Lucrari de Inchidere a Exercitiului Financiar Si Intocmirea Situatiilor Financiare
LUCRĂRI DE ÎNCHIDERE A EXERCIȚIULUI FINANCIAR
ȘI
ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
BILANȚUL CONTABIL – DOCUMENT DE SINTEZĂ
1.1. Dimensiuni istorice privind bilanțul contabil
1.2. Abordări contemporane privind bilanțul contabil
1.2.1. Bilanțul contabil în sistemul anglo-saxon
1.2.2. Bilanțul contabil, potrivit concepției franceze
1.2.3. Evoluții bilanțiere românești
1.3. Generalizarea și sinteza informațiilor cu ajutorul bilanțului
1.4. Funcțiile și rolul bilanțului contabil
1.5. Utilizatorii și caracteristicile calitative ale situațiilot financiare anuale
1.5.1. Utilizatorii situațiilor financiare anuale
1.5.2. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare anuale
1.6. Forma, conținutul și structura contului de profit și pierdere
1.6.1. Structura detaliată a contului de prfit și pierdere
1.6.2. Contul de profit și pierdere conform Directivei a IV-a
1.6.3. Contul de profit și pierdere conform reglementărilor românești
1.6.4. Veniturile din Contul de profit și pierdere, conform Directivei a IV-a
1.6.5. Veniturile din Contul de profit și pierdere, conform Reglementărilor Contabile Românești
1.6.6. Cheltuielile din Contul de profit și pierdere
1.7. Notele explicative la situațiile financiare anuale
1.8. Raportul administratorilor
1.9. Controlul intern
1.10. Auditarea sau verificarea situațiilor financiare anuale
1.11. Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale
Capitolul II
LUCRĂRI PREGĂTITOARE PRIVIND ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE FINALE LA S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L
2.1. S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. – SOCIETATE COMERCIALĂ DE VÂNZARE CU RIDICATA DE COMPONENTE ȘI ECHIPAMENTE ELECTRONICE ȘI DE TELECOMUNICAȚII
2.2. Scurt istoric al firmei
2.3. Obiectul de activitate al S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM SRL
2.4. Stabilirea balanței de verificare a conturilor înainte de inventariere
2.5. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii
2.6. Contabilizarea operațiilor de regularizare privind diferențele de inventar, amortizările, ajustările pentru deprecieri, provizioane, delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor
2.6.1. Stabilirea, regularizarea și înregistrarea diferențelor constatate la inventariere
2.6.2. Operații privind ajustările pentru depreciere
2.6.3. Operații privind calculul amortizărilor
2.6.4. Operații pentru delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor
2.7. Stabilirea balanței de verificare a conturilor după inventariere
2.8. Determinarea rezultatului exercițiului
2.9. Distribuirea profitului sau finanțarea pierderii
2.10. Redactarea situațiilor financiare anuale
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA 1 Decizie de inventariere
ANEXA 2 Lista de inventariere
ANEXA 3 Proces verbal de inventariere
ANEXA 4 Balanța de verificare 01.01.2013-31.12.2013
ANEXA 5 Situație financiară anuală 2013 S.C.ACS NEW TECHNOLOGY DFM SRL
ANEXA 6 Declarație de asumare a răspunderii administratorului
ANEXA 7 Raport de gestiune al administratorului și Hotărârea asociatului unic
INTRODUCERE
Am ales ca temă de licență “Lucrări de închidere a exercițiului financiar și întocmirea situațiilor financiare” pentru că cele mai importante date și informații contabile sunt sintetizate cu ajutorul acestora.
Principala sursă de date a sistemului informațional economic și totodată una dintre componentele de bază ale acestuia este contabilitatea. Ea reprezintă instrumentul principal de cunoaștere, gestiune și control al poziției financiare și al rezultatelor obținute de orice societate.
Încă de la apariția ei ca știință, aceasta a fost legată de constituirea, gestionarea și utilizarea eficientă a resurselor economice. Datele și informațiile operative sunt preluate din documentele de evidență curente, iar cele de sinteză sunt centralizate și apoi preluate în situațiile financiare anuale care prezintă poziția financiară a societății și rezultatele sale la un moment dat, constituind astfel instrumentul indispensabil pentru un diagnostic economico-financiar necesar în evaluarea societății și depistarea eventualelor „puncte slabe” în activitatea desfășurată.
Închiderea exercițiului financiar reprezintă punctul terminus al ciclului contabil de prelucrare a datelor.
Întocmirea conturilor anuale și a celorlalte documente de sinteză și raportare contabilă, la sfârșitul anului, vine să cuantifice poziția financiară a momentului și rezultatele activității economico-financiare desfășurate de-a lungul unui an. Se proiectează astfel, pe cât se poate, o imagine reală și fidelă asupra poziției financiare, rezultatului modificării poziției financiare.
Importanța întocmirii acestor tipuri de documente contabile este reliefată de utilitatea și necesitatea datelor oferite diverselor categorii de utilizatori din interiorul și exteriorul societății.
Studiul întreprins prin lucrarea de față încearcă prezentarea de informații în sprijinul celor interesați privind: succesiunea lucrărilor contabile desfășurate la finele anului, cu ocazia închiderii exercițiului financiar; modelul și conținutul situațiilor financiare; determinarea rezultatului exercițiului.
Primul capitol prezintă un scurt istoric privind bilanțul contabil, abordări contemporane asupra bilanțului. În continuare este prezentat modul de sinteză al informațiilor cu ajutorul bilanțului.
În cel de-al doilea capitol sunt prezentate lucrările pregătitoare privind intocmirea situațiilor financiare in cadrul societății SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. De asemenea este descris modul in care se realizează contabilizarea operațiilor de regularizare privind diferențele de inventar, amortizările, ajustările pentru deprecieri, provizioanele, delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor.
În continuare este prezentat modul de stabilire a balanței de verificare a conturilor după inventariere, iar în final se determină rezultatul exercițiului la societatea SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. S.R.L.
CAPITOLUL I
BILANȚUL CONTABIL – DOCUMENT DE SINTEZĂ
1.1. Dimensiuni istorice privind bilanțul contabil
Deși contabilitatea în partidă dublă are o existență de mai bine de o jumătate de mileniu, abia în secolul al XIX-lea, prin marile întreprinderi industriale și comerciale, începe să se măsoare periodic patrimoniul, cu ajutorul bilanțului, și rezultatul, cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acest lucru se datorează creșterii numărului de societăți pe acțiuni; conducerea întreprinderii este separată de proprietari, modul în care a fost gestionat patrimoniul și desfășurată activitatea de către manageri trebuie informat periodic, iar contabilul apare ca mediator între manageri și proprietari, acesta rămânând subordonat primilor.
Până în secolul al XIX-lea, exista tendința de a confunda, în procesul contabil, bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi. Începând cu acest secol, se poate vorbi de acțiunea principiului entității în contabilitate.
Bilanțul a fost și este considerat ca un document care permite să se cunoască, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizică sau juridică, patrimoniul definit ca ansamblul drepturilor și obligațiilor acestui comerciant.
Termenul de bilanț provine de la cuvântul italienesc „bilancia”, care are la bază latineștile „bi” și „lanx”, adică „doua talere”, simbolizând astfel o balanță cu doua talere. Într-un taler apare valoarea activului, iar în celălalt valoarea pasivului.
Viziunii statice despre bilanț i s-a opus, o dată cu opera profesorului german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz, 1920) o viziune dinamică. El a constatat că este mult mai important pentru conducătorul întreprinderii să măsoare sănătatea întreprinderii lor decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun activul și pasivul.
Pentru a lua decizii utile, managerul unei societăți trebuie să știe dacă afacerea sa prosperă, dacă stagnează sau dacă este în declin. Cu ocazia fiecărei mari crize, economiștii au putut observa că foarte multe falimente sunt cauzate pur și simplu de o cunoaștere prea tardivă a declinului afacerilor lor. Nu este nevoie numai de a determina rezultatul, atunci când o societate începe să fie în primejdie; este indispensabil să luăm cunoștință de prosperitatea ei. Un șef capabil trebuie să profite de o astfel de perioadă de înflorire, indiferent că ea este provocată de conjunctură sau de structura economică, idee sustinuta și în Bazele contabilității: o abordare europeană și internațională (Feleagă Niculae, Malciu Liliana, Bunea Ștefan, Editura Economică, București, 2002).
În istorie au fost concepute mai multe teorii referitoare la bilanț cum ar fi:
Teoria bilanțului static care i-a avut reprezentanți de seamă pe Walter Le Coutre, H. Nicklisch, Manfred Berliner, Fr. Leitner în anul 1926;
Teoria bilanțului dinamic a fost enunțată de Eugen Schmalenbach în anul 1938 și susținută de alți specialiști cum ar fi Heplenstein, H. Sommerfeld și E. Walb;
Teoria bilanțului organic enunțată de Fr. Schmidt în anul 1929 și susținută de Hanck, Niederauer și O. Pape;
Teoria bilanțului eudinamic elaborată de H. Sommerfeld în anul 1936;
Teoria bilanțului nominal elaborată de Wilhelm Rieger în anul 1928;
Teoria bilanțului pagatoric elaborată de Erich Kosial în anul 1956;
Teoria previzională elaborată de K. Kafer în anul 1962.
Pe lângă aceste teorii Tuțu Anca mai prezintă și altele cum ar fi:
Teoria întreprinderii privitoare la bilanț sau teoria unitară;
Teoria bilanțului multiplu;
Teoria bilanțului funcțional.
Fiind o lucrare de sinteză cu un conținut bogat pentru analiza și studierea economiei unităților, de-a lungul anilor s-au emis o serie de definiții bilanțului contabil. Consider utilă enumerarea câtorva dintre acestea.
C.G. Demetrescu consideră bilanțul ca „situație sub formă contabilă a patrimoniului, conține sintetic ceea ce este descris în mod analitic în inventar, cu deosebirea că în inventar în afară de valoare avem specificată și cantitatea elementelor patrimoniale.”
V. Voica spune că bilanțul este „un document contabil alcătuit pe baza datelor evidenței contabile, așa cum rezultă ele din înregistrările curente făcute în conturi; instrument specific contabilității cu ajutorul căruia se prezintă în mod centralizat și sunt grupate sistematic datele contabile privind situația valorică a mijloacelor economice, sursele de formare ale acestora și rezultatele activității unei întreprinderi la un moment dat.”
1.2. Abordări contemporane privind bilanțul contabil
În literatura de specialitate contemporană și în practică se întâlnesc trei grupe de abordări privind bilanțul contabil și anume:
1. O primă grupă de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu, unde „patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei entități patrimoniale la un moment dat”.
Bilanțul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu, din punct de vedere economic, iar din punct de vedere juridic bilanțul reflectă: în activ, drepturile de proprietate și de creanță, clasificate într-o ordine rațională; în pasiv, datoriile întreprinderii față de terți (la modul general, creditori ai acesteia) și datoriile ei față de aporturi de capitaluri pe bază de risc (asociați), clasificate într-o ordine rațională.
2. O a doua grupă de abordări sunt centrate pe finalitatea bilanțului, de a răspunde nevoilor analizei economico-financiară. În cadrul grupei, întâlnim cele două scheme prevăzute în articolele 9 și 10 ale Directivei a IV-a al Comunităților Economice Europene.
3. O a treia grupă de abordări sunt de origine anglo-saxonă, unde domină principiul prevalenței economicului asupra juridicului, dar și pentru modul în care sunt definite elementele care compun situațiile financiare.
1.2.1. Bilanțul contabil în sistemul anglo-saxon
Caracteristic întreprinderilor americane este faptul că acestea nu sunt obligate să întocmească uE. Walb;
Teoria bilanțului organic enunțată de Fr. Schmidt în anul 1929 și susținută de Hanck, Niederauer și O. Pape;
Teoria bilanțului eudinamic elaborată de H. Sommerfeld în anul 1936;
Teoria bilanțului nominal elaborată de Wilhelm Rieger în anul 1928;
Teoria bilanțului pagatoric elaborată de Erich Kosial în anul 1956;
Teoria previzională elaborată de K. Kafer în anul 1962.
