Lucrări din hârtie [629665]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
FILIALA BUZ ӐU

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

Conducător științific,
Lector Univ. D r. VIOREL IOSIFESCU

Candidat: [anonimizat]7 „LIZUCA” – Brăila

Buzău
2015

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
FILIALA BUZ ӐU

STIMULAREA CREATIVITӐȚII COPIILOR
PREȘCOLARI PRIN JOCURILE DE CREAȚIE

Conducător științific,
Lector Univ. Dr. VIOREL IOSIFESCU

Candidat: [anonimizat]7 „LIZUCA” – Brăila

Buzău
2015

2
CUPRINS

ARGUMENT ……… …………………………………………………………… ……………………….. 4

CAPITOLUL I
Creativitatea – dimensiune a formării personalității copiilor ……… ….….. 7
I.1. Conceptul de creativitate – identitatea creativității ………………. ….…… 7
I.2. Factorii care cont ribuie la dezvoltarea creativităț ii…………… ..……… … .11
I.3.Specificul creativitӑții la vârstӑ preșcolarӑ …… …………………… …….. …16
I.4.Atitudinea pozitivă față de creativitatea preșcolarilor ……………… .…… 24

CAPITOLUL al II-lea
Rolul jocurilor de creație în stimularea creativității copiilor
preșcolari ……………… …………………………….. ……… ……… ……………………….. 27
II.1. Noțiunea de joc –definiție, note definitorii …… ………… ……… ……….. 27
II.2. Clasificarea jocurilor ……………………………… ……… ……………………….. 30
II.3. Jocul – modalitate de dezvoltare a creativității …………………… ……. 37
II.4. Jocul de creație și importanța lui …………………… ……………………. 42
II.5.Afirmarea creativității copilului prin abilități practice ……………… … 46
II.6.Stimularea potențialului creativ al preșcolarului prin activitățile
practice ………………………………………………………………………… .… 48
II.7. Contribuția materialelor din natură la educarea artistică a
preșcolarului …… ………………………………………………………………… 54

CAPITOLUL al III-lea
Studiu pedagogic privind stimularea creativității copiilor preșcolari prin
jocurile de creație ……………………………… ……………… ..…………………… 59
III.1. Ipoteza și obiectivele studiului ……………………………… …………… 59

3
III.2. Metodologia studiului …………………………………… ………………….60
III.3. Lotul de subiecți …………………………… ………………………………..61
III.4. Etapelestudiului ……………………………..……………………………. 62
III.5. Analiza și interpretarea r ezultatelor ……………… …………. ………… .. 86
CONCLUZII ……………………………..……………………………………….. 88
BIBL IOGRAFIE ……………………………… ………………………………….91
ANEXE – Proiect de lecție – „Activitățile practice , modalitate de evaluare inter –
și transdisciplinară ” ……..……………………… ……………………..……………….. 94

4
ARGUMENT

O lume complexă, cum este cea contemporană, dinamică, antrenată în procese de
schimbare continue și marcante are nevoie de oameni cu capacitate de integrare și adaptare,
cu spirit de autonomie și independent, cu efervescență creatoare. Complexitatea existenței
solicită nu doar per sonalități creative individuale, ci și organizații (grădinițe, școli, grupe
etc.) creative, capabile să moduleze și să instrumenteze orgoliile individuale și să
alcătuiască echipe axate pe elaborarea de “produse creative”. Astfel, și numai astfel, se
stimu lează și se dezvoltă aptitudinile creatoare, dar mai ales se depistează sau se determină
cadrul pentru deblocarea unor înzestrări inovatoare.
Centrarea procesului de învățământ pe învățare creativă și, în gen eral, oferirea
unui mediu educaț ional favorabil, dezvoltă și potențialul creativ al copiilor, pentru a -l
transforma, cu timpul, în creativitate inovativă și inventivă.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesară stimularea
potențialului creativ al copilului, neevidențiat sau neexpr imat încă, prin cunoașterea și
stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente și prin susținerea manifestărilor
printr -o motivație intrinsecă; de la această vârstă trebuie cultivate unele valori, precum
originalitatea, perseverența, interese le cognitive dar și artistice.
Atitudinea adultului față de copil, aprobativă și mai ales participativă, amplifică
disponibilitățile creative. Atitudinea neimplicată și cea autoritară a educatoarei și a
părintelui diminuează manifestările creative ale pr eșcolarului generând supunere,
timiditate și o conduită verbal șablonizată. Numai un educator deschis, cald, apropiat va
stimula potențialul creativ.
Creativitatea, ca produs, se caracterizează prin noutate și originalitate, utilitate
socială și aplicabili tate, valoare, armonie, relevanță.Desigur, nu putem formula aceste
cerințe pentru “produsele preșcolarilor”.Pentru ei noutatea și originalitatea au numai
valoare subiectivă. În general, la această vârstă, copilul are tendința de a -l imita pe celălalt
și de a repeta cuvintele care au fost apreciate de adult. De aceea se impune orientarea
preșcolarului spre original și util.
Educatorul, părinte sau cadru didactic, va avea grijă să aprecieze toate strădaniile
copilului, chiar și atunci când ele nu corespund un or criterii riguroase, și să -l mobilizeze
să-și finalizeze produsele.

5
Creativitatea preșcolarului este o creativitate expresivă manifestată în mimică,
pantomimică, desen și, de cele mai multe ori, în joc, dar uneori și una procesuală.
Educatorul poate încu raja creativitatea punând accentul pe generarea și
exprimarea de idei într -un cadru non -evaluativ și prin concentrarea atât asupra gândirii
convergente, cât și asupra celei divergente. Adulții pot de asemenea să încerce să asigure
copiilor posibilitatea și siguranța de a risca, de a pune la îndoială, de a vedea lucrurile
dintr -un nou punct de vedere.
Copiii pot învăța să utilizeze bine informațiile, timpul spațiul și materialele puse la
dispoziție, li se poate dezvolta spiritul de observație, spiritul criti c și autocritic, capacitatea
anticipativ -predictivă, divergența și convergența gândirii, flexibilitatea și fluența. Poate fi
solicitată capacitatea copiilor de a se orienta într -o anumită situație, de a propune soluții, de
a le analiza și opta pentru cea o ptimă, de a extrapola consecințele unei anumite situații
concrete, de a interpreta și evalua anumite experiențe, fenomene, situații.
Perioada preșcolară este prima perioadă în viața omului în care copilul manifestă
aptitudini și abordează cu destulă ușurin ță și cu succes domenii ca : muzica, desenul,
pictura, colajul, modelajul.
Rolul abilităților practice este de a călăuzi pe fiecare copil în parte spre
manifestarea activă a libertății personale de a gândi, simți, și acționa potrivit nevoilor,
înclinațiilo r, intereselor, capacităților și posibilităților individuale ale fiecăruia, care, vor
duce la expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare copil.
Activitățile manuale ocupă un loc important în cadrul muncii educative
desfășurate în grădiniță. Prin intermediul m âinii, inteligenț a copilului poate găsi materialul
necesar pentru a e xersa și a se dezvolta. Abilităț ile practice au rolul de a contribui la
stimularea unei atitudini intelectuale creatoare.
Motivația este un factor absolut necesar în cadrul abilităților practice întrucât,
dacă copilul este activ și lucrează cu diverse materiale, el trebuie să aibă voința de a crea,
de a urmări un proiect până la capăt, pentru ca să poată progresa și ca lucrările lui să fie
rezultatul unei acțiuni bine gândite . De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul că
instrumentele și materialele pot constitui ele însele un stimulent pentru copil în
desfășurarea unei activități manuale. Un copil poate picta pentru plăcerea de a picta, iar un
altul poate modela plastilina pentru plăcerea de a modela, aceasta fiind o forma de
motivație care nu trebuie neglijată și care este mai reală decât „motivațiile” bazate pe

6
„teme de viață”, mai mult sau mai puțin artificiale.
Activitățile practice realizate prin metodele activ – partici pative dau posibilitatea
educatoarei de a evalua cunoștințele, priceperile și deprinderile însușite de copii, de a
constata în ce măsură și -a realizat obiectivele propuse pentru o anumită perioadă. Aceste
metode îi implică pe copii în propria lor evaluare, în realizarea unui produs final palpabil,
apreciabil, care să însumeze cantitatea de informații dobândite într -o anume perioadă de
timp.

7
CAPITOLUL I
CREATIVITATEA – DIMENSIUNE A FORMĂRII PERSONALITĂȚII
COPIILOR

I.1. Conceptul de creativitate – identitatea creativității

În ultimele decenii cercetările privind creativitatea au căpătat un caracter
preponderent experimental și o amploare fără precedent, exprimată atât în numărul mare de
studii, cât și în varietatea de aspecte abordate. Mulți autori sunt obligați să recunoască însă
că noțiunea de creativitate este încă insuficient definită, studiată. Această situație se explică
prin complexitatea procesului creativ, dar și prin diversitatea domeniilor în care se poate
realiza creația.
Creativitatea ca proces. Conform lui Arnold și Guilford, creativitatea se explică ca
o situație de rezolvare de probleme, deoarece rezolvarea problemelor cere individului să
adopte o gândire creativă. În procesul creativ se disting patru faz e: „de pregătire, de
incubație, de înțelegere și de verificare.” (Erika Landau, 1979, p. 18). Autoarea afirmă că
aceste faze declanșează la individ o anumită stare psihică, la început o stare de tensiune,
apoi o stare de frustrare, apoi o stare de bucurie și în ultima fază o stare de concentrare. În
concluzie, creativitatea ca proces presupune gândire cutezătoare, spirit inventiv,
curiozitate, imaginație, interes pentru experimentare, explorare, descoperire.
„Creativitatea ca produs se caracterizează prin n outate, originalitate, utilitate
socială și aplicativitate vastă, relevanță, valoare, armonie, spontaneitate, condensare.”
(Erika Landau, 1979, pag. 15). Noutatea este apreciată în raport cu subiectul, cu experie nța
lui psihologică sau în raport cu societa tea, cu experiența socială. Originalitatea este
apreciată după unicitatea, imprevizibilitatea, surpriza soluției. Noutatea și originalitatea
sunt văzute în corelație cu utilitatea produsului, criteriu care separă produsul cu adevărat
creativ de cele aberan te și rupte de realitate.Pentru preșcolari, noutatea și originalitatea au
doar valoare subiectivă, preșcolarul având tendința de a imita colegul sau adultul. De aceea
se impune orientarea preșcolarului spre original și util. Toate strădaniile copilului tre buiesc
apreciate, chiar și atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase.Creativitatea ca
potențial, în formă latentă, se regăsește în fiecare individ. Se pune problema descoperirii
cât se poate de timpuriu a acestui potențial, a specificului său și exersarea în vederea

8
transformării lui în trăsătură de personalitate, a obiectivării ei în produsele care să poarte
amprenta creativității.Irving Taylor evidențiază cinci planuri ale creativității:
Planul expresiv: desenele spontane ale copiilor. Este for ma primară de creativitate,
posibilă la toți oamenii. Presupune spontaneitate, independență, libertate, originalitate.
Aceste desene nu ar trebui criticate și nici comparate cu realitatea deoarece frânează
spontaneitatea și libertatea copiilor.
Planul prod uctiv ține de notele originale întâlnite în desfășurarea proceselor
psihice, în modul de gândire și simțire al copilului.
Planul inventiv implică perceperea unor relații noi între elementele realității, care
erau percepute separat, depășirea experienței a nterioare cu posibilitatea de a face invenții și
descoperiri.
Planul inovatoreste mai rar întâlnit, fiind un nivel superior. Conduce la
înțelegereaprincipiilor sferei de probleme care stau la baza științelor și artelor.
Planul emergentiv. La acest plan aju ng cei mai puțini indivizi, care au o inspirație
divină și care se numesc genii.
Potențialul creativ este jocul, cu toate tipurile sale.Pentru creativitate, esențiale
sunt aptitudinile gândirii divergente, cea a soluțiilor multiple: fluiditatea, flexibilitatea,
originalitatea, elaborarea, sensibilitatea față de probleme, redefinirea. Potrivit Landau E.,
creativitatea, ca rezultantă superioră personalității, presupune cooperarea multiplă dintre
trei mari categorii de factori: psihologici, biologici și factori sociali. Conceptul de
creativitate admite o mare contribuție a influențelor de mediu și a educației în formația
creativă a fiecăruia.
„Conceptul de potențial creativ vorbește despre existența unui potențial creativ în
orice om, predominant în c opilărie, acest potențial risipindu -se dacă nu este stimulat,
organizat într -un mediu prielnic, prin folosirea unor metode specifice.” (Albulescu, I.,
2008, p. 48).
În afară de potențialul creativ general există și un potențial creativ specific care se
referă la ansamblul de aptitudini speciale, adică acel complex de însușiri care permite
obținerea de performanțe în domenii concrete ca: știință, artă, tehnică, matematică.
„Conceptul de stimulare a potențialului creativ presupune utilizarea unor strategii
didactice ce respectă principiile învățării de tip creativ, adoptarea unui stil educațional

9
permisiv, care să permită afirmarea liberă, plenară, specifică a tuturor disponibilităților
creative și organizarea unui program de antrenament creativ.” (Albulescu, I., 2008, p. 50).
Conceptul de învățare creativă, conform Erika Landau, presupune stimularea și
dezvoltarea potențialului creativ. Învățarea creativă este o formă specifică de învățare
școlară, prin care se dezvoltă structurile psihice operatorii, este o î nvățare bazată pe propria
acțiune și pe rezolvarea de probleme într -o atmosferă permisivă și stimulativă.Conform lui
Miron Ionescu și Ioan Radu, în activitatea de învățare distingem o serie de factori:
„perceperea/receptarea materialului, grație proceselor de analiză, sinteză și generalizare are
loc înțelegerea, ceea ce înseamnă condensarea informațiilor în noțiuni, principii; fixarea
informației; actualizarea cunoștințelor sub forma reproducerii; transferul în condiții
asemănătoare sau în contexte noi…iar finalizarea procesului de învățare o constituie
aplicarea cunoștințelor, operarea cu ele.” (Miron Ionescu, Ioan Radu, 2001 , p. 50).
Conceptul de rezolvare de probleme presupune activitatea de performanță a
gândirii prin care necunoscutul este transformat î n cunoscut. Rezolvarea de probleme
înseamnă un efort de gândire care descoperă noi combinații de reguli, învățate anterior, cu
ajutorul cărora se ajunge la o regulă nouă, superioară.Rezolvarea unei probleme este
socotită creativă în măsura în care satisfac e una sau mai multe din următoarele condiții:
 produsul gândirii prezintă noutate și valoare;
 gândirea este neconvențională în sensul că cere modificarea sau respingerea
ideilor acceptate anterior;
 gândirea implică motivație și persistență motivată, manifes tate fie pe parcursul
unei întinderi considerabile de timp, fie la o intensitate înaltă.
 problema așa cum a fost pusă inițial, fiind vagă și rău definită, o parte a sarcinii
este însăși formularea problemei.
Conceptul de imaginație. „Imaginația este procesul de combinare și recombinare a
datelor din experiența anterioară, în vederea dobândirii unor imagini noi, fără un
corespondent în realitate sau în experiența personală.” (Zlate., M., 1976, p. 495).
La vârs ta preșcolară imaginația este în plină dezvoltare , iar activitatea ludică,
basmele, activitatea artistico -plastică oferă posibilități multiple pentru dezvoltarea ei și
implicit a creativității.
Conceptul de motivație . Motivația reprezintă un „ansamblu de s timuli interni care
îl împing pe subiect, îl determină, îl instigă să întreprindă pe cont propriu o serie de acțiuni

10
de căutare, evitare sau respingere a unor obiecte.” (Golu, M., 1993, p. 68). Motivația este o
adevărată construcție psihică, care asigură o rganizarea interioară a comportamentului,
susținerea energetică și adaptarea.
Factorii psihologiei -intelectuali evidențiază prezența unui traseu ascendent care
reduce creativitatea la un singur factor – inteligența.În funcție de elementele preluate din
literatura de specialitate, creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman,
capabil de a antrena și polariza toate celelalte niveluri de conduită, toate însușirile psihice
ale unui individ:gândirea, memoria, atenția, voința, afectivitatea, î n vederea realizării unor
produse ce se caracterizează prin originalitate și valoare socială.Când accentul este pus pe
persoană, creativitatea este definită fie ca o caracteristică a persoanei, o performanță
originală și de valoare, fie ca o capacitate de a inventa, de a descoperi, sau de a crea, cu alte
cuvinte, de a realiza un produs nou și valoros.Primul care a vorbit despre particularitățile
personalității creative și le -a prezentat pe baza unui anumit model a fost Guilford. El face
distincție între par ticularități și aptitudini.
Conform lui Guilford, particularitățile sunt trăsături relativ durabile care
deosebesc un individ de toți ceilalți.Aptitudinea este o disponibilitate individuală de a
învăța anumite lucruri. Această disponibilitate poate fi înnă scută, determinată de
influențele mediului și de interacțiunea ambilor factori. În plus, Guilford atribuie
individului aptitudini și însușiri care nu pot fi controlate și măsurate.Personalitatea creativă
este caracterizată printr -un mozaic de aptitudini și însușiri: fluiditate, flexibilitate,
elaborare, originalitate, sensibilitate pentru probleme șiredefinire.Resorturile psihice
angajate sunt deosebit de complexe: creativitatea omului adult se confruntă cu lumea
contrastelor și echilibrelor dintre conștien t și preconștient, cu capacitatea de permeabilitate
a acestor resorturi, cu blocarea lor parțială și anihilatoare.Se consideră că în elaborarea
conceptului de creativitate, relația ordine și dezordine, conștient și inconștient, constituie o
cheie plină de surprize.
Conform lui Guilford, creativitatea primește caracter de universalitate, participă la
toate procesele care fac posibilă afirmarea omului, a personalității și inovării. Dar nu tot ce
este nou, inedit și original este semnificativ și valoros.O crea tivitate lipsită de sensul
valorilor vieții omenești, lipsită de garanția aplicării ei pentru umanitate și individ își pierde
sensul de creație socială și aspirație spirituală.

11
Favorabile creativității sunt:
 trebuințele de creștere, de perfecționare și de performanță, în opoziție cu trebuințele
homeostazice strict utilitare;
 motivația intrinsecă de implicare în acțiune pentru plăcerea acțiunii, din înclinație sau
interes cognitiv, în opoziție cu motivația extrinsecă, indirectă, cu influențele ei
constructiv e și presante;
 aspirațiile superioare, care facilitează drumul spre performanță, față de aspirațiile de
nivel scăzut, care nu permit o valorificare optimă a propriilor posibilități.
La nivelul personalității se dovedesc a fi creative atitudinile nonconform iste față
de atitudinile conformiste și convenționaliste. „Personalitatea creativă este caracterizată
printr -un mozaic de aptitudini și însușiri, cum ar fi: fluiditate, flexibilitate, elaborare,
originalitate, sensibilitate pentru probleme și redefinire.” (Landau, E., 1979, p. 16).Nu este
suficient să dispui de aptitudini dacă acestea nu sunt orientate strategic, prin motivație și
atitudini, către descoperirea și generarea noului cu valoare de originalitate.Faptul acesta a
fost constatat experimental prin t estarea inteligenței generale și a altor aptitudini și testarea
la aceeași subiecți a motivelor și atitudinilor creative, precum și a performanțelor creative,
în general. S -a dovedit că numai aptitudinile nu sunt suficiente. Există persoane foarte
intelige nte dar prea puțin creative, întrucât nu sunt incitate de interese de cunoaștere, vor să
fie foarte exacte, dar nu sunt incitate de aventurile fanteziei și sunt în genere conformiste și
conservatoare.În schimb, prezența vectorilor creativi este de natură s ă producă efecte
creativeremarcabile și la persoane care nu dispun de aptitudini extraordinare.

I.2. Factorii care cont ribuie la dezvoltarea creativităț ii

Formarea și dezvoltarea potențialului creativ este determinată de logica formării
relațiilor fundamentale în societate: personalitate – colectiv – societate, familie.
J.P. Guilford a identificat șase factori ai creativității: fluiditatea gândirii,
flexibilitatea acesteia, originalitatea, elaborarea, sens ibilitatea fața de probleme și
redefinirea. Acestui model al aptitudinilor creative i se aduce obiecția că e lipsit de
dinamism, întrucât nu cuprinde și modul de constituire a raporturilor dintre informații,
procesul creației fiind determinat de motivații sau influențe externe. Mai complet

12
estemodelul elaborat de Gaugh (1957) care cuprinde 5 factori incluzând și aspecte
comportamentale:
– aptitudini intelectuale;
– aptitudinea interogativă (de căutare);
– flexibilitatea cognitivă;
– sensibilitatea estetică;
– posibilitatea de sesizare a destinului, a încrederii creatorului în viitorul
său .
Creația este însă un proces complex la care participă întreaga personalitate, pe
baza acțiunii unitare a factorilor cognitivi, de personalitate și sociali.
Există factori care pot influența la reușita preșcolarului:
 Factorii cognitivi operaționali (intelectuali)
Dintre acești factori cei mai importanți sunt imaginația și inteligența , întrucât ei
au funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi ai creativității. Inte ligența este forma
superioară de organizare a comportamentului creativ, care presupune sensibilitatea față de
probleme apoi fluența, flexibilitatea și capacitatea de redefinire. Imaginația e un factor
fundamental, întrucât realizează fuziunea informațiilor în structuri noi prin contopire,
transformarea și unificarea imaginilor, a ideilor, a obiectelor și fenomenelor într -o nouă
semnificație. Un factor deosebit de important e intuiția . O formă superioară a imaginației
creatoare e ingeniozitatea , finalizată î n găsirea unor soluții simple, surprinzătoare și
originale. Un alt factor al imaginației creatoare e originalitatea, caracterizată prin noutate,
inventivitate .
În procesul creației importante sunt reprezentările, cunoștințele, lărgimea
câmpului de ide i și aptitudinile specifice.
 Factorii de personalitate
Motivațiile superioare, nivelul de aspirație, interesele personale, sentimentele și
atitudinile, corelate cu temperamentul și aptitudinile spe ciale orientează creativitatea
mărindu -i eficiența .
 Factorii caracteriali și cei afectiv -motivaționali
Suplinesc în cre ație un coeficient de inteligență mai scăzut de 120. Atitudinea
interogativă, încrederea în forțele proprii, răbdarea, perseverența, entuziasmul,
autoexigența, angajarea socială, spiritul de grup p un în valoare capacitățile creative.

