Lung Ionut 99 La Suta [306973]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUNG IONUȚ VLAD

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific

ASIST. UNIV. DR. OANA-ALEXANDRA VELEA BARTA

T i m i ș o a r a

2 0 18

UMFVBT

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUNG IONUȚ VLAD

LUCRARE DE LICENȚĂ

EFICIENTA COMPARATIVA A DIFERITELOR TIPURI DE APEX LOCATOARE IN DETERMINAREA LUNGIMII DE LUCRU

Conducător Științific

ASIST. UNIV. DR. OANA-ALEXANDRA VELEA BARTA

T i m i ș o a r a

2 0 18

Cuprins (de refacut)

Introducere

Partea generală

Capitolul 1. Morfologia pulpei dentare

1.1 Complexul pulpodentinar

1.2 Morfologia canalelor radiculare

Capitolul 2. Prepararea canalului radicular

2.1 Criteriile de realizare a unei cavități de acces corecte

2.2 Obiectivele preparări canalului radicular

Capitolul 3. Negocierea și determinarea lungimii de lucru

3.1 Tehnici clasice de determinare a lungimii de lucru

3.2 Tehnici moderne de determinare a lungimii de lucru

Capitolul 4. Apex locatorul

4.1 Generalități

4.2 Modul de funcționare

III. Partea specială

Capitolul 5. Studiu experimental privind eficienta comparativă a diferitelor tipuri de apex locatoare în determinarea lungimii de lucru

5.1 Scopul studiului

5.2 Material și metodă

5.3 Protocolul de lucru

5.4 Rezultate

5.5 Discuții

Capitolul 6. CAZUISTICA PERSONALĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ABREVIERI

LL= lungime de lucru

CR = canal radicular

MULȚUMIRI

Mulțumesc tuturor celor care m-[anonimizat]. Univ. Dr. Oana-[anonimizat]-a fost alături și m-a susținut necondiționat în realizarea acestei licențe și m-a [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat]-a fost aproape în fiecare pas pe care l-[anonimizat], în mod special mamei mele Lung Elena și a fratelui mei Lung Rareș Bogdan.

I. [anonimizat] a lungimii de lucru. Lungimea de lucru este un parametru foarte important în realizarea unui tratament endodontic complet și corect. Aceasta poate fi identificată atât cu ajutorul apex locatorului cât și cu ajutorul simțurilor tactile ale medicului stomatolog.

[anonimizat] a canalului radicular și totodată în adaptarea și cimentarea materialului de obturație în interiorul acestuia. [anonimizat], iar identificarea incorectă a [anonimizat].

Chiar dacă progresele tehnologice au ajutat enorm medicina dentară și în special a [anonimizat] a manoperelor, erori ale acestora există.

Astfel scopul acestui studiu este demonstrarea faptului că există diferențe în momentul identificării lungimii de lucru cu ajutorul apex locatorului, chiar și atunci când determinarea acesteuia se face cu ajutorul unor aparate produse de același producător, dar din versiuni diferite.

II. PARTEA GENERALA

CAPITALUL 1. MORFOLOGIA PULPEI DENTARE

COMPLEXUL POLPODENTINAR

Pulpa dentară este o entitate formată dintr-un țesut conjunctiv specializat cu originea în papila dentară. Pulpa dentară se prezintă ca o unitate fermă, coeziva și elastică în același timp, care își menține forma sa originală. Acest lucru este datorat substanței din care pulpa dentară este constituită și anume substanța fundamentală (o substanță de bază) în interiorul căreia sunt multiple fibre de colagen, dispuse într-un mod cu totul neregulat (1).

Din punct de vedere anatomic, spațiul pulpar este înconjurat în totalitate de dentina, cu care el coexista într-o unitate embriologică și funcțională, formând un complex funcțional indisociabil, complexul pulpo-dentinar.

Fig. 1 – complexul polpo-dentinar

(http://www.oral-dent.ro/wp-content/uploads/2013/07/Anatomie-dinte_Cum-arata-un-dinte.jpg)

Din punct de vedere al topografiei se descriu trei porțiuni:

pulpa coronară

pulpa radiculară

pulpa apicală

Pulpa coronară este localizată în interiorul camerei pulpare și imita la o scară mai mică formă coroanei dentare. Dimensiunile sale variază în funcție de structura radiculara, vârsta dintelui, precum și de forma coroanei. În cazul în care forma coroanei dintelui este una cu cuspizi bine exprimați, în interiorul camerei pulpare vor regăsi proiecții ale pulpei care imita forma cuspizilor, denumite coarne pulpare. Cu înaintarea în vârstă, tubuli dentinari și camera pulata se vor reduce din volum datorită unor depuneri de dentina secundară și dentina de irigație, mai ales în zonele cu leziuni carioase în antecedente, abrazii sau atriție prezente sau a unor tratamente protetice. Astfel camera pulpara și pulpa coronară implicit devin neregulate ca formă, volum și conținut(1).

Pulpa radiculară continua pulpa coronară în spre apical, având o formă efilata asemănătoare rădăcinii dentare și se termină apical la nivelul foramenului apical. Spațiul pulpar radicular este unul complex, cu multiple canale laterale, prezentând o varietate de configurații împărțite în 8 clase.

Fig. 2 – Tipurile de apex dupa Vertucci

(http://www.jcd.org.in/articles/2013/16/2/images/JConservDent_2013_16_2_99_108176_f9.jpg)

Pulpa radiculară este mult mai bogată în fibre de colagen în special și săracă în celule, vase și nervi, fiind formată dintr-un țesut conjunctiv lax. Din canalul principal pornesc numeroase canale laterale, care formează aproape un unghi drept cu canalul principal, iar direcția lor este adesea oblic spre apical. Cel mai adesea întâlnim canale laterale în zona dinților posterior, în timp ce la dinții anterior canalele laterale se regăsesc mult mai rar.

Pulpa apicală este localizată la nivelul conului apical, alcătuită pe lângă elementele vasculo-nervoase și din țesut conjunctiv pulpar și membrana radiculară, delimitate de un țesut mixt pulpo-conjuctiv (1).

Această zonă are o triplă importantă:

este zona reparațiilor în urma unor acte terapeutice (pulpectomie vitală).

este zona de tranziție între țesutul conjunctiv banal, aparținând desmodontilui și țesutul conjunctiv diferențiat și specializat; în această zonă încep toate leziunile parodonțiului apical

este zona de comunicare dintre dinte și restul organismului, de buna funcționare a acestei comunicări depinzând reactivitatea pulpei.

