M. Cordun delimitează componentele kinetologiei medicale, în lucrarea cu același titlu, și anume: kinetoterapia și kinetoprofilaxia. [308775]

[anonimizat] 1957, reprezintă știința ce studiază mișcările organismelor vii și a structurilor ce participă la aceste mișcări. [11]

[anonimizat], și anume la aplicarea acesteia în medicină (kinetologia medicală). [17]

[anonimizat], [anonimizat], analizând și corectând mecanismele neuromusculoarticulare deficitare. [anonimizat]/[anonimizat].

[anonimizat], căldura, [anonimizat], masajul și apa.

M. [anonimizat], și anume: kinetoterapia și kinetoprofilaxia.

Astfel, [anonimizat], motrice și psihice și/[anonimizat], în cazul afecțiunilor parțial reversibile sau ireversibile [4], [anonimizat]-i asigure pacientului (adult sau copil), [anonimizat], respectiv o viață independentă din punct de vedere profesional și social.

Kinetoprofilaxia, după M. Cordun, [anonimizat]. [4]

Kinetoterapia este o specializare în dezvoltare, o [anonimizat], [anonimizat]/sau paliativ.

[anonimizat].

CAPITOLUL I – DATE ANATOMICE SI FIZIOLOGICE

I.1 OSTEOLOGIA

La alcătuirea articuatiei umărului participă două segmente osoase:

OMOPLATUL( scapula )

[anonimizat], [anonimizat];

Formează partea posterioară a centurii scapulare;

[anonimizat] a toracelui , între primul spațiu intercostal și al optulea spațiu intercostal; [2]

[anonimizat] :

FAȚA ANTERIOARĂ : este escavata(fosa subscapulară); dă inserție mușchiului subscapular.

FAȚA POSTERIOARĂ: este convexă; se desprinde de pe ea transversal o [anonimizat] o împarte în două părți:

[anonimizat] .

[anonimizat]

3 margini :

Marginea superioară :

Subțire;

Prezintă incizura scapulei prin care trece nervul subscapular;

dă inserție mușchiului omohioidian;

Marginea medială:

Poate fi explorată sub piele;

Pe ea se inseră marele dințat și romboidul;

Marginea laterală :

Orientată spre axilă;

Este explorabilă parțial ;

Se găsește fațeta subglenoidala;

Pe marginea laterală se inseră lunga porțiune a tricepsului ;

3 unghiuri:

Unghiul supero-intern -> se inseră mușchiul unghiular;

Unghiul inferior – e ascuțit și ușor de explorat sub piele;

– se inseră subscapularul , marele rotund și fasciculele inferioare ale marelui dințat ;

Unghiul supero-extern – este cel mai important ;

– prezintă o cavitate , un gât și o apofiză;

HUMERUSUL

Os lung , pereche , prezintă două epifize și o diafiză;

Formează scheletul brațului ;

Orientare- se așează în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic , medial-suprafata ei articulară, anterior- șanțul profund al acestei extremități .

Humerusul prezintă o extremitate superioară , un corp și o extremitate inferioară.

EXTREMITATEA SUPERIOARĂ

Prezintala rândul ei un cap , gât anatomic , o tuberozitate mare și una micasi un gât chirurgical .

Capul humeral :

Neted și rotunjit;

Reprezintă 1/3 dintr-o sferă;

Privește în sus , înainte și înăuntru;

Are diametru vrtical cu 3-4 cm mai mare față de cel orizontal ;

Gâtul anatomic:

Șanțul care mărginește capul humeral în afară ;

Față de axa diafizeihumerale , axa lungă a gâtului anatomic face un unghi de 130 –140 de grade care poartă numele de unghiul cervico-diafizar;

Tuberozitatea mare:

Prezintă trei fețe:

Superioara- inserția supraspinosului;

Mijlocie- inserția subspinosului;

Inferioara- inserția micului rotund;

Tuberozitatea mică:

Se găsește înaintea gâtului anatomic;

Punct de inserție pentru mușchiul subscapular ;

Gâtul chirurgical :

Răspunde metafizei superioare a osului și este porțiunea aflată imediat sub capul humeral și sub cele două tuberozități .[2]

CORPUL HUMERUSULUI

Are formă prismatic triunghiulară;

Orientare cu o față înapoi și o margine înainte;

Prezintă trei fețe și trei margini

Cele trei fețe sunt :

Fața externă :

se observă amprenta deltoidiana;

Are forma unui V cu vârful așezat inferior;

Superior se inseră mușchiul deltoid ;

Inferior se inseră mușchiul brahial anterior ;

Fața internă :

Se găsește prelungirea șanțului bicipital;

Pe buza posterioară se inseră marele dorsal și marele rotund iar pe buza anterioară se inseră marele pectoral ;

Sub punctul unde se termină șanțul bicipital se găsește amprenta coraco –brahialului;

Sub amprenta mușchiului coraco-brahial se inseră mușchiul brahial anterior;

Fața posterioară :

Este străbătută oblic de șanțul nervului radial ;

Deasupra și sub sunt se inseră capul lateral și respectiv medial al mușchiului triceps[2]

EXTREMITATEA INFERIOARĂ

Este turtită antero-posterior;

Se aseamănă unei palete- paleta humerală ;

Prezintă suprafața articulară a humerusului pentru articulația cotului; [2]

I.2 ARTROLOGIE

Umărul prezintă două articulații; una clasică( articulația propriu-zisă a umărului ) denumită articulația scapulohumerala și o articulație accesorie ( cea de-a doua articulație a umărului).

I.2.a ARTICULAȚIA SCAPULOHUMERALA (glenohumerala )

Articulația scapulohumerala este o enartroză; unește capul humeral și cavitatea glenoidală a scapulei formând o articulație sferoidală .

SUPRAFEȚELE ARTICULARE

Suprafața articulară a humerusului este reprezentată de capul humeral , acoperit de un cartilaj hialin gros , de 1,5-2 mm suprafață ce reprezintă 1/3 dintr-o sferă.

Suprafața articulară a scapulei este reprezentată de cavitatea glenoidală acoperită și ea de cartilaj hialin, de formă ovală , ușor înclinată anterior , ușor concavă,limitată de o sprânceană osoasă.

Pentru stabilirea unei mai bune concordanțe între suprafețele articulare la periferia cavității glenoidale s-a dezvoltat un cadru constituit dintr-un fibrocartilaj numit labrum glenoidal . Labrumul glenoidal crește stabilitatea articulației și Iin acelas timp nu modifică amplitudinea și varietatea mișcărilor .

Capsula articulară se inseră pe omoplat pe marginea externă a bureletului glenoidian și pe gâtul anatomic al humerusului . Superior urcă până la procesul coracoid, înglobând tendonul lungii porțiuni a bicepsului. Pe humerus se așează în jurul capului humeral . Formează numeroase repliuri mai ales în partea inferioară . Capsula articulară este întărită prin ligamente superioare și anterioare ..

LIGAMENTUL SUPERIOR- LIGAMENTUL CORACO-HUMERAL – Se întinde de la procesul coracoid al omoplatului la marea tuberozitate a humerusului și pe mica tuberozitate . Este cel mai puternic ligament al articulației și are rolul de susținere a capului humeral , de unde poartă și denumirea de ligament suspensor al capului humeral .

