Lupta de Clasă Burghezia și Proletariatul

Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Studii ale internetului-Karl Marx

Lupta de clasă: Burghezia și Proletariatul

Societatea informațională

Călin Alexandra-Maria

Resurse Umane, An 3, Seria 3, Grupa 1

27, Aprilie, 2016

Contribuțiile pe care Karl Marx le-a adus în studiul internetului, implicit societății informaționale, acesta având de atunci un rol foarte crucial în înțelegerea relațiilor interpersonale din capitalism, reprezintă legătura acestuia cu multele concept asociate precum dialectica, capitalismul, exploatarea, lupta de clasă, globalizarea, ideologia, comunismul. Încercând să descrie relațiile de putere în termeni economici, în ultimii ani putem observa atenția sporită în ceea ce-l privește pe Karl Marx, în zona mass-media, din acest punct de vedere. În această luptă dintre clase putem distinge două sensuri. Primul este cel juridico-social, adică cine deține proprietatea asupra mijloacelor de producție, iar cel de-al doilea este cel tehnic, adică modul în care este organizată producția.

Karl Marx nu era interesat de clasele sociale în societățile industriale, ci de o interpretare a societății capitaliste. El susține că în orice societate se formează clasa numită proletariat. Această clasă reprezintă contestarea capitalismului deoarece aceasta nu posedă nimic, dar în același timp este caracteristică pentru societatea capitalistă deoarece o reflectă. Viziunea societăților capitaliste înseamnă automat ca nivelul de trai al muncitorilor să fie diminuat. Capitaliștii ar fi din ce în ce mai puțini, dar fiecare dintre ei ar poseda o parte tot mai mare a bogățiilor.

Lupta de clasă îi este atribuită unei societăți capitaliste deoarece această societate nu poate avea în fruntea opțiunilor fundamentale o minoritate suverană. Cât privește motivația fiecărei clase de a-și îndeplini obligațiile asociate pozițiilor lor, aceasta se raportează la recompenese materiale și de prestigiu diferite de la o clasă la alta. Aceasta generează stratificarea socială.

Karl Marx a evidențiat prin scrierile lui importanța comunicării și a tehnologiei, care se concentrează pe analiza structurilor și a practicilor privind dominația, exploatarea și luptele de clasa în capitalism. În situația contemporană a crizei capitaliste este în mod special important ca studiile critice să se concentreze pe analiza rolului Internetului în capitalism și să se ia în considerare profunzimea scrierilor lui Marx.

Altfel spus, trebuie să se facă o trecere în revistă a scrierilor importante ale lui Karl Marx în înțelegerea rolului contemporan al Internetului și mass-media, în societate. Conceptele Marxiste au fost folosite cu precădere în studii despre Internet. Studiile internetului au devenit un domeniu în care se necesită reflecția asupra transformărilor societale, individuale, politice, economice, culturale și ale naturii deoarece internetul influențează în fiecare zi aceste sfere.

În acest context, este important să se reflecte asupra stării acestor abordări în cadrul studiului asupra internetului, care utilizează în mod explicit sau implicit concepte marxiste. Într-o anumită măsură, analiza economiei și a societății în ceea ce privește studiile marxiste nu recunosc legătura cu Marx și, prin urmare, par superficiale, în diferitele lor abordări despre capitalism, exploatare și dominație. Trebuie să se recunoască importanța analizei marxiste pentru studiul internetului, atât pentru că este un proiect normativ important de a explora rolul Internetului în lupta pentru emancipare și pentru că va face mai pătrunzătoare precizia teoretică a acestui domeniu de interes.

În ceea ce priveste analiza capitalismului contemporan, sunt relevante șase aspecte respectiv globalizarea capitalismului, importanta tehnologiei, cunoașterii și mass-media în societatea contemporană care a fost anticipată de concentrarea marxistă pe utilaje, mijloace de comunicare și de intelect general, pauperizarea cauzată de capitalismul neoliberal, criza ecologică și noua criză economică mondială.

