Lupta Ue Împotriva Discriminării

Lupta UE împotriva discriminării

Comisia Europeană ia măsuri pentru:

o mai bună informare privind discriminarea, prin conștientizarea populației în ceea ce privește drepturile și obligațiile oamenilor, precum și beneficiile diversității;

sprijinirea actorilor intermediari cum sunt ONG-urile, partenerii sociali și organismele de asigurare a egalității, pentru a spori capacitatea acestora de a combate discriminarea;

sprijinirea dezvoltării de politici privind egalitatea la nivel național și încurajarea schimbului de bune practici dintre țările UE;

realizarea unor schimbări reale în domeniul anti-discriminării, prin activități de formare în materie de anti-discriminare;

promovarea unui management al diversității orientat spre afaceri, ca parte a unei reacții strategice față de diversificarea societății, a bazei de clienți, a structurii pieței și a forței de muncă.

În plus față de cele două directive (Directiva privind egalitatea rasială și Directiva-cadru privind ocuparea forței de muncă), Comisia Europeană a adoptat, în iulie 2008, o Comunicare care prezintă o abordare cuprinzătoare în vederea accelerării acțiunii împotriva discriminării și în scopul promovării egalității de șanse, precum și o Decizie a Comisiei prin care se creează un grup guvernamental de experți în materie de nediscriminare.

Comisia Europeană sprijină tratamentul egal al persoanelor de etnie Romă, care constituie cea mai numeroasă minoritate etnică din UE. Consultați noutățile referitoare la politica privind romii.

Analiza: Grupurile vulnerabile și vulnerabilitatea

Un studiu recent referitor la grupurile vulnerabile, efectuat de către sociologii ICCV[1] și Catalactica arată că, în plan național, nu există un consens privind caracteristicile grupurilor vulnerabile și prin urmare nu există nici definiții clare, oficiale ale acestora, atât la nivelul decidenților politici, specialiștilor cât și la nivelul opiniei publice în general.

Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale, europene și naționale, documente legislative sau în rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup exclus, defavorizat, marginalizat, sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei[2].

În documentele oficiale ale Uniunii Europene, deși nu există o definiție formală a grupurilor vulnerabile, termenul este folosit pentru a stabili egalitatea de șanse în domeniul ocupării și în alte aspecte ale vieții sociale, precum și tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială sau etnică, în procesul de incluziune socială sau integrare al acestora (full integration).

Măsurile propuse pentru realizarea integrării/incluziunii depline presupun: accesul indivizilor la oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, social și culturală și pentru a se bucura de un standard de viață considerat normal/dezirabil în societatea în care trăiesc[3].

În cadrul politicilor sociale ale UE sunt urmărite obiective precum: eliminarea sărăciei copilului și a familiei cu copii, promovarea accesului pe piața muncii, educație și formare, combaterea excluziunii sociale și a discriminării.

Legislația europeană protejează implicit sau explicit grupurile vulnerabile, cele mai importante documente fac referire la ocuparea forței de muncă.

– Strategia europeană de ocupare a forței de muncă (SEO)[4], este focalizată pe accesul către slujbe mai bune pentru toți europenii și promovarea unei piețe a forței de muncă favorabilă integrării sociale a unor grupuri de persoane, precum și față de persoanele cu dizabilități. Reuniunea la nivel înalt a Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997, a stabilit ca obiective majore ale Strategiei Europene de Ocupare (SEO) stimularea ocupării forței de muncă și combaterea șomajului la trei nivele[5]:

a) la nivel comunitar – dispune de următoarele instrumente: orientări, recomandări, rapoarte de evaluare, Fondul Social European și alte politici comunitare;

b) la nivel național-este reprezentată de Planul Național în domeniul Ocupării și programele Fondului Social European;

c) la nivel regional și local-este reprezentată de strategiile locale de ocupare.

 – Strategia Lisabona

Conform Agendei de la Lisabona, modificată, obținerea calificărilor populației apte de muncă în funcție de necesitate, abilități și competențe individuale și mobilitatea forței de muncă sunt considerate investiții pe termen mediu și lung, cu impact special asupra dezvoltării capitalului uman și implicit a productivității și care vor înlocui cheltuielile alternative la nivel social. Aceasta este și explicația accentuării nevoii de formare a resurse umane calificate, care să sprijine, să promoveze incluziunea socială.

Strategia Lisabona promovează trei obiective majore:

ocuparea deplină a forței de muncă prin creșterea ratelor de ocupare;

calitatea și productivitatea muncii; și

coeziunea socială, prin promovarea egalității de șanse, și implicit, prin combaterea excluziunii sociale.

