Macron Spre O A Vi A Republică De La Socialism La Democrație În Franța Macron O Nouă Politică A Viitorului Copy Converted [625215]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Cluj-Napoca
2020
Coordonator științific:
Lect. dr. Ovidiu VAIDA
Absolvent: [anonimizat]

2 UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE
Relații Internaționale și Studii Europene

MACRON, SPRE O A VI -A
REPUBLICĂ? DE LA SOCIALISM LA
PROGRESISM ÎN FRANȚA –
MACRON , O NOUĂ POLITICĂ A
VIITORULUI

Coordonator științific:
Lect. dr. Ovidiu VAIDA
Absolvent: [anonimizat]

3 Declarație

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul MACRON, SPRE O A VI -A REPUBLICĂ?
DE LA SOCIALISM LA PROGRESISM ÎN FRANȚA – MACRON O NOUĂ POLITICĂ A
VIITORUL UI este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție
de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive
cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Cluj-Napoca,

Absolvent: [anonimizat]

_________________________

4 Cuprins :
INTRODUCERE………………………………………………………………………. 5
Capitolul 1. Scurtă trecere în revistă a istoriei Franței……………………………… 12
Antichitatea……………………………………………………………………… … 14
Evul mediu, pe scurt………………………………………………………………. 15
Renașterea și războaiele religioase ……………………………… ……………. 15
Marele Secol ……………………………………………………………………….. 17
Regele Soarelui (1643 -1715) – Louis al XIV -lea……………………………. 17
Revoluția intelectuală – Secolul Luminilor (secolul XVIII) ……………….. 19
Ultimul Rege al Vechiului Regim (1774 -1792) – Louis al XVI -lea……….. 20
Concluzii………………………………………………………………………… . 23
Capitolul 2. Cele Cinci Republici Franceze ………………………………………… 25
Prima Republică Franceză ……………………………………………………… 28
A II-a Republică Franceză (1848 -1852) ………………………………………… 31
A III -a Republică Franceză (1870 -1940) ………………………………………. 34
A IV -a Republică Franceză (1946 -1958) ………………………………………. 37
A V-a Republică Franceză (1958 -prezent) ……………………………………. 41
Capitolul 3. Macron, spre o a VI -a Republică? De la socialism la progresism în Franța –
Macron, o nouă politică a viitorului ………………………………………………… 47
Concluzii ……………………………………………………………………………. .. 65
Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. .. 69

5 INTRODUCERE

Franța este o zonă geografică unică . Fiind totodată și răscrucea Europei, istoria ei se contopește
cu cea a fluxurilor neîncetate ale populațiilor care i -au modelat existența. Cea mai îndepărtată origine
a numelui țării, „Franța” se referea la franci care a fost un popor germanic ori ginar de pe malul drept
al Rinului. Istoria contemporană a Franței, colorată, nu a încetat să surprindă încă de la începutul
secolului al 15 -lea odată cu căderea Evului Mediu. A fost nevoie de diverse suferin țe pentru
construcția unei societăți bine organizate din punct de vedere economic și politic.1
Revoluțiile ce au avut loc în istoria Franței au format societatea de astăzi, fiecare venind cu un
plus de valoare: Revoluția politică cu instalarea regalității franceze, urmată de războaiele religioase
din secolul a l XVI -lea; până în secolul al X -lea, invaziile barurilor au acumulat ruine dar curând apare
societate a feudală și creștină. Biserica a predicat egalitatea oam enilor , iar conduc ătorii au profitat de
inegalitatea feudală, religia lumina spiritele în timp ce -i împiedica pe oameni să caute singuri lumina,
feudalismul fiind astfel în mod evident o tranziție către o societate creștină logică și liberă. 2

1 Vincent Adoumié , Christian Daudel , Didier Doix, Jean-Michel Escarras, Catherine Jean , Géographie de la France . Paris ,
2007 : Hachette supérieur.
2Jean Carpentier, Lebrun, François ; Trannoy, Alain ; Carpentier, Élisabeth ; Mayeur, Jean -Marie (2000). Histoire de
France (poche). Paris: Points Seuil

6 Zguduit de cruciade, feudalismul ca de în decadență în secolul XV I-lea, moment în care începe
progresul în politică, extinderea comerțului și investirea în noi tehnologii . Perioada medievală, prin
regii capețieni au consolidat statul francez, prin fondarea dinastiilor Capet, Va lois și Bourbo n,
capețienii conducând -o până în 14 iulie 1789, odată cu Căderea Bastiliei, a fost urmată de Revoluția
Francez ă (1789 și 1799) care duce la lozinca „liberté, egalité, fraternité” și promovarea idealurilor și
libertăților cetățenilor . Istoria Franței a fos t ilustrată prin ochii a mulți scriitori contemporani, putem
preciza nume precum Par G. Du Coudray în cartea „ Histoire Contemporaine depuis 1789 jusqu’à nos
jours ”3.
Première République4 sau Prima Republică a fost înființată pe 21 septembrie 1792 prin
editarea primei constituții, moment în care a fost înlăturat de la tron regele Franței Ludovic al XVI –
lea și abolirea monarhiei și declararea Republicii de către Napoleon Bonaparte care , în 9 noiembrie
1799 , printr -o lovitur ă de stat se proclamă Prim Consul. Deși la prima vedere acest fenomen a părut
imposibil, Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franței, economia fiind
refăcută după Dictatorat, redevenind prosperă. Napoleon I ajunge să fie proclamat „ Împăratul
francezilo r” în 1804 spunând că „Imperiul înseamnă pace”5. Mulți critici ale acestei ere afirmă că
Prima Republică a Franței este , de departe , adev ărata istorie a Revoluției Franceze:
„Napoleon face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punând parul pe
haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în
timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspun s: N-au intrat armatele Franței , ci ideile
revoluționare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon. ”6
La Deuxième République7 sau a Doua Republică este regimul republican al Franței din
perioada 24 februarie 1848 până la proclamare a lui Louis -Napoleon Bonaparte. Această republică este
cea care abolește în deplinătatea ei sclavia în coloniile franceze. Deși sclavia a fost abolită pentru
început prin Convenția Națională Franceză din 1794, Napoleon I o reinstaureaz ă în 1802 și reprimă
brutal încercările de rezistență. O altă caracteristică a acestei republici o are excesul de zel al lui Louis –
Napoleon Bonaparte , care în 1848 este ales ca președinte pent ru o perioadă de patru ani. Concepțiile

3Par G. Du Coudray, Histoire Contemporaine depuis 1789 jusqu’à nos jours , Paris, „Librairie de la Hachette et 5ieme
Boulevard Saint -Germain, 77 ; 1865
4 Prima Republică a Franței începând cu 1792 cunoscută monarhiei lui Napoleon Bonaparte
5 Napoleon – Franța 1804 la încoronarea din cadrul Catedralei Notre -Dame
6 Petre Țuțea , Din cugetările lui Petre Țuțea București, pag. 71
7 Jean Carpentier, François Lebrun, Alain Trannoy, Élisabeth Carpentier , Jean-Marie Mayeur, Histoire de France (poche ),
2000, Paris , Points Seuil.

7 sociale îl îndepărtează de partidul care î l relansează și astfel intră într -o nouă sferă Bonapartistă, în
timp ce partidul Ordinului spera să aducă președinția, în 1852 acesta candidează monarhic, lucru care
a dus la interzicerea acestuia la candidatură la finele mandatului și solicită modificarea care este
refuzată. Napoleon primește în urma unei lovituri de stat deplinătate imperială și pune capăt regimului
în favoarea celui de -al Doilea Imperiu. Acest exces de zel a dus la refuzarea timp de mai bine de o
sută de ani ca președintele Republicii să poată fi din nou ales prin vot universal. Cultura politică a
acestei republici a dus , după cum am menționat , la abolirea sclaviei, de asemenea la sfârșitul pedepsei
capitale , reducerea programului de lucru și crearea de ateliere naționale.
Cea de -a treia Republică8 a fost instaurată la căderea celui de -al Doilea Imperiu Fra ncez odată
cu războiul Franco -Prusac (1870) și a supraviețuit până la capitularea Franței la începutul celui de -Al
Doilea Război Mondial (1940), însă nu a avut popularitate în rândul populației în ciuda longevității.
Instaurată în 1875 prin adoptarea legilor constituționale , republica a fost condusă de Henri Wallon
care spunea: „Președintele Republicii Fra nceze este ales prin majoritatea absolută a voturilor de către
Senat și de Camera Deputaților reunit e în Parlamentul național. El este numit pe șapte ani; el este
reeligibil.”
Cea de -a patra Republică9 (1944 -1958) este perioada de la adoptarea constituției din 13
octombrie 1946 până la adoptarea constituției celei de-a cincea Republici , condusă de către Vincent
Aurion, Rene Coty, Paul Ramadie r. A fost foarte asemănătoare celei precedente , cu partide mul te și
duplicita te și, totodată , a cunoscut ascensiunea economică după cel de -al Doilea Război Mondial.
Ce-a de-a cincea Republică10 (1958) este regimul republican francez începând cu 4 octombrie
1958 și marcheaz ă o ruptură de la tradiția parlamentară a Republicii Franceze din dorința de a
consolida rolul puterii executive. A fost înființată de Charles de Gaulle, care a fost ales primul
președinte.
Dacă istoria Franței, cum a fost menționată anterior pe scurt, a reușit prin revoluțiile sale să
surprindă , fenomenul Macron11 tinde să ia amploare în ultimii ani , fapt care ne poate duce cu gândul
la o nouă Republică Franceză, o Republică ce pare să accentueze temeiul legal din Declarația

8 Cea de -A Treia Republică Franceză sub conducerea lui Henri Wallon
(Wikipedia – https://ro.wikipedia.org/wiki/A_Treia_Republic%C4%83_Francez% C4%83)
9 Cea de -A Patra Republică Franceză de la adoptarea Constituției din 1946 și primul Război Mondial
10 Jean Carpentier, François Lebrun, Alain Trannoy, Élisabeth Carpentier , Jean-Marie Mayeur, Histoire de France , 2000,
Paris , Points Seuil
11 Emmanuel Macron este actualul pre ședinte al Republicii Franceze de la preluarea mandatului din 2017

8 Drepturilor Omului și ale Cet ățeanului, adoptată în 1789 de către Adunarea Generală Națională, și
anume, cel al libertății și egalității șanselor. Obiectivul central al lucrării vizează formarea unei
imagini de ansamblu a cititorului cu privire la istoria Franței, pentru a putea înțel ege politica lui
Emmanuel Macron în cei trei ani de la preluarea mandatului și de a reflecta asupra posibilității
instaurării unei noi republici.
Ca prim obiectiv specific, lucrarea identifică lucrări majore dedicate celor Cinci Republici
pentru a explica revoluțiile politice și economice ale Franței și de a observa influența regimului
Macron din anul 2017 până în prezent și de a observa dacă acesta se îndreaptă sau nu înspre o nouă
Republică Franceză. Totodată, în primul capitol vom trece în revistă istoria Franței de după Evul
Mediu, pentru a observa asemănări și deosebiri între istorie și actualul regim democrat al Franței.
Ca un alt obiectiv, urmărim o paralelă între președinția socialist ă și ce a liberal ă din ultimul
deceniu, dar și comportamente și dinamici în activitatea partidului En Marche !12 al președintelui
Emmanuel Macron dar și implicarea politică, economică și socială în activitatea cetățenilor și ale
acestuia cu celelalte state, și reacția publicului la evenimentele la care participă, pentru a analiza
dinamismul și implicarea sa în istoria contemporană a Franței .
Un alt obiectiv specific, în prezenta lucrare vom urmări reacția altor partide în activitatea
Președintelui Emmanuel Macron, dar și părerea anonimă a mai m ultor cetățeni francezi cu privire la
Noua Republică Franceză , înspre ce se îndreaptă aceasta și care sunt partidele democratice care vin
din urma partidului En Marche !.
Pentru a atinge obiectivele specifice menționate anterior, există o necesitate evide ntă de a
structura informațiile cerute printr -o serie de întrebări de cercetare:
1. În ce măsură au influențat Revoluțiile și Războaiele de Religie care au avut loc în istoria
Franței și cum au format societatea de astăzi, și cum putem demonstra că fiecare a venit cu
un plus de valoare începând cu secolul XV?

2. Ce este liberalismul francez și de ce sintagma „liberté, egalité, fraternité” este considerat ă
fondato area democrației și politicii epocii contemporane?

3. Care sunt caracteristicile Republicii, valorile, simbolurile și principiile?

12 Partidul actualului președinte al Franței înființat de către acesta în 2016

9
4. De ce Prima Republică a fost considerată revoluționară în Franța secolului XVI și cum a
influențat această Republică formarea c elor Patru Republici ce au urmat și de ce ne duce cu
gândul la prezent și viitor?

5. Există asemănări între cele Cinci Republici fondate până în prezent în Franța și politica
liberală a lui Emmanuel Macron?

6. Care sunt diferențele și asemănările înt re politicile vechilor președinți ai Franței, Charles de
Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d'Estaing, Francois Mitterand, Jacques Chiriac,
Nicolas Sarkozy, Francois Hollande ,13 și Emmanuel Macron, dar și care sunt implicațiile
acestora în istoria Franței și implicarea acestora în expansiunea acestei puteri?

7. Care sunt reacțiile partidelor de opoziție cu privire la partidul En Marche ! și președintele
Emmanuel Macron?

8. Care sunt a ctivitățile președintelui Emmanuel Macron de la preluarea mandatului în 2017?

9. Care este părerea cetățenilor cu privire la instaurarea unei noi Republici Franceze?

Aceste întrebări ne vor ajuta să reflectăm asupra subiectului și să confruntăm istoria cu
realitatea din ziua de astăzi atât prin ochii istoriei, cât și prin ochiul criticii publice și activitățile noului
Președinte al Republicii Franceze.
O primă provocare este abordarea istoriei contemporane a Franței începând cu secolul XV prin
a observa influențele socio -culturale și politico -economice ale bisericii și ale revoluțiilor până în 14
iulie 178914, odată cu Căderea Bastiliei15 , care nu poate fi considerat ă decât imperativ în scrierea
cercetării. Conceptul de liberalism introdus odată cu lozinca „ Liberté, Egalité, Fraternité ”16 a fost

13 Foști Președinți ai Franței
14 În 14 iulie 1789 în urma Revoluțiilor Franceze, se consideră a fi punctul de pl ecare al Noului Regim odată cu Căderea
Bastiliei și condamnarea Regelui Louis al VI -lea și ultimul Rege Capetian.
15 Victoria Revoluționarilor și abolirea monarhiei absolute
16 Deviza revoluționarilor francezi care prinde temei juridic odată cu semnarea Constituția Franceză adoptată în 1789 de
către Adunarea Generală

10 interpretabil în cele Cinci Republici existente, astfel că o altă provocare o constituie chiar cele Cinci
Republici și influe nța lor în formarea culturii politice și sociale a Franței înspre a îndeplini analiza
finală. Analiza finală urmărește a demonstra apartenența Regimului la o nouă eră a politicii
republicane franceze și reacția cetățenilor în urma implicării politice a nou lui președinte.
Pentru a face o introducere la fel de potrivită temei, ar fi de precizat prima promovare publică
partidului înființat de Emmanuel Macron în primăvara anului 2016 , care promova încă din debutul
apariției dorința unei noi revoluții liberale, făcând referire la lozinca „liberté, egalité , fraternité ”, dar
și criticând în mod indirect predeces orii:
„Această mișcare va fi doar ceea ce facem din ea” ; „Când ascultăm francezii, auzim același lucru peste tot. E
nevoie de mișcare! Va trebui să încercăm idei noi, să mergem mai departe, să îndrăznim, să pu nem capăt inacțiunii. Nu
datează doar de ieri. Este răul francez. Boala unei țări prin blocajele politi ce și sociale care păstrează privilegiile unora în
detrimentul a milioane de altele. Unde este libertatea în toate acestea? Blocaje e conomice, care fac ca ascen siunea
socială să fie descompusă pentru milioane de francezi. Unde este egalitatea? Blocaje geog rafice care con duc mii de
tineri la sentimentul de abandon, de neînțelegere. Ce a devenit fraternitatea? Dar auzim și alte lucruri pe care țara noastră
le are în jur pentru a avea succes. Că francezii au potențial și talent și abia așteaptă să fie recunosc uți pentru a începe să
înainteze. Deci , ce facem? Începem ! Pentru că nu vom face Franța de mâine rămânând izolați de această nouă lume care
este atât îngrijorătoare, cât și plină de oportunități. Nu vom face Franța de mâine fără să facem loc unei noi gener ații
combative, întreprinzătoare, îndrăznețe și frumoase. Da, este timpul să începeți ! / Ils est temps pour se prendre en
marche! Emmanuel Macron. ”17
În cele ce urmează, se va analiza reușita celor menționate anterior, în urma mandatului, până
în prezent, 01.05.2020, dar și reacția Vestelor Galbene asupra atitudinii președintelui în domeniile de
politică publică în care a acționat.

17 Emmanuel Macron, https://en -marche.fr/le -mouvement; 6 aprilie 2016 – „En marche!”

11
Capitolul 1. Scurt ă trecere în revistă a istoriei Franței

Istoria Vechiului Regim18 al Franței, după cum urmează să vedem în analiza structurală,
surprinde contextualitatea socio -politică a civilizației. După cum afirma dl. Profesor Dr. Nicolae Păun
în cartea „Sisteme economice contem porane”19, aceasta a cunoscut de -a lungul istoriei ins tabilități
politice care au dus la apariția regimurilor autocratice, stabilind un puternic control asupra economiei.
Monarhiile din Vechiul Regim au dat dovadă de inegalitate p e plan politic și economic de -a
lungul anilor, mai ales în rândul populației c are este resimțită și în ziua de astăzi, Franța fiind una
dintre țările cu cele mai mari inegalități salariale din Europa. Regele Francois I întărește puterea legală
prin Concordatul semnat la Bologna în 1516, unde stabilește controlul regal asupra Biseric ii,
semnează apoi Pacea Perpetuă. Succesorul său, Regele Henric al IV -lea care semnează Edictul de la
Nantes avea să impună în mod ipotetic stoparea războaielor religioase . Istoria continu ă sub tutela
„Regelui Soare” care urmează a duce Franța în vârful lu mii, cunoscând totodată și expansiune
economică. Iluminismul aduce o revoluție spirituală și intelectuală în rândul populației , care devine
indignată de abuzurile bisericii și critică monarhia absolută. Pentru prima dată oamenii devin orientați
spre democrație și dezvoltare durabilă, prin eliminarea falselor credințe și a superstițiilor. Această
mișcare își are consecințele mai tâ rziu în timpul Revoluțiilor Franceze care urmăreau patru arii
strategice politico -social -economice diferite. Revoluțiile
Franța de la paleolitic la neolitic (3 ,000 ,000 -3300 Î. HR.)
Franța nu este considerată ca fiind leagănul umanității, fiind supusă unui climat glaciar dur în
era paleoliticului , această întindere a fost locuită inițial doar de mici grupuri de nomazi. Datorită
simțului artistic al acestei populații, Franța în prezent moștenește o rețea de peșteri ornamentate ,
printre cele mai re marcabile din lume , printre care putem aminti peștera Bédeilhac situată în
Bédeilhac -et-Aynat în Ariège făcând parte din gama Pirineo -Cantabrică, sau Grotte Cosquer din
Marsilia făcând parte din era Solutréen , până la peșterile din Gisement , care datează din era

18 Perioada de dinaintea Revol uțiilor Franceze
19 Nicolae Păun, Sisteme Economice Contemporane, Capitolul 7 – Franța pagina 300 și 312

12 Gravettien , Aurignaciană, Castelperronien . Toate aceste peșteri ilustrează prin frumusețea lor ,
iscusința și simțul artistic ale primel or civilizații franceze .20
În urmă cu 500 ,000 de ani, așezarea geografică a Franței era una nelocu ibilă datorită erei
glaciare și climatului nefavorabil , temperaturile fiind de până la -80°C , cu vânturi care depășeau 250
km/h , astfel că primele așezări umane se confruntau cu condiții dificile de trai. Primul francez
cunoscut vreodată se presupune că a fost „Homo erectus” odată cu inovarea sculpturii pietrei. Homo
sapiens (sau omul -inteligent) folosea tehnici sofisticate de vânătoare precum sulițe, vârfuri de os și
diverse instrumente de flint. Multe dintre aceste unelte încă pot fi vizita te în muzeele de istorie ale
Franței, având printre ele și cele mai multe urme ale omului preistoric Francez din peșteri precum
Pech Marle sau Cussac .
În urmă cu 10 ,000 de ani , însă, ceva s -a schimbat, clima a deveni t mai blândă, permițând astfel
dezvoltar ea prin sedentarism a noilor așezări umane, a jungând să își construiască în jurul Bazinului
Parisului comunități și locuințe din paie și lemn , dar și pre lucrarea ceramicii. Arta, fiind pe atunci un a
din preocupările oamenilor, a dus la crearea de peșteri artistice, precum cea din Dordogne în Sud –
Vestul Franței de astăzi, denumită Peștera Lascaux , unde arta rupestră ilustra natura și viața
anima lelor, sau Peștera Chauvet21 descoperită recent , în 1994 în Ardeche, Chauvet -Pont d’Arc , care
prezin tă cele mai vechi picturi rupestre descoperite până în prezent , fiind înscrisă ulterior în
Patrimoniul Mondial al Umanității, potrivit Comitetului UNESCO, în 2014 :
„Vestigiile arheologice, paleontologice și artistice ale grotei ilustrează , ca nici o altă peșteră de la începutul
paleoliticului superior , frecventarea peșterilor pentru practici culturale și rituale”, a adăugat Comitetul agenției ONU
pentru educație , știință și cultură.”22
Diversele peșteri franceze descoperite din era paleolitică reprezintă , astfel , un interes științific
major, fiind un punct de plecare al identității franceze.

20 Jean Airvaux, Jackie Despriée, Alain Turq, et al., Premières présences humaines en France entre 1,2 et 0,5 million
d'années , editura Musée national de Préhistoire – Les Eyzies -de-Tayac, 2012 , link :
https://www.academia.edu/19506136/Premi%C3%A8res_pr%C3%A9sences_humaines_en_France_entre_1_2_et_0_5_
million_dann%C3%A9es –
21Marius Comper , Descoperă peștera Chauvet din Franța, cea mai nouă „comoară” din patrimoniul mondial UNESCO!
(GALERIE FOTO) , 06.23.2014
https://www.descopera.ro/dnews/12814770 -descopera -pestera -chauvet -din-franta -cea-mai-noua -comoara -din-
patrimoniul -mondial -unesco -galerie -foto
22Comitetul Agenției ONU Pentru Educație, Știi nță și Cultură; 2014 , preluat din articolul Descoperă peștera Chauvet din
Franța, cea mai nouă „comoară” din patrimoniul mondial UNESCO! (GALERIE FOTO)
https://www.descopera.ro/dnews/12814770 -descopera -pestera -chauvet -din-franta -cea-mai-noua -comoara -din-
patrimoniul -mondial -unesco -galerie -foto

13 Antichitatea
Începând cu anul 1200 î.Hr., Franța devine o țară de primire a popoarelor celtice d in Europa
Central , care se stabilesc între Rin și Pirinei și care au dus la înființarea primelor centre urbane și
îmbunătă țirea metodelor de agricultură. În această er ă a preistoriei ies în evidență în Europa de Vest
două civilizații: civilizația Hallstatt23 – prima jumătate a secolului I î.Hr. și civilizația La Tène24
considerată și a doua vârstă a fierului, care marchează sfârșitul protoistoriei . Protoistoria cuprinde, de
altfel, perioada între preistorie și istorie. Gal ii, potrivit lui Iulius Cezar care popularizează acest
termen, ar fi reprezentat o multitudine de popoare fără unitate politică. Acesta î i împarte pe galiți în
trei categorii : oameni, cavaleri și druizi, membrii primului grup fiind tratați ca și sclavi, ce i din a doua
categorie bogata aristocrație , iar cei din urmă cei investiți cu puterea. 25
În anul 125 î . Hr., masalioții, colonie greacă numi tă în prezent Marsilia, sunt amenințați de
către vecinii lor și apelează la Roma, fapt care a dus la avantajul romanilor de a prelua controlul
țărmului mediteraneean francez, grupate în provincia Narbonnaise26. Julius C aesar decide atunci să
ocupe o mare parte din Galia. Asimilarea galilor vine din războaiele celți lor cu trupele romane , iar
capitularea galului Vercingetorix27 duce la sfârșitul speranțelor celte.
Asimilarea Galiei28 nu este una totală de către romani, societatea păstrând elemente
arhitecturale celte, care în timp a dus la un amestec de clădiri celto -romane și se păstrează
infrastructuri de importanță majoră.29
Evul Mediu – pe scurt
Evul Mediu din Franța se referă la perioada conducători lor următori și influența acestora în
preistoria Franței: Clovis (481-511) – fondatorul capitalei la Paris și considerat șeful războiului,

23 Mircea Negru , Preistorie generală și arheologie , București, 2004
24 Sarunas Milisauskas , European Prehistory : a survey , p. 354
https://books.google.ro/books?id=31LFIITb3LUC&pg=PA354&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
25 https://fr.wikipedia.org/wiki/Antiquit%C3%A9#cite_note -4
26 Michel Christol , Une histoire provinciale. La Gaule narbonnaise de la fin du iie siècle av. J. -C. au iiie si ècle après J. –
C., Paris, Publications de la Sorbonne, 2010, 702 p.
27 Jules Michelet, Histoire de France , 1869 , p. 1 -200
28 Iancu Moțu, Romanizarea , articol google
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/romanizarea , consultat 01.05.2020
29 Michel Christol , Une histoire provinciale. La Gaule narbonnaise de la fin du iie siècle av. J. -C. au iiie siècle après J. –
C., Paris, Publications de la Sorbonne, 2010, 702 p.