“Implicația pentru IS este că aceasta ar trebui să acorde o atenție deosebită analizei modului în care formele capitalismului sunt modelate de Internet. Acest lucru înseamnă că este nevoie de o regândire IS și reorientare ca o critică a economiei politice și a teoriei critice a abordării pe Internet, care să ia în considerare caracterul specific al analizei marxiste a mass-media, tehnologie și comunicare pentru a analiza "cum structura capitalismului formeaza mass-media"(McChesney, 2007: 79), rolul comunicării în "structura relațiilor sociale și […] puterea socială", cu o preocupare deosebită pentru analiza acestui rol în "sistemul de putere socială numit capitalism" (Garnham, 1990: 7), și "analiza relației dintre mass-media și societatea capitalistă" (Knoche, 2005: 105).” (New Media Society, Karl Marx-Internet Studies, 2012, pag 4)

“Studii critice ale Internetului au fost influențate de diferitele aspecte ale teoriei culturale și mass-media marxiste, cum ar fi Critica Ideologică (de exemplu, conceptul Critică a Netului: Lovink și Schultz, 1997), marxism autonomist (Dyer-Witheford, 1999, Fuchs, 2008; Hakken, 2003), critica economică politică (Andrejevic, 2007, 2009, Fuchs, 2009b, 2010a, 2011; Hakken, 2003) sau Teoria critică (Andrejevic, 2009, Fuchs, 2008, 2011; Taylor, 2009).” (New Media Society, Karl Marx-Internet Studies, 2012, pag 5)

Capitalismul este modelat de Internet și este dialectică datorită structurilor sale obiective antagonice. Internetul are efecte asupra societății și a sistemelor sociale care pot coexista sau stau în contradicție unul cu celălalt. Se bazează pe modul în care societatea, interesele, structurile de putere și luptele modelează proiectarea și utilizarea tehnologiei în mai multe moduri, care sunt, de asemenea, potențial contradictorii. Internetul și dialectica se pot interpreta la fel cum Marx a crezut despre tehnologia din capitalism că este guvernată de un antagonism între forțele de producție și relațiile de producție. Noțiunea de capitalism se reflectă în studiile despre Internet în termeni de capitalism comunicativ, global informațional, vizual digital.

Elementul fundamental al capitalismului pentru Marx este marfa, un bun care este schimbat într-o anumită relație cantitativă cu bani. Internetul poate fi privit ca o marfă prin confidențialitatea online, de comunitate în spațiul virtual și marfa online a informațiilor personale. Cât despre lupta de clasă, pe internet se poate vinde munca cuiva, de către cineva care nu are drepturi de autor, astfel intervine procesul de producție capitalist, adică procesul prin care capitaliștii consumă forța de muncă, o exploatează.

Internetul este un "mediu de consum transnațional", care ajută la crearea de rețele digitale în capitalism. De asemenea, cum spunea și Marx despre capitalism, că este un sistem care facilitează circulația banilor, produse de bază, și putere, așa este și internetul. Acesta mai permite și facilitarea comerțului global. Tehnologia comunicațiilor, cum este internetul, sunt rezultate ale capitalismului și ale tendinței spre globalizare. Are o tendință intrinsecă de a globaliza, capitalismul.

Karl Marx observa la începutul secolului al XIX-lea o dezvoltare accelerată a mijloacelor de producție care aducea cu ea o luptă de clasă în cadrul capitalismului. Termenul de clasă face referire la dispunerea ierarhică a grupurilor în interiorul oricărei societăți, iar el joacă un rol decisiv în marxism. Marx a crezut că evoluția economico-socială va distinge două mari clase sociale, burghezia si proletariatul. Criteriul după care funcționează aceste clase este rolul grupului în procesul de producție.

“Epoca noastră, epoca burgheziei, se deosebește însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere dușmane, în două mari clase direct opuse una alteia: burghezia și proletariatul.” (Marx, Karl, 1998, p. 11). Proletariatul reprezintă clasa muncitoare fără control asupra mijloacelor de producție, iar burghezia clasa capitaliștilor, proprietarii fabricilor și mijloacelor de producție.

