Lumbricus terrestris Linnaeus 1758 Încadrare sistematică : Regn: Animalia Încrengătură: Annelida Clasă: Oligochaeta Ordin: Opisthopora Familie:… [617904]

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
1
Lumbricus terrestris Linnaeus 1758

Încadrare sistematică :
Regn: Animalia
Încrengătură: Annelida
Clasă: Oligochaeta
Ordin: Opisthopora
Familie: Lumbricidae
Gen: Lumbricus
Specie: L. terrestris
https://www.biolib.cz/en/taxon/id44029/

Sistem ul nervos – apare sub forma lui tipică, ganglionară scalariformă. Ganglionii crebroizi sunt
mici, ganglionii subesofagieni se unesc. Ganglionii ventrali sun uniți, comisurile dispar și rămân
conectivele. Există un sistem nervos simpatic. La ganglionii subeso fagieni s -au identificat celule
neurosecretoare, iar în ganglionii cerebroizi s -a identificat orga nul cerebral, cu rol în reglare.
(Walter 2005).
Organele de simț sunt slab dezvoltate. Perii sau papilele tactile se găsesc pe toată suprafața corpului.
În re giunea anterioară a corpului se găsesc celule vizuale si mple, lipsite de pigment, acest e celule
percep numai intensitatea luminii (Bucșa, 2005).

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
2

http://annelidspolychaetes.weebly.com/nervous -system.html

Sistemul circulator – Lumbricus terrestris are un sistem circulator închis. Este format dintr -un vas
de sânge dorsal și unul ventral (Hama, 1960). Pe lâ ngă vasul central longitudinal pr incipal se găsesc
1-3 vase de sânge longitudinale, subțiri care merg în vecinătatea lanțului ganglionar ventral. Vasele
longitudinale sunt legate între ele prin inele sangvine transversale. Unele porțiuni ale vaselor
sanguine au pereții musculoși, cu rol p ulsatil, contribuind la circulația sângelui (Bucșa, 2005).
http://cronodon.com/BioTech/Earthworm_circulation.html

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
3

Sistemul respirator – respirația este tegumen tară
Sistemul excretor – este format din metanefridii, dispuse segment ar, câte o pereche în fiecare
segment, cu excepția primului și ultimului segment. Canalele excretoare sunt lungi și se termină cu
vezica excretoare care se deschide la exterior prin poru l excretor (Bucșa, 2005).

https://www2.estrellamountain.edu/faculty/farabee/biobk/BioBookEXCRET.html

Sistemul digestiv – tubul digestiv este drept, intestinul anterior este segmentat. Faringele
musculos se continuă cu esofagul, mai subțire care are trei perechi de diverticule care prezintă
glande calcifere. Aceste glande secretă o substanță cu rol în neutralizarea acizilor humici din solul
pe c are Lumbricus terrestris îl înghite, precum si CO2. Partea terminală a esofagului se dil ată
formând o gușă. După gușă, intestinul se continuă cu stomacul musculos, care servește la triturarea
hranei. Intestinul mijlociu este lung și drept, iar pe partea do rsală se găsește o înfundătură numită
tiflosolis. În acest fel suprafața de absorbție a intestinului este mărită. Intestinul posterior este scurt,
el se termină cu orificiul anal si tuat pe ultimul segment (Bucșa, 2005).

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
4

https://www.kullabs.com/img/note_images/rP28ULdxIZnyNYks.jpg

Sistemul reproducător – sunt animale hermafrodite. Organele genitale sunt situate în câteva
segmente din regiunea anterioară a corpului. Au 1 -4 perechi de testicule. Spermatozoizii cad în
cavitatea celomică și de aici în veziculele seminale. Acestea sunt invaginații voluminoase ale
peritoneului. Nefrostomele metan efridiilor concresc, iar testicu lele sunt înto tdeauna situate
înaintea ovarelor. (Edwards et al,.1996).
Ovarele în număr de 1 -3 perechi, se formează în disepimentele anterioare ale segmentelor
respective. Ovulele cad și ele în cavitatea celomică a segmentelor respective de unde trec în
receptaculele o vulare, care sunt perechi. Ele sunt niște înfundături ca niște buzunare ciliate formate
în peretele disepimentelor posterioare ale segmentului respectiv. Aici are loc ovogeneza. Ele se
continuă cu oviductele, care provin din metanefridii la care nefrostomu l se mărește, oviductul este
scurt și se deschide imediat pe segmentul următor. De aparatul genital feminin țin și receptaculele
seminale, care sunt în număr de două perechi. Receptaculele seminale nu sunt altceva decât
invaginații veziculoase ale tegument ului, care servesc la înmagazinarea spermatozoizilor în
momentul acuplării. (Bucșa, 2005).

