Lucrarea Duhului Sfant

Cuprins

I. INTRODUCERE

ÎI. AUTOBIOGRAFIA SPIRITUALĂ

III. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

Scopul lucrării Duhului Sfânt

IV. PERSOANĂ DUHULUI SFÂNT

Lucrarea Duhului Sfânt în Vechiul Testament

Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Testament

V. DIVINITATEA DUHULUI SFÂNT

VI. BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT

Scopul botezului cu Duhul Sfânt

VII. DARURILE DUHULUI SFÂNT

Daruri de descoperire

Daruri de putere

Daruri de inspirație

VIII. DUHUL SFÂNT MÂNGÂIETORUL

Introducere

Multora dintre oamenii obișnuiți învățătură despre Duhul Sfânt le etse foarte confuză. Ei cred că Isus a trăit pe pământ cu 2000 de ani în urmă și simt că trebuie să existe “undeva în univers” un soi de ființă atotputernică, însă întâmpina dificultăți când în discuție intră Persoană Duhului Sfânt.

Pe măsură ce intelegenea noastră cu privire la modul în care Dumnezeu lucrează în viață noastră se va adânci vom descoperii cu încântare posibilitatea de a-L cunoaște pe Duhul Sfânt în mod persoanl.

Duhul Sfânt este o Persoană divină. Dicționarul Webster notează că Duhul Sfânt este „prezența activă a lui Dumnezeu în viață umană, constituind a treia Persoană din Trinitate”. Biblia nu afirmă explicit acest adevăr, dar ni-l revelează prin terminologia și simbolurile referitoare la Duhul Sfânt

Pentru că nu de puține ori am avut ocazia să aud despre Duhul Sfânt căci este doar o influență, doar o putere primită de sus; doresc să îmi rezerv câteva rânduri pentru a putea aduce argumente la ceea ce am afirmat mai sus, și anume că Duhu Sfânt este o persoană.

Scopul lucrării pentru care am ales acest subiect este că personal viață mea a fost schimbată de Duhul Sfânt, am vrut să înțeleg mai bine acest subiect din punct de vedere teologic, și doresc că prin acest material să ne fixăm mai bine în minte învățăturile scripturale despre Duhul Sfânt astfel să nu fim clătinați de orice zvon sau izvodire a minții omenești.

În primul rând aș vrea să afirm un adevăr categoric: Duhul Sfânt este o persoană umană și una divină în același timp.

AUTOBIOGRAFIA SPIRITUALĂ

Voi începe mărturia mea prin descrierea unor etape din viață mea încă din copilărie.

Îmi aduc aminte cu drag de zilele copilăriei mele, de vremurile în care mergeam la joacă cu prietenii de pe stradă unde locuiam, dar și cu colegii din școală generală unde mergeam.

În următoarele câteva rânduri aș vrea să descriu puțin zona unde locuiam în vremea aceea, acum fiind aici au mai rămas doar părinții mei și un frate mai mic. M-am născut în Bistrița și am locuit împreună cu familia mea într-o zona mai retrasă a orașului, această reprezenta un avantaj pentru mine că și copil deoarece aveam mai multe activități și locuri de joacă alături de vecinii mei. Stradă pe care locuiam se numea “Subcetate” era o stradă doar cu case, nu aveam blocuri deloc, abea după anul 2007 s-au construit blocurile. Stradă era situala la ieșirea din oraș iar distanță până la școală era destul de mare, îmi lua mai bine de 40 minute să ajuns până la școală. Având în vedere că în timpul cât am făcut eu școală generală și liceul nu era un mijloc de transport public în zona aceea dar asta nu m-a împiedicat să merg la școală zilnic de dragul pauzelor și a jocului cu colegii, nu prea eram eu interesat de învățat pe atunci, o făceam pentru că părinții mă obligau să învăț.

Am crescut într-o familie creștină care mă iubește mic, iar de când am fost mic părinții mei s-au străduit să îmi ofere toate lucrurile de care un copil avea nevoie, pe lângă învățăturile din Biblie, mersul la biserica și dragostea lor care era necondiționată. Am primit din partea lor o educație bună, tot timpul mă învățau să salut respectuos pe vecini și pe cei din jur. M-au dus la biserica regulat și îmi spuneau că este foarte important să mă rog atunci când servesc masă când mă pun seară la culcare și când mă trezesc, deasemenea m-au învățat cum să mă rog, ce cuvinte să rostesc și că orice părinte presupun, prima rugăciune care m-au învățat a fost “Tatăl nostru”.