14 Dagobert I, Pepin le Bref, Charlemagne, Hugues Capet, Philippe Auguste, Philippe de Bel. – revin pe
subiect în funcție de paginile completate după secolul XVI .
Renașterea și războaiele religioase
30Prințul Renașterii, după cum este considerat de către istoria franceză, Francois I31 a urcat la
tron în anul 1515, simbolizând astfel începutul perioadei renascentist e. Iubitor al artei și al frumosului,
și-a dedicat viața , alături de alți artiști italieni, printr e care Andrea del Sarto și în special Leonardo da
Vinci, care este invitatul său de două ori la castelul Amboise, prima dată în august 1516, iar a doua
oară în 2 mai 1519 pentru a schimba păreri despre artă și de a -l încuraja.32
Pe plan intern, Regele Francois I întărește puterea l egală prin Concordatul semnat la Bologna
în 1516, unde stabilește controlul regal asupra Bisericii, astfel că dacă primeau instituția canonică de
la Papă, episcopii, preoții și steții erau numiți de către rege. De altfel, prin Celebrul edict de Villers –
Cotterêts aduce franceza ca limbă oficială a documentelor juridice și introduce Codul Penal al
Pădurilor pentru a opri vânătoarea. Iubitor de animale și de artă, Francois I înființează Colegiul Regal
unde se învăța u limbi străvechi și angajează agenți în Ital ia care să cumpere operele maeștrilor italieni
precum Michelangelo, Tițian și Raphael și să le aducă în Franța33 .
34În 1516, sub conducerea Regelui Francois I, Franța și Elveția semnează „pacea perpetuă”
(„La Paix Perpétuelle ”), unde elvețienii se angajează că soldații lor nu pot purta arme împotriva
Franței. Acțiunile militare ale regelui au avut loc preponderent în Italia împotriv a inamicului său Carol
al V-lea. Acesta , în urma a mai multor războaie purtate cu Împăratul Carol Quintul, care reprezenta o
amenințare pentru Franța deoarece deținea Spania și Austria, pierde Bătălia de la Pavia și este captiv
la Madrid, și face concesii majore în favoarea Împăratului . Dar, la reîntoarcerea în Franța afirm ă că

30 Michel Suriano, Rapport de l'ambassadeur de Venise, 1546.
https://www.lelivrescolaire.fr/page/15110328 , consultat 01.05.2020
31 Sébastien Nadot, Rompez les lances ! Chevaliers et tournois au Moyen Âge , éd. Autrement, Paris, 2010.
32 John Grand -Carteret , L'Histoire, la vie, les mœurs et la curiosité par l'Image, le Pamphlet et le document (1450 -1900) ,
Librairie de la curiosité et des beaux -arts, 1927
33 Martyn Rady , Franța 1494 -1610. Renaștere, religie și refacere , București , Ed. All. Preluată de Andreea Lupșor,
Francisc I, le Roi Chevalier, în articolul :
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/francisc -i-le-roi-chevalier
34 Michelet, Renaissance et Réforme , informații preluate de pe Wikipedia:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Ier_(roi_de_France)#cite_note -19;
Michelet, Renaissance et Réforme – https://books.google.ro/books/about/Renaissance_et_R%C3%A9forme.html?id=s –
-QQgAACAAJ&redir_esc=y

15 toate acordurile cu Carol sunt nule și consideră că cea mai bună variantă de a se răzbuna, o reprezintă
un nou război.
35Între anii 1589 și 1610 s -a aflat la tronul Franței, Henric al IV -lea, sau de origine Henri de
Bourbon, care a avut o amprentă puternică asupra Renașterii Franceze, până la asasinarea acestuia din
14 mai, fiind primul Rege al Franței din familia Capetienilor de Bourbon. Pe patul de moarte, Henri
al III -lea îl recunoaște ca moștenitor pe Henri de Bourbon, îndemnându -l să se convertească la
catolicism, acesta fiind protestant, datorită mamei lui , Regina Navarei, Marguerite d'Angoulême , tatăl
lui fiind Antoine de Bourbon, ș eful Casei de Bourbon și descendent al regelui Saint Louis. Primul pas
ca Rege al Franței, a fost negocierea cu marii domni catolici.
După aproximativ 40 de ani de luptă contra protestantismului cu Liga care nu accepta un
protestant la tron, încheie Edictu l de la Nantes , care pune capăt Războaielor religioase , oamenii fiind
de aici liberi să aleagă între catolicism și protestantism și câștigă încrederea inclusiv a protestanților .
Odată instaurată puterea, și -a impus și politica, introducând taxe noi pentru a genera excedent bugetar,
iar odată cu iezuiții în 1603, Biserica Franței a cunoscut o Renaștere deoarece în mediul rural pacea
permitea reconstrucția. În 1610 este asasinat de un catolic.
Războaiele religioase (1534 -1598) din secolul XVI debutează în 1 8 octombrie 153436, odată
cu afișele anonime lipite pe clădirile din Orleans și Paris, unul din ele pe ușa dormitorului Regelui
Francois I , pe care scria că se dorește „denunțarea abuzurilor oribile, mari și intolerabile ale masei
papale” .37 Regele crede c ă prin Edictul de la Fontainbleu, prin care este interzisă absolut orice
încercare de rezistență, va reuși să oprească orice intervenție protestantă, î nsă eșuează în momentul în
care observă că nu împiedică Reforma . Acțiunile nelegitime ale acestuia fac ca p ână în anul 1560 să
existe 2 milioane de protestanți francezi care nu erau deloc neglijabili și le vedea ca pe un atac la
adresa monarhiei.
In 1562, puterea devine împărțită între liderii partidului ca tolic condus de Francois de Guise
și Charles de Lorraine și liderii partidului protestant: Antoine de Bourbon, Luis de Condé . În același
an, fără surprindere, are loc masacrul de la Wassy care a dus la Război Civil până la semnarea

35 Michelet, Renaissance et Réforme , consultat în 01.05.2020
https://books.google.ro/books/about/Renaissance_et_R%C3%A9forme.html?id=s –QQgAACAAJ&redir_esc=y
36 Gervais Carpin, Histoire d'un mot, Les Cahiers du Septentrion, Québec , 1995, pages 26 -27
ASAP„ Le Grand Livre de l’histoire de France” – biblioteca personală
37 JOSE ORTEGA Y GASSET; REVOLTA MASELOR , Traducer e din spaniolă de COMAN LUPU; Ediția a III -a; Editura
Humanitas București , 2007
eBook: https://monoskop.org/images/9/94/Ortega_y_Gasset_ Jose_Revolta_Maselor.pdf

16 Edictului de Amboise și la uciderea lui Louis de Condé în mart ie 1569 . Acest masacru este precedat
de masacrul de la Saint -Barthelemy provocat de protestanț i, astfel că ani de -a rândul luptele între
protestanți și catolici păreau să ia amploare . Ascensiunea Regelui Henri d’Anjou a calmat spiritele
până la asasinarea acestuia din 1589.
Înainte de asasinarea Regelui, în anul 1598 se semnează Edictul de la Nantes38 care dorea
garantarea unei perioade de pace , nimic mai neadevărat .
Marele Secol
39La câteva luni de la moartea Regelui Henri de Bourbon, se consacră domnia lui Louis al
XIII-lea de Bourbon , care în anul 1610 avea frageda vârstă de nouă ani. Mult prea tânăr pentru a
conduce monarhic Franța, acesta lasă regen ța reginei mamă, Regina Marie de Médicis , care , spre
deosebire de acțiunile soțului ei, se apropie de Spania și promovează catolicismul, prin căsătoria dublă
între fiul ei, viitorul rege, cu Anne de Austria și cea a Elisabetei de Bourbon cu prințul coroanei,
Philippe, până la demiterea acesteia de către Rege , în 1617. Dorința mamei de a promova catolicismul
duce din nou la nemulțumiri din partea protestanților.
Domnia Regelui Louis al XIII -lea este inseparabilă de ministrul principal din 1629, însărcinat
cu politica externă , Cardinalul Richelieu , acesta ghidându -l poli tic până la moartea sa în 1642, fiind u-
i totodată și ministru principal și făcându -l prim monarh absolut al Franței. În 1618 a început Războiul
de Treizeci de Ani, Franța pledând neutră la început, sprijinindu -l apo i pe Sfântul Împărat Roman,
habsburgul Ferdinant al II-lea și pledând apoi spre tabăra protestantă punând capăt ascensiunii
Spaniei , declar ându-i război în 1635, la nivel european odată cu Tratatul de la Westfalia din 1648 de
către viitorul Rege.
40Regele Soarelui (1643 -1715) – Louis al XIV -lea
Louis al IV -lea, considerat și Regele Soarelui sau Louis cel Mare, i -a urmat la tron tatălui său,
ca și în cazul acestuia, la frageda vârstă de cinci ani, regentă fiind mama acestuia Anne de Austria.
Regele a condus Franța timp de 72 de ani, având ast fel una dintre cele mai lungi domnii din istoria
Europei. Regina Anne de Austria aflat ă la puterea Regatului, urmărește cu orice preț păstrarea

38 Olivier Christin, L’édit de Nantes : bilan historiographique, Revue historique , Paris, Presses universitaires de France,
no 609, janvier -mars 1999, p. 127 -135
39 Emilie Beaumont, Sabine Boccador et Jean -Noël Rochut, „Le château de Versailles ”, Editions Fleurus, 2009
ASAP „ Le Grand Livre de l’histoire de France” – biblioteca personală
40 Emilie Beaumont, Sabine Boccador et Jean -Noël Rochut, „Le château de Versailles ”, Editions Fleurus, 2009

17 regatului, și deși negocierile cu Spania erau înspre semnare, pacea a așteptat mai mult decât a fost
prevăzută, până în anul 1659, la insistențele mamei sale, acest lucru ducând , pe o perioadă de 5 ani ,
la războaie și revolte civile . Succesorul lui Richeli eu, a fost Ministrul Mazarin , care a fost considerat
în ochii Reginei Anne de Austria, „dușman al regelui și al statului” .41 Sfârșitul regenței și începutul
domniei regelui Louis al XIV-lea are loc în 165142 și este supus ă presiunilor revoluției prințului de
Condé , pe care îl învinge.
În timp ce războiul cu Spania a continuat, regele era gata să -și impună voința și , prezent în
haine de vânătoare , în anul 1655 la Parlament, acesta amenință magistrații prin faimoasa frază „ Statul
sunt eu !”43 și îi informează pe ceilalți miniștri că nu va mai exista un alt prim -ministru și că
intenționează nu doar să domnească, ci să și guverneze. Simbolica acestei fraze memorabile a fost
interpretată în diverse forme de -a lungul istoriei de că tre critici, majoritatea considerând -o ca fiind un
act de curaj. 44În 1682, Curtea a fost înființată la Versailles , unde famili ile înaltei nobilimi aveau
obligația de a trăi o parte din an i sub ochii regelui.
Politica regelui pe plan intern a reorganizat țara, legile fiind schimbate astfel că una dintre
zonele de acțiune a fost comerțul, primind baze juridice mai sigure și dezvoltarea economică susținută
de mercantilism. De asemenea acesta a revocat edictul de la Nantes, protestantismul fiind a stfel
interzi s. Această măsură însă a dus la crearea Edictului de la Fontainbleu care interzicea , începând cu
22 octombrie 1685 , orice credință protestantă .
În cartea sa, ”Le Siècle de Louis XIV /Édition Garnier/Chapitre 28 ” Voltaire surprinde una
dintre Me moriile Regelui Louis al XIV-lea:
„Regii sunt obligați să facă lucruri opuse înclinației lor, ceea ce le rănește buna dispoziție. Ei trebuie să iubească
și să mulțumească și deseori să câștige și să piardă oamenii cărora le dorește în mod natural binele.(…) Greșelile pe care
le-am făcut și care mi -au oferit durere infinită au fost făcute din lipsă de plăcere. ”45
Această memorie ne duce cu gândul la un rege puternic și hotărât , care nu este foarte ușor de
convins, astfel că pentru el termenul de monarhie se putea asocia cu îns uși sacrifici ul: monarhul se
sacrifică pentru cetățeni în detrimentul binelui regalității. Această sensibilitate a regelui Louis al IV –

41 ASAP „ Le Grand Livre de l’histoire de France” – biblioteca personală
42 Michel Pernot, La Fronde (1648 -1653), Paris, Tallandier, 2012.
43 François Lebr un, La puissance et la guerre , Éditions du Seuil , 1997, 307 p , EAN 9782757859889
44 Françoise Labalette, Historia , p. 737
45 Garnier Tome , Ouvre complètes de Voltaire , 1878 , 14, Historie 4, p. 485 -486

18 lea pare să -l fi ajutat la tron pe perioada îndelungată de domnie a Franței, din perspectiva lui Voltaire ,
care pretinde în cartea menționată anterior că :
„Louis al XIV -lea și -a devotat durerea în public; de obicei se lasă a fi văzut însă în secret că resentiment ul
atâtor lupte l -au pătr uns și i-au dat convulsii. El a suferit toate aceste pierderi interne ca u rmare a unui război dur, înainte
de a i se asigura pacea și în același timp într-un moment în care mizeria a întristat regatul. Nu a fost văzut să cedeze o
clipă la suferințele sale.”46
Războiul de devoluție (1667 -1669)47 a avut ca pretenție moștenirea Spa niei în numele soției
sale apelând la legea conform căreia dac ă un cetățean se căsătorea pentru a doua oară, proprietățile
trebuiau atribuite copiilor din prima căsătorie, însă acest lucru nefiind posibil din cauza faptului că era
aplicabil doar pentru proprietăți particulare, Războiul cu olandezii (1672 -1679)48 a fos t declarat
datorită intervenției Olandei, fapt care arată atitudinea neiertătoare a Regelui în cazul în care un inamic
intervine în mod direct împotriva Franței. Au urmat apoi Războiul de nouă ani (1688 -1697) declarat
de Olanda care a dus la pierderea simb olică a Alsaciei și Lorenei și Războiul pentru succesiunea
spaniolă (1702 -1713).
Revoluția intelectuală – Secolul Luminilor (secolul XVIII)
După domnia Regelui Louis al XIV -lea, secolul XVIII debutează cu o mișcare filosofică,
inovatoare a literelor, cunoașterii și artelor de orice fel . Ace astă mișcare a literaturii și a frumosului
prezintă și în ziua de astăzi o amprentă majoră din punct de vedere cultural în Franța, dar și Europa.
Mișcarea este susținută de către intelectuali care promovează cultura și ideile umaniste susținute de
Descartes , Adam Smith, Voltaire, Denis Diderot, J.J. Rousseau, Kant, Spinoza și alții.49
Termenul de „iluminare” face referire la încetarea credințelor nejustifica te și la dorința
conștientizării în masă a populației asupra abuzurilor bisericilor și , de ce nu, a supers tiției. Această
revoluție a avut impact atât ideologic cât și politico -social, burghezia începând să aibă prioritate în
fața nobilimii și clerului, fapt care duce la ultimele izbucniri ale unui absolutism regal în declin.

46Garnier Tome Ouvre complètes de Voltaire, Garnier, 1878, tome 14, Histoire 4, p.479), adăugând faptul că „restul vieții
sale a fost trist”. (Ouvres complètes de Voltaire, Garnier, 1878, tome 14, Histoire 4, p.479
47 Octave Tessier, Histoire de la commune de Cotignac , Marseil le, 1860 (1979), 346 p
ebook : https://books.google.fr/books?id=HjtYAAAAcAAJ
48 Jean-Christian Petitfils, Louis XIV , Paris, Perrin, 2002
49Bindar Cristian, Revoluția intelectuală. Apariția Iluminismului și reverberațiile sale continentale, Articol publicat pe:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutia -intelectuala -aparitia -iluminismului -si-reverberatiil e-sale-
continentale , consultat în 02.05.2020

19 Din punct ul de vedere al muzicii se remarcă muzica baroc și muzica de tip clasic având
reprezentanți de seamă precum Bach, Vivaldi, Mozart sau Beethoven. Francois -Marie Arouet50,
născut în Paris în 1694, cunoscut sub numele de «Voltaire » a fost un reprezentant ferm al
iluminismului pornind lupta împotriva maselor religioase și a „infamului” – denumire oferită
fanaticilor religioși. Ca deist, a criticat religia instituțională considerându -se un „teist” după cum
spune în cartea pe care o pu blică „ Il faut prendre un parti, XXIV, Discours d'un théiste. ” – un om cu
credință în Dumnezeu , dar care nu crede în creștinism. »
«Universul mă jenează și nu pot gândi/Că acest ceas există și nu are un ceasornicar. »51
Atitudinea non-conformistă și spiritul revoluționar i -au adus acestuia nenumărate lupte cu
regimul, fiind și închis în Bastilia timp de un an de zile pentru publicarea mai multor poeme satirice
la adresa regelui și monarhismului. Aceast ă atitudine împotrivitoare a regalității nu a fost unică în
cazul lui Voltaire, așadar filosofii scriu cu teama și riscul de a fi privați de libertate. Dar cum lup ta
pentru adevăr și raționalism luase amploare în rândul intelectualilor, aceștia riscau tot pentru a
deschide minți . Printre alți intelectuali care au plătit cu propria libertate pentru conștientizare și
raționalizare se numără și Diderot , care face închisoare în urma publicării «Enciclopediei»52 din 1751
pentru că „pro paga idei periculoase” împreună cu ceilalți scriitori ale acest ora care doreau , după cum
afirmau, o luptă împotriva obscurantismului – termen folosit pentru mediocritate și lipsă de cultură și
cercetare. Intoleranța obscurantismului îi pune pe filosofi în postura de a continua împiedicarea
cenzurii și abuzului bi sericii și regalității.
Peter Barrett afirmă cu tărie, în legătură cu mișcarea iluminismului, următoarele: „Se crede că
«știința modernă» își are originea în Europa secolului XVII, introducând o nouă înțelegere a lumii
naturale.”53 Revoluția adusă de iluminism pentru prima dată , ajută la cons truirea opiniei publice.
Filosofia iluminismului într -o Europa marcată de violență (aproximativ 1 milion de decese în războaie
religioase; între 1701 -1714 în Spania și 1740 -1748 în Austria) a adus odată cu ea dinamismul dorinței
de schimbare și teoria cont ractului social, teoretizată de John Locke care se referă la înțelegerea
reciprocă între cetățeni și stat.

50 Steven Bullock, "Initiating the Enlightenment? Recent Scholarship on European Freemasonry", Eighteenth -Century
Life, t. 20, no 1, février 1996, p. 81.
51 Voltaire, Il faut prendre un parti, XXIV, Discours d'un théiste.
52 Robert Darnton, „ L’Aventure de l’Encyclopédie ” Cambridge, 1979, Paris, 1982
53 Peter Barret, „Science and Theology Since Copernicus: The Search for Understanding ”, Continuum International
Publishing Group, 2004 ISBN 0 -567-08969 -X, pag. 14

20 Celebra replică a lui J.J. Rousseau cu privire la libertate «Omul se naște liber , dar pretutindeni
este în lanțuri»54 urmărește să evidențieze nevoia cetățenilor de un Contract Social, pentru bunăstarea
și binele general , prin pactul acest ora cu statul. Ulterior, prin repriza lui Montesquieu (1748) se
introduce ideea de separare a puterilor în stat, delimitând puterea legislativă și executivă de cea
judecătorească55.
Criza financiară pe care o întâlnește Europa după Războiul de Șapte Ani56 conduce la
Revoluția Franceză din 1789.
Ultimul Rege al Vechiului Regim (1774 -1792) – Louis al XVI -lea
Revoluționarii au denumit perioada de dinaintea Revoluției Franceze „Vechiul Regim”, iar
ultimul Rege al acestui Regim are să fie Louis al XVI -lea, fiind nepotul Regelui Louis al XV-lea.
Louis Auguste urcă la tron în anul 1765 marcând astfel o nouă și ultimă monarhie absolută. Lupta
contra Angliei era certă, dorindu -și astfel impunerea hegemoniei. Cu toate acestea, Franța se baza pe
independența Americii în urma tratatului de pace semnat în 1776 împreună cu Gilbert de La Fayette;
acest lucru îi aduce prosperitate, în timpul Păc ii de la Versailles, Franței. Ce nu vedea venind Franța
a fost intervenția în război a Americii care a dezechilibrat forțele marinei franceze57 și a dus la colaps,
fiind pentru prima dată depășită.
Constituția din 1791 instituie o monarhie parlamentară, u nde regele are drept de veto (dreptul
de veto se referă la dreptul acestuia de a se opune adoptării unei legi sau hotărâri parlamentare).
Revoluționarii au declarat război în aprilie 1792 și în urma unui proces în care este găsit
vinovat „Louis Capet XVI” este ghilotinat în luna ianuarie al anului următor . Căderea Bastiliei de la
14 iulie 1789 marchează astfel finalul monarhiei absolute și al Vechiului Regim și consolidarea a ce
avea să devin ă „Imperiu ”.
Revoluțiile din Franța secolului XVIII, patru la număr, au fost influențate de mișcarea
iluminismului prin operele filosofilor , fiecare categorie de revoluționari căutând binele personal de
acum : păstrarea bogățiilor sau lupta pentru egalitatea claselor sociale, detronarea Regelui și încetarea

54 Jean – Jacques Rousseau, Contractul social, cartea I, capitolul I.
55 Gérard Mairet, Commentaire, dans Jean -Jacques Rousseau. Du contrat social , Paris, Le Livre de Poche, 2013, 319 p.
56 «1756 -1763 între principalel e puteri ale vremii: Prusia, Regatul Marii Britanii, Austria, Franța, Imperiul Rus, Suedia,
Spania și Regatul Portugaliei având ca rezultat decăderea Franței – Tratatul de la Paris în Corbett, Julian (1918). England
in the Seven Years' War: A Study in Comb ined Strategy Vol. II (book) (in English) (ed. Second Edition). London:
Longman, Green and Co.»
57 Kennedy Paul; 2004 [1976], The Rise and Fall of British Naval Mastery (in English); London: Penguin Books

21 luptelor religioase, ieftinirea pâinii și alimentelor și abolirea obligațiilor feudale. P rima revoluție care
a avut loc a fost revoluția Aristocratică ; revoluționari i aristocrați au urmărit astfel să -și apere
privilegiile și să le lărgească, iar convocarea Stărilor Generale a dus la revoluția burgheză, militând
pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii, a doua a fost în legătură cu asasinarea Regelui
Louis Capet XVI și Căderea Bastiliei, cea de -a treia revoluție aparținând municipalității generată de
criza economică și creșterea prețului pâinii, iar ultima , dar nu cea din urmă, Revolta Țărănească în
care țăranii militau pentru abolirea obligațiilor feudale.58
În urma Revoluțiilor s -a considerat necesară crearea unei Constituții, astfel că în Declarația
Drepturilor Omului și Cetățeanului din august 1789 a con testat Vechiul Regim, venind cu o serie de
noi reguli59:
• „oamenii se nasc liberi și sunt egali în drepturi”
• „respectarea principiului suveranității statului”
• „libertatea constă în puterea de a face tot ce nu dăunează cuiva, niciun om nu poate fi
acuzat sau arestat decât în cazuri determinate de lege”
• „nimeni nu trebuie sancționat pentru opiniile sale”
• „convinger ile religioase dacă exprimarea lor nu tulbură ordinea publică în
conformitate cu legea”, „libertatea de exprimare a ideilor și credințel or”
• „impozitarea generală indispensabilă pentru întreținerea armatei și cheltuielile
administrative trebuie suportate în mod egal de toți cetățenii, proporțional cu
veniturile lor”
• „cetățenii au dreptul ca personal sau prin reprezentantul său să stabilească necesitatea
unui impozit, să consimtă liber la aceasta”
• „dreptul la proprietate inviolabilă est e sacru”
Tabel 1. Reguli din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789

Concluzii
Odată cu Revoluțiile secolului XVIII, raportarea la libertate a devenit imperativă pentru
francezi. Aceștia au început să își îndrepte atenția înspre Convenția Drepturilor Omului și Cetățeanului

58 Noah Shusterman , France Revolution (The French Revolution). Veen Media, Amsterdam, 2015. (Translation of: The
French Revolution. Faith, Desire, and Politics. Routledge, London/New York, 2014.) Chapter 3 (p. 95 –139): The Civil
Constitution of the Clergy , p. 1790 -1791
59 Gregory Fremont -Barnes , Encyclopedia of the Age of Political Revolutions and New Ideologies , 1760 –1815.
Greenwood. p. 190

22 dorindu -și libertatea cuvenită la viață, la exprimare politică sau religioasă fără sentimentul judecării.
Libertatea presei, a comerțului și a cuvântului, a egalității oamenilor în fața legii , subiecte teoretizate
de către iluminiști devin modele de bună practică odată cu trecerea la Noul Regim prin sintagma ,
devenită deviză națională odată cu temeiul legal din Constituția Franceză adoptată în 1789 de către
Adunarea Generală, «Liberté, Egalité, Fraternité !». 60
Constituția din 179 1 avea preambulu l61 următor:
„În virtutea principiilor și liberei determinări a populației, Republica oferă , teritoriilor de peste mare care
manifestă voința de a adera la instituții noi bazate pe idealul comun, a libertății, egalității și fraternității și conceptul în
vederea evoluțiilor lor democratice dreptul la muncă. Nimeni nu poate fi rănit în muncă pentru originea, opiniile sau
convingerile sale. ”/„En vertu de ces principes et de celui de la libre détermination des peuples, la République offre aux
territoires d’outre -mer qui manifestent la volonté d’y adhérer des institutions nouvelles fondées sur l’idéal commun de
liberté, d’égalité et de fraternité et conçues en vue de leur évolution démocratique. Chacun a le devoir de travailler et le
droit d ’obtenir un emploi. Nul ne peut être lésé dans son travail ou son emploi en raison de ses origines, de ses opinion s
ou de ses croyances. ” ; „legea trebuie să fie la fel pentru toți ”
Henri Oberdorff afirmă că odată cu Re voluțiile Franceze, Republica a creat o Constituție clară,
care ajunge să fie însăși Constituția Națională a acesteia :
„Franța, prin Constituția sa din 1958, a manifestat originalitatea sa. Funcția Constituției celei de a Cincea
Republici este dublă: pe de o parte amintește tradiția republicană și atașamentul la drepturile omului din 1789, pe de altă
parte dă autorităților executive mij loacele pentru a guverna. Este vorba de o Constituție cunoscută pentru acțiune într -o
democrație. Permițând alternanțe succesive, această Constituție a dovedit capacitatea de a rezista la schimbările politice.
Ea a deveni t constituția națională republicană ”62
Totalitatea blocului constituționalității format din Declarația Drepturilor Omului și
Cetățeanului din 1789 , Preambulul Constituției din 1946, Constituția de la 1958, Carta Mediului
Înconjurător și Principiile fundamentale ale Republicii, reprezintă astfel ceea ce cunoaștem și asociem
cu democrația zilelor noastre , în Republica Franceză.
Putem afirma, astfel , că fiecare părticică a istoriei a menit să influențeze realit atea de astăzi,
deoarece cele trei cuvinte urmăreau consolidarea statului de drept. Dacă e galitatea, după cum îi spune
și numele, se referă la principiul potrivit căruia fiecare om este la fel de egal în fața unui alt om
indiferent de situație , «la loi doit être la même pour tous» („legea trebuie să fie la fel pentru toți”)

60 Robespierre – decembrie 1790.
61„Le principe d'égalité dans le droit constitutionnel francophone ” ; Les cahiers du Conseil constitutionnel n°3, 1997, p.
1).
62 Henri Oberdorff, Les Constitutions de l’Europe des Douze , La documentation française, Paris, 1992, p. 9 – 10.