Dentina formează țesutul mineralizat al dintelui, fiind străbătută de tubuli dentinari reprezentând 20-30% din totalul volumului dentinar, acești tubuli comunică între ei. Este un țesut capabil să reacționeze la stimuli inclusiv când dintele este complet format și participa la funcția sa de bază și anume actul masticator. Dacă pulpa dentară funcționează corect, depunerea de dentina secundară se face în mod continuu și neuniform, cu precădere la nivelul podelei camerei pulpare, în zonele imediat învecinate canalelor radiculare. Dentina terțiara este o modalitate de reacție pulpara consecutiva unor stimuli patogeni precum: abrazie-atritie, procese carioase, șlefuiri, etc (2). Depunerea ei se face în zonele cele mai apropiate de acțiunea excitantului pe pereții camerei pulpare. Sunt descrise trei tipuri de dentina terțiara:

o dentină fără modificări fundamentale față de dentina primară

o dentină asemănătoare cu cea primară, dar cu număr redus de tubuli și dispoziție neregulată

o dentină modificată față de cea primară prin absentă în totalitate a tubulilor dentinari.

1.2. MORFOLOGIA CANALELOR RADICULARE

Cunoașterea morfologiei canalelor radiculare este importantă în stabilirea accesului edodontic, pentru a păstra un acces cât mai mic, dar totodată cu o vizibilitate bună, care să nu oblitereze sau să interfere în vreun fel cu cu acul endodontic care urmează a fi utilizat în prepararea canalului radicular. În același timp, cunoașterea lungimii medie a fiecărui dinte în parte este un factor important, deoarece ne ghidează în momentul în care dorim să aflăm lungimea canalului radicular și să identificăm foramenul apical, pentru a putea prepara canalul radicular pe întreaga lungime a acestuia (3).

Tabelul 1 – Dimensiunea medie a canelelor radiculare exprimate in milimetri (mm)

Forma rădăcinii pe secțiune transversală este variabilă, existând 6 configurații generalele ale acesteia:

·       rotunda

·       ovala

·       lenticulara

·       reniforma

·       semilunar

·       rectilinie Fig. 3 – Forma canalelor pe sectiune transversala

Forma și localizarea canalelor radiculare este determinată de forma pe secțiune a rădăcinii.

CAPITOLUL 2. PREPARAREA CANALULUI RADICULAR

2.1. CRITERII DE REALIZARE A CAVITATII DE ACCES

Accesul endodontic este reprezentat de crearea unui acces coronar la camera pulpara și un acces radicular la nivelul canalelor radiculare.

Accesul coronar oferă o cale spre camera pulpara, acesta fiind realizat eliminând tavanul camerei pulpare în întregime. Oferă o deschidere suficientă coronar pentru a putea vizualiza direct podeaua camerei pulpare, crează o cavitate cu pereți divergenți coronar cu scopul de a retentiona viitoarea obturație și oferă un acces direct asupra fiecărui orificiu al canalului radicular (4).

Fig. 4 – cavitatea de acces coronar

(http://www.medici-stomatologi.ro/uploadpoze/primeart_1722.png)

Accesul radicular trebuie realizat în așa fel încât instrumentul endodontic să aibă acces în linie dreaptă, pentru a reduce unghiul de curbura în treimea coronară a canalului radicular și permite examinarea anatomiei coronare, morfologia radiculara externă și poziția și angulația coronar (4).

În mod ideal instrumentele endodontice trebuie să treacă în linie dreaptă prin cavitatea de acces fără a atinge pereții laterali ai acesteia, permițând un control mai bun al manevrării instrumentului, posibilitatea de preparație radiculară optimă și un control al acesteia. Cheia succesului terapiei endodontice o reprezintă curățirea și prepararea, dezinfecția și obturația tridimensională endodontica.

Forma cavității de acces este opusă de cea a unei cavitații realizate în scopul restaurării cornare, deoarece aceasta trebuie să asigure descoperirea în totalitate a pulpei dintelui, eliminarea tavanului camerei pulpare și accesul corect către canalele radiculare, în linie dreaptă. Ea nu are o formă pre definita, aceasta depinzând de anatomia dintelui care necesita tratament endodontic și poate să fie: triunghiulară, trapezoidala sau eliptică, totuși aceasta poate să sufere modificări în funcție de circumstanțele evidențiate clinic (5).

Astfel formele cavităților de acces sunt următoarele:

Incisivii centrali superiori – triunghiular (plasat mai spre coronar)

Incisivii laterali superiori – ovoida

Cânii superiori – ovoida cu acces pe fata palatinala

Premolarii primi superiori – ovoida cu extindere vestibulo-orala

Premolarii secunzi superiori – ovoida

Molarii primi superiori – triunghiulară

Molarii secunzi superiori – triunghiulară

Incisivii centrali inferiori – ovoidala sau eliptică

Incisivii laterali inferiori – ovoidala sau eliptică

Caninii inferiori – ovoidala cu extindere buco-linguala

Premolarii primi inferiori – ovoidala cu direcție buco-linguala

Premolarii secunzi inferiori – ovoidala cu direcție buco-linguala

Molarii primi inferiori – triunghiulară

Molarii secunzi inferiori – triunghiulară

Trebuie avut în vedere faptul că formă cavității de acces este dată de ceea ce se reperează clinic și formele predefinite nu se aplică în totalitate și în ceea ce se reperează clinic (5).

Fig. 5 – forma cavitatilor de acces

(http://3.bp.blogspot.com/-eVayiaykN6Y/VIqXY8EYnmI/AAAAAAAAAzk/lEVdU0lQb1E/s1600/Picture3.png)

2.2. OBIECTIVELE PREPARARI CANALULUI RADICULAR

Prepararea canalului radicular este împărțită în trei etape după cum urmează:

Negocierea canalului radicular

Crearea unei căi de alunecare

Prepararea propriu-zisă

Obiectivele negocierii canalului radicular fiind reprezentate de cunoașterea traiectului acestuia (curburi), a conținutului și totodată a diametrului. Un alt obiectiv important îl constituie stabilirea lungimii de lucru, crearea unei căi de alunecare, denumită și glide path, care necesita folosirea pile ISO 08,10 și 15 de oțel inoxidabil, pre curbat în prezența unui chelatorului vâscos. Îndepărtarea pulpei din canalul radicular principal precum și facilitarea unui instrument ISO 15 sau 20 care trebuie să ajungă pe lungimea de lucru, anterior oricărei tehnici de preparare. Trebuie avut în vedere faptul că foramenul apical trebuie ținut în permanență deschis, permeabil pe toată durata tratamentului, acest lucru fiind efectual prin recapitulare cu pila mov în patency (trecerea acesteia 0.5-1mm după foramenul apixal).

