Lucrarea de față reprezintă o lucrare realizată în scopul susținerii examenului de licență al Facultății de Geografie, Turism și Sport, din cadrul… [310971]

Cuprins

1. Introducere

Lucrarea de față reprezintă o [anonimizat], din cadrul Universității din Oradea.

S-[anonimizat], [anonimizat], în aceeași lucrare.

[anonimizat] „Referințe bibliografice”.

[anonimizat] o [anonimizat], și orașul unde am frecventat liceul. Un alt motiv pentru care am ales să studiez și să cuprind informațiile studiate în această lucrare, a [anonimizat]. [anonimizat] m-a [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat] a arealelor, [anonimizat], o scurtă prezentare a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a mai multor ieșiri pe teren. Hărțile prezentate au fost realizate cu ajutorul programului cu care am lucrat pe parcursul celor trei ani universitari în laboratoarele facultății și anume ArcMap.

[anonimizat]. Lucrarea de licență intitulată „Carei și Tășnad. Valorificarea potențialului turistic” este structurată în șapte capitole. Astfel, la începutul lucrării am alcătuit cuprinsul acesteia. Cuprinsului îi urmează capitolul curent, o mică introducere a lucrării, motivul pentru care am ales această temă și altele. [anonimizat], metodologia de cercetare pe care am abordat-o în realizarea lucrării. [anonimizat], esența lucrării. [anonimizat], [anonimizat], iar apoi am prezentat resursele naturale și cele antropice ale arealelor. [anonimizat], hidrografia, clima, vegetația, fauna și solurile celor două orașe. În subcapitolul resurse antropice am prezentat obiectivele turistice care se pot vizita în cele două orașe. [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], vizitează cele două orașe. [anonimizat]. Am organizat cele patru tipuri de turism în subcapitole individuale. [anonimizat] obiectivele și elementele care fac posibilă practicarea acestor tipuri de turism.

Următorul capitol, reprezintă ideile și propunerile mele cu privire la turismul din zona celor două orașe studiate: Carei și Tășnad și din apropierea lor. În acest capitol am propus două trasee turistice de mai multe zile, care consider că ar fi relaxante și plăcute pentru turiștii care vin în această zonă. Am realizat programul traseelor precum și afișe de prezentare ale acestora.

Capitolul șapte prezintă concluziile acestei lucrări. În continuare am enumerat referințele bibliografice din care m-am inspirat și care mi-au fost de mare folos în realizarea acestei lucrări.

2. Metodologia de cercetare

În realizarea acestei lucrări am abordat trei etape generale, care puse cap la cap au generat rezultatul final. Aceste trei etape sunt: stabilirea temei care va fi studiată și cercetată, efectuarea cercetării, această etapă incluzând ieșirea pe teren, studierea bibliografiilor, ultima etapă fiind elaborarea lucrării pe baza informațiilor adunate în etapa precedentă. În elaborarea lucrării am abordat o metodologie diversificată care a implicat mai multe procedee, printre care se numără colectarea și interpretarea datelor, cercetări pe teren, crearea hărților și altele.

Primul pas a fost, după cum am menționat mai devreme, alegerea temei. Motivația alegerii temei am prezentat-o în capitolul anterior. Cel de al doilea pas pe care l-am urmat a fost colectarea datelor, identificarea elementelor ce aparțin cadrului natural și antropic, identificarea elementelor cu potențial turistic din zona studiată. Acest lucru l-am făcut atât la biblioteca universității cât și la bibliotecile din cele două orașe studiate. Colectarea datelor s-a realizat și în cadrul ieșirilor pe teren prin consultarea localnicilor. Cercetarea literaturii de specialitate a constat în lecturarea și sublinierea ideilor principale. Următorul pas a constat în ieșirea pe teren, unde am vizitat obiectivele prezentate în lucrare și am realizat fotografiile pe care le-am inclus în lucrare. În urma ieșirii pe teren și a consultării datelor adunate, am putut deduce tipurile de turism ce se practică în zonele studiate, acestea fiind prezentate în capitolul „Tipuri de turism”, precum și alternativele turistice din zona fiecărui oraș, acestea fiind prezentate în capitolul „Alternative turistice”.

Ultimul pas a fost elaborarea lucrării pe baza informațiilor adunate în cadrul ieșirilor pe teren și a colectării datelor.

3. Identificarea elementelor de patrimoniu turistic

3.1. Resurse naturale

3.1.1. Tășnad

3.1.1.1. Așezare geografică

La intersecția paralelei de 47°46'38'' latitudine nordică, cu meridianul de 22°58'20'' longitudine estică, se află orașul Tășnad. Mai exact, orașul este localizat în Regiunea de Dezvoltare Nord Vest a României, în partea de sud-vest a Județului Satu Mare.

Fig. 3.1. Așezarea geografică a orașului Tășnad

În ceea ce privește altitudinea, localitatea este cuprinsă între 134 m altitudine (în satul Valea Morii) și 229 m altitudine (în vârful colinei pe care se află orașul).

Fig. 3.2. Orașul Tășnad situat pe vârful unei coline

Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 9660 ha pe care se află orașul Tășnad și cinci sate: Valea Morii, Cig, Rațiu, Sărăuad și Blaja.

În apropierea orașului Tășnad se află orașele: Carei, la o distanță de 26 km, Marghita la o distanță de 25,3 km, Șimleu Silvaniei la o distanță de 45 de km, Ardud la 37,3 km, Satu Mare la 60 de km.

Căile de comunicație sunt dispuse radiar din această localitate spre satele ce îi aparțin. Principalele căi de comunicație prin care se realizează legătura cu principalele localități învecinate sunt: DN 1F respectiv drumul care face legătura dintre municipiul Zalău, Tășnad, Carei și Satu Mare (reședința județului), DJ 191C fiind drumul care face legătura dintre Tășnad și Marghita. Alte drumuri principale sunt DJ 1965D, DJ 109P, DJ 108L.

În ceea ce privește străzile orașului Tășnad, acestea au o formă tentaculară. Acestea au o lungime totală de 32,776 km, fiind întinse pe o suprafață de 44, 93 ha. Rețeaua de transporturi, formată din căi ferate și drumuri, s-a putut dezvolta cu ușurință, deoarece nu au existat impedimente determinate de relief (Andrei Bogdan, Maria Călinescu(1976), Județul Satu Mare, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, București).

Fig. 3.3. Harta orașelor și satelor din apropierea orașului Tășnad

3.1.1.2. Relief

Teritoriul Tășnadului face parte din extremitatea nord-estică a Depresiunii Panonice, formată la mijlocul neozoicului, prin fragmentarea și scufundarea sectorului cristalin din vestul Carpaților Occidentali. Spațiul localității Tășnad este poziționat la contactul dintre microplaca Panonică și cea Transilvană.

Cristalinul din fundament este compartimentat printr-un sistem de falii în rețea, ce a determinat formarea structurilor de tip horst și graben, prin scufundarea inegală a fragmentelor rezultate la diferite adâncimi. Blocurile sunt separate de falii dezvoltate de la est la vest (faliile carpatice), dar există și falii orientate nord-sud (faliile panonice), cele care străbat sectorul Carei-Oradea (grabenul din Valea Ierului). Acestui sistem de fracturi profunde i se datorează cea mai importantă resursă turistică a Tășnadului, și anume apele termo-minerale, rezultate din infiltrarea apelor de suprafață în adâncurile subasmentului de-a lungul discontinuităților tectonice și încălzirea lor datorită treptei geotermice (creșterea temperaturii odată cu adâncimea) până la peste 72 °C (Strategie de dezvoltare Tășnad 2014-2020).