13

 Factorii sociali
Activitatea creatoare este stimulată de exigența unui mediu social –economic și
cultu ral-științific care asigură formarea unei personalități creative , permite libertatea
creației, recunoaște și aplică valorile create.
Factorii dezvoltării psihice pot fi externi și interni.
Factorii interni pot fi de natură biologică, ereditară și psihosocială.
Factorii externi : mediul și educația.
Factorii interni sunt: ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalității (calități
ale proceselor psihice, trebuințe și motive interne ale acțiunii), apoi experiența personală
nemijlocită și concretă dobândită de ființa umană î n cursul evoluției sale .
Factorii externi sunt alcătuiți din ansamblul condițiilor ale elementelor și forțelor
tuturor influențelor care se exercită din exterior în scopul formării și dezvoltării
personalității. În cercetările psihologilor și pedagogilor găsim că în procesul dezvoltării
psihice, elementele celor două grupe de factori se int ercondiționează, creează o anumită
fuziune, o întrepătrundere care sporește potențialul existent al individului și determină o
permanentă restructurare a formelor de reacție, realizând schimbări continue,
imperceptibile, dar care se acumulează în întreaga structură a vieții psihice. Pe parcursul
activității, factorii interni și externi se integrează în sisteme funcționale unitare, dând
naștere unor p roduse și structuri operaționale cu calități noi și cu eficiență sporită .
Elementele esențiale prin care se poate constata existența creativității sunt:
flexibilitatea, noutatea și originalitatea, fluența, senzitivitatea (sensibilitatea senzorială),
ingeniozitatea, expresivitatea.
Nonconformismul, tenacitatea, inteligența și imaginația creatoare, profunzimea
câmpului de imagini și idei sunt factori stimulatori și ideile preconcepute, neîncrederea în
sine, conformismul, teama de a nu greși și lipsa de motivaț ie sunt factori inhibitori .
Funcțiile creativității: determină structura tridimensională a creativității, reflectă
cerințele funcționale ale creativității la nivel de produs, proces, personalitate.
a) Funcția socială a creativității determină modul de realizare a produsului
creator stimulând și dirijând acele comportamente ale personalității semnificative din
perspectiva perfecționării raportului cognitiv , afectiv, motivațional asumat față de
realitatea economică politică , culturală . În această accepție, produsul creativ este cu atât

14
mai relev ant cu cât este mai extinsă și mai profundă structurarea posibili tăților
personalității de înțelegere a realității sociale. Funcția socială a creativității urmărește, însă,
nu numai calitatea imediată a produsului creator, ci și efectele optimizante ale acestuia care
au o sferă de acțiune din ce în ce mai largă , la niv el temporal și spațial , mergând chiar
până la nivelul relațiilor de macrosistem .Fiecare societate stimulează și reflectă un tip
aparte de creativitate.
b) Funcția psihologică a creativității determină modul de realizare a procesului
creator angajând toa te resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele
accente evidente care vizează: inteligența în calitate de aptitudine generală, care asigură
premiza sesizării, rezolvării, inventării de probleme și de situații -problemă; gândirea, în
calitate de produs de cunoaștere logică, proiectată multifazic, pe baza unității informațional
– operațional, realizabilă în sens convergent, divergent; imaginația – în calitate de proces de
cunoaștere logică, specializat în (re)producerea noului prin (re)combi narea informațiilor
dobândite anterior, aptitudinile speciale, în calitate de „vectori” ai acțiunii eficiente,
reglatori în anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivaționale, caracteriale),
în calitate de „vectori” ai acțiunii eficiente, autoreglatori în orice domeniu de activitate .
Privite din perspectiva funcționalității lor creative, toate elementele sistemului psihic uman
pot evolua ca însușiri generale ale personalității creatoare implicate de -a lungul întregului
proces creator .
c) Funcția pedagogică a creativității determină modul de comportare a
personalității creatoare,angajată în proiectarea unor acțiuni educaționale, didactice
realizabile în condiții de transformare continuă a raporturilor subiect -obiect. Definiția
conceptului d e creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componentelor
structural – funcționale, analizate anterior, interpretabile și realizabile în sens prioritar
formativ. Structura creativității pedagogice evidențiază anumite caracteristici specific e,
dezvoltate la nivelul: produsului creator, procesului crea tor, personalității creatoare .
Fluiditatea – este posibilitatea de a -ți imagina în timp scurt numeroase imagini sau
idei, unele fără utilitate, dar printre ele găsindu -se și cele maiadecvate so luții căutate;
Plasticitatea – este ușurința de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a
unei probleme, când un procedeu se dovedește inoperant.
Originalitatea – este expresia noutății, a inovației; când vrem să testăm această
calitate la cineva, e a poate determina prin rapiditatea statistică a unui răspuns. Anume

15
originalitatea garantează valoarea rezultatului muncii creatoare.
Disocierea – este capacitatea combinatorie a două sau mai multe lucruri și
fenomene pe care alții nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le asocia. F. Bruner scrie
„Orice formă de creativitate, crește dint r-o activitate combinatorie” .
Imaginația creatoare – constitui e o aptitudine importantă care are la bază
predispoziții ereditare, mai mult sau mai puțin dezvoltate. Însă dezvoltarea ei presupune
multă muncă și exercițiu.
Factorii aptitudinali includ în sine aptitudinile speciale, nivelul gân dirii și
inteligenței .
Inteligența se explică ca o aptitudine asupra căreia au fost formulate variate puncte
de vedere. Dacă o definim ca o aptitudine generală care contribuie la formarea capacităților
și adaptarea cognitivă a individului în situații noi, atunci ne dăm seama că pos ibilitățile de
gândire ocupă locul central în această capacitate complexă, influențate de alte funcții
psihice.
În ce privește factorii creativității, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru
creație. Există anumite structuri cerebrale, pe care nu l e cunoaștem, care favorizează
imaginația, ele creând predispoziții de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi
idei. Totuși e nevoie de intervenția mediului, a experienței pentru ca ele să dea naștere la
ceea ce numim talent .
Edison spunea: că în creație este nevoie de 99% transpirație și 1% inspirație. Este
totodată și un proces, fiindcă necesită evoluție în timpul dezvoltării și, uneori, retrageri a
factorilor și elementelor noi, necesită învingerea unor obstacole, etc.
Viața, în toate domenii le ei, necesită ca aproape fiecare individ să realizeze unele
operații noi, ca urmare a unor combinări și recombinări, asocieri etc., a datelor elementelor
existente, care se obiectivează în anumite soluții (metode etc.) utile și mai eficiente –
deexemplu o inovație care reprezintă unele elemente de creativitate. Conform opiniei lui
Bontaș , Piajet, creativitatea propriu – zisă necesită înzestrări și capacități intelectuale etc.,
deosebite, care să se obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite pâ nă acum și care
determină schimbări calitative (de valoare și eficiență) într -un domeniu anumit .
Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale:
științifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică (management), pe dagogică etc.
Creativitatea poate fi cunoscută, măsurată și stimulată.Fiecare individ normal

16
posedă o doză de creativitate.
Creativitatea ca rezultat al stimulării și activității înseamnă acumulări de
capacități, abilități și posibilități de realizare a ce va nou, original, în plan ideal – abstract ca
și, după caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică și practică. Autorii Bonțaș, Piajet,
Nicola I., Comarova afirmă că: la naștere copilul posedă doar o anumită potențialitate
creativă, evidențiată de o anumit ă flexibilitate, fluență și senz itivitate (sensibilitate) a
scoarței cerebrale (și a sistemului nervos în general).Ulterior, în procesul educației și
activității, al rezolvării unor probleme ridicate de viață, sporește potențialitatea menționată
(flexibilitate a, fluența, expresivitatea, senz itivitatea) desigur, în funcție de dezvoltarea și
manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali și de mediu, dezvoltându -se
alte niveluri ale creativității – cum sunt ori ginalitatea și inventivi tatea.
Pentru a asigura progresul uman și bunăstarea materială și spirituală a oamenilor,
este nevoie de multă creativitate, de depistarea, stimularea și de finalizarea ei în
inventivitate ideatică și practică, în toate domeniile. Trebuie cunoscut, stimula t și
valorificat acest potențial. Creativitatea se poate manifesta în toate etapele de vârstă, pe tot
parcursul vieții, însă vârsta cea mai productivă în creativitate este între 25 – 40 ani.
Factorii creativității au asemănări cu cei ai învățării eficiente. Pe lângă
coeficientul de inteligență, un rol important în creativitate îl au factorii: ereditatea,
capacitățile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio -cultural, efortul susținut de
pregătire și investigație și altele.
d) Procesele fundamentale ale imaginației.
Imaginația, componentă principală a structurii mentale creative, are la bază două
procese fundamentale : analiza și sinteza.
Analiza – realizează o sfărâmare a unor asociații, o descoperire a unor
reprezentări care apoi, prin sinteză sunt reorganizate în alte structuri deosebite de cele
percepute sau gândite anterior.
Sinteza – are loc în diferite modalități numite de obicei „ procedeele
imaginației ”.

I.3.Specificul creativitӑții la vârstӑ preșcolarӑ.

Creativitatea îș i are originea în cuvântul latin « creare » care înseamnă a zămisli, a
făuri, a creea, a naș te. Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamen tal uman,

17
capabil de a antrena ș i polariza toate celelate nivele de conduită, toate însuș irile psihice al e
unui individ.
Creativitatea exprimă un concept utiliza t în relație cu următoarele aspecte
fundamentale:
· actul creator (creația ca activitate psihică) ,
· procesul creator de care este capabil doar omul, singura ființă dotată cu
posibilitatea de intervenție activă în mediul său (creativitatea) și, respectiv,
· produsul acestui potențial, pus î n evi dență de activitatea creatoare î nsăși.
Creativitatea presupune originalitate ce se manifestă prin diferite grade de noutate.
Un elev ce poate r ăspunde, prin efort prop riu și î ntr-o manieră proprie (nouă în raport cu
ceea ce a învățat de la alții) la o situație problemă manifestă un anume grad de creativitate.
Sigur că produsul activității lui nu se compară cu ceea ce reușește să aducă nou un om de
știință printr -o inven ție, un artist printr -o operă originală etc. Dar, fără a manifesta
independență și origin alitate î n răspunsurile date la situațiile proble mă ivite pe parcursul
formării î n copilărie și tinerețe, adultul nu poate ajunge la forme superioare de expresie a
creativității.
A.L. Taylor aduce î n discuție cinci niveluri ale creativității:
1. creativitatea expresivă caracterizată printr -o exprimare liberă și spontană a
persoanei, fără ca aceasta să fie preocupată ca produsul activității sale să aibă un anume
grad de utilitate sau valoare; desenul sau lucrările de colaj, plastilină, versurile spontane ale
copiilor pot fi exemple î n acest sens. Acest nivel este, așadar, caracterizat prin
„spontaneitatea, gradul de libertate și valoarea intrinsecă a proceselor psihice și
acomportamentului, indiferent de valoarea produselor activității ".
2. creativitatea productivă caracterizată prin produse utile, realizate î n baza
folosirii unor deprinderi și priceperi care nu evidențiază pregnant personalitatea celui ce
desfășoară activ itatea, dar aduc un plus de eficiență sau de valoare față de produse si milare.
În acest context se relevă calitatea nu doar a proceselor psihice implicate ci și produsul
capătă, prin calitatea lui, o anume valoare.
3. creativitatea inovativă , bazată pe ing eniozitate și implicâ nd utilizarea „inedită a
unor elemente deja existente"
4. creativitatea inventivă , bazată pe capacități superioare și obiectivată în produse
noi, originale.

18
5. creativitatea emergentă , „iradiantă, excepțională, care ajunge la principii noi,
pare să deschidă noi căi, să revoluționeze domenii intregi"
Se conturează ideea că este important nu doar produsul a ctului creator, ci și
procesul în sine,chiar dacă nu este obiectivat. Pe treptele timpurii ale ontogenezei este chiar
mai important să se aibă î n vedere dezvoltarea capacit ății personalității î n formar e de a se
angaja î n procesul de factură creatoare, pentru a se educa potențialul creativ și a duce
valoarea acestuia către cele mai î nalte niveluri de creativitate.
Procesul de creație are o derulare în timp și i mplică existența mai multor faze.
A.D.Moore precizează ca faze ale procesului creator:
a) identificarea problemei ce se poate naște spontan (o observație î ntâmplătoare),
poate fi o situație problemă mai greu de rez olvat sau o solicitare explicită de cercetat;
b) activarea motivației pentru rezolvarea problemei ivite și susținerea energetică pe
canale afective;
c) efort ul conștient depus, obiectivat î n acțiuni dependente de natura problemei
(studiu intens bibliografic, experimen tare minuțioasă, confruntări de rezultate etc. );
d) adaosul la raționamentul logic al inspirației și intuiției; „intuiția finală" ,
„scânteierea de geniu" rezultat al celorlalte momente și născută, poate, aparent spontan
care duce la găsirea soluției.
Acest e puncte de vedere la care se adaugă alte le, ale altor autori , au dus, î n final,
la concluzia că procesul creator poate fi descris prin patru faze importante:
pregătirea,incubația, iluminarea sau inspirația și verificarea .
Pregătirea este etapa ce identi fică problema, presupune documentarea
aprofun dată asupra datelor ei, î nsoțită de experimentarea unor ipoteze; ea este o fază
marcată de efort conștient și dirijat, propulsat motivațional, susținut energetic de
afectivitate și direcționat atitudinal.
Incubația este o etapă de frămâ ntare (adesea tensionată) la nivel mental a ideilor
produse î n prima etapă. Ea poate avea durate diferite, poate fi marcată de entuziasmul celui
ce-și face iluzii sau de dezamăgirile unor obstacole ivite anterior.Mulți autori susțin c ă în
această etapă intră î n acțiune instanțele subconștientului și inconștientului.
Iluminarea se consideră a fi punctul culminant al procesului creativ; ea presupune
intrarea î n stare de vigilență și de atenție a tuturor facultăților psihice (P. C laudel ),

19
conjugarea efortului lor ducâ nd la găsirea soluției. Inspirația nu se naște din nimic, ea este
rezultatul efortului etapelor precedente.
Verificarea este stadiul ultim al procesului crea tor; durata sa poate fi foarte
îndelungată . Este citat cazu l lui Mendeleev care și -a verificat pană la moarte sistemul
periodic, al lui Newton și Darwin care au avut nevoie de ani spre a -și verifica idei venite ca
rezultat al uno r iluminări sau inspirații de câ teva momente. Această etapă presupune
finisarea materi alului obținut prin iluminare, cizelarea lui.Este foarte adevărat că nu orice
inspirație rezistă probei de foc a verificării. Opera de creație devine reală odată cu
parcurgerea cu succes a acestei ultime etape.
Creația ca activitate psihică î n structura fe nomenelor psihice nu apare doar pe
treptele mai înalte ale ontogenezei ci, î n forme specifice, se manifestă de foarte timpuriu.
Încă din preșcolaritate, dacă nu chiar mai devreme, se poate vorbi de acel potențial
admirabil al omului, creativitatea, care fa ce posibilă creația ca activitate psihică. Nivelul
posibil de atins acum este, desigur, doar acela al creativității expresive .
Lipsa de creativitate se datorează însă unei insuficiente înțelegeri a fenomenelor,
lipsei sentimentului de libertate interioară sau lipsei de stabilitate a condițiilor externe.
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într -un contact
continuu cu lumea sa interioară ș i cu lumea sa exterioară.
Curiozitatea și setea de cunoastere ne fac receptivi față de lumea exterioară.
Libertatea interioa ră face posibilă folosirea cunoș tințelor acumulate de către lumea trăirilor
noastre subiective.
Copilul care îș i manifestă permanent mirarea si surpriza, încercând să surprindă
ineditul lumii, neinfluențat este consider at prototipul creativității.
Copilul preș colar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozități, a
freamătului permanent pentru a cunoaș te tot ceea ce se petrec e în jurul său. În perioada
preșcolară imaginația se exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniță la toate
activitățile.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesar stimularea
potențialului creativ alcopilului, neevide nțiat sau neexprimat prin cunoaș terea si stimularea
aptitudinilor, prin mobilizarea resurs elor latente prin susținerea manifestațiilor printr -o
motivație intrinsecă.

20
Activitatea didactică trebuie înțeleasă ca un act de creație nu ca un ș ir de operații
șablon, derutină.Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înțelegere a copiilor, să
trăiască împreunăsentimente puternice, să creeze situații care să îmbogățească mintea
copilului cu anumite reprezentări și obișnuințe, să -și transforme ocupația într -o frumoasă
minune.
Creativitatea, spre deosebire de inteligență, este la copil un fenomen u niversal; nu
există preș colar care să nu deseneze, să nu fabuleze.
Din această perspectivă, pro filul psihologic al vârstei preș colare cuprinde multiple
premisefavorizante pentru cultivarea potențialului creativ. Avem în vedere dinamismul,
impetuozitatea,exp resivitatea proprie acestei vârste, acel fream ăt permanent sau acea
vibrație ș i efervescență lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ,
disponibilitatea de exteriorizare spontană si autoexpresie însuflețită, analoage oricărui elan
creator.
Stimular ea potențialului creativ al preș colarilor impune utilizarea unor strategii
neprescrise carepun accentul pe antren area autentică ș i plenară a preș colarului, pe
dezvoltarea autonomiei, a inițiativei, agândirii sale critice.
Formative, din acest punct de vedere sunt strateg iile euristice care implică
preșcolarul în activitatea de descoperire, de rezolvare de probleme, de investigare a
realită ții. La fel de importante sunt ș i strateg iile creative care pun accentu l pe spontaneitate,
originalit ate, gândire laterală, divergentă, analogică.
Ambele categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacității de reflecție,
a capacitățiia nticipative, evaluative precum ș i în planul structurilor motivaționale
complexe.
Datorită spe cificului procese lor cognitive ș i voinței, ca re abia acum se constituie,
preșcolarul are nevoie de îndrumare, contro l și ajutor. El nu poate să -și asume încă r iscul
învățării prin încercare ș i eroare.Acest lucru impune utilizare a unor strategii semieuristice
și semialgorit mice.
Dintre metodele bazate pe acțiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în
strategia de educarea creativității.
Copilul transpune conș tient realul într -un plan imaginar, creează, chiar dacă într –
un mod elementar.Prin joc se realiz ează asimilarea rea lului la eu ș i acomodarea eului la
real (mai ales prin imitație).Stimulative pentru creativitate sunt jocurile didactice dar și

21
jocurile de simulare (jocul de rol).Prin implicarea afectivă ș i cognitivă a copilului, jocul de
rol dezvoltă e mpatia, capacitate a evaluativă ș i cea anticipativă, stimulează relații le
interpersonale de cooperare ș i competiție, capacitatea de adaptare la comportamentul
celuilalt.
La vârsta preșcolară jocul ș i desenul constituie un cadru pentr u antrenarea
virtuților muncii ș icreației; ele amplifică posibilitățile de expresie comportamentală,
sporesc vitalitatea spirituală,dinamismul creativ al copilului, nevoia activă de explorare a
noului în raport cu experiența personală si generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări,
expansivi tatea specifică pentru această vârstă.
Activitățile ludice ș i artistico -plastice sunt purtătoare ale unor multiple virtuți
formative îndezvoltare a psihică generală a copilului ș i, implicit în dezvoltarea creativității.
Întrucât jocul, prin excelență constituie cadrul specific al unui antrenament al
spontaneității ș i allibertății de expresie, el constituie un stimul important în cultivarea
receptivității si sensibilității, a mobilității si fle xibilității specifice; el sporeș te vigoarea
acțională a copi lului ș i amplifică nevoia de activitate ș i explorare a noului, de imaginație,
de elaborare.
Jocul este activ itatea fundamentală a acestei vârste, dar am văzut cum el se
împletește din ce în ce mai strâns cu î nvățarea expli cit dirijată treptat. Jocul și înv ățarea
oferă copilului câ mp larg de combinare și recombinare a propriilor reprezentări de care
dispune la un moment dat, de construcție a propriilor sale imagini. Povestirile, basmele,
filmele de desene animate, episoade ale vieții reale sunt tot atatea iz voare pentru repovestir i
chiar cu tentă de fabulație, î n care se combină, se reașează, se completează sau se
adaptează o serie de fragmente venite din izvoarelemenționate. Co pilul se joacă cu creionul
pe hârtie chiar de la vâ rste la care nu știe bine să ți nă în mână nici creionul și nici hâ rtia, dă
jocului lui o semnificație, î mprumutată prin imitație, din activitatea adulților sau a fraților
mai mari din preajmă; apoi, pe măsură ce -și formează depri nderile de lucru cu creionul,
hârtia, pensula, degetele et c. desenează forme noi sau dă formelor cunoscute o imagine
nouă, colorează, pictează sau dactilopictează, într -un cuvânt creează fără a mai imita î n
totalitate și, uneori chiar foarte puțin. La fel face și cu plastilina, lutul, foarfeca și hâ rtia
colorată, cu cuburile de construcție, cu piesele lego sau chiar cu propria sa voce.
Întâi î și face ucenicia deprinderii l ucrului cu instrumentele, apoi î i face plăcere să
se afirme pe sine prin ceea ce realizează singur. Copilul este capabil să producă ceva nou,

22
neobișnuit, original chiar dacă aceste atribute sunt v alabile doar î n raport cu sine î nsuși.
Iată, așadar, că preșcolarul dispune nu doar de ca pacitatea de a se juca și de a î nvăța, ci și
de aceea de a crea. Creația sa dezvăluie o viață interioară relativ bogată, marcată de o mare
discrepanță î ntre dorințe și posibili tăți, dar netensionantă ca la vâ rsta adolescenței. Copilul
poate acum să -și elaboreze o serie de deprinderi ce țin de tehnicile simple, specifice artelor
grafice, construcțiilor. Acum se dezvol tă imaginația, proce s psihic ce ocupă, la această
vârstă, un loc central î n contextul factorilor (nu numai int electivi) ai creativității. Se
înregistrează o adevărată „explozie" a imaginației și este bine de știut că ea trebuie să fie
cultivată explicit pr in actul educațional. Imaginația est e acum la apogeu și pentru că
gândirea se află î ncă la un nivel de dezvoltare ce maiare de străbătut stadi i importante.
Imaginația compen sează într-un anume fel slăbiciunea gâ ndirii.Ea se află la apogeul
manifestării, dar nu ș i la cel al calității sale. Ea își dezvoltă la această vâ rstă o serie dintre
funcțiile importante: de exemplu funcția de co mpletare care dă posibilitatea î nțelegerii unor
situații lacunare sau ambigue; funcția de proiectare și anticipare ajută copi lul să î nțeleagă
succesiunile evenimentelor, legăturile cauzale dintre acestea (sprijinind,prin raportarea
cauzelor la efecte și invers, dezvoltarea gâ ndirii). Copilul este acum capabil să -șielaboreze
forme ale imaginației reproductive (ascult ând povești, de pildă), dar se poate vorbi și de un
anume nivel al imaginației creatoare. Cum relația g ândire -imaginație are acum conotații
specifice, copilul are tendința de a integra imaginarul, posibilul î n real; pentru el,
personajele malefice ale universului pot f i reale și, deci, o sursă de frică.
Imaginației i se atri buie un asemenea rol major la vârsta preșcolară încât, pâ nă și
minciuna este pusă pe seama ei, ca produs al fanteziei și al creației și astfel ca modalitate
de evitare a pedepsei. N u credem că î ntotd eauna se p oate vorbi de minciună atunci câ nd
fantezia copilului î l face să povestească despre sine fapte ale unor personaje de basm sau
din desene animate; nici nu putem spune că doar imaginația este responsabilă de abilitatea
cu care cei mici se feresc de pedeapsă, dar nu putem nici să î i negăm rolul în totalitate.
Imaginația, cu î nsușirile ei: fluiditate, plasticitate, originalitate (Cosmovici.A.), alături de
memorie și de caracterul divergent al g ândirii se constituie ca factori de natură intelectuală
ai creativității. Î n activitatea creatoare a co pilului, alături de imaginație î și fac loc și
elemente de ideație, capacități de figurare (redare), deprinderi și priceperi . Aceste aspecte
sunt evidente în special î n desenele copiilor.

23
Chiar când nu are deprin deri de lucru formate, când desenul î n sine nu este nici
măcar inteligibil,copilul, folosindu -și și imaginația dar și deprinderile de exprim are
expresivă poate prezenta o î ntreagă lume izvorată din cele cateva mâ zgălituri. Pe măsură
ce-și însușește tehnica de utilizarea creionului și a vopselelor, el poate crea desene, pi cturi
deosebit de frumoase și, î n felul lor, originale. Importanți î n creativitate nu sunt doar
factorii de natură intelectuală.Motivația, voința,energizarea afectivă, seturile atitudinale
sunt factori non -intelectivi, de natură caracterială.
În creație se exprimă î n mod deosebit afectivitatea copilului, felul î n care lumea
externă se reverberează î n sufletul copiilo r. Culorile utilizate de copii î n desen, expresiile
folosite î nlimbaj, gesti ca și mimica în momentul î n care „fabulează" pot fi surse de
cunoaștere a afectivității copilului. Creația la această vâ rstă, chiar dacă nu are valoare
pentru „omenire" are oimensă valoare pentru „devenirea umană"; ea nu trebuie să fie
scăpată din vedere de către educatori și, î n special trebuie să fie stimulată.
Creati vitatea specifică se manifestă î n produsele artistice ale copiilor î n care, chiar
dacă intențiile sunt mai largi decâ t realizările, se manifestă forța și caracteristic ile
personalității, se proiectează sinele și aptitudinile, interesele etc. Preșcola rul își î nsușește
tehnicile simple ale colajelor, ale modelajulu i, ale desenului, ale picturii î n acuarelă.Aceste
tehnici constituie expresii ale diferitelor activități arti stice și constituie bazele artelor
spațiului. Concomitent cu dezvoltarea aptitudinilor și a capacităților artistice, are loc
formarea gustului artistic. In perceperea operelor de artă, copiii preșcolari pot avea emoții
creatoare, care să le dea, bineînțele s în cazuri excepționale, î nțelegerea unei vocații.
Școlarul mic desenează cu plăc ere, activitatea sa neavând drept scop de la î nceput, crearea
a ceva frumos, ci do ar plăcerea de a lăsa urme pe hâ rtie. El este interesat să picteze în
culori, deși î n redare a obiectelor, culorile nu coresp und mereu realității. Odată cu
înaintarea în vâ rstă, desenul spontan capătă din ce î n ce mai mult caracterul de compoziție.
La desen, observăm existența a patru faze progresiv -evolutive î n ontogeneză ( Roșca, A.
„Creativitat ea”, EDP București,1972 ): prima fază este cea a „rea lismului fortuit”, adică
faza mă zgălelii cu o semnificație ce se descoperă în cursul desen ării, cea de -a doua – faza
„real ismului neizbutit” (f aza de incapacitate sintetică) î n care el ementele copiei sunt
juxtapuse în loc de a fi coordonate într -un întreg. „Faza realismului intelectual” este cea
de-a treia fază, când desenul oferă î n esență atributele conceptuale ale modelului, fără o
preocupare pentru perspectiva vizuală. Ultima fază, aceea a „realismului vizual” este cea î n

24
care desenul conține ceea ce este vizibil dintr -o perspectivă particulară și ține seama de
așezarea obiectelor după un plan de ansamblu și de proporțiile metrice ale acestora.
Pictura, sculptura, artele decorative devin domenii de inte res pentru școlarul mijlociu 10 –
14 ani. Creația este stimulată și promovată prin concursuri, prin vizitarea și organizarea de
expoziții. Se observă cum co mpozițiile libere devin din ce î n ce mai valoroase.
R.P. Torrance observa î n urma studiilo r sale anum ite discontinuități î n dezvoltarea
creativității. Astfel, acesta începe a se dezvolta intens î n jurul v arstei de 4 –6 ani
dezvoltându -se apoi până în jurul vâ rstei de nouă ani, după care urmează o fază de platou,
pentru a se intensifica din nou spre 12 ani, după care își continuă dezvoltarea până la vâ rsta
de 17 ani. Tot referitor la aceeași problemă, Trowbridge și Charles apreciază mențin erea
constantă a creativității î ntre 13 -15 ani pentru ca apoi să crească brusc de la 18 ani.
Societatea cu cerințele ei, caracterul stimulativ al mediului î n care crește și trăiește
omul și, nu în ultimul râ nd, calitatea procesului educ ativ la care este supus acesta își au
importanța lor deosebită î n dezvolt area potențialului creator. Ținâ nd cont de aceste
adevăruri se impune c a activitatea educativă să fie în mod conștient condusă î n direcția
stimulării activităților cu caracter de creație î n scopul stimulării potențialului creativ.