LIGAMENTELE GLENOHUMERALE sunt poziționate anterior și sunt în număr de :

Ligamentul supragleno-suprahumeral ;

Ligamentul supragleno-prehumeral ;

Ligamentul pregleno-subhumeral;

Au fost denumite de Farabeuf și denumirea lor indică punctele de inserție. Sunt fascicule fibroase ce se întind de la cadrul glenoidal la colul anatomic al humerusului. Între aceste ligamente există zone de rezistență redusă .

I.2.b ARTICULAȚIA ACCESORIE

A doua articulație a umărului este reprezentată de spațiul subacromio-deltoidian. Este o articulație interscapulotoracică. Rolul articulației accesorie este de a participa la dinamica articualtiei scapulohumerale . Procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mișcarea prin durere.

I.3 MIOLOGIA

Mușchii care participă la efectuarea mișcărilor umărului fac parte din mai multe categorii :

Mușchii posteriori ai colanei vertebrale ;

Trapezul -mobilizeaza centura scapularasi umărul ridicându-le , apropie scapula de coloană;

Marele dorsal –adductor , proiector înapoi și rotator înăuntru al brațului;

Romboidul-trage omoplatulinauntru și îl basculează, apropie vârful omoplatului de coloană;

Unghiularul – trage omoplatul în sus ;

Micul dințat postero-superior;

Micul dințat postero-inferior ;

Mușchii cefei ;

Mușchii spinali ,

Mușchii intertransversali;

Mușchii interspinosi;

Mușchii toracobrahiali ;

Mușchii scapulo-brahiali ;

Mușchii ce acoperă articulațiile scapulohumerale sunt în număr de 7 sub formă de con cu baza la torace și vârful la humerus :

Mușchiul deltoid ;

Mușchiul toraco-brahial ;

Mușchiul supraspinos;

Mușchiul subspinos;

Mușchiul micul rotund ;

Mușchiul marele rotund;

Mușchiul subscapular;

I.4 BIOMECANICA

Cea mai mobilă articulație a corpului omenesc este caracterizată de articulația umărului. Umarul este un sistem biomecanic complex.

Miscarea de ridicare a bratului din pozitie neutral reprezinta o actiune de baza a umarului . Miscarea este complexa , deoarece mana poate fi miscata in spatiu intr 0 si 180 de grade.

Articulația scapulohumerala este o enartroză ce permite realizarea mișcărilor de :

abducție – adducție

flexie – extensie

rotație internă și rotație externă

circumducție

Abducția – este reprezentată de mișcarea laterală prin care brațul se îndepărtează de corp. Atunci când se realizează abducția , brațul , trebuie să atingă urechea. [7 ,8 ]

Adductia – este reprezentată de mișcarea opusă abducției, mișcare prin care brațul se apropie de corp. Membrul superior abdus revine la 0 grade.

Abducția și adductia se realizează în jurul axului antero-posterior ce trece prin parte inferioară a capului humeral , puțin înăuntrul gâtului anatomic . Sunt mișcări în plan frontal .

Flexia mai poartă denumirea de antepulsie sau proiecția înainte și reprezintă mișcarea brațului spre înainte ce ajunge la vertical pe lângă ureche .

Extensia se mai numește retropulsie sau proiecția înapoi a brațului. Amplitudinea extensiei este limitată de ligamentele coracohumeral și glenohumeral .

Rotația internă se mai numește și rotație medială și este reprezentată de mișcarea humerusului pe direcție medială.

Rotația externă mai este numită și rotație laterală ce reprezintă mișcarea inversă a rotației interne .

Rotațiile se execută în jurul uni ax vertical ce are traiectul prin central capului humeral și central capitulului humeral . Mișcările de rotație ale brațului le completează pe cele de prono-supinatie ale antebrațului .

Circumducția este o mișcare complexă pe care articulația umărului o efectuează datorită tuturor celor 3 grade de libertate ( flexie, extensie , abducție ).

Gradul de miscare al bratului este strans legat de miscarea realizata de scapula fata de torace. [7 ,8]

Miscarea scapulei – sincron cu humerusul 150-180 grade flexie și abducție se permite păstrarea congruenței capului humeral cu glena

în primele 30 grade de abducție si 60 grade flexie ale humerusului scapula ramine in pozitie stabilă;

pe porțiunea medie a arcului de mișcare: scapula se mobilizează odata cu humerusul;

finalul mișcării: humerusul activează din nou singur

Mișcarea de ascensiune a claviculei cu 30 grade în articulația sterno-claviculară se realizeaza concomient cu rotația scapulei .

Rotația externă a humerusului – când se depășește linia orizontală pentru a se evita lezarea/impingement-ul țesuturilor moi cu arcul tendinos ligamentar acromio-clavicular .

Rotația internă a capului humeral în mișcarea de flexie totală tuberozitatea medială ajunge anterior .[7 , 8 ,20 ]

Stabilitatea este esentiala pentru functionarea obisnuita a incheieturilor. Echilibrul articular este dat de factorii static si dinamici. In cazul umarului stabilizatorii static sunt capsula articulara , ligamentele si cavitatea glenoidala. Stabilizatorii dinamici sunt reprezentati de nervi si muschi. Pentru a asigura suportul echilibrului activitatii muscular, stabilitatea dinamica mai include impulsurile aferente de la receptori la sistemul nervos central ,

CAPITOLUL II – DATE ANATOMO – PATOLOGICE

II.1 DEFINIȚIA PERIARTRITEI SCAPULOHUMERALEA

Periartrita scapula – humerala nu este o boală ci un sindrom dureros , clinic caracterizat prin mișcări limitate , ce masifesta durere , redoare și indisponibilitate funcțional a articulației , determinate de procese patologice , care interesează ligamentele , capsula articulară, tendoanele , bursă și mușchii. Este una distre cele mai întâlnite suferințe pentru care bolnavul se adresează cadrului medical. Se întâlnește la ambele sexe , la pacienții cu vârsta peste 40 de ani .

Durerea ce apare în cazul periartritei poate avea caracter acut sau cronic, apare spontan, cu intensitate mare sau moderată după un traumatism sau efort, poate da și iradiere în braț . Durerea se accentuează pe timpul nopții .

II.2 CLASIFICAREA PERIARTRITEI SCAPULOHUMERALE

Periartrita scapulohumerale se clasifică clinic- anatomo – funcțional în 5 forme după școala medicală franceză :

Umărul dureros simplu;

Umărul acut hiperalgic;

Umărul mixt;

Umorul blocat;

Umărul pseudoparalitic

Umărul dureros simplu – cea mai deasă formă întâlnită la pacienți. Durere moderată în umăr când pacientul prestează activitățile zilnice. În cazul umărului dureros simplu întâlnim 3 stadii :

Stadiul acut

Se imobilizează în poziție de repaus pentru a detensionă tendonul umărului. Pacientul nu execută mișcări din articulația afectată a umărului. Durerile ce apar în stadiul acut dă pacientului tendința de a ridica din umărul afectat, astfel sunt recomandate tehnici FNP de relaxare bazate pe izometrie : stabilizare ritmică, relaxare-opunere.