23 Tabel 2. Rezumat ul Primului Capitol
rezolva mai mult chestiuni de natur ă juridică, fraternitate integra chestiuni de natură socială, cetățenii
fiind uniți, pot reuși să schimbe un regim. Totodată a fost un rapel la adre sa statului că cetățeanul este
cel care deține puterea, fapt demonstrat în timpul Revoluției odată cu ghilotinarea ultimului Rege
Capétien : „nu vom renunța la locuințele noastre decât prin forța baionetelor” .63
Rezumat:

1. Franța de la paleolitic la neolit ic (3,000,000 -3300 Î. HR.)
i. În urmă cu 10,000 de ani, climatizarea devenind mai blândă, s-a permis dezvoltarea
prin sedentarism a noilor așezări umane în jurul Bazinului Parisului
2. Antichitatea
i. civilizația Hallstatt – prima jumătate a secolului I î.Hr. și civilizația La Tène
ii. romanizarea Galiei în frunte cu Julius Caesar
3. Renașterea și războaiele religioase
i. Francois I a urcat la tron în anul 1515, simbolizând astfel perioada renascentistă
ii. Concordatul semnat la Bologna în 1516, unde stabilește controlul asupra Bisericii
iii. Henric al IV -lea se convertește la catolicism pornind revolta Ligii protestante
iv. Războaiele religioase (1534 -1598) debutează în 18 octombrie 1534 până la semnarea
Edictul de la Nantes
4. Marele secol
i. Louis al XIII -lea de Bourbon și Cardinalul Richelieu intervin în Războiul de 30 de
ani. Acesta devine și primul monarh absolut al Franței
ii. Regele Soarelui conduce timp de 72 Franța fiind, considerat datorită expansiunii
economice, unul dintre cel mai mari regi ai Franței
5. Secolul XVIII sau Secolul Luminilor
i. Revoluția culturală și ideologică deschide mințile și stârnesc atenția oamenilor
ii. Rousseau introduce teoria Contractului Social care cu completările lui Montesquieu
vizează conceptul separării puterilor în stat: cea executivă de cea judecătorească
6. Ultimul Rege al Vechiului Regim, Louis al XVI -lea și Revoluțiile Franceze
i. Constituția din 1791 instituie o monarhie parlamentară, unde regele are drept de veto
ii. Revoluționarii au declarat război în aprilie 1792 , Republica proclamat ă la 21
septembrie, iar în ianuarie 1793 regele a fost executat
iii. Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din august 1789 a contestat Vechiul
Regim, venind cu o serie de noi reguli

63 Gabriel -Honoré Riquet conte de Mirabeau, Le temps de l'invention (1789 -1799), assemblee -nationale.fr , consultat pe
03.05.2020

Capitolul 2. Cele Cinci Republici Franceze
Instabilitatea politică și economică recunoscută în Franța este datorată atât istoriei Vechiului
Regim, cât și Noului Regim. După cum afirmă dl. Prof. Dr. Nicolae Păun în capitolul 7 alocat Franței,
„Franța a cunoscut șaisprezece constituții și toate tipurile de regimuri politice.”64 Acesta consideră în
continuare că Franța între 1840 și 1913 cunoaște o creștere economică corelată cu perioada de pa ce,
începând să arate finalmente a țară industrializată.
Orașele au încep ut treptat să se dezvolte începând cu anul 1840, mulți dintre oameni mutându –
se de la periferie spre centru , însă nu atingând recordurile statelor rivale unde dezvoltarea era în
ascensiune, mai ales în Anglia unde sistemul economic era de tip anglo -saxon , iar industrializarea
atingea cote maxim e în special pe partea textilă.
Franța a funcționat o bună parte pe un liberalism economic în urma Epocii Luminilor prin
susținători precum John Locke sau Etienne Bonnot , care considera u liberalizarea comerțului și a
muncii necesar e pentru o bună dezvoltare economică.65, însă devine obligată să renunțe la această
abordare în detrimentul unei economii dirijate , datorită Primu lui Război Mondial. Câștigul acestui
război duce Franța într -o ascensiune economică și politică. Din păcate, cel de -Al Doilea Război
Mondial devine pregătit să aducă un șoc Republicii. Recesiunea îl aduce președinte pe Francois
Mitterand , iar coaliția soci aliști -comuniști au început să dețină majoritatea parlamentară, astfel că
ulterior, statul ajunge să dețină 30% din producți a industrial ă a Franței.
Termenul de Republică vine din sinergia latinescul ui „res” care înseamnă „treabă” și latinescul
„publica ” care semnifică astfel „problemele publice”. Prin Republică înțelegem o formă de guvernare
în care puterea este exercitată de aleși și este egal cu o „bună guvernare”66. În Franța, cuvântul
„Republică” a venit odată cu finalul Vechiului Regim, și a simbolizat trecerea la o istorie împrospătată,
opusă idei lor de monarhie absolută și despotism. Semnificația și interesul democrației a fost teoretizat
de către Aristotel67 prin conceptul de libertate politică68: cetățeanul alege cine guvernează și totodată
cetățeanul are dreptul de a guverna. Tipul republica francez a fost inițial parlamentar, odată cu Charles
de Gaulle devine de tip semi -prezidențial, unde primul ministru și șeful statului împart puterea

64 Nicolae Păun, Sisteme economice contemporane . Capitolul 7 – Franța pagina 300
65 Étienne Bonnot de Condillac , Le Commerce et le gouvernement considéré relativement l’un à l’autre , 1776
66 Émile Littré, Dictionnaire de la langue française , éd. 1873 République , sens 1 à 5.
67 Aristotel , Les Politiques , Paris, GF – Flammarion, 1993, 575 p. (ISBN 9782080704900), p. III, 9; VI, 2.
68 Aristotel , Les Politiques , Paris, GF – Flammarion, 1993, 575 p. (ISBN 9782080704900), p. III, 9; VI, 2.

25 executivă. Termenul de Republică nu se opune însă termenului de monarhie după cum vom vedea în
cele ce urmează conformul primului articol al constituției:
„Guvernul Republicii este încredințat unui împărat care ia titlul de Împărat al Francezilor ”69.
În 18 mai 1804 se semnează „ Constitution de l’an XII ” care instaurează Prima Republică și
Senatul aprobă principiul unui amendament constituțional care creează un guvern imperial ereditar.70
În cea de -a Cincea Republică, puterea decizională îi revine șeful statului.
Precum toate Republicile, Republica Franceză se bazează pe principii, valori morale,
simboluri , astfel că, după cum este menționat în cadrul Articolului 1 din Constituția de la 1958, aceasta
este o Republică „indivizibilă, laică, democratică și socială și asigură egalitate în fața tuturor
cetățenilor indiferent de origine, rasă sau religie. ”71. Acest articol din Constituția adoptată în 1958
ilustrează comportamentul social al statului și latura democratică a Republicii, poporul devine de
acum suveran , astfel că deviza „liberté, egalité, fraternité” reprezintă și acum caracteristica
democratică a acestei țări . Ce este de marcat este evoluția dreptului la vot, așadar începând cu 184872
bărbații au drept de vot universal, acest drept nefiind lipsit de condiț ii, vârsta minimă era de 21 de ani
și trebuiau să fie rezidenți în aceeași locație de minimum șase luni, însă nu și femeile.
În timpul Revoluției Franceze, una dintre cauzele pentru care se luptau femeile care erau
nemulțumite de inegalitatea dintre femei și bărbați, a fost recunoașterea egalității și talentelor acestora.
Acest lucru a generat „primul val al feminismului”73 în Franța care dorea reformarea instituțiilor
pentru ca acestea să devină egale bărbaților în fața legii. Nemulțumirea venea și d in discrepanța
comportamentelor angajatorilor față de femei: ele niciodată nu aveau salariul la fel de mare precum
soții sau colegii lor, nu erau promovate iar talentul nu era recunoscut. Faptul că talentul femeilor nu
era recunoscut la vremea aceea și ele nu puteau fi de succes, a condus la ce avea să fie mai târziu
„Mișcarea feministă”.74 Obiectivul larg al primului val de feminism a fost obținerea dreptului la

69 Sénatus -consulte organique du 28 floréal an XI I, 18 mai 1804
70 Thierry Lentz, Joseph Bonaparte, Paris, Perrin, coll. , Biographie , août 2016, 1re éd., 1 vol., 717 -[12] p., 15,4 × 24 cm
(ISBN 978 -2-262-04873 -0, EAN 9782262048730, OCLC 957750097, notice BnF no FRBNF45112629, SUDOC
194881903, présentation en ligne [archive], lire en ligne [archive]), 2e partie , Dans le sillage de Napoléon , chap. 24 La «
bataille » de l'hérédité .
71 Constitution du 4 octobre 1958 – Article 1
72 http://www.droit -vote.com/ , consultat 20 iulie 2020 , Suffrage universel: définition et histoire du suffrage direct et
indirect en France ,
73 Astrid Henry, Not My Mother's Sister: Generational Conflict and Third -Wave Feminism , Indiana University Press, 2004
(lire en ligne [archive]), p. 58.
74 Marie Mulvey -Roberts, Féminisme : First -Wave British , dans Chéris Kramarae, Dale Spender, Routledge International
Encyclopedia of Women : Global Women's Issues and Knowledge, New York, Routledge, 2 000

26 educație, muncă și în special dreptul la vot. După o perioadă în care femeile militau pentru drepturile
lor, prin literatură și proteste pașnice cu copiii lor, dreptul la vot le este recunoscut începând cu anul
1944 sub egida Regimului de la Vichy75 al lui Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain , după o
decizie luată de Generalul de Gaulle . După această decizie în anul următor prezența la vot a femeilor
a fost masivă, 62% din totalul femeilor și-au exercitat dreptul dobândit .76 În 1974 majoritatea are drept
de vot începând cu vârsta de 18 ani, modalitate a de vot fiind precis ă, secretă, printr -un buletin de vot
închis introdus într -o urnă transparentă, având inscripția pe listele electorale prin justificarea dreptului
civic cu documentele necesare. Alte două simbol uri ale democrației franceze le reprezintă tricolorul,
albastru alb si roșu împreună cu imnul național care apar după Revoluțiile Franceze, primele culori
ale drapelului apărând prima dată în 1789 pe 17 iulie. Culorile drapelului au însemnătate simbolică
albul reprezentând culoarea regalități, cu privire la Vechiul Regim, în timp ce roșul și albastru
caracterizează culorile Parisului. Imnul național, „ La Marseillaise ” a fost compus la Strasbourg în
1792 de Rouget de Lisle și a fost recunoscut odată cu decretul Convenției din 14 iulie 1795 și
validitatea reafirmată de către Parlament pe 14 februarie 1979.
77Un alt simbol mai mult sau mai puțin mediatizat este Marianne care întruchipează Republica.
Deși originea simbolului nu este cunoscută , ea aparține unei societăți secrete care menea să îl
înlătura te de la conducere pe Împăratul Louis -Napoleon Bonaparte și este încă alături de șeful statului
vizibilă pe clădirea primăriei din Paris. Ca orice alt stat democrat, Franța are propria zi de sărbătoare
națională, și care zi nu poate fi mai comemorabilă decât 14 iulie, zi care a deschis noi orizonturi în
anul 1789, odată cu Căderea Bastiliei.
Aceste elemente ale democrației au fost introduse odată cu instaurarea republicii, ceea ce ne
duce cu gândul la faptul că însăși „republica” reprezintă pentru Franța „democrația”. Reiterăm încă o
dată importanța devizei franceze în elaborarea și definitivarea elementelor democratice și libertății de
exprimare până în prezent.

75 Michèle Riot -Sarcey, Histoire du féminisme , La découverte, coll. « Repères », 2008, 128 p
76 Sylvie Chaperon, Les années Beauvoir , 1945 -1970, Fayard, 2000, pages 11 -16
77 https://humanhist.com/culture/republique -francaise/ – informații generale sumarizate

27 Prima Repub lică Francez ă
Napoleon
Primul lucru la care ne gândim când vorbim de Primul Imperiu Francez este cu siguranță
Împăratul Napoleon I care a condus Franța începând cu 18 mai 1804 până la a doua abdicare a lui
Napoleon din 22 iunie 1815.78 În anul 1799 a apărut nevoia unui om providențial. Născut dintr -o
familie de săraci , în Ajaccio la 15 august 1769, mama acestuia fiind Letizia Ramolino născută în
Republica Genova , iar tatăl acestuia Charles Bonaparte,79 Napoleon și -a urmat cauza pe timpul
Revoluției, pa rticipând activ la campani ile Directoratului80, pozând de asemenea ca eliberator.
Cunoscut ca fiind cel mai notabil comandant din armata italian ă, generalul, întors cu grație în Franța
după lupte, preia puterea prin lovitură de stat în 9 noiembrie 1799 și devine Prim Consul „pe viață” al
unui regim care păstrează Republica81, deținând cea mai mare parte a puterii. Încoronarea Consulului
a avut loc la Biserica Notre -Dame de Paris în prezența Papei la 2 decembrie 1804 , marcând astfel
religia creștină a Împăra tului. 82
Unul din motivele pentru care Napo leon Bonaparte este cunoscut în istoria contemporană este
faptul că a încercat să spargă coalițiile înființate de Regatul Marii Britanii, conducând armatele
franceze din Italia în celebrele bătălii (printre care putem număra Arcole, Rivoli, Austerlitz, Jena,
Friedland ș.a.m.d.). Napoleon a reușit în pofida agresivității sale și a simțului cuceritor care a dus la
numeroase revolte și războaie în Portugalia, Spania și Rusia , să extindă Franța la o capacitate maximă
cu 134 de departamente până în anul 1812 și este considerat a fi cel mai mare comandant din istorie.
A fost de asemenea și președintele Republicii Italiene din 1802 până în 1805, apoi rege al Italiei din
1805 până în 1814 și mediator al Confederației Elveț iene și protector al Confederației Rinului, fiind
astfel capabil să guverneze o bună parte a Europei Continentale.83
Napoleon simte nevoia de o revigorare în sistemul administrativ și introduce conceptul maselor
de granit. Nevoia consolidării sistemului și repunerii pe picioare de după Revoluție îl aduce pe
Napoleon în ipostaza de a informa populația că dorește „să arunce pe pământ câteva mase de granit”84,

78 Auger et al., bloc 1810, Napoléon et les femmes
79 Auger et al., bloc1769, Le sang des Bonaparte
80 Michel Massie , Sieyès et Roger Ducos se sont -ils partagés devant Bona parte le trésor du Directoire ? Annales
historiques de la Révolution française, no 257, juillet -septembre 1984, p. 404 -417.
81 Cf. dossier de presse de l'exposition , Bonaparte et l'Égypte , à l'Institut du monde arabe.
82 Las Cases, Mémorial de Sainte -Hélène , t. II p. 180.
83 Jean Tulard , Louis Garros , Itinéraire de Napoléon , p. 13.
84 Hors -série , les Invalides , du magazine L'estampille/l'objet d'art, no 21 janvier 2006, p. 51 par François Lagrange, chef
de la division de la recherche historique et de l'action pédagogique de l'Armée .

28 introducând astfel Codul Civil (redactat în 1804) care este în vigoare și în ziua de astăzi, organizare
administrativă consolidată care avea prefecți și experți pe fiecare departament, și monetar introduce
francul germinal și „La Banque de France”85, cultural înființează liceul și recompensează cultura, iar
din punct de vedere religios acordă stat ului numirea de episcopi în schimbul remunerării preoților.
Republica Napoleoniană a fost model de bună practică în țări precum Olanda, Italia sau Elveția unde
au fost înființate șase republici surori, în baza Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului .
Constituția anului XII86 care a intrat în vigoare în 25 decembrie 1799, aduce o putere
autocratică, puterile fiind împărțite în trei adunări: Tribunatul care discută legile și nu le votează,
Corpul legislativ care adoptă sau respinge legile și Senatul care veridică conformitatea constituțională.
Astfel, Consulul avea deplinătatea puterii și putea să intervină pe toate ariile, tot ce nu era
corespunzător pentru Napoleon Bonaparte, era revizuit. Influența acestuia era una considerabilă, dat
fiind faptul că o parte din Elveția și Ger mania erau sub ochiul acestuia, însă acest lucru stârnește
polemici cu Marea Britanie, care declară război Franței în 1803 pentru a -l descentraliza politic pe
Napoleon Bonaparte.
Opoziția regală a acestuia era recunoscută în majoritatea statelor europene. După perioada de
Consulat, în anul 180487 la 2 decembrie, Napoleon se declară Împărat și Imperiul urmărea conservarea
valorilor Republicane. În 1805 Napoleon simțea deja o posibilă amenințare între Franța și o posibilă
alianță între doi dintre inamicii să i: Rusia și Austria cu electorul Bavariei și decide să facă primii pași
în a nu pierde teren. Așadar, ceea ce nu a prevăzut generalul Mack la intrarea în Bavaria, a fost
posibilitatea de a fi opriți de 20,000 de bavarezi, timp care l -a ajutat pe Napoleon s ă îl înconjoare pe
Mack. Acesta capitulează împreună cu aproximativ 20,000 de soldați, ceilalți retrăgându -se. Pentru
un Împărat căruia nu îi place să piardă, această bătălie era una așteptată; acum, Napoleon dispunea de
140 de arme, rezerva de cavalerie, gardă imperială și pa tru corpuri de armată. La 1 decembrie ajunge
la Moravia și este pregătit să lupte cu austro -rușii. Ce se poate denota din toate luptele acestuia este
simțul tactic care l -a ajutat de fiecare dată , astfel că și în 181588 recurge la desc entralizarea alianței
britanică -prusacă.

85 Les dirigeants de la Banque de France sous le Consulat et l'Empire , [archive], sur www.cambaceres.fr
86 Armand Caulaincourt, Mémoires , t. III, Plon, 1933, p. 357 -366.
87 Paul de Rémusat, Mémoires de madame de Rémusat : 1802 -1808, BookSurge Publishing, 2001, 422 p. (ISBN 978 –
0543857422, lire en ligne [archive]), p. 375
88Emmanuel de Les Cases, Le Mémorial de Sainte -Hélène , édition La Pléiade , 1823 .

29 Conscripția franceză sub tutela lui Napoleon I se referă la legea prescripției la propunerea lui
Jourdan, căpitan al gărzii naționale, care avea viziune internațională, fiind considerat un mecanism de
îndepărtare al dușmanilor internaționali, însă astfel principiul serviciului militar contravine libertății
oamenilor. Jourdan afirmă cu convingere faptul că „fiecare cetățean francez este un apărător al țării
din momentul în care ajunge la ce -al de -al optsprezecelea a n, până când se încheie, pe timp de pace,
la 21 de ani , în timpul războiului, cel de -al douăzeci și patrulea și în această perioadă este obligat să
slujească trupele Republicii, atunci când este chemat să facă acest lucru prin lege.”89 ceea ce onora
convin gerile lui Napoleon I cu privire la război.
După tutela Împăratului francez Napoleon I, Franța întâmpină un declin politic resimțit încă
de la Revoluție și continua t în cei 15 ani de convingere personală a conducătorului, la conducerea țării
revine Dinastia de Bourbon, care după 23 de ani de absență, dorește să aspire la pace și restaurare
politică. Abdicarea lui Napoleon I din aprilie 1814 îl aduce la tron pe Louis al XVIII -lea de Bourbon90
care se remarcă în istoria contemporană ca fiind „restauratorul politicii post -revoluționiste”.91 Acesta
reușește să semneze Tratatul de la Paris unde Franța revine la granițele sale și încearcă revenirea la
Vechiul Regim, lucru care duce la revolte.
Așadar, până la înce putul verii anului 1815 nu mai puțin de 70,000 de persoane sunt arestate
pentru infracțiuni politice și ultraje . Ultra reacția regelui „Numai sistemul de moderație poate
împiedica Franța să se sfâșie cu propriile mâini”92, iar după moartea nepotului său as asinat de un adept
bonapartist, regele recurge la reabilitarea cenzurii și limitarea libertăților individuale. Moartea regelui
Louis XVIII din septembrie nu pare să fi schimbat prea multe, de altfel fratele acestuia, Charles X sau
Regele Ultra (1824 -1830) are să îi fie succesor. Acesta spune despre el că revoluțiile sale sunt
imuabile, prima retragere care l -a făcut nefericit astfel pe fratele său este însăși simbolul pierderii sale.
Tonul Regelui în Prima Republică Franceză este dat începând cu 1824 de cel ebra replică personală a

89 Daniel Webster, sénateu r des Etats -Unis 15 mars 1837
90 Jean Tulard, Napoléon – Les Grands Moments d'un destin , chap. 44. , 2005, Fayard 15.11.2006, francais
91 La Charte de 1814 est un compromis trouvé entre le premier projet de constitution proposé par le Sénat impérial,
inacceptable pour Louis XVIII car reposant sur la souveraineté nationale, et le travail de la commission formée après la
Déclaration de Saint -Ouen (2 mai 1814)
92Bourgeois Thieres, La restauration , Ed. Flammarion
https://books.google.ro/books?id=6gMmkjBGFhEC&pg=PA15&lpg=PA15&dq=Seul+le+syst%C3%A8me+de+mod%
C3%A9ration+peut+emp%C3%AAcher+la+France+de+se+d%C3%A9chirer+de+ses+propres+mains&source=bl& ots=
stOCnepcIW&sig=ACfU3U23AxnQUjpnL1B9_otKaFcmtR_clA&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiX95Kxr7HrAhWOh1
wKHZtDACIQ6AEwAHoECAEQAQ#v=onepage&q=Seul%20le%20syst%C3%A8me%20de%20mod%C3%A9ration
%20peut%20emp%C3%AAcher%20la%20France%20de%20se%20d%C3%A9chirer%20de%20ses%20pro pres%20mai
ns&f=false

30 regelui Charles X „Mai degrabă sculptez în lemn decât să domnesc ca un rege englez!”93. Regele ultra
recurge la o serie de acțiuni mai puțin favorabile opoziției, astfel că acesta a limitat puterea presei și
libera exprimare, profe sorii trebuiau să aibă o etică și o conduită pentru a nu propaganda în școli ideea
bonapartistă sau opozițională și introduce „legea sacrilegiului” din 182594 în care orice efracție într -o
biserică este pedepsită cu ghilotina.
Toate aceste acțiuni duc la un singur lucru, și anume stârnirea opoziției, astfel că la următoarele
alegeri îl aduc ministru cent rat pe Martignac95 și aplicarea Cartei și precedat de Polignac96, care din
păcate eșuează în conducere. Oprirea libertății presei duce la o mare revoltă ia r după trei zile de
insurecție pariziană, (27, 28 și 29 iulie 1830), Charles X abdică și lasă regența ultimului rege al Franței,
Louis -Philippe Rege de Bourgeois (1830 -1848) „prin harul lui Dumnezeu și prin voința națională.”97.
Noul regim continuă cu li beralizarea religiei catolice, steagul tricolor devine restaurat și devine
adeptul ideii „păcii în afară, ordine în interior” care urmărea bineînțeles încheierea divergențelor
internaționale și stabilirea ordinii politice și sociale în interiorul graniței. Revoltele stradale nu se
opresc sub niciun preț, astfel că regele este obligat să suporte ideile revoluționare. Un lucru bun care
datează de pe vremea Regelui Charles X este abilitarea căilor ferate care au dezvoltat economia țării
din 1845. Cu toate acestea la 1850 acesta abdică și fuge în Anglia, unde moare în același an, iar
guvernul provizoriu format din Lamartine, Argo și L edru Rollin duce la aclamarea a ceea ce
cunoaștem și în prezent: „ Vive la République !” sau „Trăiască Republica!”98.
A II-a Republică Franceză (1848 -1852)
Criza economică ce a marcat Franța anului 1846, lipsa locurilor de muncă și rata șomajului au
aliment at criza națională, acum opoziția dorea Revoluție deoarece prețul alimentelor era mare însă
oamenii nu aveau posibilitatea de a se întreține:
„Deci nu există criză alimentară fără o criză economică generală în cartier. Ceea ce nu implică singurul
interogat oriu de subzistență și nici măcar vreo participare. Ciclul industrial are, de asemenea, un

93 Informații găsite pe Wikipedia. https://fr.wikipedia.org/wiki/Charles_V_le_Sage
94Aubuisson de Voisins , Jean-François, Considérations sur l’autorité en France depuis la Restauration, et sur les
administrations locales , Paris, Éd. Pont hieu, 1825, 280 p., 1-8
95 Francis Démier, La France sous la Restauration (1814 – 1830) , Gallimard, 2012, 1095 p
96 Bertrand Goujon, Monarchies postrévolutionnaires,1814 – 1848 , Seuil, coll. « L'univers historique, Histoire de la France
contemporaine », 2012, 443 p
97 Francis Démier, La France sous la Restauration (1814 – 1830) , Gallimard, 2012, 1095 p
98 Émile Bonnechose, Christophe Sauval ou la Société en France sous la Restauration , Paris, Comptoir des imprimeurs
unis, 1845, vol. 2, p. 1-8

31 dinamism propriu, la care vom reveni în scurt timp. Anumite certitudini, situații identificate rămân
totuși: apropierea, adesea suprapunerea crizelor; concordanța ap roximativă a creșterii pasionale a
prețului grâului și a înlocuitorilor acestuia și a unei situații economice generale dificile. O criză
agricolă poate preceda criza generală. O criză comercială – de exemplu cea bancară – sau o criză
industrială parțială p oate preceda criza agricolă, care apoi dramatizează totul în profunzime. Și multe
alte legături sunt posibile ”99
100Criza economică din 1846 a afectat după cum se poate observa mai jos ce mai mare rată
între 1800 și 1857, astfel că până în anul 1847 se importau aproximativ 209 milioane de grâne
pentru a reîncerca restabilirea economiei.
Criza industrială în perioada 1802 -1857 și impactul uman
Juglar Clement în 1862 afirmă că „jena afacerilor a fost resimțită la începutul celei de -a doua
jumătăți a anului 1846. Se pare că nimic nu distinge această criză de cele anterioare. De asemenea,
începe cu dificultăți industriale și lipsă de credit.”101

99 Fernand Braudel, F. & Labrousse , E., 1993, p. 104; Verley, P., 1997.
100 Imagine preluată de pe Google de pe link -ul următor :
https://journals.openedition.org/histoiremesure/docannexe/image/4125/img -1-small580.png
101 Clement Juglar, 1862, p. 155. – ebook https://journals.openedition.org/histoiremesure/4125 accesat 01.06.2020.

