Lucrări din hârtie [629664]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
FILIALA BUZ ӐU

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Conducător științific,
Lector Univ. Dr. MONA LISA PÎSLARU

Candidat: [anonimizat], județul Brăila

Buzău
2018

2

UNIVERSITATEA DIN BUCU REȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
FILIALA BUZ ӐU

STIMULAREA CREATIVITӐȚII COPIILOR
PREȘCOLARI PRIN JOCURILE DE CREAȚIE

Conducător științific,
Lector Univ. Dr. MONA LISA PÎSLARU

Candidat: [anonimizat], județul Brăila

Buzău
2018

3
CUPRINS

ARGUMENT …………………………………………………………………………… ……… …….5
CAPITOLUL I
Creativitatea – dimen siune a formării personalității copiilor si rolul jocurilor
de creație în stimularea creativității copiilor preșcolari
I.1. Conceptul de creativi tate … …………………. ……………….… .…… 8
I.2. Factorii care contribuie la dezvoltarea creativivitatii ………………………… .12
I.3.Specificul creativitӑții la vârstӑ preșcolarӑ ……………… …………… 15
I.4. Noțiunea d e joc –definiție, note definitorii ……………………… ….. 21
I.5. Clasificarea jocurilor ……………………………… …………………. 24
I.6. Jocul – modalitate de dezvoltare a creativității …… …………… ..…. 31
I.7. Jocul de creație și importanța lui …………… …………………… …… 34
I.8.Afirmarea creativității copilului prin abilități practice …………… … 38
I.9.Stimularea potențialului creativ al preșcolarului prin activitățile
practice ………………………………………………………….. ……… .… 41
I.10. Contribuția materialelor din natură la educarea artistică a
preșcolarului …………………………………………………. …………… 46
CAPITOLUL al II -lea
Studiu pedagogic pr ivind stimularea creativ ității copiilor preșcolari prin jocurile de creație
II.1. Scopul cercetării …………………………………………… ……………………..50
II.2. Ipoteza cercetarii ……………………………………………………… …..50
II.3. Obiectivele cercetării ……………………………………………………..51

4
II.4. Metodologia cercetarii …………………………………………………….51
II.5. Lotul de subiecți …………………………………………………………..53
II.6. Etapele studiului ………………… …………..……………………………53
II.7. Analiza și interpretarea rezultatelor ……… ………………….…………73
CONCLUZII ……………………………..……………………………………….. ……..76
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………… ……….80
ANEXE – Proiect de lecție – ……..…………… ………………………………… …………82

5
ARGUMENT

Programa activitaților instructiv –educative în gradinița de copii prevede o serie de
obiective cadru care stipulează în mod direct dezvoltarea creativității, sub diferite aspecte:
Dezvoltarea cr eativității și expresivității limbajului oral (pentru activitățile de Educarea
limbajului);
Stimularea expresivității și creativității prin desen, pictura, modelaj (pentru Activitățile
artistico -plastice);
Cultivarea, prin muzică, a imaginației și c reativității (pentru activitățile de Educație
muzicala);
Aceste obiective se referă în special la activitățile comune desfășurate cu copiii,
însă
și celelalte activități desfașurate în gradiniță cu grupa de copii oferă un teren prielnic de
educație, care sporesc aceste ocazii mai mult sau mai puțin. Astfel, atingerea acestor
obiective depinde în mare masură de măiestria cu care educatoarea reușește sau nu să creeze
situații de dezvoltare a creativității, valorificând fiecare activitate în direcția dezvoltarii
imaginației și a celorlalte componente pe care aceasta dintâi le implică și adoptând un stil
didactic stimulativ care să creeze libertatea de care are nevoie imaginația pentru a se
manifesta.
Într-o lume com plexă, cum este cea contemporană este dinamică, antrenată în
procese de schimbare continue și marcante are nevoie de oameni cu capacitate de integrare
și adaptare, cu spirit de autonomie și independent, cu efervescență creatoare. Complexitatea
existenței s olicită nu doar personalități creative individuale, ci și organizații (grădinițe, școli,
grupe etc.) creative, capabile să moduleze și să instrumenteze orgoliile individuale și să
alcătuiască echipe axate pe elaborarea de “produse cre ative”. Astfel, se st imulează și se
dezvoltă aptitudinile creatoare, dar mai ales se depistează sau se determină cadrul pentru
debloca rea unor înzestrări inovatoare.
Centrarea procesului de învățământ pe învățare creativă și, în general, oferirea
unui mediu educațional favorabil, dezvoltă și potențialul creativ al copiilor, pentru a-l
transforma, cu timpul, în creativitate inovativă și inventivă.

6
Creativitatea, ca produs, se caracterizează prin noutate și originalitate, utilitate
socială și aplicabilitate, valoare, armonie, relevanță. Desigur, nu putem formula aceste
cerințe pentru “produsele preșcolarilor”.Pentru ei noutatea și originalitatea au numai valoare
subiectivă. În general, la această vârstă, copilul are tendința de a -l imita pe celălalt și de a
repeta cuvintele care au fost apreciate de adult. De aceea se impune orientarea preșcolarului
spre original și util.
Educatorul, părinte sau cadru didactic, va avea grijă să aprecieze toate strădaniile
copilului, chiar ș i atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase, și să -l mobiliz eze să -și
finalizeze produsele.
Creativitatea preșcolarului este o creativitate expresivă manifestată în mimică,
pantomimică, desen și, de cele mai multe ori, în joc , dar uneori și una procesuală.
Activitățile practice realizate prin metodele activ – participative dau posibilitatea
educatoarei de a evalua cunoștințele, priceperile și deprinderile însușite de copii, de a constata
în ce măsură și -a real izat obiectivele propuse pentru o anumită perioadă. Aceste metode îi
implică pe copii în propria lor evaluare, în realizarea unui produs final palpabil, apreciabil,
care să însumeze cantitatea de informații dobândite într -o anume perioadă de timp.
În prezenta lucrare mi -am propus să prezint modalitățile de stimulare a
creativității la vârstele mici. Stimulând potențialul creativ încă de la vârsta preșcolară, copilul
va reuși mai ușor să treacă la învățarea creativă, care apare ca o formă specială a învățării
școlare. Învățarea creativă, exersată prin procesul formativ – educativ, îl va ajuta pe copil să
facă pasul în direcția formării conceptelor, deci a generalizărilor.
Cadrul didactic trebuie să fie el însăși creat iv. O educatoare creativă oferă
copilului învățare autoinițiată, atmosferă neautoritară, stimulează curiozitatea copilului spre a
descoperi noul, încurajându -i procesele gândirii creative. Aceasta înseamnă că, îl îndeamnă pe
copil să caute noi legături între c unoștințe, să facă asociații, să -și imagineze, să găsească noi
soluții la diferite probleme ce i se pun și să facă propuneri. Educatoarea creativă știe cum să
folosească întrebările. După cum știm, fiecare act creativ începe cu întrebări, dar acestea
trebu ie să fie deschise, să aibă sens, să nu reclame o expunere a faptelor. Întrebarea este cea
care provoacă conduita creatoare și care duce la dezvoltarea curiozității copilului. Instaurarea
unui climat favorabil este o altă condiție principală , o conlucrare fructuoasă între copil și
educatoare, un climat caracterizat printr -o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigentă și

7
înțelegere. La fel de important este stimularea efortului personal al copilului și stimularea lui
în aducerea unei contribuții proprii, de a fi original, inventiv, creator. Relația educatoare -copil
este un factor esențial în stimularea spiritului creativ .
Educatoarea trebuie să aibă atitudine pozitivă față de creativitatea copilului. O
educatoare creativă determină avânt ul originalității copilului, fără eforturi speciale. Secretul
constă în transferul setului de valori propice creativității de la educatoare la copil, urmat de
automodelarea copilului în funcție de atitudinile și convingerile devenite “ale lui”.

8
CAPITOLUL I

CREATIVITATEA – DIMENSIUNE A FORMĂRII
PERSONALITĂȚII COPIILOR SI ROLUL JOCURILOR DE
CREAȚIE ÎN STIMULAREA
CREATIVITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI

I.1. Conceptul de creativitate
Moto:
,,Îmi plac copiii – orice co pil e un mic Picasso, sunt bulgări de creativitate. Întotdeauna
trebuie întreținută partea copilărească din noi.” ( Francis Ford Coppola)

Termenul de creativitate provine de la cuvântul latin ,,creare”, care înseamnă,,a
făuri”, ,,a c rea”. Însăși etimologia cuvântului demonstrează că termenul de creat ivitate
defineș te un act dinamic, un proces care dezvoltă, se desăvârșește și cuprinde atât scopul cât
și originea. El a fost introdus în psihologie de că tre G.W.Al lport, pentru a desemna o
formațiune de personalitate. Î n opinia sa creativitatea nu poa te fi limitată doar la unele dintre
categori ile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini, atitudini sau trăsături
temperamentale.
Majoritatea psihologilor sus țin că ,,a fi creativ” înseamnă a crea ceva original dar
și adecvat realităț ii. A fi c reativ se caracterizează prin originalitate, expresivitate ,
inventivitate, inovativitate. După P.Popes cu Neveanu, „creativitatea presupune predispoziția
generală spre n ou, o anumită organizare a proceselor psi hice î n sistemul de personalitate.”
Ea este legată de expresii și creații artistice, de invenț ii tehnologice sau descoperiri
științifice, de comunicare interumana, de educație, de comportamente personale și de
mișcă ri sociale, semnificând adaptare, imaginație, construcție, originalitate, evoluție,
libertate interioară, talent, distanțare față de cotidian și banal. Ca formațiune psihică ,
creativitatea se caracterizează printr -o multitudine de s ensuri: productivitate, eficienț a,
ingeniozitate, originalitate.

9
Frecventarea grădiniț ei conduce în mod in evitabil la conturarea unui autentic
comportament interrelațional. Structura formală și informală a grupului de copii din grădiniță
generează un climat psi hosocial în care fiecare copil este în același timp și ,,actor”
și,,spectator” al tuturor întâmplă rilor ce au loc aici.
Creativitatea reprezintă,în sensul să u propriu ,deci, acea capacitate complexă a
omului, acea structură caracteristică a psihicului care face posibilă opera creatoare. Există ,
dupa A.I.Taylor, cinci niveluri ale creativitații, dintre care, la vârsta preșcolară , singurul nivel
ce poate fi atins este acela al creativitaț ii exp resive. Acesta se caracterizează printr -o
exprim are liberă și spontană a persoanei, fără ca aceasta să fie preocupată că produsul
activi tății ar putea avea un grad de u tilitate sau valoare. La această vârstă, creația chiar și fără
valoare pentru ,,om enire” este extrem de importantă pentru ,,devenirea u mană ”. Adultul nu
poate atinge forme superioare ale creativității dacă pe treptele e voluției sale nu s -a dezvoltat
potențialul creativ, nu a fost încurajat să aibă manifestări indepedente și originale în
răspunsuri și soluții la problemele ivite în copilăr ie și tinereț e.
Am constatat că preșcolarii manifes tă în mod spontan curiozitate, imaginație
bogată, tendința spre investigație, nevoia de succes și de apreciere.Î n acest sens, m -a
preocupat cultivarea unui climat de muncă pozitiv.Am stim ulat în permanență efortul lor
personal, i -am încurajat pe cei timizi, i-am ajutat pe cei care erau î n impas.Un rol d eosebit
asupra formarii copiilor î l are colectivul, de aceea am căutat să realizez un colectiv activ și
entuziast, î n care ideile unora po t deveni catalizatori pentru ideile altora.
Pentru a pune în valoare potențialul creativ al copiilor, educatoarea trebuie să
folosească acele metode active, participative, care pun accentu l de libertate a asociațiilor î n
care copiii de vin participanți la găsirea răspunsurilor, pot avea inițiative, pot pune întrebări,
pot discuta și pot propune/găsi soluț ii. Acest lucru se poate realiza aproape î n fiec are tip de
activitate, cu condiția ca educatoarea să nu obstrucționeze, să nu pună bariere între ea și
copil(sau să elimine ră spunsul, uneori fantez ist al copilului numai pentru că ea are în minte un
anumit răspuns și insistă până îl obț ine, cele late fiind catalogate drept greș ite).
Este bine de știut că la această vârstă copilul își face mai întâ i ,,ucenicia”
deprind erii lucrului cu instrumentele (perioada de cunoaștere și acomodare) și abia după
aceea se afirmă prin rezultatul muncii sale. El este capabil să producă ceva nou și original
doar în raport cu sine însuși, iar cr eația sa e ste marcata de o mare discrepanță între dorințe și

10
posibilităț i. Un exemplu bine cunoscut este faptul ca desenul unui copil care nu are dep rinderi
de lucru nu este nici măcar inteligibil, însă din acele ,,mâzgălituri” izvoraș te o adevarat ă
lume!
Profilul psihologic al vârstei preș colare, conturat î ntre categorii le principale – de
natură intelectuală, cognitivă, afectivă sau relațională – ar putea fi descris din mai multe
perspective:
 Din perspectiva intelectu ală, acest stadium a fost caracterizat de J.Pia get ca fiind
stadiul ,,preoperațional”, în sensul dependenței lui de reprezentă ri ca imagini cognitive ale
realităț ii. De zvoltarea limbajului facilitează capacitatea de a gândi î n forme simbolice;
 Dimensiunea afectivă la vârsta preșcolară se exprimă prin îmbogațirea și
diversificarea stărilor afective, prin amplificarea lumii subiective interioare, aspecte care
conduc la trezirea sentimentului de personalitate;
 Dimensiu nea relatională se exprimă prin amplificarea indepe ndenț ei
comportamentale , expresie a procesului identității de sine ș i a apariț iei sentimentului de
personalitate.
Creativitatea ca produs se caracterizează prin noutate, originalitate, u tilitate
socială și aplicativitate vastă, relevanță, valoare, armonie, spontaneitate, condensare.” (Erika
Landau, 1979, pag. 15). Noutatea este apreciată în raport cu subiectul, cu experiența lui
psihologică sau în raport cu societatea, cu experiența socia lă. Originalitatea este apreciată
după unicitatea, imprevizibilitatea, surpriza soluției. Noutatea și originalitatea sunt văzute în
corelație cu utilitatea produsului, criteriu care separă produsul cu adevărat creativ de cele
aberante și rupte de realitate .Pentru preșcolari, noutatea și originalitatea au doar valoare
subiectivă, preșcolarul având tendința de a imita colegul sau adultul. De aceea se impune
orientarea preșcolarului spre original și util. Toate strădaniile copilului trebuiesc apreciate,
chiar și atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase.Creativitatea ca potențial, în
formă latentă, se regăsește în fiecare individ. Se pune problema descoperirii cât se poate de
timpuriu a acestui potențial, a specificului său și exersarea în vederea tr ansformării lui în
trăsătură de personalitate, a obiectivării ei în produsele care să poarte amprenta creativității.
Irving Taylor evidențiază cinci planuri ale creativității:
Planul expresiv evidențiat prin de senele spontane ale copiilor . Este forma primară de
creativitate, posibilă la toți oamenii și presupune spontaneitate, independență, libertate,

11
originalitate. Aceste desene nu ar trebui criticate și nici comparate cu realitatea deoarece
frânează spontanei tatea și libertatea copiilor.
Planul productiv ține de notele originale întâlnite în desfășurarea proceselor psihice, în
modul de gândire și simțire al copilului.
Planul inventiv implică perceperea unor relații noi între elementel e realității, care erau
percepute separat, depășirea experienței anterioare cu posibilitatea de a face invenții și
descoperiri.
Planul inovator este mai rar întâlnit, fiind un nivel superior. Conduce la înțelegerea
principiilor sferei de problem e care stau la baza științelor și artelor.
Planul emergentiv – la acest plan ajung cei mai puțini indivizi, care au o inspirație
divină și care se numesc genii.
,,Conceptul de creativitate admite o mare contribuție a influenț elor de mediu și a
educației în formația creativă a fiecăruia.” (Albulescu, I., 2008, p. 47).
„Conceptul de potențial creativ vorbește despre existența unui potențial creativ în
orice om, predominant în copilărie, acest potențial risipindu -se dacă nu este stimulat,
organizat într -un mediu prielnic, prin folosirea unor metode specifice.” (Albulescu, I., 2008,
p. 48).
„Conceptul de stimulare a potențialului creativ presupune utilizarea unor
strategii didactice ce respectă pri ncipiile învățării de tip creativ, adoptarea unui stil
educațional permisiv, care să permită afirmarea liberă, plenară, specifică a tuturor
disponibilităților creative și organizarea unui program de antrenament creativ.” (Albulescu, I.,
2008, p. 50).
,,Conceptul de învățare creativă , conform Erika Landau, presupune stimularea și
dezvoltarea potențialului creativ.” Învățarea creativă este o formă specifică de învățare
școlară, prin care se dezvoltă structurile psihice operatorii, este o î nvățare bazată pe propria
acțiune și pe rezolvarea de probleme într -o atmosferă permisivă și stimulativă.
Conform lui Miron Ionescu și Ioan Radu, în activitatea de învățare distingem o
serie de factori: „perceperea/receptarea materialului , grație proceselor de analiză, sinteză și
generalizare are loc înțelegerea, ceea ce înseamnă condensarea informațiilor în noțiuni,
principii; fixarea informației; actualizarea cunoștințelor sub forma reproducerii; transferul în

12
condiții asemănătoare sau î n contexte noi…iar finalizarea procesului de învățare o constituie
aplicarea cunoștințelor, operarea cu ele.” (Miron Ionescu, Ioan Radu, 2001, p. 50).
Conceptul de rezolvare de probleme presupune activitatea de performanță a
gândir ii prin care necunoscutul este transformat în cunoscut. Rezolvarea de probleme
înseamnă un efort de gândire care descoperă noi combinații de reguli, învățate anterior, cu
ajutorul cărora se ajunge la o regulă nouă, superioară.
Conceptul de imaginație . „Imaginația este procesul de combinare și recombinare
a datelor din experiența anterioară, în vederea dobândirii unor imagini noi, fără un
corespondent în realitate sau în experiența personală.” (Zlate., M., 1976, p. 495).La vârsta
preșcolar ă imaginația este în plină dezvoltare, iar activitatea ludică, basmele, activitatea
artistico -plastică oferă posibilități multiple pentru dezvoltarea ei și implicit a creativității.
Conceptul de motivație . Motivația reprezintă un „ansamblu de stimuli interni care
îl împing pe subiect, îl determină, îl instigă să întreprindă pe cont propriu o serie de acțiuni de
căutare, evitare sau respingere a unor obiecte.” (Golu, M., 1993, p. 68). Motivația este o
adevărată constru cție psihică, care asigură organizarea interioară a comportamentului,
susținerea energetică și adaptarea.

I.2. Factorii care contribuie la dezvoltarea creativității

Creativitatea constituie una dintre proble mele majore ale contemporan eitații,
devenind un ,,concept central" î n psihologie. Creativitatea a devenit una dintre ce le mai
fascinante probleme, depășind cu mult sfera psihologiei și pătrunzând în cele mai diverse
specialități științ ifice.
J.P. Guilford a identif icat șase factori ai creativității: fluiditatea gândirii,
flexibilitatea acesteia, originalitatea, elaborarea, sensibilitatea fața de probleme și redefinirea.
Acestui model al aptitudinilor creative i se aduce obiecția că e lipsit de dinamism, întrucât nu
cuprinde și modul de constituire a raporturilor dintre informații, procesul creației fiind
determinat de motivații sau influențe externe. Mai complet este modelul elaborat de Gaugh
(1957) care cuprinde 5 factori incluzând și aspecte comportamentale:
– aptitudini intelectuale;

13
– aptitudinea interogativă (de căutare);
– flexibilitatea cognitivă;
– sensibilitatea estetică;
– posibilitatea de sesizare a destinului, a încrederii creatorului în viitorul său .
Creația este însă un proces comp lex la care participă întreaga personalitate, pe baza
acțiunii unitare a factorilor cognitivi, de personalitate și sociali.
Există factori care pot influența la reușita preșcolarului:
 Factorii cognitivi operaționali (intelectuali) .Dint re acești factori cei mai importanți sunt
imaginația și inteligența , întrucât ei au funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi ai
creativității. Imaginația e un factor fundamental, întrucât realizează fuziunea informațiilor în
structuri noi prin c ontopirea, transformarea și unificarea imaginilor, a ideilor, a obiectelor și
fenomenelor într -o nouă semnificație. Inteligența este forma superioară de organizare a
comportamentului creativ, care presupune sensibilitatea față de probleme ,apoi fluența,
flexibilitatea și capacitatea de redefinire . Un factor deosebit de important e intuiția. O formă
superioară a imaginației creatoare e ingeniozitatea, finalizată în găsirea unor soluții simple,
surprinzătoare și originale. Un alt factor al imaginației creatoa re e originalitatea , caracterizată
prin noutate, inventivitate . În procesul creației importante sunt reprezentările, cunoștințele,
lărgimea câmpului de idei și aptitudinile specifice.
 Factorii de personalitate Motivațiile superioare, nivelul de aspiraț ie, interesele personale,
sentimentele și atitudinile, corelate cu temperamentul și aptitudinile speciale orientează
creativitatea mărindu -i eficiența .
 Factorii caracteriali și cei afectiv -motivaționali s.uplinesc în creație un coeficient de
inteligenț ă mai scăzut de 120. Atitudinea interogativă, încrederea în forțele proprii, răbdarea,
perseverența, entuziasmul, autoexigența, angajarea socială, spiritul de grup pun în valoare
capacitățile creative.
 Factorii sociali . Activitatea creatoare este stim ulată de exigența unui mediu social –
economic și cultural -științific care asigură formarea unei personalități creative, permite
libertatea creației, recunoaște și aplică valorile create.

14
Din punct de vedere al dezvoltării psihice ,factorii pot fi interni și externi, și
anume:
Factorii interni pot fi de natură biologică, ereditară și psihosocială. Factorii interni
sunt: ereditatea, trăsăturile psihosociale ale personalității (calități ale proceselor psihice,
trebuințe și moti ve interne ale acțiunii), apoi experiența personală nemijlocită și concretă
dobândită de ființa umană în cursul evoluției sale .
Factorii externi : mediul și educația. Factorii externi sunt alcătuiți din ansamblul
condițiilor ale elementelo r și forțelor tuturor influențelor care se exercită din exterior în
scopul formării și dezvoltării personalității. În cercetările psihologilor și pedagogilor găsim că
în procesul dezvoltării psihice, elementele celor două grupe de factori se intercondițion ează,
creează o anumită fuziune, o întrepătrundere care sporește potențialul existent al individului și
determină o permanentă restructurare a formelor de reacție, realizând schimbări continue,
imperceptibile, dar care se acumulează în întreaga structură a vieții psihice. Pe parcursul
activității, factorii interni și externi se integrează în sisteme funcționale unitare, dând naștere
unor produse și structuri operaționale cu calități noi și cu eficiență sporită .