Pentru a putea kinetoterapeutul să blocheze mișcările de flexie , extensie și ridicare a umărului, pacientul este așezat în decubit dorsal în timpul executării exercițiilor

Stadiul subacut

În acest stadiu se încep mobilizările pasive , pasivo-active , active și active asistate în articulația scapulohumerala afectată.

Stadiul terminal

Este permisă exercitarea tuturor mișcărilor din articulația scapulohumerala afectată cu prioritate cele active cu rezistență pentru a crește forța muscular.

Urmărim obiectivele :

Recâștigarea forței musculare;

Refacerea stabilității și mișcării controlate a umărului;

Umărul acut hiperalgic- Are ca bază o tendinită în criza inflamatorie sau o migrare de elemente calcifiante în bursa subacromio-deltoidiana. Umărul acut hiperalgic debutează cu o durere brutal , cruntă și cu impotent funcțional toatala a membrului superior afectat. Durerile pot iradia pe marginea laterală a membrului dar și către fosa supraclaviculara sau spre ceafă. Limitarea mobilității este antalgică, nu mecanică . Întâlnim durere insuportabilă ce se intensifică nocturn și la orice tentativă de mobilizare a umărului . Când procesul inflamator este pe cale de suprimare se realizează un program kinetoterapeutic, asemănător cu cel din cazul umărului dureros simplu aflat în prmiele stadia . Umărul acut hiperalgic evoluează de la umărul dureros simplu atunci când nu este tratat corespunzător.

Umărul mixt – apare și el , asemenea umărului dureros simplu, des în serviciile de recuperare. Limitarea mișcării în cazul umărului mixt este datorată de o redoare ce nu cedează nici sub anestezie. Ca și în cazul umărului dureros simplu este prezentă durerea . Umărul mixt este asocierea dintre limitarea mobilității articulare a uamrului datorită unor contracture antalgice ale flexorilor ,rotatorilor sau abductorilor umărului și umăr dureros simplu de origine tendinoasă.

Umărul blocat – Este denumit și “umăr înghețat “, denumire ce vine de la limitarea marcată a mobilității umărului. Blocarea umărului are ca bază capsulita retractile . Debutează cu o durere ce poate persista la o intensitate scăzută , sau intermitent , poate să dispară și să apară. În cazul umărului blocat recuperarea începe prin profilaxia acestuia:

Posturare corectă a umărului afectat ;

Mobilizări regulate și precoce ale membrului superior afectat;

Kinetoterapia corect realizată a umărului dureros simplu și a umărului mixt;

Umărul pseudoparalitic – Apariția sa este pe un fond degenerative dar se poate întâlnii și în cazul tinerilor în urma unui traumatism . Are ca substrat ruptura sau perforarea la diverse grade a manșonului mușchilor rotator. Articulația scapulohumerala prezintă abolirea mișcărilor când este semnalată o ruptură toatala sau prezintă dificultate în realizarea mișcărilor active când este vorba de o perforare ( ruptura parțială ).

Tudor Sbenghe ,Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare , editura medicală, București , 1997

Conform școlii engleze , periartrita scapulohumerala se clasifica în 6 entități clinic-anatomo-functionale:

Sindromul de împingere( impingement syndrome );

Forma clinico-anatomo-functionala des întâlnită la sportivi , sporturi ce suprasolicită centura scapulară. Sindromul de împingere este determinat de afectarea tendonului mușchiului supraspinos. Asupra tendonului se pune o presiune care repetată duce la apariția unei tendinite calcifiante ce poate favoriza rupture parțial sau totală a manșonului rotatorilor. Se manifestă cu dureri recidivante la nivelul umărului, cu debut insidious , durerea crește treptat și este accentuate în timpul mobilizării articulare. Durerea iradiază pe braț, cu intensificarea durerii în timpul nopții , în timpul somnului .

Flexia și rotația internă sunt cele două mișcări ale umărului cu mobilitatea afectată.

Sindromul supraspinosului ( tendinita degenerativă );

Cel mai afectat de leziunile degenerative este tendonul mușchiului supraspinos. Frecvent întâlnită la bărbații ce au o activitate fizică intense , cu vârsta peste 50 de ani . Tendinita degenerative este asimptomatică , se manifestă clinic după o solicitare excesivă . Durerea, de obicei , se localizează în profunzimea umărului , exacerbate nocturn .

Tendinita bicipitală ;

Este reprezentată de inflamația tendonului capului lung al bicepsului la trecerea prin șanțul bicipital humeral. Apare în cazul suprasolicitării sau în urma unor traumatisme. Clinic , durerea apare în regiunea anterioară a umărului . Mișcările limitate sunt abducția și rotația externă

Tendinita calcifianta și bursita;

Apare la pacienții cu vârsta între 25 – 55 de nai , caracterizată de o inflamație acută a supraspinosului. Se poate prezenta ca o durere cronică , relative ușoară la nivelul umărului , cu iradierea durerii pe braț sau la nivelul gâtului. Poate manifestă și dureri acute , severe , ca urmare a unui răspuns inflamator.

Capsulita adezivă ;

Este întâlnită la femei, cu vârsta peste 40 de ani . inflamația cronică a capsule glenohumerale evoluează spre fibroză . Capsulita retractile are debut insidious cu dureri moderate , cu intensificări în timpul nopții . Apar redori articulare și limitarea progresivă a mișcărilor .

Umărul pseudoparalitic;

http://dralinpopescu.ro/2010/periartrita-scapulohumerala-psh.html 4.05.2016 , 16 38

Patologia aparatului locomotor, sub redacția Prof. dr. Dinu M. Antonescu , vol I, Editura medicală , București , 2006

II.3 Etiopatogenie

Factorii etiologici sunt diferiți determinând tablouri clinice cu evoluție acut , subacută , cronică. Periartrita scapulo-humerala etse încadrată în reumatismul abarticular împreună cu miozite , tendinite , bursite, nevralgii și nevrite. În cazul pacienților cu rheumatism abarticular sunt afectate tenodanele , tecile sinoviale , bursele , fasciile , musculature și aponevrozele .

Periartrita scapulo-humerala apare în urma unor traumatisme , microtraumatisme, expunere la frig . Se întâlnește și în cazul unor afecțiuni ale sistemului nervos periferic ( zona zoster , nevralgii cervico-brahiale ) cât și în cazul unor afecțiuni ale sistemului nervos central (Accident vascular cerebral , traumatisme cerebrale , Boala Parkinson).

II.4 Simptomatologie

Din punct de vedere anatomo- patologic , periartrita scapulo-humerala , prezintă leziuni inflamatorii, rupture parțiale , leziuni ischemice cu necrozări, iar la nivelul tendoanelor putem întâlnii și calcificări . Simptomele de regulă sunt locale , urmate de durerea articulației cu limitarea mobilității acesteia și pierderea forței musculare. Putem întâlnii și schimbări de temperatură , eventuale modificări de culoare și volum la nivelul articulației umărului. Durerea din periartrită poate fi uni sau bilateral, cu iradiere brahială sau localizată . Durerea resimțită se poate datora afecțiunilor sau proceselor inflamatorii, degenerative sau nervoase.

