Lucrarea este structurată în trei capitole, astfel: [310890]

[anonimizat], [anonimizat]-i condițiile necesare transformării turismului de circuit în turism de sejur.

Această zonă poate și trebuie să devină zonă turistică de sejur, o [anonimizat], [anonimizat]: aceea de petrecere a [anonimizat]: [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] o activitate turistică. [anonimizat], sunt direct implicate în receptarea de beneficii și costuri.

[anonimizat], care permite familiilor de agricultori să ajungă la un nivel de viață care compensează dificultățile vieții rurale și aduce o [anonimizat].

Există o [anonimizat], [anonimizat], culturală etc. induse de organizarea rațională a spațiilor rurale.

Necesitatea turismului rural răspunde unei triple perspective: cea a operatorilor, în masura în care diversificarea ofertei poate modifica creșterea competitivității sectorului; cea a turiștilor, [anonimizat], cea a [anonimizat] a turismului, [anonimizat].

[anonimizat] a implicațiilor civilizației post industriale. [anonimizat], [anonimizat], performanțe sportive și implicit pentru o viață nouă.

Acțiunile promoționale trebuie să asigure o imagine sugestivă a [anonimizat], cât și a [anonimizat], psihologice specifice poporului nostru.

Prin această lucrare s-a urmarit prezentarea potențialului turistic rural al țării noastre în contextul alinierii la exigențele turismului european precum și depistarea celor mai bune căi de dezvoltare și promovare în corelație cu resursele existente.

[anonimizat]:

În capitolul I [anonimizat]-se succint câteva elemente referitoare la: [anonimizat], direcții de impulsionare a turismului rural în România.

[anonimizat] a turismului rural pe piața mondială. Sunt urmărite: [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], denumit ,,Modalități de valorificare a resurselor turistice din localitatea Costești’’, se urmărește evidențierea principalelor trăsături definitorii ale localității Costești, prezentându-se succint câteva elemente referitoare la așezarea geografică, patrimoniul natural și cultural precum și evaluarea ofertei actuale. În continuare se mai urmărește lansarea în circuitul internațional a turismului rural din Costești și se evidențiază câteva aspecte specifice localității precum: Costești – sat turistic european, amenajarea turistică și analiza activității de turism rural în zonă.

Am încheiat această lucrare cu o serie de concluzii, rezultate din cercetarea efectuată în lucrare, pe care le-am considerat puncte de plecare în stabilirea unor strategii locale, regionale și naționale având ca scop final ridicarea nivelului competitiv al comunei Costești și introducerea în circuitul internațional.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA ȘI OLTENIA DE NORD

1.1.Turismul rural în România

În România, turismul s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, datorită poziției geografice a țării noastre care era străbătută de două rute comerciale foarte importante. Prima rută pleca din Italia din orașele Veneția și Genova, trecând prin Vicina, Cetatea Albă, apoi Cernavodă și continuând spre Lvov în Ucraina, un vechi centru cultural și comercial. A doua mare rută pornea din Flandra și străbătea Europa de la nord spre sud, trecând și prin orașele Sibiu, Brașov și Bistrița.

Turismul rural nu este un fenomen nou în România, acesta începând prin inițiative personale. Migrațiile sezoniere făcute cu scopul de a căuta aer curat și relaxare au fost foarte populare la începutul secolului și în perioada interbelică. Astfel, încă de atunci existau foarte multe sate care îndeplineau funcția de ,,turism sătesc’’, cum ar fi: Jiblea, Polovragi, Costești, Baia de Fier, Măldărești, Novaci, Săcelu, Amara, Șapte Sate, Zizin și multe altele.

Turismul rural, ca parte integrantă a întregului angrenaj al turismului, implică o activitate turistică. Mediul înconjurator și comunitățile locale sunt elementele sale de bază și, de aceea, sunt direct implicate în receptarea de beneficii și costuri.

Motivațiile specifice turismului rural sunt următoarele:

reîntoarcerea la natura nemodificată, motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, rezultat al trebuinței de conservare, sănătate, confort fizic și spiritual, ce demonstrează că, omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viață, iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismul echilibrului funcțional;

cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifice zonelor rurale, dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric. În acest cadru, turistul își recapătă condiția de membru al comunității, reputația, prestigiul, considerația celorlalți, precum și posibilitatea de a participa la acțiuni comune creatoare;

cunoașterea, înțelegerea, inventarea și elaborarea contactului nemijlocit cu piese ale tezaurului istoriei naționale, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare transformă vacanțele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi și numeroase cunoștințe și de dobândire a unor deprinderi ce dau turiștilor satisfacții personale și sentimentul utilității. În același timp, prin inițierea în meșteșuguri și ocupații tradiționale locale, turiștii își pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieșind din monotonia și rutina activităților cotidiene;

motivații estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalețe, ce îndeamnă pe majoritatea turiștilor să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul și farmecul lor;

curiozitatea, satisfacută prin informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor sătești;

odihna, cura de aer și de fructe, consumul de alimente proaspete și terapia ocupațională;

sportul, vânatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile, care capătă o notă autentică, lasând loc suficient inițiativei, imaginației și înclinațiilor individuale.

Pornind de la aceste considerente semnalăm prezența unei forme de turism specifice – turismul rural – care valorifică resursele turistice locale (naturale, culturale și economice) ca și dotările și echipamentele, inclusiv pensiunile agroturistice. Practic, turismul rural include o paletă larga de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate acestea desfășurându-se într-un mediu tipic rural.

Turismul rural poate fi considerat un răspuns la necesitățile micii exploatări agrare, cu probleme de continuitate, care permite familiilor de agricultori să ajungă la un nivel de viață care compensează dificultățile vieții rurale și aduce o anumită autonomie față de sectorul agro-industrial.

Dezvoltarea turismului trebuie, să se facă gradat, fară să provoace vre-un impact. Trebuie să se bazeze pe utilizarea susținută a resurselor, pe revitalizarea economiilor locale, pe integrarea populației locale și pe o dezvoltare planificată și controlată care să nu ducă la apariția unui fenomen de masă, care să aibă un impact scăzut și să fie susținută.

Principala problemă care apare atunci când se pune problema turismului rural este susținerea, mai precis capacitatea de a satisface cererea, asigurând o menținere în timp a ofertei.

În definitiv, este vorba de stabilirea unui circuit închis și bidimensional între natură și resursele economice. Natura trebuie să creeze resurse economice (prin intermediul turismului), în timp ce această activitate trebuie să fie capabilă să contribuie, să mențină și să îmbunătățească cantitatea și calitatea resurselor naturale existente.

Necesitatea turismului rural răspunde unei triple perspective: cea a operatorilor, în masura în care diversificarea ofertei poate modifica creșterea competitivității sectorului; cea a turiștilor, pentru că se oferă răspunsuri oportune privind satisfacerea noilor necesități de relaxare și, în sfârșit, cea a autorităților publice, deoarece aplică strategii de îmbunătățire calitativă a turismului, atât în timp, cât și în spațiu. Orice proces de planificare a turismului rural implică două direcții mari de acționare. Pe de o parte, crearea infrastructurilor necesare pentru că impacturile fizice negative ale turismului să fie minime, și, pe de altă parte, educația agenților implicați în turismul rural, în mod direct sau indirect.

Infrastructura reprezintă toate elementele care, în cadrul zonei turismului alternativ, sunt destinate să reducă impactul negativ al vizitatorilor în zonă (coșuri de hârtii, zone de odihnă, servicii de curățenie, broșuri, afișe care indică modul corect de comportare etc.) și să potențeze oportunitățile (cu o ofertă diversificată și încercând să disperseze vizitatorii din punct de vedere spațial și temporal).

Educația este al doilea pilon al planificării turismului rural și constă în crearea unei conștiințe respectuoase față de mediul înconjurator, ținând cont de cele două colectivități receptoare, vizitatorii și comunitațile locale. Funcția educativă poate fi realizată printr-o comunicare personală (ghizii trebuie să fie formați să protejeze spațiul natural de care sunt responsabili și, de asemenea, comunitățile locale) și prin forme de comunicare non-personale, ca: mijloace de comunicare în masă, mijloace care se adresează în mod special vizitatorilor (distribuirea de prospecte, emisiuni audio-vizuale, afișe etc.). Trebuie să se țină seama de faptul că, în planificarea acestor activități, atenția cea mai importantă se acordă mediului înconjurator.

Există o multitudine de argumente în favoarea dezvoltării turismului rural, constând în efectele imediate sau pe termen lung, de natura economică, socială, culturală etc. induse de organizarea rațională a spațiilor rurale.

Astfel, dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariția unui cadru construit de calitate, ce are ca efect îmbunătățirea aspectului arhitectonic al satului. Apar mutații în concepția celor care construiesc, care vor accepta ideea consultării unui arhitect în vederea realizării unei case funcționale, gospodăria țăranească se consolidează, gradul de confort va fi mai ridicat, atât în beneficiul turistului, cât și al proprietarului. Gazdele vor deveni mai prospere decât restul locuitorilor satului și prin urmare vor fi mai dispuse să investească în scopul creșterii nivelului lor de trai, ca și în scopul prosperării comunității rurale.

Urmare a intensificării circulației turistice se dezvoltă activități economice pe plan local (agricultura, prelucrarea materiilor prime, industria ușoară, meștesugurile) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole și neagricole. Direct sau indirect se asigură creșterea numărului locurilor de muncă în plan local.

Pe baza experienței internaționale și a practicilor întâlnite în ultimii ani, în România sunt considerate ca favorabile dezvoltării turismului zonele montane, litoralul și Delta Dunării, iar prin acțiunile desfășurate de asociațiile ce au ca obiect de activitate turismul rural și agroturismul, numărul zonelor și localităților rurale atrase în circuitul turistic a crescut.

După 1990, o dată cu înțelegerea importanței turismului rural și agroturismului și corespunzător cu elaborarea unor reglementări legate de dezvoltarea acestora, primele gospodării au fost omologate în zona montană.

Problema principală a turismului românesc în perioada următoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privită, în principal, sub aspectul serviciilor turistice, fără de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi valorificat eficient.

Ridicarea calității produsului turistic românesc, indiferent de forma sa concretă, necesită aplicarea unor strategii de flexibilitate, de diversificare a genurilor de prestații turistice și de diferențiere a produsului turistic oferit, comparativ cu ofertele concurenților.

Strategia de flexibilitate permite urmărirea evoluției cererii turistice și adaptarea prestațiilor turistice în funcție de specificul și variațiile acesteia, precum și în concordanță cu caracteristicile mediului natural și vocația turistică a zonei.

Strategia de diversificare a genurilor de prestații turistice asigură lărgirea și diferențierea acțiunilor turistice în funcție de preferințele diferitelor categorii de turiști: zone geografice, profesie, vârstă, turism organizat și turism neorganizat etc.

Strategia de diferențiere a produsului turistic comparativ cu ofertele concurenților permite dezvoltarea originalității produsului turistic, prin crearea de spații și modalități de viață turistică, cu valențe spirituale și specific național, îndeosebi pe piața internațională, produsul turistic trebuie și poate să posede atributele unicității.

Țara noastră are o remarcabilă vocație turistică. Dispunem de importante resurse turistice, concretizate în existența unui spațiu geografic variat, combinat cu valoroase creații istorice și de artă și cu un potențial balneo-climateric deosebit al pământului.

Valorificarea eficientă a acestor resurse turistice și în interesul economiei naționale poate constitui o șansă de dezvoltare a României. Deși este ramura economică cu avantajul competitiv internațional cel mai mare, performanțele sale economice în prezent sunt modeste.

Turismul, prin natura sa, prezintă numeroase avantaje față de alte domenii de activitate: în cazul turismului ,,materia primă’’ folosită există din belșug în țară și este extrem de valoroasă; valoarea adaugată în turism este superioară; turismul nu este o ramură energo-intensivă; turismul permite transformarea în valută a unor resurse materiale și umane, neexploatabile pe alte căi etc. În pofida acestor avantaje, contribuția turismului la dezvoltarea economiei noastre naționale este mult sub posibilitățile de care dispunem.

Având în vedere că potențialul turistic de care dispunem este superior celui din celelalte țări din Europa centrală și de Est, în perioada următoare se impune reconsiderarea locului și rolului turismului, inclusiv al turismului rural, în cadrul economiei noastre naționale.

Viitorul turismului românesc la începutul mileniului III depinde hotărâtor de capacitatea agenților economici și a spațiului de a valorifica potențialul deosebit de care dispunem, de a se adapta exigențelor crescânde ale cererii turistice și de a ridica calitatea activității turistice sub toate aspectele, adică de a organiza și realiza un turism modern și competitiv. Totodată, depășirea neajunsurilor și dificultăților cu care este confruntat turismul românesc în prezent necesită o politică națională coerentă și eficientă. Exemplul țărilor care au realizat un turism dezvoltat este edificator în acest sens. Problema principală a turismului românesc în perioada următoare inclusiv a turismului rural este calitatea produsului turistic privită, în principal, sub aspectul serviciilor turistice, fără de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi valorificat eficient.

Necesitatea concentrării atenției asupra calității produsului turistic decurge din cel puțin trei împrejurări:

a) creșterea ofertei de produse turistice în fiecare țară și la nivelul economiei mondiale, fapt ce determină o sporire a utilizatorilor;

b) creșterea ponderii calității în cadrul concurenței produselor turistice pe piața națională și internațională;

c) influența hotărâtoare a calității asupra celorlalți indicatori economici ai firmei turistice.

În direcția relansării turismului românesc o atenție deosebită se cere acordată mediului înconjurător, acesta reprezentând ,,materia primă’’, obiectul și domeniul de desfășurare a activității turistice. În aceste condiții, relația turism – mediu înconjurator prezintă o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului constituind condiția sine qua non a practicării lui: produsele turistice care includ resurse degradate își micșorează valoarea, determină reducerea cererii turistice și deci utilizarea mai redusă a bazei materiale turistice, scăderea încasărilor provenite din comercializarea lor.

Deși în România degradarea resurselor turistice nu a atins limite îngrijorătoare, problema se impune menținută în actualitate și luată în calcul în orice strategie de dezvoltare a turismului.

Prin asemenea orientări de dezvoltare a turismului, România se poate transforma dintr-o țară cu un potențial turistic bogat și variat într-o țară cu un turism dezvoltat, modern și competitiv.

La realizarea acestui obiectiv strategic al turismului românesc, turismul rural poate și trebuie să aducă o contribuție substanțială. Specialiștii în domeniu consideră că turismul rural, agreat și solicitat în prezent pe piața turistică, va constitui turismul viitorului și va avea un aport important la rezolvarea probelemelor mai sus menționate.

1.2. Specificitatea turismului rural românesc

Fiind un produs turistic în curs de fundamentare, delimitare și organizare, conceptele teoretice și instrumentele metodologice comportă încă discuții.

În principiu, turismul rural include toate activitățile care se desfașoară în acest mediu. El este reprezentat de așezările rurale situate într-un mediu nepoluat, semnificative prin valorile etno-folclorice și culturale, păstrătoare de tradiții sătești sau cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor administrative, economice și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur.

Turismul rural este expresia orientării unei părți însemnate din turiștii contemporani către natură, ca urmare a implicațiilor civilizației post-industriale. Astăzi natura devine pretext de reflecție, pentru descoperire, pentru educație, dar și pentru tratament, performanțe sportive și implicit pentru o viață nouă.

Datorită resurselor sale naturale și antropice deosebit de bogate, diversificate și echilibrat repartizate în teritoriu, țara noastră prezintă o mare disponibilitate pentru turismul rural. Prin tot ce posedă (munți, dealuri împădurite și câmpii întinse, litoralul Marii Negre, Delta Dunării, numeroase monumente istorice și culturale de vocație universală, artizanatul și ospitalitatea specifică etc.) România poate satisface gusturile și preferințele celor mai exigenți turiști români și străini.

Varietatea și valoarea peisagistică a cadrului natural, diversitatea și dispersia în teritoriu și cu precădere în spațiul rural a patrimoniului cultural-istoric, asigură acestei forme de turism condiții de desfășurare în peste 60% din cuprinsul țării, ceea ce reprezintă un mare avantaj față de alte țări.

Cu toate aceste condiții extrem de favorabile, turismul rural în România, ca formă organizată și de mare dimensiune se practică de puțin timp. Față de alte țări europene, experiența noastră în organizarea turismului rural este redusă. Specialiștii în domeniu menționează anii 1973-1974 drept un moment semnificativ în dezvoltarea turismului rural, când s-a încercat identificarea a 33 de sate turistice din toate zonele etnografice și omologarea gospodăriilor țărănești pentru activități turistice. Această acțiune nu a fost însă finalizată, doar două sate, Lerești (Argeș) și Sibiel (Sibiu), fiind angajate în turismul rural. În consecință, abia după 1990 s-au inițiat acțiuni sistematice de ordin organizatoric și legislativ de promovare a turismului rural. Întârzierea promovării sistematice a turismului rural în țara noastră obligă la studierea atentă a experienței altor țări în această direcție și valorificarea ei în toate măsurile de revitalizare a turismului rural românesc.

Prin conținutul său, turismul rural se interferează, în mare măsură, cu alte forme de turism cu care se completează și se stimulează reciproc. Avem în vedere în special turismul cultural, turismul cinegetic și de pescuit, turismul legat de Delta Dunării. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografico-folclorice, de creație artistică și artizanală, climaterice și peisagistice, pescărești și de interes vânătoresc, viti-pomicole etc.

Dezvoltarea tuturor acestor sate turistice într-o concepție unitară, oferă posibilități deosebite de echilibrare a pieței turistice în profil teritorial, cu numeroase incidente pozitive asupra turismului rural.

Prin prezența condițiilor favorabile de desfășurare în peste 60% din cuprinsul țării, turismul rural contribuie la introducerea în circuitul intern și internațional a unei părți însemnate a potențialului turistic al țării noastre, fapt ce impune o atenție specială din partea factorilor răspunzători. Se poate afirma că șansa turismului românesc depinde, în mare masură, de dezvoltarea corespunzătoare a turismului rural.

Față de alte forme, turismul rural nu necesită investiții mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări și nu produce aglomerări care creează diverse probleme pentru localitățile urbane. Pentru structurile de primire, pe lângă gospodariile unor săteni, se pot folosi fermele și pensiunile agricole.

Turismul rural constituie un rezultat dar și o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a țării. În acest sens avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă; încurajarea activităților tradiționale locale, cu precădere artizanatul, dar și cele care pot determina dezvoltarea unui comerț specific și crearea de noi locuri de muncă; creșterea veniturilor locuitorilor, așezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale și a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiștilor.

În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, turismul rural constituie o activitate complementară și nu o alternativă sau o substituție a acesteia.

În condițiile specifice tranziției României la economia de piață, turismul rural îndeplinește și o importantă funcție de protecție socială, oferind populației cu venituri reduse posibilitatea realizării unor concedii de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, litoralul Mării Negre sau Delta Dunării.

Din acest punct de vedere intervenția statului în sprijinirea dezvoltării turismului rural este nu numai necesară, ci și urgentă.