Bunicii din partea tatălui nu i-am cunoscut pentru că ei au murit când eu eram foarte mic, dar bunicii din partea mamei mi-au fost foarte apropiat mai ales că locuiau pe aceeași stradă cu noi. Îmi plăcea să îl ascult pe bunicul care îmi povestea întâmplări foarte interesante din viață lui de fiecare dată când mergeam pe la el. El a fost în ce de-al ÎI-lea război mondial și îmi povestea experiențele pe care le-a trăit în război pe tot parcursul cât a fost acolo. Nu mă mai săturăm să îl ascult și chiar dacă se întâmplă să îmi povestească întâmplări pe care mi le-a mai spus ascultăm la fel de atent.

La vârstă de 7 ani am început școală clasa I. Nu am fost la grădiniță deoarece generațiile mai mici cu 2 ani decât mine au prins perioada în care părinții trebuia să îi ducă la grădiniță. Pot să îmi aduc cu ușurință aminte de primele zile de școală în care eram foarte emoționat și rușinos, dar pe măsură ce timpul a trecut am început să mă împrietenesc cu colegii și cu doamna învățătoare. Nu știu de ce dar învățătoarea mea din clasele I-IV m-a luat la ochi buni și beneficiam din partea ei de mai multă atenție decât ceilalți, dar chiar și așa atunci când făceam prostii sau nu eram cuminte eram pedepsit și eu, de asta nu scăpăm. Aveam în clasa un coleg care a rămas repetent de două ori consecutiv, drept urmare era mai mare că noi toți cu doi ani. Pe lângă că era repetent și având avantajul că era mai mare decât noi tot timpul se credea mai superior și mai deștept decât noi și ne tot necăjea. Mie nu îmi convenea deloc atitudinea lui și deseori mă luăm la bătaie cu el în curtea școlii, pentru că îmi spunea să ascult de el că e mai mare că mine, asta probabil mă enerva cel mai tare deoarece eu acasă eram cel mai mare , aveam doar două surori mai mici. Dar fiindcă eu locuiam la casă și aveam și gospodărie părinții mă puneau să îi ajut cu lucrul casei, era un avantaj pentru mine în comparație cu acest coleg care locuia la bloc, pentru că condiția mea fizică era mai bună că a lui. Trebuie să recunosc că deși nu era permis să ne batem în incinta școlii eram mândru să fiu învingător și mai ales cu unul mai mare că mine. Când mergeam în clasa fugeam înainte și spuneam doamne învățătoare că ne-am bătut pentru că el a început și eu eram obligat să mă apar, iar pentru că doamna învățătoare mă avea la ochi buni mai mult mă credea pe mine decât pe el deși nu spuneam adevărul totdeauna

Timpul a zburat, eu am crescut și anii de școală din clasele I-IV s-au dus. Am ajuns în clasele V-VIII în care ama vut parte de mai mulți profesori și o dirigintă. Am schimbat și colegii și totul, parcă am început de la zero. Eram foarte atent să văd dacă și dirigina mă luase la ochi buni și dacă sunt unu dintre favoriții ei, am rămas dezamăgit când am realizat că ea nu avea favoriți, toți aveam același drepturi și nu conta cine eram. Parcă colegul meu cu care mă tot cindaneam îmi lipsea și simțeam milă față de el pt că nu a ajuns în clasa a V-a deoarece a rămas repetent din nou. Timpul trecea eu creșteam iar odată cu mine creșteau și responsabilitățile. Având în vedere că părinții mei continuau să se ocupe de educația mea am reuzit să pună în mintea mea că trebuie să fiu un om bun, disciplinat , ordonat, om în societate, toate lucrurile și responsabilitățile morale pe care ei m-au ajutat să le dobândesc îmi plăceau și mă făceau să mă simt bine, dar când venea vorba despre partea spirituală, Biserica, rugăciune, de o relație persoană cu Dumnezeu, de faptul că El ne da mântuire, viață veșnică, că ne iartă păcatele, etc; mi se părea ceva foarte plictisitor și încercăm să evit pe cât posibil aceste discuții privitoare la cer. Mi se părea imposibil că să ai o relație de genula cesta cu cineva pe care nu poți să îl vezi și să îl auzi.