În vederea atingerii acestor obiective majore, liniile directoare se concentrează pe rezultate, punând accent pe:

Măsuri active și preventive de sprijinire a șomerilor și a persoanelor inactive;

Creșterea veniturilor obținute din muncă prin acordarea de stimulente financiare care să ducă la creșterea calității locurilor de muncă;

Creșterea numărului și calității locurilor de muncă, și promovarea spiritului antreprenorial;

Creșterea ofertei pieței muncii, promovarea unor politici și măsuri de prelungire a vieții active;

Promovarea adaptabilității forței de muncă în vederea stabilirii unui echilibru corespunzător între flexibilitatea și siguranța locului de muncă;

Dezvoltarea capitalului uman, prin elaborarea unor strategii coerente de formare profesională continuă și dobândire de competențe necesare pentru a îmbunătăți capacitatea de angajare, adaptabilitatea, mobilitatea și productivitatea forței de muncă;

Egalitatea de șanse între bărbați și femei;

Promovarea integrării pe piața muncii a grupurilor dezavantajate și combaterea tuturor formelor de discriminare;

Combaterea deficitului regional de forță de muncă. 

Guvernul și partenerii sociali sunt factori de bază in procesul implementării SEO, iar activitatea lor trebuie să respecte pe deplin tradițiile și specificul național. Fondurile Structurale, în particular Fondul Social European, va sprijini măsurile de ocupare a forței de muncă și de dezvoltare a resurselor umane[6].

 Directiva egalității rasiale[7] interzice discriminarea pe baza originilor etnice sau rasiale la locul de muncă sau în alte sfere ale vieții, precum accesul la bunuri și servicii.

Anul 2010 , declarat în țările membre “Anul European pentru Combaterea Sărăciei și Excluziunii Sociale” a avut ca scop „creșterea gradului de conștientizare asupra dificultăților cu care se confruntă grupurile vulnerabile în societate[8]”   etc.

În legislația românească se pot identifica o serie de termeni care vizează grupurile vulnerabile, implicit sau explicit, în relație cu incluziunea/excluziunea socială: persoane defavorizate, persoane marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială sau persoane vulnerabile:

Legea nr. 129/1998, privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala, republicata 2014[9], în care grupurile dezavantajate sunt: vârstnici săraci, fără sprijin familial, anumite categorii de bolnavi, persoane lipsite de locuințe sau adăpost, femei victime ale violenței domestice, femei sărace, părinți săraci cu copii în întreținere, copiii străzii, adolescente sărace gravide, alte categorii.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în care, categoria defavorizată este definită ca fiind „acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor din cauza diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare” (art. 4).

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, în carepersoanele marginalizate sunt definite ca având „poziție socială periferică, de izolare, cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității, manifestată prin absența unui minimum de condiții sociale de viață” (art. 3).

Hotărârea Guvernului nr. 829/2002 privind aprobarea Planului National Antisărăcie și Promovare a incluziunii sociale[10], în care Grupurile de risc sunt : șomeri, copii, vârstnici dependenți, tineri, locuitori din mediul rural, romi, persoane cu handicap. În PNAinc, (politică publică elaborată în 2002) persoanele marginalizate sau excluse social sunt definite ca fiind cele care se confruntă cu „una sau cu un cumul de privațiuni sociale, cum ar fi: lipsa unui loc de muncă, lipsa unei locuințe sau locuință inadecvată, lipsa accesului la un sistem de furnizare a apei potabile, a căldurii sau a energiei electrice, lipsa accesului la educație sau servicii de sănătate” (cap. 3, pct. 1.c).

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2003[11], privind serviciile sociale, consolidată în care persoane și familii aflate în dificultate sau risc, Grupuri sociale în situații de dificultate sau risc, generatoare de marginalizare sunt: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanțe toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane afectate de violența în familie, victime ale traficului de ființe umane, persoane fără venituri sau cu venituri mici, imigranți, persoane fără adăpost, persoane infectate sau bolnave de HIV/SIDA, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, alte persoane aflate în situații de nevoie socială.

În PND 2007‐ 2013 – Domeniul prioritar nr. 4, Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative, grupurile vulnerabile, grupuri sociale care sunt supuse riscului de marginalizare socială sunt : copiii aflați în sistemul de stat de protecție a copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, familiile cu mai mult de doi copii și cele monoparentale, populația romă, persoanele cu dizabilități, persoanele eliberate din detenție.

