Macroeconomie

MACROECONOMIE

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

Specializarea: Administrarea Afacerilor, Anul I

Student: Tudor Teodora

CUPRINS:

Inflația

Șomajul

Relația inflație-șomaj:evoluția curbei Phillips

Posibile explicații pentru modificarea relației dintre șomaj și inflație în România

Metode de diminuare a șomajului

Cauzele inflației

Inflația prin salarii și prin costuri

Inflația prin cerere

Politica monetară

Șomajul și inflația

Inflația și Șomajul

Inflația este procesul de creștere semnificativă și persistentă a nivelului prețurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaționiste, influența prețurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al prețurilor va crește. De asemenea, inflația mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare (respectiv a cantității de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată prin intermediul unei unități monetare).

Pe termen lung inflația este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influențat. Inflația nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluția acesteia au de câștigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.

Inflația este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de creștere economică, datorită faptului că anticipările agenților nu mai pot fi efectuate corect, și de aici o risipă de resurse și o neîncredere în politicile implementate de puterea publică.

Înainte de a face o sinteză a definițiilor date șomajului în literatura de specialitate, trebuie precizat că, la origine, noțiunea de șomaj era sinonimă cu aceea de “inactivitate”. Cuvântul “șomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chomage”. La rândul său, acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate.

Șomajul reprezintă un dezechilibru pe piața muncii sub forma ofertei de muncă mai mari decât cererea de muncă.

Șomajul structural este determinat de absența cererii pentru forța de muncă disponibilă, ca urmare a:

progresului tehnologic, care face ca unele meserii să dispară, fiind înlocuite de noi tehnologii mai eficiente

schimbării structurii cererii consumatorilor

Apare ca urmare a incompatibilității dintre structura forței de muncă disponibile și nevoile de forță de muncă ale angajatorilor, determinate de tipul de bunuri produse și tehnologia folosită.

Șomajul ciclic este datorat fluctuațiilor ciclului economic.

Ratele crescute de ocupare înregistrate în perioadele de expansiune economică vor fi urmate de concedieri semnificative în perioadele de contracție.

Posibile explicații pentru modificarea relației dintre șomaj și inflație în România:

Globalizarea și șocurile de ofertă:

În contextul unui fenomen global de intensificare a relațiilor comerciale internaționale, în stabilirea prețurilor contează din ce în ce mai mult evoluțiile externe. (Borio, Filaro, 2007)

Potrivit unui sondaj realizat de BNR în rândul companiilor nefinanciare care activează pe piața internă, prețurile reacționează mai degrabă la șocuri de ofertă, transmisia majorării costurilor cu materiile prime fiind relativ rapidă. În schimb, reacția companiilor la un șoc negativ de cerere este divergentă la nivel sectorial. (Iordache, Pandioniu, 2014)

Prețul internațional al materiilor prime agricole se transmite integral și rapid în prețul intern. (Militaru, 2014)

Rigiditatea salariilor:

Un mediu economic caracterizat de o inflație scăzută și salarii nominale rigide la scădere poate determina o ajustare mai slabă a prețurilor la evoluțiile economice.

Ajustarea pieței muncii în perioada de recesiune s-a realizat prin reducerea numărului de angajați, în condițiile unor salarii rigide la scădere. (Iordache, Militaru și Pandioniu, 2013)

Metode de diminuare a șomajului:

Cauzele inflației:

În toate țările lumii, sindicatele urmăresc interesele membrilor proprii, respectiv creșterea puterii de cumpărare. Aceasta se realizează în primul rând prin creșterea nivelului salariilor. Orice creștere a salariilor conduce la creșterea costurilor de producție, și de aici, la creșterea prețurilor, deci la inflație.

De asemenea, creșterea costurilor de producție datorată creșterii prețurilor materiilor prime, a materialelor sau energiei va determina creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor finale, contribuind la creșterea inflației.

Inflația prin cerere

Creșterea cererii de bunuri și servicii mai rapidă decât creșterea ofertei va determina creșterea prețurilor. În figurile 6.1 și 6.2 sunt reprezentate grafic două mecanisme de creștere a prețurilor datorate creșterii cererii de bunuri și servicii.

În figura 6.1 s-a reprezentat într-un sistem de axe Venit disponibil – output efectele unei creșteri a cererii datorate majorării a cheltuielilor guvernamentale, G. O creștere a cheltuielilor publice G cu ∆G va conduce economia din punctul A în punctul E, adică la o cerere de output Ye mai mare decât YA (punctul inițial). Dacă și oferta ar crește la nivelul cererii, atunci nivelul prețurilor ar rămâne nemodificat.

Dacă oferta nu se modifică atât de repede sau chiar deloc, atunci diferența Ye – YA (cererea excedentară) se transformă în inflație, respectiv pentru ca economia să atingă un nou punct în care cererea să egaleze oferta vor crește prețurile. Acest gap inflaționist va indica astfel cât de repede se ajustează oferta la cerere, sau cât de mult cresc prețurile.