Cele mai esențiale elemente prin care se poate constata existența creativității sunt:
flexibilitatea, noutatea și originalitatea, fluența, senzitivitatea (sensibilitatea senzorială) ,
ingeniozitatea, expresivitatea.Creativitatea poate fi cunoscută, măsurată și stimulată și se
poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale: științifică, tehnică, economică,
artistică, organizatorică (management), pedagogică etc. Fiecare persoană posedă o doză de
creativitate.

Creativitatea ca rezultat al stim ulării și activității înseamnă acumulări de capacități,
abilități și posibilități de realizare a ceva nou, original, în plan ideal – abstract ca și, după caz,
în plan practic, deci inventivitatea ideatică și practică. Autorii Bonțaș, Piajet, Nicola I.,
Com arova afirmă că: ,,la naștere copilul posedă doar o anumită potențialitate creativă,
evidențiată de o anumită flexibilitate, fluență și senzitivitate (sensibilitate) a scoarței cerebrale
(și a sistemului nervos în general).Ulterior, în procesul educației ș i activității, al rezolvării
unor probleme ridicate de viață, sporește potențialitatea menționată (flexibilitatea, fluența,
expresivitatea, senzitivitatea) desigur, în funcție de dezvoltarea și manifestarea factorilor

15
intelectuali, aptitudinali, caracteria li și de mediu, dezvoltându -se alte niveluri ale creativității
– cum sunt originalitatea și inventivitatea.”

Factorii creativității au asemănări cu cei ai învățării eficiente ,iar pe lângă
coeficientul de inteligență, un rol important în creativitate îl au ereditatea, capacitățile
intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio -cultural, efortul susținut de pregătire și
investigație și altele.

I.3.Specificul creativitӑții la vârstӑ preșcolarӑ.

Creativ itatea presupune un grad de originalitate ce se manifestă prin noutate.
Creativitatea exprimă un concept utilizat în relație cu următoarele aspecte fundamentale: actul
creator (creația ca activitate psihică) , procesul creator de care este capabil doa r omul,
singura ființă dotată cu posibilitatea de intervenție activă în mediul său (creativitatea) și,
respectiv, produsul acestui potențial, pus în evidență de activitatea creatoare însăși.
A.I. Taylor aduce în discuție cinci ni veluri ale creativității:

1.creativitatea expresivă este caracterizată printr -o liberă și spontană exprimare a persoanei,
fără ca aceasta să fie preocupată ca produsul activității sale să aibă un anume grad de utilitate
sau valoare; plastilină ,desenul s au lucrările de colaj, versurile spontane ale copiilor pot fi
exemple în acest sens. Acest nivel este, așadar, caracterizat prin „ spontaneitatea, gradul de
libertate și valoarea intrinsecă a proceselor psihice și acomportamentului, indiferent de
valoarea p roduselor activității".

2.creativitatea productivă este caracterizată prin acele produse utile, realizate în baza
folosirii unor deprinderi și priceperi care nu evidențiază accentuat personalitatea celui ce
desfășoară activitatea, dar aduc un plus de efi ciență sau de valoare față de produse similare. În
acest context se observă calitatea nu doar a proceselor psihice implicate ci și produsul capătă,
prin calitatea lui, o anume valoare.

3.creativitatea inovativă , bazată pe ingeniozitate și implicând utiliz area „inedită a unor
elemente deja existente"

16

4.creativitatea inventivă , bazată pe capacități superioare și obiectivată în produse noi,
originale.
5.creativitatea emergentă , „iradiantă, excepțională, care ajunge la principii noi, pare să
deschidă noi căi, să revoluționeze domenii intregi"

Reiese ideea că este important nu doar produsul actului creator, dar și procesul în
sine,chiar dacă nu este obiectivat. Pe treptele timpurii ale ontogenezei este chiar mai
important să se aibă în veder e dezvoltarea capacității personalității în formare de a se angaja
în procesul de factură creatoare, pentru a se educa potențialul creativ și a duce valoarea
acestuia către cele mai înalte niveluri de creativitate.
Procesul de creație are o derulare în timp și implică existența mai multor faze:
pregătirea,incubația, iluminarea sau inspirația și verificarea .
Pregătirea este etapa ce recunoaște problema, presupune documentarea amănunțită asupra
datelor ei, însoțită de experimentarea unor ipoteze; ea este o fază marcată de efort conștient și
dirijat, propulsat motivațional, susținut energetic de afectivitate și direcționat atitudinal.
Incubația este o etapă de căutare (adesea tensionată) la nivel mental a ideilor produse în
prima etapă. Ea poate avea durate diferite, poate fi marcată de entuziasmul celui ce -și face
iluzii sau de dezamăgirile unor obstacole ivite anterior.Mulți autori susțin că în această etapă
intră în acțiune instanțele subconștientului și inconștientului.
Iluminarea este punctul culminant al procesului creativ; ea presupune intrarea în stare de
vigilență și de atenție a tuturor facultăților psihice (P. Claudel), conjugarea efortului lor
ducând la găsirea soluției. Inspirația nu se naște din nimic, ea apare ca rezultat al efortului
etapelor precedente.
Verificarea este ultimul stadiu al procesului creator; durata sa poate fi foarte îndelungată .
Este citat cazul lui Mendeleev care și -a verificat pană la moarte sistemul periodic, al lui
Newton și Darwin care au avut nevoi e de ani spre a -și verifica idei venite ca rezultat al unor
iluminări sau inspirații de câteva momente. Această etapă presupune cizelarea materialului
obținut prin iluminare, finisarea lui.Este foarte adevărat că nu orice inspirație rezistă probei de
foc a verificării. Produsul de creație devine real odată cu parcurgerea cu succes a acestei
ultime etape -verificarea.
Ca și activitate psihică în structura fenomenelor psihice ,creația, nu apare doar pe
treptele mai înalte ale ontogenezei ci și în forme specifice și se poate manifesta de foarte

17
timpuriu. Încă din preșcolaritate, dacă nu chiar mai devreme, se poate vorbi de acel potențial
admirabil al omului, creativitatea, care face posibilă creația ca activitate psihică. Nivelul
posibil de atins acum es te, desigur, doar acela al creativității expresive .
Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într -un contact
continuu cu lumea sa interioară, cu frenezia curiozităților și cu lumea sa exterioară, cu tot
ce-l înconjoară.
Curiozitatea și setea de cunoastere ne fac receptivi față de lumea exterioară.
Curiozitatea interioară face posibilă folosirea cunoștințelor acumulate de către lumea trăirilor
noastre subiective.
Copilul car e își manifestă permanent mirarea si surpriza, încercând să surprindă
ineditul lumii,neinfluențat este considerat prototipul creativității.Copilul preșcolar este prin
natura sa un creativ datorită imensei sale curiozități, a freamătului permanent pentru a
cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preșcolară imaginația se exprimă viu
prin tot ceea ce face copilul la grădiniță la toate activitățile.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesar stimularea
potențialului creativ al copilului, neevidențiat sau neexprimat prin cunoașterea si stimularea
aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente prin susținerea manifestațiilor printr -o
motivație intrinsecă.Activitatea didactică trebuie înțeleasă ca un act de creație nu ca un șir de
operații șablon, de rutină.Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înțelegere a
copiilor, să trăiască împreunăsentimente puternice, să creeze situații care să îmbogățească
mintea copilului cu anumite reprezentări și obi șnuințe, să -și transforme ocupația într -o
frumoasă minune.
Nu există preșcolar care să nu deseneze, să nu fabuleze, iar creativitatea, spre
deosebire de inteligență, este la copil un fenomen universal. Din această perspectivă, prof ilul
psihologic al vârstei preșcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea
potențialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea,expresivitatea proprie
acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibrație și efervescență l ăuntrică ce conferă
copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilitatea de exteriorizare spontană si
autoexpresie însuflețită, analoage oricărui elan creator.
Stimularea potențialului creativ al preșcolarilor impune utilizarea u nor strategii
neprescrise carepun accentul pe antrenarea autentică și plenară a preșcolarului, pe dezvoltarea

18
autonomiei, a inițiativei, agândirii sale critice.Din acest punct de vedere, formative sunt și
strategiile euristice care implică preșcolarul în activitatea de rezolvare de probleme, de
descoperire, de investigare a realității. La fel de importante sunt și strategiile creative care
pun accentul pe gândire laterală, divergentă, analogică, pe spontaneitate, originalitate.Ambele
categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacității de reflecție, a capacității
anticipative, evaluative precum și în planul structurilor motivaționale complexe.Datorită
specificului proceselor cognitive și voinței, care abia acum se constituie, preșcolarul are
nevoie de îndrumare, control și ajutor. El nu poate să -și asume încă riscul învățării prin
încercare și eroare.Acest lucru impune utilizarea unor strategii semieuristice și
semialgoritmice.
Dintre metodele bazate pe acțiunea fictivă, jocul ocupă un rol important în
strategia de educarea creativității.
Copilul transpune conștient realul într -un plan imaginar, creează, chiar dacă într –
un mod elementar. Prin joc se realizează asimilarea realului la eu și acomodarea eului l a real
(mai ales prin imitație).Stimulative pentru creativitate sunt jocurile didactice dar și jocurile de
simulare (jocul de rol). Prin implicarea afectivă și cognitivă a copilului, jocul de rol dezvoltă
empatia, capacitatea evaluativă și cea anticipativă , stimulează relațiile interpersonale de
cooperare și competiție, capacitatea de adaptare la comportamentul celuilalt.
La vârsta preșcolară jocul și desenul constituie un cadru pentru antrenarea
virtuților muncii șicreației; ele amplific ă posibilitățile de expresie comportamentală, sporesc
vitalitatea spirituală,dinamismul creativ al copilului, nevoia activă de explorare a noului în
raport cu experiența personală si generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări,
expansivitatea specifi că pentru această vârstă.
Activitățile ludice și artistico -plastice sunt purtătoare ale unor multiple virtuți
formative îndezvoltarea psihică generală a copilului și, implicit în dezvoltarea creativității.
Întrucât jocul, prin excelență constituie cadrul specific al unui antrenament al
spontaneității și al libertății de expresie, el constituie un stimul important în cultivarea
receptivității si sensibilității, a mobilității si flexibilității specifice; el sporeș te vigoarea
acțională a copilului și amplifică nevoia de activitate și explorare a noului, de imaginație, de
elaborare.

19
Jocul este activitatea fundamentală a acestei vârste, dar am văzut cum el se
împletește din ce în ce mai strâns cu în vățarea explicit dirijată treptat. Jocul și învățarea oferă
copilului câmp larg de combinare și recombinare a propriilor reprezentări de care dispune la
un moment dat, de construcție a propriilor sale imagini. Povestirile, basmele, filmele de
desene animat e, episoade ale vieții reale sunt tot atatea izvoare pentru repovestiri chiar cu
tentă de fabulație, în care se combină, se reașează, se completează sau se adaptează o serie de
fragmente venite din izvoarelemenționate. Copilul se joacă cu creionul pe hârti e chiar de la
vârste la care nu știe bine să țină în mână nici creionul și nici hârtia, dă jocului lui o
semnificație, împrumutată prin imitație, din activitatea adulților sau a fraților mai mari din
preajmă; apoi, pe măsură ce -și formează deprinderile de lucru cu creionul, hârtia, pensula,
degetele etc. desenează forme noi sau dă formelor cunoscute o imagine nouă, colorează,
pictează sau dactilopictează, într -un cuvânt creează fără a mai imita în totalitate și, uneori
chiar foarte puțin. La fel face și cu plastilina, lutul,foarfeca și hârtia colorată, cu cuburile de
construcție, cu piesele lego sau chiar cu propria sa voce.Întâi își face ucenicia deprinderii
lucrului cu instrumentele, apoi îi face plăcere să se afirme pe sine prin ceea ce realizează
singur. Copilul este capabil să producă ceva nou, neobișnuit, original chiar dacă aceste
atribute sunt valabile doar în raport cu sine însuși. Iată, așadar, că preșcolarul dispune nu doar
de capacitatea de a se juca și de a învăța, ci și de aceea de a crea. Creaț ia sa dezvăluie o viață
interioară relativ bogată, marcată de o mare discrepanță între dorințe și posibilități, dar
netensionantă ca la vârsta adolescenței. Copilul poate acum să -și elaboreze o serie de
deprinderi ce țin de tehnicile simple, specifice arte lor grafice, construcțiilor. Acum se
dezvoltă imaginația, proces psihic ce ocupă, la această vârstă, un loc central în contextul
factorilor (nu numai intelectivi) ai creativității. Se înregistrează o adevărată „explozie" a
imaginației și este bine de știut că ea trebuie să fie cultivată explicit prin actul educațional.
Imaginația este acum la apogeu și pentru că gândirea se află încă la un nivel de dezvoltare ce
mai are de străbătut stadii importante. Imaginația compensează într -un anume fel slăbiciunea
gândirii.Ea se află la apogeul manifestării, dar nu și la cel al calității sale. Ea își dezvoltă la
această vârstă o serie dintre funcțiile importante: de exemplu funcția de completare care dă
posibilitatea înțelegerii unor situații lacunare sau ambigue; func ția de proiectare și anticipare
ajută copilul să înțeleagă succesiunile evenimentelor, legăturile cauzale dintre acestea
(sprijinind,prin raportarea cauzelor la efecte și invers, dezvoltarea gândirii). Copilul este acum

20
capabil să -și elaboreze forme ale im aginației reproductive (ascultând povești, de pildă), dar se
poate vorbi și de un anume nivel al imaginației creatoare. Cum relația gândire -imaginație are
acum conotații specifice, copilul are tendința de a integra imaginarul, posibilul în real; pentru
el, personajele malefice ale universului pot fi reale și, deci, o sursă de frică.
În creație se exprimă în mod deosebit afectivitatea copilului, felul în care lumea
externă se reverberează în sufletul copiilor. Culorile utilizate de copii î n desen, expresiile
folosite înlimbaj, gestica și mimica în momentul în care „fabulează" pot fi surse de cunoaștere
a afectivității copilului. Creația la această vârstă, chiar dacă nu are valoare pentru „omenire"
are oimensă valoare pentru „devenirea umană "; ea nu trebuie să fie scăpată din vedere de
cătreeducatori și, în special trebuie să fie stimulată.
Creativitatea specifică se manifestă în produsele artistice ale copiilor în care, chiar
dacă intențiile sunt mai largi decât realizăril e, se manifestă forța și caracteristicile
personalității, se proiectează sinele și aptitudinile, interesele etc. Preșcolarul își însușește
tehnicile simple ale colajelor, ale modelajului, ale desenului, ale picturii în acuarelă.Aceste
tehnici constituie ex presii ale diferitelor activități artistice și constituie bazele artelor
spațiului. Concomitent cu dezvoltarea aptitudinilor și a capacităților artistice, are loc formarea
gustului artistic. In perceperea operelor de artă, copiii preșcolari pot avea emoții creatoare,
care să le dea, bineînțeles în cazuri excepționale, înțelegerea unei vocații. Școlarul mic
desenează cu plăcere, activitatea sa neavând drept scop de la început, crearea a ceva frumos,
ci doar plăcerea de a lăsa urme pe hârtie. El este interesa t să picteze în culori, deși în redarea
obiectelor, culorile nu corespund mereu realității. Odată cu înaintarea în vârstă, desenul
spontan capătă din ce în ce mai mult caracterul de compoziție. Pictura, sculptura, artele
decorative devin domenii de interes pentru școlarul mijlociu 10 -14 ani. Creația este stimulată
și promovată prin concursuri, prin vizitarea și organizarea de expoziții. Se observă cum
compozițiile libere devin din ce în ce mai valoroase.
Societatea cu cerințele ei, c aracterul stimulativ al mediului în care crește și trăiește
omul și, nu în ultimul rând, calitatea procesului educativ la care este supus acesta își au
importanța lor deosebită în dezvoltarea potențialului creator. Ținând cont de aceste adevăruri
se impune ca activitatea educativă să fie în mod conștient condusă în direcția stimulării
activităților cu caracter de creație în scopul st imulării potențialului creativ.

21
I.4.Noțiunea de joc -definiție, note definitorii

Jocul este o activitate specific umană pentru că numai oamenii îl practică în
adevăratul sens al cuvântului. Are o importanță deosebită în sfera socială, deoarece permite
interiorizarea anumitor comportamente sociale, fiind, în același timp, un instrument util
pentru a dobândi ș i dezvolta abilități intelectuale, motorii sau emoționale.
În evoluția ontogenetică a omului, jocul este asociat cu copilăria, sursă a vitalității umane,
pentru că el oferă cadrul în care se manifestă și se exteriorizează întreaga viață psihică a
copilului . Nu ne putem închipui copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să
se joace este un adult care nu va ști să gândească.
Încă din copilărie descoperim ce înseamnă a te juca .Jocul este ocupația cea mai
preferată și cea mai captivantă pentru preșcolari. Jocul ne ajută să cunoaștem mai bine
înclinațiile copilului, fiind “cel mai bun turn de observație de unde putem avea o panoramă
asupra dezvoltării copilului”. (Ghid de bune practici pentru educație timpurie a copiilor de la
3 la 6/7 ani, 2008, p.26). Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării
sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral.
Dată fiind importanța jocului în viața copilului, contribuți a sa la formarea și
dezvoltarea pe multiple planuri a acesteia, jocul a făcut obiectul a numeroase studii și
cercetări care au urmărit să explice geneza, natura, specificul și mecanismele ce stau la baza
acestei activități. S -au conturat astfel numeroase ș i variate teorii despre joc. Unele dintre ele
explică natura și esența jocului pe baza factorilor biologici, altele pun accent pe factorii
psihologici, pierzând din vedere esența socială și caracterul specific uman al jocului. De aici
s-au conturat și punc te de vedere diferite cu privire la necesitatea îndrumării și controlului
jocului de către adult, cu implicații metodologice semnificative.
Astfel, în lucrarea Psihologia copilului și pedagogia experimentală , Claparede
explică esența și c auzalitatea ce au stat la baza jocului copilului enunțând opt teorii:
Teoria recreerii sau odihnei a lui Schaller, potrivit căreia funcția jocului ar fi aceea de a
relaxa și detensiona atât corpul, cât și spiritul obosit, idee nesusținută de Claparede întrucât nu
explică de ce copiii preferă să se joace oricând, și nu doar când sunt obosiți.
Teoria surplusului de energie , propusă de poetul Schiller și apoi susținută de Spencer,
conform căreia, surplusul de energie acumulat de copil se descarcă pri n joc, urmând niște

22
canale create deja de obișnuință. Contraargumentele propuse de Claparede se referă la
caracterul inovator al acțiunilor întreprinse de copii, precum și la categoria de copii care se
joacă, deși nu manifestă surplus de energie.
Teor ia atavismului , propusă de Hall, susține că jocul este un exercițiu necesar dispariției
tuturor funcțiilor rudimentare, devenite inutile (jocul ,,de -a vânătoarea”) care nu au drept scop
dispariția prin istovire, ci exercitarea trecătoare a unei influențe a supra dezvoltării altor
funcții. Claparede consideră că cele două poziții ale lui Hall sunt antagonice și susține funcția
de instrument creator al jocului.
Teoria exercițiului pregătitor , elaborată de Karl Gross, în 1896, susține că jocul ar fi un
“exercițiu pregătitor pentru viața adultului” prin faptul că jocul ar fi un mijloc de exersare a
predispozițiilor în scopul maturizării. Autorul ajunge să identifice jocul copiilor cu cel al
animalelor, biologizând esența socială a jocului. Claparede aprecia ză această teorie ca având
o importanță capitală pentru pedagogie, dar precizează că ea trebuie completată de o alta, care
să considere jocul ca pe un agent de dezvoltare, de expansiune a personalității.
O altă teorie prezintă jocul drept un stimulent al creșterii . Acest punct de vedere își are
originea în ideile lui H.Carr, care a atras atenția asupra rolului pe care jocul îl are în
dezvoltarea organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar și pentru
sistemul muscular, circulator.
Teoria exercițiului complementar (sau a compensației) a fost elaborată tot de Carr și se
bazează pe ideea potrivit căreia jocul întreține și împrospătează deprinderile nou dobândite.
Astfel, caracteristică mai degrabă jocului adulților, funcția joculu i ar fi un exercițiu pregătitor,
anterior. Ed.Claparede nu împărtășește punctul de vedere al lui Carr, precizând că un exercițiu
de repetare în vederea perfecționării unei deprinderi nu poate fi considerat joc și, în al doilea
rând, dacă este vorba de o în tărire prin perfecționare a unei funcții încă imperfecte, nu avem
de-a face cu un exercițiu posterior, ci cu unul de perfecționare.
K.Lange propune teoria întregirii , conform căreia jocul ar fi un înlocuitor al realității care
ar procura, copilului , ocaziile pe care nu le găsește în realitate. Prezentarea făcută de
Claparede acestei teorii vizează sensul cuvântului întregire , care, potrivit autorului, trebuie
dinamizat. Astfel, funcția jocului nu ar fi atât complementară, cât mai degrabă
compensatoa re, de a satisface trebuințe presante.

