Lupta Impotriva Evaziunii

Totuși, prima lege consacrată luptei împotriva evaziunii și care se ocupa exclusiv de acest fenomen a fost promulgată în anul 1929 sub denumirea de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuțiile directe”, care privea depunerea declarațiilor de impunere cu întârziere, diminuarea veniturilor nedeclarate, etc. Deși această lege nu dă definiția explicită, clară a evaziunii fiscale și nici nu găsim acest termen în textul sau cuprinsul acesteia este de la sine înțeles că vorbim de evaziune fiscală.

În rândul afacerilor însoțite de mari fraude în perioada interbelică se integrează perfect și afacerea “spirtului negru” care a prejudiaciat statul roman cu miliarde de lei. La fel ca și astăzi, comercianții și producătorii de băuturi alcoolice/spirtoase aveau obligația de a plăti un anumit procent statului. Practic la adăpostul acestor taxe prohibitive a început să înflorească, să prospere frauda practicată de producătorii de spirt prin propunerile și socotelile acestora de a se sustrage din calea impunerii și de a duce aceste afaceri în zona economiei “negre”. Profiturile care se puteau obține prin eludarea taxelor legale erau foarte mari: de aproximativ 800.000 lei la vagonul de spirt. Astfel, “consumul declarat și taxat la spirtul din cereale s-a redus de la 5177 vagoane în 1925, la 599 vagoane în 1928 și la 32 vagoane în 1931. Într-un singur an, 1928, încasările din taxele aferente au scăzut la 400.000 milioane lei față de 1.652 milioane lei în 1927.”

În rândul acelorași afaceri se încadrează și “afacerea Skoda”. Toată “afacerea Skoda” a pornit de la un contract încheiat între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, pentru dotarea armatei române cu armament spre a putea preveni acțiunile Ungariei, contract care a fost semnat de guvernul Iuliu Maniu în 1930 cu Uzinele de armament din Cehoslovacia, în urma hotărârilor acestora de a avea același tip de armament. Contractul se ridica la valoarea de aproximativ 7 miliarde de lei divizați astfel: 5500 de milioane lei pentru tunuri și 1250 milioane lei pentru puști mitralieră. La trei ani de la semnarea contractului (1933) a izbucnit scandalul: la sediul Skoda din București s-au găsit documentele militare secrete care aparțiuneau Ministerului Apărării Naționale și niște liste cu aproximativ 25 milioane de lei care erau destinați unor nume codificate. Cominia care cerceta “afacerea Skoda” a conchis, a concluzionat că statul român a fost prejudiaciat cu aproximativ 1.7 milioane de lei datorită unor prețuri denaturate. Tot comisia a constatat și că în spatele acelor nume codificate se aflau mită pentru administrație și comisioane, însă nu s-a putut determina niciun nume, indiciu, care să conducă la vreun personaj concret. Sigur că exemplele nu se termină aici; în aceiași conjuctură putem vorbi și despre “afacerea Marmorosch Blank”, “afacerea Pavajul” și altele.

Confruntându-se cu asemenea fenomene și multiple cazuri de fraudă de dimensiuni foarte mari, statul român ajunsese în situația în care trebuia să ia măsuri de limitare, estompare, prevenire și combatere a acestui fenomen. În aceste circumstanțe s-a născut, cu întârziere, Legea 87/1994 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. această lege reprezintă primul act normativ după 1989 (perioadă caracterizată de instabilitate fiscală, cu numeroase modificări de ordin fiscal și acte normative) și care condamnă și dezaprobă în mod expres faptele de evaziune fiscală