Cele două clase sunt într-o relație de conflict având interese antagonice. În timp ce principala motivație a clasei burgheze este să obțină profit, proletariatul are drept resursă munca pe care o poate depune. Având în vedere poziția celei de-a doua clase, aceasta neavând controlul mijloacelor de producție, trebuie să se mulțumească cu salariul oferit de către burghezie.

“Pentru ca o clasă socială să existe nu trebuie doar ca un mare număr de oameni să trăiască aproximativ în același mod și să exercite o muncă asemănătoare, mai trebuie ca ei să se afle în relație permanentă unii cu alții, să constituie o unitate descoperindu-și în același timp identitatea și opoziția față de alte grupuri. Există clasă nu doar atunci când există trăsături comune a milioane de indivizi, ci atunci când toate aceste ființe individuale capătă conștiința unității lor opunându-se altor milioane de indivizi, de asemenea grupați.” (Aron, Raymond, 1999, p. 27)

Teoria lui Marx pune in evidență importanța conștiinței de sine a clasei sociale pentru ca aceasta să poată exista cu adevărat. Aceasta derivă din conștientizarea faptului că aceste clase trebuie să poarte o luptă una impotriva celeilalte. Chiar dacă clasa proletarilor este văzuta ca o clasă de jos și nu deține mijloacele de producție ci forța de muncă, aceasta are un rol semnificativ în orice industrie. Fără această clasă burghezia nu ar putea să-și desfășoare activitățile de producție.

Cât despre pauperizarea absolută, ceea ce este esențial în viziunea lui Karl Marx este agravarea condiției proletare. Chiar dacă această clasă ar avea veniturile mai mari tot s-ar agrava situația ei. Aceasta ar proveni din organizarea muncii în uzină. Atât timp cât clasa muncitoare are o situație mai prolifică aceasta nu poate fi conștientă fără să se revolte.

“Statul societății capitaliste este definit de puterea clasei economic dominante, care este cea burgheză, statul fiind intrumentul prin intermediul căruia ea iși exercită dominația. In consecință, daca statul va fi definit de clasa burgheză, dacă proletariatul își va descoperi realitatea și unitatea opunându-se burgheziei, inevitabil vor exista două tabere si numai două.” (Aron, Raymond, 1999, pagina 31) Ințelegem de aici că proletariatul este exploatat de către burghezie, iar plus valoarea este însușită de capitaliști. Muncitorul nu face decât să răspundă exploatării prin a lupta, el fiind constrâns la o situație inumană.

“În aceeași măsură în care se dezvoltă burghezia, cu alte cuvinte capitalul, se dezvolta și proletariatul, clasa muncitorilor moderni, care nu trăiesc decât atâta vreme cât găsesc de lucru și care găsesc de lucru numai atâta vreme cât munca lor sporește capitalul. Acești muncitori, care sunt siliți să se vândă cu bucata, sunt o marfă ca oricare alt articol de comerț și, prin urmare, sunt expuși în egală măsură tuturor vicisitudinilor concurenței, tuturor oscilațiilor pieței.” (Marx, Karl, 1998, pag 17) Fiind singura clasă din societatea capitalistă care poate să inițieze o răsturnare radicală, ea poate iniția un apel la acțiune. De aici derivă interesul proletariatului de a răsturna regimul burghez.

Rolul său economic în marea producție îi conferă statutul de conducător suprem al maselor muncitoare și exploatate și sunt capabile să lupte în mod independent pentru eliberarea lor. In ceea ce privește lupta proletariatului, organizarea acesteia nu poate fi realizată decât cu ajutorul unui partid care să-l susțina, să devina oglinda acestei clase în luptă și să-i apere interesele. “Muncitorii încep prin a forma coaliții împotriva burgheziei; ei se unesc ca să-și apere salariul. Ei înființeaza chiar asociații cu caracter permanent, pentru a se pregăti în vederea eventualelor răzvrătiri. Pe alocuri, lupta izbucnește sub formă de insurecții.” (Marx, Karl, 1998, p. 19)

Din punct de vedere al teoriei politice a luptei revoluționare s-au dezvoltat trei idei pornind de la citatul “Proletariatul va fi revoluționar sau nu va fi deloc”. El poate avea trei sensuri: unul însemnând că doar atunci când este revoluționar proletariatul se poate numi clasă dominantă, altul care marchează rolul revoluției in cadrul clasei dominante, aceasta nedorindu-și întotdeauna să o declanșeze, ci dorind reforme și cel de-al treilea sens, care cere transformarea proletariatului într-o clasă revoluționara, aceasta încetând să-și mai merite numele dacă nu se va revolta.