Părinții mă sfătuiau la momentul potrivit să închei un legământ cu Domnul, dar nu înainte de a avea o relație persoanlă cu Isus. Pe măsură ce creșteam aceste sfaturi mă puneau pe gânduri, iar pe lângă bucuriile și împlinirile pe care le simțeam alături de cei dragi și în familie, înlăuntrul meu simțeam nevoia de a simți mai mult și oarecum eram conștient că am nevoie de o viață persoană cu Dumneze.

Simțeam că viață mea necesită o schimbare în domeniul spiritual. Deși negăm asta în față părinților oarecum mă ascundeam după replici de genu : “ nu văd nici o satisfacție în lucrurile spirituale” “ este atâta de plictisitor să vorbim despre Dumnezeu, sunt alte lucruri mai importante”. Aveam nevoie de prezența lui Dumnezeu în viață mea persoanală nu doar prin părinții mei. Anturajul din care făceam parte nu era unul care să mă încurajeze la aceste lucururi, prietenii mei de pe stradă și de la școală mulți dintre ei nu erau creștini, nu mergeau la biserica iar pentru că eram prieten cu ei era un mare dezavantaj pentru mine.

În vara anului 2004 pe când aveam 18 ani la noi în oraș a fost organizată evanghelizare pe o perioada de o săptămâna, iar în câteva seri am mers și eu. Primele două zile am lipsit pe motivul că nu mi se părea interesant ce se petrecea acolo, dar după două zile la insistențele surorilor mele am mers și eu. Îmi aduc aminte că erau veniți doi frați din părțile Moldovei. Predică care a fost s-a potrivit foarte bine cu nelămuririle pe care eu le aveam în legătură cu Dumnezeu, am primit multe răspunsuri din partea lui prin această predică și am simțit o cercetare în inima mea deasemenea.

Am simțit cu Dumnezeu deși e nevăzut, s-a apropiat de mine prin acele cuvinte deschizând ochii inimii mele și totodată mi-a oferit o pace și o bucurie pe care nu am mai întâlnit-o până atunci în sufletul meu.

Am simțit cum povara păcatelor care îmi îngreuna ființă a fost ridicată de Dumnezeu prin iertarea pe care mi-a oferit-o și mă simțeam pe deplin fericit. Din acel moment m-am simțit un alt om iar odată cu acceptarea lui Isus în inima mea am început să trăiesc altfel în toate domenile vieții. Am luat în acel moment foarte în serios sfatul părinților mei înlegatura cu botezul, de această dată cu alți ochi prin harul lui Dumnezeu dar până să ajung la botez îmi plăcea să îl mărturisesc pe Dumezeu în față colegilor și a prietenilor de la școală. Încercăm să le vorbesc și să le transmit bucuria care era în inima mea de când l-am întâlnit pe Isus. Le spuneam că există cu adevărat mântuire și viață veșnică pentru cei care îl acceptă și îl primesc pe Isus cu adevărat în viață lor. Eu mă așteptăm să îi fac pe toți curioși să îl caute pe Dumezeu așa cum am făcut eu și să se poată bucură de această prezența magnifică. Unii păreau interesați alții nu, dar aveam credință că vor ajunge să îl cunoască pe Dumnezeu așa cu l-am cunoscut și eu.

Într-un final am terminat și școală. Îmi aduc aminte și de ultima mea zi de școală, ne-am luat rămas buni de la profesori, colegi, cu multe urări de bine, și am pornit fiecare în drumul nostru în căutarea unui loc de muncă. Având în vedere că Bistrița este un oraș destul de mic că populație, nu am găsit nimic de muncă iar pe lângă asta salariile erau foarte mici. M-am încrezut în Domnul și eram convins că mă va ajută.

Mama mea are patru frați în Austria iar ei m-au invitat să merg acolo pentru o perioada că să lucrez cu un unchi. Am acceptat invitația și am mers în austria pentru o perioada de 7 luni lucrând în construcții. După această perioada sora mea care era în Irlanda împreună cu soțul ei și trei copii, a insistat să merg acolo pentru că se câștigă bine. Aveau firma lor de construcții și așa m-au lămurit să merg acolo. În scurtă vreme se împlinesc 9 ani de când sunt în irlanda.