3.1.1.3. Clima

Tipul de climă în care se încadrează orașul Tășnad este cel temperat continental moderat de câmpie, cu influențe vestice și nordice, cu veri călduroase și ierni blânde.

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 9,1°C în sectorul sudic al regiunii și 10,0°C pe treptele de relief joase.

Temperatura maximă înregistrată la Tășnad a fost de +35°C, (16 august 1999). Maxime absolute ridicate (peste 20°C) se înregistrează aproape în tot timpul anului, exceptând anotimpul rece. Temperatura minimă înregistrată la Tășnad a fost de – 31°C (24 decembrie 1990).

Umiditatea atmosferică a orașului este destul de ridicată tot timpul anului.

Nebulozitatea este relativ redusă și favorizează un număr destul de mare de zile însorite (70-75), însumând circa 2.000 ore/an, bune pentru cură helio-termală, suficiente pentru coacerea la timp a recoltelor de câmp, a fructelor și a viței-de-vie.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 569,0 mm. Cele mai mari cantități de precipitații s-au înregistrat în lunile iunie și iulie 2001 (158,4 și 160,6 mm). În schimb, la sfârșitul verii sunt frecvente cazuri când cantitatea lunară de precipitații este sub 10 mm, fiind și situații când în cursul unei luni nu se înregistrează precipitații. În perioada noiembrie-februarie sunt foarte frecvente cazuri de ceață, aceasta fiind mai puțin obișnuită în perioada aprilie-septembrie, când nopțile sunt în general calde și atingerea punctului de rouă este mai dificilă. În cursul anului presiunea atmosferică variază în limite foarte mici, observându-se totuși o creștere peste media anuală în timpul sezonului rece, urmată de o scădere treptată în timpul verii.

Cea mai mare valoare a presiunii atmosferice se înregistrează în luna octombrie, iar în cursul lunii aprilie presiunea atmosferică atinge valoarea cea mai scăzută.

Primăvara și vara sunt mai frecvente vânturile vestice, cu maxima în luna iulie, iar toamna și iarna cele estice și nord-estice. Viteza medie anuală a vântului este de 2,6–3,5 m/s (Strategie de dezvoltare Tășnad 2014-2020).

3.1.1.4. Hidrografie

Teritoriul administrativ al orașului Tășnad posedă însemnate resurse de apă, având în subsol un important zăcământ hidro-termo-mineral utilizat în scopuri de agrement și balnear.

Rețeaua hidrografică a spațiului analizat este compusă din următoarele cursuri de apă: Pârâul Santău (Cehal), Pârâul Cean, Pârâul Valea Neagră, Pârâul Ciripicea și pârâul Checheț.

Apele de suprafață aparțin bazinului de recepție al Ierului, artera principală fiind Pârâul Cehăluț (18,8 km lungime), cu un curs semi temporal. Afluenții Pârâului Cehal sunt Pârâul Valea Neagră (3,7 km lungime), Pârâul Ciripicea (9,7 km lungime), Pârâul Valea Rațiului (3,7 km lungime), Pârâul Micăului (5,2 km lungime) și Pârâul Checheț (16,3 km lungime).

Aflate pe teritoriu de câmpie aceste cursuri de apă au caracteristici diferite de la nord la sud. În partea de nord a câmpiei, pâraiele au văi superficiale cu albii părăsite și terase îngropate, iar în partea de sud au numeroase meandre, lunci joase și sunt supuse adesea unor inundații.

Sistemul hidrografic al zonei include și o serie de lacuri (iazuri).

Apele subterane de adâncime se prezintă sub formă ascensională sau arteziană și sub formă de zăcământ. Pe teritoriul localității Tășnad a fost descoperit un important zăcământ hidro-termo-mineral, în anul 1978, fiind forat un puț de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 m (sonda 4.715).

Zăcământul hidromineral cu caracteristici termale al Tășnadului este situat la o adâncime de 1200 m și are un debit de 1.500 m3/24 h, obținut dintr-o singură sondă. Apa hipertermală are o temperatură la suprafață de 72 ș C și o mineralizare totală de 9,84 g/l, este predominant clorurată – bicarbonatată – sulfatată și sodică, calcică – magneziană.

3.1.1.5. Vegetația, fauna și solurile

3.1.1.5.1.Vegetația

Din punct de vedere al vegetației, teritoriul administrativ al localității Tășnad este încadrat zonei de silvostepă, în care se asociază două entități ale învelișului fitogeografic: terenuri acoperite cu vegetație ierboasă specifică zonelor de câmpie și zona de vegetație forestieră compactă sau dezvoltată local sub forma pâlcurilor de pădure.

Zona de pădure de 1004,60 ha reprezintă 10,40% din teritoriu administrativ, un procent destul de mare pentru sudul județului.

Componenta forestieră prezintă un pronunțat caracter de discontinuitate, numai în extremitatea sud-estică a teritoriului întâlnindu-se suprafețe împădurite compacte, alcătuite din specii de foioase (păduri de cer și asociații de cer – gorun – stejar).

Valorificarea agricolă îndelungată a terenurilor a determinat defrișarea unor extinse suprafețe, ceea ce a făcut ca vegetația spontană să se mai păstreze doar insular. Restrângerea treptată a etajului forestier, sub impactul activității antropice, a condiționat apariția pajiștilor secundare, terenurilor arabile, plantațiilor pomi-viticole și a vetrelor de localități.

Vegetația erbacee este reprezentată de pajiști și tufărișuri xerofile asemănătoare cu cele din stepă, precum și de pajiști mezofile, mezohigrofile și higrofile (în locuri mai umede). Pe lângă specii ierboase, în flora spontană, se mai găsesc o serie de plante medicinale și aromatice, peste 35 de specii, dintre care amintim: mușețel (Matricaria chamomilla), albăstrele, sulfina, macul roșu de câmp, trifoiul roșu, păpădia, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, cimbrișorul de câmp, podbalul, ș.a. Ele se constituie în elemente de sustenabilitate a practicilor ancestrale din medicina populară locală, dar și în posibile modalități de utilizare în turismul curativ organizat în stațiunea Tășnad prin băi și extracte din plante folosite în cura externă și internă.

Vegetația lemnoasă de pe malul râurilor, numită și zăvoi, este formată din esențe moi precum: răchită albă, plesnitoare, salcie, răchită, plop alb, plop negru, plop hibrid, arin negru, ulm. În ultimul timp s-a plantat masiv plop canadian și diferiți hibrizi. Vegetația acvatică din spațiul analizat, întâlnită de-a lungul malurilor râurilor și lacurilor, se dezvoltă sub forma vegetației palustre bistratificate, unde predomină stuful, papura, rogozul, alături de alte specii higrofile și hidrofile. Pe terenurile cu exces de umiditate, apare mana de apă. Sectoarele cu pantă redusă, unde curentul este slab, se remarcă printr-o vegetație cu plante submerse: brădiș, broscariță, pașă. În cursurile râurilor din sectorul colinar, există o serie de plante bine fixate de pietre și bolovani, cum sunt mușchii și algele filamentoase, care formează bioderma vegetală.

3.1.1.5.2. Fauna

Elementele faunistice ale teritoriului investigat aparțin spațiului de interferență dintre provinciile panonică și dacică.