În JIM – Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale (politică publică elaborată în 2005[12], apare pentru prima oara termenul de grupuri vulnerabile: copilul în situație de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvență juvenilă), tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie, persoanele cu handicap, persoanele de etnie romă aflate în situații de risc ridicat, vârstnicii în situație de risc ridicat și persoanele fără adăpost.

În România, politica ocupării grupurilor vulnerabile este definită în mai puține documente legislative și mai mult în documentele adoptate de către executiv ca politici publice, și care cuprind și capitolul ocupare.

PNAInc, aprobat prin HG nr. 829/2002[13]. La obiectivul 2.5, 3.1. și 3.7. prevede

creșterea oportunităților de ocupare a grupurile defavorizate din punct de vedere al oportunităților ocupaționale. Acestea sunt identificate la obiectivul 2.5 ca fiind: romi, persoane cu handicap, femei, tineri fără experiență în muncă șomeri peste 45 de ani.

La obiectivul 3.1. măsuri pentru persoanele dezavantajate pe piața forței de muncă, acestea sunt identificate ca fiind: romii, persoane cu handicap, femei, tineri post instituționalizați, persoane de peste 45 de ani, părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, șomeri de lungă durată, persoane eliberate din detenție, persoane condamnate la măsuri neprivative de libertate.

La obiectivul 3.7. facilitarea inserției pe piața muncii a femeilor aflate în situație sau în risc de marginalizare socială , această categorie este împărțită în: femei din mediul rural, femei de peste 45 de ani, femei victime ale violenței domestice, femei victime ale traficului de persoane, femei cu HIV/SIDA, femei dependente de droguri, femei care părăsesc sistemul de detenție.

PND – Planul național de dezvoltare 2007‐ 2013, domeniul prioritar 4, Dezvoltarea

resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative, la obiectivul promovarea incluziunii sociale, se prevăd măsuri destinate persoanelor vulnerabile,aflate în risc de excluziune socială, grupurile vulnerabile, identificate fiind: populația de etnie romă, tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului, persoanele cu dizabilități, unici întreținători de familie, persoane din mediul rural aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane eliberate din detenție, persoane în vârstă aflate în căutarea unui loc de muncă.

Nu în ultimul rând, Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și

stimularea ocupării forței de muncă[14] este documentul legislativ al MMPSFPV cel mai uzitat, în baza căruia s-au stabilit categoriile speciale de șomeri din punct de vedere al scutirilor acordate pentru angajatori: șomeri în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane cu handicap, șomeri care în termen de 3 ani de la data angajării vor îndeplini,conform legii, condițiile pentru a solicita pensia anticipată parțială sau pensia pentru limită de vârstă.

Cel mai recent document, Planul național de acțiuni pentru ocuparea forței de munca pentru anul 2014 este elaborat în temeiul Strategiei naționale privind politicile de ocupare a forței de muncă pe anii 2007-2015 de către MMPSPV[15]. Scopul planului este soluționarea problemelor pieței forței de muncă prin realizarea acțiunilor prioritare pe piața muncii, identificate în baza analizelor periodice privind situația pe piața muncii și propunerile transmise de autoritățile publice centrale cu competențe în domeniu.

Aprobat de către Guvern, planul de acțiuni este structurat în strânsă legătură cu liniile directoare specifice pentru ocuparea forței de munca stipulate în Strategia națională și include 11 obiective de baza, pentru implementarea cărora sunt prevăzute 22 de masuri majore, ce  incorporează 56 de acțiuni.

Pentru prevenirea si eliminarea discriminării și integrarea persoanelor defavorizate pe piața muncii planul de acțiuni prevede:
– 1,6 mil. lei  pentru angajarea mediatorilor comunitari,  completarea până la 48 de persoane, care să activeze în 44 de localități compacte și/sau mixte cu populație majoritar romă,
– sporirea accesului la informații, servicii și facilitarea integrării pe piața muncii a tinerilor, altor persoane vulnerabile;
– instruirea specialiștilor ANOFM pentru a conlucra cu persoanele cu dizabilități; Costurile estimate ca fiind necesare realizării Planului de acțiuni constituie 340,7 mil.lei, și vor fi acoperite din surse interne și externe[16]

În cadrul proiectului de fată „Egalitate pe piața muncii! Proiect pilot pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile”, grupurile țintă vizate sunt: 1500 persoane, dintre care :

250 de persoane cu dizabilitati,

390 de persoane aparținând minorității romilor

60 tineri peste 18 ani ce părăsesc sistemul instituționalizat de protecție a copilului,

250 persoane dependente de droguri,

50 persoane foste dependente de droguri,

350 persoane din alte grupuri vulnerabile,

90 voluntari,

12 manageri,

16 angajați ai administrației publice locale,

16 persoane din cadrul organizațiilor societății civile

16 persoane din instituțiile publice/private care furnizează servicii sociale si de ocupare.