Au avut loc multe schimbări în viață mea până să ajung în Irlanda, abea m-am obișnuit cu Austria cu limba și cultură de acolo când a trebuit să o iau de la capăt în Irlanda. Nu a fost ușor dar Domnul m-a ajutat.

Deși eram departe de familie de fiecare dată când vorbeam cu familia în România mă sfătuiau să nu mai aman și să închei un legământ cu Domnul mărturisindu-L în apă botezului. I-am ascultat fiind și eu conștient că era momentul pentru acest pas important în viață mea. Asftel în dată de 1 April 2007 am încheiat legământ cu Domnul la biserica Betel Dublin unde sunt și azi membru. A fost o zi de bucurie și sărbătoare enormă, atât pentru mine cât și pentru familia mea. Îmi aduc aminte că atunci când le-ams pus câtorva dintr prietenii mei despre botez nu au vrut să mă creadă așa că la un prieten a trebiut să îi trimit poze în apă botezului.

Nu după mult timp am fost încercat de Domnul și totodată ispitit de diavol. Lucrăm la o complanie und erau mai mulți români. În acea companie pe lângă faptul că munceam aveam responsabilitatea de a face un raport șefului de muncă cu ce se petrecea zilnic în șantier și câte ore se lucra zilnic în fiecare zi. Pentru că colegii mei de muncă nu erau creștini îmi cereau să trec în dreptul lor mai multe ore de muncă decât era adevărat dar eu le spuneam că nu pot face asta pentru că nu e corect să îl înșelăm pe șef când el a avut încredere în noi. Asta a iscat o răceală în relația cu colegii mei, au început să se înțeleagă între ei că să mă facă să plătesc pentru că nu am luat în considerare cererea lor și spuneau tot felu de lucruri deadevarate șefului despre mine, cum că eu nu lucrez și că fac pe șefu cu ei toată ziua. Am fost nevoit să lipsesc într-o zi de la muncă și m-am gândit că e suficient să îmi anunț managerul cu privire la asta și nu e necesar să îmi anunț șeful, așa s-a întâmplat că în ziua aceea în care am lipsit eu șeful a venit în acel șantier iar sesizând lipsa mea a întrebat pe ceilalți dacă știu unde sunt. A fost un prilej bun pentru Satan să mă lovească prin intermediul colegilor în acea zi. Ei au răspuns șefului că nu sunt la muncă deoarece am lucruri mult mai importande de făcut decât să muncesc, iar pe lângă asta au mai zis și alte lucruri neadevărate despre mine. Acesta i-a crezut și fiind prost dispus în acea zi s-a descărcat pe mine spunându-mi că nu mă mai ia la lucru. M-a supărat această vestesi totodată a dat naștere multor gânduri în mintea mea. Încercăm să mă justific înaintea lui Dumnezeu că am vrut să fiu corect și cu toate astea răsplată Lui pentru mine era să mă lase fără job. Eram într-un fel supărat pe Dumnezeu și am avut o perioada confuză dar totuși am încercat să nu mă las amăgit de cel rău că să nu mai cred în corectitudinea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu m-a lăsat fără muncă, a pregătit pentru mine job-uri când într-o parte când în altă dar eram foarte tensionat și stresat deoarece nu știam ce va urmă în ziua următoare dacă voi munci sau nu. În aceea perioada nu am reușit să adun nimic, abea reușind să îmi acopăr cheltuielile. Am început să mă rog lui Dumnezeu din nou că să mă ajute și să mă binecuvînteze în domenilu financiar. El s-a îndurat și mi-am găsit un loc de muncă unde sunt plătit mai bine deși lucrez mai puține ore. Am văzut din nou mâna Domnului la lucru și prin dragostea Lui El mi-a alungat toate temerile și stresul în care eram până atunci. Am înțeles în urmă acestei încercări că Domnul este în controlul tuturor lucrurilor, probabil a vrut să ajung acolo pentru a vedea că nu sunt stăpân pe nimic, totul este și vine din mâna Lui. Am înțeles totodată că îi pasă de suferință și frământarea mea și a ales să mă izbăvească. Îi sunt recunoscător acum lui Dumnezeu prentru încercarea prin care am trecut, asta pentru că m-a ajutat să fiu un om mult mai echilibrat și să găsesc mai valoroasă credință mea în Domnul Isus decât orice realizare materială. Lucrurile materiale pier, dar dragostea lui Dumnezeu nu va pieri niciodată. Odată cu această experiență, Dumnezeu m-a făcut să realizez că unul din scopurile pe care El le are cu privire la mine este că să îl mărturisesc pe EL oamenilor cu care am tangență și să îi fac conștienți de importantă acceptării lui Dumnezeu în viață și inima lor, să mă rog pentru ei și să fiu eu însumi o pildă astfel încât ei să vadă lumia.