1.3. Direcții de impulsionare a turismului rural în România

Ținând cont de particularitățile turismului rural, dar și de interacțiunea sa cu celelalte forme, impulsionarea acestuia depinde atât de măsurile adoptate la nivelul fiecărei zone, județ și sat turistic, cât și de măsurile inițiate și aplicate la nivelul turismului românesc.

În prezent, turismul românesc trece printr-o profundă criză, determinată, între altele, de unele restructurări insuficient elaborate și ineficient aplicate, precum și de retragerea statului din politica turistică. Deși avem resure turistice deosebite, circulația turistică este din 1990 în scădere, iar indicatorii economici de rezultate, așa cum s-a menționat, sunt nesemnificativi. În acest context și ritmul extinderii turismului rural în țara noastră a ramas lent în raport cu alte țări europene.

Experiența țărilor care practică un turism eficient demonstrează că punerea în valoare a potențialului turistic valoros de care se dispune nu se produce automat, ci depinde direct de capacitatea investițională și managerială a agenților din acest sector, de strategia generală a statului în domeniul turismului. Acest lucru este cu atât mai necesar în cazul turismului rural care cuprinde unități mici și neexperimentate. Dezvoltarea inițială a turismului rural necesită adesea subvenții publice și măsuri fiscale de favorizare.

Turismul rural se poate dezvolta numai în măsura în care turismul românesc privit în ansamblu își formează o puternică piață. În perioada actuală și tot mai mult în viitor nici o activitate economică nu mai poate fi gândită și rezolvată fără analiza prealabilă a pieței, fără proiectarea unor strategii de lansare și comercializare a produselor respective.

În orice domeniu piața nu se creează de la sine și peste noapte. Cu deosebire în domeniul turismului piața se construiește prin acțiuni complexe atât la nivelul fiecărui agent, cât și la nivelul economiei naționale, deoarece piața turistică prezintă o anumită specificitate: turismul, în calitate de client, urmărește nu doar achiziționarea și consumarea unor mărfuri obișnuite, comune și generalizate la nivelul întregii populații, ci propunerea unor satisfacții individuale potrivite cu pretențiile și mofturile sale, pe care le induc acțiunile din cadrul acestui sector de activitate; locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii; oferta turistică este percepută de solicitant sub forma unor imagini formate prin cumularea tuturor informațiilor receptate, direct și indirect, de fiecare potențial turistic; sezonalitatea cererii și ofertei turistice marchează profund întreaga activitate a agenților implicați în turism etc.

Toate acestea fac ca piața turistică să aibă o mare încărcătură de factori de risc și să necesite studii profunde de marketing și management. Turismul rămâne un domeniu de activitate pe cât de apropiat, pe atât de necunoscut. În plus, un timp se lucrează sub pragul rentabilității.

Intensificarea turismului rural în România presupune definitivarea urgentă a cadrului organizatoric și legislativ. În scopul informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest sector, în anul 1994 s-a înființat Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), cu filiale în majoritatea județelor țării. S-au aprobat normele de clasificare a pensiunilor și fermelor agro-turistice și au fost adoptate unele reglementări privind scutirea de impozite pentru agenții ce practică turismul rural.

Sunt însă necesare multe alte reglementări privind îmbunătățirea infrastructurii rurale, a căilor de acces și a drumurilor, asigurarea cu apă curentă a satelor respective, semnalizarea satelor turistice, editarea unor materiale promoționale privind turismul rural, etc.

Cuprinderea în sfera de activitate a turismului rural a întregului teritoriu național. În acest scop specialiștii în domeniul turismului rural preconizează înființarea unor centre teritoriale amplasate în urmatoarele zone: Maramureș, Bucovina, Moldova Centrală, Vrancea, Delta Dunării, Litoralul Mării Negre, Muntenia, Dealurile subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Munții Banatului, Crișana, Munții Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Culoarul Bran-Rucăr.

Prin intermediul acestor centre se poate acorda gospodăriilor țărănești asistența tehnică și financiară din partea asociațiilor și organizațiilor de turism naționale și internaționale, atât pentru derularea activității, cât și pentru extinderea formelor de cooperare în domeniul turismului rural. Formarea profesională pentru turismul rural, prin organizarea sistematică de cursuri și acțiuni în teritoriu, grupate pe zone, de seminarii pentru pregătirea prestatorilor și touroperatorilor, a ghizilor și agenților locali, etc.

În același scop, este necesar să se organizeze stagii de documentare și schimburi de experiență între centrele care dispun de rezultate deosebite în turismul rural și să se stimuleze participarea la astfel de acțiuni la nivel internațional.

Facilitarea colaborării între organismele și organizațiile implicate în dezvoltarea turismului rural din România și organisme similare din celelalte țări europene cu turism rural tradițional, prin sprijinirea asocierii la organismele internaționale de profil, participarea la acțiuni internaționale și invitarea reprezentanților organismelor internaționale la acțiunile organizate pe plan intern.

Acțiunile promoționale trebuie să asigure o imagine sugestivă a turismului rural românesc, atât sub aspectul potențialului turistic, cât și a caracteristicilor sociale, culturale, psihologice specifice poporului nostru.

În cadrul acestor acțiuni este necesar să fie evidențiat atributul de unicitate a unor componente, reflectate printr-un relief divers, într-un mediu natural nepoluat și neaglomerat și multitudinea elementelor de cultură – folclor, monumente, obiceiuri, tradiții. Totodată, se impune să se reflecte imaginea de multilateralitate a ofertei care poate să satisfacă o gamă vastă de preferințe și motivații ale turiștilor, de la categoriile cu venituri mici la cele cu venituri mari.

1.4. Turismul rural la nivel european

,,Turismul verde’’ a sedus în special europenii, în mod deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Pentru aceasta tot mai mulți dintre ,,actorii’’ lumii turismului încearcă o dezvoltare cât mai orchestrată a echipamentelor și zonelor turistice cu mediul natural și socio-cultural al ariilor de recepție. Atât prestatorii cât și turiștii încearcă o armonizare a interesului pentru o vacanță excelentă cu dorința de a îmbunătăți impactul acesteia, din punct de vedere social, cultural și al protejării, respectiv atenuării efectului de degradare, asupra mediului înconjurător. Aceste preocupări fac ca din ce în ce mai mulți turiști, an de an mai numeroși, să descopere vraja, romantismul, libertatea și facilitatea practicării turismului în spațiul rural. În general acești turiști doresc condiții de cazare și viața tipic rurală, un grad de confort decent, preparate culinare tradiționale și specifice regiunii în care se află, asteptând o diversificare în timp a ofertei.

CAPITOLUL II

STRATEGII DE PROMOVARE A TURISMULUI RURAL PE PIAȚA MONDIALĂ

Promovarea în turism constă într-un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizează transmiterea permanentă, pe diverse căi, a unor mesaje destinate informării atât a clienților potențiali cât și a operatorilor de turism asupra caracteristicilor produselor și serviciilor turistice oferite spre comercializare, cu scopul de a consolida o imagine pozitivă și de a cultiva o atitudine favorabilă față de acestea și firmă, respectiv de a determina, în mentalitatea și obiceiurile de cumpărare și consum a turiștilor, modificări convenabile întreprinderii ofertante.

Promovarea turistică parcurge un proces de perfecționare și adaptare, fiind nevoită să acționeze adecvându-și strategiile în virtutea poziționării între un produs cu caracteristici complexe și în necontenita evoluție.

Așadar, de la produs la consumator, prin intermediul pieței de profil, acești factori esențiali de pe ,,traseul’’ promovării turistice își evidențiază pregnant specificul, complexitatea și tendința de schimbare.

De aceea elaborarea strategiei de comunicare promoțională la nivelul unității turistice, integrarea acesteia în strategia globală, conceperea unui mix promoțional de natură să valorifice eficient instrumentele promovării, constituie premise și rigori pentru acțiuni coordonate, coerente și interdependente.

Activitățile promoționale în turismul rural necesită investiții importante din cauza întinderii geografice mari a piețelor turisice, manifestării unei concurențe acerbe și caracterului intangibil al produsului turistic. Din această ultimă perspectivă se poate afirma că natura intangibilă a servicilor turistice conduce la creșterea importanței strategiei de promovare.

Una dintre cauzele declinului cererii turistice o reprezintă strategiile de produs a agenților din turism care nu au ținut seama de evoluția pieței interne și externe, de cerințele tot mai crescute ale consumatorilor din ce în ce mai avizați.

România are un avantaj esențial față de alte țări, prin faptul că, datorită unui potențial turistic bogat și variat, poate oferi, în mod practic, toate formele de turism solicitate: sejur pe litoral, în stațiuni de munte, în stațiunile balneo-climaterice, sporturi de iarnă, vânatoare, pescuit, circuite turistice culturale. Potențialul turistic românesc de care se face atâta caz – munți, plajă, soare, climă, folclor, istorie etc. – este însă insuficient pentru a reprezenta doar prin el însuși o reală și puternică atracție turistică.

Din păcate, așa cum relevă unele studii realizate de firme străine de consultanță, România se prezintă în fața turiștilor străini cu ,,un produs turistic depășit, o ofertă inadecvată pentru recreare și petrecerea timpului liber, cu o stare fizică a dotărilor ce reflectă lipsa întreținerii și investiției’’.

2.1. Serviciile turistice

Serviciile turistice se prezintă ca un ansamblu de activități ce  au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează și în legatură cu aceasta. O parte a activităților ce dau conținut prestației turistice vizează deci acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene, (odihnă, hrană), și altele care prezintă caracteristici specifice turismului și respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Dezvoltarea și calitatea serviciilor turistice sunt dependente, în primul rând, de existența unei baze tehnico-materiale adecvate, cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiștilor condiții optime și care să îndeplinească, după caz, și alte funcții. În al doilea rând serviciile turistice sunt influențate de dotarea cu personal a capacităților de cazare și de  alimentație publică, a bazelor de tratament și agrement, de nivelul de calificare a lucrărilor, de organizarea muncii în unitățile turistice.

2.1.1. Serviciile de cazare

Serviciile de cazare se referă la crearea condițiilor pentru odihna turiștilor. Ele presupun existența unuor mijloace de cazare adecvate (hoteluri, hanuri, vile, căsuțe) și dotările necesare asigurării confortului; ele privesc deasemenea, activitățile determinate de intreținerea și buna funcționare a spațiilor de cazare.

În România baza materială este, în linii mari, învechită, infrastructura s-a degradat și adesea este depașită, echipamentele sunt în cea mai mare parte uzate iar calitatea serviciilor este necorespunzătoare. Astfel, calitatea prestațiilor turistice este mult sub standardele cu care sunt obișnuiți vizitatorii din țările occidentale. Relevant este faptul că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu recomandă decât aproximativ 15% din hoteluri ca fiind conform standardelor.

Criteriile de clasificare a structurilor de primire au fost adaptate situației actuale: chiar dacă tariful este ca pentru un hotel de trei stele, confortul nu-1 depașeste pe cel al unei unități de o stea din străinatate. Astfel România a ajuns o destinație turistică scumpă în condițiile în care serviciile sunt necorespunzatoare, iar baza materială îmbatrânită.

Serviciile de agrement din România se caracterizează printr-o ofertă turistică cu posibilități reduse de divertisment. Acestea se limitează în cele mai bune cazuri la o discotecă, un bar, un joc mecanic sau o masă de biliard. Este adevarat că peisajul din România este mai frumos decât cel din alte țări turistice, dar aceasta nu este de ajuns. Ce-i oferi turistului în afară de peisaje pitorești? O zi le admiră, o zi vizitează monumentele istorice, apoi se plictisește. În țările turistice, profesioniștii din domeniu dau dovadă de o mare abilitate în a determina turistul să cheltuiască și în același timp să se simtă bine. Vizitatorilor diferitelor destinații turistice li se oferă forme diverse de agrement precum: zboruri cu parapanta, coborâri cu barca pneumatică pe râurile de munte, închirieri de scutere, biciclete, cursuri de călărie, programe de vânătoare și pescuit, săli de gimnastică de întreținere (fitness), excursii diverse și multe altele.

2.1.2. Servicii de restaurant

Restaurantul este locul public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire, punând la dispoziția clientului o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetarie-patiserie, băuturi și unele produse pentru fumători.

În contextul de activități ale industriei de servicii se integrează și societățile comerciale care prestează servicii de restaurant și bar, caracterizate printr-o mare diversitate de profile și grade de specializare. Unele dintre aceste unități de alimentație activează ca societăți comerciale independente, iar altele sunt componente ale unor firme mai mari, ca de exemplu restaurantele și barurile din complexele hoteliere sau din cluburile private, restaurantele de la bordul navelor, vagoanele-restaurant ale Societății Naționale a Căilor Ferate etc.

În restaurantul clasic identificăm următoarele tipuri de servicii:

a) Serviciul ,,a la carte’’. Se mai numește și ,,la alegere’’, clientul având posibilitatea să aleagă ceea ce dorește din oferta prezentată în lista de preparate. Se constată în această perioadă, o lipsă a cererii pentru acest tip de serviciu, în majoritatea unităților din țara noastră.

b) Serviciul comandat. Se întâlnește, în special, la unitățile incluse într-o structură de cazare sau independentă de categorie superioară. În principal, se fac rezervări și comenzi de către turiștii individuali, pentru grupuri de turiști sau pentru diferite evenimente și mese oficiale.

O imagine dezolantă a produselor turistice românești este întregită de standardul scăzut al serviciilor de alimentație publică în ceea ce privește aspectul general, atmosfera, calitatea și varietatea preparatelor, comportamentul personalului, notele de plată încărcate, muzica necorespunzătoare.

2.2. Strategiile de dezvoltare ale produsului turistic românesc

Turismul românesc este susținut la ora actuală aproape exclusiv de resursele naturale și vestigiile istorice, aportul infrastructurii fiind unul minor. Calitatea serviciilor turistice nu numai că nu îi atrage pe cetățenii străini, dar îi alungă și pe români, care au descoperit că la aceiași bani pot beneficia de condiții excelente în Turcia sau Grecia.

O altă problemă cu care noi ne-am obișnuit este – și nu ne ferim să o recunoaștem – lipsa de siguranță a obiectelor personale și chiar cea individuală, puțini sunt străinii care acceptă riscul de a rămâne fără bani sau obiecte de valoare, furtișagurile mai mici sau mai mari fiind frecvente pe aceste meleaguri. Iar turiștii străini sunt cei mai vulnerabili, dând dovadă de o naivitate specifică traiului într-un mediu cu un grad ridicat de siguranță.

În vederea creșterii competitivității ofertei pe piață națională și internațională sunt necesare dezvoltarea și modernizarea produsului turistic românesc. În acest sens menționăm faptul că Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului a stabilit o serie de obiective strategice la nivel național:

îmbunătățirea și consolidarea produsului turistic în acele zone, stațiuni, localități, trasee care sunt cele mai cunoscute în prezent pentru turiștii străini și români și unde există, deja, creată o anumită structură;

dezvoltarea și modernizarea produsului turistic astfel încât România să se distingă de alte țări de destinație turistică;

ridicarea nivelului standardului serviciilor în conformitate cu categoria unității turistice și tariful utilizat;

optimizarea și dezvoltarea la maximum a componentei culturale a produsului turistic;

ținând cont de faptul că circulația turistică internă scazută este datorată, în principal, existenței unei ponderi mari a populației cu venituri mici și, deci, indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic pentru perioada următoare va trebui să acorde o atenție sporită dezvoltării acelor forme de turism cu adresabilitate către aceste categorii de populație;

creșterea calității și mărirea capacității amenajării turistice;

protejarea și îmbunătățirea mediului natural în zonele turistice, îmbunatățirea nivelului de protecție a turiștilor, știut fiind că repercursiunile asupra mediului înconjurător cresc proporțional cu volumul turismului;

definitivarea și promovarea unui număr restrâns de produse turistice pentru piața externă, bine puse la punct;

organizatorii de produse turistice (touroperatorii) să fie buni cunoscători ai traseelor lor turistice, ai obiectivelor ce pot atrage vizitatori din țară și străinătate pentru a se putea valorifica întregul areal turistic, natural și antropic al României;

reinventarierea tuturor surselor turistice naturale și antropice, având ca scop amenajarea, restaurarea, dezvoltarea și modernizarea destinațiilor de vacanță precum și extinderea și diversificarea serviciilor pe coordonate noi;

elaborarea unui plan strategic pe termen mediu și lung pentru a identifica piețe nișă și grupuri țintă de consumatori;

crearea unei strategii pentru îmbunătățirea nivelului serviciilor la hoteluri și restaurante;

valorificarea punctelor de atracție unice ale României: zonele de turism cultural, folcloric și rural;

colaborarea cu parteneri regionali pentru a vinde pachete de programe cu destinații multiple;

asigurarea unor servicii de calitate pentru a valorifica produsele turistice atractive și a stimula piețele turistice actuale și potențiale;

Promovarea internă a produsului turistic românesc va urmări scoaterea în evidență a celor două mari avantaje ale acestuia față de piața turistică în ansamblu:

diversitatea și complexitatea produsului turistic românesc care acoperă și cuprinde toate formele principale de turism: turismul estival, balnear, sporturi de iarnă, turismul cultural și rural ș.a. și se poate orienta către diferite segmente ale clientelei, de diferite vârste, cu venituri modeste sau ridicate etc.;

raportul preț-calitate, avantajos pentru marea masă a populației în comparație cu destinațiile externe, mai costisitoare, în multe cazuri pentru o ofertă asemănătoare.

Politicile de marketing care au ca obiect produsul turistic românesc trebuie să aibă în vedere asigurarea condițiilor optime de cazare în hotel. Aici gama serviciilor care trebuie oferite trebuie să fie foarte largă. Criteriile calitative ale serviciilor hoteliere vizează:

curațenie exemplară, pornind de la exteriorul hotelului (parcări, trotuare etc.) și terminând cu ultima cămăruță din interior;

turiștii occidentali sunt foarte sensibili în privința acestui aspect, care poate deveni decisiv pentru o eventuală revenire în viitor;

adaptarea bucătăriei la gusturile turiștilor. Astfel, există turiști care preferă să fie serviți, dar există și unii care preferă să-și aleagă singuri felul de mâncare (self-service). Bucătaria va trebui să fie adaptată cerințelor, preferințelor clienților;

asigurarea unor variante de recreere, odihnă cum ar fi: sauna, piscina, parc sau gradină;

asigurarea cu maximum de operativitate a altor servicii hoteliere (rezervări de bilete, închirieri de autoturisme, servicii obișnuite: spălat, călcat etc.).

Mentalitatea lucrătorilor din industria ospitalității reprezintă o altă problemă pe care România trebuie să o rezolve, dacă dorește să reintre în circuitul turistic internațional. Hotelierul de la noi din țară nu a înțeles încă faptul că zâmbetul nu-l costă nimic… în plus, este deja cunoscut modul în care chelnerii români își tratează clienții, încărcarea notelor de plată sau, pur și simplu, escrocarea turiștilor se regăsesc, din nefericire, în topul plângerilor clienților străini. Lucrătorii din turismul autohton își schimbă vechea mentalitate foarte greu și întâmpină dificultăți de înțelegere a psihologiei și nevoilor turiștilor occidentali. Aici trebuie să avem în vedere faptul că se vinde confortul unei vacanțe care, în majoritatea cazurilor, se realizează o dată pe an și sunt foarte greu de compensat nemulțumirile care pot să apară în rândul turiștilor.