Apariția reumatismului abarticular poate reduce mobilitatea articulară de la câteva grade până la impotent funcțional complete. La palpare putem întâlnii amiotrofie sau hipotrofie iar la nivel cutanat avem hiperemie. Flexia , abducția și rotațiile sunt cele mai afectate mișcări când vine vorba de periartrită.

II.5 Diagnostic

Medicul specialist va determina gradul de afectare și va pune diagnosticul .Pentru susținerea diagnosticului este necesară examinarea clinică, radiologică și de laborator. În cadrul examinării clinice cu ajutorul examenului obiectiv, la inspecție ,se poate remarca umărul tumefiat, amiotrofic , în special deltoidul și trapezul , căzut .

La palpare găsim puncte dureroase pe marea tuberozitate(punctual de inserție a muschilui supraspinos ), apofiza coracoidă , șanțul bicipital. Pentru a studia și evalua mobilitatea articulației scapulohumerale punem pacientul să execute anumite mișcări , de exemplu :

Abducție

Flexie

Extensie

Rotație internă

Rotație externă

Se poate realiza și examenul mobilității active , doctorul specialist sau kinetoterapeutul realizează o rezistență pe direcția de mișcare efectuată de pacient.

II.6 Evoluția periartritei scapulohumerale

Evoluția periartritei scapulohumerale , obișnuit , se termină în câteva săptămâni, după care pacientul își poate relua activitățile obinuite. În unele cazuri de periartrită rămâne instalată o senzație de jenă la nivelul articulației umărului în urma expunerii la frig sau în urma oboselii articulare .

CAPITOLUL III – METODE DE TRATAMENT

III.1 Tratamentul profilactic

Profilaxia in cazul periartritei scapulohumerale presupune indepartarea focarelor de infectie. Putem recurge la hidroterapie , masaj , kinetoterapie care tonifica musculature si ligamentele prevenind aparitia bolii.

III.2 Tratamentul curativ

In functie de stadiul/faza in care se afla pacientul tratamentul curativ este complex.

In cazul tratamentului igieno-ditetic cand vine vorba de faza initiala in care sunt predominate leziunile inflamatorii este recomandat repausul membrului afectat pan ace se diminueaza procesele dureroase. Se prefer un regim hiposodat .

III.3 Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este recomandat in puseul acut si consta in administrarea de analgetice , antalgice , vitamine , infiltratii iar in cazuri mai grave se pot administra si antibiotice.

III.4 Tratamentul balneofiziokinetoterapeutic

III.4.a Masajul

Inainte de inceperea masajului trebuie sa avem in vedere daca exista contraindicatii precum : leziuni cutanate,plagi infectate, infectii tumorale, lipoame ;

In cazul periartritei scapulohumerale obiectivele cand vine vorba de masaj terapeutic sunt :

Diminuarea durerii;

Reducerea contracturii musculare;

Imbunatatirea circulatiei sangvine;

Aplicam neteziri pe partea anterioara si posterioara a umarului, in regiunea supraspinoasa si supraclaviculara. Framantarile sunt executate cu blandete , adaptate sesnibilitatii locale a umarului. Pentru decontracturarea musculaturii umarului aplicam vibratii cu intreaga palma .

Dupa ce durerea dispare , sunt recomandate manvre de stimulare si tonifiere a musculaturii pentru a prevenii hipotrofia. Putem utilize si frictiuni usoare cu degetele si tapotament cu mana in forma de caus.

Prin masaj realizam pregatirea pacientului pentru efortul fizic depus la sedinta de kinetoterapie.

III.5 b Electroterapia

Din procedurile de electroterapie in cazul periartritei scapulohumerale sun foarte utile :

Curentii diadinamici;

Curentul galvanic;

Baile galvanice;

Ultrasunetul;

Ionoterapia medicamentoasa;

Laser

Ultraviolete in doze mici ;

Terapia combinata ;

Stimularea electrica neuromusculara;

Curentii diadinamici, cu o frecventa cuprinsa intre 50 -100 Hz, fac parte din curentii de joasa frecventa alaturi de curetii Tens si Trabert.

In cazul periartritei scapulohumerale , curentii diadinamici , se aplica direct pe punctele dureroase descries de pacient. Marimea electrodului este aleasa in functie de regiunea de tratat, in caul nostrum, electrozi mici , rotunzi , de aceeasi marime . Pe punctual dureros aplicam electrodul negative iar pe cel pozitiv il aplicam la 2 – 3 cm distant . Electrozii ii aplicam numai cu material hidrofil, umed. Pentru a obtine un efect antalgic, timpul de aplicare al curetilor diadinamice este de 8 – 10 minute.

TEHNICA DE APLICARE A CURETILOR DIADIANMICI

Curentul galvanic este o forma de current continuu care circula dinspre polul negative spre polul pozitiv.

In cazul periartritei scapulohumerale electrozii ii aplicam periarticular pentru a obtine urmatoarele efecte :

Antialgic – scade excitabilitatea nervoasa la nivelul polului negativ;

Stimulare neuro – motorie – la nivelul electrodului negativ ;

Reglarea modificarilor de excitabilitate a SNC, in functie de modul in care il aplicam ;

Reglare nespecifica neuro – vegetativa;

Biotrofic – imbunatatirea loco-regionala a irigatiei sangvine;

Vasodilatator- hiperemie reactiva la nivelul circulatiei profunde si superficial ;

Curentul galvanic se aplica cu ajutorul unor electrozi sub forma de placa de diferite dimensiuni. Nivelul de intensitate introdus al curentului galvanic este stability de raportul 0,1 mA/1 cm ^2 de suprafata de electrod . Raportul este egal cu nivelul pragului de sensibilitate.

Pentru eficienta aplicarii curentului galvanic , o sedinta trebuie sa dureze nin jur de 30 de minute .

Baile galvanice – sunt recomandate pentru tratarea unor regiuni mai intinse sau a intregului corp , la care se combina efectul termic al apei cu actiunea curentului continuu. In cazul periartritei scapulo – humerale folosim baile galvanice bicelulare , membrele superioare introduce in vane , un mebru la polul pozitiv si celalalt la polul negativ.

Durata sedintelor se stabileste in functie de diagnosticul pacientului iar timpul este cuprins intre 10 si 30 de minute. Ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile .

Ultrasunetele – sunt vibratii mecanice pendulare care depasesc limita de perceptive auditiva. Frecventa variaza intre 500 KHz- 3000 KHz. Efectele fiziologice si terapeutice ala aplicarii ultrasunetelor sunt :

Analgetic – controleaza si minimalizeaza durerea ;

Miorelaxant – decontracturant ;

Efec t fibrolitic;

Efect Actiunea – reflexa ;

In cazul aplicarii pe tesut muscular este indicata miscarea realizata cu capatul transmitatorului de ultrasunete sa fie executata in sensul fibrelor muscular ci nu transversal .

De exemplu avem un pacinet cu periartrita scapulo humerala la nivelul umarului stang. Indicatiile sedintei de ultrasunet sunt urmatoarele :

Ultrasunet , 0,3 W/cm^2 , Frecventa : 3 MHz , mod pulsat 30 % , timp de 10 minute , pe fata anterioara a umarului stang.