Aici închei mărturia vieții mele până în momentul de față. Am încercat să parcurg cele mai importante etape pe care le-am trăit și au fost de însemnătate pentru viață mea spirituală, îi mulțumesc Domnului pentru că încă de mic a avut un plan cu viață mea, m-a ales că fiu al Lui, e un har nemaipomenit care mi s-a dat și doresc toată viață mea să trăiesc în voia Sa.

III. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

Scopul lucrării Duhului Sfânt

Duhul Sfânt este o Persoană divină. Dicționarul Webster notează că Duhul Sfânt este „prezența activă a lui Dumnezeu în viața umană, constituind a treia Persoană din Trinitate”. Biblia nu afirmă explicit acest adevăr, dar ni-l revelează prin terminologia și simbolurile referitoare la Duhul Sfânt

Cand vorbim despre Lucrarea Duhului Sfant ne dam seama ca oricat de mult ne-am straduii nu vom putea sa parcurgem in toate laturile ei, nu vom putea sa tratam toate scopurile pa care le are, dar incercam sa ne fixam in minte cat mai bine principiile lui Dumnezeu si lucrarile sale.

In ptimul rand vreau sa amintesc caci Duhu Sfant este cel care convinge, cel care dovedeste lumea ca este pacatoasa, de aceea putem spune ca primul scop pe care Duhul Sfant il atinge in raport cu omenirea este ca EL constientizeaza.

Prezența Duhului în noi ne dă puterea să înțelegem și să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi că „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul”

Un alt scop important pe care Duhul Sfant il are este acela de a da, si anume El este un datator de daruri. In 1 Corinteni 12 descrie darurile spirituale date credinciosilor ca sa poata functiona ca trupul lui Hristos pe pamant, pentru a fii martorii lui in aceasta lume, pentru a-L glorifica si a-L face cunoscut lumii intregi.

Vom mai aminti un scop foarte important si anume ca Duhul Sfant prin lucrarea sa ne ajuta sa putem aduce roade. Când El locuiește în noi, El începe lucrările de recoltarea roadelor în viețile noastre, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23). Acestea nu sunt roadele trupului nostru, care este incapabil de a produce astfel de roade, ci ele sunt produse de prezența Duhului în viețile noastre. 

Trandafir Sandru – lucrarea Duhului Sfant – editia II Bucuresti 1991 pg 202,250

IV. PERSOANĂ DUHULUI SFÂNT

O persoană este „o individualitate auto-conștientă care are putere de auto-conducere”. Aceasta înseamnă că o persoană este o ființă vie care are:

existență reală (substanță/esență fie materială, fie spirituală – nu neaparat corporalitate)

existență completă (întreagă, nu parte din altcineva/altceva, ca de ex. mâna sau duhul omului)

existență proprie (localizată în sinele propriu, nu în altcineva/altceva, ca de ex. robotul)

existență distinctă (individualitate distinctă de celelalte, nu existență universală)

conștiință de sine (știe că există și deliberează în mod personal)

D. Sf nu este o forta, o putere sau o influenta a unei persoane. El este o fiinta care poseda un corp spiritual la fel ca Dumnezeu Tatal. Nu poseda carne si oase ( luca 24:39) spre a putea fi vazut

Biblia nu conține termenul „persoană” și nici nu afirmă explicit că Duhul Sfânt este Persoană, dar revelează acest adevăr prin aceea că:

El este exprimat prin pronume personale

El are un nume personal

El posedă atribute personale

El intră în relații personale

El face lucrări personale

În teologie, termenul „persoană” este folosit mai degrabă pentru a face referire la, decât pentru a defini identitatea distinctă a Duhului Sfânt

El poseda insusiri personale:

-RATIUNE deoarece cerceteaza( Rom 8:27) ; invata , Isus spune despre Mangaietor ca el ne va invata toate lucrurile; si marturiseste, tot Isus spune ca „va marturisi despre Mine” ( Ioan 15:26)

-SENTIMENTE,deoarece poate fi intristat, poate fi mintit, blamat etc

-VOINTA; are o vointa proprie astfel incat mijloceste pentru noi cu suspine negraite, porunceste, sfinteste etc.