Dintre cele 1500 de persoane, conform obiectivului nr. 1 al proiectului, persoanele vulnerabile sunt identificate ca fiind 700 de beneficiari direcți ai cursurilor de formare, dintre care :

390 persoane de aparținând minorității romilor (75% certificate)

250 persoane cu dizabilități (75% certificate)

60 tineri care părăsesc sistemul de stat de protecție a copilului (75% certificați)

350 de persoane dependente de droguri beneficiare a serviciilor de asistență

Cu aceste persoane vor fi organizate

Cursuri–nivel 1                                               și                                   Cursuri nivel 2:

Cofetar, covrigar, patisier, asamblor     Operator introducere,prelucrare și validare date,

articole textile, barman ospătar,                                     frize și zugrav

îngrijitor bătrâni la domiciliu,

lucrător în comerț

 Conform obiectivului 2 al proiectului – numărul persoanelor sprijinite prin informare și consiliere profesională, este de 1000 de persoane din patru regiuni ale țării, respectiv : regiunea Nord – Est, Regiunea Sud – Est, Regiunea Sud – Muntenia, Regiunea București – Ilfov, județele: Bacău, Constanța, Dâmbovița, Prahova, București. Cele 1000 de persoane vor fi mai bine informate cu privire la oportunitățile de dezvoltare personală și profesională, utile în procesul de integrare socio-profesională și asigurarea condițiilor optime de viață, dar și asupra măsurilor de combaterea discriminării și a inegalităților privind accesul la educație și ocuparea unui loc de muncă.

În concluzie.

Vulnerabilitatea semnifică o stare de expunere la unele riscuri sau incertitudini ce pot genera consecințe nedorite asupra calității vieții unor categorii de persoane[17] cum ar fi: neparticiparea la viața socială, deprivarea economică, lipsa de putere politică etc.

Dintre multitudinea factorilor care contribuie la creșterea vulnerabilității sociale, deprivarea economică și socială influențează copii, tinerii și familiile lor, manifestat prin ieșirea timpurie a copiilor din sistemul de educație, dificultatea accesului tinerilor pe piața muncii, dificultatea accesului la serviciile de sănătate, conflictele interumane și intergrupuri și crește opțiunile pentru migrația externă.

În aceste cazuri, riscul major este excluziunea socială și se manifestă prin rata mare a analfabetismului, rata mare a șomajului, speranța de viață mai scăzută, lipsa de coeziune socială, discriminare etc.

Instituțiile statului au misiunea de a identifica riscurile și categoriile predispuse la vulnerabilitate, și tot ele au misiunea, specifică atribuțiilor lor să propună luarea unor măsuri ferme și calificate de prevenire și sau diminuare a riscurilor/incertitudinilor, recunoscute ca fiind surse de vulnerabilitate.

Punerea în practică, monitorizarea și evaluării măsurilor de prevenire și sau diminuare a riscurilor revine sistemelor de protecție socială ale statului. Evident că și societatea civilă are un rol important în acest plan dar, de obicei, societatea civilă nu are aceleași pârghii, mecanisme, atribuții și obligații ca instituțiile statului.

În studiul de față, grupurile vulnerabile sunt abordate atât ca grupuri excluse, cât și grupuri de risc – în ambele cazuri, grupuri supuse unor factori externi, cărora, membrii acestora au eșuat să le facă față ca de exemplu, persoanele cu dizabilități.

Cele trei grupuri analizate – romii, persoanele cu dizabilități și persoanele dependente de droguri – reprezentă o categorie de persoane care cumulează mai multe riscuri pe toate dimensiunile vieții, incapabile de a face față dificultăților și care trăiesc la un nivel de bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil.

Riscul major, comun celor trei categorii studiate este excluziunea socială și se manifestă prin : rata mare a șomajului, speranța de viață mai scăzută, discriminare etc.

