Lucrarile Providentei Divine la Sf. Ioan Gura de Aur

=== 541017f01c464c8ba895139bba4159e72c8da4bf_645169_1 ===

Lucrarile providenței divine la Sf. Ioan Gură de Aur

Printre părinții bisericii care străluceau prin scrierile lor în epoca de aur a literaturii creștine, Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă un loc de frunte. Înzestrat cu un talent literar real, antrenat în arta retoricii și filosofiei la picioarele celor mai mari învățători păgâni ai vremii, retoricianul Libanius și filozoful Andragatius, tânărul Ioan vede deschiderea largă a porților unei vieți cu respect și plăceri înalte.

Dar voia lui Dumnezeu era diferită. Episcopul Antiohiei, îl îmbracă cu spiritul vieții adevărate, determinându-l să poarte haine monahale și să primească harul preoției. De atunci, Scriptura devine o carte de căpătâi pentru el și cea mai importantă sursă de învățare. În cele ce urmează, vom încerca să subliniem concepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre importanța și beneficiul cunoașterii Scripturii pentru credincioși și preoți, cât și despre providență.

Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă fără încetare ascultătorilor săi Scriptura, prezentând în același timp marile beneficii care decurg din viața creștină în strânsă legătură cu cartea sfântă. Atât învățătura dogmatică adevărată, cât și principiile morale corecte ale vieții nu pot fi găsite decât în ​​Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție. Adevărurile divine scrise în cărțile Noului Testament sunt perfecte și rămân veșnic neschimbate, iar acestea ,,relevă planul lui Dumnezeu.

Acestea, împreună cu scrierile din Vechiul Testament, prin proclamarea adevărurilor dogmatice și morale, au ca scop nimic altceva decât mântuirea tuturor oamenii. Orice creștin care se îngrijește de sufletul său este chemat să-și organizeze întreaga viață conform învățăturilor Sfintelor Scripturi. Astfel, citirea nu este doar o datorie creștină, ci chiar o necesitate naturală a sufletului omenesc. Sufletul, ca și corpul omenesc, arunevoie de hrana zilnică propriu-zisă propriei ființe și, așa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, rugăciunea și lecturarea Sfinte Scripturi sunt hrană spirituală, iar iubirea pentru cuvintele spirituale este un semn al sănătății sufletești.

Sfânta Scriptură este de mare folos pentru creștin, cu condiția ca lectura sa să fie în conformitate cu scopul pentru care a fost scrisă. Citirea Scripturii fără a ne schimba în bine modul nostru de viață nu este doar o inutilitate , este chiar un pericol dăunător. Acest lucru adevărul predicat de Domnul Iisus Hristos este declarat în cuvintele frumoase ale Apostolului Pavel, care a vorbit de legea lui Dumnezeu.

Greșesc toți cei care cred că poate exista înțelepciune adevărată în afară de învățătura revelată. Din modul lor de gândire și de trai, în curând vedem că ele seamănă cu navele fără cruce, purtate de vânt, care sunt luate de valuri și duc corabiile în larg, la întâmplare. Acestea sunt complet diferite este viața creștinilor, care poartă în sufletele lor cuvintele Sfintei Scripturi.

În totă viața sa, creștinul este chemat să asculte voia lui Dumnezeu: ,, Nu-i deci oare un lucru de sminteală să plângem pe omul bolnav de boală trupească, oricât de bogat ar fi, iar pe omul cu sufletul bolnav, față de care nu avem nimic mai de preț, nici deopotrivă cu el, să-1 fericim pentru bruma de avuție sau pentru slava trecătoare sau pentru alte lucruri ce rămân aici și pier o dată cu viata de aici, dar, mai bine spus, de multe ori ne părăsesc înainte de a ne sfârși viața? Nu, vă rog să nu facem așa! Aceasta-i pricina frământării și tulburării noastre! De asta mulți învinuiesc pe Dumnezeu; de aceea mulți socotesc lumea lipsită de pronia dumnezeiască.”