Pe lângă aceste teorii Tuțu Anca mai prezintă și altele cum ar fi:
Teoria întreprinderii privitoare la bilanț sau teoria unitară;
Teoria bilanțului multiplu;
Teoria bilanțului funcțional.
Fiind o lucrare de sinteză cu un conținut bogat pentru analiza și studierea economiei unităților, de-a lungul anilor s-au emis o serie de definiții bilanțului contabil. Consider utilă enumerarea câtorva dintre acestea.
C.G. Demetrescu consideră bilanțul ca „situație sub formă contabilă a patrimoniului, conține sintetic ceea ce este descris în mod analitic în inventar, cu deosebirea că în inventar în afară de valoare avem specificată și cantitatea elementelor patrimoniale.”
V. Voica spune că bilanțul este „un document contabil alcătuit pe baza datelor evidenței contabile, așa cum rezultă ele din înregistrările curente făcute în conturi; instrument specific contabilității cu ajutorul căruia se prezintă în mod centralizat și sunt grupate sistematic datele contabile privind situația valorică a mijloacelor economice, sursele de formare ale acestora și rezultatele activității unei întreprinderi la un moment dat.”
1.2. Abordări contemporane privind bilanțul contabil
În literatura de specialitate contemporană și în practică se întâlnesc trei grupe de abordări privind bilanțul contabil și anume:
1. O primă grupă de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu, unde „patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei entități patrimoniale la un moment dat”.
Bilanțul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu, din punct de vedere economic, iar din punct de vedere juridic bilanțul reflectă: în activ, drepturile de proprietate și de creanță, clasificate într-o ordine rațională; în pasiv, datoriile întreprinderii față de terți (la modul general, creditori ai acesteia) și datoriile ei față de aporturi de capitaluri pe bază de risc (asociați), clasificate într-o ordine rațională.
2. O a doua grupă de abordări sunt centrate pe finalitatea bilanțului, de a răspunde nevoilor analizei economico-financiară. În cadrul grupei, întâlnim cele două scheme prevăzute în articolele 9 și 10 ale Directivei a IV-a al Comunităților Economice Europene.
3. O a treia grupă de abordări sunt de origine anglo-saxonă, unde domină principiul prevalenței economicului asupra juridicului, dar și pentru modul în care sunt definite elementele care compun situațiile financiare.
1.2.1. Bilanțul contabil în sistemul anglo-saxon
Caracteristic întreprinderilor americane este faptul că acestea nu sunt obligate să întocmească un bilanț (balance sheet) conform unui cadru sau unei scheme standardizate.
Luând drept exemplu bilanțul practicat de majoritatea firmelor americane, se constată că pot fi definite trei mase valorice: Assets (Activele), Liabilities (Datoriile), Shareholders equity sau owners equity (Capitaluri proprii); prezentate fie în format orizontal, fie în format vertical.
Elementele de activ și pasiv sunt clasate, potrivit concepției americane, în ordinea descrescătoare a lichidității, respectiv a exigibilității acestora. Rezultă că accentul este pus pe elementele pe termen scurt, lichiditățile și exigibilitățile imediate sunt prezentate ca primele elementele ale structurii bilanțiere.
În comparație cu Franța, reglementarea contabilă britanică nu conține un plan de conturi normalizat, scheme de înregistrări și de ținere a jurnalelor și registrelor contabile obligatorii.
Legea societăților comerciale care se aplică numai societăților pe acțiuni (PLC) și celor cu răspundere limitată (Ltd), cărora li se impune să prezinte acționarilor și să publice bilanțul (balance sheet), contul de profit și pierdere (profit and loss account) și anexa (notes). Aceeași lege propune două formate de bilanț: vertical sau listă și orizontal sau în cont, patru formate pentru contul de profit și pierdere, societățile având libertatea de alegere a formatului care este adaptat condițiilor lor, neavând posibilitatea de a-l schimba de la un exercițiu la altul decât în situații justificate.
Societățile britanice utilizează, cel mai adesea, formatul cu prezentare în listă.
1.2.2. Bilanțul contabil, potrivit concepției franceze
În Franța, începând cu anul 1936, apar primii pași spre o normalizare contabilă mai riguroasă. Accentul nu mai este pus pe „latura tehnică”, unde primau aspectele, procedeele de culegere și prelucrare a operațiilor economice, noutatea constând în „definirea unei structuri conceptuale” bazată pe principiile, regulile, natura și conținutul documentelor de sinteză.
În Franța se pot constitui următoarele forme de societății:
societăți de persoane: societăți în nume colectiv (SNC) și societăți în comandită simplă (SCS);
societăți cu răspundere limitată (SARL);
societăți de capitaluri: societăți anonime sau pe acțiuni (SA) și societăți în comandită pe acțiuni (SCA);
alte forme: societăți în participație, grupuri de interes economic (GIE), grupuri europene de interes economic (GEIE).
Conform Planului Contabil General care a fost adoptat în 1982, orice persoana fizică sau juridică având calitatea de comerciant trebuie să întocmească la închiderea exercițiului conturi anuale care reprezintă punctul final al circuitului contabil și consecința înregistrărilor contabile și a inventarului.
Întreprinderile au posibilitatea să prezinte conturile anuale prin unul dintre următoarele trei sisteme:
sistemul de bază (B): comportă dispoziții contabile minimale de care trebuie să țină cont întreprinderile mari și mijlocii;
sistemul abreviat sau simplificat (A): vizează întreprinderile de dimensiune modestă, care nu justifică recursul sistemului de bază;
sistemul dezvoltat (C): propune documente mai complete care scot în evidență analiza datelor necesare studiului gestiunii întreprinderii.
Prezentarea simplificată a conturilor anuale pentru comercianții – persoane juridice – este admisă atunci când acestea nu depășesc, la închiderea a două exerciții succesive, anumite mărimi pentru două dintre următoarele criterii:
totalul bilanțier (total du bilan): mărimea netă a elementelor de activ;
cifra de afaceri (chiffre d’affaires): mărimea vânzărilor de bunuri și servicii legate de activitatea curentă, diminuată cu reducerile asupra vânzărilor, TVA și taxele asimilate;
numărul de salariați permanenți (nombre de salaries permanents): media aritmetică a efectivelor la sfârșitul fiecărui trimestru al exercițiului contabil (sunt luați în calcul salariații cu contract de lucru pe durată nedeterminată).
1.2.3. Evoluții bilanțiere românești
În țările românești, bilanțurile contabile au evoluat de la „codicele visteriei” prin care în evul mediu se consemnau veniturile și cheltuielile statului, la scheme de bilanț.
Analiza modelului și a structurilor bilanțului din România nu poate fi făcută decât din perspectiva contextului economic, social și politic în care a acționat contabilitatea românească, îndeosebi după 1990.
Până la adoptarea Legii contabilității nr. 82/1991, întreprinderile românești au întocmit situațiile financiare în baza reglementărilor din 1970 și anume, Hotărârea nr. 1885 din 28.12.1970 cu privire la organizarea și conducerea contabilității, atribuțiile și răspunderile conducătorului compartimentului financiar-contabil. Situațiile financiare aveau denumirea generică de bilanț contabil și cuprindeau: bilanțul, anexa la bilanț și raportul explicativ.
Bilanțul era un document comun pentru toate ramurile și subramurile economiei și reflecta la nivelul fiecărei unități, totalitatea mijloacelor economice, sursele de acoperire a acestora, precum și rezultatele financiare obținute.
Bilanțul avea formatul orizontal, fiind structurat pe patru niveluri, și cuprindea pe de o parte sursele de finanțare, iar pe de altă parte utilizările acestor resurse, îndeplinind astfel un rol de bilanț financiar.
Începând cu exercițiul financiar 1991, toți agenții economici cu personalitate juridică, au întocmit raportările financiare în conformitate cu prevederile Normei metodologice a Ministrului Economiei și Finanțelor nr. l50035 / l992. Situațiile financiare erau denumite „Bilanț contabil” și erau alcătuite din bilanț, cont de profit și pierdere, anexele la bilanț și raportul de gestiune. Și în acest caz, bilanțul contabil reflecta la nivelul fiecărui agent economic, ca și îi trecut, totalitatea mijloacelor economice, sursele de acoperire ale acestora, precum și rezultatele financiare obținute.
În prima etapă a reformei contabilității românești, normalizatorii români au optat pentru o abordare a bilanțului de tip patrimonialist, specific și țărilor Europei continentale unde recursul la piața de capital este redus. Acest tip de abordare pleacă de la definiția patrimoniului, conform căreia patrimoniul este format din „ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei unități patrimoniale la un moment dat”.
Din punct de vedere economic, bilanțul reprezintă capitalurile titularului de patrimoniu, privite atât sub aspectul originii lor (capital social, rezerve) cât și al modului de utilizare a activului (bunuri economice, creanțe, disponibilități).
Din punct de vedere juridic, bilanțul reflectă, în activ, drepturile de proprietate și de creanță, iar în pasiv, datoriile întreprinderii față de terți și față de proprietarii de capital.
În această perioadă contabilitatea bazată pe costul istoric a condus la falsa imagine pentru beneficiarii informațiilor financiare, cum că firma are resurse importante, care pot fi repartizate la sfârșitul anului ca participare la beneficii, deși în fapt firma nu dispunea de suficient numerar pentru a face față plăților către angajați și furnizori și pentru crearea de rezerve în vederea retehnologizării. Datoriile către buget erau tot timpul amânate, iar împrumuturile bancare au decapitalizat întreprinderile românești.
Datele oferite de bilanț nu permiteau o analiză corespunzătoare a fluxului în numerar, iar analiza surselor și destinațiilor de fonduri era una parțială, acestea neechilibrându-se în mod necesar. In anul 1994, nu a existat o injectare de capital la nivelul firmelor românești, rezervele și fondurile speciale neavând acoperire în numerar.
A doua etapă a reformei contabile românești are ca punct de plecare Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 94/20.02.2001, privind armonizarea Reglementărilor contabile românești cu prevederile Directivei a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
Referitor la bilanț, prin Ordinul nr. 94/2001, finanțiștii români au ales un model vertical (sub formă de listă), inspirat din practica contabilă anglo-americană. Un astfel de model de bilanț, are o determinare economică, fără a mai apela la categoria de patrimoniu. Această structură a bilanțului pune în evidență activele, datoriile și capitalul propriu, precum și relația care există între acestea, respectiv poziția financiară.
A treia etapă a reformei contabilității românești a început la data de l ianuarie 2006, și vizează aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, modificate și completate, după emiterea acestora de către organismele europene. Situațiile financiare nu diferă din punct de vedere al formatului și modului de raportare, cu toate că față de O.M.F.P. nr. 92/2001, s-au adus unele modificări în privința investițiilor financiare sub forma acțiunilor și obligațiunilor.
Practica și directiva a IV-a CEE cunoaște două forme de scheme de bilanț:
forma de tablou cu două părți (partea stângă-activul, partea dreaptă-pasivul), numită schema orizontală de bilanț;
forma de listă verticală sau schema bilanțului vertical.
Bilanțul sub formă de tablou cu două părți pune în evidență egalitatea existentă între mijloace și surse (utilizări și resurse).
Bilanțul sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve și alte componente ale situației nete, finalitatea fiind tocmai prezentarea situației nete a patrimoniului (Situația netă = Activ – Datorii față de terți), formă adoptată și în România.
Pentru ca un element de activ sau o datorie să fie preluate în bilanț trebuie să fie îndeplinite câte o pereche de condiții: în cazul activelor, condițiile sunt obținerea de beneficii economice viitoare și cuantificarea monetară credibilă, iar la datorii, acestea sunt diminuarea beneficiilor economice viitoare și cuantificarea monetară credibilă. Dacă un element nu îndeplinește una din condițiile de mai sus se prezintă în notele explicative și nu în bilanț.