Este absolut necesară și realizarea unor infrastructuri cu facilitățile aferente: autostrăzi, stații de alimentare cu combustibil suficiente (în această privință, progresul este evident), indicatoare de prezentare a căilor de circulație și a zonelor străbătute de automobiliști, posibilități de a închiria autovehicule de o cât mai mare diversitate, posibilități de parcare, stații de spălare și reparații etc.

În plus, credem că se impune asigurarea unei oferte variate de produse de tip suvenir. O atenție deosebită trebuie acordată hărților, pliantelor, ilustratelor și obiectelor de artizanat.

Atunci când grecii contemporani, spre exemplu, au demarat construirea unor punți și balustrade din lemn într-o peșteră oarecare, luminând-o electric și găsindu-i, ulterior, și o anumită valoare istorică, ei au construit, de fapt, un produs turistic, în jurul căruia s-au ridicat, apoi, mini-hoteluri și restaurante pentru turiștii amatori să viziteze peștera respectivă. Aceasta este ordinea dupa care se structurează o afacere în turism: mai întâi depistarea sau crearea produsului turistic și numai după aceea ridicarea infrastructurii (căi de acces, unități de cazare etc.).

2.2.1. Politici și strategii aplicate la nivel regional

Transformarea unor zone rurale în destinații turistice se face progresiv fie la inițiativa unor grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turiști, fie ca rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori, generând astfel cererea pentru activități turistice la care comunitatea locală reacționează.

În ultimele decenii politica dezvoltării regionale a Uniunii Europene coroborată cu politicile naționale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului către zonele rurale luând în calcul efectele și implicațiile sociale pozitive ale acestuia. Din analizele efectuate de Organizația Mondială a Turismului rezultă că turismul rural se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât turismul internațional în ansamblul său.

2.2.2. Analiza SWOT a produsului turistic oltenesc

Analiza SWOT se referă la punctele forte și punctele slabe ale firmei turistice, asociate cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață. Această analiză se aplică mediului în care se desfășoară afaceri și constituie primul pas pe care personalul compartimentului de marketing trebuie să-l facă pentru aprecierea gradul de îndeplinire a obiectivelor și nu în ultimul rând pentru a identifica problemele cu care aceasta se confruntă.

Punctele tari a produsului turistic oltenesc sunt:

potențial natural ridicat;

mediul natural bine conservat, diversitatea deosebită, aerul curat, cadrul natural propice relaxării;

forme de relief deosebite;

peisajele naturale atractive (cu păduri, râuri, lacuri, munți);

ospitalitatea locuitorilor și tradițiile;

existența așezămintelor cultural-spirituale;

agroturismul, ecoturismul (turismul verde);

dezvoltarea produselor turistice tip «nișă» (turism ecologic, montan);

centre culturale, muzee istorice, casele memoriale, monumentele unice pe plan mondial;

infrastructura specifică de cazare bine reprezentată;

specialitățile gastronomice locale (bucătăria tradițională);

folclorul și festivalurile, obiceiurile de Anul Nou, muzica/dansurile tradiționale;

ospitalitatea agroturistică.

Punctele slabe a produsului turistic oltenesc sunt enumerate astfel:

lipsa de comunicare și de coeziune între comunitățile umane pentru realizarea unor obiective de interes comun;

perturbarea transportului datorată stării căilor de acces (infrastructura precară, gropi, indicatoare lipsă), lipsa telefonului în anumite zone;

starea de conservare și de curățenie a unor monumente;

indiferența unor oameni față de mediu;

insuficienta pregătire de specialitate a unor lucrători din industria ospitalității, lipsa de motivare a salariaților, insuficient personal calificat, atestat și brevetat;

calitatea necorespunzătoare a serviciilor turistice;

existența în unele cazuri a unor condiții precare de cazare, lipsa curățeniei;

parteneriat slab în domeniul turismului (între administrația publică locală și firmele de turism);

lipsa unui contract cadru legiferat și a unui cod de conduită între hoteluri și agențiile de turism;

insuficienta dezvoltare a potențialului turistic existent;

interes scăzut pentru investiții;

promovare insuficientă și neunitară;

lipsa de educație turistică a locuitorilor și turiștilor;

sistem educațional slab – multă teorie și foarte puțină practică;

informațiile statistice naționale nu sunt de încredere;

aparenta sărăcie văzută din exterior și impresia neglijării multor monumente chiar din zonele istorice.

Oportunitățile produsului turistic oltenesc sunt:

dezvoltarea unor noi stațiuni turistice;

refacerea rețelei județene de drumuri, prioritate având cele care asigură accesul spre punctele de interes turistic;

existența unor programe de finanțare;

sporturile extreme, aventurile montane, plimbările;

crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori străini în sectorul turistic; integrarea în programele finanțate de Uniunea Europeană;

crearea unei burse de turism;

organizarea de închirieri de case tradiționale pentru perioada de vacanță; acestea ar putea fi integrate în una sau mai multe rețele europene profesionale de locație și distribuite de rețeaua de agenții de turism din România;

dotarea structurilor de primire cu săli de conferințe;

încurajarea dezvoltării unor forme noi de turism (ex. de aventură);

susținerea proiectelor care introduc valoare turistică, obiective și evenimente culturale și spirituale;

îmbunătățirea infrastructurii;

constituirea unei rețele de centre de informare turistică în apropierea principalelor obiective turistice.

Amenințările produsului turistic oltenesc sunt următoarele:

scăderea veniturilor reale ale populației, inflația;

diminuarea disponibilităților de timp liber;

schimbarea preferințelor consumatorilor;

concurența acerbă manifestată pe plan intern și internațional în turism, turismul ilicit;

instabilitatea politicilor guvernamentale privind turismul și fiscalitatea;

tendința turiștilor din regiune de a migra spre alte regiuni (țări) și o insuficientă afluență a turiștilor străini;

creșterea așteptărilor turiștilor, care nu vor putea fi satisfăcute;

decizii luate pe baza unor informații inexacte;

slaba convergență a activităților «partenerilor» din turism (hoteluri, instituții de instruire, autoritățile locale);

alocarea inadecvată a timpului managerilor pentru recrutarea și instruirea personalului, în detrimentul celorlalte activități manageriale;

eventuala degradare a monumentelor de artă și arhitectură;

creșterea competitivității între regiuni și lipsa de colaborare între acestea;

proasta percepție a României în exterior.

2.3. Turismul României în contextul integrării în Uniunea Europeană

Integrarea europeană a turismului reprezintă un proces gradual secvențial, prin care modul de organizare, relațiile de funcționare interioare și exterioare sistemului «turism» devine similar cu cel existent în practica Uniunii Europene. Principalul obiectiv al acestui proces îl reprezintă crearea unui sistem de compatibilități în plan instituțional-structural, legislativ și al principiilor și mecanismelor de funcționare ale acestui domeniu de activitate. În perespectivă mai largă, procesul de integrare europeană trebuie să genereze dezvoltarea durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieței libere.

Integrarea turistică europeană, proces în curs de realizare, are ca scop dezvoltarea turismului, concomitent cu protecția mediului și creșterea calității serviciilor, în acest scop, direcțiile principale ale politicii turismului urmăresc: îmbunătățirea controlului și a formalităților la frontieră, a controlului traficului aerian, protecția mediului, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea calității serviciilor și a rolului social al turismului.

Ramura economică de mare importanță și cu variate posibilități, turismul românesc își evaluează serios șansele de relansare și implicit de a deveni componentă activă și dinamizatoare a unui sistem economic dezorganizat în profunda și complexa ei restructurare.

Reușita revenirii turismului ar antrena efecte pozitive globale ca: resurse suplimentare, echilibrarea balanței de plăți, crearea de locuri de muncă, amenajarea teritoriului și reabilitarea imaginii internaționale și stoparea procesului de marginalizare a României în dinamica mondială.

Într-o perspectivă mai largă, procesul de integrare europeană trebuie să genereze dezvoltarea durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieței libere:

promovarea inițiativelor locale: dezvoltarea produsului turistic și orientarea acestuia către nevoile pieței sunt posibile prin dezvoltarea regională și locală, fapt ce presupune implicarea comunităților, operatorilor economici și autorităților locale în elaborarea și implementarea programelor de dezvoltare;

beneficiarii direcți ai acestui proces, sectorul public și cel privat la nivel local își vor coordona eforturile în cadrul unui parteneriat real în vederea promovării unei dezvoltări durabile a turismului;

perfecționarea cadrului legislativ: armonizarea legislației constituie un demers prin care îmbunătățirea cadrului legislativ în România în domeniul turismului presupune abordarea problematicii și rezolvării în spirit comunitar, în special prin prisma «Cărții verzi» a Comisiei Europene intitulată «Rolul Uniunii în domeniul turismului», Bruxelles, 1995;

stimularea managementului: abordarea modernă a managementului implică schimbări de mentalitate și comportament la nivelul resurselor umane. Multiplicarea formelor și metodelor de formare profesională într-un mediu profund concurențial are ca efect facilitarea accesului la procesul de instruire continuă, în plus, programele comunitare de sprijin a dezvoltării turismului au ca o componentă de bază, formarea profesională. Creșterea numărului de programe la diferite niveluri reprezintă un factor de spijin în apariția unui comportament pro-activ și în domeniul profesionalismului.

Având în vedere cele susținute anterior, se pot deduce principalele componente ale unei strategii economice în turism:

crearea de noi și diverse articole, servicii și piețe turistice pornind de la elementele de bază și resursele fiecărei țări;

atragerea comunităților locale în programele de dezvoltare a turismului;

cultivarea cooperării între factorii administrativi și executivi pentru a înțelege nevoile și aspirațiile turiștilor;

practicarea activităților de marketing prin folosirea unor tehnici optime de marketing;

alocarea de fonduri bugetare adecvate pentru aceste activități;

orientarea precisă spre grupe de consumatori care costituie un câștig de piață.

În vederea depășirii problemelor create de dificultățile conjunturale de ansamblu, cât și a celor intrinseci domeniului turistic, se impun acțiuni coordonate în următoarele direcții:

continuarea și accelerarea ritmului privatizării, condiție a manifestării spiritului concurențial, creativității și inițiativei, premise ale creșterii calității produsului turistic;

întreprinderea unor acțiuni de modernizare a unităților de cazare și masă, a echipamentelor de agrement, în vederea alinierii la standardele de confort și utilități europene, recalificarea unora dintre acestea și urmărirea respectării concordanței dintre calitatea prestațiilor, echipamente și tarife;

în ceea ce privește personalul, trebuie dezvoltat atașamentul la obiectivele generale prin motivarea muncii, spiritul critic față de propria muncă, de propriile disponibilități, trebuie conștientizată necesitatea unei conduite profesionale corespunzătoare exigenței impuse de «vocația socială» a turismului;

inițierea unor politici promoționale active, chiar agresive și complexe, în toate formele ei de realizare, revizuirea și actualizarea tuturor materialelor publicitare grafice, impunerea neocolirii intermediarilor, cel puțin în actuala etapă, aceștia fiind mai în masură, prin mijloacele financiare și personalul calificat, să întrețină o activitate promoțională adecvată;

integrarea în structurile europene, ca necesitate a înscrierii ofertei turistice românești în oferta comună europeană, a internaționalizării turismului românesc, a «controlării» acțiunii concurenților fie prin acorduri de colaborare, fie prin asocierea în diverse activități (publicitate, comercializare, reprezentanță în strainătate, proiecte comune privind costruirea unor infrastructuri, asocierea la sistemele europene de rezervare hotelieră și de transport), facilități legislative comune privind turismul.

Dincolo de problema de timp, putem considera că opțiunea managerială în turismul românesc este de a dori relansarea, de a acționa operativ și eficient în acest sens și, nu în ultimul rând, de a mobiliza toate resursele financiare, materiale, umane și intelectuale.

2.4. Marketingul turistic rural

Aplicarea orientării de marketing în turismul rural este influențată de faptul că serviciile oferite de această formă de turism prezintă unele caracteristici ce le diferențiază de celelalte servicii turistice și non-turistice și anume:

preponderența factorului emoțional în raport cu cel rațional în decizia de cumpărare a produsului turistic. Menționez faptul că turismul rural este, cu precădere, un turism familial și că succesul realizării produselor turistice rurale depinde de imaginea și experiența turistică a tuturor membrilor familiei. Din alternativele oferite, va fi ales produsul turistic rural despre care grupul familial și-a format cea mai bună imagine și care îi oferă în momentul respectiv cele mai mari satisfacții familiale;

complexitatea serviciilor turistice rurale. În turismul rural complexitatea are o semnificație relativă, unele produse turistice având o structură simplă (de exemplu, produsele turistice rurale oferite la noi în țară, unde nu există încă o industrie a agrementului și unde lipsa cererii încetinește progresul bazei tehnico-materiale specifice), altele având o structură complexă (de exemplu, produsele turistice rurale oferite în țări care au beneficiat de eforturi investiționale substanțiale în acest sector). De asemenea, în general, turismul rural oferă o gamă de servicii complementare mult mai restrânsă decât alte forme de turism (de odihnă, de tratament, cultural etc.);

dependența serviciilor turistice de serviciile oferite de întreprinderile complementare. Astfel, serviciile turistice sunt oferite consumatorilor prin intermediul întreprinderilor de turism, dar sunt prestate de către firmele complementare. Într-un pachet de vacanță oferit, transportul este realizat de una sau mai multe firme de profil angajate de întreprinderea de turism, cazarea se poate face în una sau mai multe structuri de primire turistică, masa poate fi servită într-unul sau mai multe restaurante etc. În aceste condiții, întreprinderilor turistice le revine sarcina de a avea în vedere atât calitatea serviciilor oferite de întreprinderile complementare, chiar urmărirea în timp a evoluției lor economico-sociale.

În turismul rural, numărul întreprinderilor complementare se reduce, întrucât transportul se realizează, de regulă, cu mijloace proprii, cazarea se face într-o singură structură de primire turistică (pensiune sau fermă agroturistică), masa se servește în incinta unității de cazare, prin specificul formei de turism etc.

Serviciile turistice se oferă consumatorului fie direct, fie prin intermediari, care au un rol important nu numai în distribuție, ci și în decizia de cumpărare a consumatorului, în turismul rural, rolul intermediarilor crește întrucât prestatorii sunt, de regulă, firme de dimensiuni mici, lipsite de putere proprie de distribuție. Din această cauză, decizia consumatorului de produse turistice rurale este direct dependentă de imaginea oferită de intermediari (canale de distribuție) în legatură cu calitatea serviciilor turistice rurale, aceștia fiind considerați experți de către consumatori.

Sezonalitatea în turism, în general și în turismul rural, de asemenea este determinată de factorii naturali și sociali și are intensități diferite în funcție de destinația turistică. Din acest motiv și elementele mix-ului de marketing sunt utilizate în mod diferit. Astfel, dacă promovarea se face în special în extrasezon, prețul și distribuția ating valori maxime în sezon. În perioadele de extrasezon se execută lucrări de întreținere-reparații și se proiectează viitoarele produse turistice.

Aplicarea strategiilor de marketing în activitatea turistică a condus și va conduce la dezvoltarea fără precedent a acesteia, fenomenul având însă și urmări negative asupra mediului înconjurător și comunităților locale, întrucât, mai mult decât în orice altă formă de turism, în turismul rural mediul înconjurator se constituie atât în resursă turistică, cât și în suport de desfășurare a activităților turistice, trebuie avute în vedere strategii corespunzătoare, cunoscute sub denumirea de ,,marketing verde’’.

2.4.1. Analiza mediului intern și extern de marketing în turismul rural românesc

Plecând de la definiția dată marketingului de ,,Chartered Institute of Marketing’’ din Regatul Unit, aceea că marketingul reprezintă procesul managerial responsabil cu identificarea, anticiparea și satisfacerea profitabilă a necesităților clienților, putem spune că realizarea activității de marketing presupune două genuri de analiză:

analiza SWOT;

analiza factorilor mediului extern.

Analiza SWOT presupune parcurgerea următoarelor etape, cum ar fi:

evidențierea punctelor tari (Strengths);

evidențierea punctelor slabe (Weaknesses);

evidențierea oportunităților (Opotunities);

evidențierea amenințărilor (Threats).

Pentru turismul rural românesc, analiza SWOT a scos în evidență următoarele aspecte:

a) punctele tari sunt determinate de factorii interni, care favorizează dezvoltarea turismului în țara noastră, constituită dintr-o mare varietate de produse și servicii. România, țară central europeană, include un patrimoniu turistic natural și antropic deosebit de valoros, în care un rol important îl joaca relieful deosebit de pitoresc și variat, obiectivele turistice și activitățile recreatorii (drumeții, pescuit, vânătoare, peșteri, schi și multe altele). Alături de acestea putem menționa stilul de viață tradițional și existența satelor vechi, care păstrează încă atmosfera arhaică și unde turistul poate experimenta ,,o călătorie în timp’’.

Între punctele tari, care pledează de la sine pentru dezvoltarea turismului putem aminti:

existența unor rute internaționale – atât prin autostrăzi, cât și pe cale ferată;

existența a 17 aeroporturi, dintre care 5 internaționale;

interesul și preocuparea comunităților rurale, a organizațiilor neguvernamentale specializate;

accesul la produse și influențe occidentale;

tarife accesibile (cazare, masă, transport);

transporturi acceptabile;

fructe și legume proaspete de sezon;

vinuri excelente.

b) punctele slabe în turismul rural românesc sunt legate de neajunsuri organizatorice și constau în:

informații turistice puține atât în țară cât și în străinătate;

lipsa legăturilor aeriene directe cu o serie de țări interesate de produsul turistic rural românesc;

transporturi inconvenabile sau chiar puțin dezvoltate în zonele montane;

numărul redus al agențiilor de rent-a-car și diversitatea redusă a produsului de închiriat;

materiale promoționale puține și de proastă calitate;

puține unități de alimentație pentru turism și o varietate limitată de mâncăruri specifice bucătăriei românești;

servicii hoteliere de calitate și standard îndoielnic;

raport calitate-preț necorespunzător;

lipsa unor ghizi specializați (interpreți, montani, delta, vânătoare, turism itinerant etc.);

lipsa ,,serviciilor pentru client’’;

lipsa de experiență;

lipsa curățeniei în locurile publice, comparativ cu standardele occidentale;

lipsa apei calde și uneori chiar și a apei reci;

lipsa facilităților de nivel înalt;

lipsa înțelegerii nivelului așteptărilor străinilor;

posibilități limitate de folosire a cărților de credit și a cecurilor de călătorie.

c) oportunitățile sunt determinate de evoluția factorilor externi organizației, care influențează favorabil prin cadrul general pozitiv. Din rândul celor evidente enumerăm:

imaginea romantică, puritatea și arhaicul satului românesc;

creșterea numărului străinilor ce călătoresc în România pentru afaceri;

creșterea numărului străinilor care locuiesc și muncesc în România;

creșterea posibilităților de acces la produsele occidentale;

existența ambasadelor străine și a comunităților de străini;

intensul schimb cultural ce conduce la o mai bună înțelegere între culturi și înlătură dezinformarea;

conectarea la rețeaua EUROGITES și posibilitatea de conlucrare cu alte organisme din turismul rural european;

includerea României în European Raii Pass și East European Raii Pass ce asigură facilități de tarif pentru cei ce călătoresc pe calea ferată;

prezența web-urilor de turism rural românesc în cadrul rețelei INTERNET.

d) amenințările sunt determinate de factori externi ce se pot constitui în constrângeri, în dezvoltarea turismului, în condițiile unui cadru general defavorabil.