În acest fel sufletul se apropie de Dumnezeu. Scriptura este poarta prin care omul pătrunde în sfera divinului; Scriptura oferă omului adevărul plan al lui Dumnezeu. Fără smerenie, rugăciune și îndeletnicirea cu Sfintele Scripturi, omul nu poate cunoaște voia lui Dumnezeu: ,,Nu este, într-adevăr, preaiubite, învățătură mai rea și mai plină de puroi de nevindecat ca învățătura despre soartă, despre ursită! Nu numai că pune în sufletele celor rătăciți de această credință (în soartă) o învățătură hulitoare, necredincioasă și pierzătoare, ci le și înduplecă să grăiască despre Dumnezeu cele care nici despre demoni nu s-ar putea spune; mai tulbură și viața noastră și umple totul de neliniște și de multă frământare. Învățătura despre soartă surpă, distruge și arată ca de prisos tot ce ne-a fost dat de Dumnezeu și de fire, prin prooroci și prin sfinți, spre învățătura și îndreptarea noastră. Învățătura despre soartă face ceea ce ar face, de pildă, un om bolnav care ar avea nevoie de doctorii, dar care nu s-ar lăsa convins să folosească leacurile făcute de doctorii ce stau în jurul lui și nici n-ar vrea să scape de boală, ci ar sta nepăsător și trândav, așteptând o ticăloasă moarte.’’

Scriptura – un ajutor pentru mântuire disponibil tuturor creștinilor, dacă ascultă și fac voia lui Dumnezeu

Din cauza slăbiciunii naturii umane, nu oricine care citește Sfânta Scriptură înțelege adevărurile pe care le cuprinde. Acesta poate fi unul dintre motivele care îi determină pe mulți să renunțe la citirea cărților sfinte. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că este imposibil, însă ca cineva care citește Sfintele Scripturi să nu înțeleagă nimic. Duhul Sfânt a oferit harul înțelegerii voii lui Dumnezeu oamenilor de rând: pescarilor, tâmplarilor etc.

Filosofii și scriitorii pagani au căutat prin lucrările lor admirația din partea cititorilor, ignorând beneficiile lor. În mod diferit, apostolii și profeții, inspirați de Duhul Sfânt, au proclamat în scris doar adevărurile necesare pentru mântuirea omului. Ca adevărați profesori ai lumii, ei au scris în așa fel încât cărțile lor să fie de folos tuturor. Fiecare creștin, convins de acest adevăr, are datoria de a citi cărțile sfinte pline de sfaturi în vederea mântuirii.

Și chiar dacă, datorită slăbiciunii umane, el înțelege doar câteva adevăruri din Scriptură, el nu trebuie să le oprească să le citească, deoarece doar prin contactul simplu cu cărțile sfinte dobândește "multă sfințenie", ajungând să cunoscă pronia lui Dumnezeu. Deoarece diavolul nu îndrăznește să intre într-o casă în care se află Evanghelia, cu atît mai mult nu se va apropia de sufletul care are cuvintele Bibliei, nici nu va controla omul prin păcat.

Trăind într-un contact neîncetat cu conținutul Sfintei Scripturi, mintea și limba noastră sunt întărite și sunt cruțate de păcate, deoarece lectura sfântă este un scut mai puternic decât diamantul. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că în casa în care există cărți "spirituale", orice acțiune rea este lipsită de putere, în timp ce virtutea este practicată cu ușurință de cei care locuiesc acolo. Uneori simpla ciire a cărților sfinte ne oprește de la păcat. Și dacă în afara casei am comis fapte interzise, ​​venind acasă, ne pocăim și hotărâm să oprim păcatul. Ne detașăm de lucrurile spirituale doar prin a vedea Evanghelia și prin atingerea ei, gândul se îndreaptă spre împlinirea voii lui Dumnezeu.

Și dacă o citim cu atenție, sufletul simte că intră într-un templu plin de mistere, se curăță pe sine, devine mai bine, căci prin scrierile sacre vorbește cu Dumnezeu. Ar trebui să fie clar că scrierile inspirate ale Vechiului și Noului Testamentul sunt sfinte, au darul sfințeniei, dar acest dar nu se transmite în mod automat. Sfințenia poate fi acordată cititorilor Scripturii numai prin contact direct cu ascultarea de Dumnezeu.

Adesea în omilii sale, Sf. Ioan Hrisostom vorbește despre Sfânta Scriptură ca de un adevăra tratamente spiritual, care vindecă toate păcatele sufletului uman. Avem nevoie de aceste cure pentru a vindeca rănile provocate de noi prin păcatele noastre din trecut și pentru a ne împiedica să păcătuim în continuare. Prin citirea continuă, toate îndemnurile demonice la păcat sunt distruse radical și dorința de a trăi în virtute înflorește în sufletul creștinului.

Sfântul Ioan Hrisostom, un expert în sufletul omenesc, găsește în Scriptură vindecarea pentru toate relele. În oomile și în discursurile sale găsim tot felul de sfaturi și rânduri despre planul divin și scopul acestuia pentru a ajunge la mântuire.