Prezența ecosistemelor forestiere pe circa 15 % din teritoriu, împreună cu fauna cinegetică, asigură un valoros fond de vânat, care constituie o bogăție naturală de interes local. Fauna zonelor antropizate nu este altceva decât rezultatul modificărilor apărute în structura vegetației și a efortului acesteia de a se adapta noilor habitate.

Mamiferele care trăiesc în pădurile de gorun nu sunt locuitori tipici ai acestora: pârșul de stejar, iepurele, lupul, vulpea, mistrețul, căpriorul, veverița, pisica sălbatică. Turismul cinegetic deține astfel, prin exemplarele de mistreț, vulpe și iepure, aflate în număr mare în pădurile zonei, un mediu prielnic de desfășurare și rentabilizare a activităților de profil.

Ornitofauna este foarte bogată cuprinzând: porumbei sălbatici, turtureaua, gaia roșie, uliul porumbar, potârnichea, fazanul, cucul, privighetoare, pițigoiul, mierla, grangurele, sticletele, sitarul, florintele, fâsa de pădure, cinteza, sturzul de vâsc, codroșul de grădină, huhurezul mic, ciocănitoarea mare, pitulicea mică, care însă nu au importanță cinegetică. Fauna de silvostepă este mai puțin diversificată decât cea de pădure, de interes turistic fiind iepurele de câmp, iar în apele de câmpie întâlnim vidra. Ornitofauna este alcătuită din: dropie (declarată, datorită rarității sale, monument al naturii); pitpalac, potârniche, eretele sur, ciuful de pădure, guguștiucul, fâsa de câmp, ciocârlia, fazanul, rața sălbatică, lăcarul de pipirig.

Ihtiofauna apelor curgătoare și lacustre este deosebit de diversificată incluzând numeroase specii de interes precum racul, scobarul, cleanul, mreana, crapul, mreana vânătă, carasul. Dintre peștii de talie mică, cel mai caracteristic este porcușorul de vad, câra, oblețul și porcușorul de nisip. Toate aceste specii de pești fac ca zona să fie una favorabilă pentru pescuit.

3.1.1.5.3. Solurile

Conlucrarea factorilor pedologici naturali (temperatura, precipitațiile, alterarea rocilor, vegetația, configurația reliefului) a determinat, în timp, formarea unui înveliș edafic variat, atât în ceea ce privește gama solurilor evoluate, cât și distribuția mozaicată a lor în spațiu.

Învelișul edafic al spațiului analizat se încadrează în următoarele categorii: clasa cernisoluri, clasa cambisoluri și clasa luvisoluri. Acestea prezintă numeroase subtipuri care alternează pe spații restrânse, iar în asociații apar vertosoluri și histosoluri (soluri turboase).

Sub acțiunea agenților modelatori și a vegetației, solurile au suferit anumite modificări, astfel solurile de sub vegetația de pădure sunt puternic humificate, cele de pe terase și dealurile piemontane se află într-un stadiu avansat de podzolire, iar cele de sub pajiștile câmpiilor prezintă fenomene de pseudogleizare. Lăcoviștile, în mare parte au fost drenate și transformate în terenuri de cultură, evoluând spre soluri brune de pădure. Din cauză că au un conținut redus de azot și de fosfor foarte mare, în forme greu accesibile plantelor, solurile au nevoie de îngrășăminte. În general, solurile sunt destul de roditoare, dacă sunt lucrate bine. Plantele cele mai indicate sunt: grâul, ovăzul, floarea-soarelui, cartoful, cânepa, porumbul, sfecla de zahăr, furaje, meiul.

Pe versanții cu pantă mai mare apare fenomenul de eroziune. Așa este cazul dealurilor piemontane din partea de sud și sud-vest a orașului Tășnad, valorificate prin plantații de pomi fructiferi și culturi de viță-de-vie.

3.1.2. Carei

3.1.2.1. Așezare geografică

Municipiul Carei este situat la intersecția paralelelor de 47° 3” 48’ latitudine nordică cu meridianul 22° 28” longitudine estică, pe DN 19 și E 671, la 35 km de Satu Mare (reședința de județ). Mai exact, orașul Carei este localizat în Regiunea de Dezvoltare Nord Vest a României, în partea de sud-vest a Județului Satu Mare.

Fig. 3.4. Așezarea geografică a orașului Carei

Orașul Carei este localizat în sudul Câmpiei Someșului, pe amplasamentul vechii mlaștini Ecedeea, fiind străbătut de Râul Crasna de la est la vest.

Mai exact, acesta se situează în partea nord-estică a Câmpiei Careiului, la nord-est fiind limitat de Câmpia Ecedeei, la est de Câmpia Crasnei, la sud de Câmpia Ierului, iar la nord-vest de Câmpia Nirului.

Municipiul are în componență orașul Carei și satul Ianculești, situat la 9 km distanță. Orașul Carei se învecinează cu comunele: Căpleni, Urziceni, Foieni, Sanislău, Petrești, Tiream, Ghenci și Moftin. În apropierea orașului Carei se află orașele: Tășnad, la o distanță de 26 km, Satu Mare, la o distanță de 35 km, Zalău, la o distanță de 88 de km, Marghita, l o distanță de 50 de km, Valea lui Mihai, la o distanță de 34 de km.

Poziția municipiului față de granița cu Ungaria este una favorabilă, acesta fiind situat la 9 km de punctul de trecere a frontierei Urziceni.

Fig. 3.5. Harta orașelor și satelor din apropierea orașului Carei

Valoarea maximă a altitudinii ajunge până la 160 m, atitudinea medie fiind de 130 m.

În ceea ce privește mărimea și importanța, orașul analizat este al doilea, după municipiul Satu Mare (reședința de județ). Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 1116 ha, fapt relatat în ultimul recensământ. Ca nod de circulație, din Carei pleacă 4 căi ferate (Satu Mare, Oradea, Ungaria prin Berveni, Șimleu Silvaniei) și 6 șosele, plus una locală (G. Posea, 1997).Străzile au o lungime de aproximativ 70 de km, din care 50 sunt pavate sau asfaltate.

3.1.2.2. Relief

Sub aspect geomorfologic teritoriul orașului aparține Câmpiei înalte a Careiului, parte integrantă a Câmpiei Tisei.

Regiunea care se întinde la vest și nord-vest de orașul Carei se prezintă ca o prispă mai înaltă, ce domină cu 30-40 m câmpiile joase, a Ecedeei și a Ierului. Partea nord-vestică cuprinsă între graniță și o linie care ar uni localitățile Sanislău, Ciumești, Foieni și Urziceni, este o zonă nisipoasă, care se menține la o altitudine de 150-160 m, cu dune în cea mai mare parte fixate, fie pe cale naturală, fie de către om, plin plantații de păduri (salcâm, pini), de pomi fructiferi și de viță-de-vie. La sud și sud-este de limita nisipurilor se așterne o fâșie de câmpie alcătuită din formațiuni argiloase și nisipo-argiloase, pe care s-au format soluri care asigură bogate recolte de cereale, de plante tehnice și de zarzavaturi.

Câmpia Careiului (piemontan terminala) are 2 subdiviziuni:

– În est este Câmpia Pișcoltului, de 120-130 m, compus din loessuri și soluri fosile, partea sudică a acesteia rămâne izolată, prin lunca largă a văii Salcia si a Câmpia Trei maluri

– Partea de vest a câmpiei Careiului este mai înaltă, 14-150 m si cu nisipuri (G. Posea, 1997).