I.4.Atitudinea pozitivă față de creativitatea preșcolarilor

Ana Stoica în “ Creativitat ea elevilor” , menționează cum ar trebui să fie conduita
creativă a profesorului:
,,Profesorul creativ oferă o atmosferă neautoritară, îi încurajeazăpe elevi să
învețe suplimentar, încurajează procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că el
îndeamnă pe copii să caute noi conexiuni între date, să asocieze, să -și imagineze, să
găsească soluții la probleme, să facă presupuneri nebănuite, să emită idei, să
perfecționeze ideile altora și să orienteze aceste idei în direcții noi. (…) Profesorul creativ
știe cum să folosească întrebările. Fiecare act creativ începe cu întrebări, dar, acestea
trebuie să fie deschise, să aibă sens, să nu aibă răspunsuri predeterminate. Întrebarea
operațională provoacă conduita creatoare, pentru că ea duce la explorare, dezvoltă
curiozitatea și stimulează tendințele implicate în acestea. O condiție principală este
instaurarea unui climat favorabil unei conlucrări fructuoase între educatoare – copii,

25
climat caracteriz at printr -o tonalitate afectiv -pozitivă, de exigență și înțeleger e, de
responsabilitate. Un climat de stimulare a copilului de a aduce o contribuție proprie, de a
fi original, inventiv, creator.” (Stoica, Ana, Creativitatea elevilor , Ed. Didacticǎ șin
Pedagogicǎ, București, 1983)
Educatorul creativ se va preocupa să ofere copiilor subiecte, probleme și teme
care favorizează dezvoltarea gândirii divergente – factor de bază al potențialului creativ.
În ceea ce privește conducerea copiilor în procesul rezolvării problemelor, se
recomandă întreținerea unei a tmosfere permisive, a unor relații care să nu exagereze nici
prin autoritarism și nici prin laisser -faire.
O condiție importantă pentru dezvoltarea creativității la preșcolari se referă la
instaurarea unui climat socio -afectiv favorabil cooperării, dar și stimulării tendințelor
creative ale fiecărui copil în parte. Aprecierea pozitivă, încurajarea prezintă o foarte mare
importanță pentru stimularea creativității.
„Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în
timp ce descurajarea o înăbușă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma în
floare”. (A. Osborn)
Se consideră că factorul esențial pentru stimularea spiritului creativ îl constituie
relația educatoare/profesor – copil /elev, atitudinea cadrului didactic a tât în clasă cât și în
afara ei.Torance E.P. a demonstrat experimental că superioritatea înregistrată de elevii care
au avut profesori cu atitudine pozitivă față de creativitatea lor, este uimitoare. Ea se explică
prin tendința elevilor de a împrumuta de l a profesori opinii și sisteme de valori și prin
faptul că profesorul are un rol esențial în dezvoltarea creativității elevilor.
Este știut faptul că, de regulă, conduita elevilor creativi se desfășoară spontan,
necontrolat și aleatoriu, cu manifestările in edite și răspunsuri originale lăsând impresia
unui nonconformism.Răspunsurile și reacțiile sunt altele decât cele anticipate și pretinse de
cadrul didactic.
În spiritul pedagogiei creativității, relația profesori – elevi trebuie să fie mutuală,
deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui climat psihic caracterizat prin
loialitate afectivă pozitivă, stimulator exprimării creatoare a elevilor .
Și totuși, deloc de neglijat, este concluzia la care a ajuns Ana Stoica c are spune:
,,Psihopedagogia creativității nu -și are însă centrul de greutate pe metode ( a căror
importanță nu e de negat) căci ele, în funcție de pregătirea educatorului, pot să alunece

26
repede în rutină și convenționalism. Din fericire, factorul esențial pentru stimularea
spiritului creator este relația educatoare – copil, atitudinea acesteia în clasă ori în afara ei.
(…) Totul depinde de educatoarea și educatoarea poate face pentru creativitatea elevilor
aproape totul, în condițiile actualei organizări a învățământului”. ( Stoica, Ana,
Creativitatea elevilor , Ed. Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 1983. )

27
CAPITOLUL al II-lea
ROLUL JOCURILOR DE CREAȚIE ÎN STIMULAREA
CREATIVITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI

II.1.Noțiunea de joc -definiție, note definitorii

Jocul este o activitate specific umană pentru că numai oamenii îl practică în
adevăratul sens al cuvântului. Are o importanță deosebită în sfera socială, deoarece
permite interiorizarea anumitor comportamente sociale, fiind, în același timp, un
instrument util pentru a dobândi și dezvolta abilități intelectuale, motorii sau
emoționale.
În evoluția ontogenetică a omului, joculeste asociat cu copilăria, sursă a vitalității
umane, pentru că el oferă cadrul în care se manifestă și se exteriorizează întreaga viață
psihică a copilului. Nu ne putem închipui copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil
care nu știe să se joaceeste un adult care nu va ști să gândească.
Fiecare om descoperă încă di n copilărie ce înseamnă a te juca.Jocul este ocupația
preferată și cea mai captivantă pentru copii. ,,A te juca” este o confruntare plăcută cu tine
însuți, cu ceilalți, cu elemente din mediul înconjurător. Jocul ne ajută să cunoaștem mai
bine înclinațiile copilului, fiind “cel mai bun turn de observație de unde putem avea o
panoramă asupra dezvoltării copilului”. (Ghid de bune practici pentru educație timpurie a
copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, p.26). Joculne permite să urmărim copilul sub toate
aspecte le dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social,
moral.
Jocul, afirma Elkonin, ne apare ca o activitate chemată să răspundă cerințelor
societății în care tr ăiesc copiii și ai cărei membri activi ei sunt datori să devină.” (D. B.
Elkonin, 1980,p.53).
Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la conduita
de adult. Jocul socializează, umanizează. El are o însemnătate decisivă sub aspect psihic
pentru individ : ,,îl pregătește pentru viitor, satisfăcând nev oi prezente”.( Claparede , E.,
1975, p.87)
Jocul este o școală deschisă și cu un program tot așa de bogat precum este viața.
Prin joc viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplineșt e în viața
copilului de 3 -8 ani același rol ca și munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își
asimilează munca și se dezvoltă. (Antohe,V., Gherghinoiu, C -tin., Obeadă, M., 2002, p.32).

28
Este suficient să amintim concentrarea copilului pri ns în joc, precum și gravitatea
cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga,
pentru a înțelege că în viața copilului jocul este un fapt esențial.
Jocul este o formă de manifestare socială și agent de transmi tere a ideilor, a
obiceiurilor de la o generație la alta. În joc, copilul se detașează de realitatea obiectivă.
Jean Piaget consideră că ,,jocul este un tip de adaptare, adică asimilare și acomodare”.
(Piaget , J., 1980 citat de Mitu,F., Antonovici, Ș., 20 05, p.16).
Dată fiind importanța jocului în viața copilului, contribuția sa la formarea și
dezvoltarea pe multiple planuri a acesteia, jocul a făcut obiectul a numeroase studii și
cercetări care au urmărit să explice geneza, natura, specificul și meca nismele ce stau la
baza acestei activități. S -au conturat astfel numeroase și variate teorii despre joc. Unele
dintre ele explică natura și esența jocului pe baza factorilor biologici, altele pun accent pe
factorii psihologici, pierzând din vedere esența s ocială și caracterul specific uman al
jocului. De aici s -au conturat și puncte de vedere diferite cu privire la necesitatea
îndrumării și controlului jocului de către adult, cu implicații metodologice semnificative.
Astfel, în lucrarea Psihologia copilului și pedagogia experimentală , Claparede
explică esența și cauzalitatea ce au stat la baza jocului copilului enunțând opt teorii: Teoria
recreerii sau odihnei a lui Schaller, potrivit căreia funcția jocului ar fi aceea de a relaxa și
detensiona atât corpul, cât și spiritul obosit, idee nesusținută de Claparede întrucât nu
explică de ce copiii preferă să se joace oricând, și nu doar când sunt obosiți. Teoria
surplusului de energie , propusă de poetul Schiller și apoi susținută de Spencer, conform
căreia, surplusul de energie acumulat de copil se descarcă prin joc, urmând niște canale
create deja de obișnuință. Contraargumentele propuse de Claparede se referă la caracterul
inovator al acțiunilor întreprinse de copii, precum și la categoria de copii care se joacă, deși
nu manifestă surplus de energie. Teoria atavismului , propusă de Hall, susține că jocul este
un exercițiu necesar dispariției tuturor funcțiilor rudimentare, d evenite inutile (jocul ,,de -a
vânătoarea”) care nu au drept scop dispariția prin istovire, ci exercitarea trecătoare a unei
influențe asupra dezvoltării altor funcții. Claparede consideră că cele două poziții ale lui
Hall sunt antagonice și susține funcția de instrument creator al jocului. Teoria exercițiului
pregătitor , elaborată de Karl Gross, în 1896, susține că jocul ar fi un “exercițiu pregătitor
pentru viața adultului” prin faptul că jocul ar fi un mijloc de exersare a predispozițiilor în
scopul matur izării. Autorul ajunge să identifice jocul copiilor cu cel al animalelor,

29
biologizând esența socială a jocului. Claparede apreciază această teorie ca având o
importanță capitală pentru pedagogie, dar precizează că ea trebuie completată de o alta,
care să c onsidere jocul ca pe un agent de dezvoltare, de expansiune a personalității. O altă
teorie prezintă jocul drept un stimulent al creșterii . Acest punct de vedere își are originea în
ideile lui H.Carr, care a atras atenția asupra rolului pe care jocul îl are în dezvoltarea
organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar și pentru sistemul
muscular, circulator. Teoria exercițiului complementar (sau a compensației) a fost elaborată
tot de Carr și se bazează pe ideea potrivit căreia jocul întreț ine și împrospătează
deprinderile nou dobândite. Astfel, caracteristică mai degrabă jocului adulților, funcția
jocului ar fi un exercițiu pregătitor, anterior. Ed.Claparede nu împărtășește punctul de
vedere al lui Carr, precizând că un exercițiu de repetar e în vederea perfecționării unei
deprinderi nu poate fi considerat joc și, în al doilea rând, dacă este vorba de o întărire prin
perfecționare a unei funcții încă imperfecte, nu avem de -a face cu un exercițiu posterior, ci
cu unul de perfecționare. K.Lange propune teoria întregirii , conform căreia jocul ar fi un
înlocuitor al reali tății care ar procura , copilului, ocaziile pe care nu le găsește în realitate.
Prezentarea făcută de Claparede acestei teorii vizează sensul cuvântului întregire , care,
potrivit au torului, trebuie dinamizat. Astfel, funcția jocului nu ar fi atât complementară, cât
mai degrabă compensatoare, de a satisface trebuințe presante. Teoria cathartică , își are
originile tot în considerațiile lui H.Carr, potrivit căreia funcția jocului ar fi aceea de a ne
purifica din când în când de tendințele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul
de a le suprima, ci de a le canaliza spre comportamente acceptate.
Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat că acesta
îndeplinește multiple funcții.
Psihologul Ursula Șchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și
distracțiilor” precizează că funcțiile jocului se pot grupa în funcții esențiale, secundare și
marginale.
Funcția esențială a jocului este funcția de cunoaștere ce se exprimă în asimilarea
practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții.
Printre funcțiile esențiale ale jocului se înscrie și funcția formativ -educativă. ”Se
poate afirma cu certitudine că jocul constituie o școală a energiei, a edu cației, a conduitei, a
gesturilor, a imaginației”(Huțupaș, I., 2002, p.16). Jocul educă atenția, abilitățile și
capacitățile fizice, trăsăturile operative ale caracterului (perseverența, promptitudinea,

30
spiritul de ordine, dârzenia), trăsăturile legate de atitudinea față de colectiv(corectitudinea,
spiritul de dreptate, de competiție, sociabilitatea, etc.), modelează dimensiunile etice ale
conduitei.
O altă funcție importantă a jocului, pusă în evidență mai ales de Gross și Carr,
constă în exercitarea compl exă, stimulativă a mișcărilor, în contribuția activă pe care o are
la creșterea și dezvoltarea complexă. Acestea apar ca funcție principală în jocurile de
mișcare sau sportive, de competiție, și secundară în jocurile simple de mânuire proprii
copiilor mici sau în jocurile de tipul loto -urilor, șahului. În perioada copilăriei și tinereții
este o funcție principală, devenind ulterior marginală.
Printre funcțiile secundare ale jocului se înscrie funcția de echilibru și tonificare
prin caracterul activ și compe nsator pe care îl întreține jocul față de activitățile cu caracter
tensional. Este o funcție ce face din jocuri activități de loisir.
Caracterul compensator al jocului este strâns legat de funcțiile sale cathartice și
proiective.
Jocul îndeplinește și func ții distractive. Ca funcție marginală amintim funcția
terapeutică ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.
Concluzionând, putem spune că jocul este modul de existență al copilului, este
lumea sa de ficțiuni și simboluri cu profunde semnificații pentru dezvoltarea lui. În joc și
prin joc se realizează cunoașterea realității, se exersează funcțiile psiho -motrice și socio –
afective.
Jocul are, evident, rolul de a bucura, de a destinde, delecta, de a crea confort, de a
compensa terapeutic tensiunile și nel iniștile individului.

II.2. Clasificarea jocurilor

Vârsta copilăriei mijlocii se remarcă printr -o spectaculoasă dezvoltare a naturii
jocului, pe fondul achizițiilor majore ale copilului în planul capacităților psihofizice.
Manifestările ludice devin din ce în ce mai variate și complexe, în acest interval de vârstă
conturându -se cele mai interesante tipuri de joc.
Dată fiind marea varietate a jocurilor întâlnite în perioada copilăriei, literatura
de specialitate evidențiază o largă preocupare a specialișt ilor pentru identificarea

31
diferitelor tipuri de joc. Diversele clasificări diferă prin studiul reflectat(longitudi nal,
transversal ) și prin criteriul de clasificare utilizat.
Clasificarea jocurilor s -a impus ca o necesitate din considerente de ordin
teoretic și practic, urmărind să pună ordine în marea diversitate pe care acestea o
prezintă, să ofere o imagine de ansamblu asupra acestei forme de activitate. Se apreciază
că, num ai cunoscând diversele categorii sau forme de joc, se creează condiții pentru
integrarea eficientă a jocului în toate activitățile specifice învățământului preșcolar.
Clasificarea jocurilor apare și ca o condiție importantă pentru elaborarea unor îndrumări
metodice diferențiate cu privire la organizarea și desfășurarea acestora.
Deși clasificarea jocurilor a constituit o preocupare pentru mulți
specialiști în domeniul pedagogiei școlare sau pentru specialiști care au abordat
problema jocului în contextul unor cercetări orientate spre alte domenii, nici
până astăzi nu s -a ajuns la o clasificare unanim acceptată, dată fiind perspectiva
din care au fost investigate și criteriile diferite ce s -au utilizat pentru
diferențierea lor. S -a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum
sunt: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite.
W. Stern, psiholog structuralist, clasifică jocurile în jocuri individuale și jocuri
sociale.
Charlotte Buhler, într -o altă încercare, are meritul de a fi ținut seama de influența
jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, afective, deși și această
clasificare nu este lipsită de un anumit convenționalism. Găsește următoarele categorii:
– jocurile funcționale (senzorio -motorii);
– jocurile de ficțiune și iluzie;
– jocurile receptive (de consum -contemplare, participare pasivă, cum sunt cele cu
elemente din povești);
– jocurile de construcții;
– jocurile colective.
Preocupat și de această problemă, J. Piaget, definind jocul ca activ itate prin care
copilul se formează în conformitate cu etapele dezvoltării sale intelectuale, încearcă o
clasificare având în vedere cele trei tipuri de structuri: scheme senzorio -motrice, scheme
simbolice, forme raționalizate ale gândirii.

32
La baza clasifi cării el pune trei structuri genetice în funcție de care evoluează
jocul: exercițiul, simbolul și regula. Potrivit acestor structuri J. Piaget (1974) clasifică
jocurile în:
a) jocuri exercițiu;
b) jocuri simbolice ;
c) jocuri cu reguli.
Kathleen Stassen Berger (1986), luând în considerare criteriul social, clasifică
jocurile în funcție de gradul de interacțiune al subiectului cu ceilalți indivizi și delimitează
următoarele categorii:
a) Jocul social se poate manifesta sub formele:
– jocul solitar : copilul se joacă singur, pare netulburat de un alt copil care se joacă
alături ;
– jocul ca spectator: copilul se uită cum se joacă ceilalți ;
– jocul în paralel: copiii se joacă similar cu aceleași jucării, dar nu interacționează ;
– jocul aso ciativ : copiii interacționează, împart materialele, dar nu par să se joace același
joc;
– jocul cooperativ: se joacă împreună, interacționează, își așteaptă rândul .
b) Jocul prin care copilul se transpune în pielea unui personaj ( coincide cu dobândirea
gândirii simbolice de către copil) .
c) Jocul între frați
Având drept criteriu de clasificare a jocurilor influența formativă a
acestora asupra dezvolt ării copilului, pedagogia științifică preșcolară diferențiază:
 jocurile de creație sau simbolice
 jocurile de mișcare
 jocurile didactice
Jocurile de creație sunt acele jocuri care, în concepția lui J. Piaget, realizează
echilibrul intelectual și afectiv zdruncinat de complexitatea stimulilor, a cerințelor și
regulilor exterioare la care copiii nu pot să se acomodeze prin intermediul forțelor de
care dispun. Au ca principală funcție asimilarea realului la „eu", favorizând retrăirea
într-o manieră specifică a ceea ce 1 -a impresionat mai mult pe copil.
Se pot clasifica după evoluția comportamentulu i ludic al copiilor în :
 jocuri simbolice primare, care includ:

33
 jocuri de manipulare
 jocuri exerciții (jocuri cu materiale din natură, cu bețișoare, bile, păpuși);
 jocuri imitative care transpun anumite activități sociale simple („Legănăm
păpușa", „Hrănim păpușa", „Citim ziarul", „Vorbimla telefon")
 jocuri simbolice evoluate, se pot grupa în funcție de izvorul cunoașterii în :
 jocuri cu subiecte din viața cotidiană;
 jocuri cu subiecte din basme și povești.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană se diferențiază și ele după domeniul
care sugerează simularea în :
 jocuri de conviețuire socială
 jocuri de construcție.
Jocurile de conviețuire socială ( jocuri cu rol ) presupun activități de simulare a
unor funcți i, realități, activități, fenomene, sisteme în cadrul cărora copiii devin „actori"
ai vieții sociale pentru care, de altfel, se pregătesc. Astfel ei vor juca rolurile
corespunzătoare anumitor poziții sau status -uri profesionale, culturale, științifice,
formându -și anumite competențe, abilități, atitudini, comportamente, convingeri.
Stimulează anumite aspecte ale interacțiunii umane și pot contribui la realizarea unor
multiple obiective: familia rizarea cu anumite roluri sociale, cu anumite moduri de
acțiune, gândire și simțire specifice anumitor status -uri, dezvoltarea capacității de
empatie, formarea capacității de relaționale cu cei din jur de pe poziții diferite
(conducător -subordonat, iniția tor-executant), pe scurt, favorizează integrarea socială,
pe măsura posibilităților fiecărei vârste.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană sau de conviețuire socială pot aborda
multiple aspecte ale realității. Astfel la grădiniță se pot organiza jocuri ce simulează
aspecte ale vieții de familie sau ale practicilor cotidiene („De -a mama și copilul",
„De-a gospodina", „La li brărie”, „La doctor" ).
La grupa mare subiectele abordate în joc devin mai complexe („Ne
pregătim pentru excursie", „Primim oaspeți", „Aniversăm ziua de naștere",etc.).
Jocurile de construcție constau în realizarea unor obiecte folosindu -se o serie
de materiale din natură (nisip, zăpadă) sau special destinate activităților de acest gen :
„Arco", ..Mecano", „Multicomb", „Mozaic educativ", „Jocuri tehnice", „Rotodisc",
„Trusa logi", ș.a. Au menirea de a cultiva gândirea creatoare și îndemânarea, de a

34
stimula interesul față de aspectele lumii înconjurătore. Se pot construi case, blocuri,
macarale, ma șini, străzi, avioane, rachete, poduri, castele, căsuțe pentru păpuși, etc.
Jocurile cu subiecte din basme și povești, în funcție de tehnica transpunerii
scenice și de complexitatea jocului, se pot împărți în:
• jocuri -dramatizări. Sunt organizate după ce co piii și -au însușit o serie de
povești sau basme („Ridichea uriașă", „Scufița roșie", „Căsuța din oală").Presupun
o pregătire și elemente de recuzită minimă și urmăresc, în special, consolidarea
conținutului, evidențierea impresiilor pe care basmele sau po veștile învățate le -au
trezit copiilor.
• dramatizări. Presupun o pregătire amplă și minuțioasă și un scenariu
de desfășurare, distribuirea și învățarea prealabilă a rolurilor. Se pot dramatiza toate
poveștile sau basmele învățate de copii care se pretează pentru a fi transpuse în
scenarii atractive posibil de realizat în practică de copii („Capra cu trei iezi” , „Ursul
păcălit de vulpe”, „Sarea în bucate", „Cenușăreasa",etc.).
Jocul de creație, în car e copilul interpretează roluri, trăindu -le, stimulează viața
afectivă, îmbogățind -o. Acest tip de joc înseamnă, în raport cu vârsta, un proces de
evoluție, la vârsta mică tema fiind săracă și determinată de natura materialului cu care va
construi, fără a -și propune ceva anume.
La preșcolarul mic jocul de creație are un predominant caracter individual,
deoarece copilul nu ajunge la stabilirea unor interrelații în grupul de joacă. El își asumă
roluri fără să le dea o anumită semnificație socială (motivația este externă). Exemplu: el se
joacă de -a doctorul pentru că acesta are halat și bonetă, pentru că are seringă.
La grupa mijlocie, deși acceptă regula de joc, rolul pe care și -l asumă copilul
predomină asupra regulii.
La grupa mare tema jocului nu se schimb ă, în schimb conținutul devine mai bogat,
rolurile de o mai mare stabilitate, atitudinea mai selectivă și sociabilitatea sporită. Plusul pe
care îl capătă jocul de creație la grupa mare este posibilitatea comunicării prin înțelegere
între copii (ei cad de acord asupra distribuirii rolurilor sau semnificației pe care o acordă
jucăriilor). Pe copil începe să -l intereseze finalitatea jocului și acum apare momentul când
se inversează raportul acțiune – semnificație, fapt ce dă jocului caracter convențional.
Îndrumările de ordin educativ în cadrul acestui joc înseamnă: intervenții directe în
joc la grupa mică sau sugestii la grupa mare și orientarea atenției către structura jocului

35
pentru desprinderea elementelor cu adevărat esențiale. Intervențiile trebuie s ă aibă un
caracter nestânjenitor, iar la grupa mică stimularea educatoarei să fie în direcția începerii
jocului, înțelegerii rolului, ca mai apoi, să se orienteze către ajutorul ce trebuie dat copiilor
în privința stabilirii subiectului și repartizării rol urilor. La grupa mică preocuparea
educatoarei trebuie să contribuie la temperarea unor situații conflictuale ce pot să apară
între copii (sub formă de hârjoniri și tachinări).
Jocurile cu reguli alcătuiesc o categorie distinctă a jocurilor practicate de
preșcolari. Au două caracteristici esențiale: existența cel puțin a unei reguli și caracterul
competitiv. Regula este o convenție între persoane cu privire la un mod de a proceda sau
de a aprecia. Acest tip de joc poate fi preluat de la alți copii, de obice i mai mari, sau poate
fi inventat de participanți care stabilesc ei înșiși regulile. Apare după 4 ani, dar se dezvoltă
deplin după 7 ani. Preșcolarii pot participa la jocuri cu reguli de mișcare sau intelectuale.
Jocurile de mișcare sunt foarte îndrăgite de preșcolari. Posibilitățile lor de a stabili
reguli sunt reduse. De aceea, jocurile originale cu reguli sunt relativ puține. În activitățile
din grădiniță se practică multe jocuri didactice cu reguli. Pe unele dintre ele le reiau
singuri.
Jocurile de mișcarecorespund dinamismului specific copilăriei și satisfac în cea
mai mare măsură nevoia de mișcare a preșcolarilor. Corespund atât particularităților
vârstei, cât și cerințelor de ordin educativ.
În jocul de mișcare regulile au drep t scop indicarea unor moduri de mișcare în
timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină și deprinderea autostăpânirii în unele
situații. Deși foarte numeroase, ele se pot clasifica în :
a) jocuri de mișcare cu subiect;
b) jocuri cu text și cânt;
c) jocuri f ără un anumit subiect.
Jocurile de mișcare îl apropie pe copil de înțelegerea vieții, modului de mișcare al
diverselor personaje pe care le imită în jocul de creație, iar atunci când sunt însoțite de text
și muzică, înțelegerea devine mai deplină, având în vedere sesizarea ritmului, sincronizarea
sunetului cu mișcarea. Jocul de mișcare este un joc activ pentru că întregul organism este
angajat.

36
Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea motricității, asigură formarea unei ținute
corecte, contribuie la evitarea eventualelor deformări scheletice, stimulează procesul de
cunoaștere și dezvoltă limbajul.
Necesitatea respectării cerințelor jocului de mișcare implică apelul la calități ale
atenției (concentrare, flexibilitate, distribuție), dezvoltă calități morale (p rietenie, spirit
colectiv, curaj, inițiativă, stăpânire de sine, disciplină), dezvoltă simțul estetic prin
armonia, suplețea și expresivitatea mișcărilor.
La grupele mici jocurile de mișcare au subiecte simple, caracter concret -intuitiv și
imită, de obicei , mișcările viețuitoarelor cunoscute de copii.
Numărul rolurilor și subiectelor este redus, redusă fiind și capacitatea de
distribuire a atenției. Complexitatea crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungându -se chiar
până la jocuri cu caracter competitiv .
Intervenția educativă înseamnă alegerea jocului în raport cu disponibilitățile
vârstei : va urmări antrenarea consecutivă a diferitelor grupe de mușchi pentru o solicitare
echilibrată și uniformă.
Jocul didactic reprezintă una din activitățile didactice frecvent utilizate în
grădiniță și îndrăgite de copii. Termenul ,,didactic” asociat celui de joc accentuează partea
instructivă a activității, deoarece, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul
didactic favorizează atât aspectul informati v, cât și formativ al procesului de învățământ.
Spre deosebire de celelalte activități, jocul didactic are acea particularitate
esențială de a îmbina armonios partea instructivă, exercițiul, cu partea distractivă. ,,Copilul
prin joc, într -un mod plăc ut și distractiv învață.”(Lespezanu, M., 2007, p.107)
Jocul didactic are un caracter instructiv mult mai pronunțat decât celelalte jocuri și
se utilizează în învățământul preșcolar în scopul îmbogățirii și aprofundării experienței
cognitive a copiilor, precum și în vederea dezvoltării proceselor psihice de reflectare
directă și nemijlocită a realității. Jocurile didactice se practică cu succes în cadrul
activităților integrate, dacă sunt accesibilizate cu tact de educatoare.
Jocul didactic oferă copilulu i posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele, îi dă
posibilitatea să -și formeze deprinderi în cadrul unor activități plăcute. Jocurile didactice pot
îmbrăca forma unor jocuri de mișcare; parcurgerea de către copii a unor trasee identice
într-o înt recere sau a unor jocuri sportive combinate cu jocul de creație: jocuri concurs în
care copiii îndeplinesc rolul unor personaje .