Obiectivele de bază ale preparării și curățirii sunt reprezentate de îndepărtarea în totalitate a țesutului infectat moale și dur și de a oferii iritanților care dezinfectează acces spre treimea apicală a canalului radicular. Crează spațiu pentru introducerea medicației și a obturației și totodată menține integritatea structurilor radiculare.

Prepararea spațiului radicular se face în vederea facilitării procesului de dezinfectare cu ajutorul medicamentelor ori a iriganților. Aceasta este etapă premergătoare pentru a elimina infecția. Infecțiile sau reinfecțiile se previn prin reconstituirea adezivă a dintelui sau, acolo unde este cazul, prin obturație radiculară.

Obiectivele mecanice pentru realizarea formei canalului ce urmează a fi obturat, după modelul lui Schilder, sunt:

Prepararea unei forme conice continue în interiorul canalului. Acesta va fi redus treptat, fără praguri și fără trepte, cu o secțiune transversală mai subțire în porțiunea apicală și mai largă în cea coronară (6). Forma tronconică va trebui să respecte anatomia canalului radicular și să permită curățarea corectă a acestuia (7). Conicitatea canalului are și un rolul ajutător, de a permite instrumentelor endodontice să pătrundă până la treimea apicală.

Spațiului endodontic se va prepara astfel încât de la nivel coronar diametrul să scadă treptat până la cel apical.

Conicitatea spațiului endodontic trebuie să fie caracterizată de existența sa în mai multe planuri și să respecte curburile multiplane ale canalului radicular. Astfel, prepararea canalului va fi adaptată la curburile pe care le prezintă canalul și care ar putea fi direcționate mezial, distal, chiar și lingual ori vestibular. Canalul se va lărgi în directă proporționalitate cu forma anatomică a canalului.

Foramenul apical care nu trebuie afectat ori modificat, mai ales din punct de vedere anatomic. La respectarea și conservarea formarenului se ajunge tocmai prin respectarea curburii apicale. Foramenul apical trebuie menținut la o dimensiune cât se poate de mică,dar, în același timp, să fie permis accesul instrumentelor de curățare și igienizare, că mai apoi să poată avea loc o ușoară obturare.Schilder propune ca foramenul unui canal să fie extins până la cel puțin pila cu ISO 20 (7).

Din punct de vedere al abordării canalului radicular în scopul tratamentului mecanic se descriu două tehnici:

tehnica de preparare a canalului radicular apico coronara

tehnica de preparare a canalului radicular corono apicala

Tehnicile de preparare a canalelor radiculare au evoluat în istorie după cum urmează:

tehnica standardizată – Ingle 1962

tehnica instrumentației seriate – Schilder 1974

tehnica step-back – Mullaney 1979

tehnica crown-down – Marshall 1980

tehnica step-down – Goerig 1982

tehnica forțelor balansate – Roane 1985

Cu ajutorul tehnicii step-back, care este o tehnică apico coronara, se pot obține conicități ale preparației de 5% respectiv 10% în funcție de schimbarea lungimilor de lucru între acele utilizate și anume K-Files din seria 1 respectiv seria 2, care standard au o conicitate de 2%. Foramenul apical trebuie instrumentat cel puțin până la instrumentul ISO 25.

Tehnica forțelor balansate, care este o tehnică corono apicala, se utilizează prin rotirea 1 tura și se retrage doar când acul ajunge la lungimea de lucru sau când se blochează în canal. 1/4 rotație, urmată de contra rotație 3/4 respectiv 1 rotație completă și retragerea acului din canal. Această tehnică este utilizată preponderent cu ajutorul sistemului Protaper universal (8).

Fig. 6 – Tehnica fortelor balansate

(http://lib.convdocs.org/pars_docs/refs/133/132213/132213_html_5bf2d9b0.jpg)

CAPITOLUL 3. NEGOCIEREA SI DETERMINAREA LUNGIMII DE LUCRU

3.1. TEHNICI CLASICE DE DETERMINARE A LUNGIMII DE LUCRU

Determinarea lungimii de lucru are rolul de a stabili extensia apicală a canalului radicular și ultimul nivel apical al obturației radiculare. Metoda aleasă în identificarea lungimii de lucru trebuie să îndeplinească următoarele deziderate:

să fie precisă

să fie ușor de efectuat

să fie rapidă

trebuie să fie ușor de repetat și variabilă în timp

Fig. 7 – lungimea de lucru

(https://image.slidesharecdn.com/workinglength-130321085806-phpapp01/95/working-length-in-root-canal-treatment-certified-fixed-orthodontic-courses-by-indian-dental-academy-2-638.jpg?cb=1505199336)

Pentru a atinge toate aceste deziderate în trecut s-au imaginat diverse formule și dispozitive. Unele din metode redau lungimea totală a dintelui și a instrumentului endodontic implantat pe canalul radicular, tratat pe imaginea radiografică. Alte metode necesită dispozitive complexe care fie sunt inexacte, fie consumatoare de timp (9).

Metodele utilizate în trecut și nu numai pentru identificarea lungimii de lucru sunt:

determinarea lungimii de lucru cu ajutorul unei sonde Miller pe canal și a radiografiei

determinarea lungimii de lucru cu ajutorul acului K burghiu pe canal și a radiografiei

formula Dick

determinarea lungimii cu autorul sondei Kuralt și a radiografiei

determinarea lungimii cu ajutorul unei sonde endodontice gradate și a radiografiei

În zilele noastre, din toate aceste metode, s-a impus cea descrisă de Bramante, care în urma unui studiu comparativ cu alte trei metode s-a dovedit a fi cea mai bună. Pentru efectuarea acestei manevre sunt esențiale următoarele (10):

o radiografie preoperatorie de bună calitate, ne distorsionata, care să arate lungimea totală a rădăcinilor dintelui implicat

un acces coronar care să permită penetrarea în toate canalele radiculare

un odontometru

cunoașterea lungimii medii totale a tuturor dinților

un plan de referință clar, repetabil, constituit dintr-un element anatomic. La nivelul frontalilor acesta este constituit din marginea incizala, iar la nivelul lateralilor din cel mai înalt cuspid

un ac K-reamer sau file pe care este aplicat un stopper

3.2 TEHNICI MODERNE DE DETERMINARE A LUNGIMII DE LUCRU

Determinarea electrică a lungimii de lucru este o tehnică folosită curent în zilele noastre, fiind inițiată în anul 1962 de către Sunada, că o nouă metodă de determinare a LL, iar japonezii au dezvoltat o varietate de aparate destinate să repereze apexul.