Evaluarea activelor și datoriilor în bilanț se poate face în două moduri:
în cazul tratamentului de bază, evaluarea se face la valoarea istorică corectată cu eventualele deprecieri înregistrate sub forma amortizărilor sau provizioanelor;
în cazul tratamentului alternativ, evaluarea se face la o valoare actuală a acestora. Tratamentul alternativ presupune determinarea valorii actuale prin metode care estimează inflația.
Bilanțul este întocmit ținându-se seama de toate principiile contabile admise, fie prin aplicarea directă a acestora cu ocazia lucrărilor preliminare elaborării bilanțului (principiul prudenței, independenței, evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv), fie prin aplicarea lor pe parcursul exercițiului financiar cu ocazia contabilizării tranzacțiilor și operațiilor economice ale unității.
1.3. Generalizarea și sinteza informațiilor cu ajutorul bilanțului
În bilanț ca document de sinteză, este prezentată mărimea și structura poziției financiare de la începutul și sfârșitul unei perioade, de regulă exercițiul financiar. Mișcările succesive ce au loc în structura și mărimea acestor elemente se reflectă cu ajutorul conturilor. Astfel, bilanțul este o fotografie a situației la un moment dat.
Există două scheme pentru bilanț, din care doar una trebuie aplicată la alegere:
prima schema prezintă bilanțul sub formă bilaterală, format orizontal (de cont);
a doua schema prezintă bilanțul contabil sub formă de listă, format vertical.
Bilanțul sub formă bilaterală prevede în partea stângă activul, descompus în șase mari rubrici, notate de la A la F, iar în partea dreaptă, pasivul, descompus în cinci mari rubrici, notate de la A la E.
Directiva a IV-a lasă posibilitatea înscrierii creanței privind capitalul subscris nevărsat, ca prima rubrică a sau ca un element component al activului circulant (rubrica de creanțe).
Cheltuielile de constituire sunt înscrise distinct, înaintea activului imobilizat, dar directiva lasă și posibilitatea înscrierii lor ca element component al activelor necorporale (acceptându-se judecata că astfel de cheltuieli reprezintă un element de activ fictiv, necesitatea capitalizării lor fiind o opțiune de probat).
Profitul sau pierderea este prezentată ca ultima rubrica a pasivului, respectiv, a activului bilanțier. Totuși, ea lasă legislațiilor naționale posibilitatea de a înscrie, cu semne diferite, aceste elemente, în structura rubricii A din pasiv (în componența capitalurilor proprii).
Cheltuielile în avans și veniturile de primit sunt reunite sub același element, fiind considerate conform acțiunii principiului independenței exercițiilor, conturi de regularizare. Acest element poate să fie prezentat fie în cadrul unei rubrici distincte în structura creanțelor, fie în rubrica E din activ.
În același mod sunt reunite sub același element cheltuielile de plătit și veniturile în avans, considerate conturi de regularizare, în virtutea acțiunii principiului independenței exercițiilor. Acest element poate să fie prezentat fie în cadrul unei rubrici distincte, în structura rubricilor de datorii, fie în rubrica D din pasiv.
Schema care prezintă bilanțul sub forma lista, permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii întreprinderii și facilitează analizele de tip solvabilitate-lichiditate. Rubricile listei sunt notate de la A la J.
1.4. Funcțiile și rolul bilanțului contabil
Exercițiul financiar se încheie de regulă la sfârșitul anului calendaristic cu scopul determinării situației poziției financiare și calculării rezultatului obținut pe parcursul acestei perioade. În acest context bilanțul contabil are un rol deosebit de important, atât în teoria cât și în practica contabilă.
Întocmit obligatoriu anual, sau în alte situații specificate concret de normele legale în vigoare în țara noastră, bilanțul reprezintă documentul contabil de gestiune care trebuie să redea fidel și complet poziția financiară la un moment dat.
Pe plan teoretic bilanțul are rolul de a demonstra valabilitatea principiilor metodei contabile: dubla reprezentare și dubla înregistrare, pe care se bazează contabilitatea în partidă dublă, în ideea că, prin intermediul acesteia se pun față în față cele două laturi importante prin care contabilitatea își studiază obiectul, mijloacele economice după natura, destinația și sursa lor de finanțare. De asemenea pe baza bilanțului se face fundamentarea regulilor de funcționare a conturilor și verificarea teoriei conform căreia indiferent de natura și numărul mișcărilor ce au avut loc în totalitatea elementelor patrimoniale; respectiv de activ și de pasiv; dintre mărimea în expresie valorică a celor două laturi – mijloace și resurse – sub care se studiază contabilitatea, obiectului se menține.
Sub aspectul activității practice, bilanțului contabil îi revine un loc deosebit de important, prin aceea că se realizează cu ajutorul lui sistematizarea și generalizarea datelor din conturi pentru caracterizarea sub diverse aspecte a activității economico-financiare desfășurată de societate. Bilanțul contabil constituie principalul instrument prin care se realizează legătura dintre contabilitatea perioadei anterioare și cea a perioadei viitoare în sensul că, la începutul fiecărui exercițiu financiar nou, indicatorii din bilanțul final sunt preluați ca solduri inițiale ale conturilor redeschise în contabilitatea anului curent.
Teoria bilanțului contabil are un rol deosebit de important atât pentru conducerea entității economice, la nivelului căreia circumscriu informațiile din el, pe de o parte; pentru organele din afara unității, organe interesate să cunoască activitatea și rezultatele ei, de exemplu: unități bancare, fiscale, administrative, etc. pe de altă parte; cât și pentru persoane neinițiate dar care doresc să cunoască activitatea unității respective.
Bilanțul este parte integrantă din categoria documentelor contabile oficiale de gestiune pentru exercitarea controlului și analizei poziției financiare și activității acesteia putând fi admis ca probă în justiție.
Bilanțul ca unul din instrumentele de lucru principale și caracteristice ale metodei contabilității are mai multe funcții a căror cunoaștere este necesară, pentru a-l utiliza în raport cu rolul deosebit pe care-l are în sistemul de informații, al tuturor unităților gestionare.
1.5. Utilizatorii și caracteristicile calitative ale situațiilot financiare anuale
1.5.1. Utilizatorii situațiilor financiare anuale
Utilizatorii situațiilor financiare cuprind: investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, publicul. Aceștia utilizează situațiile financiare pentru a-și acoperi o parte din necesitățile lor de informații. În funcție de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următoarele:
Investitorii. Ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor. Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a plăti dividende;
Angajații. Personalul angajat este interesat de informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor;
Creditorii. Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență;
Furnizorii și alți creditori. Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență;
Clienții. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă;
Instituțiile statului și alte autorități. Acestea sunt interesate de alocarea resurselor și de activitatea entităților. Acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național;
Publicul. Entitățile pot avea o contribuție substanțială la economia locală prin numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali.
1.5.2. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare anuale
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informației oferite de situațiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt: inteligibilitatea, relevanța, credibilitatea și comparabilitatea.
Inteligibilitatea: informațiilor furnizate de situațiile financiare trebuie să fie ușor înțelese de utilizatori. Se presupune că utilizatorii dispun de cunoștințe suficiente privind desfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni de contabilitate.
Relevanța: pentru a fi utile, informațiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.
Credibilitatea: informația este credibilă atunci când nu conține erori semnificative, iar utilizatorii au încredere că reprezintă corect ceea ce și-a propus să reprezinte. Informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și alte evenimente pe care aceasta și-a propus să le reprezinte.
Comparabilitatea: utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei entități în timp, pentru a identifica tendințele în poziția financiarăși performanțele sale.
Pentru ca informația să fie relevantă și credibilă, este necesar ca informația să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori, beneficiile de pe urma informației să depășească costul acesteia și să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informației financiare.
1.6. Forma, conținutul și structura contului de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere reprezintă a doua componentă a situațiilor financiară cu o importanță deosebită, care evidențiază într-o formă sistematizată rezultatele fiecărui exercițiu prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli și venituri. Contul de profit și pierdere cuprinde toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exercițiului financiar, toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleiași perioade. Potrivit principiului conectării cheltuielilor la venituri,veniturile corespund rezultatelor obținute din activitatea de exploatare, financiară și extraordinară, iar cheltuielile reflectă resursele consumate cu ocazia realizării acestor operațiuni.
Prin urmare, contul de profit și pierdere reflectă sintetic următoarele elemente de conținut:
venituri de exploatare;
cheltuieli de exploatare;
rezultat din exploatare,
venituri financiare – cheltuieli financiare;
rezultat financiar;
venituri extraordinare;
cheltuieli extraordinare;
rezultat extraordinar;
Fiecare dintre aceste rezultate sunt detaliate în două posturi distincte: profit și pierdere.
1.6.1. Structura detaliată a contului de prfit și pierdere
1. Cifra de afaceri netă;
2. Variația stocurilor de produse finiteși a producției în curs de execuție;
3. Producția realizată de enitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată;
4. Alte venituri din exploatare;
5. a) cheltuieli cu materiile prime și materiale consumabile;
b) alte cheltuieli externe;
6. Cheltuieli cu personalul:
a) salarii și indemnizații;
b) cheltuieli cu asigurările sociale, protecția socială, cu menționarea distinctă a cheltuielior referitoare la pensii;
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizărilor corporale și necorporale;
b) Ajustări de valoare a activelor circulante,în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale la entitatea în cauză;
8. Alte cheltuieli de exploatare;
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de laentitățile afiliate;
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate;
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate;
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute caactive circulante;
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate;
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă;
15. Venituri extraordinare;
16. Cheltuieli extraordinare;
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară;
18. Impozitul pe profit;
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
20. Profitul sau pierderea exercițiului financiar.
Astfel contul de profit și pierdere se prezintă ca un tablou al veniturilor și cheltuielilor,având ca finalizare rezultatul net al exercițiului.
Sistematizând, contul de profit și pierdere oferă informații asupra a trei elemente de bază a activității, și anume:
cifra de afaceri netă;
veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor;
rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).
Veniturile sunt recunoscute în Contul de profit și pierdere atunci când are loc ocreștere de beneficii economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării uneidatorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Cheltuielile sunt recunoscute în Contul de profit și pierdere atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Cheltuielile sunt recunoscute pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit.
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii care se înscriu în categoria acțiunilor curente după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugată și a altor impozite și taxe aferente. Se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestările de servicii și altor venituri din exploatare mai putin rabaturile, remisele și alte reduceri acordate clienților.
O categorie aparte de venituri o constituie veniturile din dobânzi obținute din contractele de leasing financiar de către societățile de profil radiate din Registrul general, care trebuie să cuprindă în cifra de afaceri netă aceste venituri.
1.6.2. Contul de profit și pierdere conform Directivei a IV-a
Ca și în cazul Bilanțului, Directiva a IV-a instituie scheme obligatorii, cu structura detaliată inclusă în conținutul reglementării, pentru prezentarea Contului de rezultate (Contului de profit și pierdere). Datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din țările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a Contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de opțiune între aceste scheme. Confluența în spațiul Uniunii Europene a tradiției contabile franco-germane, bazată pe preferința prezentării cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică, cu modelul anglo-saxon, care privilegiază abordarea cheltuielilor și veniturilor pe funcțiile întreprinderii, a făcut ca Directiva a IV-a să considere de competența statelor membre alegerea între cele două clasificări a cheltuielilor și veniturilor în Contul de rezultate.
1.6.3. Contul de profit și pierdere conform reglementărilor românești
În România, Contul de profit și pierdere este reglementat atât din punctul de vedere al conținutului, cât și ca formă și format, prin OMFP nr. 3055/2009. Ordinul alege varianta clasificării cheltuielilor de exploatare, dar cere prezentarea unei note explicative privind clasificarea după destinație. Formatul Contului de profit și pierdere respectă, în general, structura prezentată în Directiva a IV-a, dar aduce și elemente din I.A.S. 1 – Prezentarea situațiilor financiare. Se renunță la elementele de venituri și cheltuieli excepționale și se adoptă structurile de venituri și cheltuieli extraordinare, cu toate diferențele de conținut care există între cele două tipuri, fără a se pătrunde în esența acestei modalități de structurare. În formatul adoptat, normalizatorii români au început prin a prelua structura din Anexa la I.A.S. 1 (varianta din 1997) pe care au combinat-o ulterior cu structura din Directiva a IV-a mai ales în ceea ce privește cheltuielile și veniturile financiare.