32 Criza economică a dus în 1848 la ce avea să fie Revoluția Pariziană102 și doreau validarea
votului universal, abolirea corupției și reabilitare politică și economică. În urma unor proteste,
republicanii reușesc să îl demită pe Guizot care era guvernatorul vre mii și Louis -Philippe abdică în
favoarea băiatului lui, republicanii condamnând regența, iar sub presiunea poporului este proclamată
Republica. Se adoptă astfel lucruri majore: votul universal, abolirea sclaviei, reabilitarea libertății
presei și se înfiin țează ateliere pentru diminuarea șomajului.
Totul părea să fie înspre binele național, cu toate că o parte a populației era sceptică la
politica napoleoniană. Suntem martori astfel la crearea unei opoziții socialiste. Constituția adoptată
pe 4 noiembrie103 sugerează alegerea unui președinte republican pentru o perioadă de patru ani,
astfel că la primele alegeri socialiștii prezintă un candidat, Raspail, iar republicanii trei: Cavaignac,
Lamartine și Ledru -Rollin. Partidul Ordinilor ultraconservator și mona rhist sprijină candidatura lui
Louis Bonaparte, nepot al lui Napoleon I și este ales cu 75% din voturi, cu scopul unei monarhii
constituționale.104
Napoleon al III -lea, Ultimul Împărat (1852 -1870)
Napoleon al III -lea105, sau cum era considerat în mod ironic de către Victor Hugo „Napoleon
cel Mic” , este cunoscut în istoria celei de -a Doua Republică fiind un stâlp al Franței în Războiul din
Crimeea, în timp ce Rusia își dorea și aspira la controlul Balcanilor și Orientului Mijlociu dar și a
Europei de Ve st, pornind de la un conflict religios ortodox -catolic. De menționat astfel că în ciuda
conflictelor cu vecinii, țările vestice europene nu vedeau posibilă permiterea expansiunii puterii ruse
și consideră că un sistem despotic este un sistem opozi țional al democrației . Agenda politic ă a acestuia
se bazează pe o democrație plebiscită și lupta împotriva sărăciei.
Conservatorismul lui Napoleon al III -lea duce la reinstaurarea cenzurii și limitarea libertății
presei, instituie un regim autoritar, cu toate aces tea intențiile sale erau văzute ca fiind bune: reușește
să fie recunoscut ca un gardian diplomatic al Europei de Vest în momentul semnării Tratatului de la
Paris din 1856 cu Rusia în Războiul Crimeei. Pasiunea Împăratului avea să -l coste viața. Datorită
intervențiil or din Madagascar, China, Mexic în stăpânirea Războiului Civil, cade prizonier în Sedan,

102 André Jardin et André -Jean Tudesq, La France des not ables : I. L'évolution générale , 1815 – 1848, Seuil, 1973, 249 p.
103 Michel Winock, L'élection présidentielle en France , Paris, Perrin, 2008, 252 p
104 Maurice Agulhon, 1848 ou l'apprentissage de la République (1848 -1852) , Paris, Éditions du Seuil, coll. « Po ints.
Histoire / Nouvelle histoire de la France contemporaine, no 8 » (no 108), 1973, 249 p
105 Sylvie Aprile , Histoire politique de la France, La IIe République et le Second Empire, 1848 -1870: du prince président
à Napoléon III , Paris, Pygmalion, 2000, 397 p

33 proclamându -se o nouă republică pe 4 septembrie 1870, și moare în Anglia fără a mai apuca să se
întoarcă în Franța.
A III-a Republică Franceză (1870 -1940)
Al Treilea Imperiu, apărut la un an de la lovitura de stat din 2 decembrie 1851 a obținut în
primii ani victorii sângeroase împotriva austri ecilor la Mangeta și Solferino, puterea lui Napoleon
fiind de altfel tot mai contestată de populație. În același timp, Regatul Prusiei a cunoscut o mare
creștere, sub conducerea lui Otto Van Bismarck. La Ems are loc o manipulare prusacă ce declară
război Franței, car e urmărea să îl înlăture de la tron pe Napoleon al III -lea. Un alt eveniment
marcabil este războiul din 1870 -1871 c are scoate la lumină decalajul de dezvoltare între Prusia si
Franța , iar înfrângerea subită a Franței unifică Germania .106
Termenul de imperiu colonial desemnează teritoriile dominate de Franța între 1870 și
1939.107 În ajunul celui de A l Doilea Război Mondi al, Franța exercită autoritatea sa asupra unui set
de teritorii care au făcut -o una din marile puteri coloniale europene, astfel că erau 70 de milioane de
locuitori si 12 0 km pătrați pe cele cinci continente, Ferry Jules exclamă afirmația conform căreia
„coloniile sunt, pentru țările bogate, sursă de capital”.108 Argumentul economic nu este neimportant:
coloniile oferă pe lângă materie primă, și puncte de desfacere pentru industria franceză.
A Treia Republică Franceză, este numele unui regim politic aplicat în Franța anilor 1870 –
1940, fiind o democrație parlamentară până la capitularea Franței din cel de -Al Doilea Război
Mondial , având de altfel până în prezent cel mai longeviv sistem politic aplicat de la Revoluția
Franceză din 1789. Primul președinte al acestui sistem republican a fost Adolphe Thiers. Șeful
statului a fost Henri Wallon care spunea „Președintele Republicii Franceze este ales prin majoritate
absolută a voturilor de către Senat și Camera Deputaților reunită în Parlamentul Național. El este
numit pe șapte ani și este reeligibil.”109.
Între 1871 și 1914 Europa a cunoscut o pace relativă dar accentua rivalitatea franco –
germană. La 28 iunie 1914, odată cu asasinarea arhiducelui Franc ois-Ferdinand, moment în ca re
Austro -Ungaria declară război Serbiei, a doua zi Rusia era deja de partea Serbiei, însă pentru Franța

106 Entrée « guerre franco -allemande (1870 -1871) » [archive] de l’Encyclopédie Larousse , sur le site des Éditions
Larousse
107 Stéphane Andouin -Rouzeau et Jean -Jacques Becker, Encyclopédie de la Grande Guerre , Paris, Bayard, 2004, p. 109 –
124.
108Jules Ferry , 28 iulie 1885
109Henri Wallon la Ansamblul Național, 30 ianuarie 1875,

34 implicarea în război urmărea recuperarea Alsaciei și Lorenei pierdute în 1871 odată cu pierderea în
fața Prusiei.

Fotogra fie 3. Harta Franței după înfrângerea de la 1871.
(https://fr.wikipedia.org/wiki/Troisi%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France) )
Prețul victoriei războiului era cel uman, astfel că 1,4 milioane de francezi își pierd viața sau
10% din totalul populației masculine, dar odată cu reparațiile de război plătite de Germania prin
Tratatul de la Versailles,110 i-a oferit Franței subvenții liniștitoare și recuperarea Alsaciei și Lorenei.
Criza economică din 1929 pe Bursa de la New York, a târât țările industrializa te într-o prăpastie,
Franța suferind o criză a instituțiilor . 111
În cartea sa „Sisteme economice contemporane”, Profesorul Universitar Nicolae Păun afirmă
că „Marea Criză nu a atins Franța decât târziu. În timp ce în Franța șomajul era doar 4,2% în 1935,
în SUA atingea 20%. În 1938 indicele producției industriale este cu 20% mai mic decât în 1929 în
timp ce același indice pentru Anglia înregistrează o creștere de 16%. Până la începutul celui de -Al
Doilea Război Mondial, economia franceză este impregnată de o inerție, manifestată prin importanța
agriculturii în economie, prin slăbiciunea productivității industriale și prin circuite economice
arhaice. Aceast ă situație, produsă de o foarte mare lentoare în investiții a fost și efectul politicilor

110 Jean-Marie Mayeur, La vie politique sous la Troisième République, 1870 -1940 , Paris, Éditions du Seuil, coll. « Points.
Histoire » (no 73), 1984, 445 p
111 André Tardieu , L'heure de la décision , Flammarion, 1934

35 guvernamentale , care opunându -se industrializării de tip renan au încurajat o «repartiție echilibrată a
populației active între cele trei sectoare ale economiei»112 (Daviet, Rowley, 1992)” . 113
Cu toate că Marea Criză a apărut și în Franța, istoricii consideră că adevărat a criză a anilor
1929 a fost una politică, mai mult decât una economică, în interiorul Republicii: nașterea modelului
social francez. În 1924 se propagă un guvern radical susținut de socialiști care îl are la conducere pe
Edouard Herriot.114 Instabilitatea ministerială și problemele de natură politico -financiară favorizează
ascensiunea extremei dreapta. La 6 februarie 1934, revoltele de pe Place de la Concorde au unit
partidele de stânga într -un Front Popular care unește guvernul lui Leon Blum cu o coaliție de stânga,
SFIO (coaliție de stânga radicală) și construiește un program social important.
La nivel internațional însă, Franța este responsabilă acum de statele mici ale Europei de Est,
create în detrimentul Germaniei și Rusiei ca pierdere a războiului. N umirea radicalului Eduard
Herrio t, care urmărea o politică de pace împreună cu Germania, ca șef de guvern a dus la inițiativa
lui Aristide Briand, arhitectul politicii acestuia, de a iniția Pactul Locarno (1925) prin care Germania
își delimita granița de vest. În 1928, 63 de țări semnează Pactul Kellogg -Briand care viza pacea
europeană și rezolvarea diplomatică a conflictelor de interese. Interzicerea focurilor de armă
împotriva statelor între ele a fost confirmată în Carta Națiunilor Unite în a rticolul 2, paragraful 4:
„Toți Membrii Organizației se vor abține, în relațiile internaționale, de a recurge la amenințarea cu
forța sau la folosirea ei, fie împotriva integrității teritoriale ori independenței politice a vreunui stat,
fie în orice alt mo d incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite.”115. Din păcate intenția pacifistă a
eșuat, în 1939 izbucnind cel de -Al Doilea Război Mondial.
La 1 septembrie 1939, Germania, în frunte cu Hitler, deschide primele focuri de armă
împotriva Poloniei, țară legat ă de Franța printr -un tratat de asistență și intră în favoarea acesteia în
război, nerespectând pactul Kellogg -Briand la data de 3 septembrie. „Șocul celui de -Al Doilea
Război Mondial, avea să modifice situația financiară și economică a Franței deoarece ce i treizeci de
ani care au urmat conflictului au produs o evoluție tot mai importantă cât secolul al XIX -lea în
întregimea lui.”116.

112 Daviet Rowley, 1992
113 Nicolae Păun , Sisteme Economice Contemporane. Cap 7 – Franța , p. 300 -309
114 Serge Berstein, La nature du radicalisme dans la France de l'entre -deux -guerres , dans Serge Berstein, Marcel Ruby
(dir.), Un siècle de radicalisme, vol. 860 de la coll. Histoire et civilisations, Presses universitaires Septentrion, 2004, 2 87
pages, p. 105 -108 et 113
115 Carta Națiunilor Unite în articolul 2, paragraful 4
116 Nicolae Păun, Sisteme economice contemporane – Franța , pag. 303

36 Înfrângerea trupelor franceze la 10 mai 1940, a luat prin surprindere guvernul francez al lui
Paul Reynaud, printr -un atac fu lger care a ridicat numărul victimelor neînsuflețite la 100,000.
Campania Franței din 1940 a fost considerată ca fiind „nouă luni de belote și cinci săptămâni de
alergare” (Louis -Ferdinand Celine) deoarece la câteva săptămâni, aceasta are să capituleze. În iunie
1942, după ce a refuzat armistițiul semnat de Franța și înlocuirea celei de -a treia Republici cu
Regimul Vichy al mareșalului Petain, generalul De Gaulle are dificultăți în a obține legitimitate. Doi
ani mai târziu asist ăm la două mari coaliții opus e pe timpul războiului: de o parte se găsea Germania
nazistă și aliații săi Axul, Japonia și Italia fascistului Mussolini, iar pe de cealaltă parte tabăra
democrațiilor occidentale, unde se afla și SUA odată cu intrarea în război, care a schimbat oarecum
cursul evenimentelor.117
Intrarea în război a Americii a favorizat aliații, fiind un război complet care angaja toate
economiile mondiale și puterile vremii, înclinând balanța înspre aceștia datorită armamentului
asigurat de către aceștia pentru aliați în frunte cu Franklin Delano Roosevelt. Roosvelt s -a convins
de nevoia intrării în război și a intervenit militar începând cu 1941118, avându -l general pe George
Marshall, care avea să ofere câțiva ani mai târziu soluția prin planului Marshall119 de ajutor pentr u
statele afectate de război.
În 1942 Franța este deja ocupată în întregime de către armata germană. Ajutorul Americii
este inimaginabil în anul 1944 când eliberează Sudul Franței și urmăresc eliberarea integrală și
înfrângerea finală a Germaniei , care pâ nă în anul 1944 a avut un impact asupra 86,000 de evrei
francezi deportați în lagărele de exterminare. La 6 iunie 1944, Aliații au debarcat în Normandia,
confruntându -se cu naziștii, în august frontul german fiind în sfârșit străpuns. Generalul de Gaulle
urmărea cu orice preț eliberarea Parisului, care pentru Germania nazistă sau Hitler implicit,
reprezenta doar o strategie politică, nu neapărat importanță majoră. Presiunile făcute eliberează
orașul la stația Montparnasse un de Von Choltitz este prins.
Eșec ul ultimei ofensive germane din 9 februarie 1945 repune aliații pe picioare.

117 Robert O. Paxton, La France de Vichy , Éditions du Seuil, 1997, p. 96.
118 Yves Durand, Histoire générale de la deuxième guerre mondiale , Bruxelles, Editions Complexe, coll. « Bibliothèque
complexe » (no 4), 1997, 988 p
119 Comité pour l'histoire économique et financière de la France (CHEFF) , Le Plan Marshall et le Relèvement économique
de l'Europe : Colloque tenu à Bercy mars 1991, 1993 (ISBN 2 -11-087163 -6), 840 pages.

37 A IV-a Republică Franceză (1946 -1958)
Odată cu eliberarea Franței după ieșirea din cel de -Al Doilea Război Mondial, producția
industrială și agricolă nu au mai putut satisface nevoile populației iar infrastructura a fost grav
afectată de război. A patra Republică este regimul republican din Fr anța în perioada 27 octombrie
1946 și 4 octombrie 1958 și vizează reconstrucția de după război , avându -i președinți pe Vincent
Auriol (1947 -1954) și Rene Coty (1954 -1958) și președinți de Consiliu pe Paul Ramadier și Charles
de Gaulle. La 3 iunie 1944, Com itetul General de Eliberare Națională al Generalului Charles de
Gaulle, a devenit Guvernul Provizoriul al Republicii Franceze (GPRF), însă aliații nu îl considerau
ca fiind un guvern legitim, iar anarhia din Franța a condus -o pe America să pună Franța sub
administrație militară.120
De Gaulle nu dorește revenirea la cea de -a Treia Republică și organizează un referendum în
urma căruia ies câștigători comuniștii și socialiștii. Ales șeful guvernului, De Gaulle s -a opus
majorității pe seama împărțirii puterii și a demisionat . Constituția celei de -a Patra Republici a fost
promulgată pe 27 octombrie121 care revine la bicameralism, două camere separate cu putere
legislativă, într -un regim politic parlamentar. Astfel că puterea executivă era exercitată de
președintele Consiliului, nu de președintele Republicii care are doar rol onorific, însă putea de
asemenea să numească Președintele Consiliului și puterea de a dizolva Camera Deputaților.
Adunarea Națională era aleasă prin vot universal pentru o perioadă de cinci ani, iar femeile erau
excluse.
Începe de altfel reconstrucția de care aminteam anterior care cade pe umerii celei de -A Patra
Republici . În 21 decembrie 1945 Jean Monnet este ales în fruntea Comisiei Generale și sectoarele
țintă erau băncile, energiile, și tra nsporturile și sectorul privat. Planificarea guvernamentală a lui
Jean Monnet este semnificativă producțiilor de bază și este susținută și de ajutoarele Statelor Unite
prin Planul Marshall.
Planul Marshall a fost un plan de reconstrucție conceput de către secretarul de stat George
Marshall la un discurs rostit în Aula Universității Harvard în scopul unui program de ajutorare și
asistare economică cu sprijinul Statelor Unite, al economiei statelor europene afectate de război.

120 Informații sumarizate de pe Wikipedia.
https://fr.wi kipedia.org/wiki/Quatri%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)
121 Marie -Anne Cohendet, Droit constitutionnel , 3e édition, p. 226.

38 Astfel că SUA urmărea să acorde milioane de dolari pentru 16 state Vest Europene, afectate de
război.
Este înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și ajutorul
total de 13 miliarde de dolari. Acordarea de bani și pentru statele implicate în război de pe partea
opusă a liniei frontului, a avut simbol al păcii și al echilibrului . SUA considera că nu poate organiza
un plan de ajutor în Vestul Europei, fără a ajuta și state precum Italia și Germania de Vest.
Rolul simbolic al Planului Marshall a fost a fost promotorul construcției europene.
Țara 1948/49
(milioane $) 1949/50
(mili oane $) 1950/51
(milioane $) Cumulativ
(milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Fran ța 1085 691 520 2296
Germania Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Țările de Jos 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347
Elveția 0 0 250 250
Turcia 28 59 50 137
Regatul unit 1316 921 1060 3297
TOTAL 4924 3652 4155 12731
Tabel 3. Ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an , de către SUA în urma Planului Marshall .122
Sub a Patra Republică, politica socială a înregistrat progrese, Constituția pune bazele statului
de bunăstare națională „obligația asistenței comunitare față de persoane” ș i este creată securitatea
socială. Funcționarea securității sociale se caracteriza prin finanțarea prin contribuții comune ale
angajaților și angajatorilor și prin management comun de sindicate.123.

122Cătălin Turliuc , Planul Marshall – promotor al construcției europene , Ziarul Lumina
https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall . Planul Marshall – promotor al construcției europene, 25 mai 2008, Prof.
Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina , https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall
123 Jacques Fauvet, La IVe République , Coll. Les Grandes Études Contemporaines, Paris, Fayard, 1959, 300-379 p.

39 Sfârșitul celui de -Al Doilea Război mondial ridică problema decolonizării, astfel că
hegemoniile internaționale se clatină, iar statele sunt obligate să renunț e la teritoriile din proximitate.
Prima care renunță la puterea colonială este Anglia care la scurt timp este urmată de Franța. În perioada
1945 -1954 cunoaștem războiul Indochinei, unde Japonia invadează Indochina franceză. În acest
context, socialistul Pierre Mendes France a considerat important să semneze acordurile de la Geneva
punând capăt războiului, însă este acuzat de către extremiștii de dreap ta că a vândut coloniile prin cele
două campanii ale războiului.
Prima campanie din 1946 a marcat debutul Războiului din Indochina iar cea de -a doua din
1947 lovitură de insurgență prin pierderea a 10,000 de vieți Viet Minh. După pierderea Indochinei
franceze, Franța a urmat să își piardă și Algeria, una dintre cele mai vechi colonii franceze . În noaptea
de 31 octombrie 1954, Algeria a suferit un val de atacuri civile și militare, administrația colonială
considerând că mișcarea de revoltă e de fapt FLN (Fr ontul de Eliberare Națională). După șapte ani de
revoltă, aceasta își dobândește în sfârșit independența. OEA (Organizația Armată Secretă) și FLN
terorizează Algeria, în perioada 24 ianuarie și 1 februarie 1960, cunoscută și drept „săptămâna
baricadelor” a constat într -o serie de revolte violente și un referendum a ridicat problema
autodeterminării. Ce este de menționat este determinarea FLN -ului în contextul independenței prin
seria de terori și atacuri teroriste din Franța continentală. În urma Acordurilo r Evian, Algeria își câștigă
independența în fața Franței. De asemenea, resursa umană pierdută în timpul războiului Algerian se
ridică la 24,000 soldați francezi și 250,000 de civili.
În perioada 1946 -1958 nu au existat mai puțin de trei legislaturi, met oda de votare a deputaților
favorizează anumite partide, iar legea din 1951 a alianței a pornit grupări de partide și diferite alianțe.
Reformele primei legislaturi (1946 -1951) sunt amplificarea puterii Adunării Naționale, dubla
investitură și supune acțiu nile guvernamentale la arbitrajul partidului124.
A doua legislatură (1951 -1955) se caracterizează prin decalajul partidelor de dreapta și de
stânga. Edgar Faure se impune în fruntea guvernului care reușește să dizolve Adunarea Națională și
consolidează o majoritate de centru dreapta.125.

124 Jacques Fauvet, La IVe République , Fayard, 1959.
125Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Gouvernement_Edgar_Faure_(1)

40 A treia legislatură a lui Guy Mollet era de această dată concentrată în ciuda diferențelor politice
asupra războiului algerian care provoacă o dezbatere morală aprigă asupra legitimității și o criză
financiară destul de gravă.126.
La 27 mai 1958, Charles de Gaulle a declarat următoarele instituind nevoia de instaurare a
Republicii:
„Ieri am început procesul regulat necesar înființării unei puteri republicane capabile să asigure unitatea și independența
țării! Am încredere că acest proces va continua și că ța ra va apărea, prin calmul și demnitatea ei, și vreau să o văd
reușind. În aceste condiții, orice acțiune. Indiferent din ce parte vine, care pune în discuție comanda publică, poate avea
consecințe grave. Ținând cont de circumstanțe, eu nu voi putea aproba. Mă aștept ca forțele terestre, navale și aeriene
prezente în Algeria să rămână exemplare, sub ordinul conducătorilor lor generalul S alah, amiralul Auboyneau și
generalul Jouhaud. Acestor lideri îmi exprim încrederea și intenția de a lua contact cu ei.”127
Proiectul de constituție vine cu completări asupra constituției celei de -A IV-a Republici,
instituind prin referendum majoritar, cea de -A V-a Republică Franceză. Cea de -a IV-a Republică
Franceză a cunoscut, în concluzie, nu mai puțin de 25 de guverne și o diferență politică marcabilă în
istoria acesteia. Diferențele ideologice nu au putut centraliza și unifica politic întreaga Republică ce
se confrunta cu o varietate de probleme în acea perioadă: criză economică și politică, e c eea ce a
cunoscut a IV -a Republică greu încercată de cele Două Războaie Mondiale.
Focusul asupra economiei și ajutoarele primite de către aliați au repus pe picioare
economic ă, însă politicul era grav încercat din cauza diferențelor ideologice. Pierderea coloniilor
franceze a veni t ca un fulger peste guvernele central -dreapta, în ideea în care celelalte partide deja
căutau să își facă auzită vocea.
A V-a Republică Franceză (1958 -prezent)
Noua Constituție este aprobată copleșitor cu 79,26% prin referendum la 28 septembrie 1958128,
executiv fiind în misiunea Președintelui Republicii. Ales pe o perioadă de 7 ani, votul universal
numește primul ministru care are posibilitatea de a dizolva Adunarea Națională, poate decide să
consulte poporul prin referendum și poate a vea puteri depline în caz de amenințare excepțională. A
V-a Republică este înființată de către Charles de Gaulle care este ales și prim președinte a acesteia.

126Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Quatri%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)#cite_ref -4
127 Charles de Gaulle, Comunicatul din 27 mai 1958 publicat oficial .
128 Jean-Michel Comte , Septembre 1958 : le référendum entérine la Ve République (VIDEO)
http://www.francesoir.fr/culture -medias/septembre -1958 -le-referendum -enterine -la-ve-republique -video

41 Caracteristicile celei de -a V-a Republica sunt semi -prezidențialismul în virtutea puterilor
acordate președintelui , separarea puterilor în stat și a responsabilităților și independența judiciară
trebuie să fie garantată. Michel Debré susține faptul că a V -a Republică acordă o putere mai mare
președintelui și în discursul din fața Consiliului de Stat din 27 august 1958 spune că se intenționează
renovarea sistemului parlamentar și că este „chiar tentant să spună că vrea sa -l înființeze, pentru că
din mai multe motive, Republica nu a reușit niciodată să o stabilească. (…) Președintele este piatra –
cheie a sistemului parlamentar.”.129 prin care acesta spune că un guvern competent reușește să își
îndeplinească misiunea și în absența unei majorități parlamentare stabile.130. Aceste declarații,
împreună cu alegerea președintelui prin vot universal, duce la apa riția de noi partide și polarizarea
vieții politice care nu se formează pe deplin până la președinția lui Francois Mitterand.
Experț ii constituționali consideră că a V -a Republică este un sistem parlamentar monist,
deoarece articolul 20 prevede ca guvernu l să fie responsabil de Parlament în timp ce președintele are
doar funcție de arbitraj fără a putea demite primul ministru. În timpul alegerilor din 1965, Charles a
fost abandonat de centru -dreapta. Socialistul Francois Mitterand califică practica drept lo vitură de stat
iar generalul candidează din nou obținând 55% din voturi. Ce a jucat un rol esențial pentru prima dată
în istorie, este televiziunea și mass -media care îi crește popularitatea lui Charles de Gaulle , fiind reales
președinte al Republicii cu 1 3 milioane de voturi . Vallery Giscard d ’Estaing va proceda la fel ca
generalul de Gaulle la alegerile din 1981. Președintele de acum se focusează pentru a redobândi
oarecum hegemonia Franței pe care o înzestrează cu arme atomice și părăsește NATO , expulzând
bazele americane din Franța și intră în CEE (Comunitatea Economică Europeană) . Totodată acesta
stabilește dialoguri cu Germania și lansează programe de inovare și se declară a fi anticomunist. A
salutat Europa Națiunilor și a statelor și milita p entru pacea europeană. Considera ca alianța CEE este
cea care este capabilă să mențină pe termen lung liniștea pe continent. Acesta a fost de altfel foarte
preocupat de Europa și crearea unei federați uni europene, sprijinind cu fiecare ocazie ideile lui Je an
Monnet cu privire la instaurarea unui guvern federal de cooperare europeană.
În contextul protejării Republicii, de Gaulle știe să își impună politica și își prezintă interesul
pentru armele nucleare: „În 10 ani de acum vom avea suficient pentru a ucid e 80 de milioane de ruși.
Ei bine, cred că nu atacăm cu ușurință oamenii care au suficient să ucidă 80 de milioane de ruși, chiar
daca noi înșine avem suficient pentru a ucide 800 de milioane de francezi, presupunând că ar fi atâția

129 Michel Debré, Consiliul de Stat, 1958, MJP
130Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Cinqui%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)

42 francezi.” .131 Cu toate acestea, ambiția lui De Gaulle îl costă relațiile cu SUA lui Nixon care rezervă
relațiile dintre cele două state.
Structurile economice sunt modernizate și crește nivelul de trai, mulți francezi optând spre
orașe mai dezvoltate. În 1968 au loc revoluțiil e studențești care au provocat o lovitură autorității
generalului De Gaulle. Sindicatele și partidele de stânga profită de pe urma manifestanților și lansează
o grevă generală în luna mai a aceluiași an.
Referendumul din 27 aprilie 1969 privind transferul de puteri și fuziunea Senatului cu
Consiliul Economic și Social , acesta își depune demisia în caz de victorie. O face și pleacă la
Colombey -les-Deux -Eglises, unde moare la 9 noiembrie 1970, iar succesorul său a fost Georges
Pompidou,132 ales la 15 iunie 1 969. Moartea prematură a acestuia a dus la alegeri prezidențiale
anticipate pe care le câștigă Valery Giscard d ’Estaing, cu 52,41% din voturi.133
Mandatul lui Valery Giscard reprezintă momentul reconstrucției europene pentru înaltele
tehnologii, este de al tfel cel al unor progrese liberale majore: majoritate scăzută la 18 ani și
dezincriminarea avortului și extinderea dreptului la sesizare în Consiliul Constituțional și sfârșitul
supravegherii televiziunii publice. Din punct de vedere economic, în cartea „S isteme economice
contemporane” găsim următoarele explicații: „La începutul anilor 70, Franța are însă un aparat
productiv inadaptat viitorului. Înapoierea tehnologiei este vizibilă în toate sectoarele, de la siderurgie
la textile, ca să nu vorbim de indust riile viitorului din acei ani, automobile și electronică. Primul șoc
petrolier a afectat puternic aceste structuri învechite, costurile de producție au crescut, iar balanța
comercială a devenit tot mai deficitară.”.134
La plecarea lui Jacques Chiriac, în 1976 este chemat Raymond Barre să formeze un guvern de
luptă împotriva inflației și politica sa de austeritate presupunea salarii mari și înghețarea prețurilor. În
1978 a fost reales pentru un al doilea mandat, dar este învins de Francois Mitterand la alegerile
prezidențiale din 1981 care devine primul președinte socialist al celei de -a V-a Republici. Măsurile

131 Charles de Gaulle. Găsit pe Site de l'I.N.A. : Ouverture des jeux en couleur sur la seconde chaîne de l'ORTF, commentée
par Léon Zitrone
132 Propos du 19 mai, lors d’une entrevue entre l e Général et quelques -uns de ses ministres, dont Georges Pompidou qui
le rapporta aux journalistes à sa sortie de l’Élysée .
133 « 1981, Valéry Giscard d’Estaing et les diamants maudits » [archive], sur bienpublic.com, 16 avril 2012 (consulté le
14 avril 2019 ).
134 Nicolae Păun, Sisteme Economice Contemporane Cap 7 – Franța , 300 -3009

43 puternice se succed, este abolită pedeapsa cu moartea, se trece la 39 de ore de muncă, prestații sociale
și creșt e salariul minim.
„Venit la putere în 1981, guvernul de stânga sub președinția lui Francois Mitterand, pe lângă susținerea vechilor
industrii în dificultate cum ar fi siderurgia, face pasul înspre modernizare încurajând industriile clasice cum ar fi
autom obilele, electronica și informatica. Imobilismul anilor precedenți a obligat acest partid de stânga să întreprindă
restructurări masive ale sistemului productiv. Datorit ă restructurărilor masive, acest guvern a integrat Franța în noua
economie mondială. ”135.
În 1986 vine la putere Jacques Chiriac odată cu alegerile pe care le câștigă care impune o
putere politică liberală, urmată de o realegere a lui Mitterand doi a ni mai târziu, condusă la o nouă
câștigare prezidențială la următorul mandat de către Chiriac . Aceste alegeri și realegeri au determinat
o incertitudine politică în Franța, astfel că marea schimbare vine în 2007, odată cu alegerea lui Nicolas
Sarkozy ca președinte al Republicii , care pare să fie „un nou om pentru o nouă politică”.136. Ales cu
53,1% din voturi a cunoscut diverse reforme , sloganul acestuia în campania sa de promovare
prezidențială fiind de tip meritocrat „muncește mai multe pentru a câștiga mai mult” . Politica lui a
vrut să fie una orientată spre om și părea să se bucure de o sim patie ridicată . Mandatul să u este marcat
și de evenimentele internaționale ce vizau economia, precum criza economică din 2008. Acesta
lansează scutirea de donații de până la 20,000 de Euro pentru fiecare copil și nepot , decide să vândă
600 de tone de aur d in Banca Franței, fapt care a scăzut rata dobânzii generate de criza financiară.
Alte domenii de acțiune ale acestuia vizau terorismul, politica de migrațiune, scară internațională .
Succesorul lui Nicolas Sarkozy are să fie Francois Hollande, membru al Pa rtidului Socialist.
Acesta câștigă alegerile cu un scrutin în al doilea tur de 51,6% din voturi și a fost Președintele
Republicii până la alegerea lui Emmanuel Macron din 14 mai 2017 .
Primul Ministrul numit de acesta este Jean -Marc Ayrault și formează un guvern format din 34
de miniștrii și pentru a respecta promisiunile făcute pe timpul campaniei electorale, își reduce salariul
cu 30% și semnează un cod de etică care interzice să dețină mai multe mandate . Acesta în mod public
urmărea să convingă populația de o corectitudine și o redresare politică și economică, lucru contestabil
de clasa mijlocie greu lovită de impozitarea progresistă, crescând de altfel și rata șomajului, cu
1,095,000. Părea să fie din ce în ce mai antipatizabil în momentul în care în anu l 2014 votează
creșterea cotei TVA de la 19,6% la 20% și reduce contribuțiile angajatorilor în schimbul creării de

135 Nicolae Păun, Sisteme economice contemporane – Capitolul 7 Franța , pag 304
136 Liquiere, 2007, p.32

44 locuri de muncă. Acesta îl numește Ministru al Economiei în august 2014 pe Emmanuel Macron. De
altfel, la nivel european, Holland reușește să își creeze o relație destul de strânsă cu Angela Merkel cu
un plan comun de angajarea a tinerilor, oficializat după summit -ul franco -german din mai 2013 și
creează un mecanism fiscal pentru tranzacții financiare. Implicarea socialistului în activitățile
europene l -au ajutat să consolideze relațiile franco -germane, însă nu reușește să definească un nou
proiect pentru Uniune.137. De asemenea intervine în contextul războiului din Siria și în anul 2012 cere
plecarea lui Bashar al -Assad și trimite echipamente și armament grupurilor siriene iar în vara anului
următor, acesta trimite atacuri aeriene punitive împotriva regimului al -Assad .
Dacă implicarea la nivel internațional era una ridicată, pe plan național popularitatea lui scădea
semnificativ cu fiecare deciz ie, în momentul în care acesta a luat măsuri fiscale precum sfârșitul
scutirii de impozit pentru orele suplimentare, creșterea taxelor, TVA -ului. Impozitele EBE, impozit
pe tranzacții financiare, Eco-taxa, practic taxele au fost mărite lăsând în urmă o mare indignare în
rândul populației. În mai 2013 este criticat dur de către ziarul Express, care a expus pe baza rezultatelor
mai multor sondaje șapte motive pentru creșterea nepopularității acestuia: absen ța guvernării,
incompetența unui președinte mut, absența unei lini i directe, beneficiul îndoielii opoziția unui partid
din populația care dorește căsătoria între persoanele de același gen, promisiuni economice
nerespectate, lipsa onestității.138. Inculpat pe ntru suspiciunea de locuri de muncă fictive, se cere o
anchetă împotriva lui dar nu reprezintă pentru judecători foarte precisă acuzația . Acesta refuză să
candideze pentru un al doilea mandat și din 2017, la putere ajung e actualul Președinte, Emmanuel
Macr on.
Lista celor 8 președinți al celei de -a V-a Republică, pentru a rezuma într -o idee cele menționate
anterior este următoarea:
• Primul președinte , Charles de Gaulle între 8 ianuarie 1959 – 28 aprilie 1969, ales cu
78,51% din voturi. Alain Poher președinte interimar 28 aprilie 1969 – 20 iunie 1969
• Georges Pompidou între 20 iunie 1969 – 2 aprilie 1974, ales cu 58,21% din voturi
• Valery Giscard d’Estaing între 27 mai 1974 – 21 mai 1981 , ales cu 50,81% din voturi
• Francois Mitterand între 21 mai 1981 – 17 mai 19 95, ales cu 51,76% din voturi, reales
în 1988 cu 54,01% din voturi

137 Der Spiegel , Parallel Universes in Paris and Berlin: Is the Franco -German Axis Kaput? Der Spiegel, 22 octobre 2012
138 Matthieu Chaigne , Hollande, un an après: 7 enseignements sur son impopularité , Ziarul Express FR
https://www.lexpress.fr/actualite/sept -enseignements -sur-l-impopularite -du-president_1246716.html

45 • Jacques Chiriac între 17 mai 1995 – 16 mai 2007, ales cu 52,64% din voturi, reales în
5 mai 2002 cu 82,21% din voturi
• Nicolas Sarkozy între 16 mai 2007 – 15 mai 2012, ales cu 53,06% din vot uri
• Francois Hollande între 15 mai 2012 și 14 mai 2017, ales cu 51,64% din voturi și
primul președinte ce refuză candidatura pentru un al doilea mandat
• Emmanuel Macron din 14 mai 2007, ales cu 66,10% din voturi exprimate în al doilea
tur al alegerilor din 7 mai 2017, având numai 39 de ani la debutul primului său mandat.
Acesta este și în prezent președintele Republicii Franceze.

Numele președintelui Perioadă de guvernare Partid politic
Charles de Gaulle 8 ianuarie 1959 -28 aprilie
1969 Rassemblement du Peuple
Français /Adunarea Poporului
Francez
Georges Pompidou 20 iunie 1969 – 2 aprilie 1974 Union des démocrates Pour la
République /Uniunea
Democrațiilor pentru
Republică
Valery Giscard d’Estaing 27 mai 1974 – 21 mai 1981 Mișcarea democrată
Francois Mitterand 21 mai 1981 – 17 mai 1995 Partidul Socialist
Jacques Chiriac 17 mai 1995 – 16 mai 2007 1976 -2002 Rassemblement
Pour la République și Uniunea
Pentru o Mișcare Populară
2002 -2007
Nicolas Sarkozy 16 mai 2012 – 14 mai 2017 Republicanii
Francois Hollande 15 mai 2012 – 14 mai 2017 Partidul Socialist
Emmanuel Macron 14 mai – prezent En Marche !

46 Capitolul 3. Macron, spre o a VI -a Republică? De la
socialism la democrație în Franța – Macron, o nouă
politică a viitorului

„Întoarcem, astăzi, în mod clar, o pagină a vieții politice franceze.”
La 21 decembrie 1977 se naște la Amiens în Franța Emmanuel Jean -Michel Frederic
Macron. Tatăl său, Jean -Michel Macron, este doctor și profesor la Spitalul Universitar din Amiens și
șef de predare la Facultatea de Medicină din Amiens, iar mama este doamna Françoise Nogues, doctor
consilier la Securitate Socială. Părinții acestuia au divorțat în anul 2010, tatăl său recăsătorindu -se.
Emmanuel Macron, omul viitorului ce este astăzi Președintele Republicii Franceze, a prezentat de mic
o pasiune pentru litere și filozofie, urmând cursurile Institutului de Studii Politice din Paris, începând
cu anul 1998 și a urmat un master la Universitatea Paris -Nanterre , lucrarea lui fiind despre Hegel și
Machiavelli.139 Nevoia de cunoaștere nu a încetat foarte ușor, astfel că în 2002 -2004 urmează cursurile
ENA la Strasbourg și cu ajutorul fondului german Marshall, acesta merge ca stagiar la banca
Rothschild unde este foa rte apreciat și primit cu brațele deschise spre o nouă carieră. Se alătură băncii
de investiții Rothschild unde devine partener de administrație .140
Francois Hollande la câștigarea alegerilor de către Emmanuel Macron a afirmat că acesta a
avut „intuiția tocmai pentru că venea din afara politicii tradiționale, că partidele de guvernământ și -au
creat propriile slăbiciuni , pierzându -și din activitate și e rau vechi, obosite și îmbătrânite ”141 și îl vede
ca pe o reîmprospătare. Faptul că acesta nu este un guvern nici de stânga, nici de dreapta reprezintă
pentru Republica Franceză în mod clar o nouă pagină a vieții politice franceze. Vorbim, evident,
ipotetic de o posibilitate de îndreptare spre o nouă Republică, modernă și bine structurată din punct
de vedere economic și social, dar și cu ascendență la scară internațională prin prisma noutății,
înțelegerii, spiritului tânăr și antreprenorial al Noului Președin te. În paralel vorbind, relația cu Francois

139 Mémoire : L'Intérêt général : lecture et principes de la philosophie du droit de Hegel .
140 François Clemenceau, Quand Emmanuel Macron découvrait l'Amérique à 29 ans [archive], JDD, 22 avril 2018
141 François Hollande despre alegerile din 2017
https://www.lepoint.fr/presidentielle/presidentielle -emmanuel -macron -un-jeune -surdoue -qui-change -les-codes -15-04-
2017 -2120052_3121.php

47 Hollande pare a fi una de amiciție, Emmanuel Macron fiind în debuturile sale ale carierei un mic fan,
ajutând la campania prezide nțială din 2012 care îl numește pe după victorie, secretar general adjunct
al cabin etului său. Ascensiunea profesională a acestuia are loc în contextul în care este ales în 2014
ministru al Economiei, Industriei și Digitalizării , un an mai târziu adoptă „legea Macron” cu privire
la activități și oportunități economice egale. Orientat sp re o nouă politică a viitorului, la 6 aprilie 2016
înființează partidul politic ce are să îl propulseze în fruntea țării și cu ajutorul căruia ilustrează
ideologia centristă, liberalist -socială, progresistă și pro -europenistă, numit „La République En
March e!”. Menționat anterior că partidul nu este nici de stânga, nici de dreapta, Macron consideră că
mișcarea politică „En Marche!” este una de tip progresist, care le unește pe cele două.142 Spune despre
el faptul că: „onestitatea mă obligă să vă spun despre m ine că nu sunt socialist, chiar dacă sunt ministru
într-un guvern de stânga.”143. De altfel, debutul să politic are loc în anii 90 când este stagiar la
cabinetul lui Georges Po, aproape de Chevenement. Afirmă că de la el are latura socialistă și
delimitarea termenului de stat și importanța statului în viața socială.144. Pe când avea 34 de ani, Nicolas
Prissette are ochi pentru el, spunând că pentru frageda vârstă are expertiză microcosmică, este un tânăr
atipic, rar stângaci și prezintă o personalitate demnă de interes de acum înainte.145. Nenumărate ori la
Elysee, Hollande nu ia in calcu l variantele lui Emmanuel Macron, printre care putem enumera în anul
2012 expertiza lui Emmanuel Macron care prevedea scutirea de impozit pentru orele suplimentare ,
oportunitatea includerii proiectului în colectivul bugetar votat, iar executivul a acționat fără să -l
informeze la reforma pensiilor și decide la 10 iunie 2014 să părăsească Elysee si cabinetul lui Francois
Hollande și preferă să meargă ca independent.
Numele partidului este bazat pe o reflecție între șeful agenției Jesus și Gabriel și prieten ii de
călătorie ai lui Emmanuel Macron, spunând „ne -am bazat pe retorica mișcării, dinamismul, șuruburile
care urmează să fie rupte. În ceea ce privește sintaxa, a fost, de asemenea, necesar să rupeți codurile
cu denumirile obișnuite de partid, pentru a me rge către cuvinte simple și puternice precum putem .”146.
Odată cu formarea noului partid, Macron prinde curajul de a -și îndeplini visul și candidează pentru
schimbare la alegerile prezidențiale cu partidul său. Înainte de a -și exprima dorința de a candida p entru
prezidențiale, Macron este chemat să conducă orașul natal, post pe care îl refuză. În 2016, mișcarea a

142 Patrick Roger , Macron précise son projet « progressiste » pour 2017 , Le Monde , 20 August 2016.
143 Patrick Roger, Macron précise son projet « progressiste » pour 2017 , Le Monde , 20 August 2016.
https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2016/08/20/macron -precise -son-projet -progressiste -pour-
2017_4985391_4854003.html
144 Dominique Albertini, Le chantier du macr onisme, c’est d’élargir son assise sur la droite , Libération,
145 Prissette 2016b, p. 142 -143
146 François -Guillaume Lorrain, Quand l'Histoire se met en marche , sur lepoint.fr, 1er août 2017

48 lansat un „mare marș” care strângea 100,000 de mărturii din ușă în ușă pentru a dezvolta un plan de
acțiune, făcându -se chestionare pentru a analiz a principalele temeri, dar și așteptări ale francezilor
pentru construirea programului politic cât mai aproape de cetățeni. Se poate analiza din acest context
implicarea și determinarea câștigării alegerilor, dar totodată și nevoia de a se face cunoscut. P robabil
aceast ă abordare ar părea de tip propagandist, Macron doar așa vedea propulsarea unui nou partid
apărut care are șanse de a câștiga deși în mod normal noile partide nu tind să supraviețuiască.
Campania electorală nu a fost ieftină deloc, ace asta co stându -l 16,8 milioane de euro.147. Totuși, pentru
a-și susține campania electorală, organizează strângeri de fonduri importante. Acuzațiile că banii
pentru susținerea electoratului din bani publici de pe perioada în care a fost ministru al economiei, nu
lipsesc să apară.148 Lista candidaților a fost una complexă, 24 de parlamentari ieșiți, iar un articol din
Le Monde publică o analiză a candidaților, iar conform calculelor lui Laurent de Boissieu, 42% din
candidați din „La République en Marche” sunt societate civilă, 29% stânga, 15% centru și 13% dreapta
și 2% sunt aleși locali fără etichetă.149. În urma congresului din 14 noiembrie, o sută din membrii
partidului pleacă denunțând o „infracțiune împotriva principiilor democrației, cu un mod de
organizare asemănătoare Vechiului Regim de dinainte de Revoluție.” .
În 7 mai 2017 este ales Președintele Republicii cu 66,10% din voturile exprimate, iar a doua
zi de la alegerea sa, demisionează din președinția lui En Marche! , succesoarea acestu ia fiind
Carthernie Barbaroux.
Asemănarea lui cu celelalte regimuri politice din istoria Franței este vizibilă chiar din
termenul „centrist radical”. Robert Zaretsky afirmă că noțiunea a fost introdusă de Pierre Serna care
ilustrează eforturile lui Ludov ic al XVIII -lea de a găsi un echilibru între Revoluție și Restaurație.150
De asemenea, traiectoria sa este comparată si cu cea a lui Charles de Gaulle în 1958, profesorul de
istorie contemporană Laurent Warlouzet, consideră că este o comparație tentantă. Apariția acestuia în
politică a fost fulgerătoare, fapt afirmat mai devreme, și unică, mass -media și internetul jucând un rol
important în promovarea politicii acestuia și la alegerile prezidențiale. Asemănarea dintre cei doi vine
prin dorința unificării stâ ngii și dreptei pentru crearea și consolidarea și modernizarea Franței: de
Gaulle reușește să se folosească de politica de stânga pentru a aplica protecția socială, iar împotriv a

147 BFMTV , Comptes de campagne présidentielle: Macron champion de la d épense , sur BFMTV,
148 Nabil Touati, Avant les dîners "privés" de Rugy, ceux de Macron à Bercy avaient aussi fait polémique
149 Laurent de Boissieu, Origine politique des investis "La République en Marche" aux élections législatives
http://www.ipolitique.fr/archive/2017/05/20/candidats -la-republique -en-marche -legislatives -2017.html
150 Sebastian Burduja , Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară
https://republ ica.ro/de -ce-zvotez -cu-emmanuel -macron , consultat 01.07.2020

49 stângii recurge la comerțul internațional liber. De altfel, putem să privim l a nivel internațional rolul
jucat de statele europene în vederea creării unui spațiu economic european și Comunității Economice
Europene la nivel de Europa pentru garantarea păcii. Găsim elemente de sinergie a politicii și la
Emmanuel Macron, care refuză s ă se opună francezilor pentru a pleda un optimism pro -activ, însă
liberalismul social diferă de cel gaullian în contextul modernizării atât al economiei, cât și al
tehnologiei. Pe plan politic, există o reînnoire a personalului politic, atât în 2017 cât și în 1958 ,
partidele tradiționale fiind slăbite odată cu apariția celor doi , dar și deschiderea spre relațiile
internaționale. Atât Macron care de la preluarea mandatului și până în prezent, cât și Generalul De
Gaulle, au o deschidere orientată spre Europa.
În 1958 ne amintim că acesta alege comerțul internațional liber în detrimentul celui
protecționist, astăzi avem Uniunea Europeană care în acordul Președintelui funcționează pe liber
schimb și liberalizare prin acorduri al transportului de mărfuri , dar l uăm în calcul și efectele
globalizării. Prin urmare, solidaritatea europeană în fața provocărilor externe este observabilă în
ambele politici , atât macroniană cât și gaulliană. Comparația e asemănătoare și în contextul alegerilor,
deoarece în 1958 De Gaull e se confruntă cu independența Algeriei și decolonizarea, dar este totodată
condamnat de Frontul Național care accentuează dezamăgiri cu privire la revenirea la putere a
generalului, în contextul în care FN -ul condamnă și campania lui Emmanuel Macron cu pr ivire la
colonizare și controversele din jurul istoriei.
Dacă Napoleon Bonaparte a înființat liceul și recompensat cultura, în prezent sistemul liceal
al lui Emmanuel Macron funcționează pe bază de burse, fiecare elev fiind evaluat și remunerat
progresiv de la un an la a ltul, pentru a -și continua studiile. Dacă în prezent bursele constituie un
mecanism de promovare a l culturii, pe vremea lui Napoleon însăși dorința de a face liceul era
echivalentă cu inteligența și cultura . Luând în considerare dezvoltarea economică, politică, socială din
prezent, nu putem observ a mari asemănări între politicile primelor Patru Republici la nivel de
organizare administrativă cu președinția lui Emmanuel Macron, însă există asemănări la nivel de
inovare ideologică deoarece fiecare politică adusă de o nouă Republică era unică la vreme a respectivă
și privea înspre viitor reformarea. Dacă ne îndreptăm înspre o nouă Republică, nu este sigur însă
posibilitatea există în cazul în care analizăm mai în detaliu perioada din 2017 până în prezent și
modalitatea de gestionare strategică a acțiuni lor. Nicolas Truong evidențiază în ziarul Le Monde în

50 modurile raționale ale lui Emmanuel Macron influența lui Paul Ricoeur „Macronismul este un
sincretism. Atât Bonapartismul social, cât și pragmatismul liberal.”.151
Comparațiile dintre Emmanuel Macron și vechii președinți ai celei a de-a V-a Republic ă
vizează în principal economia , deoarece deducem din acțiunile lui o orientare masivă înspre acest
aspect . Pompidou în scurta perioadă de președinție , a venit cu un plan de industrializare, faptul că
ambii au lucrat la Banca Rothschild denot ă expertiza macroeconomică pe care o dețineau , Giscard
trece printr -o perioada economică destul de cutremurătoare datorată înapoierii tehnologiilor, Jaques
Chiriac se luptă cu criza economică ce afectează statele la scară mo ndială odată cu căderea bursei din
2008 de la New York, iar cât despre Francois Hollande, amiciția a stat în spatele relațiilor.
Cu toate că amiciția dintre cei doi președinți era una vizibilă datorat ă faptul că a lucrat în
cabinetul acestuia, Emmanuel Macron nu salută aceeași viziune economică, fapt care îl face să îi
părăsească definitiv cabinetul. Pe plan politic Macron vine cu o nouă ideologie progresistă care
urmărește să combine ideologii atât de stânga, cât și de dreapta, în timp ce partidele din care vin
predecesorii președinției sunt ori din Partidul Socialist, Francois Mitterand („unitate și acțiune
republicană” sau „egalitatea cetățenilor (…) șanse egale pentru toți indiferent de originea lo r, dacă sunt
născuți pe pământ algerian”152) și Francois Hollande, fie din partide de dreapta precum Georges
Pompidou, Giscard sau Jacques Chiriac . Asemănări, după cum am precizat anterior există la nivel
ideologic asemănări între Emmanuel Macron și general ul De Gaulle . Acest fapt este validat și de către
Jean Garrigues care afirmă faptul că „discursul macronian este în fond un amestec aparent
contradictoriu de mitologie mesianică și democrație participativă, între De Gaulle și Segolene
Royal.”.153
Revenind de la scurta comparație a președintelui cu vechii președinți, la alegerile
prezidențiale franceze din 2017, ne amintim faptul că președintele este ales pentru o perioadă de 5 ani.
Sunt organizare trei alegeri primare pentru susținători și activiști ecologi ci (Pour Europe Ecologie Les
Verts /Pentru o Europa Ecologică, Verzii), de dreapta și centru (Republicanii) și de stânga (Partidul
Socialist). Primul scrutin avea 11 concurenți, Emmanuel Macron având avantaj în fața Marinei Le
Pen și s -a calificat în cel de -al doilea scrutin , iar odată cu câștigarea alegerilor a devenit cel mai tânăr

151 Nicolas Truong , Petite philosophie du macronisme , Le Monde, 15 mai 2015 ,
https://www.lemonde.fr/idees/article/2017/05/15/petite -philosophie -du-
macronisme_5127974_3232.html#wWJeMTMOUW2PyDTi.99
152 Jean Lacouture, Mitterrand, une histoire de Français , op. cit., p. 185.
153 Alain Beuve -Méry, Le discours d’Emmanuel Macron, entre De Gaulle et Ségolène Royal , Le Monde, 2 mai 2017

51 Șef de Stat după Napoleon Bonaparte, dar și cel mai tânăr al celei de -A V-a Republic i. El este de
asemenea comparat cu Giscard deoarece ambii salută o politică socialistă și sun t interesați de o
conducere orientată pe partea economică.154
Condițiile de eligibilitate îndeplinite de Emmanuel Macron și concurenții săi prevedeau
următoarele caracteristici:
Să fie de naționalitate franceză
Să aibă vârsta minimă de 18 ani
Să fie înscris pe lista electorală
Să aibă stabilită o declarație cu privire la situația financiară
Să dețină un cont bancar de companie
Să aibă 500 de sponsorizări de la parlamentari sau aleși locali provenite din cel puțin 30 de
departamente sau comunități diferite de peste mări și cel mult o zecime să provină de la același
departament
Tabel 4. Caracteristici de eligibilitate pentru participarea la prezidențialele Republicii Franceze
Un articol publicat în 2017 de ziarul Europe1 France ilustra faptul că în anul 2017 existau
aproximativ 47 de milioane de persoane înregistrate pe listele electorale ale alegerilor prezidențiale,
potrivit Ministerului de Interne.155 Președintele care a ieșit după primul scrutin, Francois Hollande
refuză și îl face prima personal itate politică sub a V -a Republică ce refuză președinția , candidați
favorizați precum Alain Juppé , Nicolas Sarkozy, Manuel Valls și Arnaud Montebourg, Cécile Duflot
sunt eliminați la rezultatele primarelor deschide organizate de diferite partide în favoare a unor
candidați mai puțin așteptați precum Benoit Hamon, Yannick Jadot și Fillon Francois, ceea ce deja
clădea șansele personalităților Emmanuel Macron și Marine Le Pen. Jerome Fourquet observă în urma
sondajelor efectuate în 2016 cu privire la viitorul E uropei și Republicii o dorință de schimbare.
În articolul publicat „Cine sunt francezii care îl susțin pe Emmanuel Macron”, sondajul pe
categorii de vârstă arata că 22% din votanți au sub 35 de ani, 19% din votanți au între 35 -49 de ani,
19% au între 50 -64 de ani, iar 22% au mai mult de 65 de ani.156
Acest lucru se vedea ca un beneficiu pentru Emmanuel Macron, având simpatizanți pe toate
criteriile de vârstă într -o manier ă egală.