3.1.2.3. Clima

Această așezare geografică face ca, clima orașului să se încadreze în sectorul de climă temperat continentală moderată, caracteristică regiunilor nord-vestice ale României. Factorii climatici și meteorologici care caracterizează viața de toate zilele sunt temperatura, precipitațiile și vânturile. Vânturile dominante în zona orașului Carei sunt cele vestice și nord-vestice, în funcție de anotimp. Astfel, primăvara și vara predomină vânturile vestice, toamna și iarna predominând vânturile estice și nord-estice. Verile sunt, în general calde și uscate, iar iernile blânde, temperaturile ajungând foarte rar sub -20 gr C. În general, primul strat de zăpadă care se menține, se depune la începutul lunii decembrie. Furtuni și viscole apar în general în februarie și martie. În cazul viscolelor viteza atinge 10-80 km/h.

Temperatura medie anuală în zona orașului Carei, este de 9,8 gr (Ioan M. Bota, (2010). În ceea ce privește precipitațiile, media anuală este de 600 mm/ an, dar valoarea oscilează de la an la an, între 400 mm/ an în anii secetoși, la 1000 mm/ an în anii ploioși. Temperatura maximă înregistrată a fost de 39,5 gr C în luna iulie 1952, iar temperatura minimă înregistrată a fost de – 30,5 gr C în ianuarie 1929.

Datorită poziției geografice, umiditatea este ridicată tot timpul anului, media fiind de 73%. Zilele însorite sunt favorizate de nebulozitatea redusă, durata de strălucire a soarelui fiind de 2000 ore pe an.

3.1.2.4. Hidrografie

Apele subterane, apropiate de suprafață, sunt cantonate în special în straturile de „nisip albastru” de vârstă pleistocenă, groase de 70-80 m. Aici se acumulează cea mai mare parte a precipitațiilor, cât și a scurgerilor subterane. Pe câmpia Someșului, cea pe care se întinde teritoriul orașului Carei, stratul pleistocen apare la numai câțiva metri adâncime. În funcție de oscilațiile precipitațiilor, în perioadele secetoase nivelul hidrostatic al acestor pânze scade la adâncime de 3-4 m, iar în sezoanele ploioase se ridică la 1-2 m.

De asemenea, în ceea ce privește apele subterane din această zonă putem aminti apele termale cu temperaturi de peste 50° C. La Carei, straturile din care au fost captate apele termale sunt: 848-844-822 m.

În ceea ce privește apele de suprafață, amintim faptul că, la modelarea teritoriului, apele curgătoare au contribuit în mod substanțial. Rețeaua hidrografică a fost mult modificată în urma intervențiilor antropice, în special în regiunile de câmpie și depresionare, în urma cărora au apărut: canale, diguri, zone desecate, lacuri artificiale, etc.

Deși pe întreg teritoriul județului, rețeaua hidrografică superficială este bogată (Someșul, Crasna, Turul, Homorodul și Ierul.), zona studiată, cea a orașului Carei, este săracă în cursuri de apă, singurul râu aflat în apropierea orașului este Crasna, situat la 10 km de municipiul Carei. Acesta izvorăște din Munții Meseșului, străbătând de la sud la nord, partea de vest a județului Satu Mare.

Apa potabilă cu care este alimentat orașul Carei provine din apele freatice și captive descendente, cantonate la adâncimi mai mari (15-20 m).

3.1.2.5. Vegetația, fauna, soluri

3.1.2.5.1. Vegetația

Din punct de vedere geobotanic, teritoriul județului și al orașului Carei se încadrează în zona de silvostepă a Câmpiei de Vest, prezentând două aspecte: unul complet despădurit și altul cu pilcuri de pădure care ocupă suprafețe mai mici.

De-al lungul timpului, vegetația naturală a suferit modificări importante datorită intervențiilor antropice. Cele mai mari modificări le-au suferi zonele de pădure, lucru care se observă din faptul că în ziua de azi, în zona Careiului nu mai există păduri, deși în anul 1910 acestea o suprafață mare.

Aici se întâlnește: teiul, salcâmul, mesteacănul, plopul, stejarul, alunul, salcia, arinul, spinul, măcieșul, etc. Plante agricole: grâul, porumbul, secara, orzul, ovăzul, floarea soarelui, sfecla de zahar, măzărichea, soia, fasolea, cartofii, viile de struguri, roșiile, ardeii, lucerna trifoiul, etc. Livezile cu meri, peri, nuci, pruni, piersici, vișini, legumele de tot soiul (Ioan M. Bota, 2010).

3.1.2.5.2. Fauna

Pe teritoriul județului se disting foarte clar două biotopuri, unul de stepă și altul de pădure, cu complexe faunistice diferite, în funcție de condițiile climatice, particularitățile solului și ale covorului vegetal (Andrei Bogdan, Maria Călinescu, 1976).

Fauna este bogată, mai ales avifauna are o mulțime de specii. Specii care cuibăresc: stârc pitic, barza alba, rata mare, rata cârâitoare, potârniche, găinușa de balta, guguștiuc, ciuf de pădure, ciocănitoarea mare, ciocănitoarea de grădini, ciocârlia de câmp, rândunica, etc. Avifauna din zona Carei numără 152 de specii. Nevertebrate: viermi, rame, melci, insecte. Vertebrate: șarpele de casă, șopârla de câmp, salamandra, broasca țestoasă. Păsări domestice: rate, găini, gâște, bibilici, curci de casa. Animale sălbatice: dihorul, căprioara, nevăstuica, șobolanul, vidra, in valea Ierului. Animale domestice: calul boul, măgarul, vaca, oaia, capra, porcul etc.

3.1.2.5.3. Solurile

Pe teritoriul județului Satu Mare, deci și pe teritoriul spațiului analizat, cel al orașului Carei, factorii naturali au contribuit la formarea unui înveliș de sol foarte diversificat. Pe Câmpia Ecedeea solul este de tip organic turbos, pe alocuri foarte acid. Câmpia Careiului și a Crasnei se caracterizează prin prezența molisolurilor foarte fertile. În partea vestică a zonei de câmpie (Campia Careiului, Crasnei și Ierului), apar și solurile halomorfe, reprezentate în special prin solonețuri (Carol Karácsonyi, 1995), Flora și vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare). Datorită condițiilor pedogenetice variate (vegetația, roca mamă, apa freatică, precipitațiile și altele) în această zonă a județului se găsesc atât soluri zonale cât și azonale (Augustin Dorel Silaghi, (2009), Istoricul Comunităților Confesionale din Protopopiatul Ortodox Român – Carei (județul Satu Mare), Editura Universității de Nord, Baia mare).

Fig. 3.6. Harta hipsometrică a județului Satu Mare

3.2. Resurse antropice

3.2.1. Tășnad

În ceea ce privește resursele turistice antropice, orașul Tășnad, nu are multe de oferit. Singurele obiective cu care orașul se mândrește sunt ștrandul termal, care a oferit popularitate orașului și care atrage foarte mulți turiști, muzeul orășenesc precum și o casă muzeu construită și amenajată recent, care se află în apropierea ștrandului. Pe lângă acestea, în oraș se mai găsesc și lăcașuri de cult aparținătoare diferitelor religii, dar care nu au un potențial turistic. Printre acestea se numără: Biserica Reformată, Biserica Ortodoxă, Biserica Greco – Catolică, Biserica Romano – Catolică, etc.(Strategia de dezvoltare Tășnad 2014-2020).