Normalizatorii români au ales și au impus schema-listă, în care se clasifică elementele după natură, prin preluarea din Directiva a IV-a, iar pentru a realiza legătura cu I.A.S. 1 cer prezentarea notei explicative privind Analiza rezultatului de exploatare.
1.6.4. Veniturile din Contul de profit și pierdere, conform Directivei a IV-a
Directiva a IV-a privește situațiile financiare ale entităților publice și private, altele decât băncile și companiile de asigurări și are o dublă misiune: să răspundă unor nevoi de informare asupra întreprinderilor europene și să asigure comparabilitatea informațiilor publicate de aceste societăți. Scopul ei poate fi sintetizat astfel:
coordonarea legilor naționale cu privire la conținutul, prezentarea și publicareaconturilor anuale și raportărilor financiare ale companiilor cu răspundere limitată și principiilecontabile care stau la baza întocmirii lor;
stabilirea unor cerințe minime în CEE, ce privesc conținutul și publicarea informațiilor financiare;
furnizarea de informații cât mai complete acționarilor și potențialilor investitori despre companiile față de care aceștia manifestă interes.
1.6.5. Veniturile din Contul de profit și pierdere, conform Reglementărilor Contabile Românești
OMFP 3055/2009 clasifică rezultatele economico-financiare în: curente (rezultate din exploatare și financiare) și extraordinare. Prin urmare elementele de venituri se clasifică învenituri curente și venituri extraordinare.
Veniturile curente reprezintă veniturile rezultate din activități care provin din derularea obiectului de activitate al entității cu o anumită regularitate și al căror caracter este firesc.
Veniturile extraordinare sunt acele venituri rezultate din evenimente sau tranzacții ce nu provin din activitatea curentă a entității și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.
În funcție de momentul recunoașterii lor în rezultatul exercițiului, veniturile se pot clasifică în:
venituri propriu-zise: veniturile constatate și recunoscute în rezultatul exercițiului curent;
venituri înregistrate în avans: constatate în exercițiul curent, dar vor fi încorporate în rezultatul exercițiului sau exercițiilor viitoare;
venituri de realizat: venituri realizate efectiv în exercițiul curent și încorporate în rezultatul exercițiului curent, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare.
Prin OMFP 3055/2009, contabilitatea românească se aliniază cu cerințele impuse de Directiva a IV-a cu privire la furnizarea, prin conturile anuale, a unei imagini fidele și corectea patrimoniului și a poziției financiare. Conform cu Directiva a IV-a, prin OMFP 3055/2009, veniturile sunt prezentate astfel:
în categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.
în Contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, lavaloarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul Alte venituri din exploatare.
Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
venituri din exploatare;
venituri financiare;
venituri extraordinare.
Veniturile din exploatare cuprind:
venituri din vânzarea de produse și mărfuri și prestări de servicii;
venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale sau necorporale;
venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;
alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.
Veniturile financiare cuprind:
venituri din imoblizări fianciare;
venituri din investiții pe termen scurt;
venituri din creanțe imobilizate;
venituri din investiții financiare cedate;
venituri din diferențe de curs valutar;
venituri din dobânzi;
venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
alte venituri financiare.
Veniturile extraordinare sunt venituri cu caracter neobișnuit și cuprind, spre exemplu, daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unei calamități.
1.6.6. Cheltuielile din Contul de profit și pierdere
Cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice în cursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau de diminuări ale valorilor economice, sau de creare de datorii, care are ca efect diminuarea capitalurilor proprii sub alte forme decât distribuirile în beneficiul proprietarilor capitalului.
Prin cheltuieli se înțeleg atât pierderile și minusurile de valoare, cât și cheltuielile care se referă la activitățile curente ale întreprinderii. Activitatea ordinară a întreprinderii cuprinde toate operațiile efectuate conform obiectului ei de activitate, iar cheltuielile acestei activități se referă la costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizări, etc. Cheltuielile activității ordinare, în general, iau forma unei ieșiri sau unei diminuări de valoare a activelor, sub formă de lichidități, stocuri, bunuri imobiliare, echipamente.
Activitatea extraordinară generează cheltuieli și venituri care nu pot fi considerate că se pot produce în mod frecvent cum ar fi de exemplu pierderile ca urmare a unui cutremur. Cheltuielile entității economice constituie sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:
consumurile materiale, lucrările executate, serviciile prestate și pentru avantajele de care beneficiază unitatea patrimonială;
cheltuieli cu personalul;
executarea unor obligații legale sau contractuale de către unitatea patrimonială.
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercițiului se cuprind de asemenea:
amortizările și provizioanele;
valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau disponibile.
Aceste cheltuieli delimitate pe feluri se grupează pe activități consumatoare de resurse și anume cheltuielile din activitatea de exploatare, respectiv cheltuieli ocazionate de desfășurarea activității înscrise în obiectul firmei, legate de producție, prestări servicii și operații comerciale. Din această categorie fac parte:
cheltuieli cu materii prime se referă la cheltuieli cu consumul de materii prime;
cheltuieli cu materialele consumabile constau în cheltuieli cu materiale auxiliare, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile;
cheltuieli privind obiectele de inventar care evidențiază valoarea uzurii obiectelor de inventar, inclusă pe cheltuieli, integral sau eșalonat pe durata mai multor exerciții în funcție de metoda utilizată de unitatea patrimonială;
cheltuieli privind consumul de energie electrică și apă reflectă cheltuielile ocazionate de consumurile de energie și apă necesare desfășurării activității unității patrimoniale;
cheltuielile privind mărfurile cumpărate și ambalajele sunt constituite din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte servicii accesorii legate de achiziția mărfurilor;
cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți (reparații, lucrări de întreținere);
cheltuieli cu chiriile, locațiile de gestiune și primele de asigurare;
cheltuieli cu studiile și cercetările evidențiază cheltuielile ocazionate de procurarea de studii și plata contractelor de cercetare, precum și contribuției unității patrimoniale la constituirea fondului special pentru cercetare dezvoltare;
cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate constau în cheltuielile de protocol, reclamă și publicitate suportate de către unitatea patrimonială;
cheltuieli cu deplasări, detașări, transferări, transportul de bunuri materiale și personal evidențiază cheltuielile privind transportul de bunuri și de personal executate de către terți și suportate de către unitatea patrimonială;
cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
cheltuieli cu remunerațiile personalului reprezintă cheltuieli cu remunerațiile cuvenite personalului, în sumă brută cât și alte cheltuieli de personal suportate de unitatea patrimonială;
cheltuieli privind asigurările și protecția socială se referă la cheltuielile unității referitoare la contribuția la asigurările sociale și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.
cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate sunt cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate suportate de întreprindere indiferent de rezultatul exercițiului (impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, contribuția la fondurile speciale, etc.);
alte cheltuieli de exploatare includ pierderile din creanțe și alte cheltuieli de exploatare;
cheltuieli cu amortizările și provizioanele se referă la cheltuielile de exploatare privind amortizările imobilizărilor și la cheltuielile de exploatare privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli și pentru deprecierea activelor imobilizate sau circulante.
Cheltuieli din activitatea financiară cuprind:
pierderi din creanțe legate de participații reprezintă pierderi din creanțe imobilizate ale întreprinderii;
cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, respectiv pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament, adică diferența nefavorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament și prețul lor de cesiune;
cheltuieli din diferențe de curs valutar, reprezentate din diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în valută, diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize existente în casierie cât și existentul în conturile de acreditive în devize;
cheltuielile privind dobânzile, reprezintă dobânzile datorate sau plătite;
alte cheltuieli financiare, reprezentate de sconturile acordate clienților, debitorilor sau băncilor și alte cheltuieli financiare;
cheltuieli cu amortizările și provizioanele sunt cheltuielile cu constituirea de provizioane legate de activitatea financiară a întreprinderii, cât și cheltuielile financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor.
Cheltuielile extraordinare sunt cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care nu se asteaptă să se repete într-un mod frecvent. Acestea sunt generate de operații de gestiune, adică de cheltuieli cu caracter excepțional, dar efectuate în legatură cu operațiile de gestiune curenta a firmei, operații de capital reprezentate de cheltuieli aferente activelor imobilizate corporale, necorporale și financiare ieșite din patrimoniu. Cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a amortizărilor și provizioanelor cu caracter excepțional (cheltuieli pentru constituirea provizioanelor reglementate, cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli Diferența dintre veniturile extraordinare și cheltuielile extraordinare reprezintă rezultatul excepțional al exercițiului.
1.7. Notele explicative la situațiile financiare anuale
Notele explicative prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicilor contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.
OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:
Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variația în timp a valorilor brute și a deprecierilor;.
Nota 2 „Provizioane pentru riscuri și cheltuieli” detaliază variația naturii provizionului;
Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinații;
Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obținere a rezultatului din exploatare după destinații;
Nota 5 „Situația creanțelor și datoriilor”, clasificate după lichiditate și exigibilitate;
Nota 6 „Principii, politici și metode contabile” cuprinde abateri și modificări de la reglementările naționale, cu menționarea naturii și motivelor, tratamentele contabile alternative, bază de evaluare, ajustări, influență asupra rezultatului;
Nota 7 „Participații și surse de finanțare” detaliază capitalul social și tipurile de titluri emise;
Nota 8 „Informații privind salariații și membrii organelor de administrație și conducere” cuprinde detalii despre număr mediu salariați, credite acordate, avansuri, salarii plătite, asigurări sociale, contribuții la pensii;
Nota 9 „Indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea unor indicatori de lichiditate, risc, activitate, profitabilitate):
Indicatori de lichiditate:
Indicatorul de lichiditate curentă arată suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scut și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandată și acceptabilă este în jur de 2. Cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât situația entității este mai bună.
Indicatorul lichidității imediate elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilitati, exprimând capacitatea entității de a plăti datoriile. Valoarea recomandată este în jur de 1. Cu cât testul acid este mai mare decât 1, cu atât situația entității este mai bună.
Indicatori de risc:
Indicatorul gradului de îndatorare arată cât la sută din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social. Riscul nu trebuie să se ridice la mai mult de 30%.
Indicatorul privind acoperirea dobânzilor determină de câte ori entitatea achită cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea acestuia este mai mică, cu atât poziția entității este mai riscantă.
Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la: viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității și la capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activităților comerciale de baza ale entității.
Viteza de rotație a stocurilor arată de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.
Numărul de zile de stocare indică numarul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. Cu cât numarul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, în sensul că stocurile sunt utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile.
Viteza de rotație a debitelor-clienți: când valoarea indicatorului este mare, rezultă că în unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat clienților și în consecință creanțele sunt mai greu de încasat.
Viteza de rotație a creditelor-furnizor exprimă numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi.
Viteza de rotație a activelor imobilizate exprimă numarul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri.
Viteza de rotație a activelor totale evaluează eficiența managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de activele entității.
Indicatori de lichiditate: indicatorii din această grupă exprimă eficiența entității în realizarea de profit din resursele disponibile.
Rentabilitatea capitalului angajat: indicatorul reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere.
Marja brută din vânzări: o scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că entitatea nu este capabilă să își controleze costurile de productie sau să obțină un preț optim de vanzare.
Nota 10 „Alte informații” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri, relațiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.
1.8. Raportul administratorilor
Consiliul de administrație (asociatul) pentru fiecare exercițiu financiar elaborează un raport care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activității entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire și la controlul intern al entității. Raportul va conține și informații despre:
evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;
dezvoltarea previzibilă a entității;
activități din domeniul cercetării și dezvoltării;
informații privind achizițiile propriilor acțiuni;
existența de sucursale ale entității;
utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.
Scopul acestor prezentări este de a furniza informații care să ajute la înțelegerea mai bună a semnificației instrumentelor financiare bilanțiere sau extrabilanțiere asupra situației financiare a unei entități, rezultatelor activității ei și fluxurilor de numerar și de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariției și gradului de siguranță a fluxurilor de numerar viitoare asociate cu acele instrumente.