23
Teoria cathartică , își are originile tot în considerațiile lui H.Carr, potrivit căreia funcția
jocului ar fi aceea de a ne purifica din când în când de tendințele antisociale cu care venim pe
lume, dar nu în sen sul de a le suprima, ci de a le canaliza spre comportamente acceptate.
Jocul, afirma Elkonin, ne apare ca o activitate chemată să răspundă cerințelor
societății în care trăiesc copiii și ai cărei membri activi ei sunt datori să devină.” (D. B.
Elkonin, 1980,p.53).
Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la
conduita de adult. Jocul socializează, umanizează. El are o însemnătate decisivă sub aspect
psihic pentru in divid: ,,îl pregătește pentru viitor, satisfăcând nevoi prezente”.(Claparede, E.,
1975, p.87). Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.
(Antohe,V., Gherghinoiu, C -tin., Obeadă, M., 2002, p.32).Este suficient să amintim
concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor
reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga, pentru a înțelege că în viața copilului
jocul este un fapt esențial.
Jocul este o form ă de manifestare socială și agent de transmitere a ideilor, a
obiceiurilor de la o generație la alta. În joc, copilul se detașează de realitatea obiectivă. Jean
Piaget consideră că ,,jocul este un tip de adaptare, adică asimilare și acomodare”. (Piaget, J. ,
1980 citat de Mitu,F., Antonovici, Ș., 2005, p.16).
Funcția esențială a jocului este funcția de cunoaștere ce se exprimă în asimilarea
practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții.
Printre funcțiile e sențiale ale jocului se înscrie și funcția formativ -educativă. ”Se
poate afirma cu certitudine că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a
gesturilor, a imaginației”(Huțupaș, I., 2002, p.16). Jocul educă atenția, abilitățile și
capacitățile fizice, trăsăturile operative ale caracterului (perseverența, promptitudinea, spiritul
de ordine, dârzenia), trăsăturile legate de atitudinea față de colectiv(corectitudinea, spiritul de
dreptate, de competiție, sociabilitatea, etc.), modelează d imensiunile etice ale conduitei.
O altă funcție importantă a jocului, pusă în evidență mai ales de Gross și Carr,
constă în exercitarea complexă, stimulativă a mișcărilor, în contribuția activă pe care o are la
creșterea și dezvoltarea c omplexă. Acestea apar ca funcție principală în jocurile de mișcare
sau sportive, de competiție, și secundară în jocurile simple de mânuire proprii copiilor mici

24
sau în jocurile de tipul loto -urilor, șahului. În perioada copilăriei și tinereții este o funcț ie
principală, devenind ulterior marginală.
Printre funcțiile secundare ale jocului se înscrie funcția de echilibru și tonificare
prin caracterul activ și compensator pe care îl întreține jocul față de activitățile cu caracter
tensional. Este o funcție ce face din jocuri activități de lois sir.
Caracterul compensator al jocului este strâns legat de funcțiile sale cathartice și
proiective.
Jocul îndeplinește și funcții distractive. Ca funcție marginală amintim funcția
terapeutică ce se manifestă cu succes în cazuri maladive.
Concluzionând, putem spune că jocul este modul de existență al copilului, este
lumea sa de ficțiuni și simboluri cu profunde semnificații pentru dezvoltarea lui. În joc și prin
joc se realizează cunoașterea realității, se ex ersează funcțiile psiho -motrice și socio –
afective.Jocul are, evident, rolul de a bucura, de a destinde, delecta, de a crea confort, de a
compensa terapeutic tensiunile și neliniștile individului.

I.5. Clasificarea jocurilor

Clasific area jocurilor s -a impus ca o necesitate din considerente de ordin teoretic și
practic, urmărind să pună ordine în marea diversitate pe care acestea o prezintă, să ofere o
imagine de ansamblu asupra acestei forme de activitate. Se apreciază că, numai cunos când
diversele categorii sau forme de joc, se creează condiții pentru integrarea eficientă a jocului în
toate activitățile specifice învățământului preșcolar. Clasificarea jocurilor apare și ca o
condiție importantă pentru elaborarea unor îndrumări metodic e diferențiate cu privire la
organizarea și desfășurarea acestora.Deși clasificarea jocurilor a constituit o preocupare
pentru mulți specialiști în domeniul pedagogiei școlare sau pentru specialiști care au abordat
problema jocului în contextul unorcercetă ri orientate spre alte domenii, nici până astăzi nu s –
a ajuns la o clasificare unanim acceptată, dată fiind perspectiva din care au fost investigate și
criteriile diferite ce s -au utilizat pentru diferențierea lor. S -a operat, astfel, cu criterii multiple
de clasificare, cum sunt: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite.

25
W. Stern, psiholog structuralist, clasifică jocurile în jocuri individuale și jocuri
sociale.
Vârsta copilăriei mijloci i se remarcă printr -o spectaculoasă dezvoltare a naturii
jocului, pe fondul achizițiilor majore ale copilului în planul capacităților psihofizice.
Manifestările ludice devin din ce în ce mai variate și complexe, în acest interval de vârstă
conturându -se ce le mai interesante tipuri de joc.
Dată fiind marea varietate a jocurilor întâlnite în perioada copilăriei, literatura de
specialitate evidențiază o largă preocupare a specialiștilor pentru identificarea diferitelor
tipuri de joc. Diversele clasificări di feră prin studiul reflectat(longitudinal, transversal) și prin
criteriul de clasificare utilizat.
Charlotte Buhler, într -o altă încercare, are meritul de a fi ținut seama de influența
jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale, af ective, deși și această
clasificare nu este lipsită de un anumit convenționalism. Găsește următoarele categorii:

– jocurile funcționale (senzorio -motorii);

– jocurile de ficțiune și iluzie;

– jocurile receptive (de consum -contemplare, participare pasivă, cum sunt cele cu
elemente din povești);

– jocurile de construcții;

– jocurile colective.

Preocupat și de această problemă, J. Piaget, definind jocul ca activitate prin care
copilul se formează în conformitate cu etapele dezvoltării sale intelectuale, încear că o
clasificare având în vedere cele trei tipuri de structuri: scheme senzorio -motrice, scheme
simbolice, forme raționalizate ale gândirii. La baza clasificării el pune trei structuri genetice
în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și re gula. Potrivit acestor structuri J.
Piaget (1974) clasifică jocurile în:

a) jocuri exercițiu;

b) jocuri simbolice;

c) jocuri cu reguli.

26
Kathleen Stassen Berger (1986), luând în considerare criteriul social, clasifică
jocurile în funcție de gradul de intera cțiune al subiectului cu ceilalți indivizi și delimitează
următoarele categorii:
a) Jocul social se poate manifesta sub formele:

-jocul solitar: copilul se joacă singur, pare netulburat de un alt copil care se joacă
alături;

– jocul ca spectator: copilul se u ită cum se joacă ceilalți;

– jocul în paralel: copiii se joacă similar cu aceleași jucării, dar nu interacționează;

– jocul asociativ: copiii interacționează, împart materialele, dar nu par să se joace
același joc;

– jocul cooperativ: se joacă împreună, inte racționează, își așteaptă rândul.

b) Jocul prin care copilul se transpune în pielea unui personaj ( coincide cu dobândirea
gândirii simbolice de către copil).
c) Jocul între frați
Având drept criteriu de clasificare a jocurilor influența forma tivă a acestora asupra
dezvoltării copilului, pedagogia științifică preșcolară diferențiază:

 jocurile de creație sau simbolice 

 jocurile de mișcare 

 jocurile didactice 

Jocurile de creație sunt acele jocuri care, în concepția lui J. Piag et, realizează
echilibrul intelectual și afectiv zdruncinat de complexitatea stimulilor, a cerințelor și regulilor
exterioare la care copiii nu pot să se acomodeze prin intermediul forțelor de care dispun. Au
ca principală funcție asimilarea realului la „e u", favorizând retrăirea într -o manieră specifică a
ceea ce 1 -a impresionat mai mult pe copil.
Se pot clasifica după evoluția comportamentului ludic al copiilor în :
 jocuri simbolice primare, care includ:

27
 jocuri de manipulare : de înșirui t (nasturi, mărgele), de înș urubare (borcane
mici din plastic cu capac, lacăt cu cheie), activități de sortare și clasificare
(după culoare, formă, material), de umplere și golire a unor recipienți (joaca cu
nisip, orez) etc. 
 jocuri exerciții (jocuri cu ma teriale din natură, cu bețișoare,castane,conuri de
brad,semințe, bile, păpuși); 
 jocuri imitative care transpun anumite activități sociale simple ( „Legănăm
păpușa", „Hrănim cățelul", „Citim atlase ", „Vorbim la telefon") 
 jocuri simbolice evoluate, se pot gr upa în funcție de izvorul cunoașterii în :

 jocuri cu subiecte din viața cotidiană; 

 jocuri cu subiecte din basme și povești. 

Jocurile cu subiecte din viața cotidiană se diferențiază și ele după domeniul care
sugerează simularea în :
*jocuri de conviețuire socială

*jocuri de construcție .

Jocurile de conviețuire socială ( jocuri cu rol ) presupun activități de simulare a
unor funcții, realități, activități, fenomene, siste me în cadrul cărora copiii devin „actori" ai
vieții sociale pentru care, de altfel, se pregătesc. Astfel ei vor juca rolurile corespunzătoare
anumitor poziții sau status -uri profesionale, culturale, științifice, formându -și anumite
competențe, abilități, a titudini, comportamente, convingeri. Stimulează anumite aspecte ale
interacțiunii umane și pot contribui la realizarea unor multiple obiective: familiarizarea cu
anumite roluri sociale, cu anumite moduri de acțiune, gândire și simțire specifice anumitor
status -uri, dezvoltarea capacității de empatie, formarea capacității de relaționale cu cei din jur
de pe poziții diferite (conducător -subordonat, inițiator -executant), pe scurt, favorizează
integrarea socială, pe măsura posibilităților fiecărei vârste.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană sau de conviețuire socială pot aborda
multiple aspecte ale realității. Astfel la grădiniță se pot organiza jocuri ce simulează aspecte
ale viețiide familie sau ale practicilor cotidiene („De -a mama ", „De -a doctorul " „De -a
gospodina", „La piață”, „La doctor" ).

28
La grupa mare subiectele abordate în joc devin mai complexe („Ne pregătim
pentru carnaval", „Primim oaspeți", „Aniversăm ziua de naștere",etc.).
Jocurile de construcție constau în real izarea unor obiecte folosindu -se o serie de
materiale din natură (nisip, zăpadă) sau special destinate activităților de acest gen : „Arco",
..Mecano", „Multicomb", „Mozaic educativ", „Jocuri tehnice", „Rotodisc", „Trusa logi", ș.a.
Au menirea de a cultiva gândirea creatoare și îndemânarea, de a stimula interesul față de
aspectele lumii înconjurătore. Se pot construi case, blocuri, macarale, mașini, străzi, avioane,
rachete, poduri, castele, căsuțe pentru păpuși, etc.
Jocurile cu subiecte din basme și povești, în funcție de tehnica transpunerii
scenice și de complexitatea jocului, se pot împărți în:
 Jocuri -dramatizări – Sunt organizate după ce copiii și -au însușit o serie de povești sau
basme („Iedul cu trei capre", „Ridichea uria șă", „Scufița roșie", „Căsuța din oală").Presupun
o pregătire și elemente de recuzită minimă și urmăresc, în special, consolidarea conținutului,
evidențierea impresiilor pe care basmele sau poveștile învățate le -au trezit copiilor.
• Dramatizări – Presupun o pregătire amplă și minuțioasă și un scenariu de desfășurare,
distribuirea și învățarea prealabilă a rolurilor. Se pot dramatiza toate poveștile sau basmele
învățate de copii care se pretează pentru a fi transpuse în scenarii atractive posibil de realizat
în practică de copii („Capra cu trei iezi”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Sarea în bucate",
„Cenușăreasa",etc.).
La preșcolarul mic jocul de creație are un predominant caracter individual,
deoarece copilul nu ajunge la stabilirea unor inter relații în grupul de joacă. El își asumă roluri
fără să le dea o anumită semnificație socială (motivația este externă). Exemplu: el se joacă de –
a doctorul pentru că acesta are halat și bonetă, pentru că are seringă.
La grupa mijlocie, deși acceptă re gula de joc, rolul pe care și -l asumă copilul
predomină asupra regulii.
La grupa mare tema jocului nu se schimbă, în schimb conținutul devine mai
bogat, rolurile de o mai mare stabilitate, atitudinea mai selectivă și sociabilitatea sporită.
Plusul pe care îl capătă jocul de creație la grupa mare este posibilitatea comunicării prin
înțelegere între copii (ei cad de acord asupra distribuirii rolurilor sau semnificației pe care o
acordă jucăriilor). Pe copil începe să -l intereseze final itatea jocului și acum apare momentul
când se inversează raportul acțiune – semnificație, fapt ce dă jocului caracter convențional.

29
Jocurile cu reguli alcătuiesc o categorie distinctă a jocurilor practicate de
preșcolari. Au două caracteri stici esențiale: existența cel puțin a unei reguli și caracterul
competitiv. Regula este o convenție între persoane cu privire la un mod de a proceda sau de a
aprecia. Acest tip de joc poate fi preluat de la alți copii, de obicei mai mari, sau poate fi
inventat de participanți care stabilesc ei înșiși regulile. Apare după 4 ani, dar se dezvoltă
deplin după 7 ani. Preșcolarii pot participa la jocuri cu reguli de mișcare sau intelectuale.
Jocurile de mișcare sunt foarte îndrăgite de preșcolar i. Posibilitățile lor de a stabili
reguli sunt reduse. De aceea, jocurile originale cu reguli sunt relativ puține. În activitățile din
grădiniță se practică multe jocuri didactice cu reguli. Pe unele dintre ele le reiau
singuri.Jocurile de mișcare corespun d dinamismului specific copilăriei și satisfac în cea mai
mare măsură nevoia de mișcare a preșcolarilor. Corespund atât particularităților vârstei, cât și
cerințelor de ordin educativ.
În jocul de mișcare regulile au drept scop indicarea unor moduri de mișcare în
timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină și deprinderea autostăpânirii în unele
situații. Deși foarte numeroase, ele se pot clasifica în :
a) jocuri de mișcare cu subiect;

b) jocuri cu text și cânt;

c) jocuri fără un anumit subiect.

Jocurile de mișcare îl apropie pe copil de înțelegerea vieții, modului de mișcare al
diverselor personaje pe care le imită în jocul de creație, iar atunci când sunt însoțite de text și
muzică, înțelegerea devine mai deplină, având în vedere sesizarea ritmului , sincronizarea
sunetului cu mișcarea. Jocul de mișcare este un joc activ pentru că întregul organism este
angajat.
Jocul de creație, în care copilul interpretează roluri, trăindu -le, stimulează viața
afectivă, îmbogățind -o. Acest tip de joc înseamnă, în raport cu vârsta, un proces de evoluție,
la vârsta mică tema fiind săracă și determinată de natura materialului cu care va construi, fără
a-și propune ceva anume.
Îndrumările de ordin educativ în cadrul acestui joc înseamnă: intervenț ii directe în
joc la grupa mică sau sugestii la grupa mare și orientarea atenției către structura jocului.
Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea motricității, asigură formarea unei ținute corecte,

30
contribuie la evitarea eventualelor deformări scheletice, stimulează procesul de cunoaștere și
dezvoltă limbajul.
Necesitatea respectării cerințelor jocului de mișcare implică apelul la calități ale
atenției (concentrare, flexibilitate, distribuție), dezvoltă calități morale (prietenie, spirit
colectiv, curaj, inițiativă, stăpânire de sine, disciplină), dezvoltă simțul estetic prin armonia,
suplețea și expresivitatea mișcărilor.
La grupele mici jocurile de mișcare au subiecte simple, caracter concret -intuitiv
și imită,de obi cei, mișcările viețuitoarelor cunoscute de copii.
Numărul rolurilor și subiectelor este redus, redusă fiind și capacitatea de
distribuire a atenției.Complexitatea crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungându -se chiar
până la jocuri c u caracter competitiv.
Intervenția educativă înseamnă alegerea jocului în raport cu disponibilitățile
vârstei : va urmări antrenarea consecutivă a diferitelor grupe de mușchi pentru o solicitare
echilibrată și uniformă.
Jocul didactic reprezintă una din activitățile didactice frecvent utilizate în
grădiniță și îndrăgite de copii. Termenul ,,didactic” asociat celui de joc accentuează partea
instructivă a activității, deoarece, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul
didactic favorizează atât aspectul informativ, cât și formativ al procesului de învățământ.
Jocul didactic oferă copilului posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele, îi dă
posibilitatea să -și formeze deprinderi în cadrul unor acti vități plăcute.
Jocurile didactice pot îmbrăca forma unor jocuri de mișcare; parcurgerea de către
copii a unor trasee identice într -o întrecere sau a unor jocuri sportive combinate cu jocul de
creație: jocuri concurs în care copiii îndepl inesc rolul unor personaje. Spre deosebire de
celelalte activități, jocul didactic are acea particularitate esențială de a îmbina armonios partea
instructivă, exercițiul, cu partea distractivă. ,,Copilul prin joc, într -un mod plăcut și distractiv
învață.”( Lespezanu, M., 2007, p.107)
Jocul didactic are un caracter instructiv mult mai pronunțat decât celelalte jocuri și
se utilizează în învățământul preșcolar în scopul îmbogățirii și aprofundării experienței
cognitive a copiilor, precum și în vederea dezvoltării proceselor psihice de reflectare directă și
nemijlocită a realității. Jocurile didactice se practică cu succes în cadrul activităților integrate,
dacă sunt accesibilizate cu tact de educatoare.

31

I.6.Jocul – modalitate de dezvoltare a creativității

Jocul atinge la vârsta preșcolară un nivel superior de dezvoltare și în același timp
devine mai mult ca oricând o condiție imperioasă pentru evoluția ulterioară a copilului.
Apariția și practicarea intensă a jocului de c reație, reprezintă un rezultat al întregii dezvoltări
psihice a copilului în special al formării capacității de a reflecta într -o formă proprie
impresiile dobândite din viața înconjurătoare. „A fi creativ presupune totodată și posibilitatea
comiterii unor greșeli, datorită confruntării lumii trăirilor noastre interne cu problemele lumii
exterioare, se pot ivi conflicte sau situații contradictorii; încercările de a rezolva aceste
conflicte, de a armoniza aceste contradicții, nu reușesc întotdeauna din prima
încercare.”(Erika Landau, 1979, p. 8).Fenomenul ca atare, atestă participarea intensă a
copilului la tot ce -l înconjoară, iar teama de eșec înseamnă sfârșitul proceselor creative, cu
toate că eșecul poate însemna și un nou punct de plecare. Foarte importan t este, în acest caz,
modul cum se gestionează aceste situații în grupa de preșcolari, mergându -se pe ideea că
nimic nu e greșit, toate lucrările sunt bine realizate, iar cu timpul vom învăța să le realizăm
mai bine și mai bine. „În lumea imaginată în joc, copilul se simte puternic, inteligent, adult,
aici el este capabil de fapte eroice, de acțiuni spectaculoase.” (Elisabeta Voiculescu, 2003, p.
82).
În cadrul unui joc organizat de un grup numeros de copii, este posibilă verificarea
creativității preșcolarilor prin jocurile: „De -a familia”, „De -a mama și copilul ”,„De -a
vânzătorul”, „De -a magazinul”, „De -a frizerii”, „De -a constructori i”, „De -a șoferii”, „De -a
polițistul” . Jocul „De -a familia” este foarte important pentru preșcolari, deoar ece familia
reprezintă scena principală de viață a copiilor, oferind o experiență bogată și intens trăită de
copii; acest joc oglindește obiceiurile, stilul de comunicare din familie, responsabilitățile dar
și tensiunile petrecute în familie.La baza contur ării jocului cu subiect și roluri specific vârstei
preșcolare stă procesul de dezvoltare impetuoasă a imaginației.Astfel, de la imaginile care
apar ca o consecință imediată a acțiunii copiilor cu obiectele se marchează trecerea la
substituirea pe plan imag inar a funcțiilor specifice obiectelor. În acest mod este posibilă
transfigurarea unei situații reale într -o situație imaginară. De exemplu, un jeton oarecare poate
servi ca farfurie.Conturarea scopului în cadrul jocului este una din trăsăturile specifice vârstei

32
preșcolare. Dacă la vârsta de 3 -4 ani copiii nu -și propun un anumit subiect în joc, copiii de 5 –
6 ani reușesc din ce în ce mai clar să -și fixeze o intenție înainte de începerea jocului, fapt care
influențează în mare măsură creația mintală, acești copii fiind clasați ca „preșcolari creativi.”
„Preșcolarii creativi se diferențiază de obicei de restul grupului…ei sunt foarte
curioși, vin cu soluții neobișnuite, cu idei originale, au inițiativă și un spirit de observație
foarte bine dez voltat, văd conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, pun întrebări
adecvate, caută alternative și explorează noi pos ibilități.” (MEC, 2008, p. 32).
Jocul de creație le oferă copiilor un prilej special de a explora diferite roluri. În
jocul de rol se poate întâmpla orice. Jocul este liber și își are sursa în imaginația copiilor. El
nu trebuie confundat cu dramatizarea care, de obicei, este regizată de educatoare și nu este
spontană. A interpreta o poveste, fiecare având un ro l anume, este dramatizare și nu joc
dramatic. Jocul care este spontan, se poate desfășura în orice loc, dar de obicei apare în
spațiul consacrat construcțiilor de cuburi, pe terenul de joacă de afară, în curtea grădiniței sau
în orice loc unde stau laolalt ă câțiva copii.Observând cu atenție jocul dramatic vom afla mai
multe lucruri despre copii, aceștia se pot comporta cu jucăriile în același fel cum se comportă
cei din jurul lor cu ei, manifestându -și astfel rutina unui comportament de care copiii au parte
zilnic, fie el bun sau rău, benefic sau dăunător unei bune dezvoltări a preșcolarilor. Jocurile
senzoriale le plac foarte mult copiilor. Îi amuză să guste substanțele cele mai diverse ca să
vadă ce gust au și să producă sunete cu fluier, trompetă, muzicuț ă, să bată în masă cu un
obiect, le place să examineze culorile.
„Dimensiunile atitudinale sunt mai modelabile prin educație decât cele
aptitudinale, de aceea, încă din grădiniță, dascălul nu trebuie să neglijeze această latură atât de
importantă pentr u destinul creativității, prin cultivarea unor atitudini precum: încrederea în
forțele proprii, independență în modul de a fi și a gândi, inițiativă, umor.”(Dima S., 1997, p.
77).
Preșcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea m ai importantă experiență
din viața unei persoane. După cum menționează U. Șchiopu și E. Verza (1995), preșcolarul
probează registrul cel mai diversificat de jocuri. „Jocul mobilizează personalitatea copilului
pe toată claviatura ei, fiind nu numai un exce lent mijloc de a fructifica și consolida imaginația
sa debordantă, ci și un prețios mod de echilibrare psihică și ucenicie pentru viață”.(Silvia
Dima, 1997, p. 75). În perioada preșcolară se înregistrează ritmurile cele mai accentuate în