Sunada (11) este urmat în cercetări de Ionove (12), continuând ideea, iar Vshiyama (13) rezolvă unele probleme legate de această tehnică.

Aceste dispozitive sunt comercializate sub denumiri diverse precum: Forameter, Foramatron, Sono-Explorer, Neosono, RootZX, etc. Forameter, Sono-Explorer și Neosono sunt dispozitive audio-indicatoare ce folosesc audio-frecventa pentru feed-back, iar cliniceanul este anunțat prin modificarea sunetului în momentul atingerii apexului, aparatele fiind prevăzute cu o scală de afișaj și lumina de semnalizare.

Endometer și Dentometer sunt dispozitive indicatoare analog, care sunt prevăzute cu un punct metric care deflecteaza în momentul în care apexul este atins. Toate apex-locatoarele sesizează penetrarea în canal până la 0.5-1mm de la apex la constricția apicală. Principiul de bază este pe diferența de potențial electric între doi electrozi, unul aplicat pe buza sau obraz, celălalt introdus în canal pentru a determina LL (14).

Fig. 8 – Endometer, dispozitiv analog de identificare a apexului

( https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRKL5_9X8nuk3_CvMHffHfGe0v025Uzj7yUyZbhno6aMYltVMWVOg )

CAPITOLUL 4. APEX LOCATORUL

4.1 GENERALITĂȚI

O metodă electronică pentru determinarea lungimii rădăcinilor a fost investigată mai întâi de Custer (15). Ideea a fost revizuită de Suzuki în 1942, care a studiat fluxul de curent continuu prin dinții câinilor. El a înregistrat valori consistente în rezistența electrică dintre un instrument într-un canal radicular și un electrod pe mucoasa orală și a speculat că acest lucru ar măsura lungimea canalului (16). Sunada a luat aceste principii și a construit un dispozitiv simplu care a folosit curentul direct pentru a măsura lungimea canalului. Acesta a lucrat pe principiul conform căruia rezistența electrică a membranei mucoase și a parodonțiului a înregistrat 6,0 kX în orice parte a parodonțiului, indiferent de vârsta persoanei sau de forma și tipul de dinți (17). Folosind instabilitatea cauzată de curentul direct cu măsurarea și polarizarea vârfului acului au fost identificate lungimile de lucru ale canalelor radiculare.

Apex locatoarele au fost dezvoltate deci încă din anul 1918, iar aceste aparate care ne ajută la determinarea foramenului apical, au trecut prin mai multe generații fiecare cu îmbunătățiri față de precedenta. Astfel în momentul de față, există patru generații de apex locator, iar rata lor de acuratețe depășește procentul de 90% și se apropie de 100% în acuratețea cu care aceste aparate oferă informații legate de poziția apexului dintelui în cauză (18). Generația IV de apex locatoare, a venit în ajutorul precedentei cu avantajul că, spre deosebire de generația ÎI în care aparatele nu reușeau să identifice apexul dintelui pe canale radiculare umede, doar pe cele uscate, generația IV a venit cu rezolvarea acestei probleme, de altfel deloc minore. Erorile erau multiple la generația III, deoarece nu se reușea mereu uscarea în totalitate a canalului radicular și adesea, acesta indica o lungime de lucru și implicit un apex ceva mai coronar, unde practic citea diferența de potențial în contact cu fluidele care se aflau în canalul radicular, în imediata vecinătate a apexului (19). După modul de funcționare, cele patru generații existente se clasifica după cum urmează:

II. Generațiile de apex locator

4.2 MODUL DE FUNCȚIONARE

Pentru a putea înțelege în tocmai modul de funcționare a apex locatorului, trebuie să explicăm câteva elemente și noțiuni de bază în funcționarea acestui aparat.

Circuitul electric și corup uman: Curentul prin corp, nu tensiunea, este cauza unui șoc electric. Când un punct din corp vine în contact cu o tensiune și un alt punct vine în contactul cu diferite tensiuni, va exista un curent prin corp de la un punct la altul. Severitatea socului electric care rezultă depinde de cantitatea de tensiune și de calea pe care curentul o traversează corpul (20). Pentru a măsura efectele curentului asupra corpului uman, trebuie calculată cantitatea de curent. Acest lucru depinde de diferența de potențial, impedanța care determină diferența de potențial și rezistența în organism între punctele de contact (21). Corpul uman are rezistență care depinde de mulți factori, inclusiv masă corporală, umiditatea pielii și punctele de contact ale corpului cu potențial de tensiune. Corpul uman nu simte curenți mai puțini de câțiva miliamperi (22). Cu toate acestea, aproximativ o sută de miliamperi de curent vor provoca daune fatale; mai ales dacă este conectat mai mult de câteva secunde (20).

Canalele radiculare sunt înconjurate de dentină și ciment, care sunt izolatori la curent electric. La foramenul apical minor, cu toate acestea, există o mică gaură în care materialele conductoare din canal sunt conectate electric la ligamentul parodontal care este un conductor de curent electric. Materialul rezistiv al canalului (dentină, țesut, fluid) cu o rezistivitate deosebită formează un rezistor, valoarea căreia depinde de lungimea, suprafața secțiunii transversale și rezistivitatea materialelor. Dacă o pilă endodontica penetrează în interiorul canalului și se apropie de capătul canalului, rezistența dintre capătul instrumentului și porțiunea apicală a canalului scade, deoarece lungimea efectivă a materialului rezistiv din interiorul canalului scade (23).

Pe lângă proprietățile rezistive, structura dintelui are caracteristici capacitive. Să presupunem că pila, cu o suprafață specifică, este o parte a unui condensator, iar materialul conductiv (Ligamentul parodontal) în afara dentinei este cealaltă placă a condensatorului respectiv. Țesuturile și fluidele din interiorul canalului, în plus față de ciment și dentină ale peretelui canalului, pot fi considerate ca separatoare ale celor două plăci conducătoare și determină o constantă dielectrică. Această structură formează un condensator. Structura electrică a canalului este mult mai complicată decât elementele rezistive și capacitive descrise mai sus, iar modelarea exactă a acesteia nu este o sarcină simplă. Meredith & Gulabivala (1997) a propus un circuit echivalent care a modelat sistemul canalului radicular, inclusiv țesuturile periapicale. Ei au descoperit acționarea canalul radicular ca o rețea electrică complexă cu elemente rezistive și capacitive. Acesta a prezentat caracteristici complexe de impedanță având componente seriale și paralele rezistive și capacitive, cu un model simplificat în imaginea următoare (24).