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
5
În timpul împerecherii, râmele se așează în așa fel încât regiunea cliteliană a unui partener vine în
dreptul receptaculelor seminale ale celuilalt partener. Secreți a glandelor mucoase cliteliene fixează
cele doă râme în această poziție. Lichidul spermatic se scrurge până la orificiile receptaculelor
seminale pătrunzând în acestea. Acest lucru se petrece simultan la cei doi indivizi. După ce acest act
s-a produs, cei doi indivizi se separă. (Bucșa, 2005).

https://byjus.com/biology/reproductive -system -earthworm/

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
6
Dolichophis caspius (Gmelin, 1789)

Încadrare sistematică :
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Reptilia
Ordin : Squamata
Familie: Colubridae
Gen: Dolichophis
Specie: D. caspius
https://www.biolib.cz/en/taxon/id58532/

Sistem nervos – Sistemul nervos central este format din creier (alungit) și măduva spinării și
conține majoritatea celulelor nervoase sa u neuronilor. Sistemul nervos periferic este format din
nervi senzoriali și motori care comunică între creier sau măduva spinării și diverse părți ale
corpului (Osypo, et al. 2012) . Neuronii motori care controlează contracția musculaturii scheletice
compu n sistemul nervos voluntar. Sistemul nervos autonom, simpatic și parasimpatic, asigură

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
7
controlul inconștient al inimii și plămânilor și activitatea mușchilor și a diferitelor glande. (Harvey,
2014).

https://sites.google.com/site/coralsnakeurl/d/nervous -s

Sistemul respirator – include trahea, bronhii, plămâni și sac de aer. Trahea începe de la
posteriorul cavității bucale și se termină în apropierea inimii unde se ramifică în două bronhii.
Bronhia stângă duce la plămânul stâng care este foarte mic sau vest igial. Organele vestigiale sunt
mici, degenerate și nefuncționale. Bronhia dreaptă duce la plămânul drept care este alungit. Partea
din față a plamanului este vascularizată și are funcție de schimb de gaze, iar cea din spate nu este
vascularizată și forme ază un sac cu aer, care se extinde până în apropierea cozii. Sacul cu aer are
funcții hidrostatice ajutând șarpele să -si regleze presiunea din interiorul organismului. Din cauza
faptului că șerpii nu au diafragmă aerul pătrunde în plămâni sub acțiunea mușchilor și mișcării
coastelor. ( Kardong, 1971).

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
8

http://www.reptilesmagazine.com/Kid -Corner/Beyond -Beginners/Snake -Anatomy -Respiratory/

Sistemul circulator – Dolichophis caspius are o inimă tricamerală, cu două atriuri și un ventricul.
Atriile primesc sangele venit din corp sau de la plamani si este impins spre ventricul de unde va fi
recirculat. Inima este invelita de o membrana numita pericard si este pozitionata acolo unde trahea
se ramifica in bronhii. Datorita lipsei diafragmei inima este relativ mobila. Acest lucru o protejeaza
de daune atunci cand sarpele ingite prada si aceasta trece prin esofag. Splina, care est e atasata de
vezica biliara si de pancreas are rolul de a filtra sangele si de a recicla hematiile. Timusul este
pozitionat in tesutul gras de deasupra inimii si este responsabil pentru aducerea la maturitate a
unor celule sangvine speciale responsabile cu imunitatea. (Lilly, 1987). Trahee
Inima
Vena
jugulară Artera
carotidă plămân Sac de aer
ficat

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
9

http://jeb.biologists.org/content/213/1/78

Sistemul digestiv – este compus din esofag, stomac, intestin subțire, colon și glande. Esofagul nu
are mușchi, iar hrana este împinsă spre stomac mișcându -și întreg corpul. Joncțiunea dintre esofag
și stomac nu este foarte bine definită, iar stomacul nu este foarte avansat. Stomacul este scurt și
subțire și are în interior pliuri pentru a -i putea crește suprafața prin care acesta digeră. Ca și
stomacul și int estinul subțire este foarte simplu, acesta este doar un tub lung care primește
mâncarea digerată din stomac, absoarbe nutrienții și o transportă spre colon. Colonul transportă
materiile fecale către cloacă unde sunt eliminate din organism. Cloaca este o ca vitate comună care
primește produse ale sistemului digestiv, excretor și reproducator.
Ficatul, vezica biliară și pancreasul sunt asociate cu sistemul digestiv. Ficatul este cel mai mare
organ intern și umple spațiul dintre inimă și stomac. Una dintre fun cțiile ficatului este aceea de a
produce bila care conține enzime necesare digestiei. (Voichița, 2010).