Cuvântul lui Dumnezeu, spune el, este adresat tuturor. Este un leac obișnuit pentru toți cei care au nevoie de el. Se cadeca fiecare ascultător să ia ceea ce este potrivit propriilor sale suferințe. Atât cei bolnavi, cât și cei sănătoși folosesc fiecare cuvânt pentru a se vindeca detoate patimile: condamnând acum lăcomia, apoi plăcerea, apoi scapă de deznădejde, apoi contribuie la realizarea faptelor bune.

Urmărind beneficiul real pentru toți credincioșii din citirea Scripturii, Sf. Ioan Gură de Aur arată în mod concret modul în care fiecare persoană poate obține vindecarea de păcat. În Sfânta Scriptură există tot felul de învățături morale, deoarece acestea contribuie la satisfacerea tuturor nevoilor spirituale.

Sfântul Ioan Gură de Aur compară Scriptura cu o grădină în care virtuțile celor drepți sunt flori care încântă cititorul cu parfumul lor. Citirea lor seamănă cu un lac, un zid puternic, un turn care nu se mișcă, o splendoare care nu poate fi diminuată, o armă invincibilă, bucurie veșnică și plăcere nesfârșită.

Urmarea planului lui Dumnezeu îndepărtează descurajarea și păstrează bună dispoziție, face săracul mai bogat decât bogatul și protejează pe cei bogați de toate relele, face pe cel păcătos drept și pune pe cei neprihăniți într-un adăpost sigur, scoate răul, înlătură rațiunea, îi îndreaptă pe toți spre virtute ; nu numai că aduce binele, ci chiar distruge răul și este o cura spirituală, o cântare divină și misterioasă, distrugătoare de patimi.

O comoară infinită care ar trebui utilizată cu pricepere

Scriptura seamănă cu o chitară care, în mâinile unui artist, face sunete care ridică și bucură sufletul, în timp ce sunetele produse la atingerea degetelor stângace întristează ascultătorii. Așa se întâmplă cu scrierile sfinte: mulți citesc, dar nu toți beneficiază, nu toate recoltează o recoltă; deoarece nu persistă în citirea lor sau nu știu cum să le folosească. Astfel, atât ignoranța, cât și neînțelegerea Scripturii produc mai mult rău decât bine.

Cuvintele sacre sunt arme spirituale, dar fără nici un folos dacă nu știm cum să le folosim. Evident, nu din cauza slăbiciunii armelor, ci din cauza lipsei de pricepere a oamenilor. Dacă nu citim corect cărțile sfinte, în ciuda adevărurilor înalte pe care le conține, nu vom îmbunătăți situația spirituală, ci vom cădea în continuare. Din păcate, multe erezii și păcate au originea în ignorarea conținutului Sfintei Scripturi și mai ales în interpretarea eronată a acestora. Din acest motiv Sf. Ioan Hrisostom îndeamnă preoții să îndrume cititorul, explicându-i Scriptura și el îi recomandă să citească cu atenție cărțile sfinte. În acest fel, pericolul de a cădea în greșeli este eliminat, Scriptura rămânând, așa cum ar trebui să fie, o carte care ne apropie de mântuire.

Creștinul trebuie să-și conducă viața prin principiile învățate în cărțile sfinte. Din acest motiv învățăm Scripturile, spune Hrisostom, nu numai pentru noi, ci pentru a ne ajuta să urmăm planul lui Dumnezeu, care nu este cunoscut de nimeni. Multe alte lucruri se găsesc în Sfânta Scriptură; conținutul lor este infinit. Noi luăm din ea doar ceea ce este benefic.

Apropiind Scriptura din această perspectivă, înțelegem de ce Sfântul Ioan Gură de Aur a spus odată că un rai de bucurie este să citești Scripturile Sacre; și acest paradis al bucuriei este mai bun decât plăcerile umane. Sfânta Scriptură, pe care Sfântul Ioan o cunoștea atât de bine, i-a oferit răbdare și mângâiere în dificultățile pe care le-a întâmpinat în viața sa. O ramificație complicată a factorilor personali, politici și religioși a declanșat expulzarea lui din Constantinopol, la ordinul împăratului Arcadiu, în 404. El a petrecut trei ani, până la moartea sa, în 407, în orașul Cucuz, izolat și condiții extrem de dure. Aici, în timp ce Sfântul Ioan a pus capăt pelerinajului său lumesc, anii lui de meditație, exegeză și predică l-au făcut să înțeleagă pronia lui Dumnezeu..

