuie folosite cât mai rar. Deși acestea conțin substanțe nutritive, majoritatea sunt prea bogate în grăsimi, colesterol și calorii și complet lipsite de fibre alimentare [3].

Atunci când preocupările noastre legate de alimentație se vor deplasa din zona produselor de origine animală și a alimentelor rafinate, prelucrate chimic, către creșterea consumului de hidrocarbonate (glucide) complexe, conținute în produse alimentare de origine

vegetală, bogate în fibre, vom suferi de mai puține boli și ne vom bucura de o sănătate mai bună. De fapt, acest lucru are deja loc în unele țări: din 1970, de pildă, în S.U.A. a început să scadă consumul de carne, lapte integral și ouă, lucru ce a dus la scăderea numărului de infarcte miocardice și de accidente vasculare cerebrale[3].

Așadar, dovezile științifice există. Practic, astăzi nu mai sunt motive de îndoială. Este limpede că drumul spre o sănătate mai bună și o viață mai lungă nu trece prin modernele restaurante „fast-food” sau pe lângă atrăgătoarele „snack-baruri” sau bufeturi cu gustări rapide. Acest drum cotește către alimente consumate așa cum provin ele din grădinile și ogoarele pe care sunt cultivate, către fructe proaspete, zarzavaturi și legume care mai de care mai aromate și mai gustoase și către boabe aurii de grâu.

Ca oameni ai secolului XX și ca cetățeni ai unei țări bogate în resurse alimentare, ne mândrim că suntem una dintre generațiile cel mai bine hrănite din întreaga istorie. Pentru acest privilegiu plătim însă un preț mult prea ridicat, sub forma atâtor boli inutile, a invalidității și a morții premature [3].

Noi, românii, mâncăm prea mult aproape din orice: prea mult zahăr, prea multă grăsime și prea multă sare. Consumăm prea multe calorii. Pe deasupra, mai mâncăm și de prea multe ori pe zi.

Acest „belșug” ajută la punerea temeliei pentru apariția bolilor arterelor coronare (care hrănesc inima), a accidentelor vasculare cerebrale, a hipertensiunii, artritei, diabetului cu debut la maturitate, a obezității și a câtorva tipuri de cancer. Aceste boli sunt răspunzătoare de trei sferturi din totalul deceselor. Iar apariția lor, așa cum am spus deja, este legată de stilul de viață, mai precis de modul în care ne hrănim [3].

În mod surprinzător, pesticidele și conservanții nu sunt agenții cei mai dăunători dintre alimentele pe care le consumăm. Se vor prezenta, în cele ce urmează, câțiva „inculpați” și mai periculoși:

• Zahărul. Pentru mulți dintre concetățenii noștri, zaharurile rafinate contribuie cu peste 20% la totalul caloriilor consumate într-o zi. Datorită faptului că aceste zaharuri sunt lipsite de fibre și de alte substanțe nutritive, caloriile pe care le conțin sunt „goale” sau „despuiate”. Pe de altă parte, dată fiind densitatea lor calorică crescută, ele constituie unul dintre cei mai puternici agenți promotori ai obezității [3].

• Alimentele rafinate. Există în popor credința că rafinarea este ceva bun, pentru că înlătură din alimente părțile nedigerabile, care oricum nu sunt folositoare. În ultimul timp însă, aflăm tot mai mult despre cât de necesare sunt fibrele pentru protecția împotriva câtorva tipuri de cancer, pentru stabilizarea nivelului zahărului din sânge, pentru controlul greutății corporale și pentru prevenirea unui întreg cortegiu de tulburări gastrointestinale, cum ar fi: litiaza biliară, hemoroizii, diverticulita și constipația [3].

• Sarea. Românii consumă între 15 și 20 g de sare pe zi (3-4 lingurițe). Aceasta înseamnă de cca 20 de ori mai mult decât ar fi necesar și constituie una dintre cauzele importante ale hipertensiunii, insuficienței cardiace și bolilor de rinichi.

• Grăsimea. Cei mai mulți dintre noi nu ne dăm seama că 40% (sau chiar mai mult) din totalul caloriilor le consumăm sub formă de grăsime. Aceasta depășește cu mult posibilitățile metabolice obișnuite ale organismului. Rezultatul este astuparea vaselor de sânge, cu apariția bolilor arterelor coronare și a accidentelor vasculare cerebrale. Dieta bogată în grăsimi contribuie, de asemenea, la apariția obezității, a diabetului de maturitate și a anumitor tipuri de cancer [3].

• Proteinele. O alimentație bogată în carne și produse de origine animală furnizează organismului mai multe proteine, grăsimi și colesterol decât poate folosi acesta. Cei mai mulți dintre noi consumăm de 2-3 ori mai multe proteine decât ar trebui. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că o dietă cu mai puține proteine și mult mai puține grăsimi și colesterol este esențială pentru îmbunătățirea stării de sănătate și a longevității [3].

• Băuturile. Românii beau rareori apă. În schimb, beau orice altceva: băuturi răcoritoare carbogazoase și dulci, cafea, ceai, bere și alte băuturi alcoolice. Și aceasta de mai multe ori pe zi. Aceste băuturi, fiind foarte bogate în calorii și lipsite de fibre, produc mari perturbări ale nivelului sangvin al zahărului și sabotează orice efort de control al greutății corporale. Iar alcoolul, cafeina, fosfații și alte substanțe chimice prezente în aceste băuturi reprezintă riscuri suplimentare pentru sănătate.

• Gustările. Senzațiile gustative bine născocite tind să ia locul hranei adevărate. Gustările sunt astăzi disponibile în școli, grădinițe cu program prelungit și chiar în spitale. Pauza de cafea (gustarea de la ora zece) este ceva de la sine înțeles în timpul orelor de serviciu, la fel ca gustările servite de elevi în timpul pauzelor, la școală, sau cele servite în timpul urmăririi programului TV. Mesele bine planificate, servite în cadrul familiei, au devenit mai degrabă excepția decât regula. Aceste gustări tulbură digestia și împovărează stomacul.