37
II.3.Jocul – modalitate de dezvoltare a creativității

Preșcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență
educațională din viața unei persoane. După cum menționează U. Șchiopu și E. Verza
(1995), preșcolarul probează registrul cel mai diversificat de jocuri. „Jocul mobilizează
personalitatea copilului pe toată claviatura ei, fiind nu numai un excele nt mijloc de a
fructifica și consolida imaginația sa debordantă, ci și un prețios mod de echilibrare psihică
și ucenicie pentru viață”.(Silvia Dima, 1997, p. 75). În perioada preșcolară se înregistrează
ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individua lității umane și unele dintre cele mai
semnificative achiziții ce vor avea ecouri evidente pentru etapele ulterioare dezvoltării sale.
De aceea, nu se poate face abstracție de una din dimensiunile esențiale pentru întreaga
dezvoltare și afirmare a personal ității – creativitatea. Toate condițiile virtuale existente în
om, care ar putea contribui la succesul actului creativ, alcătuiesc creativitatea potențială a
persoanei.
Creativitatea se caracterizează prin noutate, printr -un răspuns nefrecvent, prin
elaborarea unei intuiții neașteptate. Creativitatea este educabilă, vârsta preșcolară fiind
perioada cu cel mai mare potențial creativ. ’’Copilul creator tinde să nu se confor meze
autorității, tolerează situațiile ambigue și nu este interesat de detalii.’’(Davitz J. R., Ball S.,
1978, pag 53). Dacă potențialul creativ nu este fructificat, pierderile ce se produc sunt
imense, iar recuperările ulterioare sunt parțiale sau minime. În perioada preșcolară,
imaginația se exprimă viu în activitățile de educare a limbajului, pe domeniul Știință, în
activitățile de construcție, desen și muzică. Atunci când preșcolarul reproduce realitatea în
jocuri, în desen, reproducerea este o creație f iindcă este un fel de a vedea originalul.
„Imaginația reproductivă și creatoare au un rol însemnat în dimensiunea creativă a
personalității.” (Elisabeta Voiculescu, 2003, p. 31). Imaginația creatoare este considerată
de mulți autori elementul vital al crea tivității. Eficiența stimulării creativității poate crește,
dacă este concepută și abordată practic ca funcție a întregii personalități a copilului.
Educatoarea poate contribui hotărâtor la dezvoltarea potențialului creativ al copilului,
diversificând și d iferențiind adecvat conținutul și metodologia activităților didactice în
raport cu receptivitatea optimă a preșcolarului față de aceste activități. „Sarcina
educatorului creativității este să descopere această unicitate a elevului, să o accepte și să o
dezvolte…, educatorul îndeplinește o importantă latură a sarcinii sale, prin creearea

38
premiselor necesare promovării creativității elevului”.(Erika Landau, 1979, p. 95). Copilul
își găsește modul natural de exprimare într -o activitate complexă și bine structu rată – jocul.
Ca în basm, copilul amestecă realul cu imaginarul.Trebuie să promovăm pe fondul unei
generoase atitudini stimulative o ușoară supraevaluare a capacităților
copilului.„Creativitatea verbală este surprinzătoare la această vârstă, când termenul îi
lipsește din vocabular, copilul creează cuvinte și ne surprinde prin originalitatea
asocierilor.” (Elisabeta Voiculescu, 2003, p. 32). Activitățile extrașcolare constituie un
criteriu prețios și la îndemână pentru a obține o primă aproximare cu privire nu numai la
potențialul creativ general, dar și la potențialul creativ specific.
Se recomandă urmărirea unor conduite cotate ca simptomatice pentru creativitate:
o plăcerea de a organiza jocuri;
o înclinația de a relata despre descoperirile tale;
o găsirea unei utilizări neobișnuite pentru jucăriile și obiectele tale;
o curajul de a încerca ceva nou;
o tendința de a se desena cât se predau cunoștințele;
o capacitatea de a -și fructifica simțurile cât mai profund.
Stimularea creativității este un demers socio -educațional complex ce cuprinde,
simultan, fenomene de activizare, antrenare, cultivare și dezvoltare a potențialului, de
autoexpresie și împliniri creatoare. În acest sens este necesar să avem în vedere întregul
sistem al condițiilor sau factorilor favorizanți afirm ării și dezvoltării creativității, adică:
 factori structurali, intrinseci creativității;
 factori de climat general în dezvoltarea și afirmarea personalității copiilor;
 factori de ambianță psihosocială și respectiv, de climat psiho -educațional stimulativ
pentru afirmarea și evoluția creatoare.
Este utilă de asemenea, valorificarea în sistemul activităților instructiv -educative a
condițiilor și principiilor învățării de tip creativ. „Învățarea creatoare presupune o serie de
condiții privind stimularea creat ivității,printre acestea enumerăm (MEC, 1995, p. 53):
-asigurarea în activitățile instructiv -educative a ponderii unor tipuri de solicitări care
angajează permanent, sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă;
-menținerea climatului, a atmosferei sau a ambianței psihosociale în măsură să
angajeze, să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare a copiilor, care presupune:
– tratarea cu respect a întrebărilor formulate de copii;

39
– luarea în considerare și respectarea ideilor și opiniilor care dovedesc independență
în gândire, imaginație, originalitate;
-relevanță pentru copii, a faptului că ideile lor pot avea valoare;
– asigurarea condițiilor, a cadrului necesar ca aceștia să se poată ocupa de rezolvarea
creativă a unor probleme formulate de e i sau de activități pentru care dovedesc că se pot
realiza vocațional -creator;
– introducerea în sistemul de evaluare și a unor indicatori proprii pentru manifestările
sau realizările de ordin relativ (originalitate novatoare, valoare socială a ideilor).
„Stilul de îndrumare este non directiv, specific învățării prin problematizarea în
context creativ, care lasă câmp liber de manifestare a independenței de gândire și acțiune,
de autoexpresie liberă a copilului.” (MEC, 1995, p. 76). O altă condiție important ă în
stimularea creativității este modul cum tratăm, cum înțelegem și abordăm copii care
manifestă anumite disponibilități creative sau realizări afective. Acești copii au nevoie de
apreciere, recunoașterea disponibilității creative, promovare și încurajar e.
Abordarea copiilor în activ itățile curente, de tip creativ .
Dintre procedeele de cultivare a creativității, amintim: (MECT, 2009, p.61)
1)Antrenarea capacității de elaborare verbal expresive, a unor compoziții, povestiri;
2)Interpretarea independentă a unor texte și imagini prin solicitarea de a conferi cât
mai multe titluri posibile.
3)Desene libere în care copiii să elaboreze nu numai o anumită compoziție plastică,
după anumite idei tematice dar și unele modele posibile pentru decorarea unor anumite
materiale, a unor spații sau obiecte accesibile copiilor.
Pornind de aici se poate admite că testarea flexibilității se poate face prin rotirea
combinărilor mintale originale prezente în desenele copiilor. Nu este vorba, așadar de a
stabili calitatea desenel or drept modalități ale expresiei grafice. Problema care se pune este
de a stabili indicii flexibilității, combinările originale, care apar în desenele copiilor pentru
a putea măsura nivelul lor de creativitate.
Flexibilitatea se dezvoltă la copil numai da că îl punem în situația de a acționa
flexibil și nu inert, rigid, stereotipic, pasiv.Prin aceasta se urmărește parametrul de fluență a
creativității.Flexibilitatea se desprinde din numărul de modele folosite, diversitatea lor,
adică dacă modelele nu se rep etă.

40
Originalitatea se referă la modelele nou create de copii, la modelele unice, care
apar în mod spontan, neînvățate. În măsurarea creativității se notează fluența, flexibilitatea,
originalitatea ceea ce reprezintă caracteristicile bogăției și lărgimii i maginației creatoare,
iar cele referitoare la parametrii de fluență, flexibilitate și originalitate ne dau structura
imaginației creatoare, nivelul de dezvoltare la care se află imaginația unui copil și a
întregului grup la un moment dat.
Alte probe: idei p entru jocuri
– formularea de întrebări despre cer, frunze, om, animale;
– găsirea unui număr cât mai mare de consecințe pentru situații imposibile;
– enumerarea unor întrebuințări inedite la obiecte uzuale: scaun, lingură, etc.
4)Desfășurarea diferitelor jocuri sau a unor activități constructive care să antreneze
gândirea și imaginația creatoare. ’’Jocul este o activitate fundamentală formativă și
dominantă în copilărie’’ (Antohe G., Huțupaș I., 2002, pag 15) iar jocurile copiilor sunt
forme specifice de c omportare a acestora față de lumea înconjurătoare.
Jocul atinge la vârsta preșcolară un nivel superior de dezvoltare și în același timp
devine mai mult ca oricând o condiție imperioasă pentru evoluția ulterioară a copilului.
Apariția și practicarea intensă a jocului de creație, reprezintă un rezultat al întregii
dezvoltări psihice a copilului în special al formării capacității de a reflecta într -o formă
proprie impresiile dobândite din viața înconjurătoare. „A fi creativ presupune totodată și
posibilitatea comiterii unor greșeli, datorită confruntării lumii trăirilor noastre interne cu
problemele lumii exterioare, se pot ivi conflicte sau situații contradictorii; încercările de a
rezolva aceste conflicte, de a armoniza aceste contradicții, nu reușesc întotde auna din
prima încercare.”(Erika Landau, 1979, p. 8).Fenomenul ca atare, atestă participarea intensă
a copilului la tot ce -l înconjoară, iar teama de eșec înseamnă sfârșitul proceselor creative,
cu toate că eșecul poate însemna și un nou punct de plecare. Foarte important este, în acest
caz, modul cum se gestionează aceste situații în grupa de preșcolari, mergându -se pe ideea
că nimic nu e greșit, toate lucrările sunt bine realizate, iar cu timpul vom învăța să le
realizăm mai bine și mai bine. „În lumea im aginată în joc, copilul se simte puternic,
inteligent, adult, aici el este capabil de fapte eroice, de acțiuni spectaculoase.” (Elisabeta
Voiculescu, 2003, p. 82).
În cadrul unui joc organizat de un grup numeros de copii, este posibilă verificarea
creativi tății preșcolarilor prin jocurile: „De -a polițistul”, „De -a mama și de -a tata”,„De -a

41
vânzătorul”, „De -a magazinul”, „De -a frizerii”, „De -a constructorii”, „De -a șoferii”, „De -a
familia”. „De -a aviatorul/cosmonautul”. Jocul „De -a familia” este foarte import ant pentru
preșcolari, deoarece familia reprezintă scena principală de viață a copiilor, oferind o
experiență bogată și intens trăită de copii; acest joc oglindește obiceiurile, stilul de
comunicare din familie, responsabilități le dar și tensiunile petrecu te în familie.La baza
conturării jocului cu subiect și roluri specific vârstei preșcolare stă procesul de dezvoltare
impetuoasă a imaginației.Astfel, de la imaginile care apar ca o consecință imediată a
acțiunii copiilor cu obiectele se marchează trecerea la substituirea pe plan imaginar a
funcțiilor specifice obiectelor. În acest mod este posibilă transfigurarea unei situații reale
într-o situație imaginară. De exemplu, un jeton oarecare poate servi ca farfurie.Conturarea
scopului în cadrul jocului este u na din trăsăturile specifice vârstei preșcolare. Dacă la
vârsta de 3 -4 ani copiii nu -și propun un anumit subiect în joc, copiii de 5 -6 ani reușesc din
ce în ce mai clar să -și fixeze o intenție înainte de începerea jocului, fapt care influențează
în mare mă sură creația mintală, acești copii fiind clasați ca „preșcolari creativi.”
„Preșcolarii creativi se diferențiază de obicei de restul grupului…ei sunt foarte curioși, vin
cu soluții neobișnuite, cu idei originale, au inițiativă și un spirit de observație fo arte bine
dezvoltat, văd conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, pun întrebări adecvate,
caută alternative și explorează noi posibilități.” (MEC, 2008, p. 32).
Jocul de creație le oferă copiilor un prilej special de a explora diferite roluri . În
jocul de rol se poate întâmpla orice. Jocul este liber și își are sursa în imaginația copiilor.
El nu trebuie confundat cu dramatizarea care, de obicei, este regizată de educatoare și nu
este spontană. A interpreta o poveste, fiecare având un rol anum e, este dramatizare și nu
joc dramatic. Jocul care este spontan, se poate desfășura în orice loc, dar de obicei apare în
spațiul consacrat construcțiilor de cuburi, pe terenul de joacă de afară, în curtea grădiniței
sau în orice loc unde stau laolaltă câți va copii.Observând cu atenție jocul dramatic vom
afla mai multe lucruri despre copii, aceștia se pot comporta cu jucăriile în același fel cum
se comportă cei din jurul lor cu ei, manifestându -și astfel rutina unui comportament de care
copiii au parte zilni c, fie el bun sau rău, benefic sau dăunător unei bune dezvoltări a
preșcolarilor. Jocurile senzoriale le plac foarte mult copiilor. Îi amuză să guste substanțele
cele mai diverse ca să vadă ce gust au și să producă sunete cu fluier, trompetă, muzicuță, să
bată în masă cu un obiect, le place să examineze culorile.

42
„Dimensiunile atitudinale sunt mai modelabile prin educ ație decât cele
aptitudinale, de aceea, încă din grădiniță, dascălul nu trebuie să neglijeze această
latură atât de importantă pentru destinu l creativității, prin cultivarea unor atitudini precum:
încrederea în forțele proprii, independență în modul de a fi și a gândi, inițiativă,
umor.”(Dima S., 1997, p. 77).

II.4. Jocul de creație și importanța lui

La vârstă preșcolară jocul satisface în cel mai î nalt grad nevoia de activi tate a
copilului, nevoie generată de trebuințe, dorințe, tendinț e specifice acestui nivel de
dezvoltare psihologică, adică este cea mai importantă modalitate de exprimare a copilu lui
preșcolar.
Jocul reprezintă o formă de activitate preferată si adecvată specificului activităț ilor
realizate î n gradiniță, dar și principala metodă de i nstruire si educație utilizată î n activităț ile
cu copiii. Valoarea activităț ilor de joc este apreciată deoarece au capa citatea de a -l ajuta pe
copil să se integreze î n mediul natural și social și pentru a înțelege lumea înconjură toare.
Jocul constituie,în esență , principala modalitate de formare și dezvoltare a
capacităț ilor psihice ale copilului.
Jocurile de creaț ie sunt ace le jocuri prin care s e manifestă, se exteriorizează
întreaga viaț a psihică a copilulu i. Prin aceste jocuri copilul își exprimă emoțiile, dorințele,
cunoș tințele, caută să cunoască realitatea înconjură toare.
Jocul de cr eație are ca principală funcț ie asimi larea realului la “eu”, favorizând
astfel retrăirea î ntr-un mod specific, a ceea ce l -a impresion at mai mult pe copil. Chiar dacă
jocul reprezintă o trăire interioară a realităț ilor descoperite la fiecare copil î n parte și chiar
dacă intervenția adultului nu modifică conț inutul acestuia, jocul are o forță educativă
polivalentă pentru formarea î ntregii personalităț i.
Jocul creativ se naște dintr -o impresie socială , deci dupa origine este un fenomen
special.
Jocul are un rol foarte important și în dezvoltarea personalitaț ii “de colectivitate ”.
Acest fapt nu numai pentru că asigură dezvoltarea copilului di n toate punctele de vedere, ci
și pentru că în dezvoltarea omenească, jocul este prima formă de activitate î n care apar și
se dezvoltă relaț iile sociale.

43
Influența considerabilă a jocului de creaț ie asupra dezvo ltarii intelectuale se
datorează faptului că prin joc copilul nu se mărginește, pur și simplu, să reproducă o serie
de impresii pe care le -a primit di n mediul înconjurator, dimpotrivă, în jocul de creație se
stabilește o anumită relație î ntre copil ș i lumea din jur. Realizând în joc acțiuni concrete,
copilul pătrunde mai adânc semnificația socială a vie ții din jur. Îndeplinirea unui rol ridică
în faț a copilului numer oase probleme pe care trebuie să le rezolve. Rezolvarea î n procesul
jocul ui a acestor probleme stimulează și activează atenția, spiritul de o bservație, memoria
voluntară, gâ ndirea și imaginația creatoare a preș colarului.
Jocurile de creație contribuie semnificativ ș i la dezvol tarea limbajului copilul ui.
La îmbogățirea vocabularului contribuie și faptul că î n timpul jocului copii i își însușesc
cuvinte noi și pronunță numeroase cuvinte pe care nu le folosesc în afa ra jocului. S -ar
putea spune că adeseori copilul gândește cu voce tare, completează acțiun ile prin cuvinte,
își comunică intențiile, repartizează rolurile, face observaț ii si aprecieri. În felul acesta se
activează vocabularul copilului.
Foarte importantă este influența jocurilor de creație si asupra dezvoltă rii morale a
copiilor.
Valoarea educ ativă a jocurilor de creație constă în faptul că el generează emoții ș i
sentimente mora le. Impresiile pe care le primește copilul din realitatea înconjurătoare și pe
care le prelucrează în jocurile sale au pentru el adânc i rezonanțe afective. El își tră iește
sincer rolul și simte puternic ceea ce întruchipează .
În grădință , jocul de creație se desfășoară sub două forme, ș i anume joc cu rol
(jocuri cu subiecte din viața cotidiană și jocuri de creație cu subiecte din povești și basme)
și joc de construcț ie.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană, prin conț inutul lor reflectă modul de joacă
al cop ilului. Copilul de mic este atașat de părinți și de alț i membri ai familiei care -i poartă
de grijă . Observ ă relațiile reciproce dintre adulți, activitatea pe care a ceștia o desfășoară,
precum viața socială pe care aceș tia o tr ăiesc. Receptiv la toate aceste impresii, copilul
începe să le reproducă în jocurile sale, adică copilul este dornic să participe la viața și
activitatea adultului; î n felul acesta, în situaț iile de joc create mai mult sau mai puț in
independent, copilul reproduce rolur ile socio -profesionale ale adulț ilor.
În aceste jocuri e lementele vieții cotidiene seamă năcu fenomenele sociale
generale într -o formă specifică nivelului de dezvoltare psihică a copilului.

44
Jocurile cu subiecte din poveș ti si basme, ca o var iantă aparte a jocurilor de
creație, sunt acele jocuri în care copilul interpretează rolurile diferitelor personaje.
Trăsătura caracteristică a acestor jocuri constă în reproducerea creatoare a i maginii artistice
și a acț iunilor personajului. În felul aces ta, copilul pătrunde mai adânc î n lumea
sentimentelor și a tră irilor personajelor din basm sau poveste.
Jocurile de construcț ie sun t frecvent utilizate la gradiniță și se desfășoară în jurul
unor teme propuse de către educatoare sau î n jurul unor teme ales e de că tre copii. Copiii î n
cadrul acestor jocuri au libertatea să elaboreze o construcție absolut nouă, să reconstruiască
un model prezentat anterior, folosindu -se de materiale ca : nisipul, mate riale din natură ,
forme geometrice din lemn, jocuri de constru cție cu materiale plastice, etc.
Jocul îl îndeamnă pe copil să confecționeze și să construiască diferite obiecte
necesare pentr u realizarea temei la care se gândește. Pe de altă parte, confecțio narea
diferitelor obiecte și includerea lor î n joc duce la îmbogățirea conț inutului acestuia. În
jocurile copiilor procesul de construire se desfășoară ca un proces de reflectare a realității
înconjurătoare. El se caracterizează prin anumite particularităț i specifice.Procesul de
construire cere din partea copilul ui numeroase priceperi și deprinderi: de a extinde în
lățime și înălțime construcția, de a delimita și î nchide spaț iul, de a transforma formele
plane ale materialului î n forme d e relief, de a confer i construcțiilor o formă arhitecturală
estetică , etc.
Televizorul și calculatorul î n cele mai multe familii au de venit un bun
indispensabil. După experiența mea părinț ii le permit c opiilor vizionarea programelor și
seara târziu ș i a desenelor animate “fant astice”. În jocurile de creaț ie ale copiilor aproape zi
de zi se observă influenț a pro gramelor de la televizor. Din pă cate de multe ori programel e
vizionate la televizor nu conțin numai cunoștințe valoroase, ci dau ș i un model pentru cele
mai diferite forme ale agresivității, producând foarte multă frică .Majoritatea copiilor de
vârsta preșcolară redau î n jocurile lo r momentele agresive din filme și se identifică cu
personajele negative.
Aranson, un psiholog social din Statele Unite ale Americii ne informează despre
rezultatele cercetării lui, adică “… din fie care zece programe în opt domină violenț a…
Desenele animate, c ele mai vizionate programe de către copii conț in cel e mai multe
violenț e.”. Spre deosebire de povestea spusă de adult, î n timpul programelor de desene
animate, copiiii nu pot judeca ce anume e poveste ș i ce realitate. De multe ori evenimentele

45
din programele d e televiziune sunt crezute de către ei a fi adevărate, reale ș i de cele ma i
multe ori acest fapt este greș it. Forma si conț inutul jocurilor în grupa combinată este
influenț at profund de faptul, că, preșcolarii de vârste diferite își petrec toată ziua împreună.
Din această cauză au foarte multe trăiri și impresii pozitive împreună. In grupa combinată
deseori se joacă împreună copiii mari ș i mici. Prin acest joc comun se întărește î n sinea
copilului delicatețea, atenția față de cei mici, iar aceștia la rândul lor se adaptează mai ușor
în joc. De aceea, jocul copilului de 3 -4 ani se dezvoltă mu lt mai repede, preșcolarul
învăț ând mai multe elemen te de joc de la colegii mai mari, ceea ce la grupel e omogene
apare mult mai tarziu. Pentru copiii de 5 -6 ani este benefic jocul cu colegi i mai mici,
deoarece au ocazia și copiii mai puțin activi, mai retrași, ca fiind între colegi mai mici să -și
manifeste propria imaginaț ie; totodată pentru cei cu perso nalitate mai puternic dezvoltată
jocul le dă prilejul să -și trăiască și să -și manifeste spiritul de organizare.
În urma convieț uirii apar o biceiuri de colectiv foarte preț ioase, ca adaptabilitatea,
ajutorul r eciproc sau interes ul dezvoltat față de cei din jur.Diferența de vârstă și nivel de
inteligență îmbogățește tema jocului și ușurează distribuț ia rolurilor. În aceste grupe, unde
găsim copii de mai multe vâ rste avem posibilitatea de a preluc ra cotiturile joc urilor de
creaț ie. D e obicei copiii mai mari profită de ocazie ș i primesc roluri de conducere, prin
faptul acesta asigură o organizare mai benefică a jocului, ei împart rolurile și își pot trăi
dorința de a î ndruma, iar cei mici acceptă cu plăcere ș i rolurile secundare.
Așa după cum am arătat anterior, jocul de creație înregistrează o evoluție și o
îmbogăț ire de la un an la altul. Dacă la începutul vârstei preșcolare copilul redă acțiuni
izolate, își asumă roluri fară să le dea o semnificație socială s au fară o motivație internă ,
treptat copilul va trece spre jocuri cu roluri care presupun redarea unor aspecte mai
complexe, legate de caracteristicile personajelor interpretat e (atitudini, exprimă ri verbale ș i
nonverbale, folosirea uno r instrumente specif ice, etc.) ș i care sunt integrate î n activități ce
presupun interacțiune și cooperare și converg către o finalitate prestabilită .Pe tot parcursul
jocurilor de creaț ie, comportamen tul copilui, de simbolizare conștientă și inconștientă a
realităț ii este larg ilustrat.
Prin jocul de creație se stabilește o relație specifică între copil ș i realita te, pe care
copilul nu o copiază mecanic , ci situaț ia lui de joc este o asimilare a caract eristicilor unor
obiecte, situaț ii, roluri sociale, o compensare a realităț ii prin sati sfacerea prin joc a unor

46
tendințe și nevoi a căror îndeplinire este imposibilă în realitate, precum și retră irea unor
situații reale și exersarea modalităților de stăpâ nire a acestora.

II.5. Afirmarea creativității copilului prin abilități pract ice

Abilitățile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctelede
vedere, a personalității copiilor, împreună și în strânsă legătură cu celelalteactivități ce se
desfășoară în grădiniță.
Preșcolarul manifestă interes spre nevoia de mișcare, spre manipularea obiectelor
și el trebuie îndemnat spre creația constructivă și dezvoltareacapacităților de confecționare
a unor obiecte, jucării, fapt ce va trezi stări afective pozitive.La vârsta copilăriei ,,luminile”
și culorile umanului au mu ltiple nuanțe și eledobândesc o mare expresivitate, găsindu -și
ecou în revărsările de energie, depotențialități și virtuți ale sale. Ele se exprimă nu numai
prin expansivitatea șiexplozia de bucurie a copilului, afirmată în jocurile sale, prin ucenicia
primilor pașiși afirmării independenței umane, ci și prin implicarea sa în desfășurarea unor
activități elementare de muncă.
Abilitățile practice, prin caracterul lor recreativ -creativ -atractiv, vin săcanalizeze
eforturile de învățare ale copiilor, de la alte discipline, fiind ca un„decantor” al tuturor
cunoștințelor acumulate. De exemplu, dacă s -a parcurs perioada studierii animalelor
sălbatice și domestice de la noi și din alte țări, copilul va realiza un leu pentru o machetă, el
va ști că locul lui nu este lângă o gazelă, dar nici în curtea omului sau în preajma
animalelor polare sau a peștilor -deci îl va așeza în preajma maimuțelor și a tigrilor.
Abilitățile practice se îmbină armonios cu toate celelalte domenii din grădiniță, le
sprijină în organizarea, d esfășurarea și evaluarea atractivă a rezultatelor obținute de copii.
În grădiniță preșcolarii desfășoară o activitate variată; în cadrul activitățilorde
observare ei privesc cu multă curiozitate obiectele și fenomenele realității, își lărgesc
treptat cercul de reprezentări și participă în mod activ la viața care îi înconjoară.
În procesul abilităților practice cunoștințele dobândite se adâncesc. Astfel în
procesul execuției unei flori de primăvară copilul își consolidează cunoștințeleprivind
forma, măr imea, culoarea și așezarea petalelor, a codiței, a frunzei,mărimea și proporția
lor.