1.9. Controlul intern
Controlul intern al entității vizează asigurarea:
conformității cu legislația în vigoare;
aplicării deciziilor luate de conducerea entității;
bunei funcționări a activității interne a entității;
fiabilității informațiilor financiare;
eficacității operațiunilor entității;
utilizării eficiente a resurselor;
prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.
Ca urmare, procedurile de control intern au ca obiectiv:
pe de o parte, urmărirea înscrierii activității entității și a comportamentului personalului în cadrul definit de legislația aplicabilă, valorile, normele și regulile interne ale entității;
pe de altă parte, verificarea dacă informațiile contabile, financiare și de gestiune comunicate reflectă corect activitatea și situația entității.
1.10. Auditarea sau verificarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale ale entităților se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condițiile legii.
Auditorii statutari își exprimă un punct de vedere referitor la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul auditorilor statutari cuprinde:
o introducere care identifică cel puțin situațiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puțin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară și, după caz, dacă situațiile financiare anuale respectă cerințele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenția, printrun paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
un punct de vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, și se datează.
1.11. Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în moneda națională.
Situațiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:
numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;
calitatea acesteia (director economic, contabil-șef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România);
numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Situațiile financiare anuale, însoțite de raportul administratorilor pentru exercițiul financiar în cauză și de raportul de audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii, sau raportul cenzorilor sunt supuse aprobării adunării generale a acționarilor sau asociaților, potrivit legislației în vigoare.
Situațiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu raportul administratorilor și raportul de audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii, sau raportul cenzorilor, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.
Capitolul II
LUCRĂRI PREGĂTITOARE PRIVIND ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE FINALE LA S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L
2.1. S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. – SOCIETATE COMERCIALĂ DE VÂNZARE CU RIDICATA DE COMPONENTE ȘI ECHIPAMENTE ELECTRONICE ȘI DE TELECOMUNICAȚII
2.2. Scurt istoric al firmei
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. s-a înființat în anul 2010 în temeiul Legii nr. 31/1990 modificată. Societatea este ppersoană juridică romană, având forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată funcționând în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul propriu.
Asociatul unic Niculae Alexandra-Denisa va acționa potrivit unei concepții care să permită oricând extinderea, diversificarea și adaptarea societății în raport cu cerințele și condițiile pieței interne și internaționale.
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. are sediul în municipiul București, str. Sergent Nonea Marin nr 20. Societatea își poate exercita activitatea prin agenții, filiale,sucursale, birouri, puncte de lucru și reprezentanțe în țară și străinătate.
Capitalul social este format din cinci zeci părți sociale egale, în valoare nominală de zece lei fiecare și în valoare totală de cincisute lei, numerotate de la 1 la 50 și deținute de către asociatul unic, aportul său la capitalul social fiind de 100%.
2.3. Obiectul de activitate al S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM SRL
Societatea are ca obiect principal de activitate CAEN 4652 – Comerț cu ridicata de componente și echipamente electronice și de telecomunicații din domeniul 465 – Comerț cu ridicata al echipamentului informatic și de telecomunicații, diviziunea 46 – Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete.
2.4. Stabilirea balanței de verificare a conturilor înainte de inventariere
Operațiile economice se înregistrează la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L., cronologic, în Registrul-jurnal și sistematic în Registrul Cartea Mare. Astfel în orice moment al activității economice, fiecare cont pune în evidență situația elementelor patrimoniale: existența la începutul perioadei, creșterile, micșorările, totalul mișcărilor cumulate de la începutul anului, existențele finale.
Cu ocazia întocmirii conturilor anuale se impune verificarea înregistrărilor sistematice în conturile curente. Privit ca procedeu specific metodei contabilității care asigură verificarea exactității înregistrărilor operațiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice și cele analitice, precum și centralizarea datelor contabilității curente, balanța de verificare trebuie să cuprindă toate conturile utilizate de societate în perioada de timp aferentă.
Legea contabilității nr. 82 / 1991, art. 22 prevede că: „pentru verificarea înregistrărilor corecte în contabilitatea operațiunilor se întocmește balanța de verificare”. Scopul principal al întocmirii balanței de verificare înainte de inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii o constituie stabilirea stocului scriptic de la data inventarierii. Acest stoc scriptic va fi preluat în listele de inventariere și va fi comparat cu stocul faptic determinat în urma inventarierii.
Balanța conturilor înainte de inventariere poate fi abordată ca un inventar contabil.
Elaborând o primă balanță de inventariere se va realiza implicit și principala funcție a acesteia, și anume aceea de verificare a exactității datelor înregistrate în conturi. Este necesară confruntarea rulajelor din balanța de verificare întocmită, cu totalul sumelor din Registrul-jurnal, care trebuie să fie egale pentru aceeași perioadă de timp, deci total rulaj debitor sau creditor din balanță trebuie să fie egal cu total rulaj corelat în Registrul-jurnal general.
Prin analiza balanțelor de verificare se relevă înregistrarea eronată a unor operații economice, ca urmare fie a nerespectării principiului dublei înregistrări, fie însumarea eronată a rulajelor sau stabilirea greșită a soldurilor. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităților care sunt necesare a exista între totalul diferitelor coloane și prin intermediul corelațiilor ce se determină cu ajutorul lor.
Cu ajutorul balanței de verificare a conturilor se pot descoperi:
omisiuni de înregistrare, adică operații economice care nu se regăsesc nici în Registrul-jurnal și prin urmare nici în Registrul Cartea Mare;
erori de compensație, concretizate în raportarea greșită a sumelor în Registrul-jurnal sau din documente justificative în Registrul Cartea Mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus într-o parte a conturilor sau a unui cont și o alta în minus, egală cu cea trecută în plus, astfel încât pe total acestea două se compensează;
erori de imputație, concretizate în raportarea unor sume exacte ca valori absolute, din Registrul-jurnal în Registrul Cartea Mare atât în debit cât și în credit, însă în alte conturi decât cele corespunzătoare conținutului economic al operațiilor respective;
alte erori înregistrate ca de exemplu: inversări formule contabile, stabilirea unei corespondențe greșite a conturilor, înregistrarea dublă a unei operații.
Toate aceste tipuri de erori nu influențează egalitățile și corelațiile balanței de verificare sintetice și analitice. Cel mai adesea acestea sunt descoperite prin „punctarea” documentelor justificative pentru a se vedea dacă au fost toate înregistrate; prin descoperirea „întâmplătoare” a unor documente ce poartă mențiunea de „contabilizat”; ca urmare a reclamațiilor primite de la terți în legătură cu operațiile economice omise de la contabilizare sau contabilizate eronat.
La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu se întocmește o balanță de verificare a conturilor înainte de inventariere.
2.5. Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii
Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L., se realizează în concordanță cu actele normative în vigoare. Conform Legii contabilității nr. 82/1991, art.7, al. l, societățile comerciale „au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege”.
Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența și starea tuturor elementelor de activ și capitaluri proprii și datorii, cantitativ valoric sau numai valoric, aflate în patrimoniul societății la o perioadă dată. Este una din lucrările pregătitoare întocmirii situațiilor financiare finale, prin care se stabilește situația reală a patrimoniului. Constatarea existenței elementelor inventariate se face prin observarea directă (numărare, cântărire, măsurare, cubare și calcule tehnice, după caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe bază de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terți), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanțe și datorii.
Inventarierea are două dimensiuni, una cantitativă care visează punerea în acord a cantităților și valorilor inventariate în conturi cu cele constatate faptic și una calitativă.
Pregătirea inventarierii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.constă în numirea prin decizie scrisă de administratorul societății, a unei comisii de inventariere, care este alcătuită din cel puțin două persoane, cu pregătire corespunzătoare, economică și tehnică. Nu pot face parte din aceasta gestionarii care țin evidența gestiunilor respective. Membrii comisiei nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine întemeiate și numai prin decizia scrisă a celor ce i-au numit.
Decizia de inventariere la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. prin care se instituie comisia de inventariere este prezentată în Anexa nr.1
Efectuarea inventarierii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.are drept scop stabilirea reală a situației stocului de marfă.
Lista de inventariere pentru determinarea stocului de mărfuri la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. este prezentată explicativ în Anexa nr. 2
Rezultatele inventarierii se înscriu într-un proces verbal (Anexa nr. 3) ce trebuie să includă: perioada și gestiunile inventariate, persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile sau minusurile constatate.
Rezultatele evaluărilor sunt consemnate în Registrul Inventar (cod 14 – 1 – 2) care este un document contabil obligatoriu, de înregistrare anuală și de grupare a rezultatelor inventarierii elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii.
Inventarierea anuală este obligatorie de efectuat înainte de întocmirea lucrărilor de închidere a exercițiului financiar.
2.6. Contabilizarea operațiilor de regularizare privind diferențele de inventar, amortizările, ajustările pentru deprecieri, provizioane, delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor
2.6.1. Stabilirea, regularizarea și înregistrarea diferențelor constatate la inventariere
Contabilizarea operațiilor de regularizare constă în punerea în acord a evidențelor scriptice cu situația faptică din teren și cuprinde operațiuni privind regularizarea plusurilor și minusurilor la inventar.
În urma acestei comparații rezultă două situații:
constatarea unor plusuri cantitative între evidențele faptice și cele scriptice care se înregistrează în contabilitate, ca și intrări în patrimoniu;
constatarea unor minusuri cantitative între evidențele faptice și cele scriptice Minusurile se pot valorifica sau imputa în două moduri:
dacă minusurile nu se datorează din vina unei persoane ele se decontează asupra cheltuielilor unității;
se pot admite compensări cantitative ale plusurilor cu minusurile, în cazul când există riscul de confuzie între sortimentele aceluiași produs.
Rezultatele inventarierii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se trec în final în Procesul verbal de inventariere conform căruia nu s-au constatat lipsuri în gestiuni și este prezentat explicativ in Anexa nr. 3. Se aprobă trecerea pe cheltuieli dacă se găsesc mărfuri deteriorate în urma unor calamități naturale.
Înregistrarea contabilă ipotetică ar fi:
671 = 371
„Cheltuieli privind calamitățile și „Mărfuri”
alte evenimente extraordinare”
Dacă se constată lipsuri la piese de schimb, se înregistrează conform formulei contabile:
6024 = 3024
„Cheltuieli privind „Piese de schimb”
piesele de schimb”
Dacă lipsurile imputabile (piese de schimb) sunt din vina angajaților se impută astfel:
4282 = 758
„Alte creanțe în „Alte venituri din exploatare”
legătură cu personalul”
2.6.2. Operații privind ajustările pentru depreciere
În cazul în care deprecierea constatată pe baza inventarului este inferioară ajustării aceasta se diminuează cu diferența corespunzătoare, efectuându-se înregistrarea:
29., 39., 49., 59. = 78.
„Venituri din provizioane
„Ajustări pentru deprecieri” și ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare”
La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu se constituie ajustări pentru depreciere si nici provizioane.
2.6.3. Operații privind calculul amortizărilor
Amortizarea activelor imobilizate se calculează și înregistrează pe baza planului de amortizare sau fișele mijloacelor fixe.
La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. amortizarea se înregistrează lunar conform Registrului imobilizărilor. Spre exemplu, pentru o imobilizare constând într-un laptop, cu o valoare de intrare la data 09.05.2012 de 2419 lei, având o durată normlă de funcționare de 24 luni se efectuează următoarea înregistrare contabilă:
6811 = 2814 101 lei
„Cheltuieli de exploatare „Amortizări privind
privind amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
Amortizările suplimentare
Se calculează la sfârșitul exercițiului financiar pentru imobilizările corporale și necorporale constatate ca fiind depreciate. Calculul se face pentru fiecare imobilizare aflată în această situație prin compararea valorii contabile rămase de amortizat, mai mare, cu valoarea de inventar (actuală), mai mică.
Dacă deprecierea este ireversibilă (definitivă), cazul imobilizărilor inutilizabile propuse pentru casare, ea se înregistrează ca o amortizare suplimentară:
6811 = 28.