Oamenii trebuie făcuți să înțeleagă că o alimentație variată, bazată pe alimente de origine vegetală, este capabilă să furnizeze organismului întregul necesar de grăsimi, proteine, fibre și alte substanțe nutritive. În plus, o astfel de alimentație este avantajoasă și din punct de vedere ecologic și reduce la jumătate bugetul alimentar.

Vestea cea mai bună însă este că acest tip de alimentație poate întârzia și preveni debutul majorității bolilor degenerative și poate chiar ajuta la vindecarea lor. Consumarea alimentelor vegetale, cu întregul lor conținut de fibre, ne permite să mâncăm cantități mai mari de hrană, fără să ne mai facem griji cu privire la câștigul în greutate, și este de natură să promoveze o sănătate optimă și un tonus energetic ridicat pe tot parcursul vieții [3].

2.4 Odihna și relaxarea în viața omului modern

Viața zilelor noastre se desfășoară într-un ritm trepidant, amețitor și epuizant. Insomnia a atins proporții epidemice. Oamenii înghit milioane de sedative și tranchilizante, într-o încercare disperată de a regăsi acea odihnă capabilă să le redea energiile pierdute.

Oboseală permanentă, ar putea fi vorba de o boală – cum ar fi un guturai sau o gripă – care macină puterile. Multe persoane, de altfel sănătoase, duc o viață sedentară, lucrând în spații închise și fiind nevoite să facă față presiunilor termenelor-limită și nenumăratelor probleme ce-i secătuiesc emoțional. Este foarte puțin probabil ca asemenea persoane să se simtă odihnite dimineața, când se ridică din pat [3].

Pe lângă aceasta, din ce în ce mai puțini oameni reușesc să ducă ziua la bun sfârșit fără să apeleze la un stimulent de genul cafelei, ceaiului negru sau colei. Cafeina este un stimulent al sistemului nervos central și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale insomniei.

În afară de oboseală și lipsă de putere, apare și o creștere a iritabilității, acestea fiind simptome ale oboselii cronice.. Calmul și răbdarea dispar aproape cu desăvârșire. Totul necesită din ce în ce mai mult efort, până ce, în cele din urmă, chiar și cele mai simple sarcini par copleșitoare. De asemenea, oboseala sabotează creativitatea. Judecata are de suferit, iar eficiența scade considerabil. Iar dacă nu se iau măsuri pentru înlăturarea ei, oboseala poate duce la epuizare și la depresie în toată regula [3].

Importanța odihnei corespunzătoare:

• Odihna dă organismului răgaz să se refacă. În timpul ei, are loc înlăturarea reziduurilor (toxinelor), repararea „defectelor”, resintetizarea enzimelor consumate și refacerea rezervelor energetice. Pe lângă acestea,

• Odihna ajută la vindecarea rănilor, a infecțiilor și a altor „asalturi” de acest fel asupra organismului, precum și la înlăturarea stresului și a altor traume emoționale.

• Repausul întărește sistemul imunitar, crescând astfel rezistența organismului la îmbolnăvire.

• Odihna adecvată este capabilă să prelungească durata vieții.

Potrivit unui studiu populațional de mari proporții referitor la deprinderile sănătoase, efectuat acum câțiva ani, persoanele care dorm în mod regulat 7-8 ore pe noapte au un indice de mortalitate mai scăzut decât cei care dorm fie mai puțin de 7 ore, fie mai mult de 8 ore pe noapte [3].

Noi, oamenii, avem nevoie de mai multe feluri de repaus, iar una dintre modalitățile cele mai înțelepte de a repune odihna pe locul pe care-l merită în viața noastră este de a beneficia de un somn relaxant în timpul nopții. Nou-născuții dorm între 16 și 20 de ore, iar copiii mai mari au nevoie de 10-12 ore de somn/24 de ore.

În ceea ce-i privește pe adulți, aceștia diferă destul de mult în ce privește nevoia de somn, însă majoritatea se descurcă cel mai bine cu 7-8 ore pe noapte [3].

Omul are nevoie, de asemenea, și de o schimbare de ritm. În timpul celui de-al doilea război mondial, în Marea Britanie s-a trecut la săptămâna de lucru de 74 de ore, însă în scurt timp s-a constatat că oamenii nu pot face față unui astfel de program. După experimente ulterioare, s-a ajuns la concluzia că eficiența maximă, din punct de vedere al productivității muncii, se obține cu o săptămână de lucru de 48 de ore, cu pauze frecvente în timpul lucrului și cu o zi de odihnă pe săptămână [3].

Societatea însăși recunoaște nevoia omului de a-și întrerupe lucrul din când în când. Week-end-ul de două zile a devenit și la noi, în ultimii ani, o adevărată instituție națională, iar concediile anuale de odihnă și-au dovedit din plin valoarea.

Somniferele si rolul lor

În timpul somnului normal, organismul trece în mod repetat prin perioade de somn superficial și profund. În timpul somnului superficial, se derulează visele, care oferă posibilitatea unei descărcări naturale a presiunilor și tensiunilor acumulate în timpul zilei.

Somnul indus medicamentos, deși produce o binevenită stare de inconștiență, suprimă această fază de somn cu vise. Acesta este motivul pentru care cei ce folosesc aceste medicamente, deși dorm „buștean”, nu se simt suficient de „proaspeți” și de energici în ziua următoare.

Somniferele pot fi utile în anumite urgențe, însă, dacă sunt folosite mai mult timp, pot grăbi instalarea oboselii cronice.

Unul dintre drogurile cele mai folosite în zilele noastre, care pare să producă relaxare și să ajute somnul, este alcoolul. Însă somnul indus de alcool nu este la fel de reconfortant ca somnul normal. Sfaturi pentru un somn odihnitor:

• Faceți pauze dese în timpul lucrului. Folosiți aceste pauze pentru a bea un pahar cu apă, pentru a vă plimba puțin sau/ și pentru a respira adânc de câteva ori.