Dintre acestea amintesc:

imaginea nu tocmai favorabilă în exterior (prețuri la nivel occidental pentru o calitate îndoielnică a serviciilor, în securitate, logistică și informări deficitare, serviciile pentru consumatori necorespunzătoare);

degradarea mediului, lipsa unor măsuri ecologice, poluarea (calitatea aerului și a apei);

neînțelegerea conceptului ,,preț pentru valoare’’;

posibilități limitate de cazare;

insuficiente informații necesare pentru călătorii;

infrastructura săracă (drumuri, comunicații, transporturi etc.);

instabilitatea monedei naționale;

servicii medicale și de urgență;

lipsa posibilităților de închiriere a unui mijloc de transport;

benzina la standarde europene în cantități limitate și slaba calitate a serviciilor din stațiile de alimentare;

imposibilitatea străinilor de a schimba moneda națională în valută forte;

costul relativ ridicat al vizitelor pentru România.

Analiza realizată evidențiază principalele repere ale funcționării interne a turismului rural românesc, prin punctele forte și punctele slabe, care pot fi proiectate prin prisma celor ,,7P’’: produsul, prețul, poziția în lanțul de distribuție, promovarea, personalul, premisele fizice, profitul.

Cadrul extern este conturat prin intermediul oportunităților și amenințărilor a căror examinare ne va permite depistarea influenței acestora asupra evoluției și devenirii turismului rural românesc. Acestea (oportunitățile și amenințările) pot fi studiate și prin intermediul factorilor STEP (sociologici, tehnologici, economici și politici), ca și prin viziunea factorilor mediului concurențial (piața, putere de negociere, concurența, costuri). Aceste analize complexe, interdisciplinare pot evidenția noi valențe ale produsului turistic rural sau aspecte care fac ca produsul turistic rural românesc să nu fie receptat conform așteptărilor.

2.4.2. Proiectarea imaginii în turismul rural

Așa cum a rezultat din analiza SWOT, o primă problemă în turismul rural românesc este insuficienta cunoaștere a produselor turistice pe plan intern și internațional, deci o activitate promoțională redusă. De fapt, unul din domeniile de bază ale marketingului turistic este promovarea produselor. Produsul turistic rural – vacanța la țară este un amalgam de produse și servicii a căror componente individuale sunt oferite de firme diferite, în general, cunoștințele turistului despre destinațiile turistice sunt vagi, deci rolul marketingului este acela de a crea imaginea destinației unice, un loc care oferă beneficii particulare pentru satisfacerea nevoilor turistului.

Imaginea destinațiilor turistice creată și proiectată de agențiile de turism a fost studiată de mulți cercetători, din studiile efectuate desprinzându-se trei probleme importante. Dintre acestea, cea mai importantă este aceea că imaginea proiectată de agențiile de turism nu este cea mai importantă sursă de idei despre destinațiile turistice pentru turistul potențial, în expresie cantitativă ea putând fi considerată nesemnificativă. Imaginea proiectată prin mass-media, experiență personală din vacanțele anterioare a vizitatorilor și experiența din contactele personale ale vizitatorilor potențiali este mult mai importantă decât imaginea promovată chiar de destinațiile turistice.

O a doua mare problemă desprinsă din cercetările asupra efectelor imaginii turistice a destinațiilor privește elementele imaginii turistice și legăturile dintre acestea pentru realizarea scopului final al activității de marketing. Claritatea, simplitatea și minimum de distonanță cu imaginea preexistentă sunt esențiale pentru succes.

În sfârșit, a treia problemă a proiectării imaginii turistice este conflictul său, în cel mai bun caz, complementaritatea imaginilor proiectate de diferite destinații în aceeași regiune și imaginile acelorași destinații proiectate de agenții diferite. O variantă a acestei probleme ține de faptul că acest conflict poate să apară la scară spațială, fiind dat de realitatea că diferite autorități sunt responsabile cu imaginea turistică la nivel național, regional și local.

Important este că imaginea turistică creată prin acțiuni de marketing să nu difere de realitate, diferența fiind repede descoperită de consumator. Soluția cea mai prudentă ar fi proiectarea unei imagini atât de generalizate, încât să nu existe diferențe față de alți ofertanți, obținându-se aceleași efecte generale.

2.4.3. Principalele particularități ale marketingului în turismul rural

Particularitățile marketingului în turismul rural sunt determinate de caracteristicile produselor turistice rurale, a serviciilor turistice și a prestatorilor din turismul rural.

Particularitățile produsului turistic rural cu influență asupra activității de marketing sunt următoarele:

complexitatea relativă a produsului turistic, compus dintr-o diversitate de prestații care se referă la toate experiențele și activitățile turistului din momentul părăsirii domiciliului său și până în momentul reîntoarcerii, fără a concura însă produsele formelor clasice de turism și influențat de o vastă gamă de factori determinați de caracteristicile mediului specific de desfășurare a acestei forme de turism;

intangibilitatea produsului turistic rural și multitudinea interpretărilor subiective determinate de funcțiile și motivațiile prin care turiștii se raportează la produse și servicii aparent identice. Remarcăm faptul că, în turismul rural apar motivații noi față de celelalte forme de turism, cum ar fi: nevoia de petrecere a timpului liber în mijlocul naturii, nevoia de întoarcere la locurile de origine, nevoia de experiențe inedite, cum ar fi participarea la activitățile gospodariei rurale etc.;

imposibilitatea transportului produselor sau a serviciilor ce le compun și care sunt strâns legate de localizarea lor teritorială. Legat de localizarea în teritoriu trebuie să arăt faptul că accesul la produsele turistice rurale este mai dificil, depinzând în mai mare măsură de calitatea căilor de comunicație decât alte produse turistice. Doar țările cele mai avansate economic reușesc să asigure accesul facil în zonele rurale, printr-o infrastructură de transport bine pusă la punct;

importanța subiectivă a produsului turistic, care depășește valoarea sa economică deoarece presupune nu numai o anumită cheltuială, dar și existența timpului liber după o lungă perioadă de așteptare. Din acest punct de vedere, turismul rural fiind o formă mai ieftină de turism este mai ușor de practicat ca turism de sfârșit de saptamână, în special în zonele unde baza tehnico-materială specifică este dezvoltată;

probleme externe față de produsul turistic, respectiv diverse evenimente (chiar neturistice) din țara vizitată sau la care se intenționează vizita (stări conflictuale, crize, instabilitate economică și socială etc.);

importanța socială a produsului turistic pentru individ – vacanță, care este scopul principal al turismului, fiind simbolul cel mai caracteristic al statutului individual și al gradului de integrare în colectivitate. Precizez faptul că, fiind puternic dependent economic de nivelul veniturilor, în perioada actuală gradul de participare al populației la activitatea turistică nu reprezintă un indiciu privind poziția individului în societate, în România.

Produsul turistic rural românesc, asemănător produselor turistice rurale existente pe piața turistică mondială, cuprinde componente de bază (cazarea, alimentația, transportul etc.) și componente auxiliare (balneoterapia, agrementul, activitățile sportive etc.). Serviciile de bază au rolul de a satisface nevoi cotidiene, care cu mici excepții, țin de specificul zonal, național, tradițional, nu justifică întru totul nevoia de deplasare sau părăsirea reședinței de către turist.

Ceea ce atrage și determină în mare parte alegerea unei destinații turistice sau a alteia sunt reprezentate de următorii factori:

factorii naturali: așezarea geografică, relieful, peisajul, vegetația, fauna și clima;

factorii generali ai existenței și activității umane trecute și prezente: limba, mentalitatea, ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura (religia, arta, știința), politica, economia;

elementul uman: atitudinea populației locale față de turiști, a prestătorilor, administrației și reprezentanților pazei și ordinii publice etc.;

infrastructura generală: transporturi și comunicații, structura și imaginea așezărilor, aprovizionarea cu apă și energie, canalizarea, telecomunicațiile etc.;

echipamentele turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentație, activitățile sportive, distracțiile, informațiile etc.

Între caracteristicile produsului turistic sunt importante cele referitoare la serviciile ce intră în compoziția produsului turistic și anume:

varietatea și eterogenitatea tipologică a caracteristicilor serviciilor care compun produsul turistic;

proveniența lor eterogenă. Produsul turistic este format dintr-o multitudine de servicii, unele turistice (cazare în pensiuni sau ferme agroturistice, alimentație în incinta unității sau în alte unități, servicii de agrement, excursii, drumeții, sport, servicii de informare etc.), altele neturistice (transport în comun, telecomunicații, servicii bancare și de schimb valutar etc.), toate intrând în anumite proporții în componența produsului turistic. Aceste caracteristici (ale produsului, ale serviciilor și ale întreprinderilor turistice) determină conținutul acțiunilor de marketing pe care întreprinderile turistice le pot iniția atât în domeniul politicii de produs cât și în cel al politicii promoționale.

2.5. Promovarea și distribuția produsului turistic rural în țările Uniunii Europene

Țările Uniunii Europene realizează promovarea turismului rural prin mijloace tradiționale, mijloace informaționale și a modalităților de captare a atenției potențialilor clienți, cu scopul de a satisface nevoile și dorințele acestora și implicit de a crește eficiența economică a serviciilor și produselor turistice furnizate , acestea sunt:

toate suporturile de vânzare (ghid, broșură, pliant, catalog);

obiecte publicitare;

prezența la saloanele de turism;

mailing-ul;

utilizarea mediei (TV, publicații, radio etc.).

În țările Uniunii Europene se utilizează rețele de promovare, care pot fi: bancare (Germania, Belgia, Franța, Olanda), teritoriale turistice (Germania, Belgia, Franța), cluburi (Germania, Olanda).

În ceea ce privește comercializarea produsului turistic rural în cadrul țărilor Uniunii Europene, aceasta poate fi analizată ca forme de comercializare în cadrul UE și la nivel regional și local.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene, comercializarea produselor turistice rurale se face:

1. pe plan intern se comercializează prin:

centrale de rezervare internațională (Franța);

centrale de rezervare națională (Spania, Franța, Irlanda, Portugalia);

centrale de rezervare regională (anumite landuri germane, Belgia, Franța, Spania, Italia);

centrale de rezervare departamentale/locale (Franța, Grecia);

vânzarea directă (toate țările UE).

2. pe plan extern se comercializează prin:

touroperatori de voiaj (Germania, Belgia, Danemarca, Franța, Regatul Unit);

structuri turistice teritoriale (Germania, Belgia, Danemarca, Franța, Regatul Unit);

primării (Franța, Italia).

Ca o concluzie reamintim două idei de bază ce se desprind din acest material și anume rolul calității serviciilor turistice rurale și rolul activității de proiecție a unei imagini a destinațiilor turistice cât mai apropiate de realitate, în atragerea cererii turistice interne și externe.

2.5.1. Strategii de promovare prin internet

Agențiile de turism din România au înțeles că, pentru o mai bună informare a clienților actuali și potențiali, web-ul este un instrument care începe să fie din ce în ce mai mult la îndemâna turiștilor. Astfel, pe web au aparut numeroase site-uri de promovare a ofertelor turistice.

Există un număr satisfacator de site-uri românești, unele de sine stătătoare, altele găzduite de alte site-uri specializate. O mare parte din firme au preferat să-și construiască imaginea pe internet numai în limba engleză, fără a avea o versiune în limba română. Domeniile principale sunt: mare, munte, străinătate, vânătoare, ticketing (rezervări avion). Lipsesc aproape cu desăvârșire listele detaliate cu ofertele agențiilor de turism, prezentările lăsând impresia că ar fi un fel de site-uri de promovare a imaginii turistice a României. Sunt folosite imagini cu peisaje pitorești, însoțite de texte publicitare, dar informații despre preț și posibilitatea de cazare, transport etc. nu există decât pe foarte puține site-uri. Imaginea firmelor se oglindește și în designul site-urilor care, de obicei, nu depășesc mai mult de trei-patru pagini, sfârșindu-se de fiecare dată cu adresa și numerele de telefon unde pot fi contactate.

Un site cunoscut, în cadrul caruia firme de turism (agenții de turism, hoteluri, companii de transport etc.) își promovează produsele și serviciile turistice este Romanian Travel Guide – Ghidul turistic al României. Ca pachet de informații, acest site cuprinde date generale despre România, dar și date detaliate despre firmele de turism ale fiecărui județ, obiectivele turistice, opțiuni pentru cazare, prestări de servicii turistice. Acest ghid turistic pe internet oferă și servicii utile (în special de intermediari și nu numai) turiștilor din întreaga lume interesați de România.

Printre portalurile de turism ale României menționez:

www.eTurism.ro,

www.infotravelromânia.ro,

www.romaniantour.ro,

www.infoturism.ro,

www.romaniatravel.ro ș.a.

Avantajele realizării unui astfel de site turistic sunt:

poate fi accesat din orice colț al lumii;

are o structură de informații accesibilă, completă și complexă;

informațiile sunt prezentate în forme sintetice, care sunt ulterior detaliate;

informațiile sunt actuale, putând fi modificate în orice moment;

satisface nevoile de promovare specifice ale firmelor din domeniul turismului.

Concluzia autorilor unuia dintre site-urile despre țara noastră este următoarea: ,,România va rămâne neexplorată până când nu se va dezvolta industria turismului, iar dificultățile economice nu vor fi depășite. Între timp, pachetele turistice sunt oferite la un preț foarte bun, iar turiștii îndrăzneți care călătoresc pe cont propriu vor descoperi o parte a Europei bogată în tradiții, acea parte care a scăpat de presiunile, complexitatea și estetica timpurilor moderne’’. Cu alte cuvinte, programul turistic al României poate fi promovat sub titulatura: ,,O călătorie înapoi în timp’’.

2.5.2. Promovarea turistică rurală a României la nivel național și internațional

Ca modalitate de realizare, promovarea turistică rurală a României la nivel național va trebui să fie:

a) o acțiune concertată a tuturor factorilor implicați, de la organele centrale și locale ale administrației de stat, până la agenții economici prestatori și valorificatori, asociații și organizații profesionale/culturale. Agenții economici trebuie încurajați și sprijiniți în scopul:

realizării unor acțiuni de marketing și promovare în favoarea vacanțelor interne;

organizării și promovării unor acțiuni gen festivaluri, concursuri care să stimuleze cererea turistică internă în perspectivă;

promovării și încurajării turismului de tineret în perioada vacanțelor;

facilitării obținerii informațiilor privind zonele și amenajările turistice;

îmbunătățirii sistemului de vânzări (excursii, servicii ș.a.).

b) restructurată într-un cadru partenerial, în masură să asigure:

promovarea României ca destinație turistică prioritară pentru populația țării;

participarea la definirea politicii și a programului de promovare internă;

participarea la finanțarea programului și a acțiunilor de promovare;

integrarea partenerilor și participarea efectivă a acestora la acțiunile de informare, promovare și publicitate.

Ca urmare, România a atacat piața turistică mondială printr-o nouă strategie de promovare agresiv-pozitivă derulată sub sloganul ,,România mereu surprinzătoare’’. Această campanie este gândită a fi una agresivă, pentru că, în momentul de față, pe piața turistică internațională, ne aflăm în mijlocul unui război comercial. În aceste condiții, cele peste 125 de țări care au ca prioritate dezvoltarea turismului s-au lansat într-o competiție, în care câștigă cel care vine cu produse originale, într-un asemenea context s-a lansat campania ,,România mereu surprinzătoare’’. Această campanie promoțională ce vizează turismul românesc se desfășoară pe două planuri:

prezența României la târgurile de turism;

recâștigarea unor piețe turistice europene, cândva tradiționale pentru noi.

Strategia de promovare a turismului autohton va urmări comunicarea unei imagini care să sugereze originalitatea produselor turistice românești, sintetizând particularitățile legate de potențialul turistic, concepția de amenajare, posibilitățile de practicare a turismului, contextul socio-cultural. Este de așteptat adaptarea strategiei promoționale la specificul fiecărei piețe (interne și externe) și la caracteristicile fiecărui segment de consumatori vizat, folosindu-se mesajele cele mai adecvate.

Promovarea ofertei turistice românești a fost realizată inclusiv prin participarea la marile manifestări promoționale de profil: bursele internaționale de turism de la Berlin, Milano și Londra, târgurile de turism de la Viena, Utrecht, Salzburg, Copenhaga și Madrid. Târgul Internațional de Turism reprezintă o invitație de a descoperi și redescoperi România. Promovarea țării ca destinație turistică, prin identificarea unor oferte variate, poate crea șanse mari de reușită în ceea ce privește efortul de creștere a circulației turistice spre țara noastră. În vederea creării unei imagini pozitive a turismului autohton în străinătate consider că ar fi util ca ziariștii străini și români să aibă gratuitate la toate obiectivele turistice culturale (muzee, mănăstiri, cetăți etc.).

Birourile de promovare și informare turistică ale României din străinătate, la rândul lor, pun la dispoziția turiștilor potențiali, informații utile despre atracțiile turistice ale țării noastre, posibilitățile de transport, cazare, masă, agrement, tratament precum și despre tarifele acestor prestații turistice. Ceea ce lipsește din activitatea acestor organisme este realizarea unor cercetări de marketing sistematice cu privire atât la preferințele turiștilor străini care le trec pragul, cât și la cerințele exprimate de reprezentanții agențiilor de turism interesate de oferta turistică a României.

În industria ospitalității din România a apărut un nou concept și instrument de marketing: promovarea regională. Este vorba de un proces de structurare a ofertei turistice pe destinații locale de anvergură, având o personalitate juridică bine definită, un nume recunoscut, format sau în formare pe piața internațională.

Ca urmare, consider că se impune promovarea României ca destinație turistică stabilă, lipsită de astfel de evenimente, atractivă, în același timp, prin programe turistice, prin preț, prin infrastructura pe care o pune la dispoziție și prin oferta de pachete turistice speciale (gen: litoral, tratamente, circuite, Dunăre, Dracula).

Pentru a schimba imaginea României ca destinație turistică consider ca fiind necesare crearea și dezvoltarea asociațiilor regionale de promovare a turismului.

Nu în ultimul rând, consider că trebuie elaborat și pus în aplicare un program promoțional susținut, puternic, adecvat potențialului turistic românesc. Ceea ce trebuie făcut în industria ospitalității este alinierea realităților, prin punctualitate și politețe, dupa reperele legilor scrise și nescrise ale turismului, precum și conceperea și punerea în aplicare a unei promovări agresive a unui turism de calitate fără de care marele nostru potențial va ramâne doar o speranță.