„Cheltuieli de exploatare „Amortizări privind
privind amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
Dacă deprecierea este reversibilă (temporară), determinată de cauze cum sunt: supraevaluarea imobilizărilor cu ocazia reevaluării anterioare, lipsa de utilitate a imobilizărilor în momentul inventarierii (trecute în conservare sau inutilizabile temporar), ea se înregistrează ca ajustare pentru depreciere:
6813 = 29.
„Cheltuieli de exploatare „Ajustări pentru deprecierea sau
privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor” deprecierea imobilizărilor”
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu a constatat la sfârșitul exercițiului financiar deprecieri reversibile sau ireversibile la imobilizările corporale deținute.
2.6.4. Operații pentru delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor
Respectarea principiului independenței exercițiului, presupune separarea cheltuielilor și a veniturilor pe măsura angajării acestora și trecerea lor pe rezultate la exercițiul la care se referă. Aceasta este singura modalitate prin care se poate asigura corectitudinea stabilirii rezultatelor fiecărei perioade de gestiune. Determinate de diverse situații în care unele cheltuieli se plătesc într-un exercițiu financiar dar se referă la exercițiul financiar viitor, așa cum sunt situații în care se încasează venituri ce privesc exercițiul viitor, contabilitatea financiară a asigurat instrumentele necesare pentru soluționarea acestor probleme, iar aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea de conturi de regularizare 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” și 472 „Venituri înregistrate în avans”.
Cheltuielile înregistrate în avans, prin natura lor pot fi chirii primite în avans, abonamente la diferite publicații, primele de asigurare, dobânzile plătite anticipat, reparații neprevăzute.
Din punct de vedere al înregistrărilor în contabilitate, acestea sunt diferite după cum separarea se face în momentul angajării sau la sfârșitul exercițiului financiar. Dacă separarea se face în momentul angajării, formula contabilă este de tipul:
% = 401 1656,11 lei
471 „Cheltuieli înregistrate în avans” Furnizori 1335,58 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 320,53 lei
Dacă separarea se face la sfârșitul exercițiului financiar, deci după ce cheltuielile au fost înregistrate în conturile din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”, formula contabilă presupune creditarea acestor conturi:
471 = 6xx 1335,58 lei
„Cheltuieli înregistrate în avans” „Cheltuieli…”
În exercițiile la care se referă, cheltuielile se actualizează prin formula:
6xx = 471 1335,58 lei
„Cheltuieli…” „Cheltuieli înregistrate în avans”
Veniturile înregistrate în avans cuprind toate veniturile provenite din încadrarea anticipată a unor lucrări și servicii, chirii, taxe, dobânzi. În cazul în care societatea analizată ar fi înregistrat venituri în avans, separarea lor în momentul realizării s-ar face după formula:
4111 = % „Clienți” 472 „Venituri înregistrate în avans”
4427 „T.V.A colectată”
Iar separarea la finele exercițiului financiar prin formula:
7xx = 472
„Venituri…” „Venituri înregistrate în avans”
Actualizarea veniturilor în perioadele la care se referă se înregistrează prin formula:
472 = 7xx
„Venituri înregistrate în avans” „Venituri…”
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu înregistrează în perioada analizată venituri înregistrate in avans.
2.7. Stabilirea balanței de verificare a conturilor după inventariere
Pentru a pregăti informația necesară încheierii situației financiare anuale, se întocmește de către toți agenții economici, și implicit de SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. Aceasta asigură îndeplinirea unor obiective cum ar fi: centralizarea datelor contabilității curente, cu scopul obținerii unui tablou general al patrimoniului, tablou ce reflectă echilibrul valoric al elementelor înregistrate.
O parte din aceste elemente (soldurile conturilor), servesc întocmirii situațiilor financiare propriu-zise, iar altele ajută la completarea anexei la bilanț și a raportului de gestiune.
Aceasta reprezintă o sursă importantă de informații necesară analizei economico-financiară pentru că oferă posibilitatea cunoașterii periodice a existenței și mișcării elementelor înregistrate.
Facilitează verificarea exactității înregistrărilor efectuate în conturile sintetice, ceea ce reprezintă în esență scopul fundamental al balanței de verificare sintetice, și aceasta având în vedere faptul că principiul dublei înregistrări impune asigurarea permanentă a unei egalități și corelații privind înregistrările efectuate în conturi. Necesitățile de redactare a bilanțului impun ca balanța să aibă cel puțin patru serii de egalități: solduri inițiale, rulaje, total sume și solduri finale.
Explicativ, Balanța de verificare a conturilor la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se prezintă conform Anexa nr. 4.
2.8. Determinarea rezultatului exercițiului
Rezultatul obținut la finele unui exercițiu financiar relevă eficiența cu care s-a desfășurat activitatea unei societăți comerciale. Excedentul veniturilor față de cheltuieli se concretizează în profit, iar excedentul cheltuielilor față de venituri se concretizează în pierdere.
Simplificat, rezultatul poate fi definit ca fiind diferența dintre venituri, ca expresie a efectelor activității întreprinderii și cheltuieli, ca expresie a eforturilor acestor activități, în mod curent stabilirea rezultatului se face prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, adică prin transferul cheltuielilor și a veniturilor în contul 121 "Profit și pierdere".
Rezultatul contabil (rezultat brut al exercițiului sau rezultatul exercițiului înainte de impozitare) se calculează având în vedere cerințele unei contabilități de angajament și respectând principiul independenței exercițiului.
Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale
La S.C. ACS NEY TECHNOLOGY DFM S.R.L. rezultatul contabil = 963.232 lei – 1.183.591 lei = (-) 220.360 lei
Rezultatul brut al exercițiului corectat cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obținerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală).
Formula de calcul a rezultatului fiscal este următoarea:
Rezultatul fiscal = Rezultat contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile fiscal.
Rezultatul fiscal al S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. este:
societatea nu înregistrează venituri neimpozabile, cheltuielile nedeductibile fiind: cheltuieli cu combustibilul nedeductibil fiscal ( 11.613 lei ), alte taxe nedeductibile-TVA aferent combustibil nedeductibil ( 1.741 lei ), amenzi/penalități nedeductibile ( 41 lei ), cheltuilei active cedate nedeductibile fiscal ( 4527 lei ).
(-) 220.360 lei – 0 lei + 17.922 lei = (-) 202.438 lei.
Contabilitatea românească, este conectată la fiscalitate. Bilanțul contabil este destinat nevoilor proprii de informare și altor terți (în afara de stat), neținând cont de constrângerile fiscale. În lipsa unui bilanț fiscal, care să fie destinat fiscului, pentru obținerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare cateva prelucrări extracontabile.
Ținând seama de cerințele întocmirii acestui cont de profit sau pierdere, ca document contabil de sinteză, este indicat ca transferul să se efectueze în etape.
La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se fac următoarele înregistrări pentru închidere conturi:
în prima etapă se transferă veniturile din exploatare și cheltuielile de exploatare
% = 121 962.926 lei
704-7588 „Profit și pierdere”
„Venituri din exploatare”
121 = % 1.165.104 lei
„Profit și pierdere” 6022-6588, 6811 „Cheltuieli de exploatare” Soldul contului 121 „Profit și pierdere”, după această etapă reprezintă profitul sau pierderea din exploatare.
în cea de-a doua etapă se transferă veniturile și cheltuielile financiare:
% = 121 306 lei
765, 766, 767 „Profit și pierdere”
„Venituri financiare”
121 = % 18.487 lei
„Profit și pierdere” 665, 666
„Cheltuieli financiare”
După această etapă soldul contului reprezintă profitul sau pierderea curentă. Ea cuprinde profitul sau pierderea din exploatare și cea financiar, determinată în cea de-a doua etapă.
în cea de-a treia etapă se transferă veniturile și cheltuielile extraordinare:
% = 121
771 „Profit și pierdere”
„Venituri din subvenții
pentru evenimente extraordinare
și altele similare”
121 = %
„Profit și pierdere” 671
„Cheltuieli privind calamitățile și
alte evenimente extraordinare”
La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu sunt înregistrate venituri și cheltuieli extraordinare.
După această etapă, prin scăderea din veniturile totale acumulate în contul de profit și pierdere; și cheltuielile totale se determină profitul sau pierderea brută a exercițiului, care la societatea în cauză este o pierdere în sumă de 220.360 lei.
Dacă societatea ar fi înregistrat profit acesta s-ar fi supus impozitării, conform actelor normative în vigoare, iar pentru impozitare, profitul brut se transformă în profit impozabil, prin adăugarea cheltuielilor nedeductibile și scăderea veniturilor neimpozabile precum și a altor deduceri. Odată stabilit profitul impozabil se aplică procentul de impozit prevăzut de lege și se calculează impozitul pe profit. Impozitul pe profit pe anul 2013 este de 16%.
Impozitul pe profit, calculat după aceste reguli s-ar fi înregistrat conform formulei:
691 = 4411
„Cheltuieli cu impozitul „Impozitul pe profit”
pe profit”
121 = 691
„Profit sau pierdere” „Cheltuieli cu impozitul
pe profit”
După aceste înregistrări, contul de profit și pierdere, reflectă, prin soldul său, pierderea netă a societății.
2.9. Distribuirea profitului sau finanțarea pierderii
Potrivit prevederilor legale în vigoare din România, până la data depunerii situațiilor financiare anuale, este obligatorie întrunirea Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților, care hotărăște destinația profitului. Posibile destinații ale acestuia sunt:
acoperirea pierderilor din exercițiile anterioare: conform art. 26 din Codul fiscal pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
constituirea rezervelor legale: în limita a 5% din profitul brut până când aceasta ajunge la 20% din capitalul social;
participarea salariaților la profit;
constituirea resurselor de dezvoltare destinate modernizării, retehnologizării și creșterii surselor proprii de finanțare;
dividende de plată sau vărsăminte la buget în funcție de forma de proprietate;
alte rezerve prevăzute de lege și reportul pentru noul exercițiu.
În cazul în care societatea ar fi înregistrat profit acesta s-ar fi repartizat astfel:
121 = 117
„Profit și pierdere” „Profit reportat”
2.10. Redactarea situațiilor financiare anuale
Redactare situațiilor financiare anuale este de fapt operațiunea de transcriere a informațiilor din precedentele situații financiare anuale și din balanța de verificare a conturilor după inventarie, conform cerințelor posturilor din bilanțul propriu zis sau a cerințelor anexelor. Anexa nu împiedică detalierea cifrelor din bilanț și contul de profit și pierdere.
Conturile anuale de sinteză la SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.sunt întocmite în sistem simplificat, tip listă, și trebuie să respecte prevederile legale.
Situațiile financiare ale societății ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. sunt prezentate în Anexa nr. 5.
Agenții economici au posibilitatea procurării de la Administrațiile Financiare sau direct de pe site-ul Ministerului de Finanțe a programului special conceput pentru redactarea situațiilor financiare anuale. Este vorba de programe care conțin formularele situațiilor financiare, în funcție de tipul agentului economic, a căror completare computerizată, nu este doar mai rapidă, ci beneficiază de posibilitatea vizualizării eventualelor corelații greșite. Nu este posibilă listarea situațiilor financiare anuale, dacă există anumite corelații greșite sau erori, decât după remedierea acestora.
Situațiile financiare anuale sunt însoțite de o Declarație de asumare a răspunderii de către persoanele responsabile cu organizarea și conducerea contabilității, prin care se confirmă:
politici contabile conforme cu reglementările contabile aplicate;
imagine fidelă oferită prin situațiile financiare anuale;
continuitatea activității.
Declarație de asumare a răspunderii este prezentată în Anexa nr. 6.
Termenele de depunere a situațiilor financiare anuale:
pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare – 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar;
120 de zile de la încheierea exercițiului financiar pentru persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu directivele Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice, situațiile financiare anuale se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative;
90 de zile de la încheierea exercițiului financiar; Persoanele juridice care întocmesc situații financiare anuale simplificate, armonizate cu directivele europene, care se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.