47
Întreaga activitate de învățare a copiilor se realizează în grădiniță prin joc –
activitate de bază concepută științific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de
afectivitate, dar ș i cu exigențe crescute pentru dezvoltareacapacităților intelectuale, pentru
cultivarea curajului de a întreba, de a se exprima,de a gândi și acționa independent. În
consecință, instruirea trebuie să -l facă pecopil să trăiască, să crească, s ă se dezvolte, să se
exprime pe sine, de a -l învăța să învețe, de a -și construi o perspectivă activă. Activizarea
copiilor este înțeleasă aici ca o acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității
prin dirijarea metodică a activității, prin trezirea interesului pentru cunoaștere și
acțiune,exercitarea simțurilor proprii și a inteligenței prin activitate proprie, cultivarea
capacității de orientare autonomă atât prin activitățile organizate cât și prinactivitățile liber
alese din grădiniță și din afara ei.
În momentul încheierii lucrării, copilul analizează produsul finit realizat de el, îl
compară cu modelul oferit de educatoare și cu realizările colegilor săi, poate să aprecieze
critic calitatea muncii sale chiar dacă nu reușește de fiecare d ată să verbalizeze acest lucru.
Cu timpul, copiii reușesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat, reușind să
selecționeze din mai multe obiecte pe cele care prezintă reale calități artistice.
Abilitățile practice asigură confecționarea unor obiecte care pot fi utilizate în
aranjarea vitrinelor, în înfrumusețarea sălilor de grupă, în expoziții pentrupărinți. Această
utilitate mărește interesul copiilor pentru realizarea frumosului.Abilitățile practice au un
loc bine precizat în cadrul procesului inst ructiv -educativ, conținutul fiind stabilit după
criterii exacte, care îi asigură un caracter științific,accesibil și stabil.
În activitățile în care se realizează compoziții aplicative se creează în rândul
copiilor o stare febrilă de lucru, de căutare, de încercări mai mult sau mai puținreușite,
toate acestea îmbrățișate în buna dispoziție și plăcere. Prin activitățile practice –lucrările
realizate de către copii în cadrul acestor ore, li se dezvoltă gândirea creatoare, imaginația,
interesul pentru a reali za ceva,dar și o disciplină înformarea lor ca viitori profesioniști în
diferite domenii.
În activitățile pe care le desfășor cu copiii în cadrul acestor ore,
predominăconfecționarea de jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că
majoritateacopiilor se bucură în mod deosebit atunci când sunt anunțați că vor realiza
jucăriisau obiecte folositoare din diverse materiale. La simplul auz al cuvântului
,,jucării”cumpărată din magazin, jucăriile confecționate din materialele la îndemână,

48
deloccostisitoare, c u participarea educatoarei, oferă micului meșter, ocazia de a -și
descoperi propriile calități, satisfacția de a o vedea ieșind din propriile sale mâini, (un
animăluț, o păpușă, o mască cu care apoi poate continua sau începe un alt joc curoluri).
Dacă jucăr ia se poate realiza relativ ușor, putând fi terminată până la încheierea activității
și copil ul o poate lua imediat acasă ,, să se joace” atunci va fiși mai încântat.
Având în vedere toate acestea, precum și faptul că materialele din care se pot
confecționa astfel de jucării nu costă nimic (sau costă foarte puțin), am încercat și am reușit
să realizăm cu copiii tot felul de obiecte, folosind diferite tehnici. În funcție de materialele
utilizate, aș putea clasifica jucăriile după cum urmează:
1. Jucării din hârt ie sau carton (hârtie albă, glasată, din ziare sau reviste,staniol,
carton duplex, carton colorat pe o parte sau pe ambele părți).
2. Jucării din materiale din natură (frunze, petale întregi, coji, semințe, conuride
brad, ghindă, castane, coji de nucă, boab e de porumb, etc.).
3. Jucării din materiale refolosibile (fire de ață, lână, PNA, fâșii de materialtextil,
blănițe, nasturi etc.).
Tot din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia
sărbătorilor 1 Martie, 8 Martie, sărbătoril e de Paști, Crăciun, invitații,podoabe etc.

II.6. Stimularea potențialului creativ al preșcolar ului prin
activitățile practice

Prin denumirea obiectului de învățământ ne putem da seama că aceste ac tivități au
uncaracter practic, ceea ce ne îndrumă spre ideea că în cad rul acestora copilul îmbină atât
munca intelectuală, cât și cea fizică.
Copilul este solicitat pe parcursul realizării un ei sarcini didactice din cadrul
activităților practice să execute anumite mișcări ale bra țelor, care la început datorită
specificității vârstei nu sunt foarte precise, coordonate și sis tematizate, cum ar fi: să rupă,
să lipeas că, să taie, să răsucească etc. Toate aceste acțiuni se fac bineînțeles c u ajutorul
mâinii, care conform caracteristicilor vârstei la intrarea în grăd iniță, nu este suplă în
mișcări, copilul nu se coordonează, nu are îndemânare, nu își poate propor ționaliza efortul
în funcție de greutatea actului ce îl are de executat.
Copilul își exersează analizatorii cutanați, vizuali și sistemul muscular al mâinii

49
concomitent, pe parcursul executării sarcinii didactice cerute, în cadrul activităților
practice. Preșcolarul n -ar putea realiza tema pregătită de cadrul didactic, dacăconcomitent
cu mâna, analizatorii vizuali și scoarța cerebrală n -ar fi antrenate, dacă dee xemplu copilul
trebuie să sorteze materialul după formă, culoare etc. Astfel „exercițiilerealizate în cadrul
activităților practice stimulează activitatea analitico -sintetică a scoarțeicerebrale, mărind
funcțiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie”( Petrică,M .,Metodica
predării activităților manuale în grădinița de copii , Editura Didactică și pedagogică,
București, 1967 ,pag. 7 ).
Datorită executării repetate ale acestor exerciții, copilu l reușește să elimine mișcările
involuntare, inutile, prin diferențierea tuturor mișcărilor sal e, astfel ajunge la performanța
de a utiliza doar mișcările cât mai exacte, mișcări care de fapt îl ajută la realizarea temelor
date, dar și a cerințelor vieții de zi cu zi. Momentul ajungerii la acest stadiu, al
perfecționării mișcărilor, până ce acestea devin concrete, si gure, fine, este condiționat de
dezvoltarea mușchilor mici ai mâinilor.
Dat fiind faptul că dintre toți analizatorii, mâna are ce a mai întinsă arie corticală
de protecție, aceasta are o de osebită importanță în întrega dezvoltare a copilului.
Contactulcu materialele de lucru în diferite momente ale activ ităților practice, influențează
exactitatea și profunzimea percepțiilor și reprezent ărilor copiilor.Bineînțeles că dezvoltarea
motricității copilului se poate realiza odată cu în sușirea tehnicilor de lucru ale activităților
practice.
În grădiniță copiii își lărgesc cercul de reprezentări și participă în mod act iv la
viața care -i înconjoară, deoarece aici percep cu curi ozitate obiectele și feno menele
realității.
Toate activitățile susținute în grădiniță au rolul de a face cunoscută copiilor lumea
ce îi înconjoară prin diferite metode cum ar fi observația, convorb irea etc. și în cadrul a
diferite activități: cunoașterea mediului, educarea limbaju lui, activități matematice etc.
Cu ajutorul activităților practice și mai ales î n cadrul acestora, toate aceste
cunoștințe se completează, se consolidează. De exemplu, în c adrul unei activități practice
ce are ca sarcină de lucru executarea unui tablou cu lalele, copilul își consolidează
cunoștințele despre forma florii, culorile florii, părțile componente ale acesteia.
Tot în cadrul activităților practice copilul lucrează c u diferite tipuri de materiale:
din natură (frunze, scoici, făină), hârtie, lipici, carton, mate riale textile etc., cu ajutorul

50
cărora realizează tema propusă de cadrul didactic. Astfel copilul are ocazia să cunoască
însușirile acestora, să le compare, să le analizeze ca racteristici ca: mărime, formă, culoare,
rezistență.
În cadrul activităților practice copilul își dezvoltă at enția, imaginația reproductivă,
este pus în situația de a efectua operații de comparație, analiză, sinteză,
generalizări concrete, bază a gândirii situaționale caracteristică pre școlarilor. Pentru
argumentarea celor menționate mai devreme, voi prezent a următorul exemplu: În realizarea
temei „Ghiocelul”, educato area prezintă copiilor modelul, demonstrează modul de lucru și
totodată reactualizează cunoștințele privind floarea ce urmează a fi realizată. Astfel copilu l
își consolidează cunoștințele referit oare la „Vestitorul primăv erii – ghiocelul”, își
îmbogățește cunoștințele privind materialele utilizate, învață sau își consolidează procedee
de lucru.
În concluzie, în cadrul activităților practice, copilul are posib ilitatea de a -și fixa,
sistematiza și verifica cunoștințele deținute. Aceste lucru ri sunt posibile, doar datorită
faptului că această activitate dă posibilitatea copilului de a intra în contact direct cu
materialele utilizate și totodată dă posibilitatea c opilului de a pune în p ractică anumite
cunoștințe însușite. Dar toate aceste lucruri nu se pot realiz a fără însușirea corectă a unor
tehnici de lucru, una dintre principalele scopuri ale activităților practice.
Activitățile practice au un rol deosebit de i mportant în dezvoltarea morală a
copilului, influențând -o în mod pozitiv. Din nou ca drul didactic are un rol foarte important.
Un rol care trebuie să îl joace foarte bine. Trebuie să ofere motivația copiluluiîn realizarea
sarcinii didactice date, odată ce îi oferă copilului motivația, îl ajută sădepună acel efort
prelungit de executare a temei date. Cunoscând motivul și destinația lucrării ce o are de
executat, copilul este stimulat și interesat să -și real izeze sarcina. Astfel el devine
perseverent, își conc entrează atenția, învaț ă să se stăpânească, să învingă obstacolele.
Nu putem concluziona decât că trăsăturile po zitive ale voinței copilului se
dezvoltă în mare măsură datorită acestor activități.
Educatorul oferă la început motivații care se ax ează pe uti lizarea materialului
realizat, în cadrul activităților grupei. Odată cu dezvolta rea anumitor deprinderi, cadrul
didactic poate oferi alte motivații, ce îi implică pe cei din jur: realizarea unor jucăriipentru
copiii mai mici sau cu probleme financiare etc. Aceste activități îl obișnuiesc pe copil cu o

51
activitate utilă, ceea ce îl pregătește pentru urm ătoarele nivele ale dezvoltării sale și ale
vieții.
Cadrul didactic trebuie să acționeze cu mult tact, ș i să fie pregătit pentru orice
situație neprevăzută. Tr ebuie să aprecieze munca fiecărui copil, mai ales că se urmărește și
o anumită formare a independenței copilului în ceea c e privește sarcinile ce trebuie
realizate. Ei apreciază foarte mult și trăiesc din plin s entimentul, în momentul în care
constată că î n urma efortului depus au realizat singuri tema propusă.
Nu trebuie uitat încă un aspect. Și anume acela că p e parcursul activității manuale
trebuie educat simțul curățeniei și al ordinii. Materialul u tilizat în realizarea unei teme
trebuie prezentat și aranjat în ordinea operațiunilor de exec uție, iar pe parcurs el trebuie să
lucrez e cât mai curat, iar la momentul aprecierii lucrărilor, trebuie luate în considerare și
aceste lucruri.
De asemenea există teme care trebuie realiz ate în grup, astfel copilul are
posibilitatea de a relaționa și de a constata necesitatea celor din jur, dezvoltându -i-se simțul
de încredere, de prietenie.
În concluzie , activitățile practice ajută copilul în proc esul dezvoltării sale morale
și mai concret cu ajutorul acestor activi tăți devine perseveren t, învață să se stăpânească, să
învingă obstacolele apărute, învață să devină independent, să lucreze curat și ordonat, să
lucreze în echipă, i se dezvoltă sentimentul de prie tenie, încredere, optimismul și
încrederea reciprocă. Bineî nțeles toate acestea se pot realiza doar cu ajutorul tehnicilor
delucru utilizate în cadrul acestor activități.
În cadrul tuturor activităților copilului îi sunt pre zentate elemente din lumea care îl
înconjoară, sub o formă pozitivă, evidențiind f rumosul. În cadrul abilităț ilor practice acest
lucru poate este mult mai mult utilizat deoarece copi lul intră în contact cu diverse
materiale, cu ajutorul cărora realizează obiecte, tablouri care reprezintă lumea
înconjurătoare.
Copilul trebuie să analizeze materia lele de lucru, să le combine astfel încâ t să
realizeze o armonie între ele, să reprezinte practic lumea înconjurătoare, o lume a
frumosului.
Astfel pe parcursul executării lucrării copilul compară lucrarea sa cu
modelulprezentat, iar la sfârșitul activităț ii își analizează lucrarea sa și a colegilor săi.

52
Astfel cu ajutoul acestor activități copilul reu șește să descopere frumosul din
lumea înconjurătoare, și are posibili tatea să îl redea, deci i se dez voltă simțul estetic.
Locul activităților practice în for marea personalității copiilor rezultă în mod
obiectiv din adevărul: ,,Aud – uit, văd – țin minte, acționez – înțeleg’’. Activitățilepractice
desfășurate cu copiii au constituit una dintre modalitățile de cunoaștere acopilului, a
individualității fiecăruia și promovează independența în gândire, încreație și acțiune, în
raport cu interesele și aptitudinile fiecăruia .
Stimularea potențialului creativ prin activitățile practice se bazează pe următoarele
principii:
 asigurarea conexiunii între diferitele categorii de activități în cursul zilei;
 stimularea potențialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări,utilizând cu
precădere materiale din natură;
 interdisciplinaritatea în cadrul activităților practice.
Activitățile practice trebuie corelate cu celelalte activități din grădiniță pentrua
contribui la stimularea potențialului creativ, iar natura și materialul bogat de caredispunem
constituie un punct de ple care în activitatea de creație.

a) TEHNICI și MODALITĂȚI de lucru –exemple practice
GRĂDINIȚA – contribuie la :
 lărgirea experienței cognitive ;
 apariția și dezvoltarea unor deprinderi și priceperi ;
 diversificarea trăirilor afective;
 dezvoltarea imaginației ;
 dezvoltarea competenței și performanței lingvistice;
 apariția limbajului intern ;
 constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice ;
 manifestarea unei atitudini cognitive ;
Pentru a stimula potențialul creativ alcopiilor pri n activitățil e practice utilizâ nd
materiale din natură, am parcurs cuaceștia mai multe etape:
Etapa I – etapa de pregătire a activitaților practice în care copiii participă direct la
strângerea materialelor din natură în cadrul unor activități și plimbări. Profunda lor
concentrare în activitatea de a aduna cele mai reușite materiale din natură a însemnat

53
pentru ei o intensă activitate de observare, de analiză, de selecție a materialelor. Copiii au
adunat frunze de diferite forme, culori și mărimi, castane,conuri de brad, ghindă, crenguțe
uscate, pietre, etc. Analizând frunzele castanului și -au imaginat că ar sem ăna cu palma unei
mâini cu degetele răsfirate, cu creasta cocoșului din ,, Punguța cu doi bani’’, cu rochița
păpușii. Castanele în învelișul lor țepos ar putea fi buzdugane pentru zmei, arici, etc. În
natură copiii se manifestă deosebit, sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziție și cu
un imens neastâmpăr specific vârstei.
Etapa a II -a – este etapa în care am efectuat intuirea materialului confecționatde
către copii prin manipulare, pentru antrenarea analizatorilor și formareareprezentărilor prin
jocur i senzoriale. Primul mijloc prin care copilul descoperălumea îl constituie organele de
simț. El vede, apucă, miroase, gustă.Astfel acumulează experiență, iar cunoașterea reală a
materialelor din natură econdiționată de claritatea și precizia senzațiilor și percepțiilor. De
aici reiesenecesitatea organizării unor jocuri s enzoriale specifice vârstei: ,, Săculețul
fermecat’’, ,,Ce știi despre mine?’’, ,, Să facem ordine’’, etc. Aceste jocuri senzoriale pot fi
utilizate cu succes pentru trezirea, stimularea și de zvoltareainteresului de a cuno aște,
interes ce devine o ,, pârghie’’ psihologică pentru stimularea creativității.
Etapa a III -a- constă în perfecționarea deprinderilor practice și
stimulareapotențialului creativ al copiilor. Experiența a dovedit că lucrându -se prea des
dupășablon, copiilor li se limitează posibilitatea dezvoltării imaginației și gândirii.Prin
diversitatea formelor, a coloritului și a posibilităților de îmbinare a materialelor din natură
se deschide câmp larg manifestării imaginației. Permanent i -am stimulat pe copii să
confecționeze jucării din materialele colecționate de ei sau pe care le puneam eu la
dispoziț ie. Valorificând castane, ghinde , nuci, frunze uscate, semințe, sâmburi, pene,
pietricele, etc. copiii au confecționat în manie ră proprie multe obiecte.
Etapa a IV -a- constă în efectuarea de către copii a unor lucrări în grup.Activitatea
pe bază de cooperare, constituie un mod de învațare cu deosebitevalențe educative în ceea
ce privește creativitatea. Copiii descoperă o nouăexper iență relaționând în grupuri de
învățare activă, aceea de a studia, investiga și căpăta încredere în capacitățile individuale și
ale grupului.Superioritatea grupuluise vădește atât prin soluții originale și lucrările
realizate, cât și pe plan educativ.Înac eastă etapă accentul se pune pe realizarea creativă a
temelor date, copiii având libertatea alegerii materialelor și a tehnicilor de realizare. Ei au

54
redat originalteme cum ar fi:,, Coș cu ghiocei’’, ,,Copacul înflorit’’, ,,Vaza cu tufănele’’,
,,Tabloude pr imăvară (vară, toamnă, iarnă)’’ etc.

b) ACTIVITĂȚILE PRACTICE – JOCURI TEHNICO –ARTISTICE
Tehnicile de lucru sunt multiple și eficiente .
Caracterul ludic se menține și în aceste a ctivități, datorită faptului ca în tehnică ,
pentru copil este o joacă în care el este ,, ucenicul” , iar educatoar ea este ,,maistrul’’/,,șeful.
Jocul este dirijat, dar plăcut. Jucăriile sunt simple, care îi dau copilului primele noțiuni de
tehnicăși importanța lor .Copilul se naște cu capacitatea de a învăța, dar șansa
supraviețuirii, aumanizării și socializării lui depinde de contactul cu adultul, de mediul
educațional.Tot ceea ce poate realiza o ființă umană depinde de învățare, exercițiu, muncă
sicreație. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoa șterea ,stimularea, educarea
șidezvoltarea creativității.
Grădinița devine primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor
multiple ale copiilor, de stimulare a acestora. Copilul este prin natura sa un spirit creativ,
datorită imensei sale curioz ități, a freamătului permanent pentru acunoaște ceea ce se
petrece în jurul său. Preșcolaritatea este apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea
maiimportantă experiență educațională din viața unei persoane, pe parcursul ei
înregistrându -se ritmur ile cele mai pregnante în dezvoltarea personalității umane șiuna din
cele mai semnificative achiziții cu ecou evident pentru etapele ulterioareale dezvoltării
sale. De aceea nu putem face abstracție de una din dimensiunileesențiale pentru întreaga
dezvolta re și afirmare a personalității –creativitatea. Văzută prin prisma personalității,
creativitatea capătă sensul de potențial creativ,de sumă de însușiri sau factori psihici ai
unor viitoare performanțe. Educatoarei îi revine misiunea de a depista de timpuri u
posibilitățile creative ale copiilor și de acrea condiții optime de dezvoltare. Așa cum
muzica ne învață să ascultăm , iarpictu ra ne învață să privim, activităț ile practice ne învață
să acționăm, să găsim calea spre rezolvarea problemelor practice.

II.7. Contribuția materialelor din natură la educarea artistică a
preșco larului

55
În practica preșcolară se manifestă tendința de a promova originalitatea, de a
încuraja modalitățile personale cât mai proprii de realizare a unor teme, la nivelul
posibilităților reale ale copilului.
Abilitățile practice oferă posibilitatea de a constata cum se poate aplica în practică
creativitatea. Ele își aduc contribuția la îmb ogățirea vieții afective, copiii încearcă un
sentiment de bucurie când reușesc să termine o lucrare, fapt ce contribuie la educarea
dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele proprii, la dezvoltarea
gândirii creatoare.
Totodată, abilită țile practice constituie un mijloc important pentru formarea și
dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul din natură și de a -l îndrăgi, deoarece grădinița
prin procesul instructiv – educativ le oferă această p osibilitate. Pe lângă faptul că vin în
contac t cu bogăția de forme și de culori ale obiectului pe care îl au de executat în timpul
lucrului, copiii au posibilitatea să aprecieze calitățile artistice ale modelului, analizează
coloritul, forma și mărimea, proporția și simetria. Prezentarea materialului într-o formă cât
mai atrăgătoare îi influențează pe copii sub aspect estetic. Materialul din natură stimulează
simțul de observație al copiilor și imaginația creatoare. Varietatea infinită de frunze, flori
de forme și culori diferite, le oferă inepuizabil e modalități de realizare a unor tablouri,
machete, jucării. Ei încep să pătrundă în frumusețile naturii, să -i înțeleagă diversitatea
form elor, a culorilor, încep să -i vadă bogăția și astfel să o iubească și mai mult.
Prin folosirea materialului din natură în cadrul abilităților practice se realizează atât
aspectul informativ cât și cel formativ al copiilor, deoarece mânuind materialul din natură
li se perfecționează sensibilitatea tactilo -motrică, li se dezvoltă gândirea și se deprind cu
reprezentările ind ependente creatoare. În timpul lucrului copiii nu se copiază ci își
imaginează o temă și caută modul în care pot să îmbine formele, mărimile, culorile,
pentru a reda tema pe care și -au propus -o. Astfel copiii prin multiple combinații reușesc să
redea o l ucrare individuală ori colectivă, în felul acesta li se dezvoltă interesul, răbdarea,
perseverența, stăpânirea de sine și astfel se pun bazele voinței.
Sarcina de bază a abilităților practice este dezvoltarea capacității de a realiza lucrări
originale, în condiții cât mai variate, valorificând experiența acumulată, stimularea
activității copiilor în direcția alegerii obiectelor, a materialelor și a modului de executare a
lucrării.

56
Pentru cunoașterea însușirilor și caracteristicilor materialelor am organizat în sala
de grupă un colț al creației, conținând diferite materiale( hârtie, fire de bumbac, sâmburi
colorați, capace de ambalaj, ghindă, castane, semințe diferite, frunze, scobitori, deșeuri de
scândură etc.) Având la îndemână aceste materiale, copiii au lucrat pe foi de bloc, fixând
cu aracet pe conturul dat de educatoare tablourile: “Casa cu gard”, “Casa lui Grivei”,
“Barca cu pânze”.
Având în vedere și unele greutăți pe care le întâmpină copiii în execut area unor
lucrări, subliniem că întreaga activitat e practică trebuie să se desfășoare sub îndrumarea
directă a educatoarei, pentru că în fața greutăților ivite copilul se demoralizează ușor și
poate deveni pasiv și indiferent față de munca pe care o execută. Dimpotrivă, ajutat și
îndrumat, el poate obțin e rezultate frumoase. De exemplu li s -a cerut copiilor să se
gândească ce pot realiza ei din 9 frunze de arțar. Au realizat neașteptat de repede un
iepuraș căruia i -au adăugat ochi și mustăți prin tăierea pețiolului; acestei imagini i -au fost
adăugate elem ente noi: “doi brazi”, “iarbă”, “soare”. În același mod au fost realizate temele
“piticul” și “ciobănașul” – piticul a fost executat din frunze de liliac, iar ciobănașul dintr -o
frunză de păr tăiată la bază, aceasta reprezenta căciula (capul conturat) și do uă frunze
așezate oblic, acestea reprezentau corpul.
Temele cu caracter independent – specifice activităților cu temă aleasă de copii –
sunt cele mai îndrăgite de ei, deși acest lucru le solicit ă un efort susținut, atât pentru
alcătuirea planului mintal, câ t și pentru realizarea acestora. Educatoarea are grijă să
pregătească materialul, care prin varietatea și felul prezentării să le sugereze alegerea unor
subiecte diferite, de exemplu, din deșeuri de frunze: ”aspect de primăvara”, ”struțul”,
“șantierul de c onstrucții”. Pentru tema “o câmpie cu flori”, ei execută florile și iarba din
frunze de gorun, diferite semințe de pepene, de tărtăcuță, iar din fructul crinului de camera
au exe cutat fluturele și pentru antenă au folosit pețiolul de la frunze etc.
O altă categorie de teme se referă la subiectul ales. Aceasta le dă posibilitatea
copiilor să -și exerseze și mai mult creativitatea, ceea ce presupune gândire, meditație,
căutare de mijloace și de procedee, selecție, atenție și disciplină. În felul acesta s -au
realizat scene din povești: “Punguța cu doi bani”, “Iepurele și ariciul” și altele. Pentru a se
ajunge la realizarea unor teme s -au folosit diverse procedee care au contribuit la educarea
inițiativei, la sporirea creativității și a simțului de independență . După ce copiii au ascultat
povestea “Scufița Roșie” ei au re alizat diferite scene folosind cinci feluri de materiale din

57
natură. De exemplu, Scufița Roșie au făcut -o din semințe de gogoșar, copacii înfloriți, i -au
realizat din semințe de măr și din seminț e de gogoșar; casa bunicii au executat -o din
semințe de ovăz, iar momentul cel mai semnificativ al acestei scene l -a constituit lupul
ascuns după copac, căruia i se vedea numai capul; apoi florile, iarba printre copaci au
întregit și mai mult acest tablou.
Recitarea unei poezii de către educatoare sau de către copil, este un alt procedeu
folosit de noi cu rezultate deosebite; copiii trebuiau să redea (din materialele din natură) ce
i-a impresionat cel mai mult din conținutul poeziei. De exemplu, “Cățelușul șchiop “ de
Elena Farago, copiii l -au realizat din boabe de roșcove – aceasta demonstrează sensibilitatea
în respectarea proporției, între părțile componente ale cățelului, fantezie în redarea
urechilor, ochilor și nasului, alegând boabe de altă culoare, în așa fel încât să semene cu
imaginea prezentată.
Lucrările de aplicații cu materiale din natură le -am organizat pe criteriul muncii
individuale și î n grup, ultimul fiind prepondere nt deoarece acest procedeu oferă condiții
favorabile de socializare, prin a ceea că ei se ajută punând de a cord acțiunile individuale cu
acelea ale grupului și astfel înțeleg semnificația și valoarea ajutorului reciproc. Lucrările
colective sunt realizate în timpul activităților alese, deoarece tehnica de lucru implică o
orientare spațială mai precisă, copiii având nevoie de o îndrumare și un sprijin mai
apropiat. Aceste activități activează gândirea creatoare – ei se bucură, comentează intens și
își propun să completeze tablourile cu unele detalii.
Această formă de muncă în grup îi disciplinează, le întărește încrederea în forțele
proprii, copiii având posibilitatea să -și manifeste atitudinea și capacitatea creatoare, pe care
le valorifică în interes comun.
În concluzie, dezvoltarea creativității copiilor la vârsta preșcolară este po sibilă în
condițiile unei munci susținute și continue, având ca scop principal motivația și utilitatea.
Rezultatele obținuteîn cadrul abilităților practice cu grupuri mici de copii sau
individuale demonstrează că acestea sunt cel mai bun prilej de a cunoaște cu adevărat
copilul, înclinațiile fiecăruia, prilej de a promova independența în gândire, în creație și în
acțiune, în raport de interesele și aptitudinile lor.
Antrenați în diferite activități de colecționare a materialului din natură, copiii au
posibilitatea să -l cunoască, să -i înțeleagă diversitatea, să valorifice orice material, iar lucrul
cu aceste materiale contribuie la educarea artistică a copilului.