Karl Marx credea că cele trei sensuri sunt valabile în același timp. Cum am spus și mai sus, atunci când proletariatul va conștientiza că este o clasă exploatată, se va revolta. Una dintre greșelile care se fac în rândul națiunilor este aceea de confundare a statului cu o clasă dominantă. In orice societate există o clasă dominantă, iar statul este doar un instrument de manipulare pentru afirmarea puterii.

Proletariatul este alcătuit din milioane de muncitori, prin urmare nu se poate defini ca o clasă dominantă din punct de vedere al exercitării puterii, ci trebuie să existe un reprezentant care să o facă. Constatăm că până la urmă interesul proletariatului nu este acela să-și maximizeze profitul, ci să nu mai fie exploatat, asta realizându-se atunci când instrumentele de producție nu vor mai fi private. Interesul este ca proletariatul să-și clădeasca un regim în care să dețină puterea și să-l suprime pe cel existent.

“Prin esența sa, marxismul este o dialectică conform cărei necesitate și valoare, știință și acțiune se acordă în mod miraculos. Marx crede că desfășurarea necesară a istoriei are loc astfel încât creează condițiile în care proletariatul va înfăptui revoluția și va crea un regim uman în locul exploatării pe care o cunoaștem astăzi. El crede că analiza științifică a desfășurării istoriei duce de la sine la acțiune deoarece, conștientizând contradicțiile și modul de a le depăși, nu poți să nu te alături partidului revoluționar care e complicele destinului si înfăptuitorul aspirațiilor morale ale umanității.” (Aron, Raymond, 1999, pagina 35)

Pentru rezultate în favoarea clasei muncitorilor ei trebuie să aibă o strânsă legătură cu cei care fac parte din ea, nu cu comunitatea națională. Aceasta ar putea fi o rezolvare doar dacă societatea ar trece printr-o schimbare semnificativă. Cât despre țărani, ei au fost întotdeauna un grup mai deosebit decât altele. Aici nu mai este vorba despre diferența de clasă si pauperizare, aici un rol important îl are împărțirea proprietații. Aici regăsim o luptă de clasă atunci când țărănimea deține o parte prea mare a pământurilor.

Clasa muncitoare a fost întotdeauna în conflict cu capitaliștii. Ideea de neputință a însușirii instrumentelor de producție i-au dus pe aceștia la revoltă. Conștiința existenței grupurilor omogene îi făcea capabili să-i înfrunte pe patroni. Proletariatul nu poate să accepte niciodată că o minoritate îi poate conduce și că aceasta are dreptul să-i exploateze. De-a lungul istoriei, violențe din partea clasei muncitorilor au existat, dar nu a existat până acum o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, într-un stat capitalist.

Spre sfârșitul vieții sale, Karl Marx a scris unui prieten următoarele rânduri:

“În ce mă privește, nu am nici meritul de a fi descoperit existența claselor in societatea contemporană, nici cel de a fi descoperit luptele dintre ele. Cu mult inaintea mea, istoricii burghezi au expus dezvoltarea istorică a acestei lupte dintre clase, iar economiștii burgezi, anatomia economică a claselor. Ceea ce am adus nou este de a fi demonstrat 1) că existența claselor nu este legată decât de anumite faze istorice ale dezvoltării producției; 2) că lupta dintre clase duce în mod necesar la dictatura proletariatului; 3) că însăși această dictatură nu este decât o tranziție spre suprimarea tuturor claselor și spre societatea fără clase”. (Aron, Raymond, 1999, pp 35-36)