• Faceți-vă o rutină din cele 30-60 de minute de exercițiu fizic activ/zi. Exercițiul fizic relaxează, reface disponibilul energetic, ajută la îndepărtarea depresiei și combate tensiunea nervoasă.

• Adoptați și respectați un program cât mai regulat de culcare și sculare, de servire a meselor și de practicare a exercițiului fizic. Organismul prosperă în condițiile respectării principiului

regularității.

• Serviți masa de seară cu cel puțin patru ore înainte de culcare. Un stomac gol, care se odihnește, este una dintre condițiile importante ale beneficierii de o odihnă de calitate.

• Încercați o baie călduță (atenție: călduță, nu fierbinte). Aceasta este una dintre cele mai eficiente tehnici de relaxare.

Odihna reprezintă o parte importantă a ritmului vieții. Asemenea unui dansator, dacă ne vom respecta ritmurile, vom fi în armonie cu noi înșine [3,2].

2.5 Tutunul, viciu și plăcere în viața omului modern

Este bine stabilit faptul că fumatul constituie o gravă amenințare la adresa sănătății publice. În întreaga lume, există la ora actuală 1,1 miliarde de fumători. În țările dezvoltate, 41% dintre bărbați și 21% dintre femei fumează în mod regulat. În țările în curs de dezvoltare, 50% dintre bărbați și 8% dintre femei fumează. Numărul femeilor care fumează este în creștere în multe țări. În fiecare an, se fumează 6.000 miliarde de țigări. În aceste condiții, nu este de mirare că în fiecare an se produc în lume 3.000.000 de decese datorate tutunului, 1/3 dintre ele producându-se în țările în curs de dezvoltare.

Dacă actualele tendințe persistă, tutunul va cauza aproximativ 10.000.000 de decese pe an, în următorii 20-40 de ani, dintre care 70% în țările în curs de dezvoltare. (Date dintr-un document OMS publicat recent). În România, există astăzi peste 10.000.000 de fumători. În zonele urbane, 44,6% dintre bărbați și 19,9% dintre femei fumează în mod regulat. În mediul rural, 40,5% dintre bărbați și 9,3% dintre femei fumează regulat.

Date statistice confirmă mereu și mereu că tutunul este drogul cel mai de temut din lume. Date recente confirmă faptul că riscurile legate de tabagism sunt cu mult mai mari decât se credea până acum, îndeosebi atunci când fumatul a fost deprins în timpul adolescenței [3,2]

Un fumător din doi riscă să moară într-o bună zi din cauza țigării. De fapt, tutunul ucide în fiecare an mai mulți oameni decât reușesc s-o facă accidentele rutiere, incendiile, celelalte droguri, SIDA și crimele la un loc. Ceea ce este și mai trist este faptul că tutunul ucide și mii de „fumători involuntari” – persoane nevoite să respire fum „de mâna a doua”.

Într-adevăr, tabagismul constituie cel mai mare factor de risc evitabil de deces prematur, de incapacitate și de boală.

Căile respiratorii ale omului normal sunt căptușite cu milioane de perișori minusculi, numiți „cili”. Acești cili acționează asemenea unor periuțe, protejând canalele aeriene de praf, gudroane și alte corpuri străine, pe care le „mătură” în susul acestora până ce pot fi scuipate afară [3,2].

De fiecare dată însă, când o „rafală” de fum de țigară se abate asupra acestor cili, mișcările lor devin mai lente și în scurt timp încetează cu totul. Ca urmare, gudroanele din fumul de țigară se fixează pe pereții căilor aeriene și încep să se insinueze printre celulele care le căptușesc pe dinăuntru. Cu timpul, această iritație continuă transformă unele dintre aceste celule în celule canceroase. Această transformare necesită mai mulți ani. O dată apărut însă, cancerul își croiește drum din ce în ce mai adânc în plămâni. Și de cele mai multe ori, atunci când este descoperit, nu se mai poate face nimic.

În România, cancerul pulmonar produce cca 10.000 de decese pe an (din păcate, nu există date statistice recente precise).

În schimb, fumatul este răspunzător de 30% din decesele prin boala coronariană, care în anul 1993 s-au cifrat în România la cca 50.000. Prin urmare, cca 115.000 din decesele prin boala coronariană s-au datorat fumatului, plus un număr și mai mare de decese prin accidente vasculare cerebrale.

Nicotina și monoxidul de carbon constituie principalii factori incriminați în favorizarea apariției bolilor cardiovasculare. Nicotina produce vasoconstricție în special în teritoriul arterelor mici, privând astfel inima, creierul, plămânii și alte organe vitale de oxigenul de care au atâta nevoie. Pe de altă parte, nicotina produce o senzație de bine, de relaxare, acesta fiind și principalul motiv pentru care atâția oameni aleg să fumeze. În plus, nicotina dă dependență [3,2].

Monoxidul de carbon interferează în mod direct cu capacitatea globulelor roșii de a transporta oxigenul. Aceasta duce la apariția senzației de lipsă de aer, la scăderea rezistenței și favorizează și accelerează procesul de îngustare și de astupare a arterelor (ateroscleroza).

Din nefericire, există o mulțime de alte efecte negative:

• Fumătorii se îmbolnăvesc mult mai des de cancer al cavității bucale, laringelui, esofagului, stomacului, pancreasului, vezicii urinare, rinichilor și colului uterin decât nefumătorii.

• Emfizemul pulmonar, o altă consecință nefastă a fumatului, distruge țesutul pulmonar, ducând în cele din urmă la moarte prin sufocare. În S.U.A., mor în acest fel peste 60.000 de

fumători în fiecare an.

• Ulcerele gastrice și duodenale sunt cu 60% mai frecvente la fumători.

• Fumatul favorizează pierderea calciului din oase, accelerând procesul de rarefiere a acestora, numit osteoporoză.

• Fumatul în timpul gravidității are consecințe negative asupra dezvoltării fetale și crește riscul morții după naștere.