33
dezvoltarea indivi dualității umane și unele dintre cele mai semnificative achiziții ce vor avea
ecouri evidente pentru etapele ulterioare dezvoltării sale. De aceea, nu se poate face abstracție
de una din dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a perso nalității –
creativitatea. Toate condițiile virtuale existente în om, care ar putea contribui la succesul
actului creativ, alcătuiesc creativitatea potențială a persoanei.
Creativitatea se caracterizează prin noutate, printr -un răspuns nefrecvent, prin
elaborarea unei intuiții neașteptate. Creativitatea este educabilă, vârsta preșcolară fiind
perioada cu cel mai mare potențial creativ. ’’Copilul creator tinde să nu se conformeze
autorității, tolerează situațiile ambigue și nu este interesat de detalii.’’ (Davitz J. R., Ball S.,
1978, pag 53). Dacă potențialul creativ nu este fructificat, pierderile ce se produc sunt imense,
iar recuperările ulterioare sunt parțiale sau minime.În perioada preșcolară, imaginația se
exprimă viu în activitățile de educare a li mbajului, pe domeniul Știință, în activitățile de
construcție, desen și muzică. Atunci când preșcolarul reproduce realitatea în jocuri, în desen,
reproducerea este o creație fiindcă este un fel de a vedea originalul. „Imaginația reproductivă
și creatoare a u un rol însemnat în dimensiunea creativă a personalității.” (Elisabeta
Voiculescu, 2003, p. 31). Imaginația creatoare este considerată de mulți autori elementul vital
al creativității. Eficiența stimulării creativității poate crește, dacă este concepută ș i abordată
practic ca funcție a întregii personalități a copilului. Educatoarea poate contribui hotărâtor la
dezvoltarea potențialului creativ al copilului, diversificând și diferențiind adecvat conținutul
și metodologia activităților didactice în raport c u receptivitatea optimă a preșcolarului față de
aceste activități. „Sarcina educatorului creativității este să descopere această unicitate a
elevului, să o accepte și să o dezvolte…, educatorul îndeplinește o importantă latură a sarcinii
sale, prin creeare a premiselor necesare promovării creativității elevului”.(Erika Landau, 1979,
p. 95). Copilul își găsește modul natural de exprimare într -o activitate complexă și bine
structurată – jocul. Ca în basm, copilul amestecă realul cu imaginarul.Trebuie să promov ăm
pe fondul unei generoase atitudini stimulative o ușoară supraevaluare a capacităților
copilului.„Creativitatea verbală este surprinzătoare la această vârstă, când termenul îi lipsește
din vocabular, copilul creează cuvinte și ne surprinde prin originali tatea asocierilor.”
(Elisabeta Voiculescu, 2003, p. 32).
„Stilul de îndrumare este non directiv, specific învățării prin problematizarea în
context creativ, care lasă câmp liber de manifestare a independenței de gândire și acțiune, de

34
autoexpresie liberă a copilului.” (MEC, 1995, p. 76). O altă condiție importantă în stimularea
creativității este modul cum tratăm, cum înțelegem și abordăm copii care manifestă anumite
disponibilități creative sau realizări afective. Acești copii au nevoie d e apreciere,
recunoașterea disponibilității creative, promovare și încurajare.
Jocul este vital pentru copil. La fel ieșitul în aer liber. Privat de aceste două
lucruri, copilul se va ofili ca o floare tăiată de pe lujer. Nu putem schi mba lumea în care
trăim însă putem găsi întotdeauna soluții, mai ales dacă în joc este sănătatea și dezvoltarea
normală a copiilor noștri. Importanța jocului cu propriul copil este esențială în clădirea relației
părinte -copil, în înțelegerea și apropierea de el, în câștigarea încrederii reciproce. Jocul devine
astfel un pilon de bază în disciplinarea eficientă a copilului. Jocul este o formă de manifestare
întâlnită la copii indiferent de rasă, apartenență etnică, civilizație, cultură, din cele mai vechi
timpuri și satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitatea a copilului generată de
trebuințele, dorințele și tendințele specifice vârstei lui. Jocul este cea mai eficientă cale de
învățare și disciplinare a copilului, de cunoaștere și apropiere a lui, de educare a copilului în
spiritul valorilor morale și estetice. Jocul este cea mai importantă formă de activitate a
copilului. Din toate aceste motive și grație tuturor valențelor pe care le are, jocul este însăși
esența copilăriei.

I.7. Jocul de creaț ie și importanța lui

Jocul, este o activitate specific umană. Înainte de a deveni „sapiens” – omul a fost și
a rămas „ludens.”Jocul face parte din viața noastră, însoțindu -ne din primele luni de viață,
pâna la bătrânețe – putem spune deci că este o real itate permanentă, cu mare mobilitate pe
scara vârstelor. El ne ajută să ne cunoaștem, să exersăm, să experimentăm, contribuind
substanțial atât la dezvoltarea personalității, imaginației, originalității, creativității, cât și la
apariția și consolidarea un or atitudini comportamentale pozitive: încredere în forțele proprii,
solidaritate în grup, spirit de echipă, de competiție, toleranță.
Jocul – este „tovarășul” nedespărțit al copilăriei și constituie una din formele cele
mai importante de activitate a preșcolarului. Prin el, copilul învață să cunoască lumea reală.
Esența jocului constă în reflectarea și transformarea pe plan imaginar a realității
înconjurătoare, jucându -se, copilul cunoaște și descoperă lumea și viața. Pe măsură ce copilul

35
înaintează în vârstă și se dezvoltă, conținutul jocurilor se extinde, se îmbogățește, iar acestea
încep să oglindească tot mai multe fenomene complexe ale vieții sociale, aspecte din viața
celor cu care copilul relaționează. Prin joc copilul se aventurează în necunosc ut,
experimentează, testează materialul de joc, dar și pe sine, apoi capătă mai multă încredere în
forțele proprii și o dorință nestăvilită de autodepășire; își poate folosi imaginația și
creativitatea pentru propr ia sa plăcere, dar și a altora.
În activitatea de zi cu zi întâlnim tot mai des copii, care nu știu să se joace, să
relaționeze cu colegii, nu comunică, se închid în propria carapace, sunt reținuți, dar și
agresivi în cazul problemelor conflictuale.
Puterea jocului este de netăgăduit în astfel de situații, iar noi, cadrele didactice
trebuie să știm să ne folosim de această putere magnifică.
Treptat, prin activitățile de dezvoltare personală, incluse în noul Curriculum,
putem creea, provoca diferite situații, trăiri afec tive care să pună în valoare unicitatea acestor
copii, cu tot ceea ce constituie trăsături personale, având scopul de a conștientiza imaginea
pozitivă de sine, relaționarea cu mediul înconjurător și cu ceilalți colegi din grupă, acceptarea
acestora (dar și al celui în cauză de către restul colectivului), dezvoltarea imaginației,
fanteziei, creativității și a comunicării.
Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățiile de
după -amiază. Mijloacele de realizare a acestora sunt variate, dar nu trebuie să uităm că jocul
este activitatea fundamentală a copilului, el influențează întreaga conduită și prefigurează
personalitatea în plină formare a acestuia.
Jocul reprezintă o formă de activ itate preferată si adecvată specificului activităților
realizate în gradiniță, dar și principala metodă de instruire si educație utilizată în activitățile
cu copiii. Valoarea activităților de joc este apreciată deoarece au capacitatea de a -l ajuta pe
copil săse integreze în mediul natural și social și pentru a înțelege lumea înconjurătoare.
Jocul constituie,în esență, principala modalitate de formare și dezvoltare a
capacităților psihice ale copilului.
Jocurile de creație sunt acele jocuri prin care se manifestă, se exteriorizează
întreaga viața psihică a copilului. Prin aceste jocuri copilul își exprimă emoțiile, dorințele,
cunoștințele, caută să cunoască realitatea înconjurătoare.

36
Jocul de creație are ca principală funcție asimilarea realului l a “eu”, favorizând
astfel retrăirea într -un mod specific, a ceea ce l -a impresionat mai mult pe copil. Chiar dacă
jocul reprezintă o trăire interioară a realităților descoperite la fiecare copil în parte și chiar
dacă intervenția adultului nu modifică conț inutul acestuia, jocul are o forță educativă
polivalentă pentru formarea întregii personalități.
Jocul creativ se naște dintr -o impresie socială, deci dupa origine este un fenomen
special. Jocul are un rol foarte important și în dezvoltar ea personalitații “de colectivitate”.
Acest fapt nu numai pentru că asigură dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere, ci și
pentru că în dezvoltarea omenească, jocul este prima formă de activitate în care apar și se
dezvoltă relațiile sociale.
Influența considerabilă a jocului de creație asupra dezvoltarii intelectuale se
datorează faptului că prin joc copilul nu se mărginește, pur și simplu, să reproducă o serie de
impresii pe care le -a primit din mediul înconjurator, dimpotrivă, în jocul de creație se
stabilește o anumită relație între copil și lumea din jur. Realizând în joc acțiuni concrete,
copilul pătrunde mai adânc semnificația socială a vieții din jur. Îndeplinirea unui rol ridică în
fața copilului numeroase probleme pe care trebuie să le rezolve. Rezolvarea în procesul
jocului a acestor probleme stimulează și activează atenția, spiritul de observație, memoria
voluntară, gândirea și imaginația creatoare a preșcolarului.
Jocurile de creație contribuie semnificativ și la dezvoltarea l imbajului copilului.
La îmbogățirea vocabularului contribuie și faptul că în timpul jocului copiii își însușesc
cuvinte noi și pronunță numeroase cuvinte pe care nu le folosesc în afara jocului. S -ar putea
spune că adeseori copilul gândește cu voce tare, c ompletează acțiunile prin cuvinte, își
comunică intențiile, repartizează rolurile, face observații si aprecieri. În felul acesta se
activează vocabularul copilului.
Foarte importantă este influența jocurilor de creație si asupra dezvoltă rii morale a
copiilor.
Valoarea educativă a jocurilor de creație constă în faptul că el generează emoții și
sentimente morale. Impresiile pe care le primește copilul din realitatea înconjurătoare și pe
care le prelucrează în jocurile sale au pentru el adânci rezonanțe afective. El își trăiește sincer
rolul și simte puternic ceea ce întruchipează.

37
În grădință, jocul de creație se desfășoară sub două forme, și anume joc cu rol
(jocuri cu subiecte din viața cotidiană și jocuri de creație cu subiecte di n povești și basme) și
joc de construcție.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană, prin conținutul lor reflectă modul de joacă
al copilului. Copilul de mic este atașat de părinți și de alți membri ai familiei care -i poartă de
grijă. Observă relațiile reciproce dintre adulți, activitatea pe care aceștia o desfășoară, precum
viața socială pe care aceștia o trăiesc. Receptiv la toate aceste impresii, copilul începe să le
reproducă în jocurile sale, adică copilul este dornic să participe la viața și activ itatea
adultului; în felul acesta, în situațiile de joc create mai mult sau mai puțin independent,
copilul reproduce rolurile socio -profesionale ale adulților.
În aceste jocuri elementele vieții cotidiene seamănăcu fenomenele sociale generale
într-o formă specifică nivelului de dezvoltare psihică a copilului.
Jocurile cu subiecte din povești si basme, ca o variantă aparte a jocurilor de
creație, sunt acele jocuri în care copilul interpretează rolurile diferitelor personaje. Trăsătura
caracteristică a acestor jocuri constă în reproducerea creatoare a imaginii artistice și a
acțiunilor personajului. În felul acesta, copilul pătrunde mai adânc în lumea sentimentelor și a
trăirilor personajelor din basm sau poveste.
Jocurile de construcție sunt frec vent utilizate la gradiniță și se desfășoară în jurul
unor teme propuse de către educatoare sau în jurul unor teme alese de către copii.Copiii în
cadrul acestor jocuri au libertatea să elaboreze o construcție absolut nouă, să reconstruiască
un model prezen tat anterior, folosindu -se de materiale ca : lutul, nisipul, materiale din natură,
forme geometrice din lemn, jocuri de construcție cu materiale plastice, etc.
Jocul îl îndeamnă pe copil să confecționeze și să construiască diferite obiecte
necesare pen tru realizarea temei la care se gândește. Pe de altă parte, confecționarea
diferitelor obiecte și includerea lor în joc duce la îmbogățirea conținutului acestuia. În jocurile
copiilor procesul de construire se desfășoară ca un proces de reflectare a realit ății
înconjurătoare. El se caracterizează prin anumite particularități specifice.Procesul de
construire cere din partea copilului numeroase priceperi și deprinderi: de a extinde în lățime și
înălțime construcția, de a delimita și închide spațiul, de a tran sforma formele plane ale
materialului în forme de relief, de a conferi construcțiilor o formă arhitecturală estetică, etc.

38
Televizorul, tableta, telefoanele și calculatorul în cele mai multe familii au
devenit un bun indispensabil. După experiența mea părinții le permit copiilor vizionarea
programelor și seara târziu și a desenelor animate “fantastice”.În jocurile de creație ale
copiilor aproape zi de zi se observă influența programelor de la televizor. Din păcate de multe
ori programele vizionate la televizor nu conțin numai cunoștințe valoroase, ci dau și un model
pentru cele mai diferite forme ale agresivității, producând foarte multă frică.Majoritatea
copiilor de vârsta preșcolară redau în jocurile lor momentele agresive din filme și se identifică
cu personajele negative.
Așa după cum am arătat anterior, jocul de creație înregistrează o evoluție și o
îmbogățire de la un an la altul. Dacă la începutul vârstei preșcolare copilul redă acțiuni
izolate, își asumă roluri fa ră să le dea o semnificație socială sau fară o motivație internă,
treptat copilul va trece spre jocuri cu roluri care presupun redarea unor aspecte mai complexe,
legate de caracteristicile personajelor interpretate (atitudini, exprimări verbale și nonverba le,
folosirea unor instrumente specifice, etc.) și care sunt integrate în activități ce presupun
interacțiune și cooperare și converg către o finalitate prestabilită.Pe tot parcursul jocurilor de
creație, comportamentul copilui, de simbolizare conștientă ș i inconștientă a realității este larg
ilustrat.
Prin jocul de creație se stabilește o relație specifică între copil și realitate, pe care
copilul nu o copiază mecanic, ci situația lui de joc este o asimilare a caracteristicilor unor
obiecte, situații, roluri sociale, o compensare a realității prin satisfacerea prin joc a unor
tendințe și nevoi a căror îndeplinire este imposibilă în realitate, precum și retrăirea unor
situații reale și exersarea modalităților de stăpânire a acestora.

I.8. Afirmarea creativității copilului prin abilități practice

Abilitățile practice se îmbină armonios cu toate celelalte domenii din grădiniță, le
sprijină în organizarea, desfășurarea și evaluarea atractivă a rezultatelor obținute de copii.

39
În gră diniță preșcolarii desfășoară o activitate variată; în cadrul activităților
educative de observare ei urmăresc cu multă curiozitate obiectele dar și fenomenele realității,
își lărgesc treptat cercul de reprezentări și participă în mod activ la viața care î i înconjoară.
Abilitățile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctelede
vedere, a personalității copiilor, împreună și în strânsă legătură cu celelalteactivități ce se
desfășoară în grădiniță.
Preșcolarul manifestă interes spre nevoia de mișcare, spre manipularea obiectelor
și el trebuie îndemnat spre creația constructivă și dezvoltarea capacităților de confecționare a
unor obiecte, jucării, fapt ce va trezi stări afective pozitive.La vârsta copilăriei ,,luminile” și
culorile um anului au multiple nuanțe și eledobândesc o mare expresivitate, găsindu -și ecou în
revărsările de energie, depotențialități și virtuți ale sale. Ele se exprimă nu numai prin
expansivitatea și explozia de bucurie a copilului, afirmată în jocurile sale, prin ucenicia
primilor pași și afirmării independenței umane, ci și prin implicarea sa în desfășurarea unor
activități elementare de muncă.
Abilitățile practice, prin caracterul lor recreativ -creativ -atractiv, vin să canalizeze
eforturile de învățare ale copiilor, de la alte discipline, fiind ca un„decantor” al tuturor
cunoștințelor acumulate. De exemplu, dacă s -a parcurs perioada studierii animalelor sălbatice
și domestice de la noi și din alte țări, copilul va realiza un leu pentru o machetă , el va ști că
locul lui nu este lângă o gazelă, dar nici în curtea omului sau în preajma animalelor polare sau
a peștilor -deci îl va așeza în preajma maimuțelor și a tigrilor.
În procesul abilităților practice se adâncesc cunoștințele dobândite. Astfe l în
procesul execuției unei flori de primăvară copilul își consolidează cunoștințele privind forma,
mărimea, culoarea și așezarea petalelor, a codiței, a frunzei, mărimea și proporția lor. Întreaga
activitate de învățare în grădiniță a copiilor se realize ază prin joc -activitate de bază concepută
științific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de afectivitate, dar și cu exigențe
crescute pentru dezvoltarea capacităților intelectuale, pentru cultivarea curajului de a întreba,
de a gândi și acționa i ndependent , de a se exprima,. În consecință, instruirea /învățarea trebuie
să-l facă pe copil să trăiască, să crească, să se dezvolte, să se exprime pe sine, de a -și construi
o perspectivă activă ,de a-l învăța să învețe,. Activizarea copiilor este înțeleas ă aici ca o
acțiune de educare și instruire, de dezvoltare a personalității prin dirijarea metodică a
activității, prin trezirea interesului pentru cunoaștere și acțiune,exercitarea simțurilor proprii și

40
a inteligenței prin activitate proprie cultivarea ca pacității de orientare autonomă atât prin
activitățile organizate cât și prin activitățile liber alese din grădiniță și din afara ei.
După ce încheie lucrarea , copilul observă și analizează produsul finit realizat de
el, îl compară cu modelul oferit d e educatoare și cu realizările colegilor săi, poate să aprecieze
critic calitatea muncii sale chiar dacă nu reușește de fiecare dată să verbalizeze acest lucru. Cu
timpul, copiii reușesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat, reușind să selecțione ze din
mai multe obiecte pe cele care prezintă reale calități artistice.
Prin a bilitățile practice copiii asigură confecționarea unor obiecte care pot fi
utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumusețarea sălilor de grupă, în expoziții pentru părinți ,
oferirea de cadouri,etc. . Această utilitate mărește interesul copiilor pentru realizarea
frumosului.Abilitățile practice au un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv -educativ,
conținutul fiind stabilit după criterii exacte, care îi asigură un caracter științific,accesibil și
stabil.
În activitățile în care se realizează compoziții aplicative se creează în rândul
copiilor o stare febrilă de lucru, de căutare, de încercări mai mult sau mai puțin reușite, toate
acestea îmbrățișate în buna disp oziție și plăcere. Prin activitățile practice –lucrările realizate
de către copii în cadrul acestor ore, li se dezvoltă gândirea creatoare, imaginația, interesul
pentru a realiza ceva,dar și o disciplină înformarea lor ca viitori pro fesioniști în diferite
domenii.
În activitățile pe care le desfășor cu copiii în cadrul acestor ore, predomină
confecționarea de jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că majoritatea copiilor se
bucură în mod deosebit atunci când sunt anunțați că vor realiza jucării sau obiecte folositoare
din diverse materiale. La simplul auz al cuvântului ,,jucărie”cumpărată din magazin, jucăriile
confecționate din materialele la îndemână, deloc costisitoare, cu participarea educatoarei,
oferă micului creator /meșter, ocazia de a -și descoperi propriile calități, satisfacția de a o
vedea ieșind din propriile sale mâini, ( o mașinuță, o figurină, un animăluț, o păpușă, o mască
cu care apoi poate continua sau începe un alt joc curoluri). Dacă jucăria se poate realiza
relativ ușor, putând fi terminată până la încheierea activității și copilul o poate lua imediat
acasă ,,să se joace” atunc i va fiși mai încântat.
Având în vedere toate acestea, precum și faptul că materialele din care se pot
confecționa astfel de jucării nu costă nimic (sau costă foarte puțin), am încercat și am reușit să

41
realizăm cu copiii tot felul de obiecte, folosind diferite tehnici. În funcție de materialele
utilizate, aș putea clasif ica jucăriile după cum urmează:
1.Jucării din hârtie sau carton (cutii din carton, hârtie albă, glasată, din ziare sau
reviste,staniol, carton duplex, carton colorat p e o parte sau pe a mbele părți).
2.Jucării din materiale din natură (pietre, frunze, petale întregi, coji, semințe,
conuri de brad, ghindă, castane, coji d e nucă, fulgi, boabe de porumb, etc.).
3.Jucării din materiale refolosibile (sticle, fire de ață, lână, PNA, fâșii de material
textil, blănițe, nasturi, etc.).
Tot din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia
sărbătorilor 1 Martie, 8 Martie, sărbătorile de Paști, Crăciun, invitații,podoabe , coronițe,
decoruri pentru ambient, costu me, machete, etc.

I.9. Stimularea potențialului creativ al preșcolarului prin activitățile
practice

Creativitatea este una din cele mai fascinante noțiuni cu care a operat vreodată
știința – este insuficient definite. Crea tivitatea înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce e nou și
neconformist. Pentru a pătrunde în acest necunoscut preșcolarul trebuie să aibă acea libertate
interioară, dar și de acel sentiment de siguranță provenit din lumea înconjurătoare.Astăzi ,
creativitatea se educă și se învață încă de la grădiniță, manifestările creative fiind dirijate și
valorificate constructiv de educatoare .Am observat pe parcursul activității mele ca
educatoare că atunci când copilul colorează, pictează, când se joacă cu plastelina , cu hârti a,
lipiciul și alte materiale din natură, el devine curios, i se formează ră bdarea,îndemânarea,
spiritul estetic, trăsături care duc la îmbogățirea personalității. Toate activitățile susținute în
grădiniță au rolul de a face cunoscută copiilor lumea ce îi î nconjoară prin diferite metode cum
ar fi observația, convorbirea etc. și în cadrul a diferite activități: cunoașterea mediului,
educarea limbajului, activități matema tice etc.

42
Cu ajutorul activităților practice și mai ales în cadrul acestora, toate ace ste
cunoștințe se consolidează ,se completează . De exemplu, în cadrul unei activități practice ce
are ca sarcină de lucru executarea unui tablou cu crizanteme , copilul își consolidează
cunoștințele despre forma florii, culorile florii, p ărțile componente a le acesteia. Prin
denumirea obiectului de învățământ ne putem da seama că aceste activități au un caracter
practic, ceea ce ne îndrumă spre ideea că în cadrul acestora copilul îmbină atât munca
intelectuală, cât și cea fizică. Stimularea potențialul creativ este considerat ca fiind ,, sistemul
disponibilităților psihice care îi permit individului să depășească propria experiență și să
construiască noul în planul modalităților de expresie, al acțiunii și al cunoașterii. În acest sens
putem vorbi de existența lui încă de la vârsta preșcolară” . ( R a f ai lă E – Educarea
creativității la vârsta preșcolară , 2002, Editura Aramis, p.51).