Fig. 9 – Modelul electronic simplificat al dintelui

(http://www.endodonziamauroventuri.it/Localizzatori%20apice/Figure%207%20The%20simplified%20model.jpg)

De fapt, semnalul măsurat efectiv este diferența dintre tensiunile din două frecvențe, care este în mod evident proporțională cu diferența dintre valorile impedanței. În porțiunea coronară a sistemului canalului radicular, dispozitivul trebuie să fie calibrat pentru a elimina orice efect al materialului dielectric din interiorul canalului. Magnitudinea capacității modelului este proporțională cu distanța dintre cele două noduri afișate. Aceasta înseamnă că, atunci când pila se apropie de capătul canalului, valoarea capacității crește brusc probabil datorită modificării morfologiei porțiunii apice a rădăcinii (25).

Fig. 10 – Capacitatea electrica a unui dinte in timpul tratamentului endodontic

(http://www.endodonziamauroventuri.it/Localizzatori%20apice/Figure%206%20The%20capacitance%20of%20the%20tooth.jpg)

Exista un consens general care prevede ca procedurile tehnice care se adresează tratamentului canalului radicular să fie limitate doar la acesta, având ca punct terminal al obturației de canal constricția apicală și nu supra sau infra obturarea ei. Nu este posibil să se detecteze previzibil poziția constricției apicale clinic, într-adevăr constricția nu este uniform localizată, ea poate fi neregulat poziționată în funcție de anatomia locală (26).

Dispozitivele electronice de măsurare a lungimii canalului radicular oferă un mijloc de localizare a celui mai potrivit punct terminal pentru procedurile de obturație endodontica. Principiul din spatele majorității apex locatoarelor este că țesuturile umane au anumite caracteristici care pot fi modelate prin intermediul unei combinații de componente electrice. Apoi, prin măsurarea proprietăților electrice ale modelului (de exemplu, rezistență, impedanță) ar trebui să fie posibilă detectarea capătului canalului (27).

Astfel, majoritatea apex locatoarelor moderne sunt capabile să înregistreze punctul în care țesuturile ligamentului parodontal încep în afara canalului radicular și de aici poate fi aplicată o formulă pentru a se asigura că prepararea este limitată în canal.

Cele mai multe rapoarte sugerează că 0,5 mm ar trebui să fie scăzută din lungimea pilei în punctul în care dispozitivul sugerează că vârful pilei este în contact cu apexul. Aceasta nu înseamnă că este localizată constricția apicală, mai degrabă înseamnă că instrumentul se află în canal și în apropierea apexului. Nu este adecvat ca și clinicianul să se bazeze pe orice dispozitiv care se află la o distanță de 0,5 mm de foramen, deoarece acest lucru va fi adesea inexact și poate să ducă la erori în poziționarea corectă a obturației radiculare la nivel terminal, astfel putând să infra sau supra obtureze canalul radicular (28).

II. PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 2. EFICIENȚA COMPARATIVĂ A DIFERITELOR TIPURI DE APEX LOCATOARE ÎN DETERMINAREA LUNGIMII DE LUCRU

2.1 SCOPUL STUDIULUI

Prezenta lucrare de licență are ca și scop evaluarea comparativă a două modele de apex locator diferite în identificarea lungimii de lucru pe dinți umani extrași. Studiul își dorește urmărirea eficienței în identificarea lungimii de lucru atât comparativ a celor două apex locatoare cât și diferențele în identificarea LL între cei doi iriganti folosiți în tratamentul endodontic Hipocloritul de sodiu 5.25% și Clorhexidina. De asemenea, s-a urmărit comparativ și diferențele apărute între măsurarea lungimii canalului radicular radiografic și valoarea medie a lungimilor de lucru identificate în studiu atât pe soluție de Clorhexidina și Hipoclorit de sodiu 2% cu ambele apex locatoare.

2.2 MATERIAL ȘI METODA

Pentru acest studiu în vitro s-au selectat un număr de 8 dinți umani extrași integri sau cu mici leziuni carioase și cu foramenul apical neafectat de procese de resorbție sau ca urmare a manoperei de extracție. Dinții au fost împărțiți în patru grupuri cu un număr egal de dinți (n=2), astfel grupurile au fost formate din canini superiori, incisivi centrali inferiori, incisivi laterali inferiori și premolari primi superiori. Înainte de prepararea, s-au efectuat radiografii digitale ale dinților pentru a avea o mai bună vizibilitate a canalelor radiculare și cavitățile de acces să fie efectuate conform morfologiei individuale a fiecărui dinte în parte.

Etapa următoare a constat în realizarea cavităților de acces și negocierea și prepararea canalelor radiculare. Pentru această etapă s-au folosit freze globulare diamantate la turbină pentru prepararea cavităților de acces, freza endo-Z a fost folosită pentru lărgirea cavității de acces și oferirea formei finale. Piesa cot a fost folosită pentru exereza dentinei folosind o freză globulară specifică acestei operațiuni. Permeabilizarea canalului radicular a fost realizată cu acele K-files (Dentsply) până în acul ISO 025, iar prelucrarea mecanică a fost realizată utilizând endomotorul (Azdent) și sistemul de ace rotativ Protaper (Dentsply). Protocolul de irigare standard a fost utilizat după fiecare ac endodontic s-a realizat irigare, recapitulare și irigare.

Etapa a treia a constat în confecționarea unui stând de alginat proaspăt preparat în interiorul căruia au fost introduși dinții. Individual au fost irigați cu soluție de Hipoclorit de sodiu 5.25% și s-au făcut măsurători comparative cu Woodpex 1, respectiv Woodpex 3, urmând a fi spălați cu ser fiziologic și irigați individual cu soluție de Chlorhexidina și reperând identificarea LL comparativ cu Woodpex 1 și Woodpex 3.

2.3 SISTEMUL WOODPEX 1

Sistemul Woodpex 1, fabricat în 01.11.2016 cu seria R1500194W1, a fost folosit în acest studiu. Acest model de apex locator este bazat pe o tehnologie avansată de măsurare a impedanței multiple a unei rețele de frecvențe. Woodpex 1 deține integrat și un dispozitiv de calibrare automată, care asigură măsurători corecte ale lungimii de lucru.

Fig. 11 – Apex locator Woodpex 1

Woodpex 1 este alimentat de 4 baterii model AAA, consumul de energie este de ≤0.5W, vine dotat cu un ecran LCD de 3.2", un sistem de alertă sonor care începe semnalul sonor când acul endodontic se afla la mai puțin de 2mm de apex. Condițiile de operare ale dispozitivului sunt doar în spații închise, temperatura camerei între 5°C și 40°C, o umiditate relativă de 80% și o presiune atmosferică cuprinsă între 70kPa și 106 kPa.