Peste 80% din cancerele pulmonare și 50% din cancerele vezicii urinare ar putea fi prevenite, dacă persoanele în cauză s-ar lăsa de fumat.

Cei care se lasă de fumat încep să se vindece aproape imediat. Pe măsură ce nicotina și monoxidul de carbon sunt eliminate din organism, riscul de îmbolnăvire cardiovasculară legat de fumat scade dramatic. În ceea ce privește riscul îmbolnăvirii de cancer, acesta scade mai lent, pericolul fiind tot mai mic, pe măsură ce săptămânile și lunile trec.

Există și alte lucruri pentru care merită să te lași de fumat: simțământul victoriei, creșterea respectului de sine, recâștigarea unei respirații plăcute și a capacității de a simți gustul alimentelor, creșterea rezistenței generale a organismului și îmbunătățirea stării de sănătate, instalarea unui simțământ de bine și de eliberare de sub tirania unei deprinderi incomode, costisitoare, dăunătoare și din ce în ce mai nepopulare. Renunțarea la fumat crește, de asemenea, șansele de a găsi o slujbă de care să fii mulțumit [3,2].

Deseori reacționăm exagerat față de cele mai banale riscuri pentru sănătate, în vreme ce ignorăm pericole mult mai serioase. De pildă, se știe astăzi că jumătate din fumătorii care fumează regulat vor deceda ca urmare a unei afecțiuni legate de acest obicei. De asemenea, ei pierd, în medie, 8,3 ani dintre speranța de viață – sau 12 minute pentru fiecare țigară fumată. Totuși mulți reacționăm mult mai vehement când aflăm că există un risc de unu la un milion de a ne îmbolnăvi de cancer datorită prezenței în apa potabilă a vreunei substanțe chimice. Credem că a sosit timpul să așezăm fiecare lucru la locul lui. Și vă asigurăm că cea mai mare favoare pe care o puteți face organismului dumneavoastră este să vă lăsați de acest obicei dăunător și să începeți să respirați cu adevărat liberi [3,2].

Cap. II PARTEA PRACTICĂ

2.1 Introducere

La nivel global, prevalența afecțiunilor cronice este în continuă creștere, la cote alarmante. Aproape 18 milioane de oameni mor anual din cauza afecțiunilor cardiovasculare, diabetul și hipertensiunea fiind factori predispozanți majori. La baza acestei creșteri a prevalenței diabetului și hipertensiunii stă de fapt prevalența în creștere a supraponderii și obezității, afecțiuni care au egalat în ultimele decade importanța malnutriției și a bolilor infecțioase ca probleme de sănătate publică majore ce amenință țările în curs de dezvoltare [1].

Obezitatea este în creștere continuă, declanșând o adevarată epidemie în țările dezvoltate, un fapt de care pare a fi legată, pe de o parte, consumul crescut de alimente cu un conținut mai mare de calorii, cum ar fi cele prezente în «fast-food», iar pe de alta stilul sedentary, lipsa activității fizice.

Obezitatea nu este numai considerată ca o boală în sine, dar dă naștere, de asemenea și agravează multe altele, și este astfel cunoscută ca fiind un factor de risc pentru anumite boli cornice. În special, fiind strâns asociată cu patologii cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare, osteoporoza si anumite tipuri de cancer, patologii care prezintă rate ridicate de morbiditate și mortalitate în Europa și celelalte tări dezvoltate.

In Europa prevalența obezității este mai mare în țările mediteraneene și est-europene; în orice caz țările din America Latină și SUA prezintă cea mai mare prevalențăa obezității.

În Spania peste ultimii 15 ani, a existat o creștere de 2,2% prevalenței obezității. Prevalența estimată în present a obezității și a supraîncărcării de greutate la nivel mondial (excesul de greutate sau obezitate) pentru populația spaniolă este de 14,5% și 53,5%, respectiv, proporția de subiecți cu obezitate este mai mare în regiunile din sud-estul țării. Astfel, Andaluzia este notabil ca fiind printre cele mai ridicate, cu valori ajungând la 21,5%.

Caracteristicile personale, cum ar fi factorii psihologici, statutul socio-economic, nivelurile de stiluri de viață și educație pot determina comportamente alimentare care conduc la un risc mai mare al excesului de greutate și a obezității. Prin urmare, clinicieni si nutritionistii nu poate ignora aceste caracteristici în cazul în care doresc în mod eficient de a modifica dieta obișnuită, nu numai a pacientilor lor, dar ași a populației generale.

Mai multe studii de a stabili o relație între Indicele de masă corporală (IMC) și epidemiologia diverșilor factori care marchează stilul de viață ale populației; astfel relația directă se găsește între IMC și sedentarism la locul de muncă și a consumului crescut de alcool; IMC-ul a fost, de asemenea legat, dar invers, pentru exerciții fizice, educaționale nivelul și consumul de tobacco.

Creșterea IMC-ului, creștere care reflectă balanța energetică pozitivă, nu este un fenomen recent. În ultimele decenii, se observă o schimbare a raportului risc-beneficiu, astfel încât creșterea cantității de țesut adipos a fost recunoscută ca fiind cauza apariției diverselor patologii. Obezitatea este responsabilă pentru creșterea morbidității și mortalității, anual, în țările vestice, industrializate. Acest lucru face ca obezitatea să devină, după fumat, a doua cauză de deces potențial prevenibilă [2]. Obiectivele cercetării efectuate sunt cunoașterea factorilor stilului de viață care determină creșterea obezității și a bolilor cornice precum și determinarea statusului nutrițional și evaluarea obiceiurilor alimentare.

2.2 Metodologie

Populația studiată și culegerea datelor: Pentru realizarea cercetarii am apelat la un studiu transversal prin conceperea unui chestionar care a fost distribuit si completat online cu ajutorul formularelor Google Docs. Informațiile au fost colectate în perioada ianuarie –aprilie 2014.