În grădiniță copiii își lărgesc cercul de reprezentări și participă în mod activ la
viața care -i înconjoară, deoarece aici , în acest mediu, percep cu curiozitate obie ctele și
fenomenele realității. Tot în grădiniță, în cadrul activităților practice , copilul lucrează c u
diferite tipuri de materiale din natură (frunze, scoici, făină), hârtie, lipici, carton, materiale
textile etc., cu ajutorul cărora realizează tema propusă de cadrul didactic. Astfel copilul are
ocazia să cunoască însușirile acestora, să le compare, să le analizeze caracteristici ca: mărime,
formă, culoare, rezistență. La nivel preșcolar se formează deprinderi de luc ru: cu hârtie –
îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire și țesere; cu fire textile – împletire,
înnodare, șnuruire, tăiere și lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire;
înșirare; lucrări cu materiale din natură în c are se folosește decuparea, lipirea, asamblarea și
decorarea. Tehnicile de lucru și materialele care se folosesc în activitățile practice sunt cele
care contribuie la dezvoltarea creativității copiilor. Cu cât materialele sunt mai variate, cu atât
își pot exersa mai ușor imaginația. În mod deosebit, în aceste activități se folosește metoda
brainstorming -ului, metodă de dezvoltare a creativității în grup. După ce se anunță tema,
copiii sunt solicitați să formuleze idei despre modul în care se poate realiza t ema. Educatoarea
poate aduce modele de lucrări realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la
începutul activității, ca o sugestie a modului de realizare a temei și nu este lăsată lucrarea ca
model de lucru pentru copii. Ei trebuie să lu creze activând propria imaginație. În timpul
lucrului copiilor le pot fi sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor și este mult mai

43
productiv ca preșcolarii să fie lăsați să se consulte între ei, în acest fel dezvoltându -se spiritul
de cooperare.

În cadrul activităților practice copilul își dezvoltă atenția, imaginația reproductivă,
este pus în situația de a efectua operații de comparație, analiză, sinteză, generalizăriconcrete,
bază a gândirii situaționale caracteristică preșcolarilor. Pentru ar gumentarea celor menționate
mai devreme, voi prezenta următorul exemplu : În realizarea temei „Crizantema ”, educatoarea
prezintă copiilor modelul, demonstrează modul de lucru și totodată reactualizează
cunoștințele privind floarea ce urmează a fi realizată. Astfel copilul își consolidează
cunoștințele referi toare la „Regina florilor de toamna – crizantema ”, își îmbogățește
cunoștințele privind materialele utilizate, învață sau își consolidează procedee de lucru.
Educatoarea trebuie să acționeze cu mult tact, și să fie pregătit pentru orice
situație neprevăzută. Ea trebuie să aprecieze munca fiecărui copil, mai ales că fiecare copil e
unic în felul lui și are ritmul propriu de lucru și creativitate diferită, mai ales că se urmărește și
o anumită formare a independenței copilului în ceea ce privește sarcinile ce trebuie realizate.
Ei apreciază foarte mult și trăiesc din plin sentimentul, în momentul în care constată că în
urma efortului depus au realizat singuri tema propusă.

Nu trebuie uitat aspect ul că pe parcursul activității practice trebuie educat simțul
curățeniei și al ordinii. Materialul utilizat în realizarea unei teme trebuie prezentat și aranjat în
ordinea operațiunilor de execuție, iar pe parcurs el trebuie să lucreze cât mai curat, iar la
momentul aprecierii lucrărilor, trebuie luate în considerare și aceste lucruri.

Există teme care trebuie realizate în grup, astfel copilul are posibilitatea de a
relaționa și de a constata necesitatea celor din jur, dezvoltându -i-se simțul de încrede re, de
prietenie. Lucrările realizate, rezultatul muncii, îi entuziasmează, le crește încrederea în
propriile forțe și le stimulează dorința de a cunoaște mai mult.

În concluzie, activitățile practice ajută copilul în procesul dezvoltării sale morale
și mai concret cu ajutorul acestor activități devine perseverent, învață să se stăpânească, să
învingă obstacolele apărute, învață să devină independent, să lucreze curat și ordonat, să
lucreze în echipă, i se dezvoltă sentimentul de prietenie, încredere, optimismul și încrederea
reciprocă. Bineînțeles toate acestea se pot realiza doar cu ajutorul tehnicilor delucru utilizate
în cadrul acestor activități.

44
Copilul trebuie să observe și să analizeze materialele de lucru, să le combine
astfel încât să r ealizeze o armonie între ele, să reprezinte practic lumea înconjurătoare, o lume
a frumosului.

Locul activităților practice în formarea personalității copiilor rezultă în mod
obiectiv din adevărul: ,,Aud – uit, văd – țin minte, acționez – înțeleg’’. Activitățile practice
desfășurate cu copiii au constituit una dintre modalitățile de cunoaștere acopilului, a
individualității fiecăruia și promovează independența în gândire, în creație și acțiune, în raport
cu interes ele și aptitudinile fiecăruia .
Activitățile practice trebuie corelate cu celelalte activități din grădiniță pentrua
contribui la stimularea potențialului creativ, iar natura și materialul bogat de caredispunem
constituie un punct de plecare în activitatea de creație.

a) TEHNICI și MODALI TĂȚI de lucru –exemple practice

 lărgirea experienței cognitive ;
 apariția și dezvoltarea unor deprinderi și priceperi ;

 diversificarea trăirilor afective;

 dezvoltarea imaginației ;

 dezvoltarea competenței și performanței lingvistice;

 apariția limbajul ui intern ;

 constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice ;

 manifestarea unei atitudini cognitive ;

Pentru a stimula potențialul creativ alcopiilor prin activitățile practice utilizând
materiale din natură, am parcurs cuace știa mai multe etape:

Etapa I – etapa de pregătire a activitaților practice în care copiii participă direct la
strângerea materialelor din natură în cadrul unor activități și plimbări. Profunda lor
concentrare în activitatea de a aduna cele m ai reușite materiale din natură a însemnat pentru ei
o intensă activitate de observare, de analiză, de selecție a materialelor. Copiii au adunat

45
frunze de diferite forme, culori și mărimi, castane,conuri de brad, ghindă, crenguțe uscate,
pietre, etc. Anali zând frunzele castanului și -au imaginat că ar semăna cu palma unei mâini cu
degetele răsfirate, cu creasta cocoșului din ,,Punguța cu doi bani’’, cu rochița păpușii.
Castanele în învelișul lor țepos ar putea fi buzdugane pentru zmei, arici, etc. În natură copiii
se manifestă deosebit, sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziție și cu un imens
neastâmpăr specific vârstei.

Etapa a II -a – este etapa în care am efectuat intuirea materialului confecționat de
către copii prin manipulare, pentru antrenarea a nalizatorilor și formarea reprezentărilor prin
jocuri senzoriale. Primul mijloc prin care copilul descoperă lumea îl constituie organele de
simț. El vede, apucă, miroase, gustă.Astfel acumulează experiență, iar cunoașterea reală a
materialelor din natură e condiționată de claritatea și precizia senzațiilor și percepțiilor. De
aici reiese necesitatea organizării unor jocuri senzoriale specifice vârstei: ,,Săculețul
fermecat’’, ,,Ce știi despre mine?’’, ,,Să facem ordine’’, etc. Aceste jocuri senzoriale pot f i
utilizate cu succes pentru trezirea, stimularea și dezvoltarea interesului de a cunoaște, interes
ce devine o ,,pârghie’’ psihologică pentru stimularea creativității.

Etapa a III -a- constă în perfecționarea deprinderilor practice și stimularea
potențial ului creativ al copiilor. Experiența a dovedit că lucrându -se prea des după șablon,
copiilor li se limitează posibilitatea dezvoltării imaginației și gândirii.Prin diversitatea
formelor, a coloritului și a posibilităților de îmbinare a materialelor din nat ură se deschide
câmp larg manifestării imaginației.Permanent i -am stimulat pe copii să confecționeze jucării
din materialele colecționate de ei sau pe care le puneam eu la dispoziție.Valorificând castane,
ghinde, nuci, frunze uscate, semințe, sâmburi, pene , pietricele, etc. copiii au confecționat în
manieră proprie multe obiecte.

Etapa a IV -a- constă în efectuarea de către copii a unor lucrări în grup.Activitatea pe
bază de cooperare, constituie un mod de învațare cu deosebite valențe educativ e în ceea ce
privește creativitatea. Copiii descoperă o nouă experiență relaționând în grupuri de învățare
activă, aceea de a studia, investiga și căpăta încredere în capacitățile individuale și ale
grupului.Superioritatea grupului se vădește atât prin sol uții originale și lucrările realizate, cât
și pe plan educativ.În această etapă accentul se pune pe realizarea creativă a temelor date,
copiii având libertatea alegerii materialelor și a tehnicilor de realizare. Ei au redat original

46
teme cum ar fi:,,Coș cu ouă’’, ,,Copacu l înflorit’’, ,,Vaza cu crizanteme ’’, ,,Tablou de
primăvară (vară, toamnă, iarnă)’’ etc.
b) ACTIVITĂȚILE PRACTICE – JOCURI TEHNICO –ARTISTICE
Tehnicile de lucru sunt multiple și eficiente .

Caracterul ludic se men ține și în aceste activități, datorită faptului ca în tehnică,
pentru copil este o joacă în care el este ,,ucenicul”, iar educatoarea este ,,maistrul’’/,,șeful.
Jocul este dirijat, dar plăcut. Jucăriile sunt simple, care îi dau copilului primele noțiuni de
tehnicăși importanța lor .Copilul se naște cu capacitatea de a învăța, dar șansa supraviețuirii, a
umanizării și socializării lui depinde de contactul cu adultul, de mediul educațional.Tot ceea
ce poate realiza o ființă umană depinde de învățare, exerciți u, muncă sicreație. Niciodată nu
este prea târziu pentru cunoașterea,stimularea, educarea și dezvoltarea creativității.

Copilul este prin natura sa un spirit creativ, datorită imensei sale curiozități, a
freamătului permanent pentru acunoaște ceea c e se petrece în jurul său. Preșcolaritatea este
apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă experiență educațională din
viața unei persoane, pe parcursul ei înregistrându -se ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea personalității umane și una din cele mai semnificative achiziții cu ecou evident
pentru etapele ulterioareale dezvoltării sale. De aceea nu putem face abstracție de una din
dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității –creativitatea.
Văzută prin prisma personalității, creativitatea capătă sensul de potențial creativ,de sumă de
însușiri sau factori psihici ai unor viitoare performanțe. Educatoarei îi revine misiunea de a
depista de timpuriu posibilitățile creative ale copiilor și de acrea condiții optime de
dezvoltare. Așa cum muzica ne învață să ascultăm, iar pictura ne învață să privim, activitățile
practice ne învață să acționăm, să găsim calea spre rezolvarea problemelor practice.

I.10. Contribuția materialelor din natură la educarea artistică a
preșcolarului

Abilitățile practice oferă posibilitatea de a constata cum se poate aplica în practică
creativitatea. Ele își aduc contribuția la îmbogățirea vieții afective, copiii încearcă un
sentiment de bucurie când reușesc să termine o lucrare, fapt ce contribuie la educarea

47
dragostei pentru muncă, la optimismul și încrederea în forțele proprii, la dezvoltarea gândirii
creatoare.
Totodată, abilitățile practice constituie un mijloc important pentru formarea și
dezvoltarea deprinde rii de a sesiza frumosul din natură și de a -l îndrăgi, deoarece grădinița
prin procesul instructiv – educativ le oferă această posibilitate. Pe lângă faptul că vin în contact
cu bogăția de forme și de culori ale obiectului pe care îl au de executat în timpu l lucrului,
copiii au posibilitatea să aprecieze calitățile artistice ale modelului, analizează coloritul,
forma și mărimea, proporția și simetria. Prezentarea materialului într -o formă cât mai
atrăgătoare îi influențează pe copii sub aspect estetic. Mater ialul din natură stimulează simțul
de observație al copiilor și imaginația creatoare. Varietatea infinită de frunze, flori de forme și
culori diferite, le oferă inepuizabile modalități de realizare a unor tablouri, machete, jucării.
Ei încep să pătrundă în frumusețile naturii, să -i înțeleagă diversitatea formelor, a culorilor,
încep să -i vadă bogăția și astfel să o iubească și mai mult.
Prin folosirea materialului din natură în cadrul abilităților practice se realizează
atât aspectul informativ cât ș i cel formativ al copiilor, deoarece mânuind materialul din natură
li se perfecționează sensibilitatea tactilo -motrică, li se dezvoltă gândirea și se deprind cu
reprezentările independente creatoare. În timpul lucrului copiii nu se copiază ci își imagineaz ă
o temă și caută modul în care pot să îmbine formele, mărimile, culorile, pentru a reda tema pe
care și -au propus -o. Astfel copiii prin multiple combinații reușesc să redea o lucrare
individuală ori colectivă, în felul acesta li se dezvoltă interesul, răb darea, perseverența,
stăpânirea de sine ș i astfel se pun bazele voinței.
Sarcina de bază a abilităților practice este dezvoltarea capacității de a realiza
lucrări originale, în condiții cât mai variate, valorificând experiența acumulată, stimularea
activității copiilor în direcția alegerii obiectelor, a materialelor și a modului de executare a
lucrării. Pentru cunoașterea însușirilor și caracteristicilor materialelor am organizat în sala de
grupă un colț al creației, conținând diferite materiale( hârtie , fire de bumbac, sâmburi colorați,
capace de ambalaj, ghindă, castane, semințe diferite, frunze, scobitori, deșeuri de scândură
etc.) Având la îndemână aceste materiale, copiii au lucrat pe foi de bloc, fixând cu aracet pe
conturul dat de educatoare tablo urile: “Casa cu gard”, “Casa lui Grivei”, “Barca cu pânze”.
Temele cu caracter independent – specifice activităților cu temă aleasă de copii –
sunt cele mai îndrăgite de ei, deși acest lucru le solicită un efort susținut, atât pentru alcătuirea

48
planulu i mintal, cât și pentru realizarea acestora. Educatoarea are grijă să pregătească
materialul, care prin varietatea și felul prezentării să le sugereze alegerea unor subiecte
diferite, de exemplu, din deșeuri de frunze: ”aspect de primăvara”, ”cocoșul ”, “șa ntierul de
construcții”. Pentru tema “o câmpie cu flori”, ei exec ută florile și iarba din diferite semințe
de pepene, de tărtăcuță, iar din fructul crinului de camera au executat fluturele și pentru
antenă au folosit pețiolul de la frunze etc.
O alt ă categorie de teme se referă la subiectul ales. Aceasta le dă posibilitatea
copiilor să -și exerseze și mai mult creativitatea, ceea ce presupune gândire, meditație, căutare
de mijloace și de procedee, selecție, atenție și disciplină. În felul acesta s -au realizat scene din
povești: “Punguța cu doi bani”, “Iepurele și ariciul” și altele. Pentru a se ajunge la realizarea
unor teme s -au folosit diverse procedee care au contribuit la educarea inițiativei, la sporirea
creativității și a simțului de independență . După ce copiii au ascultat povestea “Scufița Roșie”
ei au realizat diferite scene folosind cinci feluri de materiale din natura. De exemplu, Scufița
Roșie au făcut -o din semințe de gogoșar, copacii înfloriți, i -au realizat din semințe de măr și
din semin țe de gogoșar; casa bunicii au executat -o din semințe de ovăz, iar momentul cel mai
semnificativ al acestei scene l -a constituit lupul ascuns după copac, căruia i se vedea numai
capul; apoi florile, iarba printre copaci au întregit și mai mult acest tablou . Recitarea unei
poezii de către educatoare sau de către copil, este un alt procedeu folosit de noi cu rezultate
deosebite; copiii trebuiau să redea (din materialele din natură) ce i -a impresionat cel mai mult
din conținutul poeziei. De exemplu, “Cățelușul șchiop “ de Elena Farago, copiii l -au realizat
din boabe de roșcove – aceasta demonstrează sensibilitatea în respectarea proporției, între
părțile componente ale cățelului, fantezie în redarea urechilor, ochilor și nasului, alegând
boabe de altă culoare, î n așa fel încât să semene cu imaginea p rezentată.
Lucrările de aplicații cu materiale din natură le -am organizat pe criteriul muncii
individuale și în grup, ultimul fiind preponderent deoarece acest procedeu oferă condiții
favorabile de socializare, pr in aceea că ei se ajută punând de acord acțiunile individuale cu
acelea ale grupului și astfel înțeleg semnificația și valoarea ajutorului reciproc. Lucrările
colective sunt realizate în timpul activităților alese, deoarece tehnica de lucru implică o
orien tare spațială mai precisă, copiii având nevoie de o îndrumare și un sprijin mai apropiat.
Aceste activități activează gândirea creatoare – ei se bucură, comentează intens și își propun să
completeze tablourile cu unele detalii.

49
Această formă de muncă î n grup îi disciplinează, le întărește încrederea în forțele
proprii, copiii având posibilitatea să -și manifeste atitudinea și capacitatea creatoare, pe care le
valorifică în interes comun.
În concluzie, dezvoltarea creativității copiilor la vârsta pr eșcolară este posibilă în
condițiile unei munci susținute și continue, având ca scop principal motivația și utilitatea.
Rezultatele obținute în cadrul abilităților practice cu grupuri mici de copii sau
individuale demonstrează că acestea sunt cel mai bun prilej de a cunoaște cu adevărat copilul,
înclinațiile fiecăruia, prilej de a promova independența în gândire, în creație și în acțiune, în
raport de interesele și aptitudinile lor.
Antrenați în diferite activități de colecționare a materialului din natură, copiii au
posibilitatea să -l cunoască, să -i înțeleagă diversitatea, să valorifice orice material, iar lucrul cu
aceste materiale contribuie la educarea artistică a copilului.
Formarea și stimularea imaginației creatoare depinde, în mare măsură, de calitatea
activității propuse, de priceperea copilului, de succesul obținut în primele lui încercări, de
încredere în forțele proprii, de îndrumările date, dar și de climatul afectiv creat de educatoare.

50
CAPITOLUL al II -lea

Studiu pedagogic privind stimularea creativității copiilor
preșcolari prin jocurile de creație

II.1. SCOPUL CERCETĂRII

Scopul acestei cercetării este acela de a găsi modalități de stimulare a creativității
utilizând metode interactive de grup la activitățile practice .
În prezenta lucrare mi -am propus să prezint modalitățile de stimulare a
creativității la vârstele mici. Stimulând potențialul creativ încă de la vârsta pre școlară, copilul
va reuși mai ușor să treacă la învățarea creativă, care apare ca o formă specială a învățării
școlare.
Învățarea creativă, exersată prin procesul formativ – educativ, îl va ajuta pe copil să facă pasul
în direcția formării conceptelor, dec i a generalizărilor.
Pentru ca preșcolarii să dobândească capacitatea de a fi creativi, ei ar trebui
implicați în situații de învățare în care să își dezvolte aceste capacități.

Pentru ca educatorii să fie capabili să proiectez e și să organizeze situații de
învățare adecvate pentru dezvoltarea creativității, este nevoie ca ei să cunoască conceptul de
creativitate, modul de manifestare și de formare a creativității, factorii care influențează,
pozitiv sau negativ, creativitatea ș i ar trebui să fie ei înșiși creativi.

II.2. IPOTEZA CERCETĂRII

Lucrarea va prezenta studiul realizat asupra unei grupe de preșcolari cu ipoteza

că: “Dacă în jocurile de creație se folosește constant metodele interactive de g rup în cadrul
activităților practice se obțin performanțe în planul creativității la acest domeniu .,,
S-a încercat deci o educare a creativității preșcolarului, o „pedagogie a
divergenței” care să stimuleze posibilitățile reale ale copi lului preșcolar, crescând astfel șansa
dezvoltării personalității creative a lui, luând în considerare particularitățile de vârstă
individuale.

51

II.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele propuse se constituie ca “decupaje curriculare” în cadrul ac tivităților
practice, fiecare dintre ele contribuind prin posibilitățile oferite de specificul său, la
conturarea temei de ansamblu.
Obiectivul principal al cercetării este acela de a investiga creșterea nivelului de
creativitate a unui lot de copii p reșcolari în urma unui demers didactic prin care se urmărește
stimularea creativității acestora prin jocurile de creație.

Aceste obiective sunt:
– Identificarea dimensiunilor creativității la preșcolari;
– Combinarea în cadrul jocurilor de crea ție a materialelor și tehnicilor învățate pentru
obținerea unor produse noi, originale;
-Stabilirea specificului metodologic de aplicare a metodelor de creativitate;
-Demonstrarea spiritului de inițiativă în abordarea practică, indiferent de natura acestei a;
-Descoperirea frumosului din lumea înconjurătoare și redarea acesteia de către copil, deci
dezvoltarea creativității.

II.4. METODOLOGIA CERCETĂRII

Caracterizez studiul ca fiind unul de tip experimental, dar și unul de tip practic –
aplicativ. P rima caracteristică se regăsește în măsurarea parametrilor creativității înainte și
după aplicarea experimentului, cea de a doua vizează o aplicabilitate practică și contribuie la
îmbogățirea modalităților concrete de acțiune în studierea conținuturilor di sciplinei Abilități
practice.

Pentru realizarea obiectivelor propuse și în scopul verificării ipotezei studiului am
folosit următoarele metode:

Observația

Metoda observației a fost folosită în toate etapele studiului, oferind date legate de
tema acestuia. Prin această metodă am urmărit: reacția preșcolarilor în timpul activităților,

52
relațiile legate între preșcolari în timpul activităților, comportamentul preșcolarilor în timpul
realizării unei sarcini, atitudinea preșcolarilor, nivelul reuș itei în fiecare moment al activității,
eficiența strategiei folosite, capacitatea preșcolarilor de a finaliza sarcinile propuse și puterea
preșcolarilor de a elabora soluții și răspunsuri originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru,
comportamentul spon tan și manifestările copiilor.
Observația este metoda cea mai des utilizată în cunoașterea manifestărilor
comportamentale ale preșcolarilor, furnizând informații bogate și variate. Observația a constat
în urmărirea intenționată și înregistrarea exact ă, sistematică a datelor și constatărilor legate de
manifestările comportamentale ale individului sau ale grupului.