154 Le conseil de Giscard d'Estaing à Macron : gagner « de l'expérience » , sur francesoir.fr, 6 juillet 2016 , consultat
01.07.2020
155 Agence France Presse, Élections 2017 : près de 47 millions d'inscrits sur les listes électorales
https://www.europe1.fr/politique/elections -2017 -pres-de-47-millions -dinscrits -sur-les-listes -electorales -2997521 , 1 iulie
2020
156 Jérôme Fourquet, Qui sont les Français qui soutiennent Emmanuel Macron? sur Slate, 9 février 2017
http://www.slate.fr/story/136919/francais -marchent -macron , 1 iulie 2020

52 Imagine 4. Sondaj pe categorie de vârstă a votanților lui Emmanuel Macron .
Cele menționate anterior în legătura cu popularitatea lui Emmanuel Macron sunt folosite
pentru a explica reacția celorlalte partide politice cu privire la câștigarea alegerilor de către Emmanuel
Macron. Prima reacție pe care o avem în calcul este retragerea celui de -al doilea mandat prezidențial
a lui Francois Hollande în mod public la 1 decembrie 2016: „Trebuie să acționez și sunt conștient de
riscurile pe care le voi stârni în jurul meu… De asemenea, doresc să nu fiu candidat la alegerile
prezi dențiale pentru reînnoirea mandatului meu.”157158. Nu se știe în mod oficial motivul pentru care
acesta a renunțat la candidatura sa, însă ziarul Le Monde vehiculează motivele următoare: prietenia
cu Emmanuel Macron, impopularitatea partidului său în sondajele franceze din 2016, atacurile
jihadiste din 2015 în Paris la ziarul Charlie Hebdo din ianuarie , la Saint -Denis în Paris pe 13 noiembrie
2015, la Nisa în toiul sărbăto ririi Zilei Naționale , la 14 iulie 2016 , sunt printre ele .159
O popularitate câștigă de către Emmanuel Macron este datorită lui Francois Hollande care
critică dur politica lui Francois Fillon. În 24 ianuarie 2017 campania lui Fillon este grav acuzată prin
publicarea unui articol în ziarul Le Canard privind locurile de muncă fictive, iar Marine Le Pen afirmă
că afacerile întunecă această campanie și lumea se întoarce la fundamentele ei.160 În urma mediatizării

157 LUMNI, Hollande renonce à la présidentielle, une première sous la Ve République , Lumni, 2 décembre 2016,
https://enseignants.lumni.fr/fiche -media/00000001869/francois -hollande -renonce -a-un-second -mandat -presidentiel.html
158 RTL, Hollande renonce à la présidentielle, une première sous la Ve République , RTL.fr, 1er décembre 2016
https://www.rtl.fr/actu/politique/francois -hollande -premier -president -de-la-ve-republique -a-renoncer -a-sa-reelection –
7786079951
159 Le Monde, Hollande renonce à briguer un second mandate , Le Monde, 02 December 2016 at 07:58,
https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2016/12/02/hollande -renonce -a-briguer -un-second –
mandat_5041938_4854003.html
160 Le Monde, L’onde de choc des affaires dans la campagne présidentielle , 21 avril 2017 a 18h29, Le Monde,

53 acestor cazuri, Francois Fillon are o nepopulari tate de 61%161, fapt favorabil lui Emmanuel Macron și
Marine i Le Pen.
Pentru că tot mai mulți francezi dispun de mass -media televizată și sunt interesați de viața
politică republicană, în timpul dezbaterilor din 20 martie 2017 prima dezbatere a adunat 10 milioane
de spectatori162, iar a doua 6,3. Dezbaterea a fost împărțită pe trei teme mari de abordare strategică :
modelul societății, economic și internațional. Prima care începe discuția este doamna Le Pen care
începe direct , cu un atac la persoan a lui Emmanuel Macron: „candidatul Macron dorește o globalizare
sălbatică a libertății, o brutalitate socială și război între toți, o devastare economică a țării noastre, a
demolării Franței pentru interesele economice ale acesteia, care după cum știm au î nceput de pe
vremea domnului Francois Hollande.(…) După cum știți eu sunt candidatul care reprezintă poporul,
civilizația și unitatea, eu sunt candidatul care protejează angajații, securitatea, frontierele, și de
fundamentalismul islamist. (…) Și așada r, Domnule Macron, vor vedea și francezii faptul că
dumneavoastră nu ați încetat să fiți decât un bancher.” , răspunsul lui Emmanuel Macron fiind simplu
„dumneavoastră tocmai ați demonstrat că nu sunteți candidatul cu spiritul fineții și dorința de a avea
o dezbatere democratică echitabilă și că de 40 de ani această țară are doar candidați «Le Pen» la
prezidențiale. Acest lucru nu mă interesează.”.163.
Damon Mayaffre, un analist de discursuri politice îl critică pe Emmanuel Macron, spunând
că acesta pretind e un progresism , dar cuvintele care are trebui să determine afinitatea politică, lipsesc
cu desăvârșire din discursurile acestuia. De asemenea analistul subliniază faptul că discursul său din
campania electorală a fost unul „fără îndoială cel mai greu de c ircumscris, nu pentru că nu a fost nici
de dreapta, nici de stânga, refuzând voluntar marcajele lexicale politice folosite pentru a identifica
știința politică, ci a fost o formulare plină de gol. Ele deservesc mai mult omul decât programul politic
în sine și prezintă mai mult liderul decât ideea.”164

https://www.l emonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2017/04/17/l -onde -de-choc -des-affaires -dans-la-campagne –
presidentielle_5112282_4854003.html
161Europe 1, Affaire Penelope Fillon : la popularité de François Fillon en baisse dans les sondages , Europe 1, 27 janvie r
2017
https://www.europe1.fr/politique/affaire -penelope -la-popularite -de-francois -fillon -en-baisse -dans-les-sondages -2962286
162 Le parisien, Plus de 10 millions de téléspectateurs pour le débat de la présidentielle, leparisien.fr, 5 avril 2017
163France 2, 2017, le débat: Marine Le Pen – Emmanuel Macron (France 2) – Première partie .
https://www.youtube.com/watch?v=j -5BcvZAzng
164 Damon Mayaffre, Les mots des candidats, de « allons » à « vertu », dans Pascal Perrineau (dir E.), Le Vote disruptif,
Paris, Presses de Sciences Po, 2017

54 După înfrângerea din turul doi al scrutinului, doamna Le Pan Marine vorbește public despre
părerea sa cu privire la câștigarea lui Emmanuel Macron, afirmând degajat faptul că acesta și -a pierdut
toată credibilitatea statului în urma campaniei electorale .165 De asemenea afirmă că începând cu finalul
acestui discurs pornește o opoziție politică în parlament cu privire la Emmanuel Macron și face apel
la toți cetățenii care nu salută politica macroniană, să o sprijine și încheie spunând „Vivre la France!
Vivre la République!”. Aceste afirmații post -electorale critică dur politica macroniană, ilustrând o
părere negativă a partidului Frontul Național, implicit al președinte lui acestuia.

165 Le Point, Le discours de Marine Le Pen après sa défaite à l'élection présidentielle , 07/05/2017 ,
https://www.lepoint.fr/video/le -discours -de-marine -le-pen-apres -sa-defaite -a-l-election -presidentielle -07-05-2017 –
2125510_738.php , consultat 10.07.2020
Imagine 6. Votanții pe categorii de
vârstă Imagine 5. Rezultatele Alegerilor
Prezidențiale din 2017.

55 «Contractul meu cu națiunea – Găsiți spiritul nostru de la cerere a de construcție la crearea
unei noi Franța»
Înainte de discuta despre acțiunile sale din mandatul de Președinte al Republicii Franceze, să
facem o scurtă trecere în revistă a programului pe care îl propunea înainte de alegerile prezidențiale,
partidul En Marche!, implicit Emmanuel Macron. Prima pagi nă a programului de 32 de pagini
prevedea pe copertă poza lui Emmanuel Macron, alături de citatul „ Retrouver notre esprit de conquete
pour bâtir une France nouvelle ”/„Găsiți spiritul nostru de la cererea de construcție la crearea unei noi
Franța” , încuraja rea de a vota partidul acestuia la alegerile din 23 aprilie și 7 mai 2017 și titlul
„Emmanuel Macron președinte.”. Prima pagină cuprindea ariile de direcție strategică a planului
acestuia care viza „munca sănătoasă și noile protecții ”, „eliberarea muncii ș i antreprenorialului ”,
„inventarea unui nou model de creștere ”, „reguli pentru toata lumea ”, „un stat protejat ”, „șase egale
pentru copii ”, „standarde bune și ridicate ”, „o Europă protectoare care să răspundă așteptărilor
francezilor ”, „ajutor social pentru persoanele fără posibilități ”, „ușurarea vieții de zi cu zi ”, „o
democrație reînnoită ”, „teritoriile ”, „seriozitate și responsabilitate ”166. Pe următoarea pagină, acesta
vorbește de o Franța a schimbării, vorbește de alegerea pe care a făcut -o și de ce dorește să facă parte
din schimbare: „De 30 de ani, noi ne confruntăm cu o problemă gravă a șomajului. (…) Schimbările
climatice ne obligă să ne regândim metodele de viață.”, de altfel afirmă nevoia aliatului american în
consolidarea relațiilor diplom atice. Totodată, reia ideea unei „Noi Franța” care „inovează, cercetează
și creeaz ă”. Aceste cuvinte mari par a fi o strategie la nivel ul cărora putem vorbi de o reinventare a
unei politici, implicit ale unei noi Republici, consolidată la un moment dat ipo tetic de o revizuire a
Constituției. Ipotetic vorbind de dorința acestuia de consolidare a unei Republici Prezidențiale, alegere
ce stă în mâna oamenilor. Nu evită, totodată la aminti ideea unui contract social, amintită de Adam
Smith „pentru a mă reconect a cu spiritul de cucerire francez, vreau să semnez un contract cu tine , al
drepturilor, îndatoririlor și responsabilităților.” și promite acțiuni sigure pe șase eșantioane:
1. Educația – cunoașterea valorilor culturale franceze, a școlii și universității fra nceze
2. Munca – crearea de noi locuri de muncă și personal calificat pentru a diminua rata
șomajului
3. Modernizarea economiei – inovarea unui model de conciliere ecologică a tranzacțiilor,
mobilitate economică și socială, digitalizare, inovare, antreprenoriat

166 Programul lui Emmanuel Macron, https://storage.googleapis.com/en -marche -fr/COMMUNICATION/Programme –
Emmanuel -Macron.pdf , 2017 , consultat 10.07.2020

56 4. Securitatea Națională – program de menținere a păcii și lupta împotriva terorismului
islamist; statul garantează independența justiției și libertatea tuturor
5. Reînnoirea democratică – reînnoirea reprezentării naționale, împuternicirea vieții publice
și moralizarea acesteia
6. Impl icare internațională – implicarea la nivel de Europa, asigurarea unei noi politici în
Africa unde pacea și antreprenoriatului vor începe
O analiză a ziarului Le Monde arată câte dintre promisiunile acestui Președinte au fost
respectate încă din primul an de la alegerea acestuia, iar statistica arată în felul următor:
Există până în mai 2018, 8 promisiuni realizate, 45 în curs de realizare, 24 de promisiuni
incerte, 6 parțial ținute și 2 excluse.167
168Acesta își propunea în anul 2016 măriri salaria le, cu 500 de euro pentru un salar net de 2200
minimum per cetățean, creșterea puterii de cumpărare, restabilirea scutirilor de contribuții sociale
pentru orele suplimentare, restabilirea drepturi lor de șomaj pentru angajații care demisionează o dată
la cinci ani, formarea a cel puțin 1 milion de tineri pe piața muncii, ajutor pentru fermieri în cuantum
de 5 miliarde de euro și promite de asemenea convergența contractelor existente , acestea fiind doar
promisiuni de natura economică. După o verificare, stati sticile arată faptul că promisiunea legată de
formarea celor un milion de tineri pare a fi în curs de realizare, începând cu anul 2018, iar pe site -ul
guvernului la secțiunea de formare profesională sunt trecuți pașii de urmat de către angajat pentru a
putea beneficia de ajutorul statului în taberele de formare169.
Astfel, în primul an are ținute 8 promisiuni:
Prima promisiune ținută , este cea legată de crearea unui fond pentru industrie și inovare,
înzestrat cu 10 miliarde de euro din acțiunile companiilor deținute în minoritate de stat, acesta va fi
utilizat pentru finanțarea industriei viitoare , fapt împlinit în ianuarie 2018 , anunța atunci Ministrul
Economiei și Finanțelor. Acest fond, spune Președintele, va fi folosit pentru inteligența artificială. Cea
de-a doua promisiune respectată este crearea unui personal permanent pentru operațiuni de securitate

167Le Monde, Tenues, incertaines, brisées : 85 promesses d’Emmanuel Macron un an plus tard
https:/ /www.lemonde.fr/les -decodeurs/article/2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-promesses -d-emmanuel -macron –
un-an-plus-tard_5293869_4355770.html#episode_episode -84-former -1-million -de-jeunes -et-1-million -de-chomeurs
168 Programul lui Emmanuel Macron, https://storage.googleapis.com/en -marche -fr/COMMUNICATION/Programme –
Emmanuel -Macron.pdf , 2017 , consultat 10.07.2020
169 Travail -Emploi.gouv.fr, Formation des dema ndeurs d’emploi
https://travail -emploi.gouv.fr/formation -professionnelle/formation -des-demandeurs -d-emploi/ consultat 10.07.2020

57 internă și asocierea serviciilor ministerelor de interne și de apărare cu participarea ministrului
sănătății, industriei și transporturilor, lucru realiza t odată cu crearea Centrului Național Anti -Terorism.
Următoarea promisiune ținută este cea legată de reformarea codului fiscal, a înlocuit ulterior ISF -ul
cu un impozit pe averea imobiliară, în anul 2019 afirmând că dacă această decizie nu are impactul
potrivit în următoarele luni, va găsi alte măsuri de a corija impactul asupra populației, ajutor pentru
elevi și studenți prin programul de plată a orelor suplimentare a profesorilor care aleg să rămână o oră
în plus pe zi voluntar pentru a oferi răspunsuri l a nelămuririle elevilor (aproximativ 25% din elevi și –
au manifestat dorința de a beneficia de acest ajutor). Tot în domeniul educațional respectă la 18 iunie
2017 introducerea unei limbi precum greaca sau latina în spiritul culturalismului francez. Reforma
bacalaureatului anunțată în ianuarie 2018 consta în 40% din nota finală, 30% rezultatele testelor
comune și 10% pe parcursul anului. Cât despre ecologie, una dintre promisiuni a fost acordarea unei
sume de bani persoanelor care doresc să achiziționeze mașini ecologice, astfel că începând cu 2018
guvernul acordă până la 2500 de euro pentru vehicule electrice pentru a descuraja poluarea. O altă
problemă notabilă este deocamdată discriminarea, Emmanuel Macron promițând la începutul
campaniei o reorganizare a guvernului. În prezent, guvernul Philippe II este paritate, 15 femei și 15
bărbați, fără Șeful Statului.
170Ochiul său de economist începe să aloce bani persoanelor care au nevoie de aceștia, astfel
că începând cu anul 2020 oferă o mărire de 100 de euro pe lună pentru vechimea în muncă, astfel că
de la preluarea mandatului acesta a reușit să acorde de la 803 euro, 903 în 2020, alocă de asemenea o
creștere de 100 de euro pe lună în plus alocației pentru persoanele cu dezabilități și totodată mărirea
primei de activitate, tot cu 100 de euro pe lună. De asemenea promisiunea de scutire a impozitului pe
locuință pentru 80% din gospodării este respectată treptat: „Vom scuti de la impozitul pe locuință toți
francezii din clasele de mijloc și pe populari (80% din gospodării) deoarece este o taxă nedreaptă: de
multe ori plătim mai mult când locuim într -o cameră populară decât o cameră într-o zonă înstărită.
Până în anul 2020, 4 din 5 francezi nu vor plăti impozitul pe locuințe, iar statul va rambursa complet
municipalitățile pentru deficiența lor, la cel mai apropiat euro, păstrându -și autonomia fiscală.”,
conform Le Monde, această viziune este în curs de tratare și se vrea ca până la finalul anului 2020 să
fie împlinită. Până în 2020 fiind realizat în proporție de 80% conform toutsurmesfinances.com171 și

170 Le Monde – Adrie n Senecat, Tenues, incertaines, brisées: 85 promesses d’Emmanuel Macron un an plus tard ,
03.05.2018
https://www.lemo nde.fr/les -decodeurs/article/2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-promesses -d-emmanuel -macron –
un-an-plus-tard_5293869_4355770.html#episode_episode -8-augmenter -la-prime -d-activite -de-100-euros -par-mois ,
consultat 10.07.2020
171Suppression de la taxe d’hab itation : exonération par étapes de 2018 à 2023

58 urmărind ca până în anul 2023 să fie abolită de tot. Tot până în acest an, 2020, s -a programat anularea
scutirilor sociale pentru orele suplimentare deoarece analiza de fezabilitate a demonstrat posibil ă
implementarea pe acest exercițiu financiar. Reforma șomajului a fost una revizuită în martie 2018,
astfel că doar în anumite condiții salariații mai puteau beneficia de un șomaj, printre care
obligativitatea unei reformări profesionale individuale .
172Până în mai 2020, Franța sub conducerea lui Emmanuel Macron a cunoscut cel mai redus
nivel din ultimii 11 de ani, arată un studiu efectuat de Tranding Economics : rata șomajului scade la
7,1 în trimestrul al doilea, mai ales în aria de vârstă 25 -49 și cei c u vârsta peste 50 de ani, dar a crescut
puternic pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani.

https://www. toutsurmesfinances.com/impots/suppression -de-la-taxe-d-habitation -exoneration -par-etapes.html
172Imagine – Statistică privind rata șomajului în Franța până în prezent
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate
https://d3fy651gv2fhd3.cloudfront.net /charts/france -unemployment -rate.png?s=umrtfr&v=202008212300V20200716
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate
https://www.lemonde.fr/les -decodeurs/article/ 2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-promesses -d-emmanuel -macron –
un-an-plus-tard_5293869_4355770.html#episode_episode -30-lancer -des-conventions -citoyennes -dans-toute -l-europe –
des-la-fin-de-l-annee -2017
https://www.contrepoints.org/2020/05/16/371574 -emmanuel -macron -trois-ans-de-presidence -et-beaucoup -de-degats
Statistică privind rata șomajului în Franța până în pre zent
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate

59 173Obiectivului lui Emanuel Macron este de la preluarea mandatului 7% până în anul 2022.
Atingerea acestui obiectiv însă poate să fie ușor subiectiv din cauza epidemiei Covid -19 care
a făcut mult mai dificilă angajarea pe piața muncii. Posibilitatea obținerii unui nou mandat este
fezabilă deoarece majoritatea promisiunilor făcute în agenda din 2017 de către Emmanuel Macron au
fost, sunt sau sunt în curs de abilitare. În materie de sănătate, el nu pune în discuție plata pacienților
și aloca 4,4 miliarde pentru a continua securitatea socială si mutuel -ul.
La nivel internațional, Macron stabilește o viziune de 10 pentru Uniunea Europeană în care o
vede in continuare pe Marea Britanie ca parte a apărării și o nevoie mai mare a implicării integrării,
„Ceea ce este esențial în următorii ani este rezolvarea mult mai rapidă a problemelor de suveranitate
europeană.” . Conform articolului publicat în Le Guardian174, este esen țial să se deschidă dialoguri cu

173Le Monde . Courbe du chô mage : l’objectif d’Emmanuel Macron
https://www.lemonde.fr/mmpub/edt/zip/2018/05/23/091628572 –
707bad32499947c8d7b7077cb25a85406d7bcaf5/images/chom.sv g
174 Patrick Wintour, Macron sets out 10 -year vision for EU with call for more integration , The Guardian
https://www.theguardian.com/world/2020/feb/15/emmanuel -macron -sets-out-10-year-vision -for-eu-with-call-for-more –
integration consultat 15.07.2020
Curba șomajului, obiectivul lui Emmanuel Macron până la finalul anului 2022

60 președintele Vladimir Putin, pentru a pune capăt conflictelor înghețate spunând că „poziția lui nu este
nici pro -rusă, nici anti -rusă, ci pro -europeană.”.
Deși popular, ales cu 20 de milioane de voturi fiind considerat în t oiul campaniei drept
propagandist electoral , în toamna anului 2018, apare o mișcare socială spontană stârnită pe rețelele de
socializare, numită „mișcarea vestelor galbene”. Această mișcare vine ca urmare a acțiunilor lui
Emmanuel Macron și candidatura ace asta și se manifestă în mai multe orașe din Franța, în principal
în capitală. Principalul motiv al protestelor are contextul creșterii prețului carburanților175 rezultate
din creșterea impozitului pe consumul intern pe produse energetice , rapid extinzându -se pe domenii
sociale și politice. Pe bulevardul Champs -Élysées din Paris ai fost amenajate baricade cărora
protestanți i le-au dat foc, au fost tâlhărite mici întreprinderi pariziene și mulți protestanți au recurs la
violență scandând „ Demisia, Macron!” . Scandările erau diverse, se dorea de altfel și o autogestionare
politică, alții vor favorizarea acțiunii stradale într -o luptă de putere, în timp ce alții vor greve176 și
punerea de bariere comerciale pe care le pot folosi împotriva lui Macron. Z iarul Le Marianne îi
împarte pe protestanți în trei categorii: „cei care au fost pașnici dar au devenit violenți în urma gazelor
și grenadelor lacrimogen, explozive și chiar violențe fizice , au fost insurgenții care au venit de la bun
început într -un proce s de acțiune politică violentă cu scop insurecțional și jefuitorii care au venit seara
pentru a vandaliza magazinele și fura marfa”177. În consecință ei vorbesc totodată și de o a VI -a
Republică și Democrație Directă, dar îl refuză , în deplinătatea lui , pe Emmanuel Macron : „Oameni
care nu au demonstrat niciodată ies în stradă în mod spontan, recurg la o violență fără precedent pentru
a se face auziți.”178, afirmă jurnalista ziarului Le Monde, Aline Leclerc. Până la 16 martie, polițiștii
declară astfel 1500 de persoane lovite, cinci clădiri incendiate și 79 de alte incendii în tot orașul.179.
Problema gravă venea de altfel și din propaganda demonstranților care foloseau arme interzise,
considerate arme de război: lansatoare de gloanțe de apărare Flash -Ball și gr enade de încercuire printre
care GLI -F4, fapt care duc la vătămarea manifestanților, poze ce ajung virale pe internet în scop
propagandist. Din păcate însă sunt postate pe internet poze și videoclipuri în care polițiștii atacau

175Nicolas Bourcier, Harold Thibault, Aline Leclerc, Service International și Gary Dagorn, Du déclencheur local à la
révolte globale : la convergence des luttes dans le monde , Le Monde, 08.11.2019
https://www.lemonde.fr/les -decodeurs/article/2019/11/08/du -declencheur -local -a-la-revolte -globale -la-convergence -des-
luttes -dans-le-monde_6018514_4355770.html consultat pe 15.07.2020
176 Marianne, Halte aux mensonges sur les gilets jaunes ! sur Marianne, 5 dé cembre 2018
177 Thomas Guénolé , Halte aux mensonges sur les gilets jaunes ! Le Marianne 05.12.2018
https://www.marianne.net/debattons/tribunes/halte -aux-mensonges -sur-les-gilets -jaunes
178 Aline Leclerc, Gilets jaunes, un an après : Les réponses policières et judiciaires ont été la cause principale de
démobilisation , sur lemonde.fr, 15 novembre 2019
179 Publicsenat.fr, Violences à Paris : que faut -il retenir de l'audition de Christophe Castaner et de Bruno Le Maire devant
le Sénat ? sur www.publicsenat.fr, 19 m ars 2019 , consultat 15.07.2020

61 vestele galbene care se expl ică prin dorința păstrării integrității fizice a poliției180. În urma acestor
videoclipuri de pe internet comunitatea internațională intervine, UNICEF, Liga ONU și Sindicatul
Magistraturii convoc a atunci Consiliul Constituțional pentru a opri aceste atacuri însă solicitarea este
respinsă.181. În luna septembrie 2019 are loc un sondaj național IPSOS care indică faptul că 46% din
aceștia consideră că forța violentă folosită de protestanți este inacceptabilă, contra 12% a
polițiștilor182. Impactul economic a fost unul moderat declarându -se un deficit total de un miliard de
euro.183 Această criză a determinat comunitatea internațională să își exercite opinia cu privire la
atacurile vestelor galbene, astfel că Giuseppe Conte și -a exprimat la 7 ianuarie 2019184 solidaritatea
guvernului italian cu privire la situația franceză, Donald Trump185 îl judecă pe Emmanuel Macron,
afirmând că stângăcismul politic al acestuia îl face să aplice taxe de extremă stânga pe combustibil,
iar Vladimir Putin explică mișcarea ca fii nd un protest oarecare „oamenilor nu le -a plăcut să plătească
din buzunar modificarea politicii energetice a țării lor”186
În urma celor menționate anterior, putem vorbi de o îndreptare spre o a VI -a Republică sau
este doar un mit? Un sondaj187 efectuat de bva-group.com arată că 64% din francezi declară favorabil
instaurarea celei de -a VI-a Republici. Un altul efectuat de Harris Interactive intitulat „Franța văzută
în 2035” arată un procentaj de 78% iar 49% din totalul celor care au fost chestionați consider ă posibilă
o coaliție de mai multe partide politice.