CAPITOLUL III

MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A RESURSELOR TURISTICE DIN LOCALITATEA COSTEȘTI

3.1. Contextul geografic general al localității

Comuna Costești este situată în partea de nord-vest a Județului Vâlcea, dezvoltată de-a lungul pâraielor Bistrița și Costești, la poalele Munților Căpățânii.

Teritoriul administrativ cuprinde 4 sate (Costești, Bistrița, Pietreni, Văratici) și are ca vecini, spre nord, est și sud, comunele: Mălaia, Bărbătești, Pietrari, Tomșani, iar la vest, orașul Horezu. Suprafața comunei totalizează 10.921 ha – din care intravilanul reprezintă 515 ha, iar popualția stabilă, la 1 ianuarie 2011, număra 3.165 locuitori.

Din punct de vedere geomorfologic, partea locuită a localității ocupă în cea mai mare parte arealul depresionar de la poalele Munților Căpățânii (410 – 645 m altitudine), dar teritoriul administrativ se extinde până în creasta principală a masivului montan, la circa 1979 m altitudine (Vf. Zmeuretu). Este parte componentă a Depresiunii Horezu, o depresiune submontană desfășurată între Dealul Costeștilor la est și Dealul Milostea la vest și închisă spre sud de Măgura Slătiorului (768,7 m alt.)

Comuna Costești se întinde pe o suprafață relativ mare, din care circa 2/3 este zonă montană și 1/3 zonă submontană. Ca urmare, 8.499 ha sunt acoperite de pădure – foioase, conifere, 520 ha reprezintă pășune, 556 ha sunt acoperite de fânețe, 309 ha sunt livezi de pomi fructiferi și doar 665 ha este teren arabil. În această situație, creșterea animalelor a fost și rămâne una din ocupațiile de bază ale locuitorilor comunei.

Activitatea economică principală în cadrul comunei este legată de exploatarea resurselor naturale – calcarul și masa lemnoasă. Relieful, cu preponderență montan, creează oportunități pentru dezvoltarea turismului, prin cadrul natural și obiective turistice de mare valoare națională.

Existența unei palete variate de resurse turistice, naturale și antropice, a determinat o dezvoltare accentuată a turismului, comparativ cu alte domenii economice, cu precădere în perioada anterioară anului 1989, dezvoltare materializată prin infrastructură generală și cea specifică turismului.

Figura 3.1. Harta comunei Costești

Sursa: www.costestivalcea.ro

Caracterul resurselor turistice locale a influențat formele de turism practicabile, comuna Costești fiind cunoscută, până în anul 1989, pe piața turismului românesc, ca o stațiune balneoclimatică și ca o localitate de interes cultural.

3.2. Infrastructură și servicii disponibile

Poziția localității în raport cu DN 67, importantă cale rutieră de acces și existența de resurse naturale locale, a permis și favorizat dezvoltarea infrastructurii și a utilităților de bază.

Infrastructura generală existentă în localitate:

– comuna este traversată spre partea sa sudică de artera rutieră DN 67 (E81/Rm. Vâlcea – Costești – Horezu – Tg. Jiu – Motru – Drobeta Tr. Severin/E 70), pe circa 1,5 km;

– DJ 646 (Băbeni – Tomșani – DN 67/Costești – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Arnota), traversează comuna pe circa 9 km, aproximativ pe direcția N-S, urmărind cursul Pârâului Bistrița;

– DJ 646A (Costești – centrul localității – Pietreni, urmează cursul Pârâului Costești – Bărbătești – Stoenești/DN 67);

– Dc 148 (Bogdănești/DN 67 – Rovine/DN 67), de circa 2 km;

– Dc 148A (Bogdănești/DN 67 – Costești/DJ 646), de circa 2 km;

– calea ferată industrială cu ecartament îngust, cu traseul Bistrița – Costești – Tomșani – Băbeni – Govora, alimentează Uzinele de Sodă Govora cu piatră de calcar.

Echipare edilitară:

– rețea de alimentare cu apă în sistem centralizat, alimentează satele Costești, Bistrița, Văratici (surse de apă: Bistrița, Pietreni); există în lucru o nouă instalație de alimentare din sursa Pietreni, cu un rezervor de înmagazinare de 300 mc, care va alimenta satul Pietreni și satul Costești; în prezent, circa 1/3 din populația comunei este racordată la rețeaua de alimentare, iar în anul 2010, prin darea în funcțiune a noii instalații procentul a crescut la 73%; restul populație se alimentează cu apă din surse proprii (fântâni sau captări proprii);

– rețea de canalizare: există în centrul civic, cu o lungime de 800 m – deservește instituțiile publice, unitățile de cooperație; mai dispun de rețea de canalizare proprie Centrul de plasament nr. 11 Bistrița, Mănăstirea Bistrița și blocurile de locuințe ale sectorului de exploatare a calcarului; gospodăriile individuale au fose septice vidanjabile;

– stațiile de epurare existente, una la Centrul de plasament nr. 11 Bistrița și una în centrul civic – satul Costești, realizează doar un proces de decantare mecanică a apelor menajere, fără a le trata și biologic;

– rețea de alimentare cu energie electrică: toată comuna este alimentată cu energie electrică, prin LEA 20 KV (linia Vâlcea sud – Tg. Jiu) – SC Electrica – centrul Horezu; pe teritoriul comunei există 9 posturi de transformare, de 100 – 630 KV;

– rețea de alimentare cu energie termică: toate instituțiile publice, locuințele particulare și Mănăstirea Bistrița dispun de centrale proprii de încălzire, cu combustibil solid;

– telecomunicații: comuna dispune de telefonie fixă pe cablu optic, este racordată la centrala telefonică digitală cu o capacitate de 506 posturi telefonice instalate și cu posibilități de extindere; sistemul de telecomunicații oferă 3 servicii pentru telefonia mobilă GSM;

– colectarea și depozitarea deșeurilor menajere nu se realizează în conformitate cu reglementările de mediu.

Serviciile oferite populației și inclusiv turiștilor sosiți în localitate se situează la un nivel nesatisfăcător, în raport cu cerințele actuale și raportate la serviciile din țările vecine, membre ale Uniunii Europene, potențiale concurente în domeniul turistic și nu numai. O analiză critică sumară a situației existente în domeniul serviciilor evidențiază următoarele aspecte:

– rețeaua de alimentare cu apă a orașului și a satelor componente nu satisface necesitățile populației în ceea ce privește extinderea rețelei (aproximativ 27% din gospodării sunt în afara rețelei de alimentare în sistem centralizat), starea tehnică a acesteia, calitatea apei distribuită (apa nu este în totalitate potabilă) și necesarul de apă asigurată;

– rețeaua de canalizare nu deservește decât zona centrală a comunei, starea tehnică a conductelor și branșamentelor este proastă;

– stațiile de epurare existente sunt învechite, au doar o treaptă mecanică de decantare și nu desevesc decât o parte din instituțiile comunei;

– serviciile de alimentare cu energie electrică și de telefonie sunt la nivel satisfăcător;

– serviciile turistice oferite sunt puțin diversificate (cazare, alimentație) și nu sunt la standardele cerute de statutul României, membră a Uniunii Europene, în condițiile unei puternice concurențe pe piața turistică creată de statele vecine.

3.3. Patrimoniu natural

Comuna Costești este situată într-un areal depresionar, închis spre nord de versanții sudici ai Munților Căpățânii și de Dealul Măgura (611 m) spre sud. Prezența masivului calcaros Buila – Vânturarița, cu orientare NE-SV, dă o notă aparte peisajului.

Teritoriul administrativ este dispus în trepte de altitudine și se extinde spre nord până în creasta principală a Munților Căpățâna. Este traversat de pâraiele Bistrița și Costești, cu direcție de curgere de la nord spre sud, care și-au format, la traversarea masivului calcaros, impresionante chei.

Comuna Costești beneficiază de condiții naturale deosebit de favorabile practicării turismului, fiind avantajată de lipsa factorilor de poluare și de un potențial turistic de excepție care permite practicarea unor variate forme de turism.

3.3.1. Resurse turistice legate de cadrul natural

Principalele resurse turistice legate de cadrul natural al localității Costești sunt enumerate astfel:

formele de relief submontan și montan, având ca suport o structură geologică complexă, dispus în trepte de altitudine, îmbogățesc aspectul peisagistic al zonei și creează oportunități pentru turismul de odihnă și recreere. Importanța științifică (geologică, geomorfologică, botanică și forestieră) a Masivului Buila – Vânturarița a determinat declararea acestuia ca Parc Național. Pe seama masivului calcaros Buila – Vânturarița au apărut forme de relief carstic, unele dintre ele fiind obiective turistice de patrimoniu excepțional, înscrise în Legea nr. 5/2000;

Figura 3.3.1. Formele de relief submontan și montan

Sursa: www.turism-valcea.blogspot.ro

⇒ Complexul carstic Cheile Bistriței (600 m lungime), cele mai înguste chei în calcare din România, sunt săpate de Pârâul Bistrița în versanții abrupți, calcaroși, ai Masivului Buila – Vânturarița; în pereții aproape verticali ai cheilor există numeroase guri de peșteră, iar la nivelul întregului masiv se întâlnesc exemplare rare, endemice, de floră și faună, favorizate fiind de influențele submediteraniene, specifice zonei sud-vestice a Carpaților; reprezentative în zonă sunt pădurile de castani comestibili care ocupă suprafețe extinse pe rama sudică calcaroasă.

Figura 3.3.2. Complexul carstic Cheile Bistriței

Sursa: www.arhivadegeografie.wordpress.com

⇒ Peștera Liliecilor face parte din Complexul carstic Cheile Bistriței, este situată în versantul drept al cheilor, în zona cea mai îngustă a acestora; a fost săpată de apele râului Bistrița la o altitudine de 850 m, suspendată la 30 m deasupra cotei de nivel a drumului forestier care însoțește cheile. Importanța speologică deosebită a acesteia, dată de colonia de lilieci pe care o adăpostește (de unde și denumirea atribuită peșterii), este completată de obiectivele de cult amenajate de către călugării Mănăstirii Bistrița, de-a lungul secolelor de restriște: două bisericuțe, adevărate bijuterii ale artei religioase medievale (cu hramurile „Intrarea în Biserică” – datată înte 1633 și „Sf. Îngeri” – 1782) și o criptă săpată de călugării mănăstirii, în care s-au păstrat Moaștele Sfântului Grigore Decapolitul, în perioadele invaziilor turcești, motiv pentru care, peștera mai este cunoscută și sub numele de Peștera Sfântului Grigore Decapolitul. Inițial, peștera a funcționat ca vatră de sihăstrie a pustnicilor de pe valea Bistriței, ulterior a devenit locul de salvare a tezaurului Sfintei Mănăstiri a Bistriței, aflată la ieșirea din chei. Lungimea galeriei subterane este mică (doar 250 m), nu are formațiuni stalagmitice și stalactitice, dar este importantă prin prezența coloniei de lilieci, și a patrimoniu de cult, unic în România, ca mod de prezentare și valoare. Peștera este obiectiv turistic de patrimoniu cu valoare excepțională, înscrisă în Legea nr. 5/2000.

Figura 3.3.3. Peștera Liliecilor

Sursa: www.turism-valcea.blogspot.ro

⇒ Cheile Costești sau ale Pietrenilor, se află în Parcul Național Buila-Vânturărița, Munții Căpățânii, comuna Costești, județul Vâlcea și mai sunt cunoscute drept Cheile Pietrenilor. Cheile Costești este declarată rezervație naturală, dotată cu izvoare minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotone, amenajate în versantul de pe partea dreaptă a pârâului. Acestea se recomandă pentru problemele rinichilor, fierei, stomacului și întregului tub digestiv, precum și pentru afecțiuni endocrine. Cheile însoțesc pârâul Costești pe o distanță de 4 km și sunt greu de parcurs pe albia pârâului, dar pot fi admirate de pe drumul forestier, sunt deosebit de spectaculoase, dar mai puțin accesibile turistului obișnuit; zona oferă numeroase trasee de alpinism.

Figura 3.3.4. Cheile Costești sau ale Pietrenilor

Sursa: www.infopensiuni.ro

izvoare de ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotonice, folosite până în anul 1989 în tratament balnear (în cadrul Stațiunii balneoclimaterice de interes local Costești), indicate în cură internă și externă, apele fiind asemănătoare cu cele de la Băile Olănești: ape clorurate, sodice, bicarbonatate, calcice, magneziene, sulfuroase, slab iodurate, cu mineralizații totale cuprinse între 1,014 – 2g/l, recomandate pentru tratarea afecțiunilor renale, digestive, hepatobiliare, reumatismale și endocrine; în prezent stațiunea este închisă, stabilimentul balnear, structurile de tratament și instalațiile de captare și aducțiune a apelor minerale sunt degradate;

Muzeul Trovanților – Costești (rezervația naturală de interes național, de valoare excepțională), prezintă un interes științific și turistic deosebit. Trovanții de aici, concrețiuni grezoase uriașe, cu aspect zoomorf, au dimensiuni metrice (cele mai mari de pe teritoriul României), sunt formate în nisipuri de vârstă Meoțiană. Mărimea, formele variate și expresive ale trovanților de la Costești creează privitorului senzația unei inedite galerii de sculptură în aer liber.

Figura 3.3.5. Muzeul Trovanților

Sursa: www.valceaturistica.ro

fondul forestier bogat, care acoperă versanții sudici ai Munților Căpățâna, reprezentat prin păduri de foioase și conifere, îmbogățesc aspectul peisagistic al regiunii și creează oportunități pentru turismul de odihnă și recreere activă;

domeniul schiabil amenajabil în arealul Zmeuretu – Govora, este o premisă favorabilă pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă;

traseele celor două cursuri de ape și afluenții acestora, însoțite de cele mai multe ori de drumuri forestiere, deosebit de pitorești, sunt locuri de petrecere a weekend-ului la iarbă verde sau locuri de campare;

flora pajiștilor montane și a fânețelor, de o diversitate impresionantă, în funcție de altitudine, îmbogățesc peisajul și cadrul natural cu specii floristice multicolore;

elementele climatice ale zonei, fără valori extreme, sunt favorabile practicării turismului în tot timpul anului, pentru repunere în formă a organismului după stres (climat de dealuri – sedativ de cruțare, cu temperatură medie anuală de aproximativ 6°C);

fondul de vânătoare și de pescuit sportiv – fondul forestier al comunei cuprinde specii cu valoare cinegetică, iar pe cursul superior al pâraielor, în amonte de masivul calcaros al Builei, trăiește avifaună specifică arealului montan, pe seama cărora se pot organiza partide de vânătoare și pescuit sportiv;

trasee turistice marcate – sunt 4 poteci turistice marcate (traseele 23, 27, 28 și 29), cu plecare din satele Bistrița și Pietreni, care duc spre creasta principală a Munților Căpățânii și spre Masivul Buila – Vânturarița;

trasee de alpinism în Masivul Buila – Vânturarița există cel puțin 34 de trasee de alpinism, de diferite grade de dificultate.

3.3.2. Resurse turistice naturale cu regim protectiv

Unicitatea și valoarea unor elemente ale biodiversității sau fenomene naturale geologice cu valoare științifică, a determinat includerea în categoria arii protejate, în conformitate cu Legea nr. 5/2000, a obiectivelor:

Masivului Buila – Vânturarița, constituit în Parcul Național Buila – Vânturarița (rezervație complexă, suprafața 4.186 ha), din care o bună parte se află pe teritoriul administrativ al comunei Costești. Parcul prezintă elemente deosebite: relief carstic spectaculos; patru sectoare de chei; peste 250 de peșteri și avene; flora deosebită, cu specii protejate: floare de colț, iedera albă, tisa, larice; fauna valoroasă: capra neagră, urs, lup, râs, pisică, cerb, cocoș de munte; rețea dezvoltată de trasee montane; trasee de escală.

Figura 3.3.6. Masivului Buila – Vânturarița

Sursa: www.romaniaturistica.ro

Peștera Liliecilor, monument natural (rezervație complexă, suprafața – 1 ha).

3.4. Patrimoniul cultural

3.4.1. Monumente cultural-istorice

Comuna Costești atrage nu numai prin frumusețea naturii, ci și prin zestrea culturală, prin monumentele istorice și lăcașurile ei de cult. Pe teritoriul comunei se află o serie de monumente istorice de o importanță deosebită privind cultura și civilizația românească: Mănăstirea Bistrița izvor de înțelepciune (1494), Mănăstirea Arnota (1634), Biserica cu hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul – Eleonul” (secolele XV -XVI), Biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului” (sec. al XVII-lea), Biserica Bolniță „Schimbarea la Față” (anii 1492 – 1494), Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1801), Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1664), biserica ,,44 de izvoare’’ (1701).

Mănăstirea Bistrița – sat Bistrița, Comuna Costești, județul Vâlcea (la 10 km de Horezu), a cărei biserică poartă hramul „Adormirii Maicii Domnului”, 15 august. Este una dintre cele mai importante așezări monastice și culturale din Țara Românească, a fost ctitorită de frații Craiovești: Barbu, Pârvu, Danciu și Radu între anii 1491-1494, pe cheltuiala lor. Neamul Craioveștilor era puternic și bogat, ei fiind cei care l-au învins pe Mihnea cel Rău. Cei din neamul Craioveștilor au mai construit două mănăstiri – Brâncoveni și Sadova. În anul 1509, Mănăstirea Bistrița a fost dărâmată de către Mihnea Cel Rău, dar a fost reclădită sub Neagoe Basarab (1515 – 1519) și renovată de către Constantin Brâncoveanu în anul 1684. În anul 1820, acest așezământ monahal a fost recondiționat și zugrăvit de marele ban Grigore Brâncoveanu.

Acest așezământ monahal a fost avariat de cutremurul din 1837, fapt ce 1-a determinat pe Gh. Bibescu și, mai apoi, pe Barbu Știrbei să-l dărâme și să construiască aici un palat domnesc, care avea în centru o biserică construită între anii 1846 – 1850. La Mănăstirea Bistrița, în biserică, se află moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul.
              Mănăstirea Bistrița a avut, de-a lungul timpului, un rol cultural important. Aici, cronicarul Mihai Moxa va scrie prima istorie universală, intitulată ,,De-nceputul lumii de întâi până la 1489’’. Această mănăstire a fost și un centru tipografic de referință – aici a fost tipărit, în anul 1508, ,,Liturgherul lui Macarie’’.

În ultimele decenii ale secolului trecut, corpul de clădiri a fost destinat unei școli de ofițeri și subofițeri.

Figura 3.4.1. Mănăstirea Bistrița

Sursa: www.valceaturistica.ro

Mănăstirea Arnota – sat Bistrița, Comuna Costești, este amplasată pe muntele cu același nume la altitudinea de 820 m. Accesul spre mănăstire se face pe Drumul Județean 646, Costești – Bistrița la 12 km de intersecție. A fost ctitorită în 1634 de către Matei Basarab, al cărui mormânt se află aici. Biserica mănăstirii are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și deține un mic muzeu de artă religioasă.