3.2.1.1. Standul Termal Tășnad

În anul 2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 471, orașul Tășnad a fost atestat ca stațiune turistică de interes local. Acest lucru se datorează descoperirilor făcute în anul 1978, când, în urma unor prospecțiuni geologice intense efectuate în regiune, pentru descoperirea, intre altele, a hidrocarburilor, sonda nr. 4.715 a interceptat, la o adâncime de 1.354 m, un acvifer termal extins, cu ape mineralizate, având temperatura de peste 72 °C și mineralizare de aproape 9 mg/l. Astfel, s-a construit o zonă de agrement, în jurul ștrandului termal. S-au construit căsuțe pentru cei care aveau nevoie de cazare în zona ștrandului, iar locuitorii din oraș au început să își pună la dispoziție casele pentru doritori.

Inițial, baza turistică a funcționat doar în anumite luni ale anului, mai exact din mai până în octombrie și în special în week-end, pentru ca mai apoi, să se construiască încă două bazine (unul pentru copii). După anul 2005, au început să se construiască hoteluri, moteluri, pensiuni și case private, iar pentru turiștii cu venituri modeste, s-au amenajat campinguri cu căsuțe și locuri pentru corturi. Astfel, în anul 2010, capacitatea de cazare a ajuns la aproximativ 1.260 locuri, lucru ce a susținut statutul de stațiune de interes local (http://www.tasnad-statiune.ro/contents/3/).

Apele termale din această stațiune se încadrează în ansamblul resurselor hidrotermale existente în vestul țării. La formarea acestora au contribuit elemente de factură tectonica, mai exact, prezența sistemului de falii care fragmentează scoarța terestră și care astfel permit circulația descendentă și ascendentă a apelor subterane. Buletinul de analiză nr. 47/04.01.2007, eliberat de către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, apa captată în această stațiune are anumite caracteristici care îi conferă beneficii terapeutice și balneare. Același buletin de analiză recomandă această apă termală pentru diferite afecțiuni, cum ar fi: reumatismale degenerative, ginecologice cronice, afecțiuni posttraumatice, boli asociate, etc. În ziua de azi, Ștrandul Termal de la Tășnad, care se află la aproximativ 2 km distanță de centrul orașului, primește turiști din toate părțile țării, în special începând cu luna mai. În ceea ce privește infrastructura, aceasta este foarte bine dezvoltată. Drumul se află în stare foarte bună, iar turiștii care vin cu mașina personală dispun de locuri de parcare atât în exteriorul ștrandului cât și în interior. Până ca turiștii să ajungă la casa de bilete, aceștia parcurg o mică alee, unde au fost amenajate diferite standuri cu lucruri necesare șederii lor în incinta ștrandului. Amintim aici costume de baie, halate, încălțăminte, colace, diferite jucării pentru copii și multe altele.

Fig. 3.7. Aleea care duce spre intrarea principală a ștrandului

În incinta ștrandului au fost amenajate standuri cu înghețată dar și restaurante și terase, unde turiștii pot să guste din preparatele pregătite, multe dintre acestea fiind preparate tradiționale. Pe lângă acestea, turiștii pot gusta și binecunoscutele langoș și kürtos kalács. În prezent, ștrandul dispune de o piscină cu apă rece, un bazin pentru copii și trei bazine cu apă termală cu o temperatură 38-40°C. Pe lângă acestea, au fost amenajate toalete și garderobe, pentru ca șederea turiștilor să fie cât mai comodă. De asemenea, pe lângă efectele benefice ale apei termale, turiștii pot opta pentru masaj recuperator și reflexoterapie.

Fig. 3.8. Piscina cu apă rece din incinta ștrandului

Fig. 3.9. Piscine cu apă termală din incinta ștrandului

(în fundal terasele și restaurantele amenajate)

Fig 3.10. Bazin – de obicei umplut cu apă termală (în fundal cabinele de schimb și toaletele)

3.2.1.2. Muzeul orășenesc

Muzeul Orășenesc Tășnad este principalul obiectiv cultural al localității, ce deține o bogată colecție de exponate arheologice provenite din siturile de profil locale sau din vecinătate (http://www.tasnadinfoturism.ro). Posesorul orașului Tășnad și-a construit, în secolul al XV-lea un castel, care ulterior a fost demolat. Se crede că, în anul 1771, în locul acelui castel s-a construit conacul actual în stil baroc fiind declarat monument istoric. Conacul este locul în care, în anul 1978, a fost amenajat Muzeul Orășenesc Tășnad. Cuprinde 4 săli expoziționale, grupate pe două secții: arheologie și istorie locală și etnografie. Sălile muzeului prezintă principalele ocupații și meșteșuguri practicate în zona precum și elemente specifice culturii materiale și spirituale. Exponatele arheologice provin din săpături efectuate în zona orașului Tășnad și fac parte din epocile neolitică, bronzului și a dacilor liberi, precum și obiecte și documente din epoca medievala și epoca modernă.

Expoziția de etnografie cuprinde obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, care au fost produse în centrul de olărit din apropierea orașului, unelte agricole sau unelte folosite în atelierele meșteșugărești, acestea fiind mărturii ale vechimii și continuității viețuirii umane pe actuala vatră a Tășnadului din neolitic până în prezent (Strategie de dezvoltare Tășnad 2014-2020).

Fig.3.11. Intrarea muzeului

Fig. 3.12. Fântâna arteziană din parcul muzeului orășenesc

Fig. 3.13. Spațiu de joacă pentru copii (în fundal bază de cazare)

În imediata apropiere a ștrandului a fost amenajat un Centru de Informare Turistică, unde doritorii pot afla informații despre oraș și despre împrejurimi și în special despre ofertele ștrandului.

Fig. 3.14. Centru de Informare Turistică (în fundal bază de cazare)

3.2.1.3. Casa muzeu

În apropierea ștrandului din Tășnad, a fost amenajată o casă muzeu, mai exact, o casă țărănească specifică zonei de câmpie. Această casă este formată din tindă, camera din față, camera de locuit și bucătăria de vară. Casa a fost construită din materiale tradiționale precum lemnul și chirpici. Obiectele din lemn care se găsesc în această casă muzeu au fost confecționate de meșteșugari locali și au fost decorate cu motive tradiționale și specifice regiunii. Țesăturile sunt ornamentate cu motive florale, geometrice și zoomorfe, culorile predominante fiind albastru și vișiniu. Toate acestea se găsesc în camera curată, care poate fi considerată ca o cameră de oaspeți, aceasta fiind cea mai frumos decorată și mai atent mobilată cameră. O altă cameră a muzeului prezintă diferite ateliere meșteșugărești care au existat în oraș. Printre acestea se numără: ateliere de confecționat pantofi, ateliere de olărit, de tăbăcar și de fierar, fiind prezentate uneltele necesare practicării acestor meșteșuguri.

Organizat în spațiul odinioară destinat cămării, depozitul de unelte agricole reprezintă o încăpere tipică gospodăriei tradiționale țărănești din zona de câmpie, în cadrul căreia agricultura reprezintă ocupația de bază.