Chestionarul a fost alcătuit din 29 de întrebări legate în principal de obiceiurile, cunoștințele și comportamentul privind stilul de viață și consumul estimat de tutun, și prin intermediul caruia am urmărit:

 statutul privind consumul de tutun: fumatori, nefumatori

 consumul estimat de tutun

 datele antropometrice (înălțime, greutate, IMC)

 datele demografice (sex, vârstă, nivel de educație, mediu de proveniență)

 comportamentul și obiceiurile alimentare (cereale frecvența consumului de cafea, consumul de produse-fast food, băuturi alcoolice)

 obiceiul de a practica un sport

 preocuparea subiecților de a avea un stil de viață sănătos, timp suficient de odihnă.

Analiza statistică a fost realizată cu ajutorului programului Google Docs și Microsoft Office.

2.3 Rezultate

Date demografice. Numărul total de respondenți ai chestionarului a fost 236, cu vârste cuprinse între 18 și 54 ani, predominând sexul feminin, cu o rată de 87.4% și mediul urban cu 88.7%. Media de vârstă fiind 33,6 ani, un procent majoritar de răspuns fiind persoanele cu vârsta cuprinsă între 36-49 ani, urmat de respondenți cu vârsta între 18-25 ani (Figura 2.1, Figura 2.2, Figura 2.3).

Figura 2.1 Distribuția lotului în funcție de gen

Figura 2.2 Distribuția lotului în funcție de mediul de proveniență

Figura 2.3 Distribuția subiecților pe grupe de vârstă

Nivelul de educație. În lotul studiat, au predominat respondenții cu nivelul de educație: “studii universitare” cu un procent de 54,10%, urmat de “studii postuniversitare” cu o pondere de 27.7%, persoanele cu un nivel de educație mai jos, regăsindu-se în procente mai mici, nivelul “liceu” 14,30%, respectiv “gimnaziu” un număr de 1.3% (Figura 2.4).

Figura 2.4 Reprezentarea grafică a lotului în funcție de educație

Loc de muncă. Mai mult de jumătate dintre respondenți au declarat ca și status al locului de muncă ca fiind “angajați”, 22,90% din numărul total au ocupația de “student”, un procent mic de 4,8% sunt șomeri, iar 20,8% au declarat că sunt “liberi profesioniști” (Figura 2.5).

Figura 2.5. Distribuția ocupației respondenților

Condiții medicale patologice. In continuarea studiului am urmărit prevalența unor stări fiziologice și boli cronice în lotul studiat, din răspunsurile subiecților au reieșit următoarele: un procent majoritar de 61.9% nu prezintă nicio condiție medicală patologică, 10.4% urmează o dietă, 10.8% au recunoscut faptul că sunt supraponderali, un ptocent foarte mic(0.9%) prezintă diabet, #% dintre respondenți prezintă obezitate iar 10% dintre ei suferă de bolii ale inimii (Figura 2.6).

Figura 2.6 Reprezentarea grafică a prezenței anumitor patologii în lotul studiat

Situatia materială. De asemenea prin chestionar am dorit să urmărim situația materială care s-a evidențiat printr-o pondere majoritară care a declarant un venit “peste 2500 lei”, în timp ce o pondere de 26.60% a declarat un venit încadrat la “sub 900 lei.” (Figura 2.7)

Figura 2.7 Distribuția situației materiale în eșantionul studiat

Medicație. La întrebarea “Urmați vreun tratament pentru o boală cronică?”, o proporție de 33.7% au răspuns afirmativ, în timp ce 66.3% consumă nici un tip de medicament (Figura 2.8), 66,3% afirmând faptul că nu își cunosc valoarea glicemiei (Figura 2.9).

Figura 2.8. Tratament medicamentos cronic

Figura 2.9 Vă cunoașteți valoarea glicemiei/„zahărului din sânge”?

Figura 2.10 Vi s-a comunicat vreodată de către medic faptul că aveți un colesterol sanguin mare?

Indice de masă corporală. După clasificarea etalon a Indicelui de masă corporală, încadrăm respondenții ca: 3.2% dintre ei fiind subponderali, mai mult de jumătate (50.4%) având o greutate normală, fiind normoponderali, 22.7% sunt supraponderali, restul subiecților încadrându-se la obezitate de gradul 1 si 2 (Figura 2.11).

Figura 2.11 Distrubuția Indicelui de masă corporală a respondenților

Majoritatea respondenților (mai mult de 50%), obișnuiesc să utilizeze ulei vegetal, urmați de un procent de 23.6% care folosesc unt, iar 3.16% dintre ei nu obișnuiesc să folosească deloc grăsimi (Figura 2.12).

În ceea ce privește consumul de produse cerealiere și pâine, 64.4% dintre ei consumă doar pâine albă, iar 32.7% pâine graham/intermediară (Figura 2.12).

Figura 2.12 Reprezentarea grafică a tipului de grăsime utilizat

Figura 2.13 Distrubuția consumului de produse cerealiere și pâine

Consumul de sare s-a evidențiat prin 53.7% dintre respondenți care „adaugă sare la orice mâncare” iar 44.6% obișnuiesc sa consume „mâncarea gătită fară sare” (Figura 2.14).

Figura 2.14 Frecvența consumului de sare

În continuare am chestionat subiecții cu privire la aportul lichidian zilnic și consumul de cafea naturală sau decofeinizată, 43,6% consumă apă minerală în timp ce 37.3% consumă apă de la robinet. Iar o pondere de 57.8% prefer cafeaua naturală în detrimentul celei decofeinizate (12.7%) (Figura 2.15).

În ceea ce privește consumul de alcool, un procent majoritar preferă consumul de bere, 62.7% (Figura 2.16).

Figura 2.15 Distribuția consumului de apă și cafea

Figura 2.16 Consumul de alcool în eșantionul de respondenți

Figura 2.17 Utilizarea tutunului

Consumul de tabac. În lotul de persoane studiat, 78.8% obișnuiesc să consume tutun, restul fiind nefumători (Figura 2.17), majoritatea fumătorilor fumează >10 țigarete/zi, urmați de 24.5% care obișnuiesc să consume >20 țigarete/zi (Figura 2.18).