2.4 SISTEMUL WOODPEX 3

Sistemul Woodpex 3, fabricat în 2017 cu seria R1780082W3, a fost folosit în acest studiu. La fel ca și predecesorul său acest dispozitiv deține o tehnologie avansată de măsurare a impedanței multiple a unei rețele de frecvențe și totodată deține un dispozitiv de autocorecție și calibrare a acestuia în vederea funcționarii acestuia în parametrii optimi. Dispozitivul nu mai este alimentat de niște baterii de tip AAA alcaline, de data aceasta dispozitivul deține o baterie de Litiu Polimer reîncărcabila, fapt care face ca operatorul să nu mai aibă obligativitatea în a schimba bateriile.

Fig. 12 – Apex locator Woodpex 3

Specificațiile tehnice principale ale Woodpex 3 sunt reprezentate de bateria de 3.7V care generează 750mAh, consumul de energie ≤0.5W, ecranul de 4.5" LCD, de asemenea că și predecesorul și Woodpex 3 deține un sistem sonor de avertizare în momentul în care acul endodontic se afla la mai puțin de 2mm față de apex. Condițiile de operare ale dispozitivului sunt date de temperatură cuprinsă între 5°C și 40°C, umiditatea relativă între 30-75%, respectiv presiunea atmosferică între 70kPa și 106kPa.

2.5 PROTOCOL DE LUCRU

2.5.1 INSTRUMENTARUL NECESAR

8 dinți umani extrași, cu foramenul apical neafectat de procese de resorbție sau ca urmare a manoperei de extracție au fost împărțiți în patru grupuri fiecare având un număr egal de dinți (n=2), astfel grupurile au fost formate din canini superiori, incisivi centrali inferiori, incisivi laterali inferiori și premolari primi superiori.

Instrumentarul necesar:

Trusa de consultație (oglindă, pensă, sonda endodontica)

Turbina și piesa contra unghi

Freze pentru crearea cavității de acces: globulara diamantata 1/2, 1, 2 cu gât scurt și lung, cilindroconica cu vârf inactiv, freze globulare de piesa contra unghi

freze Peeso (1-6 asortate)

Clean stand

Instrumente endodontice – ace K-file subțiri: gri ISO 008, mov ISO 010 (Dentsply), K-file seria 1 (Dentsply).

Instrumente rotative pentru prepararea canalelor: sistemul ProTaper (Dentsply)

Motor endodontic (Azdent)

Iriganti: NaOCl 5.25%, apa distilată, EDTA soluție, Clorhexidina 2%

Conuri de hârtie 6%

odontometru

Pulbere de alginat Elastic Crono (Pentron)

Apex locator Woodpex 1 și Woodpex 2 (Woodpecker)

2.5.2 ETAPELE DE LUCRU

1. S-a efectuat radiografia retro alveolara a fiecărui dinte inclus în acest studiu în vitro, pentru a putea evidenția morfologia radiculară și pentru a putea realiza cavități de acces individualizate fiecărui caz în parte.

Fig. 13 – Masurarea lungimilor canalelor radiculare radiografic

2. Realizarea cavităților de acces utilizând turbina și piesa cot, individual pentru fiecare dinte, respectând forma preparațiilor individualizat.

Fig. 12 – Cavitatea de acces realizata cu turbina

3. Permeabilizarea canelelor radiculare utilizând acele endodontice K-Files (Dentsply), instrumentarea manuală a fost efectuată până la acul ISO 025, urmând protocolul de irigare cu NaOCl 5.25%, ser fiziologic și EDTA soluție

Fig. 13 – K-Files 08(gri) si 10(mov) folosite pentru determinarea lungimii de lucru

(http://dentsply.co.in/sites/default/files/imagecache/product/C%20Files.jpg)

Figura 14.Protocolul de irigare compus din

NaOCl 5.25%, EDTA 17% solutie si ser fiziologic

Fig. 15 – K-files seria 1 15(alb), 20(galben), 25(rosu), 30(abastru), 35(verde), 40(negru)

(https://d11eqtcd4tfmzx.cloudfront.net/pub/media/catalog/product/cache/1/image/1000×1000/e9c3970ab036de70892d86c6d221abfe/D/E/DENT01_MAIL01_01_IMG2_82.jpg)

Fig. 16 – Identificarea lungimii de lucru empiric

4. Etapa de preparare mecanică a canalelor radiculare folosind motorul endodontic și acele rotative ProTaper Universal (SX, S1, S2, F1, F2), respectând protocolul de irigare, recapitulare, irigare cu soluțiile de NaOCl 5.25%, ser fiziologic, EDTA soluție și pila endodontica K-files ISO 008.

Fig. 17 – Ace rotative ProTaper Universal

(https://dentstore.ro/19115-large_default_custom/protaper-gold-sx-f3-25mm-ass.jpg)

Figura 18 – Etapa de preparare mecanica cu ajutorul endomotorului Azdent

5. Realizarea blocului de alginat în interiorul căruia dintâi au fost inserați până la JSC, în vederea identificării lungimii de lucru cu ajutorul apex locatoarelor Woodpex 1 respectiv Woodpex 3.

Fig. 19 – Alginat Elastic Cromo (Pentron) Fig. 20 – Prepararea alginatului in bol de cauciuc cu spatula pentru alginat

6. Irigarea canelelor radiculare cu soluție de NaOCl 5.25% și identificarea lungimilor de lucru a fiecărui dinte în parte folosind cele două apex locatoare Woodpex 1 și Woodpex 3.

Grupul 1 (incisivul central inferior 3.1)

Fig. 21 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 22 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 1 (Incisivul central inferior 4.1)

Fig. 22 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 23 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 2 (incisivul lateral inferior 3.2)

Fig. 24 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 25 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 2 (Incisivul lateral inferior 4.2)

Fig. 26 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 27 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 3 (Caninul superior 2.3)

Fig. 28 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 29 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 3 (Caninul superior 1.3)

Fig. 30 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 31 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 4 (Premolarul prim superior 1.4)

Fig. 32 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 33 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

Grupul 4 (Premolarul prim superior 2.4)

Fig. 34 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 3 Fig. 35 – Identificarea LL cu ajutorul Woodpex 1

7. După efectuarea măsurătorilor, canalele radiculare au fost irigate cu ser fiziologic, au fost uscate și din nou irigate cu ser fiziologic pentru o curățire cât mai bună a soluției de NaOCl 5.25%, urmând o nouă uscare și irigare cu soluție de Clorhexidina 2%. Identificarea lungimii de lucru a fiecărui dinte în parte a fost din nou repetată folosind cele două apex locatoare Woodpex 1 respectiv Woodpex 3.