În activitatea desfășurată cu preșcolarii am observat relațiile existente sau cele
care se stabilesc între copii, felul cum comunic ă între ei, cum își îndeplinesc sarcinile de
lucru, am observat rolul pe care dorește copilul să -l aibă în cadrul grupului. De asemenea, am
observat preferințele care apar între preșcolari dar și respingerile manifestate în diferite
momente ale activității .
Observând și consemnând care strategie este eficientă, care sunt momentele
jocului care se realizează mai greu, care sunt cele mai frecvente greșeli, am strâns un material
faptic de care m -am folosit în studiu.

Metoda analizei produselor activit ății

Prin analiza produselor am obținut informații despre lumea interioară a
preșcolarului, despre bogăția de idei și imaginația sa, despre spiritul de observație, logica
gândirii și despre capacitatea de aplicare în practică a cunoștințelor însușite.
Această metodă mi -a oferit informații despre procesele psihice și unele trăsături
de personalitate ale preșcolarilor prin observarea lucrărilor realizare în unele dintre activități.
Analiza acestor lucrări ale preș colarilor s -a realizat după mai multe criterii și anume:
originalitate, expresivitate, complexitate, progresul înregistrat de la o etapă la alta și interesul
manifestat față de o activitate sau alta.

Analiza acestor lucrări am realiz at-o după următoarele criterii:
nivelul de cunoștințe

gradul de formare a priceperilor și deprinderilor intelectuale.

53

originalitatea, expresivitatea precum și progresele înregistrate de fiecare preșcolar de
la o etapă la alta.

II.5. Lotul de subiecți

Studiul a fost realizată la Grădinița de copii Jirlău, județul Brăila în anul școlar
2017 – 2018, la grupa mijlocie ,instituție unde eu funcționez ca și educatoare. Eșantionul a fost
compus din 20 de copii ( 10 fete și 10 băieți), cu vârsta de 4 -5 ani.
Copiii provin din familii cu posibilități materiale bune și foarte bune ( excepție
făcând 3 copii care au situație mai precară) și au o dezvoltare intelectuală normală, rezultatele
la evaluǎrile inițiale dar și cele di n anul școlar precedent reprezentând argumente relevante în
acest sens. Frecvența copiilor la grǎdinițǎ este una bunǎ, trei dintre copii fiind mai
bolnǎvicioși și au lipsit mai des. Copiii provin din familii biparentale, doar un copil aflându –
se în grija bunicilor. Prezența pǎrinților în viața copiilor este, a fost și va fi un atuu în
dezvoltarea lor psiho -emoționalǎ și oricât de mult ne -am dori sǎ suplinim dragostea și grija
parentalǎ nu reușim de fiecare datǎ sǎ trecem de barierele nevǎzute impuse de un copil ce
simte zilnic absența pǎrinților din viața sa.

II.6. Etapele studiului

Proba de evaluare inițială a fost aplicată la disciplina abilități practice în perioada
septembrie -octombrie 2017, cu scopul de a stabili nivelul potențialului creativ a l
preșcolarilor, urmată de cea de -a doua etapă a stu diului în perioada noiembrie 201 7 -mai
2018.

Proba de evaluare finală a fost aplicată pe același domeniu în perioada mai -iunie
2018, cu un grad de dificultate diferit, cu scopul de a testa subiecții și de a compara
rezultatele inițiale cu cele finale.

Pe parcursul jocurilor de creație am observat comportamentul
spontan, manifestările preșcolarilor, fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea.

La testul inițial și la testul fin al am evaluat gradul de dezvoltare al potențialului
creativ al copiilor după indicatorii următori:

54
fluența (fluiditatea) – numărul de culori și numărul de modele folosite; indicele de
fluiditate este dat de numărul total al întrebuințărilor (3p);
flexibilitatea – capacitatea de a modifica și de a restructura eficient demersul gândirii în
situații noi, de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a renunța la
ipotezele vechi și de a adopta altele noi, de a face transferuri, de a reali za diverse modele, de a
utiliza neobișnuit obiectele; indicele de flexibilitate este dat de numărul total de categorii
diferite în care se pot include rezolvările (3p);

originalitatea – capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase, neconvenționale ,
neobișnuite, care șochează; indicele de originalitate este dat de raritatea statistică a rezolvării
(3p) ;

ETAPA I – Etapa inițială

Pentru identificarea potențialului creativ, la începutul anului școlar am aplicat un
test inițial, jocul de creație a plicat a fost construcția unui “Poster” pe tema sănătății.
Proba inițială : “Poster” – lucrare colectivă.

Obiective operaționale:

-să aleagă din materialele puse la dispoziție pe acelea care semnifică pentru ei conceptul de
“sănătate”; să deco reze suprafața siluetei alese folosind tehnici diferite: ruperea și lipirea
hârtiei sau ruperea, mototolirea și lipirea hârtiei;

-să îmbine creativ lucrările individuale sub forma unui poster;

Materiale didactice : legume naturale, eșarfă, bomboane, si luete de legume
decupate din carton, hârtie creponată, lipici, silueta unui coș din carton.
Desfășurarea jocului : Preșcolarii sunt așezați în cerc pe pernuțe. În mijlocul lor
se află o tavă cu legume naturale tăiate și bomboane. Un copil va fi legat la ochi, iar altul îl va
servi cu o legumă sau cu o prăjitură. Sarcina copilului legat la ochi este să deosebească
alimentul sănătos de cel mai puțin sănătos și să alcătuiască un enunț despre acesta. Exemplu:
Eu am gustat dintr -un ardei. Ardeiul este bun pen tru sănătate, conține vitamina C. / Eu am
mâncat o bomboană. Bomboana nu este sănătoasă pentru dinți. etc. Dacă rezolvă sarcina cu
succes, va fi recompensat cu aplauze.

Preșcolarii sunt invitați să realizeze acum posterul pe tema sănătății, folosind
mater ialele puse la dispoziție. Utilizând metoda brainstorming , fiecare copil a trebuit să

55
spună un cuvânt care pentru ei înseamnă sănătate. Copiii au asociat cuvântul sănătate cu
următoarele cuvinte: morcov, ardei, soare, lapte, suc de fructe, sport etc. Pent ru a realiza
posterul ei au avut la dispoziție siluete de legume din carton, siluete de alimente nesănătoase,
hârtie creponată și lipici, precum și forma unui coș din carton.

Constatări: Unii copii au ales exact leguma pe care au gustat -o, alții au a les la
întâmplare forma unei legume, și trei dintre ei au ales silueta unui aliment mai puțin sănătos.
Cu ajutorul hârtiei creponate au decorat suprafața legumei, unii au rupt hârtia și au lipit -o, iar
alții au și mototolit bucata de hârtie.O parte dintre preșcolarii care au ales varianta de
mototolire a hârtiei nu au reușit să acopere în totalitate silueta legumei. Copiii au ales
culoarea hârtiei creponate ținând cont de culoarea legumei naturale, doi copii nu au respectat
culoarea (unul a făcut roșia verd e, motivând că aceasta nu s -a copt, iar altul a făcut un morcov
alb, spunând că așa a văzut la mami în bucătărie.)

La proba inițială, copiii au realizat posterul .
Copiii au obținut rezultatele prezentate în Tabelul 1.
Tabelul nr. 1 cu rezultatele copiilor la evaluarea inițială după cei trei indici ai creativității:
Nr.
crt. Numele
preșcolarului Flexibilitate Fluiditate Originalitate Total
1. A.M.I. 1 0 1 2p
2. B.D.M. 1 1 1 3p
3. C.A.A. 3 2 3 8p
4. C.R.G. 2 1 2 5p
5. C.N.D. 3 2 2 7p
6. C.L.C. 3 2 3 8p
7. D.A.F. 2 1 2 5p
8. I.M.F. 3 2 3 8p
9. M.D.L. 2 1 2 5p
10. M.A.G.A. 1 1 1 3p
11. M.S.F. 2 1 1 4p
12. M.E.F. 2 2 1 5p
13. N.R.G. 3 2 3 8p
14. N.N.M. 2 2 2 6p
15. Q.S. 2 1 1 4p
16. P.A.L. 3 3 3 9p
17. S.A.M. 1 1 1 3p

56
18. S.D..F. 2 2 3 7p
19. T.M.G. 1 0 1 2p
20. V.D.N. 2 1 1 4p
La îndeplinirea sarcinilor din cadrul fiecărui item se vor acorda între 0 -5puncte.
Tabelul nr. 2 cu rezultatele copiilor la evaluarea inițială :

Nr. crt. Numel e
preșcolarului I1 I2 Total
1. A.M.I. 1 1 2p
2. B.D.M. 1 2 3p
3. C.A.A. 4 4 8p
4. C.R.G. 3 2 5p
5. C.N.D. 3 4 7p
6. C.L.C. 3 5 8p
7. D.A.F. 2 3 5p
8. I.M.F. 3 5 8p
9. M.D.L. 2 3 5p
10. M.A.G.A. 1 2 3p
11. M.S.F. 2 2 4p
12. M.E.F. 2 3 5p
13. N.R.G. 3 5 8p
14. N.N.M. 3 3 6p
15. Q.S. 2 2 4p
16. P.A.L. 4 5 9p
17. S.A.M. 2 1 3p
18. S.D..F. 3 4 7p
19. T.M.G. 1 2 2p
20. V.D.N. 2 2 4p

57
Punctaj

– 6-10 p – Potențial creativ dezvoltat PCD
– 0-5 p – Potențial creativ ce necesită stimula re PCS

Tabelul nr. 3 cu rezultatele copiilor la evaluarea inițială după potențialul creativ :

Nr. Inițialele Potențial Potențial
Crt. preșcolarilor creativ creativ
dezvoltat ce necesită
stimulare
1. A.M.I. 2p

2. B.D.M. 3p

3. C.A.A. 8p

4. C.R.G. 5p

5. C.N.D. 7p

6. C.L.C. 8p

7. D.A.F. 5p

8. I.M.F. 8p

9. M.D.L. 5p

10. M.A.G.A. 3p

11. M.S.F. 4p

12. M.E.F. 5p

13. N.R.G. 8p

14. N.N.M. 6p

15. Q.S. 4p

16. P.A.L. 9p

17. S.A.M. 3p

18. S.D.F. 7p

19. T.M.G. 2p

20. V.D.N. 4p

58

Fig nr 1.Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la testul inițial.

În urma testului inițial aplicat la abilități practice 8 din cei 20 de copii au avut
rezultate bune, atingând comportamentele măsurabile stabilite. Un număr de 12 preșcolari au
îndeplinit parțial obiectivele, fapt ce impune pentru viitor sarcini suplimentare pentru
stimularea potențialului creativ și pentru cons olidarea tehnicilor de lucru. Tabel nr.4 cu rezultatele obținute la testul inițial.

Nr. de Rezultatele obținute

Subiecți PCD PCS

Nr.copii % Nr.copii %

20 8 40 12 60

59

ETAPA II – Desfășurarea propriu -zisă a studiului

În această etapă am elaborat și implementat jocuri de creație, urmărind
îmbunătățirea potențialului creativ al preșcolarilor. Am studiat copiii încă din pri ma zi și am
consemnat observațiile referitoare la nivelul cunoștințelor. Având în vedere acest lucru am
confecționat material didactic necesar activităților și am folosit o serie de tehnici creative
adaptate personalității copiilor, vârstei, prin care să l i se dezvolte: memoria, imaginația,
gândirea. M -am bazat pe ideea că în fiecare copil există potențial creator care trebuie stimulat
și dezvoltat. Rolul meu a fost acela de a trezi în sufletul copiilor un sentiment de dragoste
pentru un lucru, o ființă, in teresul pentru lumea înconjurătoare, de a -l ajuta să se exprime și să
interpreteze ceea ce cunoaște.

Pentru dezvoltarea creativității, copiii au fost implicați în situații de învățare, care
au câteva caracteristici comune:
 sarcina de lucr u a necesitat și a permis o rezolvare în diverse moduri deoarece
copiii:
– au primit materiale variate din care au avut de ales;
– și-au creat propriile modele (nu s -a impus realizarea unui anumit model);
-au aplicat anumite tehnici de lucru, care nu au f ost demonstrate de educatoare, ci le -au
descoperit singuri (de exemplu, suprapunerea elementelor decorative);

 copiii au avut la dispoziție un anumit interval de timp în care au elaborat
lucrarea,deci, nu au avut posibilitatea de a fi ajutați de alte persoane (părinți, frați, bunici); 
 copiii au folosit multe materiale care există în casă și care sunt considerate
frecvent deșeuri (ambalaje, sticle, dopuri,cutii, cofraje de ouă etc.). 
 produsul realiz at de către copii are o anumită utilitate în casă sau în clasă, nu
numai funcție estetică (tablou, felicitări, suport creioane, maști de carnaval, coronițe, ramă de
fotografie, față de masă, coșulețe împletite,covorașe , marionete pentru teatru, vază pent ru
flori, pălării, jucărie etc.) 

60

1.Jocul de creație :
„Hai să facem o petrecere”

Tema : Lucrări din hârtie

Subiect : ”Coronițe pentru petrecere ”

SCOP:

– stimularea operațiilo r gândirii cu trimitere către gândirea creatoare, a imaginației;

– exersarea deprinderilor tehnice de lucru necesare activităților practice ;

– antrenarea curajului de a exprima soluții îndrăznețe, idei absolut originale.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

– să lipeasc ă în mod original elementele decorative pe materialele primite, obținând un
anumit obiect;

– să îmbine armonios diferite forme sau culori pentru realizarea estetică a elementelor ce
vor compune lucrarea finală;

– să mânuiască obiectele casnice, respectând n orme simple de protecție și securitate.

MATERIALE DIDACTICE: păpușă, fâșii din carton colorat, elemente decorative,
sclipici, lipici, tavă, cuțite din plastic, biscuiți, cremă pentru prăjituri, farfurii, pahare,
șervețele, l ingurițe, baloane, decorațiuni.
Desfășurarea jocului:
La întâlnirea de dimineață preșcolarii au fost anunțați că azi este ziua păpușii din
grupa lor. Cu ajutorul metodei brainstorming ei au aflat de ce au nevoie la o petrecere.
Această metodă oferă p osibilitatea preșcolarilor să se manifeste liber, spontan și să crească
productivitatea creativității individuale ca urmare a interacțiunii membrilor și a acțiunii lor
într-o soluție de grup.

Brainstorming -ul crește încrederea în sine și în alții, produce plăcere personală,
crește spiritul de inițiativă ,stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv și are efecte
psihologice incontestabile.

Copiii au descoperit la centrul ARTӐ fâșii de carton colorat, steluțe,floricele,
lipici, sclipi ci. Ei au avut sarcina să decoreze această bucată de carton și să se gândească la ce

61
ar putea folosi dacă azi la grădiniță serbăm ziua păpușii. După ce au decorat cartonul, unii
copiii au obținut o coroniță de petrecere, alții nu au pus coronița pe cap ci au folosit -o drept
colier.Fiecare copil a trebuit să -i compună păpușii o urare cât mai originală.

La sfârșitul activității copiii s -au costumat cu coronițele de petrecere confecționate
de ei, și i -au spus păpușii urările compuse de ei.

2.Jocul de cre ație:
“Spune ceva frumos despre….”

Tema: Lucrări din hârtie
Subiect : “Ramă pentru cea mai îndrăgită fotografie”

SCOP:

– consolidarea și perfecționarea unor deprinderi practice (șnuruire, decorare, lipire) a
diferitelor mater iale pentru obținerea unui produs finit original.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să-și prezinte în mod original familia;
– să realizeze lucrări practice din diferite materiale, combinându -le între ele;
– să propună posibilități de valorificare a lucrărilor propri i prin oferirea acestora celor
dragi sau prin expunerea acestora în cadrul unor expoziții.

MATERIALE DIDACTICE: fotografie, carton colorat perforat, bucăți de lemn sau
de parchet, șnur, elemente decorative, lipici.
Desfășurarea jocului:

La întâlnirea de dimineață fiecare copil va avea o fotografie cu familia sa. Ei își
vor prezenta familia colegilor spunând ceva caracteristic pentru fiecare membru. Exemplu:”
Mama mea se numește Nicoleta și face torturi delicioase” sau “Eu îmi iubesc s ora pentru că
mă ajută să strâng jucăriile”etc. , iar apoi trebuie să spună ce simt când privesc acea poză cu
familia ( iubire, respect, admirație etc.). Au fost și copiii care și -au manifestat nemulțumirea
față de unii membri din familie, pe motive că ace știa nu stau cu ei și nu se joacă împreună , se
joacă pe tabletă sau se joacă singuri.

După aceea copiii vor avea sarcina să realizeze o ramă pentru fotografia cu
familia ca să o poată expune mai ușor în camera lor sau să o poată oferi celor dragi.

62

Mai întâi ei vor lipi fotografia pe bucata de carton perforată, apoi vor șnurui
cartonul cu firul de lână colorată și în final vor decora rama foto după bunul plac, asociind
elementele decorative puse la dispoziție cu sentimentele nutrite pentru famili a lor.
Constatări : unii copii au realizat o ramă numai din inimioare, simbol al dragostei; alții au
presărat printre inimioare câteva flori, simbol al respectului și admirației, unii au lipit
elemente decorative pe fața anumitor membri din familie, motivâ nd că sunt supărați pe ei..

3.Jocul de creație :
“Spune tot ce știi despre….”

Tema: Lucrări cu materiale din natură

Subiect : “Sporul casei”

SCOPUL:

– încurajarea emiterii de opinii/păreri în legătură cu tema dată: cerealele;
– stimularea expresivității și creativității prin activitățile practice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să denumească materialul din natură pus la dispoziție;
– să asocieze semințele cu planta căreia îi aparțin;
– să sorteze elementele alcătuind m ulțimi distincte;
– să introducă succesiv elementele fiecărei mulțimi într -un recipient, în

ordinea dorită, realizând produse originale.

MATERIALE DIDACTICE: semințe de dovleac, de floarea soarelui, boabe de grâu,
boabe de porumb,orez , recip ient de sticlă, lână, material.
Desfășurarea jocului:

Pentru realizarea jocului “Spune tot ce știi despre….” vom folosi metoda
acvariul. Această metodă presupune ca toți copiii să se așeze în două cercuri – în cel din
interior se vor afla “peștii” și în cel din exterior “pescarii”. În mijlocul cercului se află un coș
cu semințe de dovleac, de floarea soarelui, boabe de grâu, boabe de porumb,orez, fiecare
“pește” trebuie să spună tot ce știe despre o cereală aleasă, iar “ pescarul” din spatele său va
trebui să completeze cele spuse.

63
Cu aceste cereale copiii trebuie să realizeze o lucrare numită “Sporul casei”.
Constatări: unii copii au separat în recipiente diferi te cerealele, obținând 5 sticle cu cereale
diferite, iar alții au alternat în mod original straturi de cereale în recipient și au decorat
capacul sticlei cu bucata de material pusă la dispoziție.

Lucrările finisate au fost valorificate astfel: unii copii le -au folosit ca obiecte de
decor în familie, iar alții le -au oferit prietenilor de la școală în cadrul parteneriatului pe care îl
avem.

4. Jocul de creație :
“Dacă eu aș fi…., aș…..”

Tema: Lucrări din hârtie

Subiect: Pălăriuța “Dacă”
SCOPUL:
– stimularea cre ativității și exersarea capacității de a formula descrieri sintetice ale
aspectelor caracteristice,importante ale ființelor,fenomenelor,obiectelor care interesează.

– consolidarea și perfecționarea unor deprinderi practice a diferitelor aspecte

pentru obținerea unui produs finit.

– să șnuruiască marginea pălăriei;
– să asambleze prin lipire părțile componente ale pălăriei magice;
– să decoreze liber și creativ pălăria cu elementele puse la dispoziție;
– să-și exprime propriile opinii, sentimente lega te de natură și ocrotirea acesteia.
MATERIALE DIDACTICE: cerc din carton colorat, fâșii de hârtie colorată, șnur,
elemente decorative, lipici, pălărie mare, cutie cu materiale din natură reprezentând plante și
animale din diferite mulaje (un copac, o ghindă, o frunză, o floare, o veveriță, o pasăre , un
copil etc.), stimulente cu fețe vesele.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați pe pernuțe , în formație de cerc. Educatoarea prezintă
materialele didactice și explică copiil or regulile jocului. Copiii vor scoate la întâmplare un
obiect din cutie , își vor pune pălăria pe cap și se vor juca jocul Pălăriuța“ Dacă”.

64
Pe rând vor veni în centru, vor identifica obiectul descoperit în cutie și vor spune
ce își imaginează ei da că ar fi elementul respectiv.

Sarcina educatoarei este de a stimula copiii să spună ceea ce cred ei că ar putea
face pentru binele pădurii. Se va insista asupra importanței faptelor bune, de îngrijire și de
ocrotire a mediului, al ecosistemului pădur ii.

Exemplu:

-“Dacă eu aș fi un copac în mijlocul pădurii, aș lăsa păsărelele să – și facă cuib între
crengile mele”.

-“Dacă eu aș fi o ghindă în pădure, aș face să crească din mine un stejar”.
-“Dacă eu aș fi un copil în pădure, aș avea grijă ca nimeni să n-o polueze”.
-“Dacă eu aș fi o frunză în pădure, aș face umbră puilor de păsărele.”
-“Dacă eu aș fi o floare în pădure, aș dărui polen albinelor.”
-“Dacă eu aș fi o zmeură în pădure, aș hrăni un ursuleț.”
-“Dacă eu aș fi un adult în pădu re, n-aș tăia copacii.”

Pentru fiecare răspuns bun, copilul va primi o față veselă, semn că pădurea este
mulțumită pentru faptul că ei, copiii, știu să o ocrotească, și materialul didactic necesar pentru
a-și realiza și el o pălărie asemănătoare.

Jocul se încheie cu un mic cântecel : Sunt pălăriuța “Dacă”, /Copilașii să mă placă,
/Eu surprize multe ascund,/ Copilașii îmi răspund./ Dacă -mi răspunzi la întrebare, /Ai o față
zâmbitoare.”

Mai întâi vor șnurui marginea pălăriei, apoi vor asambla prin lipire părțile
respective ale acesteia și în final o vor decora cu elemente la alegere ( frunze, flori).

Constatări : unii copii și -au decorat pălăria cu elemente decorative identice cu personajul
întruchipat sub pălărie.

5.Jocul de creație :
“ Cea mai frumoasă creație vestimentară”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile

Subiect: “Bluzița Toamnei”

SCOPUL:

– dezvoltarea capacității creatoare.