Prin pictura, arhitectura și sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din țară. Poziția acesteia, pe versantul sudic al masivului calcaros Buila, la circa 850 m, este deosebit de spectaculoasă.

De pe platforma mănăstirii se poate admira pe vreme frumoasă panorama splendidă a localității. În anul 1998 s-a modernizat drumul de acces către mănăstire, iar acum este gestionată de mănăstirea Bistrița.

Figura 3.4.2. Mănăstirea Arnota

Sursa: www.valceaturistica.ro

Biserica cu hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul – Eleonul” (sat Bistrița, Comuna Costești) are fresce originare din secolele XV – XVI și a aparținut fostului schit Păpușa – monument de arhitectură. Biserica a fost zidită în 1712 de călugării bistrițeni care îl aveau în frunte pe egumenul Ștefan. Aceștia au închinat-o Sfântului Grigorie Decapolitul. Construcția are turla octogonală și pridvorul deschis. Pictura a fost realizată cu cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu, printre care și vornicul Iordache Crețulescu, ginerele domnitorului, căsătorit cu domnița Safta. Chiliile, ridicate de egumenul Ștefan, au găzduit multă vreme pe cărturarii monahi de la Mănăstirea Bistrița. În anul 1858, schitul devine biserică de sat și cimitir, fiind devastat după 1883. Din zestrea iconografică a bisericii se remarcă o serie de icoane din secolul al XIX- lea, opera lui Gheorghe-Gherontie zugravul.

Figura 3.4.3. Biserica cu hramul „Sfântul Grigorie Decapolitul – Eleonul”

Sursa: www.monument-istoric.ro

Biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului” a fostului schit Țigănia (sat Bistrița, comuna Costești) – sec. al XVII-lea – monument de arhitectură.

Figura 3.4.4. Biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului”

Sursa: www.monument-istoric.ro

Biserica Bolniță „Schimbarea la Față” ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând comunei Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a sa este un act din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul. Mănăstirea a fost distrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509. Un document al vremii specifică că Mihnea Vodă, care lupta împotriva Craioveștilor, ,,și mănăstirea lor, care o făcuse ei spre râul Bistriții din temelie o au risipită’’. Este refăcută în timpul lui Neagoe Basarab între 1515 – 1519 tot de către boierii Craiovești.

În anul 1710, pridvorul original a fost înlocuit cu cel actual, având dimensiunile de 3.60 pe 3.50 metri, realizat pe opt stâlpi cilindrici și masivi de cărămidă, uniți în partea superioară prin arcade, deasupra cărora se înalță bolta sprijinită pe patru arcuri. Atunci, datorită cupolei, mai înaltă decât bolta bisericii, au fost supraînălțate zidurile cu 0.60 metri, pentru a permite realizarea acoperișului unitar.

Figura 3.4.5. Biserica Bolniță „Schimbarea la Față”

Sursa: www.monumenteromania.ro

Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (sat Costești, Comuna Costești) – a fost construită, din lemn, pe vremea domnitorului Alexandru Moruzi, în anul 1801;

Figura 3.4.6. Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Sursa: www.monument-istoric.ro

Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (Grămești, sat Pietreni, Comuna Costești) – a fost ridicată în anul 1664 în timpul lui Grigorie Voievod. Lăcașul a fost construit de mitropolitul Ștefan al Ungro-Vlahiei și a fost reparat în anii 1926 și 1948;

Figura 3.4.7. Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Sursa: www.monument-istoric.ro

“44 de Izvoare” sau “Schitul de sub Piatră” – Sat Pietreni, comuna Costești, 1701, refăcută în anul 1831. A fost construită de egumenul Ștefan al Mănăstirii Bistrița, și poartă haramul Sfântul Ierarh Nicolae. Din vechiul schit nu s-a mai pastrat decât biserica și un zid de incintă.

Figura 3.4.8. “44 de Izvoare” sau “Schitul de sub Piatră”

Sursa: www.crestinortodox.ro

Centrul etnografic Costești: cojocărit, țesături și port tradițional popular, arhitectură tradițională, tehnică populară, datini sau obiceiuri legate de oierit, formații artistice de amatori – cor mixt, fluierași, formații de dansuri populare, manifestări populare.

3.4.2. Elemente de patrimoniu etno-cultural

Centrul etnografic din comuna Costești este un centru etno-folcloric, cu tradiții legate de păstorit și transhumanță, renumit pentru bogățiile pe care le dețin, aceste sunt:

arhitectură tradițională – case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia de sub Munte”;

ansamblul rural, între casa Stoian și casa Ghiuzan, satul Bistrița;

colecția muzeală “Al. Bălintescu” – satul Costești;

instalații tehnice – mori de măcinat, joagăre (satul Pietreni);

costumul popular, fie în două culori, alb și negru, asemănător zonei Mărginimea Sibiului, fie cel oltenesc, la care culoarea predominantă este roșu;

cusături, țesături și covoare oltenești, meșteșuguri cu o răspândire din ce în ce mai redusă;

manifestări etnofolclorice organizate cu ocazia unor sărbători cu caracter religios.

3.4.3. Resurse turistice antropice cu regim protective

Comuna Costești atrage turiști nu doar prin frumusețea ce o înconjoară, ci prin monumentele istorice, prin zestrea culturală și lăcașurile ei de cult. În comună se află o serie de resurse turistice antropie cu regim protectiv de o importanță deosebită, privind cultura și civilizația românească.

Tabelul nr. 3.4.1. Resurse turistice antropice cu regim protective

Sursa: www.cjvalcea.ro

3.5. Oferta de petrecere a timpului liber

Diversitatea, volumul și valoarea potențialului turistic existent pe teritoriul comunei Costești sunt premise care favorizează modalități multiple de petrecere activă a timpului liber prin practicarea unor forme de turism specifice.

Turismul cultural-religios este favorizat de o moștenire deosebit de bogată, ce înscrie zona depresionară Horezu în amsamblul său în categoria valorilor de vârf ale patrimoniului cultural românesc, fiind întrecută, ca număr de obiective religioase și valoare, doar de nordul Moldovei – Bucovina. Sunt păstrate în această zonă a Olteniei de Nord, monumente istorice de valoare universală (Mănăstirea Hurez – monument UNESCO), precum și un important tezaur de artă religioasă de valoare națională excepțională. Comuna Costești reprezintă un important centru monarhal care contribuie la conservarea spiritualității și culturii ortodoxe românești, de la sud de Carpați.

Turism etno-cultural. Caracterul și tradiția acestei zone a orientat locuitorii către meșteșuguri artizanale cu specific românesc, precum țesături executate manual (costum popular, covoare oltenești), cusături, pictură religioasă. Originea locuitorilor din comună în satele de peste munte ale Mărginimii Sibiului, se mai manifestă încă prin obiceiuri legate de oierit – păstrate din ce în ce mai puțin, tradiții, folclor, costum popular. Existența centrului etno-cultural Costești, păstrător de meșteșuguri populare tradiționale, arhaice, susține practicarea acestei forme de turism.

Sărbătorile tradiționale locale, legate preponderent de sărbătorile religioase, constituie un prilej de relaxare, de întâlnire a fiilor satului, de stabilirea de contacte umane între localnici și oaspeți, între cei plecați la oraș și cei rămași în sat, între reprezentanții administrației locale și diverse personalități invitate. „La obârșie, la izvor”, Sărbătoarea Sf. Grigore Decapolitul (20 noiembrie) sau “Bâlciul de Sf. Marie” (15 august) sunt sărbători intrate deja în tradiția satului, manifestări așteptate cu bucurie de localnici.

Pe lângă Căminul cultural „Constantin Popianu” funcționează de peste 40 de ani o echipă de teatru de amatori. Piesele de teatru puse în scenă sunt prezentate fie la Căminul Cultural din localitate, cu ocazia marilor sărbători de peste an, fie la diverse concursuri sau manifestări culturale din județ.

Turismul balnear a constituit până în anul 1989 profilul de bază al comunei Costești, apele minerale de aici fiind asemănătoare cu cele de la Băile Olănești. Datorită litigiilor asupra proprietății stabilimentului balnear, instalațiile și dotările existente s-au degradat continuu, devenind impracticabile. Potențialul balnear al localității (calitatea apelor minerale și bioclimatul, dovedite prin analize de specialitate) oferă suficiente motivații pentru inițierea unui plan de măsuri, în scopul reabilitării și relansării acestei stațiuni pe piața turistică locală și chiar națională.

Speoturismul – este favorizat de prezența Masivului calcaros Buila – Vânturarița și de numeroase forme de relief carstic adăpostite de acesta. În zonă se cunosc mai multe peșteri, dar două dintre ele sunt mai cunoscute: Peștera Haiducilor și Peștera Liliecilor.

Turism rural. Dezvoltarea turismului rural în comuna Costești este argumentată de existența unor ținuturi străvechi, pitorești, în care obiceiuri, cunoscute de multe generații, sărbători strămoșești și meșteșuguri devenite artă, sunt la ele acasă. Promovarea turismului rural va asigura acestui spațiu păstrător de valori tradiționale românești o dezvoltare durabilă și echilibrată.

Turismul de sfârșit de săptămână (weekend) este o formă de turism din ce în ce mai apreciată, locuitorii marilor centre urbane dorind să-și petreacă sfârșitul de săptămână în locuri nepoluate, departe de aglomerația și stresul marilor orașe. Apropierea de municipiul Râmnicu Vâlcea, dar și poziția localității, pe DN 67, favorizează afluxuri importante dinspre capitala de județ sau dinspre alte orașe mari. Practicarea acestei forme de turism, într-un cadrul natural pitoresc, oferit de ținutul de sub munte al Olteniei, este din ce în ce mai des întâlnită.

Turismul de tranzit derivă din amplasarea zonei pe o importantă arteră rutieră națională – DN 67 (Rm. Vâlcea – Costești – Horezu – Tg. Jiu – Drobeta Tr. Severin), care face legătura între trei magistrale rutiere europenee: E 81 (București – Pitești – Rm. Vâlcea – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Halmeu/punct de frontieră RO/UK) și E 79 (Calafat – Craiova – Tg. Jiu – Deva – Vârfurile – Oradea – Borș/punct de frontieră RO/H) și E 70 (pct. de frontieră RO/BG – București – Craiova – Drobeta Tr. Severin – Timișoara – Moravița/pct. de frontieră RO/ YU). Prezența a numeroase obiective turistice de interes cultural, istoric, etnografic, religios sau natural în întreaga zonă de nord a Olteniei, face ca traseul DN 67 să atragă anual zeci de mii de turuiști români și străini.

Turismul montan. În perspectivă, comuna Costești poate deveni un centru important al turismul montan, atât datorită existenței unor trasee turistice marcate sau nemarcate din Munții Căpățânii, care pornesc pe interfluvii sau pe drumurile forestiere din satele Bistrița și Pietreni, dar și datorită potențialului schiabil al Munților Căpățâna (zona Zmeuret – Govora).

Turismul științific este susținut de existența pe teritoriul administrativ al comunei a Parcului Național Buila – Vânturarița, ce poate constitui un laborator de lucru pentru cercetătorii în domeniu.

Turismul pentru sporturi extreme, o formă de turism cu adresbilitate preponderentă către tânăra generație, prinde contur din ce în ce mai mult și în România. Zona oferă suportul necesar pentru parapantă, cicloturism, snowboard, motocross, deltaplan. În vara anului 2009 în zonă s-a desfășurat un prim raliu auto pentru mașini de tipul ARO, finalizat cu o festivitate de premiere pentru câștigători. Acesta este un început și pentru alte tipuri de vehicule. Zona Buila – Vânturarița oferă 34 de trasee de alpinism – din care 32 sunt de alpinism tehnic. În ultimii ani, masivul calcaros al Builei este tot mai des vizitat de membrii cercurilor de alpinism, care au reamenajat traseele de cățărare sau au echipat altele noi.

3.6. Oferta de cazare

Oferta de cazare a comunei Costești este reprezentată de 5 pensiuni rurale, care totalizează de 113 de locuri.

Înainte de anul 1990, comuna Costești nu avea structuri de cazare clasice. Stabilimentul balnear dispunea de circa 20 de locuri de cazare, oferite doar celor ce veneau la tratament balnear, care au fost desființate odată cu închiderea activității balneare. În prezent, vizitatorii comunei pot fi găzduiți în cele 5 pensiuni rurale de 2 sau 3 margarete, care însumează 113 locuri de cazare. Se observă astfel, o creștere a structurilor de cazare de tip pensiune, un lucru favorabil pentru dezvoltarea turismului.

Pensiunea Nicoleta (3 margarete)

Situată în Costești, județul Vâlcea, la 2 km de Mănăstirea Bistrița, Pensiunea Nicoleta este locul perfect pentru relaxare într-un cadru natural. Pensiunea dispune de cazare în 10 camere dotate cu băi proprii, TV, acces la bucătărie, sală de mese, living, încălzire centală, parcare, produse din ferma proprie. Structura pensiunii este recent finalizată si are o sală de evenimente cu o capacitate de 100 de persoane.

Parter: hol de primire (living), cameră dublă cu duș.

Etajul 1: Living, sală de mese, bucătărie, băi de serviciu (2), cameră dublă.

Etajul 2: 3 camere triple dotate cu pat dublu, canapea extensibilă, baie cu duș, TV, terasă, capacitate maxim 4 persoane și 7 camere duble, băi cu un duș, terasă, TV.

Figura 3.6.1. Tarife de cazare la pensiunea Nicoleta

Sursa: www.turistinfo.ro

Figura 3.6.2. Pensiunea Nicoleta

Sursa: www.turistinfo.ro

Pensiunea Ralu și Ello (3 margarete)

Pensiunea Ralu & Ello, este un colț creat și întreținut pentru cei care apreciază și caută liniștea, fie la sfârșit de săptămână sau pentru un sejur mai lung. 
Situată la poalele masivului Buila – Vânturărița, în parcul național cu același nume, pensiunea oferă o vacanță meritată atât trupului, cât și sufletului gândindu-ne la mănăstirile Hurez (cel mai reprezentativ complex de arhitectură, definitoriu pentru „stilul brâncovenesc”), "Dintr-un lemn" (comuna Frăncești), Mănăstirea Polovragi (16 km), Bistrița (12 km), Mănăstirea Arnota (15 km).

Pensiunea este amplasată pe drumul Costești – Pietreni, Jud. Vâlcea, departe de agitația orașelor de stres și poluare. Dispune de 6 dormitoare cu: băi proprii, bucătărie utilată cu tot echipamentul necesar, living de 70 mp, două terase, balcoane cu priveliște îmbietoare, jacuzzi, TV în camera.

Tariful este de 100 lei camera dublă.

Figura 3.6.3. Pensiunea Ralu și Ello

Sursa: www.cazarelapensiune.ro

Pensiunea Arnota (2 margarete)

Pensiunea Arnota dispune de 4 camere moderne și confortabile, dotate cu TV led, balcon, grup sanitar. Mobilierul este realizat din lemn masiv. Dispune de bucătărie utilată, living, sală de mese cu 15 locuri, aer condiționat, curte interioară, livadă, grătar, foișor, loc de joacă pentru copii, sală de fitness, masă de ping-pong, biciclete.

Tariful este de 80 lei/noapte.

Figura 3.6.4. Pensiunea Arnota

Sursa: www.pensiuni.org

Cazare Casa Cucu (2 margarete)

Este situată în comuna Costești, județul Vâlcea într-o zonă retrasă, liniștită, locul ideal pentru o relaxare totală și eliberare de stresul zilnic.

– are o capacitate de 25 de locuri dispuse în 5 camere a câte 3 paturi, o cameră dublă și un apartament cu 7 paturi; toate camerele sunt dotate cu băi proprii cu apă caldă în permanență, televizoare led, internet wireless, ce acoperă tot domeniul.

– de asemenea se pun la dispoziția oaspeților bucătărie complet utilată cu aragaz, frigider, cuptor cu microunde, veselă, cât și o sală de mese cu o capacitate de 30 de locuri.
– vă mai puteți relaxa în grădina plină de flori și verdeață unde vă așteaptă un foișor și un leagăn special amenajate și unde se pot organiza petreceri cu grătar în aer liber.

Tariful este de 80 lei/noapte.

Figura 3.6.5. Casa Cucu

Sursa: www.casacucu.ro

Pensiunea EVRICA (3 margarete)

Capacitatea pensiunii este de 40 locuri de cazare, în 20 de camere, însă capacitatea se poate extinde la 56 locuri de cazare pentru grupuri organizate. Camerele sunt dotate cu televizor color, baie cu cabină de duș.

Pensiunea vă oferă următoarele facilități: linie telefonică internațională, acces la internet, acces la frigider/lada frigorifică, parcare supravegheată.

Restaurantul are o capacitate de 300 de locuri, unde se pot servi preparate din bucătăria internațională.

Tariful este de 80 lei/noapte.

Figura 3.6.6. Pensiunea Evrica

Sursa: www.localuri-cazare.ro

Majoritatea clienților pensiunilor vin pentru un sejur mai scurt, de 1-2 zile, mai rar pentru un sejur mai lung, de peste 3 zile.

Clienții pensiunilor din Costești provin în procent de 90% din România și 10% din alte țări.

În comuna Costești numărul cel mai mare de turiști sunt în lunile iulie – august, se înregistrează un grad de ocupare în aceste luni de numai la 17,5%.

În concluzie, se poate observa că în localitățile componente comunei există o bază materială turistică suficient de dezvoltată care valorifică potențialul turistic de excepție de care dispune zona.

Serviciile de alimentație sunt oferite turiștilor, la cerere, doar în cadrul pensiunilor turistice din Costești. Nu există în localitate structuri de alimentație clasice pentru turiști.

3.7. Evaluarea ofertei actuale – probleme, disfuncționalități

Relansarea activității turistice în comuna Costești necesită investiții care să transforme punctele slabe în puncte forte și, deci, care să creeze condiții pentru desfășurarea unei activități economice profitabile. Oportunitățile identificate se pot constitui în adevărate soluții de dezvoltare economică a comunei. Turismul va aduce cu sine noi investiții, locuri de muncă și diversificarea economică. Astfel, conștientizarea riscurilor oferă posibilitatea analizării lor atente și găsirea soluțiilor care să conducă la scăderea probabilității de producere a acestora.

Printre problemele și disfuncționalitățile ofertei actuale se numără:

starea necorespunzătoare a infrastructurii de acces și a utilităților de bază;

structuri turistice de cazare și agrement insuficiente și puțin diversificate;

lipsa unor amenajări specifice și a unor condiții optime pentru vizitarea obiectivelor turistice;

servicii turistice insuficiente și parțial corespunzătoare din punct de vedere calitativ (în principal, lipsa unei informări corespunzătoare a turiștilor, modalități de petrecere a timpului liber);

slaba diversificare în ceea ce privește distribuția produsului turistic în Costești;

lipsa colaborărilor cu agențiile de turism, care să includă localitatea Costești în programele lor;

lipsa activităților de marketing care să conducă la construirea imaginii de destinație turistică;

lipsa organizării unor evenimente care să acopere perioadele de extrasezon;

promovare insuficientă pe plan național și internațional (insuficiente materiale promoționale).