Fig. 3.15. Casa muzeu

3.2.2. Carei

Resursele turistice antropice din acest oraș au o importanță majoră, acestea făcând posibilă practicarea diferitelor tipuri de turism enumerate în capitolul intitulat „Tipuri de turism ce se pot practica”. Dintre acestea, cele mai importante sunt ștrandul și castelul Károlyi împreună cu parcul dendrologic al acestuia, la acestea se adaugă Monumentul Ostașului Român, un simbol pentru istoria orașului. Asemenea orașului Tășnad și în orașul Carei se găsesc diferite lăcașuri de cult, dar care la fel, nu sunt importante din punct de vedere turistic. Printre aceste lăcașuri de cult se numără: Biserica Romano – Catolică Sfântul Iosif de Calasanz, Biserica Ruteană Greco – Catolică, Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Biserica Reformată, Biserica Luterană, Biserica Greco – Catolică Sfântul Apostol Andrei, Sinagogă, etc. De asemenea, cu un potențial turistic scăzut, mai putem enumera câteva statui și plăci memoriale, precum: Statuia lui Károlyi Gáspár, Statuia poetului Petöfi Sándor, Statuia lui Avram Iancu, Statuia Sfântul Florian, etc.

Fig. 3.16. Catedrala Ortodoxă Română Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir

3.2.2.1. Ștrandul Termal Carei

Ștrandul din Carei se prezintă ca fiind „Unul dintre cele mai moderne ștranduri din regiune.”( http://www.strandtermalcarei.eu). Acesta se întinde pe o suprafață de 6 ha și oferă turiștilor ocazia de a se distra pe patru tobogane: două de tip kamikaze (care au o înălțime de 9 m), unul tip pâlnie (unic în România) și unul familial, și de a se relaxa în mai multe bazine cu ape termale sau ape netermale, atât în timpul zilei cât și în timpul nopții.

Pentru ca turiștii să se simtă cât mai confortabil și ca șederea lor să fie cât mai plăcută, aceștia găsesc în incinta ștrandului toate facilitățile de care au nevoie. În primul rând, au fost amenajate baze de cazare, pentru cei care doresc să fie cât mai aproape de ceea ce ștrandul are de oferit. Ștrandul dispune de un hotel care oferă turiștilor 12 camere echipate cu baie proprie, televizor și acces la internet. Pe lângă hotel, turiștii se mai pot caza în căsuțe sau în zona de campare. Ștrandul oferă 10 căsuțe de lemn, lângă care a fost amenajat un spațiu cu toalete și dușuri dar și un loc special pentru gătit. Zona de campare se întinde pe o suprafață mare, putând găzdui aproximativ 300 de corturi. Ca și în cazul căsuțelor de lemn, și aici au fost amenajate spații cu toalete și dușuri și locuri pentru grătare sau gătit. În incinta ștrandului sunt restaurante, terase și baruri precum și o cafenea. Personalul ștrandului a pregătit activități pentru fiecare grupă de vârstă: pentru copii, pentru tineri, pentru pensionari dar și pentru familiști. Acestora li se oferă posibilitatea de a participa la o multitudine de programe organizate, gratuit, în incinta ștrandului: aerobic acvatic și în aer liber, fotbal de plajă, fotbal în apă, echitație, paintball, volei, tenis de masă, etc. În incinta ștrandului există și un salon de înfrumusețare care oferă toate serviciile moderne cu personal calificat, precum și o sală de fitness, unde doritorii vor fi ajutați și supravegheați de un antrenor de fitness. Ștrandul este cel mai bine cunoscut pentru clubul de noapte în aer liber care se găsește în incinta sa. Acesta este compus dintr-un cort alb, imens, unde au fost amenajate cu bun-gust baruri, canapele și mese. Aici, au loc în fiecare weekend petreceri cu diferite tematici fiind invitați diferiți artiști îndrăgiți. Există alte două corturi mai mici, fiecare fiind amenajat în alte stiluri: unul în stil newyorkez și altul în stilul „Jakarta”. În aer liber petrecerea continuă cu o zonă amenajată în stil jamaikan, petrecăreții având ocazia să guste diferite băuturi exotice și cocktail-uri. Pe lângă toate acestea, a fost amenajat și un lac în care doritorii pot să se relaxeze și o plajă cu nisip fin.

Drumul de acces către ștrand este în stare foarte bună, iar mașinile pot fi parcate în parcările amenajate. În incinta ștrandului a fost amenajat și un cort pentru diferite evenimente.

Fig. 3.17. Poarta principală și intrarea în cafeneaua ștrandului și o parte din parcare

3.2.2.2. Castelul Károlyi

Castelul Károlyi, care este prima rezidență cunoscută a familiei Károlyi, a fost construit la sfârșitul secolului al XV-lea. Se consideră că a fost o clădire solidă, cu elemente de fortificație, fapt ce reiese din cererea nobililor comitatului de a fi demolată. La sfârșitul următorului secol, construcția a f-ost transformată într-o cetate dotată cu șanț și zid de fortificare patrulater și patru bastioane de colț, care erau prevăzute cu nișe de tragere pentru tunuri. În secolul al XVII-lea, cetatea din Carei făcea parte din sistemul de fortificații împotriva turcilor, statut pe care l-a primit datorită poziției și formei solide. Atacurile turcilor nu au reușit să distrugă cetatea, provocându-i doar avarii grave, dar care au fost reparate în anul 1678. În anul 1708, cetatea a fost, din nou, refăcută, în urma unor atacuri.

Între secolele XVII-XVIII, la cetatea din Carei au avut loc numeroase întâlniri diplomatice importante. Printre acestea se numără negocierile pentru redactarea și semnarea tratatului Păcii de la Satu Mare, din anul 1711.

După ce conflictele au încetat să apară, Károlyi Antal a venit cu inițiativa de a transorma cetatea din Carei în clădire rezidențială, lucrările în acest sens începând în anul 1792. Astfel, elementele de fortificație au fost demolate și cetatea s-a transformat intr-un castel în stil baroc. Castelul din acea vreme era acoperit cu șindrilă și avea un plan patrulater, avea două etaje, etajul superior având 21 de camere, iar cel inferior având 20 de camere. Intrarea principală era situată pe partea de nord. Pe latura sud-estică se găsea capela castelului, bucătăria și anexe fiind construite în continuarea laturii sudice a clădirii principale.

Aspectul pe care castelul îl are acum, l-a căpătat între anii 1894-1896. Astfel, castelul în stil baroc a fost transformat într-unul în stil eclectic, având aspectul unui castel cavaleresc medieval. Totuși, a fost păstrată aproape în totalitate structura de zid a castelului în stil baroc, la care s-au adăugat mai multe turnuri. O altă transformare se referă la intrarea principală, care a fost mutată pe latura de vest a castelului.

Fig. 3.18. Castelul Károlyi

În ceea ce privește interiorul castelului și mai exact holul de primire, acesta era pavat cu mozaic și era dotat cu șemineuri uriașe. La intrarea din partea sudică era situată o încăpere care funcționa ca și sală de mese. Tot la intrarea din partea sudică era situată și capela familiei. Restul camerelor funcționau ca și depozite sau erau ocupate de către slujitori.

Apartamentul familiei Károlyi era situat la etajul I, mai exact în aripa sudică, celelalte apartamente de pe acest etaj erau puse la dispoziția oaspeților. În anul 1907, Ștefan Károlyi moare, astfel, familia nu va mai locui la Carei. După evenimentele din 1918, multe obiecte de valoare precum și elemente de mobilier, au dispărut. În urma unui acord dintre statul român și statul maghiar, obiectele de valoare rămase în castel au fost înapoiate familiei Károlyi.