Figura 2.18 Distribuția frecvenței consumului de țigări

Figura 2.19 Distribuția timpului de somn

Odihna săptămânală. Din răspunsurile evaluate, 51.5% subiecți obișnuiesc să doarmă 7-9 ore/noapte, 44.7% se odihnesc mai puțin de 6 ore/noapte.

Figura 2.20 Reprezentarea grafică a odihnei săptămânale

Figura 2.21 Distribuția frecvenței de practicare a unui sport

Figura 2.22 Distribuția nivelului de stres

În ceea ce privește nivelul de stres, 56.75% dintre subiecți se confruntă cu un nivel înalt, 30.9% cu un nivel moderat de stres, iar 12.35% nu au parte de stres înalt (Figura 2.22).

2.4 Discuții

Datele obținute în cadrul studiului de față atrag atenția asupra prevalenței crescute a excesului ponderal, în grupul total de subiecți cuprinși în studiu, doar 50.4% s-au încadrat în intervalul greutății normale, restul subiecților înregistrând valori ale greutății care corespund unui IMC de interpretat prin status supraponderal și obezității de gradul 1 și 2.

Într-un studiu asemănător efectuat în Pakistan în anul 2012, pe un eșantion de 222 persoane cu media vârstei de 22 ani, au avut rezultate asemanătoare studiului nostru, aproximativ 46.5% dintre subiecți având un indice de masă corporală peste 25 kg/m2, datele fiind îngrijorătoare deoarece media de vârstă este una foarte mică, comparativ cu studiul nostru, în care media vâstei se află la 33.2 ani.

În ceea ce privește practicarea unui sport, sau a unei activități fizice, în grupul nostru există un procent de 17.5% care nu obișnuiesc să exercite nici un fel de sport, valoare procentuală mult mai mică cu proporția de persone din studiul realizat în Pakistan, pe o populație mult mai tânară, ponderea subiecților care nu practicau nici un sport fiind de 28.7%.

Într-un alt studiu realizat în Cadiz, Spania, pe un lot mult mai mare (2569 subiecți) decât al studiului nostru, s-a înregistrat o valoare a subiecților supraponderali de 37%, și obezi 17%, media de vârstă fiind 43.3 ani, iar ponderea subiecților care efectuează efort fizic a fost de 41.6%, valoare mult mai decât cea înregistrată de în studiul de față, și de asemenea mai mare decât valoarea înregistrată la lotul de subiecți tineri din Pakistan.

Consumul crescut de cafea este asociat cu incidența crescută a hipertensiunii arteriale, din datele analizate mai mult de jumătate 57.8% dintre subiecți, obișnuiesc să consume cafea naturală nedecofeinizată, pe un eșantion de 1017 tineri, studiu realizat în SUA, s-a descoperit o asociere pozitivă mică între aportul de cafea și creșterea tensiunii arteriale pe parcursul multor ani urmărire, s-a ajuns la concluzia că obișnuința consumului de cafea joacă un rol mic in dezvoltarea hipertensiunii. La femeile care participau la Nurse's Health Studies, s-a descoperit o relație inversă, s-a constatat o asociere recentă între hipertensiune și consumul de cafeina, dar nu a fost găsită nici o asociere cu cafeaua cofeinizată.

Prevalența consumului de tutun în studiul nostru este de 78.8%, iar 24.5% care obișnuiesc să consume >20 țigarete/zi , o valoare foarte ridicată, comparativ cu prevalența consumului de tutun 41.7%, într-un studiu efectuat pe o populație de 2000 participanți din Jamaica, în ceea ce privește consumul de alcool 68.8% dintre subiecți obișnuiesc să consume alcool săptămânal, valoare aproximativ egală cu ponderea subiecților din studiul de față, 62.4% respondenți care consumă bere.

2.5 Concluzii

Stilul de viață modern, are o serie de avantaje care ajută la ușurarea și calitatea vieții oamenilor, salvarea a sute de vieți de noua dezvoltare a medicinii și a vaccinurilor. Pe de altă parte, diferite modele moderne de stil de viață au efecte negative asupra sănătății fizice,mentale, psihologice și sociale. Una dintre aceste metode moderne de trai este aportul ridicat de alimente fast-food. Acest lucru se datorează unor motive specifice, cum ar fi timpul scurt alocat pentru a manca si a alege alimente sănătoase. Lipsa de combinare a activității fizice cu alimente fast-food, conducând la efecte negative asupra sănătății inimii și nu numai. Utilizarea de mașini de înaltă tehnologie este un alt tip de modernitate.

Cu toate că utilizarea acestor mașini a ajutat la economisirea timpului pentru a face o mulțime de sarcini, utilizarea greșită a le va afecta în mod indirect sănătatea. În sfârșit, este utilizarea calculatoarelor și a internetului în comunicarea, transferul de informații și de divertisment, de asemenea. In total vor constitui elementele unui stil de viață sedentar. Asta înseamnă că, un aport crescut de alimente grase și lipsa activității fizice.

Nimeni nu poate ignora utilitatea modernizării asupra vieții de zi cu zi, mai ales pe cât de mult face viața oamenilor mai ușoară. Pe de altă parte, stilul modern de viață devine tot mai mult un factor important care influențează starea de sănătate a țărilor cele mai dezvoltate. Comportamentul nesănătos este responsabil de creșterea mortalității cardiovasculare, cancer, diabet si boli respiratorii. Există tot mai multe dovezi ca urmare a unui stil de viață sănătos, inclusiv regim alimentar adecvat, nivel satisfăcător de activitate fizică, și greutate sanatoasa poate oferi beneficii cardiovasculare semnificative si metabolice. Din faptul că am ajuns la concluzia că diferite modele moderne, stilul de viață afectează sănătatea noastră fizică, psihologică și socială.