58
Formarea și stimularea imaginației creatoare depinde, în mare măsură, de calitatea
activității propuse, de priceperea copilului, de succesul obținut în primele lui încercări, de
încredere în forțele proprii, de îndrumările date, dar și de climatul afectiv creat de
educatoare.

59

CAPITOLUL al III -lea
STUDIU PEDAGOGIC

Una dintre cerințele învățământului actual este de a forma la copii capacitatea de a
gândi creator.
Pentru ca preșcolarii să dobândească capacitatea de a fi creativi, ei ar trebui
implicați în situații de învățare în care să își dezvol te aceste capacități.
Pentru ca educatorii să fie capabili să proiecteze și să organizeze situații de
învățare adecvate pentru dezvoltarea creativității, este nevoie ca ei să cunoască conceptul
de creativitate, modul de manifestare și d e formare a creativității, factorii care influențează,
pozitiv sau negativ, creativitatea și ar trebui să fie ei înșiși creativi.
Unii psihologi susțin că oamenii ar fi mai creativi dacă li s -ar explica ce este
creativitatea.

III.1. Ipoteza și o biective .

Lucrarea va prezenta studiul realizat asupra unei grupe de preșcolari cu ipoteza
că:
“Dacă în jocurile de creație se dă posibilitatea copiilor să aleagă mai multe
variante de a utiliza și valorifica materialul didactic pus la dispoziție, atunci această
oportunitate acordată preșcolarilor poate determina o dezvoltare a cap acităților creatoare
ale acestor a în domeniul estetic. ”
Obiectivele propuse se constituie ca “decupaje curriculare” în cadrul domeniului
“Om și societate”, fiecare dintre ele contribuind prin posibilitățile oferite de specificul său,
la conturarea temei de ansamblu.
Aceste obiective sunt:
Dezvoltarea imaginației creatoare;
Combinarea în cadrul jocurilor de creație a materialelor și tehnicilor învățate pentru
obținerea unor produse noi, originale;

60

Demonstrarea spiritului de inițiativă în abordarea practică, indiferent de natura
acesteia;
Descoperirea frumosului din lumea înconjurătoare și redarea acesteia de către copil,
deci dezvoltarea simțului estetic.

III.2. Metodologia studiului

Caracterizez studiul ca fiind unul de tip experimental, dar și unul de tip practic –
aplicativ. Prima caracteristică se regăsește în măsurarea parametrilor creativității înainte și
după aplicarea experimentului, cea de a doua vizează o aplicabilitate practică și contribuie
la îmbogățirea modalităților concrete de acțiune în studierea conținuturilor disciplinei
Abilități practice.
Pentru realizarea obiectivelor propuse și î n scopul verificării ipotezei studiului am
folosit următoarele metode:
Observația
Observația este metod a cea mai des utilizată în cunoașterea manifestărilor
comportamentale ale preșcolarilor, furnizând informații bogate și variate. Observația a
constat în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a datelor și
constatărilor legate de manifestările comportamentale ale individului sau ale grupului.
Metoda observației a fost folo sită în toate etapele studiului , oferin d date legate de
tema acestuia . Prin această metodă am urmărit: reacția preșcolarilor în timpul activităților,
relațiile legate între preșcolari în timpul activităților, comportamentul preșcolarilor în
timpul realizării unei sarcini, atitudinea preșcolarilor, nivelul reușitei î n fiecare moment al
activității, eficiența strategiei folosite, capacitatea preșcolarilor de a finaliza sarcinile
propuse și puterea preșcolarilor de a elabora soluții și răspunsuri originale pentru
rezolvarea sarcinilor de lucru, comportamentul spontan ș i manifestările copiilor.
În activitatea desfășurată cu preșcolarii am observat relațiile existente sau cele care
se stabilesc între copii, felul cum comunică între ei, cum își îndeplinesc sarcinile de lucru,
am observat rolul pe care dorește copilul să -l aibă în cadrul grupului. Am observat
preferințele care apar între preșcolari dar și respingerile manifestate în diferite momente ale
activității.

61
Observând și consemnând care strategie este eficientă, care sunt momentele jocului
care se realizează mai greu , care sunt cele mai frecvente greșeli, am strâns un material
faptic d e care m -am folosit în studiu .
Metoda analizei produselor activității
Această metodă mi -a oferit informații despre procesele psihice și unele trăsături de
personalitate ale preșcolarilor prin observarea lucrărilor realizare în unele dintre activități.
Analiza acestor lucrări ale preșcolarilor s -a realizat după mai multe criterii și anume:
originalitate, complexitate, expresivitate, progresul înregistrat de la o etapă la alta și
interesul manifestat față de o activitate sau alta.
Prin analiza produselor am obținut informații despre lumea interioară a
preșcolarului, despre bogăția de idei și imaginația sa, despre spiritul de observație, logica
gândirii și despre capacitatea de aplicare în pr actică a cunoștințelor însușite.
Analiza acestor lucrări am realizat -o după următoarele criterii:
 nivelul de cunoștințe
 gradul de formare a priceperilor și deprinderilor intelectuale.
 originalitatea, expresivitatea precum și progresele înregistrate de fiecare
preșcolar de la o etapă la alta.

III.3. Lotul de subiecți

Studiul a fost realizată la Grădiniț a cu P.P. Lizuca, din Bră ila în anul ș colar 2013 – 2014,
la grupa mare, instituție unde eu funcționez ca și educatoare . Eșantionul a fost compus din
20 de copii (fete și băieț i), cu vârsta de 5 -6 ani .
Copiii provin din familii cu posib ilități materiale bune și foarte bune ( cu o singurǎ
excepție) și au o dezvoltare intelectuală normală, rezultatele la evaluǎrile inițiale dar și cele
din anii școlari pre cedenți reprezentând argumente relevante în acest sens. Majoritatea
copiilor locuiesc în apropierea grǎdiniței, doar doi dintre ei locuiesc în alt cartier .
Frecvența copiilor la grǎdinițǎ este una bunǎ, doi dintre copii fiind mai bolnǎvicioși, au
lipsit m ai des. Copii provin di n familii biparentale, doar trei dintre ei fiind crescuți
demamă , iar doi aflându -se în grija bunicilor. Prezența pǎrinților în viața copiilor este, a
fost și va fi un atuu în dezvoltarea lor psiho -emoționalǎ și oricât de mult ne -am dori sǎ
suplinim dragostea și grija parentalǎ nu reușim de fiecare datǎ sǎ trecem de barierele

62
nevǎzute impuse de un copil ce simte zilnic absența pǎrinților din viața sa.

III.4. Etapele studiului
Proba de evaluare inițială a fost aplicată la disciplina abilități practice în perioada
septembrie -octombrie 2013 , cu s copul de a stabili niv elul potenț ialului creativ al
preșcolarilor, urmată de cea de -a doua etapă a studiului în perioada noiembrie -mai 2014.
Proba de evaluare finală a fost aplic ată pe același domeniu în perioada ma i-iunie
2014 , cu un grad de dificultate diferit, cu scopul de a retesta subiecții și de a compara
rezultatele inițiale cu cele finale.
Pe parcursul jocurilor de creație am observat comportamentul spontan,
manifestările preșcolarilor, fluiditatea, flexibilitatea, o riginalitatea.
La testul inițial și la testul final am evaluat gradul de dezvoltare al potențialului
creativ al copiilor după indicatorii următori:
 fluența (fluiditatea) – numărul de culori și numărul de modele folosite; indicele de
fluiditate este dat de numărul total al întrebuințărilor;
 flexibilitatea – capacitatea de a modifica și de a restructura eficient demersul
gândirii în situații noi, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a
renunța la ipotezele vechi și de a adopta altele noi, de a face transferuri, de a realiza diverse
modele, de a utiliza neobișnuit obiectele; indicele de flexibilitate este dat de numărul total
de categorii diferite în care se pot include rezolvările;
 origin alitatea – capacitatea de a emite idei noi, soluț ii ingenioase, neconvenționale,
neobișnuite, care șochează; indicele de originalitate este dat de raritatea statistică a
rezolvării;
ETAPA I – Etapa inițială
Pentru identificarea potențialulu i creativ, la începutul anului ș colar am aplicat un
test inițial, jocul de creație aplicat a fost construcția unui “Poster” pe tema sănătății.
Proba inițială : “poster” – lucrare colectivă
Obiective operaționale:
– să aleagă din materialele puse la dispoziție pe acelea care semnifică pentru ei
conceptul de “sănătate”;

63
– să decoreze suprafața siluetei alese folosind tehnici diferite: ruperea și lipirea hârtiei
sau ruperea, mototolirea și lipirea hârtiei;
– să îmbine creativ lucrările individuale sub forma unui poster;
Materiale didactice : legume naturale, eșarfă, prăjituri, siluete de legume decupate
din carton, hârtie creponată, lipici, silueta unui coș din carton.
Desfășurarea jocului : Preșcolarii sunt așezați în cerc pe niște pernuțe. În mijlocul
lor se află o tavă c u legume naturale tăiate și prăjituri. Un copil va fi legat la ochi, iar altul
îl va servi cu o legumă sau cu o prăjitură. Sarcina copilului legat la ochi este să
deosebeasc ă alimentul sănătos de cel mai puțin sănătos și să alcătuiască un enunț despre
acesta. Exemplu: Eu am gustat dintr -un morcov. Morcovul este bun pentru vedere. / Eu am
mâncat o prăjitură. Prăjitura nu este sănătoasă pentru dinți. etc. Dacă rezolvă sarcina cu
succes, va fi recompensat cu aplauze.
Preșcolarii sunt invitați să realizeze acum posterul pe tema sănătății, folosind
materialele puse la dispoziție. Utilizând metoda brainstorming , fiecare copil a trebuit să
spună un cuvânt care pentru ei înseamnă sănătate. Copiii au asociat cuvântul sănătate cu
următoarele cuvinte: morcov, ardei, s uc de fructe, sport etc. Pentru a realiza posterul ei au
avut la dispoziție siluete de legume din carton, siluete de alimente nesănătoase, hârtie
creponată și lipici, precum și forma unui coș din carton.
Constatări: Unii copii au ales exact leguma pe care au gustat -o, alții au ales la
întâmplare forma unei legume, și trei dintre ei au ales silueta unui aliment mai puțin
sănătos. Cu ajutorul hârtiei creponate au decorat suprafața legumei, unii au rupt hârtia și au
lipit-o, iar alții au și mototolit bucata d e hârtie.O parte dintre preșcolarii care au ales
varianta de mototolire a hârtiei nu au reușit să acopere în totalitate silueta legumei. Copiii
au ales culoarea hârtiei creponate ținând cont de culoarea legumei naturale, doi copii nu au
respectat culoarea (unul a făcut roșia verde, motivând că aceasta nu s -a copt, iar altul a
făcut o vânăta galbenă, spunând că a stat prea mult la soare.)
Pentru că tema jocului de creație era “sănătatea” copiii au ales legumele și le -au
așezat în coșul din carton.
Itemi:
 selectează dintre materialele puse la dispoziție pe acelea care semnifică pentru ei
conceptul de “sănătate”;

64
 decorează suprafața siluetei alese folosind tehnici diferite: ruperea și lipirea hârtiei
sau ruperea, mototolirea și lipirea hârtiei;
 îmbină creativ lucrările individuale sub forma unui poster;
La proba inițială, copiii au realizat posterul din imagine . Copiii au obținut
rezultatele prezentate în Tabelul 1.

La îndeplinirea sarcinilor din cadrul fiecărui item se vor acorda între 0-5puncte.
Punctaj
– 6-10 p – Potențial creativ dezvoltat PCD
– 0-5 p – Potențial creativ ce necesită stimulare PCS
Rezultatele obținute la proba inițială sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr.
Crt. Inițialele
preșcolarilor Potențial
creativ
dezvoltat Potențial
creativ
ce necesită
stimulare
1. A.V.P. 5p
2. B.L.D 4p
3. B.R.V. 4p
4. B.A.M. 5p
5. B.M.C. 3p
6. D.A.G. 9p

65
7. D.R.G. 3p
8. G.B.S 8p
9. G.M.G. 8p
10. G.G.V. 8p
11. H.S.M. 4p
12. I.M.M. 5p
13. M.M.C. 8p
14. N.V.M. 9p
15. N.B.F. 4p
16. S.S.N. 5p
17. S.A.R. 5p
18. T.I.R. 3p
19. T.D.M 7p
20. Z.A.G. 2p
Tabelul nr.1 Rezultatele obținute la proba inițială

Nr. de
subiecți Rezultatele obț inute
PCD PCS
Nr.copii % Nr.copii %
20 7 35 13 65
Tabel nr.2 Rezultatele obținute la testul inițial

66

Fig nr 1.Reprezentarea grafică a rezulta telor obținute la testul inițial
În urma testului inițial aplicat la abilități practice 7 din cei 20 d e copii au avut
rezultate bune, atingând comportamentele măs urabile stabilite. Un număr de 13 preșcolari
au îndeplinit parțial obiectivele, fapt ce impune pentru viitor sarcini suplimentare pentru
stimularea potențialului creativ și pentru consolidarea tehnicilor de lucru.

ETAPA II – Desfășurarea propriu -zisă a studiului

În această etapăam elaborat ș i implementat jocuri de creație , urm ărind
îmbunătățirea potențialului creativ al preșcolarilor . Am studiat copiii încă din prima zi și
am consemnat observațiile referitoare la nivelul cunoștințelor. Având în vedere acest lucr u
am confecționat material didactic necesar activităților și am folosit o serie de tehnici
creative adaptate personalității copiilor, vârstei, prin care să li se dezvolte: memoria,
imaginația, gândirea. M -am bazat pe ideea că în fiecare copil există potenț ial creator care
trebuie stimulat și dezvoltat.Rolul meu a fost acela de a trezi în sufletul copiilor un
sentiment de dragoste pentru un lucru, o ființă, interesul pentru lumea înconjurătoare, de a -l
ajuta să se exprime și să interpreteze ceea ce cunoaște.
Pentru dezvoltarea creativității, copiii au fost implicați în situații de învățare, care
au câtevacaracteristici comune:
 produsul realizat de către copii are o anumită utilitate în casă sau în clasă, nu numai
funcție estetică (tablou, ramă de fotografie, față de masă, fructieră, platou, marionete
pentru teatru, vază pentru flori, bluză, jucărie etc.) 35%
65%PCD
PCS

67
 sarcina de lucru a necesitat și a permis o rezolvare în diverse moduri deoarece
copiii: au primit materiale variate din care au ales; și -au creat propriile modele (nu s -a
impus realizarea unui anumit model); au aplicat anumite tehnici de lucru, care nu au fost
demonstrate de educatoare, ci le -au descoperit singuri (de exemplu, suprapunerea
elementelor decorative);
 copiii au avut la dispoziție un anumit interv al de timp în care au elaborat lucrarea,
deci, nu au avut posibilitatea de a fi ajutați de alte persoane (părinți, frați, bunici);
 copiii au folosit multe materiale care există în casă și care sunt considerate frecvent
deșeuri (ambalaje, sticle, cutii, cof raje de ouă etc.).

1. Jocul de creație
« Hai să facem o petrecere »

Tema : Lucrări din hârtie
Subiect : Coiful pentru petrecere
SCOP:
– stimularea operațiilor gândirii cu trimitere către gândirea creatoare, a imaginației;
– exersarea deprinderilor tehnice de lucru necesare activităților practice ;
– antrenarea curajului de a exprima soluții îndrăznețe, idei absolut originale.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să lipească în mod original elementele decorative pe siluetele primite, obținând un
anumit obiect;
– să îmbine arm onios diferite forme sau culori pentru realizarea estetică a elementelor
ce vor compune lucrarea finală;
– să mânuiască obiectele casnice, respectând norme simple de protecție și securitate.
MATERIALE DIDACTICE : ursuleț, siluete din carton colorat, elemente decorative,
sclipici, lipici, tavă, cuțite din plastic, biscuiți, cremă pentru prăjituri, farfurii, pahare,
șervețele, lingurițe, baloane, decorațiuni.

Desfășurarea jocului:

68

La întâlnirea de dimineață preșcolarii au fost anunțați că azi este ziua ursuleț ului
din grupa lor. Cu ajutorul metodei brainstorming ei au aflat de ce au nevoie la o petrecere.
Metoda oferă posibilitatea manifestării libere, spontane a imaginației membrilor grupului,
crește productivitatea creativității individuale ca urmare a inter acțiunii membrilor și a
acțiunii lor într -o soluție de grup.
Brainstorming -ul stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv și are efecte
psihologice incontestabile: crește încrederea în sine și în alții, produce plăcere personală,
crește spiritul de inițiativă.
Copiii au descoperit la centrul ARTӐ fâșii de carton colorat, steluțe, lipici,
sclipici. Ei au avut sarcina să decoreze această bucată de carton și să se gândească la ce ar
putea folosi dacă azi la grădiniță serbăm ziua ursulețului. După ce au decorat cartonul, unii
copiii au obținut un coif de petrecere, alții nu au pus coiful pe cap ci l -au folosit drept
trompetă.
Fiecare copil a trebuit să -i compună ursulețului o urare cât mai originală.
La sfârșitul activității copiii s -au costumat cu coifurile de petrecere confecționate
de ei, și i -au spus ursulețului urările compuse de ei.

2. Jocul de creație
“Spune ceva frumos despre….”

Tema: Lucrări din hârtie

69
Subiect : “Ramă pentru cea mai îndrăgită fotografie”
SCOP:
– consolidarea și perfecționarea unor deprinderi practice (șnuruire, decorare,
lipire) a diferitelor materiale pentru obținerea unui produs finit original.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să-și prezinte în mod original familia;
– să rea lizeze lucrări practice din diferite materiale, combinându -le între ele;
– să propună posibilități de valorificare a lucrărilor proprii prin oferirea
acestora celor dragi sau prin expunerea acestora în cadrul unor expoziții.
MATERIALE DIDACTICE: fotografie, carton colorat perforat, șnur, elemente decorative,
lipici.

Desfășurarea jocului:
La întâlnirea de dimineață fiecare copil va avea o fotografie cu familia sa. Ei își
vor prezenta familia colegilor spunând ceva caracteristic pentru fiecare membru.
Exemplu:” Mama mea se numește Ana și face prăjituri delicioase” sau “Eu îmi iubesc
fratele pentru că mă ajută să strâng jucăriile”etc. , iar apoi trebuie să spună ce simt câ nd
privesc acea poză cu familia ( iubire, respect, admirație etc.) . Au fost și cop iii care și -au
manifestat nemulțumirea față de unii membri din familie.
După aceea copiii vor avea sarcina să realizeze o ramă pentru fotografia cu
familia ca să o poată expune mai ușor în camera lor.
Mai întâi ei vor lipi fotografia pe bucata de carton p erforată, apoi vor șnurui
cartonul cu firul de lână colorată și în final vor decora rama foto după bunul plac, asociind
elementele decorative puse la dispoziție cu sentimentele nutrite pentru familia lor.
Constatări : unii copii au realizat o ramă numai din inimioare, simbol al dragostei
nemărginite; alții au presărat printre inimioare câteva flori, simbol al respectului și
admirației, unii au lipit elemente decorative pe fața anumitor membri din familie, motivând
că sunt supărați pe ei..

70

3. Jocul de creație
“Spune tot ce știi despre….”

Tema: Lucrări cu materiale din natură
Subiect : “Rodul Toamnei – Sporul casei ”

SCOPUL:
– încurajarea emiterii de opinii/păreri în legătură cu tema dată: cerealele;
– stimularea expresivității și creativității prin a ctivitățile practice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să denumească materialul din natură pus la dispoziție;
– să asocieze semințele cu planta căreia îi aparțin;
– să sorteze elementele alcătuind mulțimi distincte;
– să introducă succesiv elementele fiecărei mulțimi într -un recipient, în
ordinea dorită, realizând produse originale.
MATERIALE DIDACTICE: semințe de dovleac, de floarea soarelui, boabe de grâu, boabe
de porumb, recipient de sticlă, lână, material.

Desfășura rea jocului:

71

Pentru realizarea jocului “Spune tot ce știi despre….” vom folosi metoda
acvariul. Această metodă presupune ca toți copiii să se așeze în două cercuri – în cel din
interior se vor afla “peștii” și în cel din exterior “pescarii”. În mijlocul c ercului se află un
coș cu semințe de dovleac, de floarea soarelui, boabe de grâu, boabe de porumb, fiecare
“pește” trebuie să spună tot ce știe despre o cereală aleasă, iar “pescarul” din spatele său va
trebui să completeze cele spuse.
Cu aceste cereale co piii trebuie să realizeze o lucrare numită “Rodul toamnei”.
Constatări: unii copii au separat în recipiente diferite cerealele, obținând 4 sticle
cu cereale diferite, iar alții au alternat în mod original straturi de cereale în recipient și au
decorat capa cul sticlei cu bucata de material pusă la dispoziție.
Lucrările finisate au fost valorificate astfel: unii copii le -au folosit ca obiecte de
decor în familie, iar alții le -au donat pentru a fi comercializate în scop caritabil în cadrul
Târgului “Nepoți pen tru bunici”, acțiune desfășurată la nivelul județului Brăila.

4. Jocul de creație
“Dacă eu aș fi…., aș…..”

Tema: Lucrări din hârtie
Subiect: Pălăriuța “Dacă”

72
SCOPUL:
– stimularea creativității și exersarea capacității de a formula descrieri sintetice ale
aspectelor caracteristice,importante ale ființelor,fenomenelor,obiectelor care
interesează.
– consolidarea și perfecționarea unor deprinderi practice a diferitelor aspecte
pentru obținerea unui produs finit.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să șnuruiască marginea pălăriei;
– să asambleze prin lipire părțile componente ale pălăriei magice;
– să decoreze liber și creativ pălăria cu elementele puse la dispoziție;
– să-și exprime propriile opinii, sentimente legate de natură și ocrotirea acesteia.
MATERIALE DIDACTICE: cerc din carton colorat, fâșii de hârtie colorată, șnur, elemente
decorative, lipici, pălărie mare, cutie cu m ateriale din natură reprezentând plante și
animale din diferite mulaje (un copac, o ghindă, o frunză, o floare, o veveriță, o pasăre , un
copil etc.), stimulente cu fețe vesele.
Desfășurarea jocului:
Copiii sunt așezați pe pernuțe , în formație de cerc. Educatoarea prezintă
materialele didactice și explică copiilor regulile jocului. Copiii vor scoate la întâmplare un
obiect din cutie , își vor pune pălăria pe cap și se vor juca jocul “Pălăriuța Dacă”.
Pe rând vor veni în centru, vor identifica obiectul descoperit în cutie și vor spune
ce își imaginează ei dacă ar fi elementul respectiv.
Sarcina educatoarei este de a stimula copiii să spună ceea ce cred ei că ar putea
face pentru binele pădurii. Se va insista asupra importanței faptelor bune, de îngrijir e și de
ocrotire a mediului, al ecosistemului pădurii.
Exemplu:
-“Dacă eu aș fi un copac în mijlocul pădurii, aș lăsa păsărelele să – și facă cuib
între crengile mele”.
-“Dacă eu aș fi o ghindă în pădure, aș face să crească din mine un stejar”.
-“Dacă eu a ș fi un copil în pădure, aș avea grijă ca nimeni să n -o polueze”.
-“Dacă eu aș fi o frunză în pădure, aș face umbră puilor de păsărele.”
-“Dacă eu aș fi o floare în pădure, aș dărui polen albinelor.”
-“Dacă eu aș fi o zmeură în pădure, aș hrăni un ursuleț. ”

73

-“Dacă eu aș fi un adult în pădure, n -aș tăia copacii.”
Pentru fiecare răspuns bun, copilul va primi o față veselă, semn că pădurea este
mulțumită pentru faptul că ei, copiii, știu să o ocrotească, și materialul didactic necesar
pentru a -și realiza și el o pălărie asemănătoare.
Jocul se încheie cu un mic cântecel : Sunt pălăriuța “Dacă”, /Copilașii să mă
placă, /Eu surprize multe ascund,/ Copilașii îmi răspund./ Dacă -mi răspunzi la întrebare,
/Ai o față zâmbitoare.”
Mai întâi vor șnurui marginea pălăriei, apoi vor asambla prin lipire părțile
respective ale acesteia și în final o vor decora cu elemen te la alegere ( f runze, flori).
Constatări : unii copii și -au decorat pălăria cu elemente decorative identice cu
personajul întruchipat sub pălărie.

5. Jocul de creație :
“ Cea mai frumoasă creație vestimentară”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile
Subiect: “Bluzița Toamnei ”
SCOPUL :
– dezvoltarea capacității creatoare.
– cultivarea gustului pentru frumos .

74

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să execute operații practice simple: decupare, lipire, decorare, realizând o
creație unică;
– să exprime în cuvinte semnificația creației;
– să coopereze la realizarea sarcinii, lucrând în perechi.
MATERIALE DIDACTICE : lipici, pungi -maieu, siluete cu fructe, covor roșu, microfon .