8. Fiecare dinte individual a fost supus procedurii de identificare a lungimii de lucru în mod empiric, pentru a avea un repet suplimentar pentru studiul nostru și totodată pentru a putea afla cu certitudine că, lungimile de lucru identificate cu cele două apex locatoare pe mediu de lucru creat, blocul de alginat sunt corecte.

Fig. 36 – Identificarea LL la Grupul 1 Fig. 37 – Identificarea LL la Grupul 2

Fig. 38 – Identificarea LL la Grupul 4 Fig. 39 – Identificarea LL la Grupul 4

Fig. 40 – Identificarea LL la Grupul 3

2.6 REZULTATE

2.6.1 WOODPEX 1 VS. WOODPEX 3 IRIGANT SOLUTIE NAOCL 5.25%

În grupul 1 de dinți format din incisivii centrali inferiori s-a putut constata o diferență de 0.2mm în identificarea lungimii de lucru, de asemenea există o diferență de 0.3mm și în grupul 2 de dinți format din incisivii laterali inferiori, de data această diferență este negativă spre deosebire de măsurarea efectuată pe grupul 1. Grupul 3 format din canini superiori nu au prezentat diferențe în identificarea lungimii de lucru. Grupul 4 format din premolarii primi maxilari a avut de asemenea o dimensiune mai mare măsurată cu Woodpex 3 a lungimii de lucru, în acest caz diferențele au fost de 0.2mm.

Tabelul 2 – Lungimile de lucru exprimate in milimetri (mm)

După cum se poate observa inclusiv în graficul de mai jos, diferențele există între cele două apex locatoare, rezultatele fiind în favoarea Woodpex 3, având în vedere și valorile măsurate empiric, valorile obținute cu ajutorul Woodpex 3 sunt în proporție de 100% cele identificate empiric pe fiecare dinte în parte.

Fig. 41 – Graficul lungimilor de lucru in milimetri (mm)

2.6.2 WOODPEX 1 VS WOODPEX 3, IRIGANT SOLUTIE CLORHEXIDINA 2%

Rezultatele obținute cu ajutorul Woodpex 1 au fost în continuare cu o imprecizie de aproximativ 0.1mm față de valorile obținute cu ajutorul măsurătorilor empirice. Woodpex 3 a oferit acelea valori pentru fiecare dinte pe irigant cu soluție de Clorhexidina 2% ca și în cazul irigantului NaOCl 5.25% și de altfel identice cu măsurătorile realizate în mod empiric.

Tabelul 3 – Lungimile de lucru exprimate in milimetri (mm)

Rezultatele obținute au fost introduse și în graficul de mai jos, pentru a putea exprima într-un mod vizual mai bine, diferențele nesemnificative apărute între cele două apex locatoare în cazul irigantului folosit în acest test.

Fig. 42 – Graficul lungimilor de lucru in milimetri (mm)

2.6.3 WOODPEX 1 VS WOODPEX 3 (MEDIA VALORILOR OBTINUTE)

Comparația finală între cele două apex locatoare a fost realizată folosind mediile valorilor obținute în cazul măsurătorii efectuate pe soluție de NaOCl 5.25% respectiv soluție de Clorhexidina 2% pe fiecare dinte individual, folosind cele două apex locatoare care fac parte din studiul în vitro. Astfel rezultatele obținute au fost transpuse în cadrul tabelului de mai jos pentru o mai bună vizualizare a rezultatelor și a diferențelor apărute în cadrul acestei măsurători.

Tabelul 4 – Lungimile de lucru exprimate in milimetri (mm)

Rezultatele obținute au fost transpuse și grafic, pentru o mai bună vizualizare a diferențelor apărute între cele două apex locatoare, diferențe de ordinul milimetrilor, care nu au depășit în nici o măsurătoare valori de 0.2mm.

Fig. 43 – Graficul lungimilor de lucru in milimetri (mm

2.6.4 MASURAREA LUNGIMILOR DE LUCRU IN MOD EMPIRIC

Pentru a putea avea siguranța identificării corecte a lungimilor de lucru și a putea avea niște rezultate și concluzii corespunzătoare, am decis și măsurarea LL în mod empiric, astfel rezultatele obținute au fost evidențiate în tabel de mai jos, iar în acest fel putem trage o concluzie cu privire la care din cele două apex locatoare a fost mai aproape de rezultatele corecte.

Tabelul 5 – Lungimile de lucru exprimate in milimetri (mm)

2.7 DISCUȚII

Datorită complexității sistemului endodontic, etapă de identificare a lungimii de lucru poate să ridice probleme ce țin de dificultatea cazului și precizia de identificare a acesteia. Acest studiu a reușit să demonstreze faptul că în urma tuturor măsurătorilor efectuate pe dinții introduși în lucrare, diferențele apărute între modalitățile de identificare a lungimii de lucru, între soluțiile folosite ca și iriganți sau a apex locatorului folosit pentru această procedură, diferențele sunt nesemnificative. Valorile obținute în acest studiu nu au o diferență mai mare de +/- 0.3mm, lucru care le încadrează în marja de eroare pe care apex locatoarele le oferă. În acest studiu rezultatele comparate între lungimea reală a lungimii de lucru măsurată empiric și vizual comparată cu lungimea de lucru identificată atât cu ajutorul apex locatorului Woodpex 1 cât și cu Woodpex 3, rezultatele au fost de 100%, care se afla în marja de eroare de +/- 0.5mm pe care aceste apex locatoare o au.

Din lotul de 8 dinți care au făcut parte din acest studiu, diferențele cele mai marcate s-au identificat în cazul incisivului lateral inferior 4.2, cu o diferență de 0.3mm, în cazul măsurătorii cu irigant soluție de NaOCl 5.25%.

Acest experiment poate fi cu ușurință reprodus, având avantajul unui cost al metodei și materialelor redus, dinții pot rămâne stabil fixați în alginat pentru câteva ore. Mai mult decât atât, ascunderea rădăcinilor prin poziționarea dinților în alginat poate imita condițiile în vivo într-o oarecare măsură. Blocurile de alginat create sunt relativ rigide, iar acest lucru poate împiedica mișcarea fluidului în interiorul canalului radicular.

Un studiu din literatură (29) asemănător ca și studiul actual, releva faptul că diferențele sunt nesemnificative și se încadrează în marja de eroare de +/-5mm pe care apex locatoarele o oferă. Acest studiu a măsurat lungimile de lucru comparativ atât pe soluție de NaOCl 2.25% cât și Clorhexidina 2%, soluție salină 0.9%, anestezic local precum și soluții de NaOCl de o concentrație mai slabă și mai mare. Rezultatele lor sunt reprezentate în tabel de mai jos, pentru o mai ușoară vizualizare a rezultatelor lor și a rezultatelor studiului actual.