65
– cultivarea gustului pentru frumos.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

– să execute operații practice simple: decupare, lipire, decorare, realizând o creație
unică;

– să exprime în cuvinte semnificația creației;
– să coopereze la realizarea sarcinii, lucrând în perechi.

MATERIALE DIDACTI CE: lipici, pungi -maieu, siluete cu fructe, covor roșu,
microfon.

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii vor fi împărțiți în două echipe: “manechine” și “creatorii de modă”.
Pe o masă în fața lor vor avea fructe naturale și jetoane (fiecărui fruct îi
corespunde un jeton).Fiecare creator de modă va alege imaginea unui fruct pe care nu o va
arăta nici unui coleg.Un copil -manechin va crea o ghicitoare despre un fruct, creatorul de
modă care are răspunsul la ghicitoare va face pereche cu respectivul col eg. Perechea astfel
formată va merge la centrul de creație unde vor descoperi bluzița maieu din pungă de plastic,
lipici și diferite siluete de fructe cu care trebuie să decoreze bluza.

Manechinele se vor costuma cu bluzele din punga de plastic, iar creatorii de modă
au sarcina să le decoreze cât mai original, iar în final să -și prezinte creația: culorile folosite,
fructele alese. Apoi, copilul care a fost manechin trebuie să contribuie și el la decorarea
bluziței folosind doar trei elemente decorativ e la alegere.

Constatări : unii copii au decorat bluza doar cu fructul preferat sau au combinat doar fructele
de culoare galbenă, alții au folosit toate fructele puse la dispoziție.

6.Jocul de creație :

„Spune cât mai multe obiecte cu care crezi că se aseamănă triunghiul, cercul.”

Tema: Lucrări din hârtie

Subiect: “CE POȚI FACE DIN MÂINI GINGAȘE?”

SCOPUL:

– stimularea creativităț ii de grup a copiilor prin identificarea a cât mai multor obiecte cu
care se aseamănă triunghiul, cercul.

66
– dezvoltarea capacității creatoare.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

– să identifice obiecte care se aseamănă cu cercul și triunghiul;
– să traseze după contur forma palmei;
– să decupeze forma palmei pentru a asambla prin lipire un brăduț și o coroniță.

MATERIALE DIDACTICE: hârtie verde, foarfecă, lipici, elemente decorative.

Desfășurarea jocului:

Copiii au primit un colet trimis de Moș Crăciun, ambalat î n hârtie roșie și legat cu
fundă albă. În el se afla hârtie verde, foarfece, lipici, o formă de triunghi și una de cerc și un
plic care conține un mesaj de la Moș Crăciun.

Moș Crăciun îi roagă pe copii să denumească obiecte, lucruri specifice anotimpul ui
iarna care pot avea formă de cerc și triunghi. Răspunsurile lor au fost : acoperiș de casă, brad,
glob, coroniță de Crăciun, bulgăre de zăpadă,turtă dulce,tichiuța piticilor etc.

La sugestia educatoarei copiii își vor trasa conturul palmei pe foaia verde, iar apoi
vor decupa forma palmei lor. La întrebarea educatoarei ce cadou îi pot oferi moșului în formă
de triunghi sau cerc , ei au ales să realizeze din pălmuțele lor gingașe un brad și o coroniță
pentru ușă pe care le -au decorat în mod original .

7.Jocul de creație :
„Hai să facem o poveste!”

Tema: Lucrări din materiale refolosibile

Subiect : „Marionete din pungi de hârtie”
SCOPUL:

– stimularea expresivității și creativității prin aplicarea în situații no i a unor tehnici de
lucru învățate pentru a realiza compoziții originale.
– formarea și dezvoltarea exprimării orale, dar și a celei realizate prin mijloace

artistice;

– să decupeze părțile componente ale animalului preferat;

– să coloreze elementel e decupate;

67
– să lipească pe punga de hârtie elementele decupate, realizând astfel o marionetă;

– să numească animalele, punându -le într -o situație anume;

MATERIALE DIDACTICE: părți componente ale animalelor , o pungă de hârtie,
foarfecă, lipici și culori, jetoane mari A4, format carte de joc cu diferite imagini (plante,
obiecte, animale domestice și sălbatice din diferite medii de viață).

Desfășurarea jocului:
Copiii sunt așezați în semicerc, pe pernuțe. Jetoanele sunt așezate pe covor, cu fața
în jos. (număr fix de jetoane ales de către copii)

Printr -o numărătoare veselă, este nominalizat copilul care începe povestea. El
spune formula de început: „A fost odată…”, întoarce un jeton și numește i maginea,
continuând povestea.

Colegii pot să intervină să completeze până când se epuizează toate ideile legate
de acel jeton, apoi este ales un alt copil care întoarce alt jeton și continuă povestea înserând ca
personaj imaginea descop erită. Când se termină povestea, copilul spune o formulă de
încheiere.Invit apoi copiii să meargă la centrul Artă , să descopere materialele puse la
dispoziție, și să realizeze cu ele un personaj .

Copiii au intuit o pungă de hârtie, părți componente ale animalelor sălbatice și
domestice, necolorate, foarfecă, lipici și creioane colorate.

Sarcina lor este să coloreze părțile componente ale animalului, să le decupeze și
să le lipească pe punga de hârtie realizând astfel o marionetă.

Constatări: unii copii au colorat altfel animalele decât sunt ele în realitate; alții au folosit
punga de hârtie pe cap drept mască și au avut nevoie de sprijinul educatoarei pentru a le
decupa ochii, nasul și gura.

ETAPA III -Etapa finală

În această ultimă etapă am aplicat subiecților o probă de evaluarea finală, la
disciplina abilități practice. În această etapă se poate face verificarea ipotezei, conform căreia,
“Dacă în jocurile de creație se folosește constant metodele interactive de g rup în cadrul
activităților practice se obțin performanțe în planul creativității la acest domeniu ,,.

68
Proba finală : “La mulți ani, sănătate, la mulți ani, copilărie!” – poster – lucrare colectivă

Obiective operaționale:

– Să decupeze după contur diverse imagini puse la dispoziție;
– Să decoreze în mod original materialele alese și decupate;
– Să realizeze un poster pe tema sănătății, pornind de la titlul lucrării.
Material didactic: siluete de fructe , hârtie colorată, carton mare alb, carton colorat, foar fecă,
lipici, elemente decorative.

Desfășurarea jocului:

Dacă la începutul anului școlar copiii au realizat cu ajutor un poster pe tema
sănătății, în sensul că au avut la dispoziție diverse materiale care îi ajutau să dea ușor o
definiție a sănătăți i, acum preșcolarii au avut libertatea de a realiza cât mai original și creativ
acest poster, pornind doar de la titlul “ La mulți ani, sănătate, la mulți ani, copilărie!”.

La orice petrecere aniversară sărbătoritul are un tort delicios, pornind de la acest
mic indiciu preșcolarii s -au gândit să realizeze un tort sănătos din fructe . Fiecare copil și -a
ales un fruct pe care l -au decupat și l -au decorat în mod original cu fâșii de hârtie colorată.
În final aceste lucrări individuale au fost așezate sub forma unui tort realizând astfel lucrarea
colectivă posterul pe tema sănătății. Pe marginea posterului fiecare copil și -a desenat chipul.

La sfârșitul activității copiii au fost recompensați cu o salată de fructe.
Constatări: copiii au ales materiale diverse pe care le -au decupat și decorat înmod original,
nu doar legume ca la proba inițială, unii copii au decorat mai multe siluete, au aplicat mai
multe tehnici. Dacă la proba inițială li s -a dat copiilor forma posterului , „un coș” , la proba
finală au creat -o singuri, pornind de la titlul lucrării.

Itemi:
– Decupează după contur imagini alese în concordanță cu tema lucrării (3p);

– Decorează în mod original siluetele decupate (3p);

– Realizează un poster pe tema sănătății, pornind de la titlul lucrării (4p).

69
Tabelul nr. 5 cu rezultatele copiilor la evaluarea finală după cei trei indici ai
creativității:

Nr. crt. Numele
preșcolarului Flexibilitate Fluiditate Originalitate Total
1. A.M.I. 1 1 1 3p
2. B.D.M. 1 1 2 4p
3. C.A.A. 3 3 4 10p
4. C.R.G. 2 1 2 5p
5. C.N.D. 3 3 3 9p
6. C.L.C. 3 3 3 9p
7. D.A.F. 2 3 3 8p
8. I.M.F. 3 3 3 9p
9. M.D.L. 2 2 3 7p
10. M.A.G.A. 2 1 2 5p
11. M.S.F. 2 2 3 7p
12. M.E.F. 2 2 3 7p
13. N.R.G. 3 3 3 9p
14. N.N.M. 3 2 3 8p
15. Q.S. 2 1 2 5p
16. P.A.L. 3 3 4 10p
17. S.A.M. 2 2 3 7p
18. S.D..F. 3 2 3 8p
19. T.M.G. 1 1 1 3p
20. V.D.N. 2 2 3 7p

70
Tabelul nr. 6 cu rezultatele copiilor la evaluarea finală după cei trei itemi:

Nr.
crt. Numele
preșcolarului I1 I2 I3 Total
1. A.M.I. 2 1 0 3p
2. B.D.M. 2 2 0 4p
3. C.A.A. 3 3 4 10p
4. C.R.G. 3 2 0 5p
5. C.N.D. 3 3 3 9p
6. C.L.C. 3 3 3 9p
7. D.A.F. 2 3 3 8p
8. I.M.F. 3 3 3 9p
9. M.D.L. 2 2 3 7p
10. M.A.G.A. 3 2 0 5p
11. M.S.F. 2 2 3 7p
12. M.E.F. 2 2 3 7p
13. N.R.G. 3 3 3 9p
14. N.N.M. 3 2 3 8p
15. Q.S. 3 2 0 5p
16. P.A.L. 3 3 4 10p
17. S.A.M. 2 2 3 7p
18. S.D..F. 3 2 3 8p
19. T.M.G. 2 1 0 3p
20. V.D.N. 2 2 3 7p

71
Punctaj
– 6-10 p – Potențial creativ dezvoltat PCD

– 0-5 p – Potențial cre ativ ce necesită stimulare PCS

Tabelul nr. 7 cu rezultatele copiilor la evaluarea finală după potențialul creativ:

Nr. Inițialele Potențial Potențial
Crt. preșcolarilor creativ creativ
dezvoltat ce necesită
stimulare
1. A.M.I. 3p

2. B.D.M. 4p

3. C.A.A. 10p

4. C.R.G. 5p

5. C.N.D. 9p

6. C.L.C. 9p

7. D.A.F. 8p

8. I.M.F. 9p

9. M.D.L. 7p

10. M.A.G.A. 5p

11. M.S.F. 7p

12. M.E.F. 7p

13. N.R.G. 9p

14. N.N.M. 8p

15. Q.S. 5p

16. P.A.L. 10p

17. S.A.M. 7p

18. S.D.F. 8p

19. T.M.G. 3p

20. V.D.N. 7p

72

Tabel nr.8 cu rezultatele obținute la proba de evaluare finală:

70%30%T est final
PCD
PCS

Fig nr. 2 Rezultatele probei de evaluare finală la nivelul grupei

S-au obținut următoarele rezultate: 14 copii au atins comportamentele măsurabile
stabilite (au realizat toți itemii), iar 6 copii au îndeplinit parțial obiectivele urmărite ( au
realizat primii 2 itemi).

Nr.de PCD PCS
subiecți Nr.copii % Nr.copii %

20 14 70 6 30

73

Fig nr.3 . Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la cele doua evaluări

II.7. Analiza și interpretarea rezultatelor

Analizând rezultatele obținute de copii la testele inițiale și la testele finale, am
remarcat faptul că 14 copiii au obținut rezultate mai bune la testul final, deci au progresat.
rămâne efectul aplicării acestor strategii didactice asupra cop iilor.
În plan cogniv copiii primesc o abordare, o viziune unitară asupra lumii, fapt
deosebit de important în etapa trecerii de la nivelul preșcolar la cel primar , când învățarea se
va realiza pe domenii. Preșcolarii și -au exersat puter ea de analiză si sinteză, căutând
informații din mai multe surse, referitoare la aspecte variate.
În plan social copiii au fost puși să colaboreze între ei, li s -a dezvoltat spiritul de
cooperare, de apartenență la grup, au socializat.
În plan afectiv , copiii au căpătat încredere în ei, li s -a dezvoltat simțul demnității
și autoaprecierea, atunci când cele propuse de ei au fost luate în seamă de toată grupa și
analizate. S -a format conștiința de sine prin raportare la al ții. Au trăit sentimentul de
solidaritate cu colegii de grupă, dar și pe cel de bucurie și de satisfacție.
Avantajele metodelor interactive sunt : dezvoltarea capacității de a opta și a lua
decizii, educarea inițiativei și spiritului de i ndependență a copilului, dorința copilului de a

74
cerceta și găsirea soluțiilor de către acesta, stimularea comunicării copil -adult, copil -copii și
nu în ultimul rând creșterea semnificativă a potențialului creativ al copiilor.
Folosind me todele și tehnicile de stimulare a creativității, atât individual, frontal
cât și pe grupe, am constat următoarele: preșcolarii își însușesc mai ușor noile cunoștințe;
doresc să se implice în învățare și nu dau semne de oboseală pentru că se implică conști ent,
voit, învățând activ și logic; preșcolarii își îmbogățesc vocabularul, dar și abilitățile practice
și capacitățile creatoare datorită un or metode precum: brainstormingul, acvariul, piramida,
exercițiul ;
Analizand psihopedagogi c răspunsurile date de preșcolari la testul nr. 1 se poate
observa că unii copii dispun de flexibilitate dar de fluiditate verbala si originalitate in
gandire mai puțin .În ceea ce privește răspunsurile la testul nr. 2 s -a observat un progres în
ceea ce pri vește flexibilitatea și originalitatea lucrării.
Rezultatele bune la proba finală sunt explicate prin asigurarea condițiilor favorabile
pentru dezvoltarea creativității:

– copiii au fost implicați în mai multe situații de învățare în c are au avut posibilitatea să
realizeze produse noi, să își dezvolte abilitățile practice și capacitățile specifice creativității (a
observa, aanaliza, a reprezenta, a compara, a deduce, a combina etc.);

– s-au utilizat anumite metode și tehnici considerate eficiente în dezvoltarea creativității
;

– educatoarea a asigurat permanent un climat optim pentru creație plastică și tehnică,
oferindu -le copiilor feed -back pozitiv, atât pe parcursul elaborării produselor, cât și după
realizarea lor;

– copiii au învățat ș i exersat modalități concrete, tehnici de lucru diferite prin care pot
elabora produse din diverse materiale;

– educatoarea a ținut cont de particularitățile de vârstă și individuale ale copilului;
specificul potențialului creativ la vârsta preșcolară și a l fiecărui copil; inteligențele multiple
ale fiecărui copil; cunoștințele și experiențele anterioare ale preșcolarilor în funcție de mediul
din care provin și de educația anterioară.

Rezultatele grupei experimentale concretizate în produsele realizate pot fi
sintetizate astfel:

– toți copiii posedă ansamblul de capacități cu ajutorul cărora o persoană produce
produse noi și originale, deci au creativitate dezvoltată la un anumit nivel;

75

– în grupa experimentală există mai mulți copii care au obținut perfo rmanțe la una sau
mai multe probe, deci nu există un singur copil cu potențial creativ maxim;
– fiecare copil are produse mai reușite, dar și mai puțin reușite, prin urmare nu se poate
stabili un progres constant, liniar, la nivel individual, aspect specific evoluției demersului
creativ;
– performanțele grupei experimentale pot fi corelate cu mulțimea și calitatea
reprezentărilor, cu capacitățile și abilitățile formate pe parcursul activităților în orele de
,,Abilități practice” și în afara lor.
Pot afirma că această cercetare a fost o provocare pentru mine, un prilej de a
studia atât literatura de specialitate cât și literatura psiho -pedagogică, de a -mi aprofunda și
îmbogăți cunoștințele despre creativitate ca fenomen complex, dar actual și vital pentru viitor.

76

CONCLUZII

Creativitatea prin bogăția conținuturilor îl ajută pe copil să perceapă, să descopere,
să creeze, să însușească cunoștințe, să -și formeze competențe și aptitudini.

E cunoscut sloganul „Cr eația e necesară, deoarece fără ea nu există prezent și
viitor. În decursul vieții pe pământ omul a tot creat, el fiind tot o creație, a lui Dumnezeu. O
adevărată creație este aceea prin care autorul își exprimă trăirile interioare.”

Cheia succesului în creație o reprezintă munca tenace de punere în valoare a
potențialului creativ, “aurul” psihologic al personalității individului.

Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acțiunea
unui factor izolat, oricât de laborios ar fi el organizat ci presupune racordarea la circuitul
creativității a întregii ambianțe în care trăiește ființa umană. Forțele creative ale preșcolarului
se formează și se dezvoltă numai în climatul ludic.

Jocul este o activitate cu caracter domin ant la această vârstă, fapt demonstrat de
modul în care polarizează celelalte activități din viața copilului, după durat a și ponderea sa,
după eficiență , în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante
modifcări în psihicul copilulu i.

Un lucru minunat și activator al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a -l
învăța să viseze, să se joace intelectual, pentru că așa cum spunea Constantin Rădulescu
Motru: "Dezvoltarea intelectuală la un nivel superior se obține și se exp rimă prin gradul înalt
de originalitate. Deci, e necesar să -i învățăm pe copii să -și dezvolte în mod creator
imaginația."

În grădiniță se urmărește dezvoltarea personalității și pregătirea copilului pentru
școală. Stimulându -i creativitatea îi stimu lăm personalitatea .

Într-un fel privește o floare, un copil care a fost pregătit și sensibilizat, care a fost
învățat ce și cum să privească și în alt fel copilul care în toată viața lui a acționat dirijat,
îngrădit de idei și concepte fixiste.
Explozia informațională la care asistăm și în care suntem și noi antrenați, ne
determină la noi căutări, confruntări de noi mijloace prin care să facilităm dezvoltarea
creativității copiilor sporind astfel eficiența procesului educativ.

77
Creativitatea exprimă vocația fundamentală a ființei umane pe care M. Ralea o
consideră a fi "opțiunea pentru valori rare" prin "depășirea standardelor", prin "năzuința
novatoare" și "spirit creator".

Prin tot ce are specific, jocul permite copi lului să înțeleagă legătura permanentă
cu realitatea cotidiană, să -i înțeleagă exigențele și să acționeze în modul său propriu și
creator, în lumea în care trăiește.

În acest climat, copilul capătă încredere în forțele proprii, încât orice acțiune,
indiferent de conținutul ei concret, antrenează la exersare viața psihică în ansamblu, inclusiv
forțele creative existente.

Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei
personalități, deoarece oferă posibilitatea cunoaște rii copilului.În activitatea de fiecare zi,
jocul ocupă locul preferat. Doar jucându -se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa
cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de
realitățile înc onjurătoare.

Artele constituie factorul cel mai important în procesul de formare, de cultivare a
calității nobile omenești. Educatorul în procesul organizării activităților trebuie să folosească
cele mai moderne tehnologii educaționale, mijloace, form e de organizare a procesului de
învățământ în instituțiile preșcolare pentru a stimula și dezvolta creativitatea la copii.

În fața educatorului sunt înaintate următoarele cerințe : participarea și implicarea
motivațională în actul educativ; crearea sol uțiilor și abordarea unor atitudini creative în fața
realizărilor problemelor de zi cu zi în cercetarea creativității; reflexivitatea, pentru că trebuie
să considere și să reconsidere permanent ceea ce observă la copii și să analizeze cu atenție
datele; deschiderea, trebuie să accepte permanent noul, soluțiile variate și flexibile care să
corespundă nevoilor copiilor, parteneriatul , lucrând împreună cu colegele sale, cu părinții, cu
specialiștii și cu membrii comunității care îi pot sprijini efortul educati v; empatia , presupune
că în orice decizie educativă ține seama de trăirile copiilor și își aduce permanent aminte că a
fost și ea copil; flexibilitatea în plan ificare, decizii și activități; facilitatea constructivă,
oferind opțiuni diferite copiilor și lă sându -i pe ei să aleagă materiale diverse.

Educatorul trebuie să planifice jocuri artistice creative, activități cu conținut
creator, distracții, sărbători conform cerințelor curriculare reieșind din teoriile noilor educații.

78
În pa rtea teoretică a lucrării m – am oprit asupra analizei a concepțiilor diferiților
autori cu referință la creativitate : Guilford J.P., Alport G.W., Rocco M.,Rafailă E. și alții.
Toți acești cercetători susțin ideea conform căreia creativitatea este o necesi tate socială, fiind
principala condiție a progresului economic și social, a calității vieții și a existenței societății.
Ei consideră că supraviețuirea omului depinde de dimensiunea creatoare a factorului uman.

Pe parcursul studiului am stabilit unel e progrese în dezvoltarea creativității la
copii, dar mai apar încă dificultăți în autoaprecierea adecvată.

Ținând cont de ipoteza cercetării putem vorbi despre :

 la copii cu cât capacitatea creatoare va fi mai dezvoltată cu atât mai mult potențialul
creativ va fi mai înalt prin valorile indicilor de : expresivitate, coerență, originalitate,
variabilitate, flexibilitate, fluență ;
 la copii se dezvoltă valorile fundamentale ale omenirii : binele, adevărul, frumosul,
libertatea.

 form area și dezvoltarea priceperii și deprinderilor la copii, a capacității de a fi creativ
la alcătuirea și redarea formelor, obiectelor;
Adulții trebuie să contribuie la încurajarea copiilor în exprimarea emoțiilor,
propunerilor, sentimente lor :
 Copiii trebuie să fie învățați să -și folosească imaginația în exprimarea emoțiilor; 
 Copilul trebuie să fie apreciat pentru efortul pe care l -a depus în

realizarea sarcinilor. Astfel capătă o doză de încredere în sine și fiecare următoare sarcină o
va realiza cu mai multă ardoare.

 Să li se ofere posibilități de câte ori este posibil pentru a -și da părerea, a -și expune
toate ideile.

Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ la copii, dar se simte
necesitatea de a modifica destul de m ult modul de gândire și stilul de lucru.

79
Din lucrare se desprinde ideea potrivit căreia printr -o muncă perseverentă,
educatoarea are șansa de a realiza o atmosferă creativă, cultivând un stil creativ la preșcolari
determinând astfel ceșterea potențialul ui creativ al copilului.