60 de zile de la încheierea exercițiului financiar Societățile comerciale încadrate prin reglementări speciale în categoria microîntreprinderilor aplică reguli contabile specifice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Situațiile financiare anuale pentru microîntreprinderi se compun din bilanț și cont de profit și pierdere.
60 de zile de la încheierea exercițiului financiar. persoanele care, de la constituire, nu au desfășurat activitate vor depune o declarație în acest sens
Persoanele juridice au obligația să întocmească și să depună situații financiare individuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.
Situațiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, și raportul administratorilor, împreună cu raportul de audit sau raportul de verificare al cenzorilor, hotărârea asociatului unic, după caz, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.
Raportul administratorilor și Hotărârea asociatului unic sunt prezentate spre exemplificare în Anexa nr. 7.
Analizând structura bilanțului putem desprinde următoarele aspecte: unele posturi bilanțiere au un conținut simplu identificându-se cu contul pe care îl reprezintă, însă cea mai mare parte au un conținut complex, ceea ce presupune calculul acestora și nu transpunerea lor directă din balanța de verificare.
În bilanț apar soldurile conturilor din balanța de verificare la începutul și sfârșitul anului; iar sub aspectul evaluării elementelor patrimoniale este utilizată valoarea net contabilă, ca urmare a deducerii armonizării și ajustările pentru corectarea valorii de înregistrare.
Conturile de terți apar atât în activ cât și în pasiv, în funcție de natura soldurilor la momentul repartizării.
Rezultatul fiecărui exercițiu încheiat, profit sau pierdere, constituie un element distinct în bilanț ceea ce denotă că sub aspectul informației de gestiune are un caracter general, sintetic, fără a asigura sursa de date necesare efectuării unei analize a modului în care a fost obținut și implicit a factorilor care au influențat acest rezultat pentru luarea deciziilor corespunzătoare perioadei viitoare.
Pornind de la acest aspect cea de-a doua componentă a situațiilor financiare anuale este contul de profit și pierdere.
La SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L., Contul de profit și pierdere este sub formă de listă, în forma de bază, în care cheltuielile sunt grupate după natura și conținutul lor economic.
Structura acestuia este cea dată spre exemplificare în Anexa nr. 5.
Avându-se în vedere faptul că, potrivit reglementărilor în vigoare are loc o delimitare precisă între natura activității, contul de profit și pierdere este structurat în câte două grupe, una pentru venituri alta pentru cheltuieli, iar acestea sunt la rândul lor delimitate pe feluri de cheltuieli, respectiv pe feluri de venituri.
Anexa la situațiile financiare pentru S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. cuprinde:
date informative
situația activelor imobilizate
situația amortizării activelor imobilizate
situația ajustărilor pentru depreciere
note explicative la situațiile financiare
Această anexă are un caracter static, prin raportarea unei serii de indicatori, care caracterizează într-o manieră generală, evoluția activității economico-financiare. Cuprinde indicatori de relatare în dinamica a activității, spre exemplificare se pot enumera: date privind rezultatul înregistrat,date privind plăți restante, număr mediu de salariați, plăți de dobânzi și redevențe, tichete de masă, cheltuieli de inovare
Plățile restante se definesc ca reprezentând suma tuturor obligațiilor restante ale agentului în cauză, inclusiv obligațiile restante față de bănci și creditori, indiferent de forma de proprietate. S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu are înregistrate plăți restante pe anul 2013.
Situația activelor imobilizate
Această anexă reflectă existentul și mișcările de imobilizări precum și alte elemente corectoare aferente acestora. La S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se prezintă două părți și anume Valori brute iar cealaltă parte amortizări. Toate datele sunt trecute sub forma unei balanțe și care se defalcă pe sold inițial, intrări, ieșiri și sold final, partea a doua se referă la amortizările imobilizărilor necorporale și corporale, pe elemente de imobilizări, trecute pe perioade: la începutul anului, în cursul anului și la finele acestuia, precum și cele aferente ieșirilor din unitate.
Situația activelor imobilizate la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. este următoarea: sold inițial de 189.117 lei, creșteri în valoare de 310.223 lei, ieșiri de 142.097 lei iar soldul final este de 357.243 lei.
Situația amortizării activelor imobilizate la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se prezintă astfel: sold inițial 25.925 lei, amortizări în cursul anului 64.399 lei, amortizarea aferentă imobilizărilor scoase din evidență în valoare de 26.728 lei rezultând la sfârșitul anului un sold final de 63.596 lei.
Situația ajustărilor pentru deprecierea provizioanelor
Aceasta anexa reflectă soldul inițial, constituirea, utilizarea și soldul final al provizioanelor pentru imobilizările necorporale corporale și financiare
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu a constituit provizioane pentru 2013.
Note explicative la situațiile financiare
Conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute
Notele explicative se prezintă sistematic și nu sunt limitative. Elementele prezentate în notele explicative cuprind sumele corespunzătoare anului curent și celui precedent.
Pentru exemplificare voi prezenta în Anexa nr. 8 note explicative la situațiile financiare ale SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.
Nota 1 – Active imobilizate.
În decursul anului 2013 SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. achiziționat două autoturisme și un aparat de aer condiționat. Toate activele imobilizate au fost amortizate după metoda liniară, având la bază Catologul de clasificare și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Nota 2 – Provizioane pentru riscuri și cheltuieli. Societatea nu înregistrează în perioada analizată provizioane pentru riscuri și cheltuieli, pentru deprecierea stocurior, creanțelor sau pentru deprecierea conturilor de trezorerie.
Având în vedere obiectul de activitate al societății, este recomandată constiutuirea unui provizion pentru clienți incerți.
În evidența contabilă ar avea loc următoarele înregistrări legate de clienții incerți, în cazul în care societatea decide constituirea unui astfel de provizion:
înregistrarea unei ajustări ca urmare a riscului de neîncasare în totalitate a creanței respective:
4118 = 4111
"Clienti incerti sau "Clienti"
in litigiu"
6814 = 491
"Cheltuieli de exploatare "Ajustari pentru deprecierea creantelor-clienti"
privind pentru ajustările deprecierea
activelor circulante"
scoaterea din evidentă a creanței care nu mai poate fi încasată
654 = 4118
"Pierderi din creanțe "Clienti incerti sau în litigiu"
și debitori diverși"
anularea ajustării efectuate
491 = 7814
"Ajustari pentru "Venituri din ajustari pentru deprecierea
deprecierea creanțelor-clienți" activelor circulante"
Nota 3 – Repartizarea profitului. Societatea prezintă la sfârșitul exercițiului financiar pierdere în sumă de 220.360 lei.
În cazul în care societatea ar fi înregistrat profit de 220.360 lei Adunarea generală poate stabili modul de distribuire al acestuia: pentru acoperirea pierderii din anii precedenți în sumă de 48.669 lei iar suma de 10.000 lei ar fi folosită pentru distribuirea de dividende restul de 161.691 lei rămânând sub formă de profit nerepartizat.
Calcul impozit profit în anul 2013 și închiderea cheltuielii prin contul 121 “Profit sau pierdere”:
121 = 691 9.387
“Profit sau pierdere” “Cheltuieli cu impozitul pe profit”
Constituirea obligației de plată a impozitului pe profit:
691 = 4411 9.387
“Cheltuieli cu impozitul pe profit” “Impozit pe profit”
Acoperire pierdere ani precedenți:
121 = 117/2013 161.691
“Profit sau pierdere” “Rezultat reportat”
117/2013 = 117/2010-2012 48.669
"Rezultatul reportat" "Rezultatul reportat"
Repartizare pentru fondul de dividende 10.000 lei:
117/2013 = 457 10.000
"Rezultatul reportat" " Dividende de plată"
Reținerea impozitului pe dividende la momentul efectuării plății dividendelor:
457 = % 10.000
" Dividende de plată" 5121 8.400
"Conturi la bănci în lei"
446 1.600
"Alte impozite taxe și vărsăminte asimilate"
Plata impozitului pe dividende:
446 = 5121 1.600
"Alte impozite "Conturi la bănci în lei"
taxe și vărsăminte asimilate "
Nota 4 – Analiza rezultatului din exploatare
SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. are o cifră netă de afaceri de 892.606 lei reprezentând producția vândută de 487.188 lei și venituri din vânzarea mărfurilor în sumă de 405.418 lei, ambele înregistrând creșteri față de exercițiul financiar precedent, a cărei cifre de afaceri a fost de 611.507 lei. Această creștere s-a datorat în primul rând volumului mare de prestări de servicii fiind de trei ori mai mare decât celui din anul 2012.
Costul bunurior vândute și al serviciilor prestate format din cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, cheltuieli privind mărfurile, cheltuieli cu personalul, ajustări privind imobilizările corporale, a înregistrat creștere de la 394.798 lei în anul 2012, la 461.786 lei în anul 2013.
Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete a crescut de aproximativ doua ori de la 216.709 lei în 2012 la 430.820 lei în 2013 datorită cifrei de afaceri nete care a crescut în anul analizat.
Cheltuielile generale de administrție au crescut de la 287.827 lei în anul 2012 la 703.319 lei în 2013, fiind formate din cheltuieli privind prestații externe, cheltuieli cu alte impozie și taxe și alte cheltuieli. Această creștere s-a datorat în principal cheltuielilor cu servicii la terți, cheltuielilor cu prime de asigurare, cheltuielilor poștale și taxe telecomunicații, precum și datorită cheltuielilor cu active cedate, societatea vânzând în anul 2013 trei autoturisme și un teren.
Alte venituri din exploatare au înregistrat creștere de la 47.536 lei în anul 2012 la 70.320 lei în 2013datorită creșterii veniturilor din cedarea activelor.
Din cele relatate se observă că veniturile anului 2013 au fost semnificativ mai mici decât cheltuielile aferente aceleiași perioade de timp, ducând la un rezultat din exploatare negativ de 202.179 lei. În anii următori se vor face eforturi pentru diminuarea cheltuielilor.
Nota 5 – Situația creanțelor și datoriilor arată poziția societății în ceea ce privește creanțele din active circulante, acestea fiind în sumă de 53.885 lei la sfârșitul exercițiului financiar, având termen de lichiditate sub un an. Datoriile financiare la SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. sunt de 142.815 lei, exigibile sub un an. Societatea are înregistrate alte datorii formate din datorii către furnizori de 6.756 lei, clienti creditori de 3.538 lei.
Nota 6 – Principii, politici și metode contabile. Sunt prezentate principiile contabile utilizate de către SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. pentru evaluarea posturilor din prezenta situație financiară simplificată.
Principiul continuității activității: s-a ținut cont de faptul ca societatea își va continua în mod normal funcționarea în viitor.
Principiul permanenței metodelor: au fost aplicate aceleași reguli, metode, norme privind evaluarea, înregistrarea și prezentarea în contabilitatea elementelor patrimoniale.
Principiul prudenței: au fost luate în considerare numai profiturile recunoscute până la data închiderii exercițiului financiar; s-a ținut seama de toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale și au fost făcute ajustări de valoare.
Principiul independenței exercițiului: la determinarea rezultatului s-au luat în calcul toate veniturile și cheltuielile indiferent de data încasării sumelor, data efectuării plăților.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv: au fost înregistrate toate elementele de activ și pasiv și ulterior s-au efectuat compensări legale.
Principiul intangibilității: bilanțul de deschidere corespunde cu cel de închidere.
Principiul necompensării: nu s-au efectuat compensări între venituri și cheltuieli, între active și pasive, altele decât cele permise de lege.
Politici contabile: situațiile financiare sunt întocmite în lei, cheltuielile cu reparația mijloacelor fixe au fost efectuate pentru a restabili valoare acestor active și au fost recunoscute în contul de profit și pierdere la data efectuării lor. Stocurile sunt exprimate la costul de achiziție.Conturile de creanțe și datorii sunt exprimate la valoare lor recuperabilă.
Nota 7 – Partcipații și surse de finanțare arată capitalul social vărsat la 31 decembrie 2013 în sumă de 500 lei, format din 50 părți sociale, valoarea nominală a fiecărei acțiuni fiind de 10 lei.