Desfășurarea jocului:
Preșcolarii vor fi împărțiți în două echipe: “manechinele” și “designerii”. Pe o
masă în fața lor vor avea fructe natural e și jetoane (fiecărui fruct îi corespunde un
jeton) .Fiecare designer va alege imaginea unui fruct pe care nu o va arăta nici unui
coleg. Uncopil -manechin va crea o ghicitoare despre un fruct, designerul care are răspunsul
la ghicitoare va face pereche cu respectivul coleg. Perechea astfel formată va merge la
centrul de creație unde vor descoperi bluzița maieu din pungă de plastic, lipici și diferite
siluete de fructe cu care trebuie să decoreze bluza.
Manechinele se vor costuma cu bluzele din punga de plastic, iar designerii au
sarcina să le decoreze cât mai original, iar în fi nal să -și prezinte creația: culorile folosite,
fructele alese. Apoi, copilul care a fost manechin trebuie să contribuie și el la decorarea
bluziței folosind doar trei elemente decorative la alegere.
Constatări : unii copii au decorat bluza doar cu fructul preferat sau au combinat
doar fructele de culoare galbenă, alții au folosit toate fructele puse la dispoziție.

75

6. Jocul de creație
„Spune cât mai multe obiecte cu care crezi că se aseamănă triunghiul, cercul.”

Tema: Lucrări din hârtie
Subiect: “CE POȚI FACE DIN MÂINI GINGAȘE ?”
SCOPUL:
– stimularea creativității de grup a copiilor prin identificarea a cât mai multor
obiecte cu care se aseamănă triunghiul, cercul.
– dezvoltarea capacității creatoare.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să identifice obiecte care se aseamănă cu cercul și triunghiul;
– să traseze după contur forma palmei;
– să decupeze forma palmei pentru a asambla prin lipire un brăduț și o coroniță.
MATERIALE DIDACTICE: hârtie verde, foarfe că, lipici, elemente decorative.
Desfășurarea jocului:
Copiii au primit un colet trimis de Moș Crăciun, ambalat în hâr tie roșie și legat cu
fundă albă . În el se afla hârtie verde, foarfece, lipici, o formă de triunghi și una de cercși un
plic care conține un mesaj de la Moș Crăciun.
Moș Crăciun îi roagă pe copii să denumească obiecte, lucruri specifice
anotimpului iarna care pot avea formă de cerc și triunghi. Răspunsurile lor au fost :
acoperiș de casă, brad, glob, coroniță de Crăciun, bulgăre de zăpadă,turtă dulce,tichiuța
piticilor etc.
La sugestia educatoarei copiii își vor trasa conturul palmei pe foaia verde, iar apoi
vor decupa forma palmei lor. La întrebarea educatoarei ce cadou îi pot oferi moșului în
formă de triunghi sau cerc , ei au ales să realizeze din pălmuțele lor ginga șe un brad și o
coroniță pentru ușă pe care le -au decorat în mod original.

76

7. Jocul de creație:
„Ce vrea omul de zăpadă? ”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile
Subiect: ”Omul de zăpadă ”
SCOPUL:
– stimularea creativității copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai multe soluții
de realizare a unui om de zăpadă .
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să îmbine materialele primite, realizând o creație unică;
– să exprime în cuvinte semnificația creației;
– să aplice în situați i noi tehnici de lucru învățate pentru a realiza compoziții
originale.
MATERIALE DIDACTICE : bile, plastilină, vată , aracet, hârtie creponată, discuri din
material, hârtie colorată.

Desfășurare a jocului :

77
Copiii sunt așezați în formă de cerc, în mijlocul lor se află un om de zăpadă din
polistiren și jetoane cu diferite imagini. În clipele următoare ne vom juca jocul “ Ce vrea
omul de zăpadă? ”
Regula jocului: copiii trebuie să recunoască, să aleagă imaginile specifice
anotimpului iarna, motivând alegerea făcută. Exemplu: copilul atins de bagheta fermecată
a Zânei Iarnă alege o imagine de iarnă și motivează așezarea ei în jurul omului de zăpadă.
“ Omului de zăpadă îi plac copiii cu patine. Dacă a al es o imagine din alt anotimp, trebuie
să motiveze de ce nu o așează lângă omul de zăpadă: “Omului de zăpadă nu -i place soarele
pentru că se topește din cauza căldurii.”
Pornind de la ideea că omul de zăpadă dorește să aibă prieteni alți oameni de zăpadă, n e-
am oferit să realizăm și noi câțiva.
Exemplu:
Nimic mai plăcut iarna decât să confecționezi un om de zăpadă. Și dacă nu -l poți
face din zăpadă autentică, cel mai simplu este să -l faci din plastilină. De multe ori nu ai
însă suficientă plastilină albă. Iată câteva trucuri pentru a confecționa un om mare de
zăpadă.
Să ne oprim întâi la plastilină. Caută prin lada de jucării 3 mingiuțe mici, sunt
sigură că ai câteva. Acoperă mingiuțele cu un stat subțire de plastilină. Vei folosi mult mai
puțină decât dacă ai realiza o bilă întreagă. Suprapune apoi mingiuțele, adaugă năsturei din
plastilină neagră, ochi și un morcov. Realizează și o pălărioară și omulețul tău este gata.
Dar iată o variantă mai interesantă. Cum să confecționezi din vată un om de
zăpadă.
Ai nevoie de: vată (în funcție de cât de mare vrei să fie omul de zăpadă), aracet
(nu alt tip de lipici!), o ceșcuță cu apă, hârtie glasată pentru pălărie, acuarele și pensulă,
bandă adezivă, o rămurică.
Împarte vata în trei grămăjoare: una mică, una mijloci e și una mare. Din ele vei
face viitorii bulgări ce alcătuiesc omul de zăpadă.
Adaugă lingurița de aracet în ceșcuța cu apă și amestecă bine. Umezește -ți mâinile
și începi și modelează bulgărașii. Ai grijă să nu umezești bulgărașul de vată decât la
suprafață, și adaugă apă în palme cât ai nevoie. Rotunjește -l între mâini până capătă formă.
Procedează apoi identic cu ceilalți bulgărași. Când sunt gata, lipește -i între ei cu a racet și
lasă omul de zăpadă se usuce.

78

Apoi poți să -l decorezi cum dorești !
Printre materialele puse la dispoziție copiii au găsit și discuri albe, aceștia au
realizat un tablou cu un om de zăpadă.

Oameni de zăpadă din rola de hârtie

79

8. Jocul de creație
„Hai să facem o poveste!”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile
Subiect : „Marionete din pungi de hârtie”
SCOPUL:
– stimularea expresivității și creativității prin aplicarea în situații noi a unor
tehnici de lucru învățate pentru a realiza compoziții originale.
– formarea și dezvoltarea exprimării orale, dar și a celei realizate prin mijloace
artistice;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să decupeze părțile componente ale animalului preferat;
– să coloreze elementele decupate;
– să lipească pe punga de hârtie elementele decupate, realizând astfel o marionetă;
– să numească animalele , punându -le într -o situație anume;
MATERIALE DIDACTICE : părți componente ale animalelor , o pungă de hârtie,
foarfecă, lipici și culori, jetoane mari A4, format carte de joc cu diferite imagini (plante,
obiecte, animale domestice și sălbatice din dife rite medii de viață).

Desfășurarea jocului:
Copiii sunt așezați în semicerc, pe pernuțe. Jetoanele sunt așezate pe covor,
cu fața în jos. (număr fix de jetoane ales de către copii)
Printr -o numărătoare veselă, este nominalizat copilul care începe povestea.
El spune formula de început: „A fost odată…”, întoarce un jeton și numește imaginea,
continuând povestea.
Colegii pot să intervină să completeze până când se epuizează toate ideile
legate de acel jeton, apoi este ales un alt copil care întoarce alt jeton și continuă povestea
inserând ca personaj imaginea descoperită. Când se termină povestea, copilul spune o
formulă de încheiere.

80

Invit apoi copiii să meargă l a centrul Artă , să descopere materialele puse la
dispoziție, și să realizeze cu ele un personaj .
Copiii au intuit o pungă de hârtie, părți componente ale animalelor sălbatice și
domestice, necolorate, foarfecă, lipici și creioane colorate.
Sarcina lor e ste să coloreze părțile componente ale animalului, să le decupeze și să
le lipească pe punga de hârtie realizând astfel o marionetă.
Constatări: unii copii au colorat altfel animalele decât sunt ele în realitate; alții au
folosit punga de hârtie pe cap dre pt mască și au avut nevoie de sprijinul educatoarei pentru
a le decupa ochii, nasul și gura.

9. Jocul de creație
„ Ce poți face cu …? ”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile
Subiect: “ O altfel de vază”
SCOPUL:
– stimularea creativității copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai multe
întrebuințări ale unui concept dat .
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să îmbine materialele primite, realizând o creație unică;

81

– să propună posibilități de valorificare a lucrărilor proprii prin ofe rirea acestora celor
dragi sau prin expunerea lor în cadrul unor expoziții.
MATERIALE DIDACTICE : șervetel, foarfece, lac adeziv, aracet, pensulă si suportul pe
care urmează să -l decorați.

Desfășurare a jocului :
Copiii sunt în semicerc și au în față diferite obiecte. Se cere copiilor să se
citeze toate întrebuințările posibile ale unui concept dat: sapă, haină, floare, borcan, sub
enunțarea verbală a educatorului:” Ce poți face cu o sapă, un borcan? Co piii au răspuns la
primul concept „sapă”: să sapi pământul, să faci o groapă pentru a planta un pom, să
oprești apa făcând un zid de pământ în calea ei.; la al doilea concept „borcan”, copiii au
răspuns: să bei apa, să prinzi albine, să pui flori în el. La acest răspuns le -am sugerat
copiilor să transformăm borcanul într -o vază cu ajutorul unei tehnici noi „ Tehnica
șervețelului”.
În cele ce urmează vă vom împărtăși modul în care am lucrat noi:
Pasul 1: Am spălat foarte bine borcanele și le -am pus la uscat (mai ales pentru că
în acest an am fost o grupă cu specific eco și am încercat să valorificăm tot ceea ce s – a
putut din rândul materialelor reciclabile), am pregătit aracetul diluându -l cu puțină apă
pentru a nu fi prea gros .
Pasul 2: Am tăiat șervețelu l în patru părți, apoi din cele trei straturi din care este
alcătuit , am desprins stratul imprimat al uneia dintre cele patru părți.
Pasul 3: Am aplicat cu pensula aracet, într -un strat subțire, pe toată suprafața care
urmează a fi decorată(mișcările cu pensula trebuie efectuate p e orizontală și cât mai rapid).
Pasul 4: Am așezat cu grijă deasupra șervetelul pe care l – am pregătit, netezindu – l
cu mișcări ușoare ale palmel or, din mijloc spre exterior.
Pasul 5: Peste șervețelul fixat, am aplicat un strat d e lac – adeziv, utilizând o
pensulă lată și moale pentru a nu rupe
șervețelul. Mișcările de aplicare a lacului
cu pensula se vor face din ce ntru către
margini.

82

Constatări: la întrebarea „cum altfel mai puteam obține vaze din borcane?” ,
copiii au răspuns: prin pictarea borcanului sau prin lipire de elemente decorative.

ETAPA III -Etapa finală

În această ultimă etapă am aplicat subiecților o probă de evaluar ea finală,
la disciplina abilități practice. În această etapă se poate face verificarea ipotezei, conform
căreia,
“ Dacă în jocurile de creație se dă posibilitatea copiilor să aleagă mai multe
variante de a utiliza și valorifica materialul didactic pus la dispoziție, atunci această
oportunitate aco rdată preșcolarilor poate determina o dezvoltare a capacităților creatoare
ale acestuia în domeniul estetic.”
Proba finală : “La mulți ani, sănătate! ” – poster – lucrare colectivă
Obiective operaționale :
– Să decupeze după contur diverse imagini puse la dispoziție ;
– Să decoreze în mod original materialele alese și decupate ;
– Să realizeze un poster pe tema sănătății, pornind de la titlul lucrării.
Material didactic : siluete de fructe și legume, hârtie colorată, carton mare alb,
carton colorat, foarfecă , lipici, elemente decorative.
Desfășurarea jocului:
Dacă la începutul anului școlar copiii au realizat cu ajutor un poster pe tema
sănătății, în sensul că au avut la dispoziție diverse materiale care te ajutau să dai ușor o
definiție a sănătății, acum preșcolarii au avut libertatea de a realiza cât mai original și
creativ acest poster, pornind doar de la titlul “ La mulți ani, sănătate!”.
La orice petrecere aniversară sărbătoritul are un tort delicios, pornind de la acest
mic indiciu preșcolarii s -au gâ ndit să realizeze un tort sănătos din fructe și legume. Fiecare

83
copil si -a ales un fruct sau o legumă pe care au ales să o decupeze și să o decoreze în mod
original cu fâșii de hârtie colorată. În final aceste lucrări individuale au fost așezate sub
forma unui tort realizând astfel lucrarea colectivă posterul pe tema sănătății. Pe marginea
posterului fiecare copil și -a desenat chipul.
La sfârșitul activității copiii au fost recompensați cu o salată de fructe.
Constatări: copiii au ales materiale diverse p e care le -au decupat și decorat în
mod original, nu doar legume ca la proba inițială, unii copii au decorat mai multe siluete,
au aplicat mai multe tehnici. Dacă la proba inițială li s -a dat copiilor forma posterului , „un
coș”, la proba finală au creat -o singuri, pornind de la titlul lucrării.

Itemi:
– Decupează după contur imagini alese în concordanță cu tema lucrării;
– Decorează în mod original siluetele decupate;
– Realizează un poster pe tema sănătății, pornind de la titlul lucrării.
La îndeplinirea sarcinilor fiecărui item se vor acorda 0-5puncte.
Punctaj:
– 6-10 p – Potențial creativ dezvoltat PCD

84
– 0-5 p – Potențial creativ ce necesită stimulare PCS
Rezultatele obținute la proba finală sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr.
Crt. Inițialele
preșcolarilor Potențial
creativ
dezvoltat Potențial
creativ
ce necesită
stimulare
1. A.V.P. 9p
2. B.L.D 5p
3. B.R.V. 9p
4. B.A.M. 8p
5. B.M.C. 5p
6. D.A.G. 10p
7. D.R.G. 5p
8. G.B.S 10p
9. G.M.G. 10p
10. G.G.V. 10p
11. H.S.M. 10p
12. I.M.M. 10p
13. M.M.C. 9p
14. N.V.M. 10p
15. N.B.F. 5p
16. S.S.N. 8p
17. S.A.R. 9p
18. T.I.R. 5p
19. T.D.M 10p
20. Z.A.G. 4p
Tabel nr.3 Rezultatele obținute la proba de evaluare finală

Rezultatele obț inute
Nr. de PCD PCS

85
subiecți Nr.copii % Nr.copii %
20 14 70 6 30
Tabel nr. 4 Rezultatele probei de evaluare finală la nivelul grupei

Figura nr.2 Reprezentarea grafică a rezultate lor obținute la evaluarea finală

S- au obținut următoarele rezultate: 14 copii au atins comportamentele măsurabile stabil ite
(au realizat toți itemii), iar 6 copii au îndeplinit parțial obiectivele urmărite ( au realizat
primii 2 itemi).

Fig nr.3 Reprezent area grafică a rezultatelor obț inute la cele doua evaluă ri
70%30%0
PCD
PCS
0%10%20%30%40%50%60%70%
EV.I EV.F

86

III.5 . Analiza și interpretarea rezultatelor

Analizând rezultatele obținute de copiii la testele inițiale și la tes tele finale, remarcăm
faptul că 14 copiii au obținut rezultate mai bune la testul final, deci au progresat.
Rezultatele bune la proba finală sunt explicate prin asigurarea condițiilor
favorabile pentrudezvoltarea creativității:
– copiii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care au avut
posibilitatea să realizezeproduse noi, să își dezvolte abi litățile practice și capacitățile
specifice creativității (a observa, aanaliza, a reprezenta, a compara, a deduce, a combina
etc.) (variabila independentă);
– s-au utilizat anumite metode și tehnici considerate eficiente în dezvoltarea
creativității (varia bilaindependentă);
– educatoarea a asigurat permanent un climat optim pentru creație plastică și
tehnică, oferindu -lecopiilor feed -back pozitiv, atât pe parcursul elaborării produselor, cât și
după realizarea lor;
– copiii au învățat și exersat modalități concrete, tehnici de lucru diferite prin care
pot elaboraproduse din diverse materiale;
– educatoarea a ținut cont de variabilele dependente: particularitățile de vârstă și
individuale alecopilului; specificul potențialului creativ la vârsta preșcolară ș i al fiecărui
copil; inteligențele multipleale fiecărui copil; cunoștințele și experiențele anterioare ale
elevilor în funcție de mediul din careprovin și de educația anterioară.
Rezultatele grupei experimentale concretizate în produsele realizate pot fi
sintetizate astfel:
– toți copiii posedă ansamblul de capacități cu ajutorul cărora o persoană produce
produse noi șioriginale, deci au creativitate dezvoltată la un anumit nivel;
– în grupa experimentală există mai mulți copii care au obținut performanțe l a una
sau mai multeprobe, deci nu există un singur copil cu potențial creativ maxim;

87
– fiecare copil are produse mai reușite, dar și mai puțin reușite, prin urmare nu se
poate stabili unprogres constant, liniar, la nivel individual, aspect specific evoluți ei
demersului creativ;
– performanțele grupei experimentale pot fi corelate cu mulțimea și calitatea
reprezentărilor, cucapacitățile și abilitățile formate pe parcursul activităților în orele de
,,Abilități practice” și în afara lor.

88

CONCLUZII

Creativitatea prin bogăția conținuturilor îl ajută pe copil să perce apă, să descopere,
să creeze, să însușească cunoștințe, să -și formeze competențe și aptitudini.
E cunoscut sloganul „Creația e necesară, deoarece fără ea nu există prezent și
viitor. În decursul vieții pe pământ omul a tot creat, el fiind tot o creație, a lui Dumnezeu.
O adevărată creație este aceea prin care autorul își exprimă trăirile interioare.”
Cheia succesului în creație o reprezintă munca tenace de punere în valoare a
potențialului creativ, “aurul” psihologic al personalității individului.
Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acțiunea
unui factor izolat, oricât de laborios ar fi el organizat ci presupune racordarea la circuitul
creativități i a întregii ambianțe în care trăiește ființa umană. Forțele creative ale
preșcolarului se formează și se de zvoltă numai în climatul ludic.
Jocul este o activitate cu caracter dominant la această vârstă, fapt demonstrat de
modul în care polarizează celelalte activități din viața copilul ui, după durata și ponderea sa,
după eficiența, în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante
modifcări în psihicul copilului.
Un lucru minunat și activator al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a -l
învăța să viseze, să se joace intelectual, pentru că așa cum spunea Constantin Rădulescu
Motru: "Dezvoltarea intelectuală la un nivel sup erior se obține și se exprimă prin gradul
înalt de originalitate. Deci, e necesar să -i învățăm pe copii să -și dezvolte în mod creator
imaginația."
În grădiniță se urmărește dezvoltarea personalității și pregătirea copilului pentru
școală. Stimulându -i crea tivitat ea îi stimulăm personalitatea .
Într-un fel privește o floare, un copil care a fost pregătit și sensibilizat, care a fost
învățat ce și cum să privească și în alt fel copilul care în toată viața lui a acționat dirijat,
îngrădit de idei și concepte f ixiste.

89
Explozia informațională la care asistăm și în care suntem și noi antrenați, ne
determină la noi căutări, confruntări de noi mijloace prin care să facilităm dezvoltarea
creativității copiilor sporind astfel eficiența procesului educativ.
Creativitat ea exprimă vocația fundamentală a ființei umane pe care M. Ralea o
consideră a fi "opțiunea pentru valori rare" prin "dep ășirea standardelor", prin "năz uința
novatoare" și "spirit creator".
Prin tot ce are specific, jocul permite copilului să înțeleagă leg ătura permanentă cu
realitatea cotidiană, să -i înțeleagă exigențele și să acționeze în modul său propriu și creat or,
în lumea în care trăiește.
În acest climat, copilul capătă încredere în forțele proprii, încât orice acțiune,
indiferent de conținutul ei c oncret, antrenează la exersare viața psihică în ansamblu,
inclu siv forțele creative existente.
Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei
personalități, deoarece oferă posib ilitatea cunoașterii copilului.Î n activitatea de f iecare zi,
jocul ocupă locul preferat. Doar jucându -se, el își satisface nevoia de activitate, de a
acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl
apropie de realitățile înconjurătoare.
Artele constituie fa ctorul cel mai important în procesul de formare, de cultivare a
calității nobile omenești. Educatorul în procesul organizării activităților trebuie să
folosească cele mai moderne tehnologii educaționale, mijloace, forme de organizare a
procesului de învăță mânt în instituțiile preșcolare pentru a stimula și dezvolta creativitatea
la copii.
În fața educatorului sunt înaintate următoarele cerințe : participarea și implicarea
motivațională în actul educativ; crearea soluțiilor și abordarea unor atitudini creat ive în
fața realizărilor problemelor de zi cu ziîn cercetarea creativității; reflexivitatea , pentru că
trebuie să considere și să reconsidere permanent ceea ce observă la copii și să analizeze cu
atenție datele; deschiderea , trebuie să accepte permanent no ul, soluțiile variate și flexibile
care să corespundă nevoilor copiilor, parteneriatul , lucrând împreună cu colegele sale, cu
părinții, cu specialiștii și cu membriicomunității care îi pot spr ijini efortul educativ;
empatia , presupune că în orice decizie educativă ține seama de trăirile copiilor și își aduce
permanent aminte că a fost și ea copil; flexibilitatea înplanificare, decizii și activități;

90
facilitatea constructivă, oferind opțiuni diferite copiilor și lăsându -i pe ei să aleagă
materiale diverse.
Educatorul trebuie să planifice jocuri artistice creative, activități cu conținut
creator, distracții, sărbători conform cerințelor curriculare reieșind din teoriile noilor
educații.
În partea teoretică a lucrării m – am opri t asupra analizei a concepțiilor diferiților
autori cu referință la creativitate : Guilford J.P., Alport G.W., Rogere C., Weisberg R., și
alții. To ți acești cercetători susțin ideea conform căreia creativitatea este o necesitate
socială, fiind principala c ondiție a progresului economic și social, a calității vieții și a
existenței societății. Ei consideră că supraviețuirea omului depinde de dimensiunea
creatoare a factorului uman.
Pe parcursul studiului am stabilit unele progrese în dezvoltarea creativităț ii la
copii, dar mai apar încă dificultăți în auto aprecierea adecvată.
Ținând cont de primele ipoteze putem vorbi despre :
 formarea și dezvoltarea priceperii și deprinderilor la copii, a
capacității de a fi creativ la alcătuirea și redarea formelor, obiec telor;
 la copii se dezvoltă valorile fundamentale ale omenirii : binele,
adevărul, frumosul, libertatea.
Din ultimele ipoteze putem concede, cu cât capacitatea creatoare va fi mai
dezvoltată cu atât mai mult potențialul creativ va fi mai înalt prin valor ile indicilor de :
expresivitate, coerență, originalitate, variabilitate, flexibilitate, fluență.
Adulții trebuie să contribuie la încurajarea copiilor în exprimarea emoțiilor,
propunerilor, sentimentelor :
 Copiii trebuie să fie învățați să -și folosească i maginația în
exprimarea emoțiilor;
 Copilul trebuie să fie apreciat pentru efortul pe care l -a depus în
realizarea sarcinilor. Astfel capătă o doză de încredere în sine și fiecare următoare
sarcină o va realiza cu mai multă ardoare.
 Să li se ofere posibil ități de câte ori este posibil pentru a -și da
părerea, a -și expune toate ideile.
Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ la copii, dar se simte
necesitatea de amodifica destul de mult modul de gândire și stilul de lucru.