Modul în care oamenii mănâncă astăzi este mult diferit de felul în care oamenii au mancat inainte. In în urmă cu sute de ani oamenii consumau mulțime de fructe și legume în dieta lor. Acest lucru oferă o mulțime de valori nutritive meselor lor, si scade riscul de boli cardiovasculare, care este legat de conținutul mai puțin de grăsime al acestor alimente. În ziua de azi, oamenii au obiceiuri nutriționale foarte proaste, mai ales cu răspândirea rapidă a culturii fast-food în special între tineri care continuă să desfășoare aceleași obiceiuri alimentare la varsta adulta lor.

Rezumat

Obiectiv. Obiectivele cercetării efectuate sunt cunoașterea factorilor stilului de viață care determină creșterea obezității și a bolilor cornice precum și determinarea statusului nutrițional și evaluarea obiceiurilor alimentare.

Metodologie. Pentru realizarea cercetarii am apelat la un studiu transversal prin conceperea unui chestionar care a fost distribuit si completat online cu ajutorul formularelor Google Docs. Informațiile au fost colectate în perioada ianuarie –aprilie 2014. Chestionarul a fost alcătuit din 29 de întrebări legate în principal de obiceiurile, cunoștințele și comportamentul privind stilul de viață și consumul estimat de tutun.

Rezultate. In grupul de studiu s-a evidențiat o pondere de 61,2% persoane care practică o data/săptămână activitate fizică, mai mult de jumătate (50.4%) s-au încadrat în limitele normale ale indicelui de masă corporală, o pondere ridicată de 78.8% consumă tutun, iar mai mult de jumătate (56.75%) dintre respondenți se confruntă cu un nivel înalt de stres.

Concluzii. Stilul modern de viață devine tot mai mult un factor important care influențează starea de sănătate a țărilor cele mai dezvoltate. Comportamentul nesănătos este responsabil de creșterea mortalității cardiovasculare, cancer, diabet si boli respiratorii. Există tot mai multe dovezi ca urmare a unui stil de viață sănătos, inclusiv regim alimentar adecvat, nivel satisfăcător de activitate fizică, și greutate sanatoasa poate oferi beneficii cardiovasculare semnificative si metabolice. Din faptul că am ajuns la concluzia că diferite modele moderne, stilul de viață afectează sănătatea noastră fizică, psihologică și socială.

Cuvinte cheie: alimentație, obezitate, nutriție

Referințe

Vitamine, minerale si suplimente. Reader”s Digest, 2008

Aileen Ludington Hans Diehl. Tablete de stil de viata, Ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2004

Emil Rădulescu. Alimentația inteligentă, Ed. Viata si Sanatate, București, 2003

Dr. Luana Șahian, Dr. Luiza Pîrvu. Nutriția și importanța ei în viața omului modern, Actualitatea Crestina, 2014

Khan ZN, Assir MZ, Shafiq M, Chaudhary AE, Jabeen A . High prevalence of preobesity and obesity among medical students of Lahore and its relation with dietary habits and physical activity. Indian J Endocrinol Metab., 2012

A. Rodríguez-Martín , J. P. Novalbos Ruiz , J. M. Martínez Nieto y L. Escobar Jiménez. Life-style factors associated with overweight and obesity among Spanish adults, Nutr Hosp. 2009;24(2):144-151

Mercer SL, Green LW, Rosenthal AC, Husten CG, Khan LK, Dietz WH. Possible lessons from the tobacco experience for obesity control. Am J Clin Nutr 2003; 77: 1073-1082.

Aranceta J. Community nutrition. Eur J Clin Nutr 2003; 57: 79-81. Prentice AM, Jebb SA. Fast foods, energy density and obesity : a possible mechanistic link. Obes Rev 2001; 2: 141-7.

Koh-Banerjee P, Chu NF, Spiegelman D, Rosner B, Colditz G, Willett W, Imm E. Prospective study of the association of changes in dietary intake, physical activity, alcohol consumption, and smoking with 9-y gain in waist circumference among 16587 US men. Am J Clin Nutr 2003; 78: 719-27.

Banegas JR, López-García E, Gutiérrez-Fisac JL, Guallar-Castillón Rodríguez-Artalejo F. A simple estimate of mortality attributable to excess weight in the European Union. Eur J Clin Nutr 2003; 57: 201-8.

Aranceta Bartrina J. Prevalencia de obesidad en los países desarrollados: situación actual y perspectivas. Nutr Hosp 2002; 17: 34-41.

Gutiérrez-Fisac JL, Banegas Banegas JR, Artalejo FR, Regidor E. Increasing prevalence of over weight and obesity among Spanish adults, 1987-1997. Int J Obes Relat Metab Disord 2000; 24: 1677-82.

Entrala-Bueno A, Iglesias C, De Jesús F. Diet and physical activity. A healthful binomial. Eur J Clin Nutr 2003; 57: 63-5.

Szapary PO, Bloedon LT, Foster GD. Physical activity and its effects on lipids. Curr Cardiol Rep 2003; 5: 488-92.

Belliste F. Why should we study human food intake behaviour? Nutr Metab Cardiovasc Dis 2003; 13: 189-93.

Ishizaki M, Morikawa Y, Nakagawa H, Honda R, Kawakami Haratani T, Kobayasi F, Araki S, Yamada Y. The influence of work characteristics on body mass index and waist to hip ratio in Japanese employees. Ind Health 2004; 42: 41-9.

Jakicic JM. Exercise in the treatment of obesity. Endocrinol Metab Clin North Am 2003; 32: 967-80.

Katzmarzyk PT, Janssen I, Ardern CI. Physical inactivity, excess adiposity and premature mortality. Obes Rev 2003; 4: 257-90.

Akbartabartoori M, Lean ME, Hankey CR. The associations between current recommendation for physical activity and cardiovascular risks associated with obesity. Eur J Clin Nutr 2008; 62:1-9.

Gutiérrez-Fisac JL, Rodríguez Artalejo F, Guallar Castillon P, Banegas Banegas JR, del Rey Calero J. Determinants of geographical variations in body mass index (BMI) and obesity in Spain. Int J Obes Relat Metab Disord 1999; 23: 342-7.