80

BIBLIOGRAFIE:

1 .Albulescu, I., Albulescu, M., (1999), Didactica disciplinelor socio -umane , Editura
NapocaStar, Cluj – Napoca;
2. Allport G.W., (1991 ),Structura si dezvoltarea personalitatii , E.D.P.,Bucuresti ;
3. Antohe, G., Huțup aș, I. (2002 ), Psihopedagogia jocului , Ed. Nintnelav, Galați ;
4. Cerghit,I.,(1997), Avantajele metodelor activ -participative , E.D.P.,București;
5.Claparade, E.,(1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală Editura Didactică
și Pedagogică, Bucureș ti;
6. Cosmovici, A., (1998), Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași;
7. Cucoș C.,(2008), Psihope dagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice ,Editura Polirom, Iași;
8. Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iași ;
9. Curricul um preșcolar , ediție revizuită, București, 2005 ;
10. Davitz, J.R. , (1978 ), „Psihologia procesului educațional ”, E.D.P. București, p. 52
EdituraArves, București;
11. Gagne, R., M., (1975), Condițiile învățării , (trad.), E.D.P., București;
12. Ghid de bune practici pentru educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7
ani,(2008),MECT, Unitatea de Management și Proiectelor pentru Învățământul
Preuniversitar;
13. Goia,R ., (2006), Formarea deprinderilor manuale prin activități practic -aplicative ,
Ed. Infomarket, Brașov;
14. Golu, M., (1993), Dinamica personalității , Editura Geneze, Bucur ești;
15. Grama, F., Pletea, M., Culea, L., Sesovici, A., Ciobotaru, A., Spânu, C., Dincă, G.,
Pletea, G., Călin, E., (2009) – “Aplicațiile noului curriculum pen tru învățământul
preșcolar – ghid pentru cadrele didactice – ”, Editura Didactica Publishing House,
București;
16. Guilford, J.P. (1950) Creativity , American Psychologist , vol5, p.444 -454;
17. http://www.universulartei.ro/blog/academie/modalitati -de-utilizare -a-unor-materiale –
din-natura -in-cadrul -activitatilor -practice/
18. https://datenpdf.com/download/creatie -si-fantezie_pdf
19. https://docslide.com.br/documents/abilitati -practice -5690e9293d79f.html
20. https://vdocuments.site/creativitate -si-joc-la-varsta -prescolara -2010.html

81
21. https://www.universulartei.ro/blog/natura/
22. Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj – Napoca;
23. Landau, E., (1979), Psihologia creativității , Editur a Didactică și Pedagogică,
București;
24. Lespezeanu M ., (2007 ),“Tradiționalism și modern în învățământul preșcolar ”, Editura
Omfal, București;
25. Negoescu, V. , (1981), Factori favorizanți ai creativității , Editura Didactică și
Pedagogică, București;
26. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București;
27. Păun, E., Potolea, D., (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri
aplicative , Polirom, Iași;
28. Petrică, M., Petre. M., (1969), Metodica predării activitățil or manuale în grădinița de
copii, Editura Didactică și pedagogică, București ;
29. Piaget, J., (2011), Psihologia copilului , Editura Cartier, București;
30. Piajet,J., (1998), Psihologia inteligenței ,Editura Științificǎ, București;
31. Programa activită ților instructiv -educative din grădinițele de copii ,
(1993),M.J.,București;
32. Rafailă E, (2002 ), Educarea creativității la vârsta preșcolară , Editura
Aramis, p.51;
33. Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4, (1997), Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului, București;
34. Rocco, M.,(1980), Stimularea creativității tehnico -științifice , Editura Științifică și
Enciclopedică, București;
35. Rocco, M., (2004) , Creativitatea și inteligența emoțională , Editura Polirom, Iași;
36. Roșca, A., ( 1972), Creativitatea , E.D.P. București;
37. Stoica, A., (1983), Creativitatea elevilor , E.D.P. București;
38. Șchiopu, U., Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor , Editura Didactică si Pedagogică,
București;
39.Voiculescu,E., (2003 )-Pedagogia prescola ra,Ed. Aramis;
40. Zlate, M., (2006) , Fundamentele psihologiei, Editura Universitară , București;
41. Zlate, M., Zlate, C., (1982), Cunoașterea și activarea grupurilor sociale , Ed. Politicǎ.

82
ANEXE

Activitățile practice sunt foarte î ndrăgite de copii și de aceea educatoarea se
poate folosi de ele pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor categorii de activități,
obiective pe care și le -a propus de -a lungul unei teme sau a unui proiect tematic. Copilul
nu va mai fi astfel pus în fața unei fișe evaluative sau a unor chestionări orale, ci va realiza
o lucrare practică ( lucru care îi face placere), folosindu -se de toate cunoștințele acumulate
la diferitele activități desfășurate anterior.
Iată cum printr -o activ itate practică, preșcolarii pot fi evaluați la sfârșitul
proiectului tematic toamna.

PROIECT DE ACTIVITĂȚI INTEGRATE

TEMA ANUALĂ: Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?
TEMA PROIECTULUI: Drag mi -e satul românesc!
TEMA Z ILEI: Lucru în gospodăria bunicii
DURATA: o zi
NIVELUL II
TIPUL DE ACTIVITATE: formare de priceperi și deprinderi;
FORMA DE REALIZARE: Activitate integratӑ ( ADP+ALA1+ADE+ALA2)
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Stimular ea și dezvoltarea sentimentelor de dragoste și respect față de valorile
populare românești;
Formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter la copii, în concordanță cu
valorile tradiționale;
Cultivarea dragostei față de muncă.
OBIECTIVE OPER AȚIONALE:
# Să separe prin sită făina de porumb și cea de grâu, explicând ce s -a întâmplat;
# Să explice utilitatea produselor obținute prin (țesut, împletire, măcinare, curățare)
realizând din ele produse noi;
# Să împletească din materiale naturale obie cte inspirate din viața satului;
# Să mânuiască cu îndemânare unelte populare necesare în gospodărie.
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂ ṬII INTEGRATE

83
1.Activitӑ ṭi de dezvoltare personala (ADP)
Ȋntȃlnirea de diminea ṭӑ: Tema –„ Povestea bunicii ”(salutul, prezen ṭa, calendarul
naturii, activitatea de grup, noutatea zilei);
Tranzi ṭii- cântec – ,,Sunt româncă, sunt român,,,/ ,,Alunelul,,;
2. Jocuri ṣi activitӑ ṭi didactice alese (ALA1)
JOC DE ROL – ,,Micii meșteri populari,, -,, Noi lucrăm la război, țesem, țesem fire
moi- preș pentru casa bunicii,,;
SARCINI: – Copiii vor împleti din fâșii de cârpe preșuri tradiționale la mini –
războaie;
ARTĂ – ,,Decorațiuni pentru casa bunicii,,;
SARCINI – Copiii vor picta liber tărtăcuțe cu care vor decora casa bunicii;
ȘTIINȚĂ – Moara din gospodăria bunicii – experiment – făina de porumb și făina de
grâu;
SARCINI: Copiii vor macina boabe de porumb si boabe de grâu. Apoi vor cerne
mălaiul și făina. Vor preciza la ce se folosește făina cernută și resturile mai mari rămase.
CONSTRUCȚII – Coșuri din nuiele și săcuți cu porumb;
SARCINI – unii copiii vor împleti din nuiele coșuri, iar alții vor curăța știuleții de
porumb, apoi vor pune boabele obținute în sacuți de pânză albă. Sacii plini îi pun în
coșurile împletite, pe care le vor duce la centrul Științe unde se află Moara din gospodăria
bunicii.
JOC DE ROL – Bucătăria bunicii – Aluatul pentru pâine – experiment;
– Micii brutari, ajutoarele bunicii – Pâinică și turte – activitate
gospodărească.
SARCINI – Copiii vor observa cum se obține aluatul pentru pâine,după ce aluatul a
stat la dospit, ei vor realiza pâinici și turte pe care le v or coace într -un cuptor de vatră.

ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE (ADE) – DOS
,,Lucru în gospodăria bunicii,,
DOS – Domeniul om ṣi societate: activitate practic -gospodărească.
JOCURI ȘI ACTIVITĂȚI LIBER ALESE (ALA2)
„Ospăț din bucătăria bunicii” – servirea pâinii și a turtelor.
“Cântec – Bunicuța”.
“Hora gospodarilor” – cantec, joc și voie bunӑ – Foaie verde de cicoare/ Drag mi -e
jocul românesc.

84
Strategii didactice:
Mijloace și materiale didactice: amena jarea sălii de clasă în stil tradițional, mini –
războaie, fâșii de cârpă, tărtăcuțe, acuarele, costume populare, personaj surpriză (Bunica
Ana), sac cu făină, coș cu porumb, pâine împletită, prosop tradițional, sac cu grâu, șorțuri,
vase de lut, site, moa ră de macinat porumb și grâu, coșuri din nuiele, saci de pânză mici,
balanță, cuptor de vatră, preșuri tradiționale, calendarul naturii, calculator.
Forme de organizare: frontală, pe grupuri, individuală.
Evaluare: analiza produselor, probe pra ctice, aprecierea răspunsurilor copiilor.
Material bibliografic:
– M.E.C.T., „Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani)”;
-Culea, Laurenția, Sesovici, Angela, Grama, Filofteia, „Activitatea integrată din
grădinițe: ghid metodic”, D.P.H. , București, 2008
-http://www.didactic.ro/

SCENARIUL ZILEI

Sala va fi decorată și amenajată în stil tradițional – un mic muzeu , astfel
insuflându -le copiilor îmbrăcați în costume populare dragostea pentru valorile populare
românești .
Până la venirea tuturor copiilor la grădiniță, se va lucra la centrul Artă, unde
copiii vor picta tărtăcuțe și la centrul Joc de rol, unde vor realiza la mini -războaie preșuri
tradiționale.
Activitatea debutează prin Ȋntâlnirea de dimineață , când va avea loc salutul
dintre educatoare și copii “Bună dimineața gospodar…Mihai, gospodină… Alina!”
Împărtășirea cu ceilalți : fiecare copil transmite un m esaj, un gând bun pentru
colegul salutat, se va face prezența prin așezarea pozei fiecărui copil prezent la panoul
grupei, se alege omul zilei , apoi se completează Calendarul naturii , stabilindu -se
anotimpul, vremea, ziua, data, luna, anul. Urmează apoi mo mentul de înviorare pe melodia
“Bat din palme!”.
Noutatea zilei : Copiii, îmbrăcați în portul popular, alături de educatoare vor intui
scopul activității.
Deodată în sala de clasă își va face apariția Bunicuța Ana îmbrăcată în costum
popular. Ea le aduce în dar un coș plin cu porumb în pănușe, un sac cu grâu, un sac cu
făină și un prosop tradițional în care se află o pâine caldă.

85
Bunicuța Ana îi va saluta, le va spune că îi știe foarte harnici și a venit să le
povest ească cum o ajuta ea pe mama ei când avea 5 ani în gospodărie. Ea le va împărți din
pâinea caldă și le va dezvălui secretul prezenței ei în sala de grupă, acela, că vrea să îi
învețe și pe ei să facă pâine, așa cum mama ei a învățat -o pe ea. Bunica le prop une să
închidă ochii pentru câteva secunde și să pornească într -o călătorie imaginară în copilăria
ei, rostind versurile ,, Foaie verde de cicoare, vreau să fiu harnic și de ajutor în bucătăria
mamei,,. Copiii vor rosti de trei ori aceste versuri și astfel , vor ajunge la centrul Joc de
rol unde se află Bucătăria bunicii , aici vor pregăti aluatul pentru pâine – experiment cu
ingredientele aduse de bunică. După ce au pus ingredientele necesare obținerii pâinii le va
spune că aluatul trebuie să stea un timp l a dospit.
Apoi, bunica își va continua povestea și le va spune că cel mai ușor lucru i se
părea să depănușeze porumbul. Astfel rostind de trei ori versurile ,, Foaie verde de cicoare
vreau o jucărie mare ,, : ajung cu toții la cen trul Construcții . Aici vor lua loc pe preșuri
tradiționale și în timp ce copiii vor depănușa câte un porumb, bunica le va face o jucarie – o
păpușă dintr -un știulete spunându -le că în copilăria ei nu se găseau jucării, iar mama ei
care era pricepută îi f ăcea jucării frumoase din ce găsea prin natură.
Dragii mei copilași îmi amintesc cu drag când făceam întrecere cu mama mea,
care din noi dă mai repede prin sită făina sau mălaiul, haideți să rostim cu ochii închiși
versurile magice :,, Foaie verde de cicoare vreau să fac făină mare să o dau la animale! ,, Să
vedem unde vom ajunge cu povestea noastră. Copiii ajung la moară, mai precis la centrul
Științe , iar aici bunica le arată cum dădea prin sită făina de porumb și cea de grâu.
Resturile mari le dădea la animale drept hrană, iar din făina cernută făcea cu mama ei
pâine împletită așa cum le -a adus și lor. Așa o ajutam eu pe mama mea în gospodărie și în
timp ce munceam cântam acest cântec cu mama mea.
Acum dragii mei v oi veți asculta de sfaturile educatoarei care vă va explica
cum și ce trebuie să lucrați în gospodărie, iar eu vă voi dărui la sfârșitul lucrului Brățara
Hărniciei . Cu această brățara veți face cu plăcere și dragoste orice treabă în gospodăria
părinților v oștri.
Copiii se vor urca în trenulețul gospodarilor și vor vizita toate centrele, vor
intui materialele si li se va explica concret sarcinile și responsabilitățile. Ei se vor împărți
la centre în funcție de numărul de pernuțe, trecerea de la un centru la altul se va realiza
individual.
La centrul CONSTRUCȚII copiii vor realiza : Coșuri din nuiele și săcuți cu
porumb.

86
Unii copiii vor împleti din nuiele coșuri, iar alții vor curăța știuleții de poru mb,
apoi vor pune boabele obținute în săcuți de pânză albă. Sacii plini îi pun în coșurile
împletite, pe care le vor duce la centrul Științe unde se află moara din gospodăria bunicii.
Copiii vor cântări cu ajutorul unei balanțe sacii de porumb obținuți, de terminându -i să
lucreze cu spor și stimulându -i să curețe cât mai mult porumb.
La centrul ȘTIINȚĂ se află moara din gospodăria bunicii – experiment – făina
de porumb și făina de grâu. Copiii vor măcina boabe de porumb și boabe de grâu. A poi
vor cerne mălaiul și făina. Vor preciza la ce se folosește făina cernută și resturile mai mari
rămase. Vor pune în boluri diferite făina cernută. În timp ce lucrează la acest centru ei vor
interpreta cântecul ,,Moara macină,,.
La centr ul JOC DE ROL -Micii brutari, ajutoarele bunicii – Pâinică și turte –
activitate gospodărească . După ce aluatul a stat la dospit, ei vor realiza pâinici și turte pe
care le vor coace într -un cuptor de vatră. În timp ce lucrează cu spor ei pot fredona
cântecul ,,Brutarul,,.
Evaluarea zilei se va face prin analiza produselor.
ALA2 – Vom juca hora satului , ne vom ospăta împreună din “Pâine și turte” și
vom sărbători hărnicia într -un decor și fundal muzical specific satului romậnesc.

DEMERSUL DIDACTIC

Nr.
crt. Evenimente
didactice/
resurse de
timp

Conținut științific Strategia didactică
Metode și
procedee Material
didactic Forme de
organizare E
v
a
l
u
a
r
e
1 Moment
organizato –
ric
Asigurarea
condițiilor necesare
unei bune
desfășurări a Conversația
Calenda –
rul
naturii
Fotogra –

87

activității.
Întâlnirea de
dimineață
1.Salutul
2.Prezența
3.Calendarul
naturii
4.Moment de
înviorare fiile
copiilor
Calcula –
tor Frontal

Individual

2. Captarea
atenției

În sala de g rupă,
transformată într –
un mic muzeu, își
face apariția
Bunica Ana
îmbrăcată în
costum popular
care le aduce în dar
o pâine caldă
împletită acoperită
cu un prosop
tradițional, un coș
din nuiele în care
se află stiuleți de
porumb, un săcuț
cu făină de grâu și
altul cu grâu. Ea îi
roagă pe copii să o
ajute să aducă în
clasă aceste daruri,
motivând că este
bătrână și nu mai
are putere.

Conversația
Explicația Personaj
surpriză
Pâine
caldă
împletită,
prosop
tradițio –
nal,
coș din
nuiele în
care se
află
știule ții
de
porumb,
un săcuț
cu făină
de grâu
și altul
cu grâu.

Frontal

88
3.
Anunțarea
temei și a
obiectivelor

Bunicuța Ana îi va
saluta, le va spune
că îi cunoaște pe
fiecare în parte
după nume și
putere și pentru că
îi știe foarte
harnici a venit să le
povestească cum o
ajuta ea pe mama ei
când avea 5 ani, în
gospodărie
învățându -i și pe ei
cum să își ajute
părinții sau bunicii
la treburile casei.

Explicația
Frontal

Individual

89
4.

Dirijarea
învǎțǎrii /
Desfășurare
a activității
pe centre

Ea le va împăr ți din
pâinea caldă și le
va dezvălui secretul
prezenței ei în sala
de grupă că vrea să
îi învețe și pe ei să
facă pâine, așa cum
mama ei a învățat -o
pe ea. Vor merge
cu toții la centrul
Joc de rol unde se
află Bucătăria
bunicii și vor
pregăti aluatul
pentru pâine –
experiment cu
ingredientele aduse
de bunică. După ce
au pus
ingredientele
necesare obținerii
pâinii le va spune
că aluatul trebuie
să stea un timp la
dospit. Apoi își va
continua povestea
și le va spune că
cel mai ușor lucru i
se părea să
depăn ușeze
porumbul. Astfel
vor merge cu toții
la centrul

Demonstra –
ția

Explicația

Ingredi –
ente
pentru
aluat,

Preșuri
Știuleți
de
Porumb,

Moara de
porumb
și grâu
Sită,
Boabe de
porumb

Frontal

90

Construcții , vor
lua loc pe preșuri
tradiționale și în
timp ce copiii vor
depănușa câte un
știulete, bunica le
va face o jucarie – o
păpușă dintr -un
știulete spunându –
le că în copilăria ei
nu se găseau
jucării,rugându -i să
facă și ei la
activit ăți practice
astfel de jucării.
Apoi povestea
continuă în centrul
Științe unde le va
povesti cum
mergea ea cu
mama ei la moară
ca să macine
porumbul și grâul
și cel mai mult îi
plăcea să dea prin
sită făina de
porumb și cea de
grâu. Resturile
mari le dădea la
animale drept
hrană, iar din făina
cernută făcea cu
mama ei pâine

Explicația

și grâu.

Coș din
nuiele

Știuleți
de
porumb

Verifi –
carea
gradul
ui de
reali –
zare a
cerin –
ței

91

5.

Evaluarea
activității împletită așa cum
le-a adus și lor.
Povestea se
sfârșește cu un
cântec pe care îl
cânta cu mama ei
când o ajuta în
gospodărie.
Copiii se vor
urca în trenulețul
gospodarilor și
împreună cu
educatoarea vor
vizita toate
centrele, vor intui
materialele si li se
va explica concret
sarcinile și
responsabilitățile,
trecerea de la un
centru la altul se va
realiza individual.
La centrul
CONSTRUCȚII
copiii vor realiza –
Coșuri din nuiele și
săcuți cu porumb.
Preșcolarii vor sta
pe preșuri
tradiționale.
Unii copiii vor
împleti din nuiele
coșuri, iar alții vor

Demontra –
ția

Saci de
pânză

Balanță
Moară
Boabe
de grău
și de
porumb
Site,
vase

Șorțuri
Planșete

Fundal
muzical

Pe grupuri

Individual

Frontal

Anali –
za

92

curăța știuleții de
porumb, apoi vor
pune boabele
obținute în săcuți
de pânză albă. Sacii
plini îi vor așeza în
coșurile împletite,
pe care le vor duce
la centrul Științe
unde se află Moara
din gospodăria
bunicii. Copiii vor
cântări cu ajutorul
unei balanțe sacii
de porumb obținuți,
determinându -i să
lucreze cu spor și
stimulân du-i să
curețe cât mai mult
porumb.
La centrul
ȘTIINȚĂ se află
Moara din
gospodăria bunicii –
experiment – făina
de porumb și făina
de grâu. Copiii
vor măcina boabe
de porumb și boabe
de grâu. Apoi vor
cerne mălaiul și
făina. Vor preciza
la ce se folosește produ –
selor
activi –
tății

93
făina cernută și
resturile mai mari
rămase. Vor pune
în boluri diferite
făina cernută.
La centrul
JOC DE ROL –-
Micii brutari,
ajutoarele bunicii –
Pâinică și turte –
activitate
gospodărească .
După ce aluatul a
stat la dospit, ei vor
realiza pâinici și
turte pe care le vor
coace într -un
cuptor de vatră.
ALA2 -Vom juca
hora satului, ne
vom ospăta
împreună din
“Pâine și turte” și
vom sărbători
hărnicia într -un
decor și fundal
muzical specific
satului rom ậnesc.
Se va realiza prin
strânger ea copiilor
în jurul bunicii , și
prin adresarea de
întrebări de către

94
educatoare
-Cine a venit azi în
vizită?
-Ce le -a povestit
Bunica Ana ?
– Ce i-a învățat sa
facă?
-Ce le -a plăcut să
facă azi cel mai
mult?
Copiii vor primi
Brățara Hărniciei ,
realizat ă din boabe
de porumb și grâu,
devenind astfel
ajutoare de nădejde
pentru părinții și
bunicii lor.

95
DECLARAȚIE

Subsemnata , Stoica ( Drăgulescu ) C. Mariana, cadru didactic la Grădinița de cop ii
Jirlău , , județul Brăila, cu domiciliul în Jirlău, act de identitate C.I., seria XR, nr. 426865,
tel. 0730094522, e -mail stoicamariana_mariana@yahoo.com , candidată la obținerea
gradului didactic I în cadrul Universității din București, Facultatea de Psi hologie și
Științele Educației, Filiala Buzău , declar pe propria -mi răspundere că lucrarea metodico –
științifică cu tema „Stimularea creativității copiilor preșcolari prin jocurile de creație”
a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime, nu am f olosit alte surse decât cele
menționate în bibliografie, nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări
sau din alte surse fă ră a fi citate sau fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv dacă sursa o
reprezintă alte lucrări ale mele și nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de
concurs.

Data, Semnătura,