“Structura societăților capitaliste s-a modificat in timp, după perioada în care Marx a scris despre clase și mai mult decât atât, predicțiile marxiste inițiale cu privire la procesele care vor acompania dezvoltarea sistemului capitalist (spre exemplu: omogenizarea clasei muncitoare, transformarea ei într-o clasă revoluționară și extinderea acestui proces la toate societățile capitaliste) au fost infirmate pe parcursul timpului de realitățile istorice.” (Tufiș, Paula A., 2011, pagina 302)

În societățile capitaliste avansate au avut loc schimbări pe care Karl Marx nu le-a dezvoltat în cadrul conceptului de clasă socială. In societățile capitaliste avansate clasa muncitoare se diferențiază din ce în ce mai mult in funcție de calificarea fiecaruia. Diferențele sunt vizibile și în ceea ce privește burghezia. Aici începe să se distingă două clase care o compun, clasa managerilor si clasa proprietarilor. Clasa managerilor nu poate fi definită ca făcând parte nici din clasa de sus nici din clasa de mijloc.

Apariția acestei clase a făcut ca burghezia sa fie distanțată față de controlul asupra instrumentelor si mijloacelor de producție. Aici observăm și o diferență in cazul exploatării. Atât timp cît a apărut clasa managerilor, putem spune că aceste clase nu mai sunt definite prin relația cu mijloacele de producție, ci prin definirea relațiilor de autoritate.

Dacă înainte clasa muncitoare avea resursă munca pe care o putea depune, în cazul managerilor, resursa este relația de autoritate față de controlul asupra instrumentelor și mijloacelor de producție. Prin urmare Karl Marx era adeptul unei perspective conflictualiste, care pune accentul pe distribuția inegalităților în populația unei societăți și implicit conflictul generat de acestea. Cât privește motivația fiecărei clase de a-și îndeplini obligațiile asociate pozițiilor lor, aceasta se raportează la recompenese materiale și de prestigiu diferite de la o clasă la alta. Aceasta generează stratificarea socială.

“Perspectiva conflictualistă demonstrează că există consecințe negative ale acestui sistem de motivare, însă sistemele alternative de motivare propuse ( Tumin a propus un sistem de recompense bazat pe satisfacția intrinsecă a muncii ) sunt în mare parte greu de testat, iar eficiența si funcționalitatea lor pot fi puse sub semnul întrebarii.” (Tufiș Paula A., 2011, pagina 301).

Toate aceste concepte se pot extrapola pentru ceea ce se întâmplă în contemporaneitate. Toate conceptele abordate de Marx respectiv dialectica, capitalismul, mărfurile, exploatarea, înstrăinarea, lupta de clasă, globalizarea, ideologia, bunurile comune pot fi aplicate pentru studiul internetului și pot fi folosite pentru a găsi o nouă dimeniune a acestora în societatea informațională contemporană. De exemplu determinismul digital este o ideologie care modelează epoca capitalismului pe Internet. Noțiunea de bunuri comune a fost aplicată în contextul cunoștințelor pe Internet, care este produs și distribuit în mod colectiv și însușit de capital și a extins puterea mass-media, în special pentru rețele digitale de marfă.

În ceea ce privește lupta de clasă, despre care am vorbit anterior, în societatea informațională conceptele de luptă de clasă și de bunuri comune sunt contemporane și în studiile critice ale Internetului. Există exploatarea pe internet de bunuri comune cum ar fi cunoștințele de pe internet, educație și cultură. Cât despre comunism, Marx spunea că proprietatea comună asupra mijloacelor de producție trebuie să înlocuiască capitalismul. Acest lucru are valență și în versiunile digitale ale unei societăți. În acest sens se poate vorbi despre un internet comunist într-o societate comunistă, comunismul cibernetic, net-serviciu public.

Bibliografie:

Cărți:

1. Aron, Raymond, 1999, Lupta de clasă, Iași, Polirom

Tufiș, Paula A., ( pp 294-336), Coordonator Lazăr, Vlăsceanu, 2011, Sociologie, Iași, Polirom

Marx, Karl, 1998, Manifestul partidului comunist, București, Nemira

Articole:

Fuchs, Christian și Nick Dyer-Witheford, New Media Society, Karl Marx-Internet Studies, 2012