Ionoterapia – este procedeul prin care sunt introduse in organism diferite substante medicamentoase cu ajutorul curentului galvanic . Sub electrodul active , stratul hidrofil se imbiba in Solutia ce contine ionul medicamentos pe care dorim sa-l aplicam. De aici Solutia migreaza prin piele la polul opus si ajunge in interiorul organismului .

De mentionat ca numai electrolitii solubili in alte lichide decat apa pot trece prin tegument . Caracterul specific al procedurilor este actiunea locala .

Efectele obtinute dupa ionoforeza ( ionoterapie ) :

Analgetice;

Sedative ;

Vasomotorii ;

Trofice ;

Cresterea excitabilitatii musculare ;

Contraindicatii :

Leziuni cutanate ;

Supuratii ;

Manifestari alergice ;

Unele eczema ;

Tuberculoza cutanata ;

Neoplasme cutanate ;

Terapia combinata consta dintr-un amestec de ultrasunete si stimulare interferentiala pentru a asigura stimularea celulara si controlul transferurilor de fluide la locurile leziunii . Este utila cu precadere in cazul leziunilor acute .

Roxana Miclaus ,Electroterapie , Note de curs , 2014

Nadinne Roman , Electroterapie, Indrumator practice , 2014

Andrei Radulescu , Marion Burtan, Electroterapie , Editura MEdicala S.A , Bucuresti , 2005

Laseroterapia

In practica terapeutica se folosesc laserele din specrul infrarosu sau rosu .In cazul terapiei laser folosim :

Frecvente mici , 1 -5 Hz pentru stimulare ;

Frecvente mai crescute , >= 10 Hz in scop analgetic ;

Urmatorii parametrii trebuie sa ii configuram pentru a efectua o terapie laser:

Laseroterapia are urmatoarele efecte:

Antialgic ;

Antiinflamator ;

Stimularea circulatiei arterio- venoase ;

Stimularea metabolismului celular ;

Metode laser MLS in periartrita scapulo – humerala

Dupa numeroase cercetari stiintifice a fost dezvoltata o noua metoda terapeutica MLS ( LASER THERAPY MULTIWAVE LOCKED SYSTEM ) . Noua metoda combina emisii laser cu doua lungimi de unda , una in sistem continuu – 808 nm cu putere maxima de 1 W si cealalta in sistem pulsat cu putere maxima de 25 W. Acesta combinative are avantajul de a intesifica penetrabilitatea si posibilitatea de crestere a energiei emise .

Efectele terapeutice la care participa terapia MLS :

Avantajele terapiei MLS :

Timpul tratamentului relativ scurt ;

Diminuarea sau disparitia durerii ;

Efect antiinflamator puternic ;

Vindecarea rapida a intinderilor ;

Vindecarea rapida a contracturilor musculare ;

Recapatarea rapida a integritatii structural a musculaturii lezate ;

Retrocedarea edemelor ;

Imbunatatirea rapida a circulatiei locale ;

Vindecarea rapida a leziunilor superficiale ;

Revista de recuperare , Medicina fizica si Balneologie nr.1 – 2 / 2006 , Al 29-lea Congres National de Medicina FRizica si de Recuperare , Poiana Brasob 01 – 04 Noiembrie 2006

III. 4. C Kinetoterapie

Kinetoterapia este considerata una dintre cele mai noi componente a medicinii fizice ce reprezinta metodologia activa de baza pentru refacerea sau consolidarea functiilor unor parti ale corpului .

Kinetoterapia presupune refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional in diverse suferinte cu ajutorul miscarii, prin programe de recuperare medicala . Pornind de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, kinetoterapia se poate folosi in programele terapeutice profilactice, curative si de recuperare .

CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ

Motivația alegerii temei

Am ales tema "Kinetoterapia în Periartrita scapulo – humerala " fiind una dintre afectiunile cele mai frecvente , pentru care bolnavul se adresează medicului.

Sindrom complex ce merită toată atenția, ce se manifestă prin durere și impotență funcțională, mi-a atras atenția și am considerat că este necesară alcătuirea unui program foarte bine structurat și eficient pentru recuperarea acestuia.

Consider că, terapia prin exerciții fizice este o metodă care poate diminua producerea afecțiunilor articulare .Recuperarea prin kinetoterapie îmbunătățește toate funcțiile generale ale organismului și dezvoltă musculatura fiind preconizată pentru o bună funcționare a articulațiilor dar și pentru evoluarea armonioasă a corpului .

Ipoteza cercetării

Scopul și obiectivele cercetării

Presupun ca , aplicarea unui program de kinetoterapie in tratarea reumatismului abarticular , ajuta pacientul sa isi recapete gradele de mobilitate si forta musculara normala .

Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei lucrări are la bază conceperea unui program kinetoterapeutic care să urmărească recuperarea eficientă ,rapidă a articulației scapulohumerale și să aducă activitatea funcțională a membrului superior afectat la un nivel cât mai apropiat al activității funcționale dinaintea instalării sindromului dureros .

IV.1 Data locul si subiectii cercetarii

Studiul de caz s-a desfășurat în cadrul Clinicii de recuperare Decebal Mehedinți din Municipiul Câmpina ,sub îndrumarea domnului profesor doctor Decebal Mehedintipe un lot de 30 de pacienți( barabati și femei )cu vârsta cuprinsă între 30 și 85 de ani , având diagnosticul de periartrită scapulo- humerală . Programele de kinetoterapie s-au realizat atât în incinta clinicii de recuperare cât și la domiciliul pacientului. Studiul a fost facut in perioada 01.06 2015 – 12. 08. 2016.

A avut loc o evaluare articulara si musculara cu reevaluare din 3 in 3 zile pana la incheierea programului de recuperare.Un prim studiu statistic l-am efectuat in cadrul incidetei periartritei scapulohumerala in functie de gen .

Un alt studiu a fost efectuat in functie de varsta pacientului si incideta PSH:

Incidenta pacientilor cu PSH in functie de mediul de provenienta:

IV.2 Aparate , instalatii si material folosite

In executarea programului de recuperare am utilizat urmatoarele :

Goniometru

Scripete

Roata cu doua manere

Roata de perete

Greutate de 1 kilogram

Banda Esmach

Platou Canadian

Sarma

Power

IV.3 Planul cercetarii

Cercetare bibliografica

Elaborarea programelor de recuperare

Aplicarea programelor de recuperare

Evaluarea si reevaluarea pacientilor

Analiza si interpretarea datelor obtinute

Elaborarea concluziilor

IV.4 Evaluarea pacientilor

Evaluarea articulatiei scapulohumerale are ca rol diagnosticarea corecta a pacientului prin intocmirea bilanului articular , bilantului muscular si anumitor teste . In urma evaluarii putem pune un diagnostic.

Bilantul articular

Flexia umarului

Definirea miscarii – miscarea anterioara a bratului intr-un plan sagital ;

Valoarea normala – 180 de grade ( Sbenghe );

Pozitia initiala – pacientul in ortostatism, cu membrul afectat in pozitie anatomica;

Pozitie finala – pacinetul in ortostatism ajunge cu bratul ridicat pe langa ureche ;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei scapula – humerale , pe partea laterala .