91
BIBLIOGRAFIE:

1. Alecu, S.,(2005), Metodologia cercetării educaționale , E ditura Fundației
Universitare , ,,Dunărea de Jos”, Galați;
2. Albulescu, I., Albulescu, M., (1999), Didactica disciplinelor socio -umane, Editura
Napoca Star, Cluj – Napoca;
3. Amabile , M., T., (1997 ), Creativitatea ca mod de viață , Ghid pentru părinți și
profesori , Editura Științifică și Tehnică, București .
4. Barna, A., Antohe, G., (2001), Curs de pedagogie , Teoria intruirii, curriculum -ului
și evaluării, Editura Logos, Galați;
5. Barna, A., Antohe., G., (2004), Curs de pedagogie , Editura Fundației Universitare
Dunărea de Jos , Galați;
6. Bratu, B.,(1969), Creativitatea copilului , Ed itura Enciclopedică Română,
București;
7. Breben , S., Gongea,E., Ruiu,G., Fulga,M.,(2002), Metode interactive de
grup, EdituraArves, București;
8. Cerghit, I., (1980), Metode de învățămâ nt, E.D.P., București;
9. Cerghit,I.,(1997), Avantajele metodelor activ -participative , E.D.P.,București ;
10. Cerghit, I., ( 2008), Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași;
11. Claparade, E.,(1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală
Editura Didactică și Pedagogică, București;
12. Cojocaru , C.,(1975) ,Creativitate și inovație , Editura Științifică și
Enciclopedică, București;
13. Cosmovici, A., (1998), Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași;
14. Crețu, C . , (2002), Psihopedagogia creativității și a talentului , Editura Universitară
Al.I.Cuza , Iași;
15. Cucoș, C., (2002), Pedagogie , Editura Polirom, Iași;
16. Cucoș, C., (2002), Istoria pedagogiei, Editura Polirom, București;
17. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași ;
18. Cucoș C.,(2008), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice ,Editura Polirom, Iași;

92
19. Danescu, E., (2009), Stimularea creativității l a vârsta preșcolară , Editura Paralela 45,
Pitești;
20. Gagne, R., M., (1975), Condițiile învățării , (trad.), E.D.P., București;
21. Gîrboveanu, M.; Negoescu, V.; Nicola, G.; Onofrei, A.; Roco, M.; Surdu, A.;
(1981), Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ , E.D.P.,
București;
22. Golu, M., (1993), Dinamica persona lității, Editura Geneze, Bucureș ti.
23. Goia,R ., (2006), Formarea deprinder ilor manuale prin activități practic -aplicative ,
Editura Infomarket, Brașov ;
24. Grama , F., Pletea , M., Culea , L., Sesovici , A., Ciobotaru , A., Spânu , C., Dincă , G.,
Pletea , G., Călin , E., (2009) – “Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul
preșcolar – ghid pentru cadrele didactice – Vol I” , Editura Didactica Publishing
House, București ;
25. Grama ,F., Pletea , M., Culea , L., Sesovici , A., Ciobotaru , A., Spânu , C., Dincă , G.,
Pletea , G., Călin , E., (2009) – “Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul
preșcolar – ghid pentru cadrele didactice – Vol II” , Editura Didact ica Publishing
House, București ;
26. Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj – Napoca ;
27. Jinga, I., Istrate, E.,(2006 ), Manual de pedagogie, Editura ALL, București;
28. Joița, E., Ilie, V., Vlad, M., (2008 ), Pedagogie și elemente de psihologie școlară ,
Editura Arves, Craiova;
29. Kieran, E., (2008), Imaginația în predare și învǎțare , Editura D.P.H., București;
30. Landau, E., (1979), Psihologia creativității, Editura Didactică și Pedagogică,
București;
31. Negoescu, V. , (1981), Factori favorizanț i ai creativităț ii, Ed itura Dida ctică și
Pedagogică, Bucureș ti;
32. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București;
33. Oprea, C., L., (2005), Strategii didactice interactive , E.D.P., București;
34. Parfene, C., (1980), Compozițiile în școală , E.D.P. București;
35. Păun , E., Potolea , D., (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuriaplicative , Polirom, Iași;
36. Petrică, M. , Petre. M., (1969 ),Metodica predării activităților manuale în grădinița de
copii , Editura Didactică și pedagogică, București

93
37. Piajet,J., (1998), Psihologia in teligenței ,Editura Ș tiințificǎ, București;
38. Piaget, J., (2011), Psihologia copilului , Editura Cartier, București;
39. Popescu, Neveanu, P. ; Zlate, M.; Crețu, T. , (1990), Psihologie , Manual pentru liceu,
E.D.P., București;
40. Rocco, M.,(1980), Stimularea creativității tehnico -științifice , Editura
Științifică și Enciclopedică, București;
41. Rocco, M., (2004) , Creativitatea și inteligența emoțională , Editura Polirom, Iași;
42. Roșca, A., (1972), Creativitatea , E.D.P. București;
43. Roșca, Al., (1981), Creativitatea gen erală și specifică , Editura Academiei, București;
44. Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației , Editura Polirom, Iași;
45. Stoica, A., (1983), Creativitatea elevilor , E.D.P. București;
46. Șchiopu, U., Verza, E ., (1995), Psihologia vârstelor , Editura Didactică și Pedagogică,
București ;
47. Zlate, M., Zlate, C., (1982), Cunoașterea și activarea grupurilor sociale , Ed. Politicǎ,
București;
48. Zlate, M., (2006) , Fundamentele psihologiei, Editura Universitară , București;
49. *** Ghid de bune practici pentru educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani,
(2008),MECT, Unitatea de Management și Proiectelor pentru Învățământul
Preuniversitar ;
50. ***Programa activităților instructiv -educative din grădinițele de copii , (1993), M.J.,
București ;
51. *** Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4, (1997), Ministerul Educației, Cercetării
și Tineretului, București ;
52. http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=793772 ;
53. http://www.slideshare.net/craiova2012/creativit atea-
12914324 ;http://www.scrigroup.com/didactica –
pedagogie/grădinița/CREATIVITATEA -ȘI-CREAȚIA -LA-PR63676.php .

94
ANEXE

Activitățile practice sunt foarte îndrăgite de copii și de aceea educatoarea se poate folosi
de ele pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor categorii de activități, obiective pe care și
le-a propus de -a lungul unei teme sau a unui proiect tematic. Copilul nu va mai fi astfel pus în
fața unei fișe evaluative sau a unor chestionări orale, ci va realiza o lucrare p ractică ( lucru care îi
face pla cere), folosi ndu-se de toate cunoștințele ac umulate la diferitele activități desfășurate
anterior.
Iată cum printr -o activitate practică, preșcolarii pot fi evaluați la sfârșitul proiectului
tematic toamna.

PROIECT DE ACTIVITĂȚI INTEGRATE

NIVELUL II
TEMA ANUALĂ: CÂND,CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLÃ?
TEMA PROIECTULUI: Toamna – un cântec în culori;
TEMA SĂPTĂMÂNII : Toamnă și hărnicie;
TEMA ZILEI : Toamna la sat;
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare, verificare de cunoștințe;
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată( ADP + ADE+ ALA2)
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
 Verificarea și consolidarea cunoștințelor despre anotimpul Toamna;
 Consolidarea cunoștințelor matematice referitoare la mulțimi;
 Dezvoltarea abilităților practice;
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE
1.Activități de dezvoltare personala (ADP)
Întâlnirea de dimineață:
Tema zilei –„Toamna la sat ”(salutul, prezența, calendarul naturii, activitatea de grup, noutatea
zilei)
Tranziții -Joc cu text și cânt : „ A venit pe dealuri Toamna”, “Vine iarăși Toamna”, “Ziua
copiilor”.
2. Jocuri și activități didactice alese (ALA1)

95
Bibliotecă:
 Diamantul toamnei” -joc prin metoda interactivă de grup Diamantul;
SARCINI: -să descopere caracteristicile diamantului
-să intuiască răspunsurile ghicitori lor;

 Joc- ex. “Simbolul echipei”
SARCINI : – să asambleze elementele unui puzzle;
Artă:
 Coșuletul parfumat al Toamnei – aranjament floral natural;
SARCINI: -să selecteze flori cu tulpina scurtă și flori cu tulpina lungă;
-să realizeze un aranjament floral natural înfigâ nd tulpinile florilor în buretele
mineral pus la dispoziție.
 Fructiera Toamnei;
SARCINI: -să șnuruiască conform indicațiilor primite;
-să decoreze fructiera cu elementele puse la dispoziție după mai multe
criterii(mărime, formă, culoare, lung -scurt, gros -subțire etc)
 Tava pentru sandwich -uri sănătoase;
SARCINI: -să șnuruiască conform indicațiilor primite;
-să deco reze tava cu elementele puse la dispoziție după mai multe criterii (mărime,
formă, culoare, lung -scurt, gros -subțire etc)
Știință:
 Față de masă pentru belșugul toamnei” – lucru în perechi
SARCINI: – să decoreze fața de masă conform sarcinilor din fiecare b ilet în locul dedicate
echipei;
Joc de rol : „De-a bucătarii”
 Flori dulci (biscuiți în formă de floare umpluți cu dulceață)
SARCINI: -să umple biscuiții cu dulceață de gutui și prune, unul pentru ei și doi pentru colegi;
 Frigărui cu fructe asortate;
SARCINI: -să realizeze frigărui cu bucăți de fructe într -o anumită ordine.
 Sandwich -uri sănătoase vesele ( cu brânză tartinabilă și legume)
SARCINI: -să decoreze felia de pâine cu brânză și legume.

96
ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE (ADE) DS +DOS
“Masa cea cu roade plină”
DȘ – Domeniul științe : exercițiu -joc ( formare de mulțimi după criterii diferite : mărime, formă,
culoare, lung -scurt, gros -subțire etc).
DOS – Domeniul om și societate: – aplicație ( lipire, asamblare, ornare, decorare, șnuruire)
JOC URI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER ALESE (ALA2)
„Ospăț din belșugul Toamnei” – servirea mesei
“Hora gospodarilor” – cântec, joc și voie bună.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE
-să formeze mulțimi de elemente după mai multe criterii (mărime, formă, culoare, lungime,
grosime) luate în considerare separate sau simultan;
-să compare grupele formate apreciind global unde sunt mai multe/puține;
-să ordoneze elementele mulțimii după crite riul mărime;
-să execute operații practice simple: șnuruire, lipire, decorare, asamblare realizând lucrări
practice inspirate din viața cotidiană;
STRATEGII DIDACTICE
MATERIAL DIDACTIC: calendarul naturii, m aterial surpriză în power -point, panou -diamant,
jetoane, plicuri, simboluri pentru echipe, legende, coșuri pentru flori, burete mineral, flori
naturale de toamnă, tăvi din carton, silute cu flori, fructe și legume, șnur, fructiere din caron, față
de masă, fursecuri î n formă de petală de floare, dulceață, frigărui, fructe de toamnă, brânză,
legume, pâine, ustensile de bucătărie, lipici, costumații, elemente decorative etc.
METODE SI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, exercițiul , ,
metoda interactivă de grup Diamantul , lucru în perechi;
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri , individual, perechi..
BIBLIOGRAFIE
– Ana A, Cioflica S.M., (2006) – “Proiecte tematice orientative”, Editura Techno Art,
Oradea
– Grama F, Pletea M, Culea L, Sesovici A, Ciobotaru A, Spânu C, Dincă G, Pletea G, Călin
E, (2009) – “Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar – ghid pentru
cadrele didactice – Vol I” , Editura Didactica Publishing House, București

97
– Grama F, Pletea M, Culea L, Sesovici A, Ciobotaru A, Spânu C, Dincă G, Pletea G, Călin
E, (2009) – “Aplicațiile noului curriculum pentru învățământul preșcolar – ghid pentru
cadrele didactice – Vol II” , Editura Didactica Publishing House, București
– Preda V (coord. ), (2002) – “Metoda proiectelor la vârstele timpurii” , Editura miniped,
București

Scenariul zilei
Sala va fi decorată și amenajată în stil tradițional, astfel insuflându -le copiilor,îmbrăcați în
costume populare, atmosfera de la sat.
Activitea debutează prin Întâlnirea de dimineață , când va avea loc salutul dintre
educatoare și copii “Bună dimineața gospodar…Mihai, gospodin ă…Alina!”
Împărtășirea cu ceilalți : fiecare copil transmite un mesaj, un gând pentru colegul salutat,
se va fa ce prezența prin așezarea pozei fiecărui copil prezent la panoul grupei, se alege omul
zilei, apoi se completează Calendarul naturii , stabilindu -se anotimpul, vremea, ziua, data, luna,
anul. Urmează apoi momentul de înviorare pe melodia “Ziua copiilor”.
Noutatea zilei: Copiii, îmbrăcați în portul popular, alături de educatoare vor intui scopul
activității.
Deodată o voce misterioasă (la calculator) îi va saluta, le va spune că îi cunoaște pe
fiecare în parte după nume și putere și îi va ruga sa rezolve cu sprijinul doamnei educatoare o
activitate de grup “ Diamantul Toamnei” , promițându -le copiilor că dacă vor rezolva corect
sarcina, atunci le va dezvălui misterul si își va arăta fața.
Educatoarea împarte copiilor câte un jeton surpriză,de o anumită culoa re, în care va fi ilustrat un
element de toamnă, apoi va rosti ghicitori. Copilul va trebui să intuiască răspunsul, folosindu -se
de jeton apoi să-l așeze pe panoul -diamant, făcând totod ată și coresp ondența dintre culoarea
jetonului și culoarea dreptunghiu lui de pe diamant.
Pentru că au rezolvat sarcina, vocea își va descoperi identitatea, Toamna din Împărăția
anotimpurilor , apoi le va spune copiilor să fie atenți la ceea ce le va spune doamna educatoare
întrucât vor afla sarcinile de lucru de la centr ele de activitate.
Înainte de începerea lucrului Toamna din Împărăția anotimpurilor , le dăruiește copiilor
medalioane fermecate cu flori, fructe și legume de toamnă, apoi le propune încă un joc. Fiecare
echipă astfel formată (echipa florilor, legumelor, f ructelor) trebuie să -și confecț ioneze singură un

98
SIMBOL. Astfel fiecare echipă va primi un plic, în care vor fi elemente dintr -un puzzle. Copiii
vor descoperi imaginea asamblând piesele acelui puzzle si astfel vor obține un simbol al echipei
pe care îl v or duce la centrul de activitate, unde îsi vor recunoaște materialele cu care vor lucra.
Simbolurile echipei vor fi: fructe, legume, flori.
Prin intermediul cântecului “A venit pe dealuri toamna” se va realiza tranziția către
centrele de activitate. Copiii se vor urca în trenulețul gospodarilor și vor porni în călătoria către
centrele de activitate. Aju nși la fiecare centru, vor intui materialul didactic pus la dispoziție și vor
descoperi unde ar fi indicat să lucreze fiecare echipă.
Copii vor mânui materi al specific echipei din care fac parte, la fiecare centru de activitate (flori,
legume, fructe);
Sțiință
“Fața de masă pentru belșugul toamnei” – lucru în perechi.
Copiii se vor grupa în perechi, li se va da o legendă (ilustrată) și o vor executa, respectând
cerința și ajutându -se reciproc. Ei vor trebui să decoreze fața de masă în colțul dedicat echipei și
vor avea de rezolvat sarcini matematice de tipul :
Echipa legumelor -lipește pe fața de masă 3 roșii mari, 2 roșii mijlocii , 4 roșii mici etc.
Echipa florilor -lipește pe fața de masă 4 tufăn ele roșii și 3 tufănele galbene, 5 crizanteme albe
mari, 3 mici etc.
Echipa fructelor -lipește pe fața de masă 1 măr roșu mare, 1 măr verde mare, două pere mici și 5
pere mari, 3 mijlocii etc.
Artă
1. Echipa legumelor – “Tava veselă de toamnă” – șnuruiesc, decorează tăvi pentru
sandwich -uri, folosindu -se de silute cu legume de toamnă după criterii diferite ;
2. Echipa fructelor – “Fructiera Toamnei” -șnuruiesc, decorează fructiere folosindu -se de
silute cu fructe de diverse dimensiuni ;
3. Echipa florilor – “Coșulețul parfumat al Toamnei” – realizează aranjamente florale
natural e.
Sarcinile de lucru se vor realiza conform legendelor.
Joc de rol
1. Echipa legumelor -“Sandwich -uri sănătoase vesele ”-copiii vor realiza san dwich -uri
haioase și sănătoase folosi ndu-se de alimentele și legumele puse la dispoziție; vor unge
cu brănza felia de p ậine , apoi cu ajutorul legumelor vor da chip haios acelui sandwich.

99

2. Echipa fructelor – copiii vor realiz a“Frigărui cu fructe de toamnă”; copiii vor tăia fructele
în bucăți ,apoi vor realiza frigăruile de fructe respect ậnd legenda.
3. Echipa florilor -“Flori dulci” -copiii vor umple cu dulceață de gutui și prune prăjituri în
formă de floare ;
Toate sarcinile de lucru se vor realiza conform legendelor.
Echipele vor face schimb de centre pe parcurs ce își vor rezolva sarcinile. Ei vor fi dirijați
la centrele de activitate într -o ordine logică, astfel încât produsul obținut la un centru de activitate
să poata fi fol osit ca material ajutător la următorul centru unde vor lucra.

După ce gospodarii și gospodinele au rezolvat sarcinile de la fiecare centru de activitate,
se va întinde o masă mare peste care vom așeza fața de masă decorată la Știință.
Apoi fiecare echi pă își va așeza pe masă rodul muncii de la fiecare centru,
realizând “Masa cea de roade plină”. Copiii vor verifica dacă colegii lor și -au îndeplinit corect
sarcinile.
La final apare din nou Toamna din Împărăția A notimpurilor , care îi va felicita și care îi
va ruga să guste din acele bunătăți.

ALA2 – Vom juca hora sat ului în jurul mesei cu roadele T oamnei, ne v om ospăta împreună din
“Masa cea cu roade plină” și vom sărbători belșugul toamnei într -un decor și fundal muzical
specific satului rom ậnesc.

100
Desfășurarea activității
Nr
Crt. Evenimente
didactice Conținut științific Material
didactic Metode
și
proced
ee Forme de
organiza
re/evalu
are

1 Moment
organizatoric Crearea condițiilor necesare
desfășurării unei bune desfășurări a
activității: aerisirea sălii de grupă,
amenajarea spațiului, pregătirea
materialului necesar.
Introducerea copiilor în sala de
grupă interpretând cântecul
“Toamna”.
Activitatea debutează cu
Întâlnirea de dimineață: tema
zilei “Toamna la sat”.
când va avea loc salutul dintre
educatoare și copii “Bună
dimineața gospodar…Mihai,
gospodină… Alina!”
Împărtășirea cu ceilalți :
fiecare copil transmite un mesaj, un
gând pentru colegul salutat, se va
face prezența prin așezarea pozei
fiecărui copil prezen t la panoul
grupei, se alege omul zilei , apoi se
completează Calendarul naturii ,
stabilindu -se anotimpul, vremea,
ziua, data, luna, anul, momentul de
înviorare.
Elemen
te
decorati
ve ce
insuflă
atmosfe
ra
tradițio
nală de
la sat

Calen –
darul
naturii

Pozele
copiilor

Jetoane

Conver
sația

Frontal,
în
semicerc
pe
pernuțe

Evaluare
continuă
2 Captarea și
orientarea
atenției Noutatea zilei: Copiii, îmbrăcați în
portul popular, alături de Costum
e
popular
e;
Surpriz
a;
Frontal,
în
semicerc
pe

101
educatoare vor intui scopul
activității. Ei vor asculta o voce
misterioasă (la calculator) care îi
va ruga sa rezolve o activitate de
grup “ Diamantul Toamnei” ,
promițându -le copiilor că dacă vor
rezolva corect sarcina atunci le va
dezvălui misterul.
Vocea misterioasă le va spune
copiilor:
“Bine v -am găsit grupa
Buburuzelor!
Vă cunosc pe fiecare după nume și
putere, sunteți copilași isteți și
descurcăreți, de aceea v -am
pregătit un joc surpriză.
Ca să aflați cine vă vorbește,
trebuie să rezolvați o sarcină
numită “Diamntu l Toamnei”.
Doamna educatoare o să vă explice
regulile! Mult succes!
Calcula
tor;

Calcula
tor;

Explica
ția;
pernuțe;

3 Reactualizarea
cunoștințelor Educatoarea împarte copiilor câte
un jeton surpriză, de o anumită
culoare, în care va fi ilustrat un
element de toamnă, apoi va rosti
ghicitori.
Copilul va trebui să intuiască
răspunsul, folosindu -se de jeton
apoi să -l așeze pe panoul -diamant,
făcând totodată și corespondența
dintre culoare a jetonului și culoarea
dreptunghiului de pe diamant. Panou –
diamant

Jetoane

Ghicito
ri
Surpriz
a;

Explica
ția;
Metoda
interact
ivă de
grup
“Diam
natul”;

Problem
atizarea Individu
al

Evaluare
continuӑ

102

4 Anunțarea
temei și a
obiectivelor Pentru că au rezolvat sarcina,
vocea își va descoperi identitatea,
Toamna din Împărăția
anotimpurilor , apoi le va spune
copiilor că le -a trimis medalioane
fermecate care îi vor ajuta să se
împartă pe echipe și să fie atenți la
explicațiile educatoarei care le va
spune sarcinile de lucru de la
centrele de activitate.
Înainte de începerea lucrului,
Toamna din Împărăția
anotimpurilor , le propune încă un
joc. Fiecare echipă trebuie să -și
confectioneze singură un Simbol.
Astfel fiecare echipă va primi u n
plic, în care va găsi un element
dintr -un puzzle. Copiii vor
descoperi imaginea asamblând
piesele acelui puzzle, obținând un
simbol al echipei pe care îl vor duce
la centrul de activitate unde îsi vor
recunoaște materialele cu care vor
lucra.
Se va for ma:
 Echipa fructelor;
 Echipa legumelor ;
 Echipa florilor;
Prin intermediul cântecului “A
venit pe dealuri toamna” se va Videopro
iector;

Elemen
te
puzzle,
plicuri,
planșa
suport,
lipici;

Blazon
ul
obținut;
Surpriz
a

Jocul –
puzzle;

Pe grupe;

103
realiza tranziția către centrele de
activitate.
5 Dirijarea
învățării La centrul Știință: “Fața de masă
pentru rodul toamnei” -membrii
echipelor vor lucra și rezolva
sarcinile matematice ilustrate într -o
legendă. Acestea vor fi elaborate î n
funcție de capacitățile și
particularitățile de vârstă ale
copiilor.
Echipa Florilor: copiii vor trebui să
lipească pe fața de masă elemente
(silute) ale unor flori de toamnă,
respectând sarcina ilustrată în
legendă:
-lipește 2 crizanteme roz, 3
crizanteme roșii, 4 crizanteme
galbene;
-lipește 2 tufănele cu codița lungă, 3
tufănele cu codi ța scurtă.
Echipa Fructelor: copiii vor trebui
să decoreze fața de masă prin
lipirea elementelor specifice
echipei lor și ilustrate în legendă:
-lipește 3 mere roșii mari, 2 mere
roșii mijlocii, 1 măr roșu mic;
-lipește 1 gutuie și 3 struguri mov;
Echipa legumelor: copiii vor mânui
material specific echipei, siluete de
legume și vor avea în legendă
sarcini precum:
-lipește pe fața de masă 2 morcovi Fața de
masă;

Lipici;

Siluete
flori de
toamnă;

Legend
e
ilustrate

Siluete
fructe
de
toamnă;

Lipici;

Legend
e
ilustrate

Siluete
legume
de
toamnă;
Explica
ția;

Demon
strația;

Exerciți
ul;

Conver
sația;

Conver
sația;

Lucru în
perechi;

Lucru în
perechi;

Evaluare
continuă

Lucru în
perechi;

Lucru în
perechi;

104
groși si 3 morcovi subțiri;
-lipește pe fața de masă 1 roșie
mică, 3 roșii mijlocii, 2 roșii mari.
La cent rul Artă:
Echipa Florilor: “Coșulețul
parfumat al Toamnei” – copiii vor
realiza aranjamente florale, așezând
într-un coș cu burete mineral, flori
naturale de toamnă conform
indicației:
-așează în coș flori de toamnă
astfel: în mijloc flori cu codița
lungă iar pe margini, flori cu codița
scurtă;
Echipa Fructelor: “Fructiera
Toamnei” -copiii șnuruiesc apoi
decorează fructiere folosindu -se de
silute cu fructe de diverse
dimensiuni și respectând sarcinile:
-șnuruiește fructiera respectând
indicațiile;
-decore ază fructiera, lipind fructele
preferate ȋn ordinea: mare, mijlociu,
mic.
Echipa legumelor: “Tava veselă
de toamnă” – copiii șnuruiesc tava
din carton apoi o decorează
folosindu -se de silute cu legume de
toamnă și respectând sarcina:
-șnuruiește tava resp ectând
indicațiile;
-decorează tava , lipind siluetele Lipici;

Legend
e
ilustrate

Coșuri
mici
din
răchită
cu
burete
mineral

Flori
naturale

Fructier
e din
carton;

Șnur;

Elemen
te
decorati
ve:
silute
ale
fructelo
r;
Lipici;

Tavă
din
carton;

Șnur;

Elemente

Explica
ția

Demon
strația

Exerciți
ul

Conver
sația;

Explica
ția;

Demon
stația;

Echipe;

Individu
al

Echipe;

Individu
al

Echipe

Individu
al

Echipe;

Individu
al;

105
legumelor preferate ȋn ordinea:
mare, mijlociu, mic.
La centrul Joc de rol:
Echipa florilor: “Flori dulci” –
copiii vor umple cu dulceață
fursecuri în formă de petală de
floare, urmând a le așeza pe platou
ȋn formă de floare și păstrând câte
una pentru fiecare coleg din clasă.
Echipa fructelor: “Frigărui cu
fructe asortate” – copiii vor înfige
pe frigărui fructe respectând
ordinea indicată de educatoare:
mar, gutuie, strugure alb, pruna,
strugure roșu.
Echipa legumelor: “Sandwich -uri
haioase și sănătoase” – copiii vor
întinde brânză tartinabilă pe felii de
pâine, apoi vor decora folosindu -se
de legumele puse la di spoziție,
creând “fețe vesele și sănătoase”.
Vor face sandwich -uri atât pentru ei
cât și pentru ceilalți colegi. decorati
ve:
silute
ale
legumel
or;
Lipici;

Fursecu
ri în
formă
de
floare;
Dulceaț
ă;
Șorțuri
și
bonete;

Bețe pt.
frigărui
;
Bucăți
de
fructe;

Felii de
pâine,
brânză
tartinab
ilă,
legume
feliate;

Exerciți
ul;

106
6 Asigurarea
feedback -ului Fiecare echipă după ce își va termină
sarcinile de lucru îsi va duce
produsul final la sectorul Știință și
il va așeza pe “Masa cea de roade
plină” , în colțul dedicat echipei.
Echipele vor avea ca realizări
finale:
Echipa florilor: colțul decorat de pe
fața de masă unde vor așeza
aranjament ele florale și florile
dulci.
Echipa fructelor: colțul decorat de
pe fața de masă unde vor așeza
fructierele și frigăruile cu fructe
asortate.
Echipa legumelor : colțul decorat de
pe fața de masă unde vor așeza
tăvile decorate și șnuruite iar pe
acestea sa ndwich -urile haioase și
sănătoase.
Se va realiza turul galeriei, se vor
face aprecieri asupra celor
rezultate. Produsele
obținute la
centrece de
activitate;

Produsele
obținute la
centrele de
activitate;

Tur
ul
gal
eri
ei;
Pe grupe;

7
Încheierea
activității Jocuri și activități didactice alese
(ALA2)
Apare din nou Toamna din
Împărăția Anotimpurilor care îi va
felicita și îi va îndruma să servească
din roadele obținute.
În jurul mesei se va juca hora
satului pe melodia “Toam na”
(Lollipops), după care se va ospăta Produsele
obținute la
centrece de
activitate;
Calculator;
Elemente
deco rative;
Tot
grupul;

107

din “Masa cea cu roade plină”, în
decorul și fundalul muzical
specific satului.

108

109
DECLARAȚIE
Subsemnata , Beliciu M. Iuliana – Mirela , cadru didactic la Grădinița cu p rogram
normal și prelungit nr.7 “Lizuca” , din localitatea Brăila, județul Brăila, cu domiciliul în Brăila,
act de identitate C.I., seria XR, nr. 420054, tel. 0761136936, e -mail beliciu.mirela@yahoo.com ,
candidată la obținerea gradului didactic I în cadrul Universității din București, Facultatea de
Psihologie și Științele Educației, Filiala Buzău , declar pe propria -mi răspundere că lucrarea
metodico -științifică cu tema „Stimularea creativității copiilor preșcolari prin jocurile de
creație” a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime, nu am folosit alte surse decât cele
menționate în bibliografie, nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau
dinalte surse fără a fi citate sau fără a fi .. precizată sursa preluării, inclusivdacă sursa o reprezintă
alte lucrări ale mele și nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, Semnătura,