Trandafir Sandru – lucrarea Duhului Sfant – editia II Bucuresti 1991 pg 15

Lucrarea Duhului Sfânt în Vechiul Testament

În Vechiul Testament nu era cunoscut că Duhul Sfânt este o Persoană divină. În adevăr, s-a vorbit despre El și au fost prezentate lucrările Lui într-o mulțime de locuri. Chiar în cel de al doilea verset al Bibliei găsim scris: „Și Duhul lui Dumnezeu Se mișca peste întinderea apelor”, iar în Geneza 6:3 : „Duhul Meu nu va rămâne (nu se va lupta, nu va stăpâni) pururea în om”. Vedem acolo pe Duhul Sfânt ocupându-Se El însuși cu un pământ care era fără formă și gol și apoi cu oamenii care lepădaseră pe Dumnezeu, El având scopul de a împlini ceva despre care Dumnezeu să poată spune: „este bun”.

Lucrarea Lui era atât de bine cunoscută, încât se putea spune despre Iosua că era „plin de duhul înțelepciunii” (Deuteronom 34:9 ) și în Psalmul 51:11  David se ruga: „Nu lua de la mine duhul Tău Cel sfânt”. El l-a umplut pe Bețaleel cu „înțelepciune, pricepere și cunoștință în tot felul de lucrări” (Exod 35:31 ). Prin David, El a prorocit despre Mesia și despre împărăția viitoare a păcii (2. Samuel 23:1-7 ). Și El a inspirat pe scriitorii sfinți ai Vechiului Testament, în așa fel încât ei să poată spune: „Așa vorbește Domnul” (2. Petru 1:21 ). Da, prorocul putea să mângâie rămășița slabă a lui Israel, spunând: „Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru; nu vă temeți!” (Hagai 2:5 ).

Lucrarea Duhului Sfânt a fost uneori dată spre înfăptuire chiar și unor necredincioși (Numeri 24:2 ; 1. Samuel 10:10 ).

Dar în mod explicit nu s-a descoperit atunci că Duhul Sfânt era o Persoană. El nu era cunoscut altfel decât ca Duhul lui Dumnezeu, ca puterea care vine de la singurul Dumnezeu. Este la fel cum a fost și cu Domnul Isus, care a fost foarte puțin descoperit, deși în Vechiul Testament găsim nenumărate tipuri ale Lui și multe prorocii vorbesc în așa fel despre El încât noi, în lumina Noului Testament, găsim în el confirmarea dumnezeirii Lui

Activitatea Lui era temporară, încât în 1. Samuel 16:14  avea să se spună: „Duhul DomnuluiS-a depărtat de la Saul”, iar în Psalmul 51  David se ruga să nu ia Duhul Său Cel sfânt de la el. Revărsarea Duhului era în adevăr prorocită, dar lucrul acesta era totdeauna privit ca un lucru de viitor

Rolul D.Sf in Vechiul Testament nu a fost unul total diferit de cel din Noul Testament. Există o unitate de substanță între cele două Testamente

De acum vom nota D.Sf pentru Duhul Sfant

VT pentru Vechiul Testament

NT pentru Noul Testament

http://comori.org/articol.php?item=624

Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Testament

Citind Biblia vom observa ca in NT situatia este diferita fata de VT gasim ca Dumnezeu se arata in trup in NT ( 1 tim 3:16) Dumnezeul cel vesnic creatorul cerurlui si al pamantului s-a plecat spre noi, a devanit cel Sfant nascut din fecioara. „ si cuvantul a devenit trup si alocuit printre noi (si noi am privit slava Lui , slava ca a unicului Fiu din partea Tatalui) plin de har si adevar” ( Ioan 1:4)

Isus vorbea despre D Sf, a treia persoana a Trinitatii. Dumnezeu Tatal a trimis pe Fiul Sau, Isus in lume ca sa ne arate cum este Dumnezeu. cand Isus S-a inaltat la cer, la Tatal Sau, El a trimis D Sf sa locuiasca in inimile credinciosilor. D Sf ni-L descopera pe Hristos. Desi nu Il putem vedea ii putem simti prezenta Sa in indrumarea Sa in viata noastra, cand ne supuneam controlului Sau.