180 FranceInfo, Viser au Flash -Ball un manifestant qui se tient les bras levés, "c'est une faute" affirme un colonel de
gendarmerie
https://www.francetvinfo.fr/economie/transports/ gilets -jaunes/video -viser -au-flash -ball-un-manifestant -qui-se-tient-les-
bras-leves -c-est-une-faute -affirme -un-colonel -de-gendarmerie_3098985.html
181 Usage des LBD: six organisations déposent une question prioritaire de constitutionnalité devant le Conseil d 'Etat ,
https://www.francetvinfo.fr/economie/tr ansports/gilets -jaunes/usage -des-lbd-plusieurs -organisations -deposent -une-
question -prioritaire -de-constitutionnalite -devant -le-conseil -d-etat_3246947.html
182 PSOS/SOPRA STERIA, FRACTURES FRANÇAISES 2019 Vague 9 p. 103 et 104.
https://www.ipsos.com/sites/default/files/ct/news/documents/2019 -09/fractures_francaises_2019.pdf
183 Le HuffPost, Un indice révèle l'impact des gilets jaunes sur l'activité é conomique , Le Huffington Post, 14 décembre
2018
https://www.huffingtonpost.fr/2018/12/14/une -etude -calcule -limpact -des-gilets -jaunes -sur-leconomie_a_23617889/
Consultat 15.07.2020
184RTB, Le gouvernement italien affirme son soutien aux "gilets jaunes ", Le R TB, français
https://www.rtbf.be/info/monde/detail_le -gouvernement -italien -affirme -son-soutien -aux-gilets -jaunes –
francais?id=10112447 , 07.01.2019 , consultat 15.07.2020
185 Trump tweete sur les Gilets jaunes pour maintenir la pression sur Macron et l’Europe
186 Pierre Avril, Quand Poutine disserte sur la crise des gilets jaunes , Le Figaro, 20.12.2018
https://www.lefigaro.fr/international/2018/12/20/01003 -20181220ARTFIG00205 -quand -poutine -disserte -sur-la-crise –
des-gilets -jaunes.php consultat 15.0 7.2020
187 BVA GROUP , Sondaj cu privire la voturile din Franța
http://www.bva.fr/data/sondage/sondage_fiche/1872/fichier_pop2017_ -_inte ntions_de_vote_ -_vague_3ff173.pdf
consultat 15.07.2020

62
188Rezultatele sondajului cu privire la posibilitatea trecerii la o a VI -a Republică până în 2035.
189Rezultatele sondajului cu privire la politica ce va exista în 2035.

188 Imagine preluată de pe site -ul:
https://harris -interactive.fr/wp -content/uploads /sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf
188Rezultatele sondajului cu privire la politica ce va exista în 2035.
189 https://harris -interactive.fr/wp -content/uploads/sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf

63 Această dorință de schimbare instituțională și politică, care stă la baza societății și -a făcut
drum printre mai multe personalități politice însă nu este foarte clar care personalitate politică ar putea
conduce Franța înspre o n ouă Republică.190 Macron pare să fie pregătit, mai ales în urma promisiunilor
respectate de către acesta, însă nesiguranța populației este marcată recent de protestele vestelor
galbene, iar pentru a putea conduce Franța înspre o reformare, e nevoie de încre derea populației , ori
de schimbarea liderului . Probabilitatea încercării de reformare este una mare, mai ales în contextul
pragmatismului lui Emmanuel Macron, însă este imperativ să recâștige încrederea poporului printr -o
serie de acțiuni politice și economice care să vizeze populația pașnică protesta tară. Afirmația de mai
sus cu privire la grupurile de protestatari este din punct de vedere al realității, veridică, masele
influențabile în cazul unei potențiale candidaturi viitoare, trebuie să vizeze masele de protestatari
pașnici. Emmanuel Macron ar tr ebui să învețe să asculte glasul maselor de protestatari pașnici
deoarece ei sunt cei care în realitate protestează și doresc să fie auziți și de asemenea sunt cei mai
mulți. O revizuire a legislației și a taxelor ar putea exista pentru a împăca ambele tab ere sau explicații
cu privire la alegerea făcută. Economistul Macron tinde să fie rezervat pe subiecte ce țin de
comunicarea cu publicul, deși acțiunile sunt pasibile de a fi expuse și realizate. Faptul că el vorbea de
un contract social și transparență po litică la începutul acestui mandat și demonstrarea contrariului în
anii de conducere , îl poate risca mandatul în viitorul apropriat și totodată imaginea politică națională
și internațională. Liderul partidului de stânga afirmă că în contextul reformării po liticii franceze,
Republica s -ar îndrepta înspre un regim parlamentar. Acest fapt par e probabil, deoarece ne -am
obișnuit cu revoluții majore în istoria franceză care a u adus de fiecare dată o schimbare de sistem. A
VI-a Republică rămâne deocamdată un mit c u care mulți francezi trăiesc sau speră să devină realitate,
mai devreme sau mai târziu. Aceasta este mai mult o chestiune ideologică și de viziune a viitorului
Franței marcată de evenimentele istorice de la Revoluția Franceză și până în prezent. Într-adev ăr acest
proiect ridică mari semne de întrebare: Cine reformează și cum reformăm sistemul politic pe care îl
cunoaștem? Are Macron șansa de a reforma sau este suficient de radical pentru a o face ? Va fi sau nu
subiect de dezbatere la viitoarele alegeri? Deși voința, după cum vedem în sondajele anterioare, există,
din partea populației, multe întrebări rămân fără răspuns.

190 https://mouvement6erepublique.fr/

64 Concluzii
„Nimic nu este mai puternic, decât o idee căreia i -a venit vremea!”191 – Victor Hugo
Analiza structurală prezentată anterior, vi za răspunsul la marea întrebare a cercetării : ne
îndreptăm sau nu , odată cu fenomenul Macron , spre o nouă Republică Franceză, o Republică ce pare
să accentueze temeiul legal din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată în 1789
de către Adunarea Generală Națională, și anume, cel al libertății și egalității șanselor ? Răspunsul nu
este unul clar, cei mai mulți ar crede că da, conform celor mai recente sondaje efectuate pe acest
subiect, însă ce este cert este dorința populației de a face posibilă schimbarea. Noutatea temei abordate
este una majoră, însă istoria Franței ne -a obișnuit cu i deile mari apărute brusc, cărora le veniseră
vremea. Studiul de caz, focusat pe conducerea Șefului de Stat Emmanuel Macron de la preluarea
mandatului din 2017 , a fost menit pentru a răspunde la întrebările formulate în introducerea lucrării și
de a răspund e la obiectivele specifice și de a vedea opinia publică. Pentru a ajunge la momentul în
care putem vorbi ipotetic de crearea unei noi republici, autorul lucrării de specialitate a fost nevoit să
facă în primele două capitole o revizuire a ceea ce înseamnă istoria Franței încă de la paleolitic. În
primul capitol, autorul decide să folosească o abordare cronologică și sumară a evenimentelor
petrecute înainte de Revoluțiile Franceze. Acest capitol viza să răspundă la prima întrebare de
cercetare cu privire la impactul Revoluțiilor și Războaielor de Religie în istoria Franței și a Vechiului
Regim, răspunsul întrebării f iind formulat la finalul capitolului.
Cel de -al doilea capitol al lucrării de specialitate viza aspectele Republicii și urmărea să
răspundă la următoarele trei întrebări de specialitate impuse în introducere , iar autorul în lucrare a
reușit să răspundă la fiecare dintre ele . Prima este legată de lozinca „liberté, egalité, fraternité” și de
ce aceasta reprezintă un fundament al democrației, fapt l a care s -a răspuns odată cu explicarea fiecărui
termen î n parte, momentul folosirii acestei sintagme în istorie și longevitatea acestei expresii, regăsită
și în campania electorală a președintelui Emmanuel Macron : „Unde este libertatea? Unde este
egalitate a? Ce a devenit fraternitatea?”. Următoarea întrebare de cercetare viza caracteristicile
republicii, valorile acesteia și principiile pentru a ne putea forma o părere obiectivă a termenului de
Republică , înainte de a intra în detaliile particulare ale acesteia. Ultima întrebare de cercetare la care
răspunde cel de -al doilea capitol este cea leg ată de importanța Primei Republici și de ce aceasta ne
duce cu gândul la prezent și viitor. Impasul întâlnit de autor în elaborarea răspunsului a fost

191 Victor Hugo, The History of Crime the Testimony of an Eye -Witness ; 1877, Archive Classics, January 1993, p. 800

65 imposibilitatea menționării unui răspuns complet în capitolul doi, ceea ce a dus la reluarea subiectului
în capitolul trei, la partea legată de viitor. Acest impas a fost remediat de către autor prin trecere a
fermă de la un subiect la altul. Cu toate acestea, subiectul a fost puțin greu de gestionat de către autor
deoarece Biblioteca „Lucian Blaga ” a fost înc hisă datorită condițiilor impuse de pandemia de
coronavirus, și izolarea la domiciliu pe cât posibil a autorului, iar majoritatea informațiilor sustrase de
la capitolele unu și doi sunt cărți consultate din bibliografia personală sau de pe internet. Barier ele de
documentație au existat în elaborarea lucrării științifice, în special la partea teoretică și istorică a
acesteia, însă consultarea a cât mai multor surse au făcut posibilă abordarea obiectivă a evenimentelor
istorice , în capitolele teoretice.
Ultimul capitol a vizat răspunsul la obiectivul central al lucrării și la întrebările de cercetare
următoare. Autorul reușește să facă o analiză proprie asupra asemănărilor celor IV Republici care au
precedat -o pe cea de -a V-a și politica liberală progresistă a lui Emmanuel Macron , și în continuare
explică asemănările și deosebirile între vechii președinți care au existat în ce -a V-a Republică și
actualul președinte. Analiza obiectivă oferită de către autor este orientată în special pe relația dintre
Francois H ollande și Emmanuel Macron și asemănările politicii progresiste a le acestuia cu politica lui
Charles De Gaulle. Bariera întâlnită de către autor pare vizibilă în capitolul trei în momentul
comparațiilor făcute cu ceilalți președinți, care par a fi puțin sc hițate, în comparație cu analiza făcută
între Charles De Gaulle și Emmanuel Macron, pe considerentul că autorul nu a găsit informații
suplimentare cu privire la asemănări le politicilor celorlalți președinți, cele găsite fiind menționate cu
trimitere la not ele de subsol , în lucrare. Următoarea întrebare de specialitate la care răspunde lucrarea
este reacția celorlalte partide de opoziție cu privire la partidul En Marche! și președintele Emmanuel
Macron în momentul alegerilor prezidențiale din primăvara anulu i 2017 , fapt ilustrat odată cu
începutul primei dezbateri dintre Emmanuel Macron în care aceasta, ca reprezentantă a Frontului
Național recurge la atacuri directe, în detrimentul purtării unei dezbateri oneste și democratice.
Autorul consideră această atit udine abordată de către președintele Frontului Național ca fiind una
nepotrivită și ca o reprezentare nu doar a persoanei „Marine Le Pen” ci a unui întreg partid politic.
Înfrângerea lui Marine Le Pen continuă răspunsul la întrebarea de cercetare, menționat în lucrarea ca
fiind unul de opoziție din discursul public al acesteia. Autorul surprinde perfect momentul în limba
franceză în care contracandidata lui Emmanuel Macron spune că „începând cu astăzi, pornim o
opoziție asupra politicii macroniene.”.

66 Penultima întrebare de cercetare la care răspunde autorul în cel de -al treilea capitol este legat
de activitatea lui Emmanuel Macron. Barier ele întâlnit e de către autor în acest context este noutatea
temei care are să scoată la iveală articole importante, șterse de pe diverse site -uri de internet precum
„Le Monde”, „Le Guardian”, „France 24” și alte ziare folosite , dar și limba franceză care a fost
prezentă în majoritatea surselor de inspirație în elaborarea scrierii lucrării de licență. Așadar, autorul
a folosit în proporție de 80% surse de inspirație în limba franceză care l -au ajutat să aducă la bun
sfârșit elaborarea lucrării, în stil propriu și original. Cunoașterea limbii franceze a fost un beneficiu în
abordarea lucrării de specialitate, astfel că autorul reușește parțial să prezinte o situație cu privire la
mandatul 2017 până în prezent al președintelui Emmanuel Macron, aducând concluzii majore la
finalul ipotezei: un nou mandat al acestuia este posibi l deoarece mai mult de 10 promisiuni au fost
ținute încă din primul an de pe agenda publicată în 2016, o politică nouă a lui Emmanuel Macron
poate duce înspre crearea unei noi Republici , iar politica atât de dreapta cât și de stânga al acestuia
ajută pe pl an democratic, social, economic, politic, ecologic și financiar . Singura barieră observată de
către autorul lucrării de specialitate cu privire la Emmanuel Macron, este cea legată de protestele care
au luat amploare în anul 2018 și au dus la revolte în spe cial în capitală. Autorul lucrării de specialitate
consideră că aceste evenimente au un impact major asupra popularității lui Emmanuel Macron, fapt
care în viitor ar putea totuși să îl influențeze pe considerentul realegerii lui de către populație, la
cond ucerea țării. Ultima întrebare de cercetare la care răspunde autorul este cea cu privire la părerea
cetățenilor despre posibilitatea trecerii la o nouă Republică Franceză, moment în care autorul apelează
la mai multe pagini de internet care colectează sond ajele în masă efectuate în Franța. Acesta reușește
să surprindă un coeficient destul de ridicat de dorință a populației asupra unei revoluții politice și
concluzionează că până în anul 2035, vom fi martori ai unei transformări de bun augur al Franței și
posibilitatea de a trece la un sistem de tip parlamentar.
Această abordare cronologică a avut o ordine apreciabilă și logică în măsura în care ideile se
legau între ele pentru a ajunge la concluziile finale . Autorul reușește astfel, în ultima pagină a lucr ării
de licență să afirme următoarele lucruri: „ Emmanuel Macron ar trebui să învețe să asculte glasul
maselor de protestatari pașnici deoarece ei sunt cei care în realitate protestează și doresc să fie auziți
și de asemenea sunt cei mai mulți. O revizuire a legislației și a taxelor ar putea exista pentru a împăca
ambele tabere sau explicații cu privire la alegerea făcută. Economistul Macron tinde să fie rezervat pe
subiecte ce țin de comunicarea cu publicul, deși acțiunile sunt pasibile de a fi expuse și re alizate.
Faptul că el vorbea de un contract social și transparență politică la începutul acestui mandat și
demonstrarea contrariului în anii de conducere, îl poate risca mandatul în viitorul apropriat și totodată

67 imaginea politică națională și internaționa lă.”192, lăsând astfel loc de posibile dezbateri pe teme
viitoare.
Imaginea de ansamblu s -a dorit a fi evidențiată chiar în ultimul paragraf al lucrării de
specialitate și trasează noi linii în viitorul Franței și al implicației europene ale acesteia:
„A VI-a Republică rămâne deocamdată un mit cu care mulți francezi trăiesc sau speră să devină realitate, mai
devreme sau mai târziu. Aceasta este mai mult o chestiune ideologică și de viziune a viitorului Franței marcată de
evenimentele istorice de la Revoluț ia Franceză și până în prezent. Într -adevăr acest proiect ridică mari semne de
întrebare: Cine reformează și cum reformăm sistemul politic pe care îl cunoaștem? Are Macron șansa de a reforma sau
este suficient de radical pentru a o face? Va fi sau nu subie ct de dezbatere la viitoarele alegeri? Deși voința, după cum
vedem în sondajele anterioare, există, din partea populației, multe întrebări rămân fără răspuns.”193
Abordarea cronologică a evenimentelor, a ajutat autorul să ducă la bun sfârșit lucrarea de
specialitate. Primul obiectiv specific urmărea identificarea lucrărilor majore dedicate celor Cinci
Republici pentru a explica revoluțiile politice și economice ale Franței, de a observa influența
regimului macronian și îndreptarea Franței spre o nouă Republică, istoria Franței de la Evul Mediu
până în prezent și asemănări și deosebiri între istorie și actualul regim francez. Cel de -al doilea
obiectiv specific a fost urmărirea unei paralele socialiste și liberale, activitatea partidului En March e!,
implicare politică, economică și socială, a cetățenilor și la nivel internațional, dar și reacția publicului
la evenimentele participate. Autorul reușește să analizeze câte puțin din fiecare, conferind o imagine
de ansamblu asupra personalității cercet ate: „Onestitatea nu mă lasă să spun că sunt un socialist.”.
Ultimul obiectiv specific împlinit este reacția partidelor de opoziție în momentul alegerilor lui
Emmanuel Macron ca președinte al Republicii, părerea anonimă a cetățenilor cu privire la posibili tatea
apariției unei noi republici și care sunt partidele care fac opoziție politicii lui Emmanuel Macron.
Autorul reușește să traseze linii importante asupra fiecărui subiect discutat și astfel că stârnește într –
un limbaj de specialitate, interesul citito rului. Lectura este una destul de simplă, deoarece sinteza viza
stârnirea de noi idei asupra acestui subiect.
În concluzie, autorul se arată mulțumit, în ciuda barierelor întâlnite în elaborarea lucrării de
cercetare, și încheie prin a mulțumi cititorului acesteia pentru interesul acordat .

192 Pagina 63 a lucrării de specialitate
193 Pagina 63 a lucrării de specialitate

68 Bibliografie
• Agence France Presse, Élections 2017 : près de 47 millions d'inscrits sur les listes électorales
https://www.europe1.fr/politique/elections -2017 -pres-de-47-millions -dinscrits -sur-les-listes –
electorales -2997521, 1 iulie 2020
• Alain Beuve -Méry, Le discours d’Emmanuel Macron, entre De Gaulle et Ségolène Royal, Le
Monde, 2 mai 2017
• Aline Leclerc, Gilets j aunes, un an après : Les réponses policières et judiciaires ont été la
cause principale de démobilisation, sur lemonde.fr, 15 novembre 2019
• André Jardin et André -Jean Tudesq, La France des notables : I. L'évolution générale, 1815 –
1848, Seuil, 1973, 249 p.
• André Tardieu, L'heure de la décision, Flammarion, 1934
• Aristotel, Les Politiques, Paris, GF – Flammarion, 1993, 575 p. (ISBN 9782080704900), p.
III, 9; VI, 2.
• Armand Caulaincourt, Mémoires, t. III, Plon, 1933, p. 357 -366.
• ASAP„ Le Grand Livre de l’hist oire de France” – biblioteca personală
• Astrid Henry, Not My Mother's Sister: Generational Conflict and Third -Wave Feminism,
Indiana University Press, 2004 (lire en ligne [archive]), p. 58.
• Aubuisson de Voisins, Jean -François, Considérations sur l’autorité en France depuis la
Restauration, et sur les administrations locales, Paris, Éd. Ponthieu, 1825, 280 p., 1 -8
• Auger et al., bloc 1810, Napoléon et les femmes
• Auger et al., bloc1769, Le sang des Bonaparte
• Bertrand Goujon, Monarchies postrévolutionnaires,18 14 – 1848, Seuil, coll. « L'univers
historique, Histoire de la France contemporaine », 2012, 443 p
• BFMTV, Comptes de campagne présidentielle: Macron champion de la dépense, sur
BFMTV,
• Bindar Cristian, Revoluția intelectuală. Apariția Iluminismului și rever berațiile sale
continentale, Articol publicat pe: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutia –
intelectuala -aparitia -iluminismului -si-reverberatiile -sale-continentale, consultat în
02.05.2020
• Bourgeois Thieres, La restauration, Ed. Flammarion
https://books.google.ro/boo ks?id=6gMmkjBGFhEC&pg=PA15&lpg=PA15&dq=Seul+le+sy
st%C3%A8me+de+mod%C3%A9ration+peut+emp%C3%AAcher+la+France+de+se+d%C3
%A9chirer+de+ses+propres+mains&source=bl&ots=stOCnepcIW&sig=ACfU3U23AxnQUj
pnL1B9_otKaFcmtR_clA&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwiX95Kxr7HrAhWOh1wKHZt DA
CIQ6AEwAHoECAEQAQ#v=onepage&q=Seul%20le%20syst%C3%A8me%20de%20mod
%C3%A9ration%20peut%20emp%C3%AAcher%20la%20France%20de%20se%20d%C3%
A9chirer%20de%20ses%20propres%20mains&f=false
• BVA GROUP, Sondaj cu privire la voturile din Franța
http://www.bva.fr/data/sondage/sondage_fiche/1872/fichier_pop2017_ –
_intentions_de_vote_ -_vague_3ff173.pdf consultat 15.07.2020
• Carta Națiunilor Unite în articolul 2, paragraful 4

69 • Cătălin Turliuc, Planul Marshall – promotor al construcției europene, Ziarul Lumina
https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall. Planul Marshall – promotor al construcției
europene, 25 mai 2008, Prof. Dr. Căt ălin Turliuc, Ziarul Lumina,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall
• Cea de -A Treia Republică Franceză sub conducerea lui Henri Wallon – (Wikipedia –
https://ro.wikipedia.org/wiki/A_Treia_Republic%C4%83_Francez% C4%83)
• Cf. dossier de presse de l'exposition, Bonaparte et l'Égypte, à l'Institut du monde arabe.
• Charles de Gaulle, Comunicatul din 27 mai 1958 publicat oficial.
• Charles de Gaulle. Găsit pe Site de l'I.N.A. : Ouverture des jeux en couleur sur la seconde
chaîne de l'ORTF, commentée par Léon Zitrone
• Clement Juglar, 1862, p. 155. – ebook https://journals.open edition.org/histoiremesure/4125
accesat 01.06.2020 .
• Comité pour l'histoire économique et financière de la France (CHEFF), Le Plan Marshall et
le Relèvement économique de l'Europe : Colloque tenu à Bercy mars 1991, 1993 (ISBN 2 –
11-087163 -6), 840 pages
• Comit etul Agenției ONU Pentru Educație, Știință și Cultură; 2014 , preluat din articolul Descoperă peștera
Chauvet din Franța, cea mai nouă „comoară” din patrimoniul mondial UNESCO! (GALERIE
FOTO) https://www.descopera.ro/dnews/12814770 -descopera -pestera -chauvet -din-franta -cea-mai-noua –
comoara -din-patrimoniul -mondial -unesco -galerie -foto
• Constitution du 4 octo bre 1958 – Article 1
• Damon Mayaffre, Les mots des candidats, de « allons » à « vertu », dans Pascal Perrineau
(dir E.), Le Vote disruptif, Paris, Presses de Sciences Po, 2017
• Daniel Webster, sénateur des Etats -Unis 15 mars 1837
• Daviet Rowley, 1992
• Der Spiegel, Parallel Universes in Paris and Berlin: Is the Franco -German Axis Kaput? Der
Spiegel, 22 octobre 2012
• Dominique Albertini, Le chantier du macronisme, c’est d’élargir son assise sur la droite,
Libération,
eBook: https://monoskop.org/images/9/94/Ort ega_y_Gasset_Jose_Revolta_Maselor.pdf
• Émile Bonnechose, Christophe Sauval ou la Société en France sous la Restauration, Paris,
Comptoir des imprimeurs unis, 1845, vol. 2, p. 1 -8
• Émile Littré, Dictionnaire de la langue française, éd. 1873 République, sens 1 à 5.
• Emilie Beaumont, Sabine Boccador et Jean -Noël Rochut, „Le château de Versailles”,
Editions Fleurus, 2009
• Emmanuel de Les Cases, Le Mémorial de Sainte -Hélène, édition La Pléiade, 1823.
• Emmanuel Macron, https://en -marche.fr/le -mouvement; 6 aprilie 2016 – „En marche!”
• England in the Seven Years' War: A Study in Combined Strategy Vol. II (book) (in English)
1756 -1763 între principalele puteri ale vremii: Prusia, Regatul Marii Britanii, Austria,
Franța, Impe riul Rus, Suedia, Spania și Regatul Portugaliei având ca rezultat decăderea
Franței – Tratatul de la Paris în Corbett, Julian (1918). England in the Seven Years' War: A
Study in Combined Strategy Vol. II (book) (in English) (ed. Second Edition). London:
Longman, Green and Co.»