În ultimii ani ai vieții sale, Hrisostom a scris ultima sa lucrare care tratează tema providenței divine, o analiză amplă, biblică, teologică și spirituală a durerii trăite în viața lor, a credincioșilor creștini. Acest tratat arată modul în care Sf. Ioan citea Scriptura și aplica învățătura sa pentru a-și înțelege propria suferință.

Lucrarea este adresată creștinilor din Constantinopol celor indignați de nedreptățile, persecuțiile și împrăștierea oamenilor și a multora dintre preoți. Hrisostom se teme că copiii săi spirituali vor fi afectați de propriile sale probleme, deoarece credea că acestea le-ar putea aduce suferință. Pentru a evita această situație nedorită, Sfântul Ioan începe să analizeze în detaliu modul în care providențială a lui Dumnezeu nu este absentă nici din cele mai mari nenorociri ale vieții. Metoda lui este de a asculta Cuvânt lui Dumnezeu, care hrănește sufletul precum pâinea. Și mai mult decât pâinea, Cuvântul vindecă mai bine decât orice medicament, arde mai intens decât focul, nu produce durere și nu reține apăsarea gândurilor rele, tăie fără durere și mai mult decât fierul părțile infectate, făcând astfel nu provoacă nicio daună și nu crește nivelul sărăciei.

În mod repetat, Sf. Ioan ne asigură că, deși experimentăm suferința umană și creștină, singurul rău etern vine de la păcat. Marele părinte le aduce aminte cititorilor săi despre numeroasele personaje biblice care au suferit în mod nedrept, neașteptat și inexplicabil. Abel este ucis de fratele său. Iacov locuiește în foamete și în exil. Iosif suferă de defăimare, de sclavie și de închisoare. Moise suferă revoltă continuă și respingerea lui Israel. Diavolul îl atacă pe Iov cu multele sale ispite.

Șadrah, Meșac, Abednego și Daniel au fost uciși în Babilon. Ilie trăiește în sărăcie ca fugar. David suferă din cauza lui Saul, iar acesta din urmă este atacat de fiul său. Irod îl ucide pe Ioan Botezătoru. Și totuși, îi întreabă Hrisostom, au suferit aceste personaje biblice de pe urma pierderii mântuirii, ca urmare a greutăților prin care au trecut?

Chinul și durere au fost prezente în viața fiecăruia, dar toți au scăpat de rău. Martirii Bisericii ilustrează acest adevăr. La fel martirii care și-au dat sufletele în dureri ciudate. Aceștia au arătat cu toții mai degrabă strălucite atunci când au fost bătuți și chinuți, când au suferit, când au supraviețuit ultimelor încercări.

Sfântul Ioan Hrisostom susține că Evanghelia lui Hristos a absorbit toată otrava din suferința creștinilor. Suferința depășește răul, spune Sfântul Ioan, prin crucea lui Hristos. Nimeni nu este scutit de suferință în această viață. Totuși, creștinul trebuie să judece această realitate în lumina vieții și a lucrării mântuibile a Mântuitorului Iisus Hristos. Crucea lui Hristos trebuie să ne definească atitudinea față de adversitățile pe care le experimentăm. Sfântul Ioan spune că depinde de fiecare dintre ei dacă vom beneficia sau va fi răniți de suferințele vieții. Nu depinde de natura durerii, ci de starea propriei noastre minți.

Marele sfânt nici nu a ignorat, nici nu a minimalizat realitatea durerii și suferințelor umane. Știa foarte bine că suferința aduce durere și tristețe și nu a încercat niciodată să ascundă acest lucru. În scrisorile sale adresate diaconiței Olympia, condamnată la exil, el scrie despre suferințele sale în Cucuz. Pe lângă faptul că vorbește despre propria lui suferință, Sf. Ioan o sfătuiește cu atenție Olympias să se ocupe de sănătatea ei, fiind conștient de natura opresivă a bolii și de tendința ei de a consuma puterea spirituală.

Bibliografie

Patriarhul Iustin, Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisos- tom, Bucureşti: Editura Anastasia, 2003;

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la saracul Lazar. Despre soartă și providenta. Despre rugaciune. Despre virtutea dupa Dumnezeu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, 2005;

„Cuvioasa Olimpiada diaconița: O viață – o prietenie – o corespondență”, Editura DEISIS, Sibiu 1997;