Un alt exemplu de creștere a cererii, și implicit a inflației, este descris în figura 6.2. Într-un sistem de axe venit-prețuri este descris efectul pe care îl are o creștere a veniturilor asupra cererii, și implicit asupra prețurilor. O creștere inițială a veniturilor de la V la V’ va determina creșterea prețurilor de la p la p’ (dacă oferta rămâne nemodificată). Producătorii observă creșterea cererii agregate (CeA) și răspund prin creșterea ofertei agregate (OA). În cea de-a doua fază, odată cu creșterea ofertei agregate nivelul prețurilor va scădea, însă nu va reveni la nivelul inițial. Cu alte cuvinte, efectul total, va fi de creștere a nivelului prețurilor.

Politica monetară

Creșterea masei monetare (a ofertei de monedă) poate constitui o nouă sursă de creștere a prețurilor. Dacă oferta de bunuri și servicii nu se adaptează suficient de repede la variația ofertei de bani, atunci restabilirea echilibrului se va face prin intermediul prețurilor, respectiv va crește nivelul acestora. Deplasarea curbei IS la dreapta (respectiv o creștere a ofertei de bunuri și servicii) determină creșterea ratei dobânzii, și de aici și creșterea prețurilor. Creșterea masei monetare, însoțită de creșterea producției, poate conduce la reducerea ratei dobânzii, de aici la creșterea cererii pentru investiții, și implicit la creșterea prețurilor. În cazul unei întârzieri între momentul creșterii ofertei de monedă și creșterea producției în cadrul sectorului real, atunci creșterea de masă monetară se îndreaptă în totalitate către prețuri, respectiv se va regăsi într-o creștere a inflației.

Șomajul și inflația:

De multi ani economistii afirma existenta unei corelatii negative intre rata inflatiei pe de o parte si rata somajului din economie, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale somajului sunt asociate cu nivele scazute ale inflatiei si invers. Relatia dintre inflatie si somaj este reprezentata grafic prin curba Philips. Analizand serii de date ale inflatiei si somajului, economistii au remarcat faptul ca legatura inversa, stabila, intre cei doi indicatori nu este intotdeauna valabila. O interpretare alternativa a acelorasi date ar fi aceea ca, in timp ce legatura intre inflatie si somaj exista la un anumit moment, pozitia curbelor este determinata si de un numar de alti factori.

STUDIU DE CAZ

Evolutia recenta a inflatiei si cauzele acesteia

La sfarsitul anului 2008, rata anuala a inflatiei IPC a atins nivelul de 6,3 la suta, in scadere cu un punct procentual fata de luna septembrie (7,3 la suta). Desi aceasta evolutie plaseaza rata inflatiei semnificativ peste limita superioara a intervalului de variatie din jurul tintei centrale de 3,8 la suta, ea marcheaza in acelasi timp confirmarea consolidarii procesului dezinflationist reluat in trimestrul III 2008.

In perioada septembrie-noiembrie 2008, continuarea unei dinamici a salariilor din industrie superioare celei a productivitatii muncii a condus la cresterea semnificativa a costului unitar cu forta de munca. Deteriorarea costului unitar cu forta de munca s-a manifestat continuu incepand cu mijlocul anului 2006, contribuind in toata aceasta perioada la incetinirea dezinflatiei prin presiunea costurilor fortei de munca asupra preturilor stabilite de producatori. Pe de alta parte, acest fenomen a condus la pierderi semnificative de competitivitate si a afectat negativ echilibrele externe, determinand recent presiuni din ce in ce mai puternice de depreciere a monedei nationale.

In luna decembrie, inflatia anuala CORE2 s-a redus cu numai 0,2 puncte procentuale fata de luna septembrie, situandu-se la un nivel mai inalt decat cel al inflatiei totale.

Ultimul trimestru al anului 2008 marcheaza un punct de inflexiune in dinamica activitatii economice interne, in conditiile transmiterii tot mai pregnante prin canalul comertului exterior si prin cel financiar a efectelor negative ale crizei internationale. Reducerea substantiala a cererii externe pentru produse romanesti, precum si dificultatile sporite de finantare a agentilor economici au avut ca efect, in perioada octombrie-noiembrie, scaderi semnificative ale valorilor unor indicatori precum: productia industriala, indicele de incredere in industrie, cifra de afaceri in sectorul serviciilor prestate populatiei, ritmul de crestere a cifrei de afaceri in comertul cu amanuntul. Evolutia acestor indicatori corelati cu dinamica PIB sugereaza in mod clar o incetinire semnificativa a cresterii economice si reducerea corespunzatoare a excesului de cerere in trimestrul IV.

Scenariul de baza al proiectiei curente, sub rezerva gradului neobisnuit de incertitudine asociat evaluarilor cantitative, plaseaza rata anuala a inflatiei la sfarsitul anului 2009 la nivelul de 4,5 la suta, similar celui prognozat in Raportul asupra inflatiei din luna noiembrie 2008. Pentru sfarsitul anului 2010 se prevede reducerea ratei inflatiei la 3,2 la suta.

Bibliografie:

http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf

https://economiexiceconomictgmures.wikispaces.com/file/view/PREZENTARE+INFLATIA+-SOMAJUL.pdf

file:///C:/Users/User1/Downloads/R20141119LP%20(1).pdf