In NT gasim diferite simboluri care fac referire la D Sf:

-un gingas porumbel ( Mat 3:16-17)

-foc (Mat 3:11)

-apa ( Ioan 7:37-39)

Aceste simboluri reprezinta diverse aspecte ale D Sf in lucrarea Sa printre noi. El este un porumbel, un prieten gingas care paseste alaturi de noi, El este apa vie care izvoraste din noi. El este focul sfant care curateste viata noastra spirituala condamnand tot ce nu este in concordanta cu noua noastra viata traita in Hristos.

(Ioan 16:13). El dezvăluie minții noastre întregul sfat al Lui Dumnezeu referitor la închinare, doctrină și la viața creștină. El este Conducătorul suprem, care merge înaintea noastră, eliminând toate obstacolele, făcându-ne să înțelegem toate lucrurile clar și deslușit. El ne conduce în felul în care ar trebui să mergem în toate lucrurile spirituale. Fără un astfel de ghid, vom fi pasibili de a comite greșeli. O parte esențială a adevărului pe care El îl descoperă, este că Domnul Isus este Cel care a spus că este (Ioan 15:26; 1 Corinteni 12:3). Spiritul ne convinge de dumnezeirea lui Cristos și de întruparea Lui, de faptul că El este Mesia, de suferința, moartea, învierea și înălțarea Lui la dreapta lui Dumnezeu, și de rolul Său ca judecător al tuturor. Duhul Sfânt Îl proslăvește pe Cristos în toate lucrurile (Ioan 16:14)

–––––

V. DIVINITATEA DUHULUI SFÂNT

Orice motiv pentru a crede in divinitatea Tatalui sau a Fiului poate fi aplicat in mod egal Duhului Sfant. Apostolul petru afirma categoric ca pacatul impotriva Duhului Sfant este un pacat impotriva lui Dumnezeu (FA 5:3-4). Aici divinitatea Duhului Sfant este declarata clar. Desi este o persoana distincta legatura D Sf. Cu ceilalti membrii ai Trinitatii este atat de apropiata ca el a fost nmit in perioade diferite “Duhul Tatalui tau” ( Matei 10:20) si Duhul lui Hristos (Romani 8:9)

Este mai mult decat o dovada a Scripturii care ne descopera ca Duhul Sfant este legat de ceilalti membriiai Dumnezeirii ca o Persoana distincta, divina, la acelasi nivel cu Tatal si Fiul si in unitate perfecta cu Ei.

In continuare vom arata cateva Dovezi care arata Divinitatea Duhului Sfant

Formula botezului

Isus insusi se recunoaste egal cu Duhul Sfant cand porunceste ucenicilor Sai:

Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Amin.

Binecuvantarea apostolica

Una din cele mai indragite si des utilizate binecuvantari ale bisericii, este o alta marturie a Bibliei despre divinitatea Duhului Sfant. In 2 Corinteni 13:14 apostolul Pavel isi incheie epistola cu aceste cuvinte:

Harul Domnului Isus Hristos si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!

Acest verset leaga Duhul Sfant cu Tatal si Fiul nu numai in nume ci si in lucrare

Atributele divine

O alta divada a divinitatii D Sf estea aceea ca El poseda calitatile, pe care numai Dumnezeu le are: Vesnic, Suveran, omniprezent, omniscient, omnipotent. Etc

Recunosterea divina

Divinitatea Duhuli Sfant este deasemenea confirmata de afirmatiile directe ale unor persoane din Biblie, care-L numesc Dumnezeu.

Afirmatia lui Simeon

In Evanghelia dupa Luca ni se spune ca Simeon era un om neprihanit si devotat, care locuia la Ierusalim. El a fost un evreu care astepta venirea lui Mesia. Biblia ne spune ca a primit confirmarea de la Duhul Sfant asupra acestui eveniment( Luca 2:25-30)

In acest pasaj putem vedea atotsiinta Duhului in descoperirea Gandurilor lui Dumnezeu, care altfel nu ar fi fost cunoscute de Simeon.

Afirmatia lui Petru ( Fapte 4:32-36)

William Farrand-Sfatuitor invatator si calauzitor-ICI pg 43