De-al lungul timpului, mai multe personalități ale acelor timpuri au vizitat această proprietate. În anul 1708, pe vremea când clădirea funcționa ca și cetate, Francisc Rákoczi II a petrecut aproape o lună aici. În 1797, Jozef de Habsburg a vizitat rezidența lui Iosif Károlyi, iar în anul 1884, Rudolf de Habsburg stă două zile la castelul din Carei, împreună cu soția sa. Totuși, cea mai importantă vizită la castel o constituie vizita regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria în anul 1919.

În continuare, castelul a avut mai multe întrebuințări, astfel, în perioada interbelică, o parte a castelului a fost transformată în sanatoriu, iar restul clădirii găzduia cazinoul. În timpul celui de al doilea Război Mondial, clădirea castelului găzduia o școală militară, aceasta urmând să fie transformată, în anul 1944, în spital militar. În perioada comunistă, castelul găzduia muzeul, casa de cultură și biblioteca orășenească.

Astăzi, castelul găzduiește o expoziție muzeală, interiorul acestuia fiind asemănător cu cel pe care l-a avut în perioada în care a fost transformat în castel (http://e-castellum.eu/url/CASTEUL-KAROLYI-DIN-CAREI).

Ca și orice obiectiv istoric, și castelul de la Carei are legendele sale. Despre acesta se spune că avea tuneluri subterane secrete legate de cetatea de la Ardud, cetate despre care am vorbit în capitolul “Alternative turistice”.

3.2.2.3. Parcul Dendrologic

În apropierea cetății de odinioară, exista deja în secolul al XVII-lea o grădină, în care contele A. Károlyi introduce arbori exotici în anul 1715.

Pe baza descrierilor mai vechi, în mijlocul secolului XVIII, se conturează aici un parc îngrijit în stil baroc, asemănător castelului, urmând un arhitect vienez să execute planuri de refacere a parcului, paralel cu construirea parcului. Astfel, grădina este transformată în grădină englezească.

La începutul anilor 1800 în apropierea castelului funcționa o seră renumită pentru cultura cameliilor, care este distrusă de incendiul din anul 1887. După acestea a fost construită o seră pentru palmieri. Parcul primește forma actuală și definitivă în anul 1890, când suprafața de mai bine de 10 ha a fost îngrădită cu un gard de fier. În anul 1982, datorită valorii dendrologice deosebite a parcului, acesta primește statutul de arie protejată.

În prezent, parcul deține aproape 200 de specii și varietăți de plante lemnoase, în total 1400 de arbori și arbuști, printre care unele exemplare de arbori seculari cu mărimi impozante.

Printre arbori cu valoare deosebită amintim: Abies concolor Lindl. Ex Hildebr., Brussonetia papyrifera, Carpinus betulus, Ginko biloba, Junglas nigra, Larix decidua, Magnolia grandiflora, Sophora japonica, Ulmus glabra și multe altele.

Fig. 3.19. O parte din parcul dendrologic al Castelului Károlyi

În ceea ce privește dezvoltarea orașului Carei, acesta s-a conturat în jurul parcului dendrologic și a castelului.

În prezent, în incinta parcului se află o seră care a fost realizată în cadrul unui program ce poartă titlul „Szatmár-Bereg și locuitorii ei”. Sera cuprinde plante de pe 5 continente, majoritatea din Asia, de unde au fost aduse aproximativ 25 de specii de plante, printre care: Actinidia chinensis, Camelia Japonica, Phoenix Roebelini, Ficus Carica, și multe altele. De pe continentul American au fost aduse aproximativ 18 specii de plante, printre care amintim: Butia Capitata, Brahea Armata, Fuchsia Magellanica, etc. Cytisus Battandierii, Erica, Plumbago Auriculata, sunt cele 3 specii de plante care au fost aduse în sera din parcul dendrologic al castelului, de pe continentul African. Printre plantele continentului european se numără: Abelia x grandiflora, Lavandula stoechas, Olea Europaea, și altele. În seră se găsesc 13 plante aduse de pe continentul Australian, printre care se numără: Callistemon Rigidus, Kennedia coccinea, Eucalyptus perriniana, etc.

Fig. 3.20. Sfera din incinta parcului dendrologic

Anual se relansează o campanie de promovare a lecturii în aer liber, numită „Cuibul de cărți”. Astfel, în parcul dendrologic au fost amenajate 4 căsuțe de lemn în care sunt așezate cărți în limba română și maghiară. Aceste căsuțe au fost amenajate în mai multe locații în parcul castelului, mai exact: la intrarea principală, lângă fântâna arteziană și lângă bustul lui Alexander Károlyi, una dintre căsuțe conținând cărți pentru copii. De asemenea, a fost amenajată o urnă, astfel că, doritorii pot dona cărți, donație prin care pot sprijini această campanie.

Fig. 3.21. Fântâna arteziană din parcul dendrologic al castelului (în fundal căsuță de lemn cu cărți)

De-al lungul timpului, parcul dendrologic al castelului Károlyi a fost discutat de către diferite personalități, astfel în anul 1715, soția contelui S. Károlyi îl anunță pe acesta printr-o scrisoare că va ajunge în Carei un sortiment de arbori italieni, deci exotici, care, ar fi fost transportați cu o corabie.

Recent, în parcul castelului au avut loc reamenajări care au constat în reabilitarea și pavarea aleilor principale precum și a zonei din jurul castelului, replantarea unor specii cu valoare dendrologică, realizarea unei copii a unei fântâni venețiene care a existat în parcul castelului, etc.

Fig. 3.22. Fântâna vieneză

Între anii 1760-1770, în grădina castelului exista un manej care a fost construit în stil baroc. Acesta există și în ziua de azi, fiind renovat recent și găzduiește sediul asociației locale de echitație.

Fig. 3.23. Manejul din parcul dendrologic al castelului

Fig. 3.24. Bustul lui Alexander Károlyi

În parcul dendrologic, în spatele manejului și în apropierea serei a fost amenajat un loc de joacă pentru copii cu diferite locuri de joacă, unde uneori se organizează diferite activități educative și distractive pentru copii.

Fig. 3.25. Loc de joacă pentru copii

În imediata apropiere a castelului și a parcului dendrologic există o fântână arteziană imensă, lângă care a fost amenajată o mică plantație de flori. Lucrul interesant este că florile sunt schimbate în fiecare zi, astfel ca ele să afișeze data, luna și anul.

Fig. 3.26. Fântâna arteziană și plantația de flori

3.2.2.4. Monumentul Ostașului Român

Monumentul Ostașului Român este amplasat în centrul orașului, vis-a-vis de Castelul Károlyi. Acest monument a fost inaugurat în anul 1964 și este opera sculptorului Vida Géza, fiind un monument închinat ostașilor români care au luptat și s-au jertfit pentru eliberarea „ultimei brazde de pământ„ al teritoriului românesc.