În cazul persoanelor ce aparțin minorității romilor , circumstanțele vulnerabilității suntbarierele de ordin economic, educațional și cultural agravate prin atitudini și practici discriminatorii, manifeste în comportamentul unor agenți sociali situați tocmai în punctele cheie ale structurilor organizaționale de la care sa așteaptă înlăturarea dificultăților persoanelor vulnerabile. [18]

Raportul – Riscuri și inechități sociale în România – elaborat de Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice (CPARSD) în Septembrie 2009 sub auspiciile Administrației Prezidențiale[19] menționeză că minoritatea romilor din România se confruntă cu două riscuri specifice – dintre care unul afectează întreaga populație, iar cel de-al doilea numai un segment.

Primul risc face referire la faptul că, toți romii se confruntă direct sau indirect cu discriminarea. Identitatea de rom/țigan continuă să fie un stigmat. Al doilea risc se referă la faptul că, un segment disproporționat de mare al populației rome trăiește la periferia societății contemporane – în special din punctul de vedere al participării în organizații, fie ca elev în copilărie, ca student în tinerețe, sau ca angajat în viața adultă.

Riscul violențelor interetnice din raportul CPARSD menționează cele peste 30 de incidentele violente între membrii comunităților de romi și neromi, din perioada 1990 – 1996, cinci dintre ele făcând obiectul deciziilor Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO).

În ceea ce privește politicile sociale destinate romilor, raportul CPARSD menționează că acestea “au înregistrat rezultate modeste și s-au datorat mai curând presiunilor externe, decât înțelegerii gravității situației și interesului public de a îmbunătăți situația romilor. Faptul că unele politici naționale care au avut un impact pozitiv asupra șanselor de viață ale persoanelor rome aflate în situații de risc – precum inițiativa “Cornul și laptele”, legea Venitului Minim Garantat, sau acordarea de locuri speciale în licee și universități, demonstrează mai degrabă că incluziunea socială este posibilă; 

O primă concluzie a raportului este de transpunere în practică a unei noi viziuni cu o nouă abordare strategică a Guvernului pentru incluziunea minorității romilor, strategie care trebuie să se bazeze în primul rând pe o asumare politică autentică, constantă, a provocărilor politicilor de egalizare a șanselor pentru minoritatea romilor. Parteneriatul real cu reprezentanții societății civile este necesar pentru a obține rezultate sustenabile.

În cazul persoanelor cu dizabilități, barierele mari sunt de ordin fizic, psihic și atitudinal. Insecuritatea veniturilor este resimțită de persoanele cu dizabilități prin excluderea de pe piața muncii, din diverse motive, unul dintre ele fiind chiar nivelul scăzut de educație/pregătire profesională.

În cazul persoanelor care utilizează drogurile, barierele foarte mari sunt de ordin psihic și atitudinal. Insecuritatea veniturilor este resimțită de persoanele care folosesc droguri prin excluderea de pe piața muncii, din diverse motive, unul dintre ele fiind, pe lângă nivelul scăzut de educație/pregătire profesională incidența unor boli infecțioase sau cronice, lipsa încrederii și suportului. etc.

Mariea Ionescu,

Expert tematic

Agenția Națională pentru Romi

[1] Studiu “Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. Manual de intervenție”.

[2] Idem, pag.10.

[3] Idem, pag.11.

[4] Directiva 78/2000/CE privind egalitatea în domeniul ocupării precum și în alte aspecte ale vieții sociale.

[5] Studiul: POLITICI DE INCLUZIUNE SOCIALĂ PENTRU GRUPURILE VULNERABILE.Creșterea accesului pe piața muncii, pag.32.

[6] Idem, pag 35.

[7] Directiva 43/2000/CE privind tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială sau etnică

[8] Studiu “Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. Manual de intervenție”.

[9] Art. 2, alin. 1, pct. C.

[10] Secțiunea I, cap. II, Principiile PNAinc, criterii pentru stabilirea corectă a principiilor, pct.8.

[11] art. 1, alin. 1, art. 23 și 25

[12] Memorandum-ul Comun de Incluziune sociala, secțiunea 2.6

[13] Cap. V, Program de implementare a obiectivelor strategice. Obiectivul strategic 2: Eliminarea situațiilor de excluziune socială severă și promovarea incluziunii sociale.

[14] art. 85, alin. 1, 2 și 5

[15] Sursă: http://www.manager.ro/articole/legislatie/a-fost-aprobat-planul-national-de-actiuni-pentru-ocuparea-fortei-de-munca-pentru-anul-viitor-55755.html

[16] 254,8 mil. lei – ce vor fi acoperite din bugetul de stat;
1,6 mil. lei  – ce vor fi acoperite din bugetul unităților administrativ-teritoriale;
45,3 mil.lei  – ce vor fi acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat;
38,3 mil. lei – ce vor fi acoperite surse externe.