Bratul fix urmareste epicondilul lateral al humerusului , paralel cu linia medio-axilara a trunchiului.

Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a bratului , urmarind epicondilul humeral .

Pozitia kinetoterapeutului in timpul testarii este de aceeasi parte a membrului superior testat.

Extensia umarului

Definirea miscarii – miscarea posterioara a bratului in plan sagital;

Valoarea normala – 50 , 60 de grade activ si 90 de grade pasiv ;

Pozitia initiala – pacientul in ortostatism , cu membrul superior de testat in pozitie anatomica .

Pozitia finala – pacientul in ortostatism deplaseaza bratul spre inapoi , pana la limita miscarii ;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se plaseaza la nivelul articulatiei scapula-humerale , pe partea laterala .

Bratul fix urmareste epicondilul lateral humeral , paralel cu linia medio – axilara a trunchiului .

Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a bratului , urmarind epicondilul lateral .

Pozitia kinetoterapeutului in timpul testarii este de aceeasi parte a membrului superior testat

Abductia umarului

Definirea miscarii – miscarea de departare a bratului de corp ;

Valoarea normala – 180 de grade ( Sbenghe )

Pozitia initiala – pacientul in ortostatism , cu membrul superior de testat in pozitie anatomica ;

Pozitia finala – pacientul in ortostatism , bratul ajunge intr0un unghi de 90 de grade fata de trunchi;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se plaseaza pe fata posterioara a articulatiei scapula 0 humerala , in central acesteia .

Bratul fix pe linia lateral a trunchiului ;

Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a bratului , urmarind mediusul ;

Pozitia kinetoterapeutului in timpul testarii este in spatele membrului de testat .

Adductia umarului

Definirea miscarii – miscarea de apropiere a bratului de axa medial a corpului ;

Valoarea normala – adductia pura este imposibil de realizat din cauza trunchiului . Din pozitie de abductie se realizeaza 90 de grade de adductie ;

Pozitia initiala – pacientul in ortostatism , bratul in unghi de 90 de grade fata de corp ;

Pozitia finala – pacientul in ortostatism , bratul pe langa corp ;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se plaseaza pe fata posterioara a articulatiei scapulo – humerale in centrul acesteia ;

Bratul fix se plaseaza pe linia lateral a trunchiului ;

Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a bratului , urmarind mediusul.

Pozitia kinetoterapeutului in timpul testarii este in spatele membrului de testat .

Rotatia externa a umarului

Definirea miscarii – miscare ce se realizeaza in jurul unui ax vertical , ce trece prin centrul capului humeral .

Valoarea normala – 80 – 90 de grade ( Sbenghe )

Pozitia initiala – pacientul in decubit dorsal cu bratul in abductie de 90 de grade si cotul flectat la 90 de grade, antebratul in pronatie , palma priveste spre corp .

Pozitia finala – pacientul in decubit dorsal , antebratul se deplaseaza cranial ;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se plaseaza la nivelul articulatieicotului , pe partea posterioara .

Bratul fix urmareste mediusul ;

Bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a antebratului ;

Pozitia kinetoterapeutului in timpul testarii este de aceeasi parte a membrului testat .

Rotatia interna a umarului

Definitia miscarii – miscare care se executa in jurul unui ax vertical ,care trece prin centrul capului humeral;

Valoarea normala – 90 – 95 de grade (Sbenghe ) ;

Pozitia initiala – pacientul in decubit dorsal cu bratul in abductie la 90 de grade , cotul flectat la 90 de grade ,antebratul in pronatie , atarna in afara mesei , perpendicular pe sol ;

Pozitia finala – antebratul se deplaseaza caudal ;

Pozitia in care se aseaza goniometrul :

Centrul goniometrului se aseaza la nivelul articulatiei cotului , pe partea posterioara .

Bratul fix urmareste mediusul

Bratul mobil se aseaza paralel cu linia de mijloc a fetei posterioare a antebratului ;

Poziti kinetoterapeutului in timpul testarii este de aceeasi parte a membrului testat .

Bilantul muscular

Flexia umarului

Muschii principali care realizeaza flexia umarului sunt:

Deltoid anterior

Coracobrahial

Biceps brahial

Muschi accesor – trapezul superior ;

Pozitia fara gravitatie – pacientul in decubit heterolateral , cu bratul de testat sustinut .

Pozitia antigravitationala – pacientul in ortostatism cu bratul de testat in pozitie anatomica .

(Forta 5)

Extensia umarului

Muschii principali care realizeaza extensia umarului sunt :

Deltoid

Rotund mare

Marele dorsal

Triceps brahial

Muschii accesori sunt :

Subspinosul

Rotund mic

Pozitie fara gravitatie – pacietul este asezat in decubit heterolateral , cu bratul de testat sustinut, cotul poate fi extins sau flectat .

Abductia umarului

Muschii principali care realizaeaza abductia umarului sunt :

Deltoidul

Supraspinosul

Pozitia fara gravitatie – pacientul asezat in decubit dorsal .

Pozitia antigravitatie – pacientul sezand , cu bratul in pozitie anatomica .

Adductia umarului

Muschii principali care realizeaza adductia umarului sunt :

Subspinos

Subscapular

Pectoral mare

Rotund mare

Marele dorsal

Pozitie fara gravitatie –pacientul in decubit dorsal , cu bratul de testat in afara mesei , abductie de 90 de grade.

Pentru diagnosticarea periartritei scapulo- humerale am folosit cateva teste functionale specifice umarului :

Load and shift test

Testul aprehensiunii

Testul Neer

Testul Hawkins

Unui numar de 10 pacienti , in urma evaluarii obiective de catre mine sub supravegherea domnului profesor doctor Decebal Mehedinti , am dorit sa le adresez si cateva intrebari sub forma unui chestionar . Pacientii care au completat chestionarul au solicitat kinetoterapie la domiciliu .

Chestionarul contine intrebari privind simptomele si capacitatea pacientului de a efectua anumite activitati . Pacientul este rugat sa raspunda intrebarilor in functie de starea lui din ultima saptamana. Intrebarile au fost realizate pentru miscarile ce includ articulatia umarului .1- nicio dificultate

2- dificultate usoara

3- dificultate medie

4- dificultate foarte mare

5-incapabil

IV.5 Obiective

Tratamentul kinetoterapeutic al periatritei scapulohumerale are urmatoarele obiective :

Reducerea sau diminuarea durerii ;

Refacerea mobilitatii in articulatia centurii scapulo – humerala ;

Refacerea fortei musculare ;

Refacerea abilitatii , miscarilor controlate si a stabilitatii umarului ;

Capitolul V

V.1 Studiu de caz

Din 30 de pacienti pe care am desfasurat studiul de caz am ales sa detaliez 2 cazuri , dupa cum urmeaza :

Cazul numarul 1.

Pacienta E. D , in varsta de 44 de ani , s-a prezentat la clinica de recuperare Decebal Mehedinti cu diagnosticul de periartrita scapulo – humerala , forma de umar blocat .