Nota 8 – Informații privind salariații și memmbrii organelor de administrație și conducere are în vedere aspecte referitoare la salariații societății fiind în numar mediu de patru, salariile de plătit sau plătite aferente exercițiului în sumă de 30.654 lei evidențiați cu ajutorul contului 641 “ Cheltuieli cu salarii personal”. De asemenea apar informații cu privire la cheltuielile cu asigurările sociale evidențiate în contul 645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială” în sumă de 8.620 lei.
Nota 9 – Indicatori economico-financiari
I. Indicatori de lichiditate
1. Lichiditate curentă = = = 0,24
Acest rezultat nu oferă garanția acoperii datoriilor curente din activele curente.
2. Lichiditate imediată = = = 0,10
(test acid)
Indicatorul arată că societatea nu are capacitatea de a-și plăti datoriile.
II. Indicatori de risc
1. Gradul de îndatorare = x100 =
= x 100 = – 53,19 %
Indicatorul arată imposibilitatea acoperii datoriilor, care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an, din capitalurile proprii.
2. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor
= = – 22,10
Acest indicator arată faptul că societatea are riscul de a nu-și putea achita cheltuielile cu dobânda.
III. Indicatori de activitate (de gestiune)
1. Viteza de rotație a stocurilor = = = 4,06
Indicatorul arată faptul că stocul a fost rulat de patru ori de-a lungul exercițiului financiar.
2. Numărul de zile de stocare (durata medie de vanzare)
x 365 = x 365 = 89,90 zile
Indicatorul indică faptul că bunurile sunt stocate în unitate 90 de zile, ceea ce nu prezintă o situație bună pentru societate deoarece stocurile sunt greu vandabile.
3. Viteza de rotație a debitelor-clienți = x 365 =
= x 365 = 12,93 zile
Indicatorul arată că debitorii își achită datoriile către societate în aproximativ 13 zile.
4. Viteza de rotație a creditelor-furnizori
x 365 = x 365 = 2,76 zile
Societatea obține conform acestui indicator un număr de aproximativ trei zile de creditare din partea furnizorilor săi.
5. Viteza de rotație a activelor imobilizate = = = 3,04 ori
Pentru realizarea cifrei de afaceri de 892.606 lei este nevoie de trei rotații ale activelor imobilizate.
6. Viteza de rotație a activelor totale = = = 2,10 ori
Examinând valoarea cifrei de afaceri de 892.606 lei generată de activele imobilizate și circulante, indicatorul evaluează eficiența managementului activelor totale.
IV. Indicatori de profitabilitate
1. Rentabilitatea capitalului angajat
= = = -1,47
Indicatorul reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere.
2. Marja brută din vânzări = x 100 =
= x 100 = 10,53 %
O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că entitatea nu este capabilă să își controleze costurile de productie sau să obțină un preț optim de vanzare.
Nota 10 – Alte informații se referă la faptul că SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. nu deține filiale, nu există creanțe sau datorii evidențiate într-o monedă străină și societatea nu a înregistrat activități extraordinare.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prezenta lucrare urmărește stabilirea și analiza lucrărilor premergătoare privind întocmirea situațiilor financiare finale, întrucât acestea sunt cele mai importante și cele mai complexe documente ale contabilității, care oglindesc activitatea agentului economic. Situațiile financiare finale sunt metoda prin care se evaluează întreaga activitate pe parcursul unui exercițiu financiar.
Fiecare operațiune economico-financiară determină o modificare de volum sau de structură în situația financiară a întreprinderii. Această modificare are o anumită valoare economică exprimată în bani.
Bilanțul este un document contabil de sinteză, parte a situațiilor financiare, indiferent dacă acesta este întocmit la mijlocul sau la finalul exercițiului financiar. Celelalte componente ale situațiilor financiare detaliază modificările patrimoniale importante și modul de formare al rezultatelor.
Bilanțul, prin funcțiile pe care le îndeplinește, funcții enumerate în lucrarea de mai sus, ocupă un loc central în relevarea profitabilității / declinului economico-financiar al fiecărei unități și desigur al SC ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.. Importanța sa este redată atât prin normele elaborate pentru întocrmirea sa cât și prin datele pe care acesta le include.
Obiectul lucrării de față îl constituie situațiile financiare finale ale societății comerciale ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L., iar lucrarea este structurată pe două capitole.
Pentru a putea explica procesul de elaborare a lucrărilor pregătitoare de închidere a exercițiului financiar a fost necesară tratarea unor aspecte din punct de vedere teoretic, dar și al altora din punct de vedere practic. Sub aspect teoretic este necesară definirea noțiunii de bilanț, privită prin prisma unor teoreticieni și practicieni ai contabilității atât din țară cât și din afara granițelor. Se impune specificarea rolului și funcțiile acestuia pentru a se sublinia importanța și locul central pe care acesta îl ocupă în cadrul circuitului contabil, lucru relevat în capitolul unu..
Din punct de vedere practic, se face necesară prezentarea unui scurt istoric, definirea exactă a obiectului de activitate al societății, bazele legale prin care acesta își desfășoară activitatea, toate acestea regăsindu-se în capitolul doi.
Odată prezentate toate aceste aspecte se ajunge la esența acestei lucrării, și anume structura, modul concret de elaborare și prezentare a lucrărilor pregătitoare privind întocmirea situațiilor financiare finale ale societății comerciale ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L.
Privită prin prisma situațiilor financiare elaborate, situația S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L., este mai puțin bună, societatea se află într-un ușor regres, aceasta se dovedește prin scăderea altor venituri din exploatare față de cheltuielile efectuate în perioada analizată.
Ca și propunere ar fi încercarea de promovarea societății pe toate căile mass-media pentru a familiariza potențialii consumatori cu produsele comercializate.
Încercarea de a reduce cât mai mult cheltuielile ar putea duce la o crestere a veniturilor și astfel la o evoluție favorabilă a societății.
O societatea nu poate fi viabilă dacă lucrează în pierdere. Ca să poată exista trebuie să fie competitivă, fapt care impune eforturi financiare care au drept sursă profitul.
BIBLIOGRAFIE
1. Burada C., „Contabilitate financiară aplicată-suport de curs”, Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, Facultatea de științe economice;
2. Cenar I., Todea N., „Bazele contabilității”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003;
3. Demetrescu C. G., „Istoria contabilității ”, Editura Științifică, București, 1972;
4. Feleagă N., Ionașcu I., „Contabilitate financiară”, volumul I, Editura Economică, Bucuresti, 1993;
5. Georgescu N., „Analiza bilanțului contabil”, Editura Economică, București, 1999;
6. Oprea C., Ristea M., „Bazele contabilității”, Editura Genicod, București 2002;
7. Pantea I., Pop A. (coord.) – ”Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Intelcredo, Deva, 2009;
8. Petrescu S., „Analiză și diagnostic financiar-contabil”,CECCAR, București, 2006;
9. Tabără N., Horobnea E., Mircea M.– ”Contabilitate internaționala”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2009;
10. Tuțu A., „Bilanțul contabil în gestiunea întreprinderii”, Editura Tribuna Economică, București, 1999;
11. Voica V., „Contabilitatea – principii și aplicații practice privind noul sistem de contabilitate modernă”, Editura Eurounion, Oradea, 1993;
*** Directiva IV-a C.E.E., Sectiunea 4, art. 37
*** I.A.S. 1- Prezentarea situațiilor financiare – Contul de profit și pierdere – Informații ce trebuie prezentate în contul de profit și pierdere.
*** O.M.F.P. nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, capitolul II, secțiunea 10, art. 305, 306, 309, 318, 320, 321, 322, 323
*** ORDIN Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, capitolul II, sectiunea 2
*** http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/contabilitate/contabilitatea-cheltuielilor 190473.html
*** http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=64
*** www.ceccar bucuresti.ro
*** http://ro.scribd.com/dec/47423713/Analiza contului de Profit si Pierdere/
ANEXE
ANEXA nr. 1
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L
DECIZIE (ORDIN) DE INVENTARIERE
Nr. 4 din 27.12.2013
În scopul efectuării inventarierii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se instituie comisia de inventariere a gestiunii de marfă, în următoarea componență:
ADMINISTRATOR, NICULAE DENISA
Membrii comisiei:
ADMINISTRATOR, NICULAE DENISA
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
Inventarierea se va efectua la piesele de schimb și la stocul de marfă.
Inventarierea începe la 28.12.2013 și se termină la 29.12.2013.
Motivul inventarierii îl constiutie corectarea eventualelor greșeli ce pot apărea între inventarul precedent și cel prezent. De asemenea administratorul obține o imagine clară aspura situației stocurilor deținute.
Inventarierea se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea, respectiv Legea contabilității Nr. 82/1991.
Controlul asupra rezultatelor inventarierii și întocmirii procesului-verbal se efectuează de către NICULAE DENISA, funcția ADMINISTRATOR până la data de 30.12.2013.
ADMINISTRATOR,
NICULAE DENISA
BIBLIOGRAFIE
1. Burada C., „Contabilitate financiară aplicată-suport de curs”, Universitatea Petrol-Gaze Ploiești, Facultatea de științe economice;
2. Cenar I., Todea N., „Bazele contabilității”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003;
3. Demetrescu C. G., „Istoria contabilității ”, Editura Științifică, București, 1972;
4. Feleagă N., Ionașcu I., „Contabilitate financiară”, volumul I, Editura Economică, Bucuresti, 1993;
5. Georgescu N., „Analiza bilanțului contabil”, Editura Economică, București, 1999;
6. Oprea C., Ristea M., „Bazele contabilității”, Editura Genicod, București 2002;
7. Pantea I., Pop A. (coord.) – ”Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Intelcredo, Deva, 2009;
8. Petrescu S., „Analiză și diagnostic financiar-contabil”,CECCAR, București, 2006;
9. Tabără N., Horobnea E., Mircea M.– ”Contabilitate internaționala”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2009;
10. Tuțu A., „Bilanțul contabil în gestiunea întreprinderii”, Editura Tribuna Economică, București, 1999;
11. Voica V., „Contabilitatea – principii și aplicații practice privind noul sistem de contabilitate modernă”, Editura Eurounion, Oradea, 1993;
*** Directiva IV-a C.E.E., Sectiunea 4, art. 37
*** I.A.S. 1- Prezentarea situațiilor financiare – Contul de profit și pierdere – Informații ce trebuie prezentate în contul de profit și pierdere.
*** O.M.F.P. nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, capitolul II, secțiunea 10, art. 305, 306, 309, 318, 320, 321, 322, 323
*** ORDIN Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, capitolul II, sectiunea 2
*** http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/contabilitate/contabilitatea-cheltuielilor 190473.html
*** http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=64
*** www.ceccar bucuresti.ro
*** http://ro.scribd.com/dec/47423713/Analiza contului de Profit si Pierdere/
=== anexa ===
ANEXA nr. 1
S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L
DECIZIE (ORDIN) DE INVENTARIERE
Nr. 4 din 27.12.2013
În scopul efectuării inventarierii la S.C. ACS NEW TECHNOLOGY DFM S.R.L. se instituie comisia de inventariere a gestiunii de marfă, în următoarea componență:
ADMINISTRATOR, NICULAE DENISA
Membrii comisiei:
ADMINISTRATOR, NICULAE DENISA
…………………………………………………………………..
…………………………………………………………………..
Inventarierea se va efectua la piesele de schimb și la stocul de marfă.
Inventarierea începe la 28.12.2013 și se termină la 29.12.2013.
Motivul inventarierii îl constiutie corectarea eventualelor greșeli ce pot apărea între inventarul precedent și cel prezent. De asemenea administratorul obține o imagine clară aspura situației stocurilor deținute.
Inventarierea se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea, respectiv Legea contabilității Nr. 82/1991.
Controlul asupra rezultatelor inventarierii și întocmirii procesului-verbal se efectuează de către NICULAE DENISA, funcția ADMINISTRATOR până la data de 30.12.2013.
ADMINISTRATOR,
NICULAE DENISA
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lucrari de Inchidere a Exercitiului Financiar Si Intocmirea Situatiilor Financiare (ID: 141922)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.