Fig. 44 – Rezultatele măsurătorii pe soluții de irigare uzuale în tratamentul endodontic

Rezultatele obținute în studiul nostru, fiind foarte apropiate de rezultatele din literatură, releva faptul că a fost realizat corespunzător și apex locatoarele nu prezintă diferențe majore între ele. După cum se observă în tabelul de mai jos, valorile medii identificate atât pe soluție de Clorhexidina 2% cât și NaOCl 5.25% se încadrează în marșa de eroare pe care apex locatorul o are.

Tabel 6 – Rezultatele măsurătorii medii pe soluție de NaOCl 5.25% și Clorhexidina 2%

Asemenea datelor din literatură, s-a demonstrat că diferența în identificarea lungimii de lucru între două tipuri de apex locatoare diferite este nesemnificativă și se încadrează în marja de eroare pe care acestea o dețin.

Totodată s-a demonstrat și faptul că nu există diferențe semnificative între soluțiile uzuale folosite în tratamentul endodontic în momentul irigării canalelor, iar rezultatele obținute în cazul comparației între soluție de NaOCl 5.25% și Clorhexidina 2% au fost nesemnificative, încadrându-se în +/-0.5mm marjă de eroare în momentul identificării lungimii de lucru.

IV. CONCLUZII

Eficienta comparativă a apex locatoarelor Woodpex 1 și Woodpex 3 se afla în marja de eroare a producătorului, astfel ambele apex locatoare au o eficiență optimă în identificarea lungimii de lucru

Eficienta identificării lungimii de lucru nu este influențată de soluțiile uzuale de irigare a canalelor radiculare

Eficienta apex locatoarelor Woodpex 1 și Woodpex 3 este corespunzătoare

Oricare ar fi apex locatorul utilizat în identificarea lungimii de lucru, acesta trebuie să respecte întocmai protocoalele de lucru stabilite, iar rezultatele vor fi satisfăcătoare

Oricare ar fi soluția de irigare uzuală în tratamentele endodontice, canalul radicular trebuie să rămână umectat, iar rezultatele de identificare a apexului vor fi satisfăcătoare

Tehnica de identificare a lungimii de lucru empirică este una bună într-un studiu în vitro, dar cea mai ușoară și precisă rămâne tehnica de identificare electronică a apexului cu ajutorul apex locatorului

BIBLIOGRAFIE (in lucru)

Avery, J.K.: The dental pulp. In Bhaskar, SN, editor: Orban's oral histology and embriology, ed. 3, st. Louis, The C. V. Mosby Co, 1986

Bhaskar, S and Nedelman, C: Effect of afing on the human pulp, J Endod 1:88, 1975

Burns R.C., Cohen S.: Pathways of the Pulp, Fifth Edition Mosby – Year Book Inc. 1994

Ingle J.I., Taintor J.F.: Endodontics, Third Edition Lea$Febiger Philadelphia 1985

Ford P.: Harty's Endodontics in Clinical Practice, Fourth Edition Wright 1997

ANA CISER

Orstavik D., Ford T.R.P.L Essential Endodontology – Prevention and Treatment of apical Periodontitis, Blackwell Science 1998

Leseberg DA, and Montgomery S: The effects of Canal master, Flex-R, and K-flex instruments on root canal configuration, J Endod 17:59, 1991

Memet Gafar, Andrei Iliescu: Endodontie clinica si practica, Ed. Medicala 2002

Bramante CM, Berbert A: Root perforations dressed with calcium hydroxide or zinc oxide and eugenol, J Endod 13: 392-396, 1987

Sunada I. New method for measuring the length of the root canal. J Dent Res. 1962;41:375–87

Steffen H, Splieth CH, Behr K (1999) Comparison of measurements obtained with hand files or the Canal Leader attached to electronic apex locators: an in vitro study. International Endodontic Journal 32, 103–7.

Vajrabhaya L, Tepmongkol P (1997) Accuracy of apex locator. Endodontics and Dental Traumatology 13, 180–2.

Yoshikawa G, Sawada N, Wettasinghe KA, Suda H (2001) Survey of endodontic treatment in Japan [abstract]. Journal of Endodontics 27, 236.

Custer C (1918) Exact methods for locating the apical foramen. Journal of the National Dental Association 5, 815–9.

Suzuki K (1942) Experimental study on iontophoresis. Japanese Journal of Stomatology 16, 411–29.

Stock C (1994) Endodontics-position of the apical seal. British Dental Journal 176, 329.

Sjo¨gren U, Hagglund B, Sundqvist G, Wing K (1990) Factors affecting the long-term results of endodontic treatment. Journal of Endodontics 16, 498–504.

Gordon MPJ, Chandler NP. Electronic apex locators. International Endodontic Journal, 37, 425–437, 2004.

Bridges JE (2002) Non-perceptible body current ELF effects as defined by electric shock safety data. Bioelectromagnetics 23, 542–4.

Niple J, Daigle J, Zaffanella L, Sullivan T, Kavet R (2004) A portable meter for measuring low frequency currents in the human body. Bioelectromagnetics 25, 369–73.

Gandhi OP (2002) Electromagnetic fields: human safety issues. Annual Review of Biomedical Engineering 4, 211–34.

Kobayashi C, Suda H (1994) New electronic canal measuring device based on the ratio method. Journal of Endodontics 20, 111–4.

Lin L, Rosenberg P, Lin J (2005) Do procedural errors cause endodontic treatment failure? Journal of the American Dental Association 136, 187–93.

Malueg L, Wilcox L, Johnson W (1996) Examination of external apical root resorption with scanning electron microscopy. Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology, and Endodontics 82, 89–93.

Heling I, Gorfil C, Slutzky H, Kopolovic K, Zalkind M, Slutzky- Goldberg I (2002) Endodontic failure caused by inadequate restorative procedures: review and treatment recommendations. Journal of Prosthetic Dentistry 87, 674–8.

Hu¨lsmann M, Pieper K (1989) Use of an electronic apex locator in the treatment of teeth with incomplete root formation. Endodontics and Dental Traumatology 5, 238–41.

Welk AR, Baumgartner JC, Marshall JG (2003) An in vivo comparison of two frequency-based electronic apex locators. Journal of Endodontics 29, 497–500.

Solaiman Mohammed Al-Hadlaq from Department of Restorative Dental Sciences, Division of Endodontics, College of Dentistry, King Saud University, P.O. Box 60169, Riyadh 11545, Saudi Arabia (2011) – Evaluation of two compact electronic apex locators in the presence of different endodontic solutions