Klatsky A, Armstrong M. Alcohol, smoking, coffee, and cirrhosis. Am J Epidemiol 1992;136:1248-1257.

Casiglia E, Spolaore P, Ginocchio G, Ambrosio G. Unexpected effects of coffee consumption on liver enzymes. Eur J Epidemiol 1993;9: 293-297.

Corrao G, Zambon A, Bagnardi V, D’Amicis A, Klastky A. Coffee, caffeine, and the risk of liver cirrhosis. Ann Epidemiol 2001;11:458-465.

Klatsky A, Morton C, Udaltsova N, Friedman G. Coffee, cirrhosis, and transaminase enzymes. Arch Intern Med 2006;166:1190-1195.

Gallus S, Tavani A, Negri E, La Vecchia C. Does coffee protect against liver cirrhosis? Ann Epidemiol 2001;12:202-205.

Tverdal A, Skurtveit S. Coffee intake and mortality from liver cirrhosis. Ann Epidemiol 2003;13:419-423.

Ruhl E, Everhart J. Coffee and caffeine consumption reduce the risk of elevated serum alanine aminotransferase activity in the United States. Gastroenterology 2005;128:24-32.

Freedman N, Everhart J, Lindsay K, Ghany M, Curton T, Shiffman M, et al. Coffee intake is associated with lower rates of liver disease progression in chronic hepatitis C. HEPATOLOGY 2009;50:1360-1369.

Modi A, Feldman J, Park Y, Kleiner D, Everhart J, Liang T, et al. Increased coffee consumption is associated with reduced hepatic fibrosis. HEPATOLOGY 2010;51:201-209.

Gelatti U, Covol L, Franceschini M, Pirali F, Tagger A, Ribero M, et al. Coffee consumption reduces the risk of hepatocellular carcinoma independently of its aetiology: a case control study. J Hepatol 2005;42:528-534.

Flegal K, Carroll M, Ogden C, Curtin L. Prevalence and trends in obesity among US adults, 1999-2008. JAMA 2010;303:235-241.

Browning J, Szczepaniak L, Dobbins R, Nuremberg P, Horton J, Cohen J, et al. Prevalence of hepatic steatosis in an urban population in the United States: impact of ethnicity. HEPATOLOGY 2004;40:1387-1395.

Adams L, Lymp J, St Sauver J, Sanderson S, Lindor K, Feldstein A, et al. The natural history of nonalcoholic fatty liver disease: a population-based cohort study. Gastroenterology 2005;129:113-121.

Rafiq N, Bai C, Fang Y, Srishord M, McCullough A, Gramlich T, et al. Long term follow up of patients with nonalcoholic fatty liver. Clin Gastro Hepatol 2009;7:234-238.

Ekstedt M, Franzen L, Mathiesen U, Thorelius L, Holmqvist M, Bodemar G, et al. Long term follow up of patients with NAFLD and elevated liver enzymes. HEPATOLOGY 2006;44:865-873.

Soderberg C, Stal P, Askling J, Glaumann H, Lindberg G, Marmur J, et al. Decreased survival of subjects with elevated liver function tests during a 28-year follow-up. HEPATOLOGY 2010;51:595-602.

Anexă – Chestionar evaluare stil de viață

Nume și prenume (Inițiale) ________________

2. Vârsta (ani împliniți.) |__|__|

Sexul: 1 Masculin 2 Feminin

4. Pregătirea școlară:

5. Înălțimea (metri cu 2 zecimale) |__|,|__|__|

6. Greutatea corporală (kg) |__|__|__|

7. Circumferința abdominală (cm) |__|__|__|

8. Boli cronice diagnosticate

9. Tratament medicamentos cronic: 1. Da; 2. Nu.

10. Vă cunoașteți valoarea glicemiei/„zahărului din sânge”? ______mg/dl (nu completați dacă nu știți).

11. Vi s-a comunicat vreodată de către medic faptul că aveți glicemie mare?

1. Da; 2. Nu.

12. Vi s-a comunicat vreodată de către medic faptul că aveți un colesterol sanguin mare?

1. Da; 2. Nu

13. Menționați frecvența consumului de alimente pe săptămână și cantitatea:

14. Tipul de grăsimi consumate (alegeți grăsimile pe care le consumați mai frecvent și în cantitate mai mare):

15. Ce cantitate de pâine și produse cerealiere consumați zilnic? Comentariu: puteți completa cantitatea totală/zi, menționând cantitatea în grame.

1. pâine albă. ____

2. pâine intermediară / neagră/graham ____

3. pâine din făină de grâu integrală ____

4. mămăligă. ____

16. Consumul de sare:

1. de obicei adaug sare la orice mâncare

2. de obicei nu adaug sare la mâncarea gătită

3. de obicei consum mâncare gătită fără sare

17. Consumul de condimente iritante:

1. de obicei condimentat

2. de obicei necondimentat sau cu condimente neiritante.

18. Menționați ce tip de băuturi consumați zilnic și în ce cantitate (ml):

19. Micul dejun:

1. zilnic; 2. 2-3 ori/săptămână; 3. Rar sau niciodata

20. De câte ori mâncați în oraș?

21. Ați fumat vreodată?

1. da; 2. nu

22. Dacă da, câte țigarete ați fumat/fumați în medie pe zi ?. Număr de țigarete ____

23. De cât timp fumați? ____ ani ____ luni.

24. De cât timp nu mai fumați? ____ ani____ luni.

25. Câte ore de somn aveți, într-o noapte obișnuită?______ore

26.Odihna săptămânală:

1. rar; 2. o zi pe săptămână; 3. de obicei 2 zile pe săptămână; 4. 1-2 zile/lună;

27. Exercițiul fizic (reprize de 30 minute):

1. niciodată; 2. zilnic; 3. 1 zi/săptămână; 4. 2-3 zile/săptămână

28. Tipul de exercițiu fizic:

1. mers pe jos; 2. alergare; 3. mișcare la sală; 4. munca fizică; 5. altele.

29. Nivelul de stres psihic:

1. înalt; 2. moderat; 3. lejer.