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
10

https://www.thinglink.com/scene/731174021118296065

Sistemul excretor -. Sistemul urogenital al unui șarpe este format dintr -o pereche de rinichi,
uretere și o cloacă. Șerpii s -au adaptat să conserve suficient de bine apa pentru a nu ave a nevoie de
apă. Rinichii de șarpe filtrează deșeurile din lichidele corporale pentru a crea urină. Din rinichi,
urina trece prin tuburi goale numite uretere. Deoarece șarpele nu are o vezică urinară, urina nu este
stocată și, în schimb, se duce direct la cloaca pentru a se excreta. (Voichița, 2010).

http://mtcomparativeanatomy.weebly.com/excretory -system.html

Sistemul reproducător – Perechile de gonade, testicule la masculi si ovarele la femele, sunt
pozitionate in aceeasi maniera ca si rinichii, cele drepte fiind mai aproape de cap. Acestea sunt
localizate mai aproape de cap decat rinichii. La femele ovarele sunt pozitionate in apropie rea
oviductelor care transporta ouale spre uter inainte de a ajunge in cloaca. La serpii ma sculi lichidul

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
11
seminal este transportat direct in cloaca si depus in cloaca femelei prin doua organe pereche numite
hemipenisuri pozitionate in spatele deschizaturi i cloacale. Ambele hemipenisuri sunt functionale,
dar in timpul copularii este folosit doar unul dintre ele. Acestea sunt asociate cu glandele
producatoare de feromoni prezente si la femele. În perioada nupțială șerpii se întâlnesc în perechi.
Împerecherea are loc în România la sfârșitul lui mai, iar în Crimeea de la mijlocul lunii aprilie până
la mijlocul lunii mai. Masculul imobilizează femela apucând -o cu gura de ceafă, își împletește coada
de a ei și desăvârșește copulația. În timpul împerecherii îș i pierd vigilența lor obișnuită.
(Vasaruchapong, 2014).
Peste 4 -6 săptămâni este depusă ponta. În România, femela depune ponta la finele lui iunie –
începutul lui iulie și este compusă din 5 -12 (maximum 20) ouă care au o dimensiune medie de 22 x
45 mm. În Crim eea ponta este depusă de la mijlocul lunii iunie până la începutul lunii iulie. Ponta
este depusă în locuri ascunse: în cavități naturale din sol, uneori – în scorburile sau crăpă turile
trunchiurilor arborilor. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septe mbrie și ating o lungime de 22 –
23 cm (fără coadă) la eclozare. (Vasaruchapong , 2014).

http://sn akesarelong.blogspot.ro/2014/03/why -do-snakes -have -two-penises.html

Roxana Elena Stanciu
BA, anul I
12
Bibliografie

1. Bucșa, C., 2005 – Zoologia nertebratelor, Editura Unive rsității Lucian Blaga din Sibiu, 338 p.
2. Edwards, C. A., Bohlen, P. J. (1996). Biology and ecology of earthworms (Vol. 3). Springer
Science & Business Media
3. Edwards, C. A., Fletcher, K. E. (1988). Interactions between earthworms and microorganisms
in organic -matter breakdown. Agriculture, Ecosystems & Environment
4. Hama, K. (1960). The fine structure of some blood vessels of the earthworm, Eisenia
foetida. The Journal of Cell Biology , 7(4), 717 -724.
5. Harvey, B. How Snakes Work: Structure, Function and Behavior of the World's Snakes Oxford
University Press, 2014 .
6. Kardong, K. V. (1971). Morphology of the respiratory system and i ts musculature in different
snake genera. II. Charina bottae. Gegenbaurs morphologisches Jahrbuch.
7. Lilly , H. B. (1987). Circulatory adaptations of snakes to gravity. American Zoologist .
8. Osipov, A., Utkin, Y. (2012). Effects of snake venom polypeptides on c entral nervous
system. Central nervous system agents in medicinal chemistry , 12(4), 315.
9. Vasaruchapong, Taksa. (2014). Snake Reproductive System. The Thai veterinary medicine.
44. 89 -91.
10. Voichița, G., 2010 – Zoologia vertebratelor, Editura Universității Lu cian Blaga din Sibiu , 320p.
11. Walter, N. Hess, (2005). Nervous system of the earthworm, Lumbricus terrestris L. Journal of
Morphology. 40. 235 – 259. 10.1002/jmor.1050400203.