Subiectiv pacienta acuza limitaea miscarilor umarului cat si dureri suportabile. Pacienta prezenta dificultati in realizarea gesturilor cotidiene , imbracat . pieptanat , etc.

In urma examenului obiectiv am constatat ca atat miscarile active cat si cele pasive erau reduse .

In urma bilantului articular am constatat ca miscarile limitate sunt in special rotatia externa si abductia . Dupa masurarea gradelor de mobilitate , cu ajutorul goniometrului ,a rezultat abductie de 35 de grade si rotatie externa de 20 de grade , restul miscarilor fiind realizabile .

In urma bilantului muscular care a fost dificil de realizat datorita durerii prezente, pacienta prezenta o forta 3 + .

In faza in care pacienta E. d s-a prezentat la tratament , obiectivele urmarite au fost in special reducerea sau diminuarea durerii si relaxarea membrului superior si a centurii scapulare . Pentru a indeplinii aceste obiective am aplicat pe musculature umarului cat si pe cea a bratului , neteziri , frictiuni si framantari cat si decontracturarea musculaturii centurii scapulare .La examenul obiectiv am observant ca muschiul pectoral mic era contracturat si pacienta resimtea durere chiar si la o simpla atingere .Am realizat stretching la nivelul musculaturii pectorale.

A doua etapa sau al doilea obiectiv de atins in cadrul programului de recuperare a fost refacerea mobilitatii articulare . Pentru inceput am realizat pasiv mobilizari ale articulatiilor sternoclaviculare si acromioclaviculare. Cea mai mare atentie am acordat-o in efectuarea mobilizarilor scapulei .

Pacienta in decubit lateral , cu umarul diagnosticat cu periartrita scapulo – humerala in sus .

Kinetoterapeutul se pozitioneaza in fata pacientei facand prize cu o mana sub axila si umar iar cealalta apucand varful si marginea mediala a omoplatului.Am efectuat manevre de mobilizare a scapulei:

Rotatie externa a scapulei ;

Rotatie interna a scapulei ;

Coborarea scapulei ;

Ridicarea scapulei ;

Pentru remobilizarea capului humeral am realizat tehnici de intindere capsulo – ligamentara si tractiuni axiale . Scapula se mobilizaeaza cu miscari blande ,fara a departa scapula de torace .

Pentru realizarea ultimului obiectiv din cadrul programului de recuperare , cresterea fortei muscular , am optat pentru exercitii active si active cu rezistenta. Am invatat pacienta sa execute contractii izometrice pentru fiecare muschi al centurii scapulare .

Program de exercitii :

Din decubit dorsal se executa mobilizari cu ajutorul unei patine cu rotile . Abductia se realizeaza cu cotul flectat si cu rotatie externa a bratului .

Mainile sunt prinse la ceafa . Se incearca ridicarea coatelor pana la nivelul fetei . Atunci cand se apropie coatele are loc tractiunea capsulara posterioara iar in mometul incare coatele se indeparteaza se produce tractiune pe capsula anterioara si ligamentul coracohumeral .

Pacienta executa miscari libere ale bratului in toate directiile :

Abductie

Adductie

Flexie

Extensie

Circumductie

Pentru a realize mobilizarea articulatiei scapulo-humerale trebuie blocata bascularea scapulei . Am prins intre degete varful scapulei si am imobilizat umarul .

Cu fata la perete “se merge” cu degetele in sus pe perete , membrul superior afectat fiind intins . Cu cat degetele urca mai sus pe perete , pacienta se apropie .

La coltul camerei, mainile facand prize pe cate un perete , pacienta realizeaza flexia coatelor , cu bascularea trunchiului inainte ,intre brate . Dupa cateva repetari se muta priza din ce in ce mai sus. Acest exercitiu necesita o anumita forta musculara , de aceea l-am incercat spre sfarsitul programului de recuperare .

Pentru intinderea capsule ligamentare anteroinferioare pacienta in pozitie stand cu spatele la o masa pe care se sprijina, membrele superioare in extensie se realizeaza genoflexiune .

Bratul sanatos are rolul de a ghida si de a ajuta membrul superior afectat, pacienta executa exercitii cu ajutorul uni baston, mainile in fata corpului , ridica bastonul cat mai sus deasupra capului .

Cu bastonul , pacienta executa abductii , adductii , circumductii. Schimba prize pe baston , mainile la spate , realizeaza aceleasi miscari , cele enumerate mai sus .

Cu o mingie medicinala pacienta realizeaza extensie , flexie , abductie , adductie , circumductii .

Exercitii active pentru cresterea fortei musculare se mai realizeaza cu ajutorul :

Scripetoterapiei

Benzi elastice

Utilizarea ganterelor de 1 kg ;

Dupa programul de kinetoterapie, ce durat 10 zile , pacienta a avut urmatoarele progrese :

De la o forta de 3+ s-a ajuns la o forta 4 +

In urma bilantului articular a rezultat ca si mobilitatea articulara a crescut , abductie 90 de grade si rotatie externa 40 de grade .

Programul de kinetoterapie va continua pana la obtinerea amplitudinii maxime de miscare si pana cand forta muscular va ajunge la normal .

Cazul numarul 2

Pacientul M.C in varsta de 30 de ani s-a prezentat la Clinica de Recuperare Decebal Mehedinti acuzand urmatoarele simptome:

Durere de umar drept , care se accentua in special noaptea si la miscari , cand articulatia scapulohumerala era solicitata.

Umarul intepenit

Dificultate in executarea ADL-urilor( impracat , dezbracat , pieptanat , etc.)

Dupa un control de specialitate , executat de catre domnul profesor doctor, i s-a pus diagnosticul de periartrita scapulohumerala si i s-a recomandat inceperea programului de kinetoterapie .

Tratamentul a constat in masaj , electroterapie si kinetoterapie , pentru inceput 10 sedinte .

Prin intermediul masajului terapeutic am pregatit zona scapulohumerala pentru programul de recuperare prin reducerea durerilor , reducerea sau reeducarea contracturilor muscular , imbunatatirea circulatiei sangvine.

Prin programul de kinetoterapie am uramrit urmatoarele obiective :

Reducerea sau ameliorarea durerii

Cresterea mobilitatii articulare

Cresterea fortei musculare

Cresterea stabilitatii si a abilitatii controlate

In urma bilantului articular , pacientul s-a prezentat cu urmatoarele grade de mobilitate la testarea initiala :

Flexia bratului- 100 de grade

Extensia bratului- 20 de grade

Abductia bratului – 80 de grade

Rotatia interna – 60 de grade

Rotatie externa – 40 de grade

Pacientul prezenta dureri constante , foarte grave , am apreciat durerea resimtita de pacient pe o scara de la 0 la 5 , pacientul resimtind durere de 4:

0 – absentă;

1 – de intensitate mică,ușor de perceput;

2 – de intensitate mica;

3 – de intensitate medie.

4- de intensitate mare

5- de intensitate foarte mare

Mijloace folosite in executarea programului de kinetoterapie si indeplinirea obiectivelor :

Posturare – se postureaza membrul superior afectat pe toate directiile de miscare .