3.8. Competiția și tendințele pieței

În comuna Costești, datorită diversității, volumului și valorii resurselor turistice prezente aici, este favorizată practicarea unor variate forme de turism, dintre care principale pot fi considerate turismul etno-cultural, cel cultural-religios, speoturismul, turismul rural și agroturismul.

Din acest punct de vedere, principalele zone cu care Costești intră în competiție sunt zonele cu ofertă similară din regiunea învecinată comunei. Aici se includ centre etnografice, centre folclorice, sate turistice, zone de artă și arhitectură populară, complexe monastice, precum și localități cu un bogat potențial speologic din județele Vâlcea, Gorj și Argeș, județe ce fac parte din frumoasa zonă turistică „Oltenia de Sub Munte”.

Zonele concurente oferă un produs turistic mai mult sau mai puțin complex, unele dintre zone fiind bogate atât în centre etnografice și centre folclorice, cât și în ansambluri monastice. Este cazul zonei Muscelelor Argeșului, care grupează cele mai multe centre etnografice și mănăstiri dintre toate zonele mari concurente.

Produsele oferite de zonele concurente, pe localități sunt prezentate în tabelul 3.8.1.

Tabelul 3.8.1. Localitățile concurente comunei Costești

Sursa: Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT

Pentru analiza concurenței au mai fost luată în calcul și capacitatea de cazare. Astfel, în tabelul 3.8.2. este prezentată situația capacității de cazare pe orașe, tipuri de unități și categorii de clasificare.

Tabelul 3.8.2. Capacitatea de cazare în principalele localități concurente ale comunei Costești Sursa: Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, INCDT – www.rotur.ro.

Din punct de vedere al capacității de cazare, localitățile concurente prezintă un punct forte comparativ cu comuna Costești. Însă, comuna dispune de un potențial turistic deosebit de valoros, recunoscut la nivel național, care permite practicarea unor forme de turism variate, evidențiindu-se astfel de localitățile concurente. Dar fără construirea unei baze tehnico-materiale care să susțină turismul în zonă, această activitate va rămâne doar o dorință și o perspectivă, nu foarte apropiată, a administrației locale.

Localitatea Costești dispune de o parte din rețelele tehnico-edilitare de bază (alimentare cu apă în sistem centralizat, canalizare – doar în zona centrală, telecomunicații, alimentare cu energie electrică etc.), de o rețea educațională, de acces facil la infrastructură feroviară, de o infrastructură rutieră diversificată (DN, DJ, Dc, DF) și de un mediu înconjurător nepoluat cu noxe industriale. De asemenea, existența unei cereri turistice permanente pentru formele de turism practicate în zonă, fac totuși din localitatea Costești un concurent puternic pentru orice altă zonă cu valențe etnoculturale, religioase sau naturale.

Arealul Costești este astfel o destinație turistică extrem de valoroasă, din care se desprind cel mai bine patrimoniul cultural-religios și cel natural. Din acest punct de vedere, piața pe care localitatea își oferă valorile către turiști este una cu tendințe de creștere. Turismul cultural, cu componentele religioasă și etnografică, începe să se afirme din ce în ce mai mult și în România, fiind un teritoriu marcat de prezența unor obiective turistice antropice valoroase și variate, care răspund foarte bine dorinței de cunoaștere a turiștilor. Interesul pentru vacanțele cu valențe etnografice și religioase este evidențiat atât de creșterea numărului de structuri de cazare, care vin să susțină activitatea turistică, cât și de creșterea numărului de turiști.

Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural reprezintă o soluție de promovare în spiritul dezvoltării durabile a oricărei destinații, ținându-se cont de necesitatea de a se realiza un echilibru între două mari tendințe ale turismului: pe de o parte, promovarea valorilor culturale și tradiționale unice, iar, pe de altă parte, protejarea acestora.

3.9. Recomandări pentru autoritatea publică locală și agenții economici din turism

Din analiza prezentată reiese că localitatea Costești beneficiază de un potențial turistic valoros și de numeroase oportunități, așa încât turismul poate deveni în următorii ani principala activitate economică a localității. Recăpătarea statului de „stațiune turistică de interes local”, de care a beneficiat comuna până în anul 1989, trebuie să constituie obiectivul central al oricărei politici de dezvoltare locală, o obligație ce revine autorităților pentru reabilitarea activității de turism, activitate bazată pe principiile dezvoltării durabile și care să răspundă actualelor cerințe ale pieței europene.

În conformitate cu HG 1122/2002, pentru aprobarea condițiilor și a procedurii de atestare a stațiunilor turistice, trebuie îndeplinite mai multe criterii minime pentru obținerea statutului de stațiune. Aceste criterii trebuie să se regăsească punctual, ca obiective prioritare în strategia de dezvoltare a comunei Costești.

Resursele locale de care dispune zona (naturale, antropice, umane) trebuie valorificate astfel încât să conducă la diversificarea ofertei și la atragerea unui număr din ce în ce mai mare de turiști.

Recomandări pentru autoritatea locală:

prin Planul de Urbanism al localității, în capitolul de Propuneri de dezvoltare/Planșa de reglementări, turismul trebuie inclus ca o activitate principală, care să stea la baza diversificării unor activități economice colaterale (servicii, mică producție, meșteșuguri);

în cadrul aparatului propriu al Primăriei este necesar a fi înființat un Departament pentru Turism, a cărui activitate trebuie să se axeze pe organizarea activității turistice locale și acordarea de consultanță pentru agenții din turism;

primăria, prin angajații Departamentului pentru Turism, are un rol determinant în consilierea/convingerea proprietarilor de gospodării cu un standard corespunzător, în scopul clasificării acestora ca pensiuni turistice. Lipsa structurilor turistice clasice trebuie suplinită prin apariția unui număr cât mai mare de pensiuni rurale;

extinderea rețelei de pensiuni turistice poate fi stimulată de atuoritatea locală prin acordarea, prin Hotărâre de Consiliu Local, a unor facilități sau scutiri de taxe și impozite pentru perioade determinate, prin promovarea gratuită a acestora pe site-ul primăriei, prin invitarea și susținerea financiară în vederea participării la diverse târguri și manifestări organizate de primărie, prin racordarea gratuită la rețeaua de utilități a comunei ș.a.;

proiectul PHARE CES 2007–2008, realizat prin subproiectare, de către Institutul Național de Cercetar-Dezvoltare în Turism, pentru Asociația Depresiunea Horezu, cuprinde pentru comuna Costești, activități investiționale menite să contribuie la dezvoltarea infrastructurii pentru turism și anume:

1. Asigurarea accesului direct între Stațiunea turistică Horezu – Mănăstirea Hurez – Mănăstirea Bistrița prin amenajarea străzilor Romani și Neagota – „Drumul mănăstirilor”, drum turistic deosebit de pitoresc care va facilita accesul între principalele obiective turistice ale zonei depresionare Horezu;

2. Reabilitarea parcării la Mănăstirea Bistrița (parcare + grup sanitar);

3. Amenajarea Peșterii Liliecilor din satul Bistrița (reamenajarea potecii acces, refacerea iluminării peșterii, amenajarea galeriei pentru vizitare);

4. Reabilitare ,,Muzeul Trovanților”, care presupune:

– îmbunătățirea accesului din DN 67 și a potecii din incintă;

– amenajarea parcării adiacente DN 67;

– împrejmuirea perimetrală a terenului;

– amenajarea a 3 platforme pentru amplasarea trovanților;

– amenajare chioșc metalic, în suprafață de 7 mp, pentru Casa de bilete și vânzări vederi, pliante, suveniruri;

5. Amenajarea unei platforme turistice multifuncționale în satul Bistrița;

6. Reabilitarea accesului în Depresiunea Horezu, presupune amplasarea unui panou informațional și la intrarea în comuna Costești, pe DN 67, în apropiere de „Muzeul Trovanților”.

pentru dezvoltarea turismului din perspectiva obținerii statutului de stațiune turistică mai sunt necesare și alte activități investiționale, precum:

– concesionarea de către Primărie, de la ANMR, a surselor de ape minerale în vederea realizării studiilor hidrogeologice și balneologice (refacerea captărilor, a instalațiilor de aducțiune, efectuarea de analize fizico-chimice, microbiologice și farmaco-dinamice pentru sursele de ape minerale), în scopul reabilitării izvoarelor de ape minerale și a valorificării lor prin turism;

– reabilitarea drumurilor de acces spre monumentele cultural-religioase (Bisericile Arnota, Grămești și Schitul de sub Piatră) și a drumurilor forestiere prin Cheile Bistriței și Pietrenilor;

– reabilitarea și conservarea tuturor clădirilor vechi din localitate și în măsura în care este posibil, amenajarea unui muzeu al satului în aer liber – pe un teren al primăriei, de preferință în zona centrală a satului Costești;

– realizarea unei baze de agrement (ștrand – de preferință cu apă minerală preîncălzită, terenuri de sport multifuncționale, alei de promenadă ș.a.) care să deservească turiștii aflați în vacanță, dar și populația rezidențială;

– extinderea și reabilitarea utilităților de bază ale localității, necesare susținerii unei activități turistice competitive: alimentarea cu apă, realizarea rețelei de canalizare la nivelul întregii comune și amenajarea unei stații de epurare;

– marcarea, pe perioada vacanței de vară, cu ajutorul elevilor, a tuturor potecilor turistice care pleacă din satele Bistrița și Pietreni, spre Munții Căpățânii, făcând legătura cu alte trasee marcate;

– inițierea, cu ajutorul dascălilor, a unor activități culturale la nivelul satului, cum ar fi: reînființarea echipei de fluierași, a unui ansamblu coral, a unei echipe de dansuri populare, activități dispărute în ultimul deceniu, care vor contribui cu siguranță nu numai la afirmarea unei vieți culturale puternice, dar și la mobilizarea energiilor tinerei generații spre domenii educativ-culturale;

– realizarea unei hărți a Munților Căpățânii cu traseele turistice marcate și afișarea acesteia într-un panou racordat la rețeaua electrică, amplasat într-un loc vizibil;

– afișarea, pe DN 67, la ambele intrări în comună, a panourilor personalizate cu „COMUNA COSTEȘTI”, alături de stema localității;

– editarea unui ghid turistic/hartă a localității, care să se găsească spre comercializare la toate pensiunile turistice și mănăstirile din localitate, la agențiile de turism și chioșcurile de ziare din județ;

– organizarea unui centru de echitație, unde turiștii pot închiria sănii pentru plimbare, în perioada de iarnă sau pot face plimbări, vara, cu cai, pe trasee bine stabilite și însoțiți de ghid; această activitate este susținută de existența la nivelul comunei de un efectiv de circa 150 de cai.

pentru atragerea unui număr crescut de turiști este binevenită organizarea de evenimente culturale, mondene, întâlniri de afaceri, al căror calendar să fie promovat în media, pe site-ul primăriei sau prin trimiterea către agenții de turism, asociații profesionale interesate, administrații centrale și locale;

în perspectiva diversificării activităților de turism, Primăria va trebui să faciliteze concesionarea unui teren în vederea realizării unui sat de vacanță cu grad de confort la 2-3 stele, cu o capacitate de circa 50 locuri, în căsuțe, bungalow-uri + platformă de campare, dotat cu oficiu pentru pregătirea mesei, grup sanitar, parcare, alimentare la utilitățile de bază;

pentru creșterea și diversificarea structurilor de cazare în localitate este necesară implicarea Primăriei în reabilitarea ansamblului de construcții existent, situat în vecinătatea Mănăstirii Bistrița (cămin P+1 cu 32 de garsoniere + cantină) și transformarea lui într-un complex turistic, prin modernizarea și extinderea clădirilor existente, realizându-se următoarele funcțiuni: hotel categoria de confort 2 stele, restaurant categoria I, camping 40 locuri – 2 stele, teren de sport multifuncțional și parcare. Informații detaliate despre investiție au fost oferite Primăriei Costești, de către INCDT, odată cu “Proiectul de amenajare turistică a Peșterii Liliecilor”;

exploatarea de calcar din satul Bistrița reprezintă nu numai locuri de muncă pentru localnici și impozite către bugetul local. Această activitate economică are un puternic impact negativ asupra mediului și asupra activității de turism. Administrația locală trebuie să consulte o instituție specializată pentru identificarea de soluții tehnice practice de renaturarea hălzilor de calcar și stabilizarea lor fizică;

aplecarea către tradiția și obiceiurile legate de sărbătorile religioase a populației din zonă este bine cunoscută. Sărbătorile de iarnă (Crăciun, Anul Nou), sunt așadar un prilej pentru organizarea de către Primărie a unor manifestări axate pe obiceiurile religioase ale locului, jocuri distractive și concursuri și pot deveni un eveniment care să atragă în jurul lui nu numai localnicii, dar și locuitori din centrele urbane apropiate. Manifestarea va depăși cu certitudine granițele zonei dacă este bine organizată. Însoțite de o promovare agresivă, de slogane cu adresabilitate spre anumite grupuri țintă, aceste serbări pot deveni o ,,marcă” a localității, iar în timp s-ar putea crea o tradiție. Antrenarea în aceste sărbători a unor categorii socio-profesionale cu un anume nivel de pregătire – profesori, preoți, elevi, pot imprima manifestării o ținută culturală. Pe parcursul unui an se pot organiza și alte tipuri de manifestări care pot avea diverse teme: gastronomice, culturale, istorice, sportive, despre protecția mediului, întâlniri cu fiii satului, expoziții de fotografie tematică ș.a.

Recomandări pentru agenții din turism:

calitatea serviciilor oferite turiștilor trebuie să fie o preocupare permanentă pentru toți agenții din turism, pentru a se impune pe piață și pentru a face față concurenței;

calificarea și formarea profesională permanentă a angajaților din turism este o garanție pentru o afacere profitabilă și nu trebuie privită ca pe o cheltuială, ci ca pe o investiție pe termen lung;

diversificarea serviciilor oferite turiștilor, așa cum reiese din studiile de piață realizate în decursul anilor de către INCDT, este una din motivațiile importante în alegerea unei destinații, de aceea trebuie să i se acorde atenția cuvenită;

agrementul este deficitar în oferta turistică de servicii a localității, de aceea este necesar a fi dezvoltat ca varietate și capacitate;

pentru deținătorii de structuri de cazare ar fi utilă asocierea cu diverși meșteri populari, în principal pentru vizitarea atelierelor, pentru organizarea de demonstrații de confecționare a unor obiecte de artizanat, în cadrul cărora turiștii interesați pot lua și lecții contra cost; asocierea ar putea deveni o afacere profitabilă pentru ambii parteneri;

este recomandat ca fiecare deținător de structură de cazare să ofere gratuit turiștilor: materiale informative (hărți ale zonei, pliante, ghiduri sau monografii ale obiectivelor naturale și culturale din zonă), servicii de ghidaj, mijloc de transport pentru excursii locale, rezervări pentru mijloacele de transport în comun, servicii care pot atrage un număr din ce în ce mai mare de turiști.

3.10. Lansarea în circuitul internațional a turismului rural din Costești

3.10.1. Costești – sat turistic European

Oferta turistică actuală a comunei Costești este creată, în principal, de cadrul natural atractiv în care se desfășoară activități meșteșugărești vechi de sute de ani.

Comuna Costești este probabil localitatea cu cea mai mare densitate de monumente și obiective declarate bunuri de patrimoniu național din județul Vâlcea, cu monumente ale naturii de prim ordin și cu muzee de o valoare artistică și geologică inestimabilă. Pe teritoriul său se află amplasate nu mai puțin de 23 obiective declarate bunuri de patrimoniu, ce cuprind situri naturale, arheologice, ansambluri mănăstirești, schituri și biserici vechi, cruci vechi de piatră sau ansambluri de arhitectură rurală, toate de valoare excepțională.

Dacă la aceste obiective se mai adaugă o colecție muzeală cu sculpturi valoroase semnate Gh. D. Anghel, un muzeu geologic unic în România – „Muzeul Trovanților”, amplasat în plin cadru natural, fenomenele endocarstice ale Cheilor Bistriței – cele mai înguste chei din țară, cu cele 22 de peșteri ale sale sau ale Pietrenilor, domeniul de alpinism, oferit de pereții verticali ai masivului Buila – Vânturarița sau domeniul schiabil al zonei Govora – Zmeuretu, se obține o privire de ansamblu a ceea ce poate oferi comuna Costești istoricilor, geologilor, speologilor, arhitecților, cunoscătorilor de artă, montaniarzilor, amatorilor de sporturi de iarnă sau de sporturi extreme și nu în ultimul rând turiștilor și vizitatorilor din țară și străinătate.

Acest valoros potențial turistic trebuie însă susținut de alte componente ale ofertei precum structurile de cazare și de alimentație, de infrastructură și utilități, de forță de muncă din turism, fără de care nu poate exista produsul turistic final, propus spre comercializare.

Prețurile/tarifele serviciilor turistice reprezintă, de multe ori, un factor determinant în alegerea unei destinații în defavoarea altora. Prețul/tariful comunică suficiente informații turistului cu privire la natura, calitatea și caracteristicile competitive ale produsului turistic.

Distribuția produsului turistic Costești se realizează, în principal direct. În ultimul timp, un rol din ce în ce mai important în marketingul turistic revine distribuției prin intermediul Internet-ului, văzută ca modalitate de acoperire a unui segment mare de turiști.

3.10.2. Amenajarea turistică a satului Costești

Oferta de cazare din comuna Costești este prezentă pe diferite site-uri de turism (www.ipotesti.pensiunituristice.com, www.romaniantourism.ro, www.rotur.ro), în acest fel turistul fiind informat cu privire la serviciile oferite, categorie, posibilități de petrecere a timpului liber etc. Internet-ul, prin avantajele pe care le oferă consumatorului – funcționare non-stop, acoperire mondială, prezentare cu fotografii color a destinațiilor și a atracțiilor turistice, costuri relativ scăzute etc. – este un canal de distribuție foarte rapid și din ce în ce mai căutat.

Promovarea activității turistice pentru comuna Costești urmărește în primul rând recâștigarea piețelor pierdute după anul 1989, concomitent cu pătrunderea pe noi piețe turistice. Acest obiectiv general este susținut de alte obiective specifice precum: crearea notorietății produsului turistic Costești și atragerea de noi segmente de turiști.

În vederea promovării comunei Costești se pune accentul, în principal, pe densitatea mare de monumente și obiective declarate bunuri de patrimoniu național, cu monumente ale naturii de prim ordin și cu muzee de o valoare artistică și geologică inestimabilă.

Unul dintre pașii importanți realizați de Primăria Costești cu privire la promovarea comunei, a fost construirea unui site pe Internet, această modalitate de promovare fiind una dintre cele mai utilizate în ultimul timp. Astfel, site-ul www.costestivalcea.ro, realizat cu sprijinul primăriei, prezintă informații despre potențialul turistic, istorie, despre administrația comunei (primărie, învățământ, sănătate, poliție), precum și despre evenimentele curente și anuale desfășurate în Costești. De asemenea, site-ul prezintă legături către două pagini speciale „Vederi din Costești” și „Vânătoare în Costești”, dedicate amatorilor de poze cu peisaje minunate și respectiv, amatorilor de vânătoare.