70 • Entrée « guerre franco -allemande (1870 -1871) » [archive] de l’Encyclopédie Larousse, sur le
site des Éditions Larousse
• Étienne Bonnot de Condillac, Le Commerce et le gouvernement considéré relativement l’un
à l’autre, 1776
• Europe 1, A ffaire Penelope Fillon: la popularité de François Fillon en baisse dans les
sondages, Europe 1, 27 janvier 2017; https://www.europe1.fr/politique/affaire -penelope -la-
popularite -de-francois -fillon -en-baisse -dans-les-sondages -2962286
• Fernand Braudel, F. & La brousse, E., 1993, p. 104; Verley, P., 1997.
• France 2, 2017, le débat: Marine Le Pen – Emmanuel Macron (France 2) – Première partie.;
https://www.youtube.com/watch?v=j -5BcvZAzng
• FranceInfo, Viser au Flash -Ball un manifestant qui se tient les bras levés, "c 'est une faute"
affirme un colonel de gendarmerie; https://www.francetvinfo.fr/economie/transports/gilets –
jaunes/video -viser -au-flash -ball-un-manifestant -qui-se-tient-les-bras-leves -c-est-une-faute –
affirme -un-colonel -de-gendarmerie_3098985.html
• Francis Dém ier, La France sous la Restauration (1814 – 1830), Gallimard, 2012, 1095 p
• Francis Démier, La France sous la Restauration (1814 – 1830), Gallimard, 2012, 1095 p
• François Clemenceau, Quand Emmanuel Macron découvrait l'Amérique à 29 ans [archive],
JDD, 22 av ril 2018
• François Hollande despre alegerile din 2017
https://www.lepoint.fr/presidentielle/presidentiell e-emmanuel -macron -un-jeune -surdoue -qui-
change -les-codes -15-04-2017 -2120052_3121.php
• François Lebrun, La puissance et la guerre, Éditions du Seuil, 1997, 307 p, EAN
9782757859889
• Françoise Labalette, Historia, p. 737
• François -Guillaume Lorrain, Quand l'Hist oire se met en marche, sur lepoint.fr, 1er août 2017
• Gabriel -Honoré Riquet conte de Mirabeau, Le temps de l'invention (1789 -1799), assemblee –
nationale.fr, consultat pe 03.05.2020
• Garnier Tome Ouvre complètes de Voltaire, Garnier, 1878, tome 14, Histoire 4, p.479),
adăugând faptul că „restul vieții sale a fost trist”. (Ouvres complètes de Voltaire, Garnier,
1878, tome 14, Histoire 4, p.479
• Garnier Tome, Ouvre complètes de Voltaire, 1878, 14, Historie 4, p. 485 -486
• Gérard Mairet, Commentaire, dans Jean-Jacques Rousseau. Du contrat social, Paris, Le Livre
de Poche, 2013, 319 p.
• Gervais Carpin, Histoire d'un mot, Les Cahiers du Septentrion, Québec , 1995, pages 26 -27
• Gregory Fremont -Barnes, Encyclopedia of the Age of Political Revolutions and New
Ideologies, 1760 –1815. Greenwood. p. 190
• Henri Oberdorff, Les Constitutions de l’Europe des Douze, La documentation française,
Paris, 1992, p. 9 – 10.
• Henri Wallon la Ansamblul Național, 30 ianuarie 1875
• Hors -série, les Invalides, du magazine L'estampille/l'ob jet d'art, no 21 janvier 2006, p. 51 par
François Lagrange, chef de la division de la recherche historique et de l'action pédagogique
de l'Armée.
• https://fr.wikipedia.org/wiki/Antiquit%C3%A9#cite_note -4

71 • https://humanhist.com/culture/republique -francaise/ – informații generale sumarizate
• https://www.contrepoints.org/2020/05/16/371574 -emmanuel -macron -trois-ans-de-
presidence -et-beaucoup -de-degats
• Iancu Moțu, Romanizarea, articol google
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/romanizarea, consultat 01. 05.2020
• Imagine – Statistică privind rata șomajului în Franța până în prezent
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate;
https://d3fy651gv2fhd3.cloudfront.net/charts/france -unemployment –
rate.png?s=umrtfr&v=202008212300V20200716
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate; https://www.lemonde.fr/les –
decodeurs/article/2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-promesses -d-emmanuel -macron –
un-an-plus-tard_5293869_4355770.h tml#episode_episode -30-lancer -des-conventions –
citoyennes -dans-toute -l-europe -des-la-fin-de-l-annee -2017 ;
• Imagine preluată de pe Google de pe link -ul următor:
https://journals.openedition.org/histoiremesure/docannexe/image/4125/img -1-small580.png
• Imagine pr eluată de pe site -ul; https://harris -interactive.fr/wp –
content/uploads/sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf
• Informații găsite pe Wikipedia. https://fr.wikipedia.org/wiki/Charles_V_le_Sage
• Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Gouvernement_Edgar_Faure_(1)
• Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Quatri%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)#cite_ref -4
• Informații regăsite pe Wikipedia sumarizate
https://fr.wikipedia.org/wiki/Cinqui%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)
• Informații sumarizate de pe Wikipedia.
https://fr.wikipedia. org/wiki/Quatri%C3%A8me_R%C3%A9publique_(France)
• Jacques Fauvet, La IVe République, Coll. Les Grandes Études Contemporaines, Paris,
Fayard, 1959, 300 -379 p.
• Jacques Fauvet, La IVe République, Fayard, 1959.
• Jean – Jacques Rousseau, Contractul social, cartea I, capitolul I.
• Jean Airvaux, Jackie Despriée, Alain Turq, et al., Premières présences humaines en France entre 1,2 et 0,5
million d'années , editura Musée national de Préhistoire – Les Eyzies -de-Tayac, 2012 , link :
https://www.academia.edu/19506136/Premi%C3%A8res_pr%C3%A9sences_humaines_en_France_entre_1_2_
et_0_5_million_dann%C3%A9es –
• Jean Carpentier, François Lebrun, Alain Trannoy, Élisabeth Carpentier , Jean-Marie Mayeur, Histoire de France
(poche ), 2000, Paris , Points Seuil.
• Jean Carpentier, François Lebrun, Alain Trannoy, Élisabeth Carpentier, Jean -Marie Mayeur,
Histoire de France , 2000, Paris, Points Seuil
• Jean Carpentier, Lebrun , François ; Trannoy, Alain ; Carpentier, Élisabeth ; Mayeur, Jean –
Marie (2000). Histoire de France (poche). Paris: Points Seuil ,
• Jean Lacouture, Mitterrand, une histoire de Français, op. cit., p. 185.
• Jean Tulard, Louis Garros, Itinéraire de Napoléon, p. 13.
• Jean Tulard, Napoléon – Les Grands Moments d'un destin, chap. 44., 2005, Fayard
15.11.2006, francais

72 • Jean-Christian Petitfils, Louis XIV, Paris, Perrin, 2002
• Jean-Marie Mayeur, La vie politique sous la Troisième République, 1870 -1940, Paris,
Éditions d u Seuil, coll. « Points. Histoire » (no 73), 1984, 445 p
• Jean-Michel Comte, Septembre 1958 : le référendum entérine la Ve République (VIDEO)
http://www.francesoir.fr/culture -medias/septembre -1958 -le-referendum -enterine -la-ve-
republique -video
• Jérôme Fourquet, Qui sont les Français qui soutiennent Emmanuel Macron? sur Slate, 9
février 2017; http://www.slate.fr/story/136919/francais -marchent -macron , 1 iulie 2020
• John Grand -Carteret , L'Histoire, la vie, les mœurs et la curiosité par l'Image, le Pamphlet et
le document (1450 -1900) , Librairie de la curiosité et des beaux -arts, 1927
• JOSE ORTEGA Y GASSET; REVOLTA MASELOR , Traducer e din spaniolă de COMAN LUPU; Ediția a III -a;
Editura Humanitas București , 2007
• Jules Ferry, 28 iulie 1885
• Jules Michelet, Histoire de France , 1869 , p. 1 -200
• Kennedy Paul; 2004 [1976], The Rise and Fall of British Naval Mastery (in English);
London: Penguin Books
• La Charte de 1814 est un compromis trouvé entre le premier projet de constitution proposé
par le Sénat impérial, inacceptable pour Louis XVIII car reposant sur la souveraineté
nationale, et le travail de la commission formée après la Déc laration de Saint -Ouen (2 mai
1814)
• Las Cases, Mémorial de Sainte -Hélène, t. II p. 180.
• Laurent de Boissieu, Origine politique des investis "La République en Marche" aux élections
législatives: http://www.ipolitique.fr/archive/2017/05/20/candidats -la-repub lique -en-marche –
legislatives -2017.html
• Le conseil de Giscard d'Estaing à Macron : gagner « de l'expérience », sur francesoir.fr, 6
juillet 2016, consultat 01.07.2020
• Le HuffPost, Un indice révèle l'impact des gilets jaunes sur l'activité économique, Le
Huffington Post, 14 décembre 2018; https://www.huffingtonpost.fr/2018/12/14/une -etude –
calcule -limpact -des-gilets -jaunes -sur-leconomie_a_23617889/Consultat 15.07.2020
• Le Monde – Adrien Senecat, Tenues, incertaines, brisées: 85 promesses d’Emmanuel
Macron un an plus tard, 03.05.2018; https://www.lemonde.fr/les –
decodeurs/article/2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-promesses -d-emmanuel -macron –
un-an-plus-tard_5293869_4355770.html#episode_episode -8-augmenter -la-prime -d-activite –
de-100-euros -par-mois, consultat 10.07.2020
• Le Monde, Hollande renonce à briguer un second mandate, Le Monde, 02 December 2016 at
07:58; https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2016/12/02/hollande –
renonce -a-briguer -un-second -mandat_5041938_4854003.html
• Le Monde, L’onde de choc des affaires dans la campagne présidentielle, 21 avril 2017 a
18h29, Le Monde; https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2017/04/17/l –
onde -de-choc -des-affaires -dans-la-campagne -presidentielle_5112282_4854003.html
• Le Monde, Tenues , incertaines, brisées : 85 promesses d’Emmanuel Macron un an plus tard;
https://www.lemonde.fr/les -decodeurs/article/2018/05/03/tenues -incertaines -brisees -85-
promesses -d-emmanuel -macron -un-an-plus-tard_5293869_4355770.html#episode_episode –
84-former -1-million-de-jeunes -et-1-million -de-chomeurs

73 • Le Monde. Courbe du chômage : l’objectif d’Emmanuel Macron;
https://www.lemonde.fr/mmpub/edt/zip/2018/05/23/091628572 –
707bad32499947c8d7b7077cb25a85406d7bcaf5/images/chom.svg
• Le parisien, Plus de 10 millions de téléspectateurs pour le débat de la présidentielle,
leparisien.fr, 5 avril 2017
• Le Point, Le discours de Marine Le Pen après sa défaite à l'élection présidentielle,
07/05/2017, https://www.lepoint.fr/video/le -discours -de-marine -le-pen-apres -sa-defaite -a-l-
election -presidentielle -07-05-2017 -2125510_738.php, consultat 10.07.2020
• Le principe d'égalité dans le droit constitutionnel francophone ; Les cahiers du Conseil
constitutionnel n°3, 1997, p. 1).
• Les dirigeants de la Banque de France sous le Consulat et l 'Empire, [archive], sur
www.cambaceres.fr
• Liquiere, 2007, p.32
• LUMNI, Hollande renonce à la présidentielle, une première sous la Ve République, Lumni, 2
décembre 2016; https://enseignants.lumni.fr/fiche -media/00000001869/francois -hollande –
renonce -a-un-second-mandat -presidentiel.html
• Marianne, Halte aux mensonges sur les gilets jaunes! sur Marianne, 5 décembre 2018
• Marie Mulvey -Roberts, Féminisme : First -Wave British, dans Chéris Kramarae, Dale
Spender, Routledge International Encyclopedia of Women : Global Women's Issues and
Knowledge, New York, Routledge, 2000
• Marie -Anne Cohendet, Droit constitutionnel, 3e édition, p. 226.
• Marius Comper , Descoperă peștera Chauvet din Franța, cea mai nouă „comoară” din patrimoniul mondial
UNESCO! (GALERIE FOTO) , 06.23.2014 https://www.descopera.ro/dnews/12814770 -descopera -pestera –
chauvet -din-franta -cea-mai-noua -comoara -din-patrimoniul -mondial -unesco -galerie -foto
• Martyn Rady , Franța 1494 -1610. Renaștere, religie și refacere , București , Ed. All. Preluată de Andreea Lupșor,
Francisc I, le Roi Chevalier, în articolul :https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/francisc -i-le-roi-
chevalier
• Matthieu Chaigne, Hollande, un an après: 7 enseignements sur son impopularité, Ziarul
Express FR https://www.lexpress.fr/actualite/sept -enseignements -sur-l-impopularite -du-
president_1246716.html
• Maurice Agulhon, 1848 ou l'apprenti ssage de la République (1848 -1852), Paris, Éditions du
Seuil, coll. « Points. Histoire / Nouvelle histoire de la France contemporaine, no 8 » (no
108), 1973, 249 p
• Mémoire : L'Intérêt général : lecture et principes de la philosophie du droit de Hegel.
• Mich el Christol , Une histoire provinciale. La Gaule narbonnaise de la fin du iie siècle av. J. –
C. au iiie siècle après J. -C., Paris, Publications de la Sorbonne, 2010, 702 p
• Michel Christol , Une histoire provinciale. La Gaule narbonnaise de la fin du iie siècl e av. J. –
C. au iiie siècle après J. -C., Paris, Publications de la Sorbonne, 2010, 702 p.
• Michel Debré, Consiliul de Stat, 1958, MJP
• Michel Massie, Sieyès et Roger Ducos se sont -ils partagés devant Bonaparte le trésor du
Directoire ? Annales historiques de la Révolution française, no 257, juillet -septembre 1984,
p. 404 -417.
• Michel Pernot, La Fronde (1648 -1653), Paris, Tallandier, 2012.

74 • Michel Suriano, Rapport de l'ambassadeur de Venise, 1546.
https://www.lelivrescolaire.fr/page/15110328, consultat 01.05.202 0
• Michel Winock, L'élection présidentielle en France, Paris, Perrin, 2008, 252 p
• Michèle Riot -Sarcey, Histoire du féminisme, La découverte, coll. « Repères », 2008, 128 p
• Michelet, Renaissance et Réforme –
https://books.google.ro/books/about/Renaissance_et _R%C3%A9forme.html?id=s –QQgAACAAJ&redir_esc=y
• Michelet, Renaissance et Réforme , consultat în 01.05.2020
https://books.google.ro/books/about/Re naissance_et_R%C3%A9forme.html?id=s –QQgAACAAJ&redir_esc=y
• Michelet, Renaissance et Réforme , informații preluate de pe Wikipedia:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Ier_(roi_de_France)#cite_note -19;
• Mircea Negru, Preistorie generală și arheologie , București, 2004
• Nabil Touati, Avant les dîners "privés" de Rugy, ceux de Macron à Bercy avaient aussi fait
polémique
• Nicolae Păun, Sisteme economice contemporane – Franța, pag. 303
• Nicolae Păun, Sisteme Economice Contemporane, Capitolul 7 – Franța pagina 300 și 312
• Nicolae Păun, Sisteme Economice Contemporane. Cap 7 – Franța, p. 300 -309
• Nicolas Bourcier, Harold Thibault, Aline Leclerc, Service International și Gary Dagorn, Du
déclencheur local à la révolte globale: la convergence des luttes dans le monde , Le Monde,
08.11.2019; https://www.lemonde.fr/les -decodeurs/article/2019/11/08/du -declencheur -local –
a-la-revolte -globa le-la-convergence -des-luttes -dans-le-monde_6018514_4355770.html
consultat pe 15.07.2020
• Nicolas Truong, Petite philosophie du macronisme, Le Monde, 15 mai 2015,
https://www.lemonde.fr/idees/article/2017/05/15/petite -philosophie -du-
macronisme_5127974_3232. html#wWJeMTMOUW2PyDTi.99
• Noah Shusterman, France Revolution (The French Revolution). Veen Media, Amsterdam,
2015. (Translation of: The French Revolution. Faith, Desire, and Politics. Routledge,
London/New York, 2014.) Chapter 3 (p. 95 –139): The Civil Const itution of the Clergy, p.
1790 -1791
• Octave Tessier, Histoire de la commune de Cotignac, Marseille, 1860 (1979), 346 p ebook :
https://books.google.fr/books?id=HjtYAAAAcAAJ
• Olivier Christin, L’édit de Nantes : bilan historiographique, Revue historique , Paris, Presses universitaires de
France, no 609, janvier -mars 1999, p. 127 -135
• Par G. Du Coudray, Histoire Contemporaine depuis 1789 jusqu’à nos jours, Paris, „Librairie
de la Hachette et 5ieme Bou levard Saint -Germain, 77 ; 1865
• Patrick Roger, Macron précise son projet « progressiste » pour 2017, Le Monde, 20 August
2016.
• Patrick Roger, Macron précise son projet « progressiste » pour 2017, Le Monde, 20 August
2016. https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2016/08/20/macron –
precise -son-projet -progressiste -pour-2017_4985391_4854003.html
• Patrick Wintour, Macron sets out 10 -year vision for EU with call for more integration, The
Guardian; https://www.theguardian.com/world/2020/feb/15/emmanuel -macron -sets-out-10-
year-vision -for-eu-with-call-for-more -integration consultat 15.07 .2020
• Paul de Rémusat, Mémoires de madame de Rémusat : 1802 -1808, BookSurge Publishing,
2001, 422 p. (ISBN 978 -0543857422, lire en ligne [archive]), p. 375

75 • Peter Barret, „Science and Theology Since Copernicus: The Search for Understanding”,
Continuum Inter national Publishing Group, 2004 ISBN 0 -567-08969 -X, pag. 14
• Petre Țuțea , Din cugetările lui Petre Țuțea București, pag. 71
• Pierre Avril, Quand Poutine disserte sur la crise des gilets jaunes, Le Figaro, 20.12.2018;
https://www.lefigaro.fr/international/201 8/12/20/01003 -20181220ARTFIG00205 -quand –
poutine -disserte -sur-la-crise -des-gilets -jaunes.php consultat 15.07.2020
• Prissette 2016b, p. 142 -143
• Programul lui Emmanuel Macron, https://storage.googleapis.com/en -marche –
fr/COMMUNICATION/Programme -Emmanuel -Macron. pdf, 2017, consultat 10.07.2020
• Programul lui Emmanuel Macron, https://storage.googleapis.com/en -marche –
fr/COMMUNICATION/Programme -Emmanuel -Macron.pdf, 2017, consultat 10.07.2020
• Propos du 19 mai, lors d’une entrevue entre le Général et quelques -uns de ses ministres, dont
Georges Pompidou qui le rapporta aux journalistes à sa sortie de l’Élysée.
• PSOS/SOPRA STERIA, FRACTURES FRANÇAISES 2019 Vague 9p. 103 et 104.
https://www.ipsos.com/sites/default/files/ct/news/documents/2019 –
09/fractures_francaises_2019.pdf
• Publicsenat.fr, Violences à Paris : que faut -il retenir de l'audition de Christophe Castaner et
de Bruno Le Maire devant le Sénat ? sur www.publicsenat.fr, 19 mars 2019, consultat
15.07.2020
• Rezultatele sondajului cu privire la politica ce va exista în 2035. https://harris –
interactive.fr/wp -content/uploads/sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf
https://mouvement6erepublique.fr/
• Robert Darnton, „L’Aventure de l’Encyclopédie” Cambridge, 1979, Paris, 1982
• Robert O. Paxton, La France de Vichy, Éditions du Seuil, 1997, p. 96.
• Robespierre – decembrie 1790.
• RTB, Le gouvernement ital ien affirme son soutien aux "gilets jaunes", Le RTB, français;
https://www.rtbf.be/info/monde/detail_le -gouvernement -italien -affirme -son-soutien -aux-
gilets -jaunes -francais?id=10112447 , 07.01.2019 , consultat 15.07.2020
• RTL, Hollande renonce à la président ielle, une première sous la Ve République, RTL.fr, 1er
décembre 2016; https://www.rtl.fr/actu/politique/francois -hollande -premier -president -de-la-
ve-republique -a-renoncer -a-sa-reelection -7786079951
• Sarunas Milisauskas, European Prehistory: a survey, p.
354https://books.google.ro/books?id=31LFIITb3LUC&pg=PA354&redir_esc=y#v=onepage
&q&f=false
• Sebastian Burduja, Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară;
https://republica.ro/de -ce-zvotez -cu-emmanuel -macron, consultat 01.07.2020
• Sébastien Nadot, Rompez les lances ! Chevaliers et tournois au Moyen Âge , éd. Autrement,
Paris, 2010.
• Sénatus -consulte organique du 28 floréal an XII, 18 mai 1804
• Serge Berstein, La nature du radicalisme dans la France de l'entre -deux -guerres, dans Serge
Berstein, Marcel Ruby (dir.), Un siècle de radicalisme, vol. 860 de la coll. Histoire et
civilisations, Presses universitaires Septentrion, 2004, 287 pages, p. 105 -108 et 113

76 • Stéphane Andouin -Rouzeau et Jean -Jacques Becker, Encyclopédie de la Grande Guerre,
Paris, Bayard, 2004, p. 109 -124.
• Steven Bullock, "Initiating the Enlightenment? Recent Scholarship on European
Freemasonry", Eighteenth -Century Life, t. 20, no 1, février 1996, p. 81.
• Suppression de la taxe d’habitation : exonération par étapes de 2018 à 2023;
https://www.toutsurmesfinances.com/impots/suppression -de-la-taxe-d-habitation –
exoneration -par-etapes.html
• Sylvie Aprile, Histoire politique de la France, La IIe République et le Second Empire, 1848 –
1870: du prince président à Napoléon III, Paris, Pyg malion, 2000, 397 p
• Sylvie Chaperon, Les années Beauvoir, 1945 -1970, Fayard, 2000, pages 11 -16
• Thierry Lentz, Joseph Bonaparte, Paris, Perrin, coll., Biographie, août 2016, 1re éd., 1 vol.,
717-[12] p., 15,4 × 24 cm (ISBN 978 -2-262-04873 -0, EAN 9782262048 730, OCLC
957750097, notice BnF no FRBNF45112629, SUDOC 194881903, présentation en ligne
[archive], lire en ligne [archive]), 2e partie, Dans le sillage de Napoléon, chap. 24 La «
bataille » de l'hérédité .
• Thomas Guénolé, Halte aux mensonges sur les gile ts jaunes ! Le Marianne 05.12.2018;
https://www.marianne.net/debattons/tribunes/halte -aux-mensonges -sur-les-gilets -jaunes
• Travail -Emploi.gouv.fr, Formation des demandeurs d’emploi; https://travail –
emploi.gouv.fr/formation -professionnelle/formation -des-dema ndeurs -d-emploi/ consultat
10.07.2020
• Trump tweete sur les Gilets jaunes pour maintenir la pression sur Macron et l’Europe
• Usage des LBD: six organisations déposent une question prioritaire de constitutionnalité
devant le Conseil d'Etat, https://www.france tvinfo.fr/economie/transports/gilets –
jaunes/usage -des-lbd-plusieurs -organisations -deposent -une-question -prioritaire -de-
constitutionnalite -devant -le-conseil -d-etat_3246947.html
• Valéry Giscard d’Estaing et les diamants maudits [archive] 1981,, sur bienpubli c.com, 16
avril 2012 (consulté le 14 avril 2019).
• Victor Hugo, The History of Crime the Testimony of an Eye -Witness; 1877, Archive
Classics, January 1993, p. 800
• Vincent Adoumié , Christian Daudel , Didier Doix, Jean-Michel Escarras, Catherine Jean , Géograp hie de la
France . Paris , 2007 : Hachette supérieur.
• Voltaire, Il faut prendre un parti, XXIV, Discours d'un théiste.
• www.droit -vote.com Suffrage universel: définition et histoire du suffrage direct et indirect
en France http://www.droit -vote.com/, consultat 20 iulie 2020
• Yves Durand, Histoire générale de la deuxième guerre mondiale, Bruxelles, Editions
Complexe, coll. « Bibliothèque complexe » (no 4), 1997, 988 p

77 Tabele și Imagini
1. Pagina 5
https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fharti.technorati.ro%2Ffranta –
hartiharta politica&psig=AOvVaw25EyRK_PSL –
xg0BZv0OOpl&ust=1596385878858000& source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoT
CIDb0vu2 -uoCFQAAAAAdAAAAABAD

2. Pagina 5 Imagine preluată de pe Google care reprezintă drapelul Franței
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fro.thpanorama.com%2Fblog%2Fhistoria
%2Fbandera -de-francia -origen -historia -y-
significado.html&psig=AOvVaw1qYRDKjH5btJqjrWypWpq5&ust=1596385844516000&source=i
mages&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCNjXwuu2 -uoCFQAAAAAdAAAAABAD

78 3. Pagina 10
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fen –
marche.fr%2F&psig=AOvVaw0LqX –
x7Z4fmq7WoJgjv_sG&ust=1596387662561000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRx
qFwoTCJiH4829 -uoCFQAAAAAdAAAAABAD

4. Pagina 21

• „oamenii se nasc liberi și sunt egali în drepturi”
• „respectarea principiului suveranității statului”
• „libertatea constă în puterea de a face tot ce nu dăunează cuiva, niciun om nu poate fi
acuzat sau arestat decât în cazuri determinate de lege”
• „nimeni nu trebuie sancționat pentru opiniile sale”
• „convin gerile religioase dacă exprimarea lor nu tulbură ordinea publică în
conformitate cu legea”, „libertatea de exprimare a ideilor și credințelor”
• „impozitarea generală indispensabilă pentru întreținerea armatei și cheltuielile
administrative trebuie suportate în mod egal de toți cetățenii, proporțional cu
veniturile lor”
• „cetățenii au dreptul ca personal sau prin reprezentantul său să stabilească necesitatea
unui impozit, să consimtă liber la aceasta”
• „dreptul la proprietate inviolabilă est e sacru”
Tabel 1. Reguli din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789

79 5. Pagina 31

Imagine preluată de pe Google de pe link -ul următor :
https://journals.openedition.org/histoiremesure/docannexe/image/4125/img -1-small580.png

6. Pagina 34 (https://fr.wikipedia.org/wiki/Troisi%C3%A8me_R%C3%A9pu blique_(France))

7. Pagina 38
Țara 1948/49
(milioane $) 1949/50
(milioane $) 1950/51
(milioane $) Cumulativ
(milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Fran ța 1085 691 520 2296
Germania Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376

80 Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Țările de Jos 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347
Elveția 0 0 250 250
Turcia 28 59 50 137
Regatul unit 1316 921 1060 3297
TOTAL 4924 3652 4155 12731
Tabel 3. Ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an, de către SUA în urma Planului Marshall.194
8. Pagina 45
Numele președintelui Perioadă de guvernare Partid politic
Charles de Gaulle 8 ianuarie 1959 -28 aprilie
1969 Rassemblement du Peuple
Français /Adunarea Poporului
Francez
Georges Pompidou 20 iunie 1969 – 2 aprilie 1974 Union des démocrates Pour la
République /Uniunea
Democrațiilor pentru
Republică
Valery Giscard d’Estaing 27 mai 1974 – 21 mai 1981 Mișcarea democrată
Francois Mitterand 21 mai 1981 – 17 mai 1995 Partidul Socialist
Jacques Chiriac 17 mai 1995 – 16 mai 2007 1976 -2002 Rassemblement
Pour la République și Uniunea
Pentru o Mișcare Populară
2002 -2007
Nicolas Sarkozy 16 mai 2012 – 14 mai 2017 Republicanii
Francois Hollande 15 mai 2012 – 14 mai 2017 Partidul Socialist
Emmanuel Macron 14 mai – prezent En Marche !

9. Pagina 51
Să fie de naționalitate franceză
Să aibă vârsta minimă de 18 ani
Să fie înscris pe lista electorală
Să aibă stabilită o declarație cu privire la situația financiară

194Cătălin Turliuc , Planul Marsh all – promotor al construcției europene , Ziarul Lumina
https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall . Planul Marshall – promotor al construcției europene, 25 mai 2008, Prof.
Dr. Cătălin Turliuc, Ziarul Lumina , https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Marshall

81 Să dețină un cont bancar de companie
Să aibă 500 de sponsorizări de la parlamentari sau aleși locali provenite din cel puțin 30 de
departamente sau comunități diferite de peste mări și cel mult o zecime să provină de la același
departament

10. Pagina 52

https://www.lemonde.fr/election -presidentielle -2017/article/2016/12/02/hollande -renonce -a-briguer –
un-second -mandat_5041938_4854003.html
11. Pagina 54
https://www.lepoint.fr/video/le -discours -de-marine -le-pen-apres -sa-defaite -a-l-election –
presidentielle -07-05-2017 -2125510_738.php,

82 12. Pagina 54
https://www.lepoint.fr/video/le -discours -de-marine -le-pen-apres -sa-defaite -a-l-election –
presidentielle -07-05-2017 -2125510_738.php,

13. Pagina 58 Statistică privind rata șomajului în Franța până în pre zent
https://tradingeconomics.com/france/unemployment -rate

83 14. Pagina 5 9 Le Monde . Courbe du chômage : l’objectif d’Emmanuel Macron
https://www.lemonde.fr/mmpub/edt/zip/2018/05/23/091628572 –
707bad32499947c8d7b7077cb25a85406d7bcaf5/images/chom.sv g
15. Pagina 62 Imagine preluată de pe site -ul:
https://harris -interactive.fr/wp –
content/uploads/sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf

84 16. Pagina 62 Imagine preluată de pe site -ul:
https://harris -interactive.fr/wp –
content/uploads/sites/6/2015/09/Results_HIFR_20minutes_18052015 -1.pdf