Miscari de tractiune cu decoaptarea suprafetelor articulare :

Pacinetul in decubit dorsal , bratul si cotul flectate la 90 de grade , kinetoterapeutul face prize pe antebrat iar cu umarul va sprijinii cotul pacientului . Astfel se executa o tractiune in articulatia gleno-humerala.

Pacientul in pozitie de decubit lateral, fixeaza antebratul pe regiunea lombara , kinetoterapeutul in fata pacientului prinde cu mainile fata posterioara a umarului si spina omoplatului executand tractiuni si mobilizari scapulotoracice.

Pacientul cu membrul superior afectat in abductie , kinetoterapeutul in fata subiectului plaseaza antebratul in plica cotului si prinde celalalt antebrat, mana prinde omoplatul la nivelul insertiei trapezului mijlociu , se executa o usoara tractiune .

Exercitii active ale articulatiei umarului .

Pacientul in decubit dorsal :

Genunchii flectati, membrul superior afectat este pe planul patului , se executa abductii si adductii .

Genunchii flectati , membrele superioare prind un baston , de capete , se realizeaza flexia cu ridicare usoara a capului de pe sol cu revenire la pozitia initiala .

Pacientul in decubit lateral :

Pacinetul asezat pe partea sanatoasa , membrul afectat cu bratul lipit de corp si cotul flectat , o greutate in mana. Pacinetul executa rotatii interne si externe ale umarului .

Pacientul asezat pe partea sanatoasa , membrul afectat prinde o banda elastic , executa abductii si adductii ale bratului .

Pacientul in sezut :

Pe un scaun , cotul flectat , mainile pe umar , se executa circumductii ale bratelor .

Cu o greutate de 1 kilogram tinuta cu ambele maini la spate , se executa ridicari si coborari .

Pacientul in ortostatism :

Trunchiul usor aplecat , membrul sanatos se sprijina de spatarul scaunului , membrul afectat tine o greutate de 1 kilogram , executa pendulari ( tip Codman )

Membrele superioare in flexie la 90 de grade , cu un baston in maini se executa circumductii ale bratelor .

Membrele superioare in abductie de 90 de grade , cu o banda elastic in maini , se executa abductii si adductii .

Cu bastonul apucat de capete si tinut la nivelul coapselor , se duce bastonul in sus peste cap concomitant cu flexia capului , apoi revenire .

In primele 10 de zile de recuperare pacientul avea dureri foarte mari , am lucrat mai mult pe mobilizari pasive in toate gradele de miscare . Dupa ce durerea a cedat , am intocmit un program de recuperare bazat pe exercitii active si active cu rezistenta . Recuperarea a durat 4 saptamani . Rezultatele au fost remarcabile .

V. 2 Rezultate

In urma cercetarii , rezultatele au fost interpretate graphic si in table . Au fost efectuate doua evaluari pe timpul tratametului , evaluare initiala si finala, rezultatele fiind obtinute in functie de programul urmarit .

Fisa individuala de observatie E.D

Fisa individual de observatii M.C

Parametrul important al artculației scapulo – humerale ,flexia înregistrează o curbă ascendentă. Astfel se înregistrează creșterea mobilității de la testarea inițială la testarea finală cu 80 de grade la primul pacient, o creștere de 80 grade a amplitudinii mișcării la al doilea pacient.

Adducția articulației scapulo-humerale înregistreză deasemenea valori crescute la testarea finală comparativ cu testarea inițială. Astfel primul pacient înregistrează o creștere a mobilității articulației scapulo-humerale la mișcarea de adducție cu 25 de grade iar pacientul M.C tot 25 de grade .

La mișcarea de rotație externă a articulației scapulo-humerale pacienții înregistrează de asemenea creșteri ale valorii acesteia la testarea finală comparativ cu testarea inițială. E. D înregistrează o creștere a mobilității articulației la această mișcare cu 60 de grade, M.C înregistrează o creștere a mobilității cu 35 de grade.

In urma programului de kinetoterapie primul pacient , E. D intregistreaza urmatoarea crestere a valorii rotatiei interne 30 de grade iar pacinetul M.C o crestere de 20 de grade .

La mișcarea de extensie a articulației scapulo-humerale se înregistrează creșteri ale mobilității astfel : primul pacient în urma testării finale extensia articulației crește cu 35 de grade, la cel de-al doilea pacient mobilitatea articulației crește cu 35 grade.

Mișcarea articulației scapulo-humerale executată în plan frontal înregistrează deasemenea creșteri ale valorii de la testarea inițială la testarea finală. Pacienta E.D prezinta o crestere a valorii de 135 de grade iar pacientul M.C a dobandit 95 de grade .

V.3 Concluzii

In urma sedintelor de kinetoterapie pacientii au avut rezultate foarte bune atat pe mobilitate articulara cat si pe forta musculara .

BIBLIOGRAFIE

A,Rădulescu- Electroterapia, Editura Medicală, București, 1993.

Baciu, Clement,C-Anatomia functionala a aparatului locomotor, Editura Sport- Turism , Bucuresti ,1972.

Blandine Calais,Germain – Anatomie pour la mouvement, Introduction a l’analyse des techniques corporales, vol I, Editions Desiris , 2009 .

Cordun, M. – Kinetologie medicală, Editura Axa, București, 1999, p.14.

Dragan , I – Cultura fizica medicala , Editura Sport – Turism , Bucuresti , 1981.

Dumitru, D –Ghid de reeducare functionala, Editura Sport – Turism , Bucuresti , 1981.

Elena – Luminta Sidenco ,Ghid practice de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie, Editura fundației de mâine București ,2005.

Fleancu, A- Anatomia Omului , Artrologie si Biomecanica , Editura Univeritatii Transilvania , Brasov, 2012.

Ionescu, N, Adrian – Gimnastica medicala , Aditura ALL , Bucuresti , 1994.

Kiss I. Fiziokinetoterapia si recupararea medicala. Bucuresti: Ed. Medicala, 2002 .

Lamote, Andree- Anatomie pentru miscare , Ploirom , 2009 , Volumul 2 –Exercitii de baza .

Mârza, D. – Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Alma Mater, Bacău, 2012, p.7.

Moraru, Gh – Recuperare kinetica in reumatologie ,Editura Imprimeriei de Vest , Oradea , 1999.

Nestor, R –Diagnosticul Bolilor Reumatismale, Editura Medicala , Bucuresti 1998.

Popescu,D – Compediu de reumatologie ,Editura Tehnica, Bucuresti , 1998.

Rădulescu A., ”Electroterapia”, Editura Medicală, București, 1993

Sbenghe, T –Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor , Editura Medicala , Bucuresti , 1981.

Sbenghe, T. – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București 1987, p. 15.

Silviu Gabriel Cioroiu- Masaj, Editura Universitatii Transilvania din Brasov,2010.

Silviu Gabriel Cioroiu-Kinetoterapie de la teorie la practica, Editura Univeritatii Transilvania din Brasov ,2012.

Suteanu , St- Clinica si tratamentul bolilor reumatice , Editura Medicala , Bucuresti , 1977.

Zaharia, Corneliu- Paralizii posttraumatice ale plexului brahial, Editura Dacia , Cluj Napoca , 1984.

Dinu M. Antonescu patologia aparatului locomotor ,vol I, Editura medicală , București , 2006.