Site-ul conține informații cuprinzătoare despre principalele obiective turistice din zonă, informații susținute și de poze ale obiectivelor respective. Legătura către descrierile obiectivelor turistice, precum și către descrierea principalelor clădiri administrative din comună se face atât prin intermediul butoanelor de legătură, cât și prin intermediul unei hărți interactive ce prezintă localizarea fiecărui obiectiv. Pagina dedicată vânătorii prezintă informații complete și la zi referitoare la posibilitățile și perioadele de vânătoare.

Figura 3.10.1. Site-ul comunei Costești

Sursa: www.costestivalcea.ro

Calificarea personalului care lucrează în turism este un aspect determinant pentru calitatea serviciilor. În condițiile unei concurențe tot mai accentuate, chiar și numai pe piața românească, serviciile și calitatea acestora sunt de cele mai multe ori determinante în alegerea unei destinații turistice.

Autoritatea Națională pentru Turism, prin Compartimentul Cercetare și Învățământ, organizează cursuri de specialitate pentru sectorul turistic, prin rețeaua Ministerul Educației și Cercetării și acordă brevete și certificate de specialitate. Pentru lucrătorii din turismul local, care nu sunt absolvenți de studii superioare de specialitate, sunt recomandate cursuri de instruire profesională pentru administratori de pensiune, ospătari, bucătari, cursuri de perfecționare de limbi străine și calculator.

3.11. Analiza cererii

Diversitatea formelor de turism practicabile în Costești, generate de oferta turistică extrem de bogată, atrage multe și variate categorii de turiști. În afara turiștilor români interesați de valorile turistice ale comunei, comuna înregistrează și un număr deloc de neglijat de turiști străini care asigură legături cu piețe externe puternice din punct de vedere turistic.

Analiza cererii trebuie să țină cont în primul rând de evoluția cantitativă a segmentului de turiști. În acest scop a fost analizat anul 2002, când fenomenul turistic în România a atins nivelul maxim și perioada 2010 – 2012.

Principalii indicatori ai circulației turistice în comuna Costești în anii 2002 și 2010 – 2011 sunt prezentați în tabelul nr. 3.11.1.

Tabel nr. 3.11.1. Cererea turistică înregistrată în comuna Costești

Sursa: Pentru anul 2002 datele au fost preluate din evidențele Institutului Național de Statistică și ale Ministerului Turismului, iar pentru perioada anilor 2010 – 2012 datele au fost furnizate de Consiliul Local Costești.

Analiza circulației turistice pentru anul 2002, comparativ cu perioada 2010 – 2011 reflectă următoarele aspecte:

în 2002, circulația turistică în Costești înregistra valori foarte mici pentru indicatorii turiști și înnoptări, mai ales în ceea ce privește turiștii străini;

în perioada 2010 – 2011, atât numărul turiștilor, cât și numărul înnoptărilor cunosc o creștere semnificativă comparativ cu anul 2002. Astfel, numărul turiștilor străini crește de 2 ori, în timp ce numărul total al înnoptărilor crește și el cu 300,7%;

indicatorul „durata medie a sejurului” a înregistrat, atât în 2002, cât și în perioada 2010 – 2011, o valoare foarte scăzută, situație explicabilă prin ponderea ridicată a turismului itinerant, dar și lipsei unor unități de cazare diversificate și cu grad ridicat de confort; în același timp, în cazul turismului de sejur, se constată că turiștii preferă orașele din apropiere, acestea dispunând de unități de cazare mai diversificate și cu grad de confort mai ridicat;

tot după 2002, dimensiunile circulației turistice nu sunt redate cu fidelitate de către indicatorul ,,turiști cazați”, mai multe categorii de turiști (persoanele care merg în vizită la rude și/sau prieteni și beneficiază de găzduire în locuințele acestora, cei care apelează la spațiile de cazare neomologate – case ale localnicilor, camping-uri și popasuri turistice improvizate etc. – și cei care își petrec vacanțele sau sfârșitul de săptămână în reședințele secundare proprii), nefiind înregistrați în statisticile oficiale; potrivit unor evaluări ale autorităților locale, numărul acestora se ridică la o valoare considerabilă.

dat fiind faptul că numărul turiștilor cazați în structurile turistice din comuna Costești nu reflectă cu exactitate circulația turistică, va fi luată în calcul și prezentată situația vizitatorilor înregistrați la diferite obiective turistice sau manifestări culturale.

Tabel nr. 3.11.2. Situația numărului de vizitatori în comuna Costești

Sursa: Administrația obiectivelor turistice (mănăstirile Bistrița și Arnota)

Graficul 3.11.1. Evoluția numărului de vizitatori în perioada 2007-2012

Sursa: Date prelucrate personal

Informațiile prezentate completează datele referitoare la cererea turistică, reflectând mai fidel dimensiunile fenomenului turistic în comuna Costești. Conform administratorilor obiectivelor turistice (mănăstirile Bistrița și Arnota), în anotimpul cald au existat perioade când, la sfârșit de săptămână, în localitatea Bistrița au intrat circa 20 de autocare. Cei mai mulți vizitatori/zi se înregistrează la sărbătorile religioase de Sf. Marie (15 august) și de Sf. Grigorie Decapolitul (20 noiembrie). Deplasarea în zonă se face cu autocarul și cu mașini personale.

Comparativ cu numărul turiștilor care au înnoptat în spațiile de cazare din comuna Costești, numărul vizitatorilor înregistrați la obiectivele turistice este mult mai mare. Creșterea numărului de turiști înregistrați la obiectivele religioase din localitate se înscrie în tendința generală de creștere la nivel național a cererii pentru turismului religios și de pelerinaj, dar se explică și prin existența în apropierea arealului studiat a unor stațiuni balneare de interes național (Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora) și a reședinței de județ (Municipiul Râmnicu Vâlcea), o sursă emitentă importantă a fluxurilor de vizitatori din zona Costești. Datele statistice arată că, în stațiunile turistice și implicit balneare din România, numărul de turiști a crescut continuu din anul 2002 pâna în anul 2011. Societățile din turismul balnear oferă turiștilor veniți în stațiuni, în zilele fără tratament, modalități diverse de petrecere a timpului liber și deseori acestea se concretizează în excursii de o zi sau două la obiectivele turistice din apropiere.

3.12. Vizitatorii obiectivelor turistice

Vizitatorii Parcului Național sunt în principal turiștii care au venit în localitate pentru un sejur mai lung de 3 zile și cei care sunt în trecere prin localitate, fiind plecați la „plimbare în zonă”.

Muzeul Trovanților are, în principal, vizitatori care fie sunt veniți la rude și prieteni, fie au treabă în localitate, fie sunt plecați „la plimbare” și vizitează obiectivele turistice ale zonei.

Figura 3.12.1. Categoria de vizitatori

Sursa: Datele au fost furnizate de Consiliul Local Costești

Mănăstirea Bistrița este vizitată în special de turiștii care sunt veniți în sejururi de 1-2 zile, de cei care sunt veniți cu treabă în localitate (în apropiere se află cariera de piatră de la Costești) și de cei care sunt veniți la rude și la prieteni.

Figura 3.12.2. Categoria de vizitatori – Mănăstirea Bistrița

Sursa: Datele au fost furnizate de Consiliul Local Costești

În cazul Mănăstirii Bistrița și Parcului Național cea mai mare parte a turiștilor intervievați vizitaseră anterior aceste obiective turistice (90% – Parcului Național, 60% – Bistrița). Din cei 11 turiști intervievați la Muzeul Trovanților, 8 vizitau pentru prima dată acest obiectiv.

Figura 3.12.3. Vizitare anterioară a obiectivului touristic

Sursa: Datele au fost furnizate de Consiliul Local Costești

Aprecierea serviciilor de către turiști:

felul în care sunt primiți turiștii

Peste 70% dintre turiștii intervievați s-au declarat foarte mulțumiți (au acordat note de 9 și 10 pe o scală de la 1 la 10 în care 1 înseamnă foarte nemulțumit și 10 foarte mulțumit) de felul în care au fost primiți de către personalul obiectivelor turistice vizitate.

aspectul general al locului

Un procent de peste 90% dintre vizitatorii chestionați au declarat că sunt foarte încântați de aspectul general al obiectivelor turistice, acordând note de 9 și 10 pe o scală de la 1 la 10 (1 – deloc încântat, 10 – foarte încântați).

calitatea materialelor de prezentare

În ce privește calitatea materialelor de prezentare, 50% dintre vizitatori au declarat că este foarte bună, 40% au afirmat că este bună, iar 10% nu s-au arătat satisfăcuți.

Parcarea

50% dintre vizitatori s-au declarat foarte mulțumiți de calitatea parcării.

Schimbări necesare

Vizitatorii Parcului Național au declarat că este necesar să se realizeze următoarele schimbări: să existe un ghid care să ofere informații turiștilor, pliante care să cuprindă informațiile relevante, să se îmbunătățească parcarea.

La Muzeul Trovanților au fost sugerate următoarele modificări: existența unui ghid care să fie cunoscător a 2 limbi străine, plasarea de indicatoare turistice în sat către obiectivul turistic, publicitate astfel încât locul să devină cunoscut, realizarea de pliante cu informații relevante care să facă și o promovare a zonei.

Pentru a îmbunătăți serviciile și a atrage mai mulți turiști mănăstirea Bistrița are nevoie de următoarele schimbări, conform declarațiilor turiștilor: rezolvarea problemei cerșetorilor, promovarea mai intensă a mănăstirii, peșterii, defileului, îmbunătățirea accesului (repararea drumului) către peșteră și către mănăstirea Arnota, îmbunătățirea sistemului de iluminat din peșteră, amplasarea de indicatoare pentru obiectivele turistice care să indice și timpul, condițiile de drum, instalarea unor scurte istorice la intrarea în monumentele istorice, realizarea unei hărți a zonei, existența unui ghid care să ofere informații, mutarea fabricii de calcar, renovarea sitului.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Zona studiată dispune de un potențial turistic extraordinar, reprezentat atât prin obiectivele naturale numeroase si valoroase, cât și prin cele antropice, toate laolaltă făcând din această parte a Olteniei, una dintre regiunile cu cel mai ridicat potențial turistic. Promovarea și valorificarea acestui patrimoniu a fost făcută în anumite limite, mult departe de potențialul său, aceasta prezentând atât avantaje cât și dezavantaje. Un avantaj important este ca în zonă sunt încă numeroase obiective foarte puțin sau chiar deloc promovate și valorificate. Promovarea și valorificarea insuficientă au dus pe de o parte la păstrarea numeroaselor obiective naturale nealterate de intervenția umană și deci cu un potențial turistic foarte ridicat, dar pe de altă parte a dus și la degradarea unor obiective turistice antropice de o valoare foarte mare.

În zonă, în special în partea montană nelocuită, care constituie majoritatea suprafeței localităților componente, s-au păstrat într-o stare foarte bună de conservare suprafețe întinse de pădure și gol alpin, în perimetrul cărora se găsesc obiective turistice de interes major: sectoarele de chei din zonele carstice, peșterile, văile râurilor.

Efectele negative asupra mediului natural și implicit asupra obiectivelor turistice naturale se fac simțite în zonele intens frecventate de către turiști, cum sunt: Cheile Bistriței, Peștera Liliecilor, Cheile Oltețului, Peștera Muierii, etc. În special în zona sectoarelor de chei și pe văile râurilor, în apropierea localităților, unde circulația turistică este foarte intensă, practicându-se în special turismul de week-end, trebuie luate măsuri în ceea ce privește controlul activităților turistice, pentru înlăturarea efectelor negative (numeroase vetre de foc, deșeuri, distrugeri ale vegetației, inscripții, etc.) și pentru luarea de măsuri ce vor duce la evitarea unor distrugeri ireversibile.

Un patrimoniu natural aproape deloc valorificat este cel sportiv. Zona montană dispune de toate calitățile pentru practicarea sporturilor specifice: trekking, escaladă, speo-escaladă, rafting/canioning, parapantă, mountain-bike, etc.

În viitoarele acțiuni de promovare și valorificare a patrimoniului turistic natural, trebuie să se țină neapărat seama de următoarele aspecte, în concordanță cu principiile dezvoltării durabile și ale valorificării durabile a resurselor:

identificarea și păstrarea nealterată a zonelor naturale de interes științific major;

minimizarea efectelor activităților antropice în zonele naturale cu obiective turistice naturale vizitabile;

păstrarea echilibrului între promovare/valorificare și menținerea obiectivelor naturale nealterate;

păstrarea echilibrului între păstrarea calității de obiectiv turistic natural și asigurarea dotărilor necesare practicării turismului la standarde moderne de confort și siguranță;

utilizarea pentru amenajări turistice de infrastructură și servicii a tehnicilor prietenoase mediului;

trecerea de la turismul necontrolat la cel organizat care va duce atât la păstrarea controlului și minimizarea efectelor negative, cât și la obținerea de beneficii materiale pentru zonă;

promovarea sporturilor specific montane.

În ceea ce privește patrimoniul antropic, zona dispune de o mulțime de obiective, reprezentate în special de cunoscutele mănăstiri (Bistrița, Arnota), de numeroase biserici, monumente de arhitectură, muzee, manifestări, etc.

În cazul mănăstirilor situația este bună, toate beneficiind în ultimii ani de campanii de consolidare și restaurare.

Situația este mult mai proastă în cazul bisericilor parohiale, unele foste schituri, unde, din insuficiența fondurilor, nu s-au mai executat de mult lucrări de întreținere/restaurare sau chiar mai rău, au fost executate lucrări de mântuială, neprofesioniste. Există pe de o parte pericolul degradării în timp al acestor obiective prin nerealizarea intervențiilor necesare consolidării și restaurării. Un caz tipic este cel al bisericii Grușețu din Costești, părăsită de câțiva zeci de ani, aflată într-o stare avansată de degradare. Într-o stare ceva mai bună, datorată însă doar faptului că bisericile sunt funcționale, se află bisericile Peri, 44 Izvoare, Păpușa, care necesită însă lucrări urgente. Pe de altă parte, un mare pericol îl reprezintă nerespectarea normelor de restaurare la executarea lucrărilor. Se pot da numeroase exemple de lucrări executate cu bune intenții, dar fiindcă n-au fost făcute de către profesioniști, au făcut chiar mai rău.

O parte importantă a patrimoniului local îl reprezintă cel bazat pe tradiții, meșteșuguri, care este într-un pericol mult mai mare. În afară de olărit, care s-a menținut constant în topul priorităților, celelalte activități tradiționale au fost lăsate deoparte, unele pierzându-se sau denaturându-se. În societatea actuală aceasta este un mers firesc, dar fiindcă acestea reprezintă un patrimoniu extraordinar greu sau imposibil de recuperat, trebuie investit pentru păstrarea a ceea ce mai există. Acest patrimoniu este constituit din: arhitectură tradițională, instalații și unelte tradiționale, meșteșuguri tradiționale (olărit, prelucrarea lemnului cu toate ramurile sale, de la cherestea până la manufactura obiectelor de uz casnic, țeserea covoarelor oltenești, apicultură, păstorit, pomicultură, etc.), obiceiurile și tradițiile locale.

Pentru atragerea în continuare a turiștilor, satisfacerea dorințelor acestora și, nu în ultimul rând, creșterea profitului, enumăr următoarele propuneri:

informatizarea întregii unități;

încheierea de contracte de colaborare cu o serie de agenții de turism din țară și străinătate;

trimiterea unor oferte societăților mari;

participarea la târguri de specialitate;

realizarea de material promoțional;

organizarea de acțiuni speciale: simpozioane pe diverse teme, seri distractive etc.;

închirierea sălilor de conferință;

extinderea și diversificarea agrementului în unitate pentru creșterea încasărilor din prestați suplimentare;

perfecționare profesională continuă a personalului angajat;

expoziții de grafică, pictură, sculptură, florale în holul hotelului;

aplicarea unor tarife diferențiate pentru turiștii fideli, grupuri organizate, pentru cei care sunt cazați în week-end.

Toate acestea se pot realiza investind o parte din profit în timp, ținând cont de situația existentă pe piața turistică vâlceană și prin eforturile și conștiinciozitatea personalului de la toate nivelele.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Bran, F., Marin, D., Simon, T. (1998), Economia Turismului, Editura Economică, București;

Bran, F., Marin, D., Simon. T. (2006), Turismul Rural, Model European, Editura Economică, București;

Bratucu, G., Dima, D. (2002), Marketing în turism, Editura Psihomedia, Sibiu;

Bucur-Sabo, M. (2006), Marketing turistic, Editura Irecson, București;

Cocean, P., Vlasceanu, Gh., Negoescu, B. (2005), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București;

Cristureanu, C. (2006), Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editua C. H. Beck, București;

Erdeli, G., Gheorghilaș, A. (2006), Amenajări turistice, Editura Universitară, București;

Gheorghilaș, A. (2005), Geografia turismului internașional, Editura Universitară, București;

Glăvan, V. (2000), Turismul în România, Editura Economică, București;

Glăvan, V. (2000), Resursele turistice pe Terra, Editura Economică, București;

Ionescu, I. (2000), Turismul fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Print, București;

Ielenicz, M., (2000), Geografia Romaniei. Mica enciclopedie, Editura Corint, București;

Henche, B. G. (2004), Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București;

Marinoiu, C. (1987), Itinerare Vâlcene, Editura Sport-Turism, București;

Minciu, R. (2000), Economia Turismului, Editura Uranus, București;

Minciu, R., Ispas, A. (1994), Economia turismului, Editura Universitatea Transilvania, Brașov;

Nedelea, A. (2003), Politici de marketing în turism, Editura Economică, București;

Neguț, S., Nicolae, I., (2005), Patrimoniul mondial cultural și natural UNESCO, Editura Meronia, București;

Nistoreanu, P. (2001), Ecoturism și turism rural, Editura Tehnică, București;

Nistoreanu, P. (2003), Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București;

Snak, O., Neacsu, N., Baron, P. (2001), Economia turismului, Editura Expert, București;

Stăncioiu, F. (2004), Strategii de marketing în turism, Editura Economică.

Pagini web:

***www.biblioteca-digitala.ase.ro

***www.documentareonline.ro

***www.infotravelromania.ro

***www.bastina.ro

***www.costestivalcea.ro

***www.infopensiuni.ro

***www.jurnaldecalator.ro

***www.romaniaturistica.ro

***www.olteniadesubmunte.ro

***www.manastiriortodoxeromane.blogspot.ro

***www.fpdl.ro

***www.turistinfo.ro

***www.prefecturavalcea.ro

***www.scritube.com

***www.eudirect.ro

***www.turistik.ro

***www.euranek.com

***www.valcea.insse.ro

***www.biblioteca-costesti.blogspot.ro

***www.wikipedia.org

***www.jurnaldecalator.ro

***www.romaniamegalitica.blogspot.ro

***www.monument-istoric.ro

***www.biserici.org

***www.ghidulturistic.ro