Fig. 3.27. Monumentul Ostașului Român

Acesta este realizat din piatră albă, fiind un complex care prezintă dimensiuni impresionante. Astfel, deschiderea frontală este de 18 m, având înălțimea de 12 m. Complexul este compus din cinci elemente cu semnificații simbolice, așa cum spunea însuși creatorul monumentului. Astfel, capul de țăran inspiră demnitate și statornicie fiind simbolul răscoalelor țărănești care s-au petrecut pe acele meleaguri. Poarta, care este asemănătoare porților maramureșene reprezintă poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. Un alt element al complexului este o femeie care este reprezentată plantând o floare, acesta fiind simbolul reînnoirii, a nașterii unei vieți noi. Pe lângă acestea, complexul mai prezintă un chip de ostaș care impresionează prin masivitate și prin trăsăturile aspre ale acestuia. Ultimul, dar nu cel din urmă element component al acestui complex monumental, punctul culminant, este un obelisc asemănător turlelor bisericilor de lemn maramureșene, pe acesta fiind inscripționat textul: „Glorie ostașilor armatei române căzuți în luptele pentru eliberarea patriei”.

Monumentul este înscris pe „Lista monumentelor istorice” la poziția nr. 304.

Fig. 3.28. Capul de țăran

Fig. 3.29. Poarta și femeia care plantează floarea

Fig. 3.30. Chipul ostașului

Fig. 3.31. Obeliscul

În apropierea monumentului a fost recent amenajat bustul lui Ferdinand I.

Fig. 3.32. Statuia regelui Ferdinand I

Pe lângă Monumentul Ostașului Român, atât în orașul Carei cât și în orașul Tășnad există o multitudine de elemente care au fost înscrise pe „Lista monumentelor istorice”:

Tabel 3.1. Lista monumentelor istorice din orașele Carei și Tășnad

4. Alternative turistice

Turiștii care vizitează orașele Carei și Tășnad, vin cu scopul de a vizita puținele obiective turistice, deja prezentate în capitolul „elemente de patrimoniu turistic”. Pentru a nu interveni plictiseala, monotonia, aceștia au mai multe alternative pentru a-și petrece timpul pe parcursul șederii lor. Deși județul Satu Mare nu are un potențial turistic ridicat, totuși, se pot identifica anumite resurse turistice naturale și antropice, care, fie au o istorie bogată, fie sunt un loc plăcut pentru o plimbare, a practica pescuitul ca sport sau ca hobby, etc.

Pe o rază de aproximativ 30 de km în jurul orașelor studiate, există câteva obiective naturale și antropice, printre care se numără bălți și heleștee, muzee, biserici, mănăstiri și multe altele. În cele ce urmează, voi prezenta aceste obiective.

În ceea ce privește orașul Carei, localitățile care găzduiesc aceste obiective sunt: Tiream, Ardud, Scărișoara Nouă, Foieni, Moftinu Mic, Sanislău și Petrești.

Astfel, primul obiectiv pe care turiștii îl pot vizita, nu este, de fapt un obiectiv, ci este o comună. Aceasta se află la aproximativ 12 km de orașul Carei. Numele acesteia este Petrești și are în componență două sate: Dindeștiu Mic și Petrești. Când vine vorba de satul Petrești sau „Mica Germanie”, acesta, ar putea fi cu ușurință numit un mic orășel, modern, curat și pașnic, locuit în mare parte de maghiari și șvabi, de aici și denumirea de „Mica Germanie”.

Fig. 4.1. Strada principală a satului Petrești

Acesta dispune de o baltă de pescuit pe ponton cu o suprafață de 7 hectare, pistă de bowling, teren de minigolf sau de tenis și teren de agrement. Au fost amenajate zone pentru picnic, grătare și loc de joacă pentru copii Pe lângă toate acestea, aici se găsește și singurul parc industrial acreditat din județ. Acestora se adaugă și faptul că, în acest sat se mai păstrează câteva din tradițiile vechi ale șvabilor. Toate acestea, fac ca acest sat să merite vizitat, pentru a petrece o zi relaxantă în care turiștii pot desfășura o multitudine de activități sau pentru a învăța tradiții și obiceiuri șvăbești.

Fig. 4.2. Sala de sport

Următoarea cea mai apropiată localitate pe care turiștii o pot vizita este Moftinu Mic, la o distanță de aproximativ 11 km. Acesta face parte din comuna Moftin, fiindu-i reședință. Pe lângă Moftinu Mic, din această comună mai fac parte satele: Moftinu Mare, Domănești, Sânmiclăuș, Istrău, Ghirolț. Ghilvaci și Ghilvaci Gară. Pe teritoriul acestei comune se găsește un lac de pescuit, aflat lângă drumul județean Carei – Satu Mare. Balta se află pe locul fostei orezării al comunei Moftin. Printre speciile ce populează apele acestui lac se numără: carasul, crapul, etc. Din păcate, nu sunt amenajate locuri speciale pentru pescari, dar sălciile din jurul lacului oferă pescarilor umbra necesară. Balta are o suprafață de aproximativ 100 hectare. Pescuitul este permis pe întreaga durată a zilei, taxa fiind de 30 lei pe zi. Apa lacului provine din Râul Crasna.

Fig. 4.3. Lacul de pescuit (mare)

În vecinătatea acestui lac, mai există unul, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 20 de hectare, dar care are alt proprietar, prețurile diferind.

Fig. 4.4. Lacul de pescuit (mic)

Pe lângă acesta, pe teritoriul comunei mai există și un monument dedicat eroilor trupelor lui Rakoczi și o statuie care îl înfățișează pe Mihai Viteazu. Se spune că Mihai Viteazul, înainte de ultima sa luptă, cea de la Guruslău, și-a stabilit tabăra la Moftin (https://www.primariamoftin.ro/ro/comuna-moftin).

Fig. 4.5. Statuia lui Mihai Viteazu

Pentru turiștii cărora le place să admire frumusețile naturii, la aproximativ 8 km de orașul Carei, în comuna Foieni, aceștia pot admira dunele de nisip. Acestea alcătuiesc o arie protejată de tip botanic. Rezervația are o suprafață de aproximativ 10 hectare, putându-se observa aici plante și animale din zonele sudice, mediteraneene, atlantice și pontice. Din păcate, această rezervație este puțin cunoscută chiar și de către persoanele ce locuiesc în zona respectivă.

În zona celor două orașe se numără o mulțime de bălți și lacuri amenajate pentru pescuit. Din această categorie, pe lângă balta de la Moftinul Mic, prezentată anterior, face parte și lacul de la Tiream, sat aflat la aproximativ 10 km de orașul Carei. Lacul este proprietate privată dar doritorii pot pescui aici, atât pe timpul zilei, cât și pe timpul nopții. Tariful pe care doritorii îl vor plăti este de 40 de lei pentru 24 de ore. Lângă Lacul Barnold, așa cum acesta este denumit, au fost amenajate pontoane, refugii, băncuțe, locuri pentru grătare și căsuțe, pentru cei ce vor să își petreacă acolo mai multe zile. De asemenea, proprietarul bălții a pus la dispoziția doritorilor și locuri unde aceștia își pot parca mașinile.

Fig. 4.6. Balta de la Tiream

De asemenea, tot pentru iubitorii naturii, în zona orașului Carei, mai exact la aproximativ 17 km de oraș, se află comuna Sanislău, formată din satele Sanislău, Horea și Marna Nouă, care găzduiește pe suprafața sa o rezervație naturala, despre care, din păcate, puțină lume știe. Această rezervație poartă numele de Mlaștina Vermeș. Această mlaștină eutrofă se întinde pe o suprafață de 10 ha. În ceea ce privește vegetația, aici se pot întâlni peste 150 de specii rare de plante, printre care: laptele câinelui, vioreaua de baltă, salcia de nisipuri, plantă carnivoră și multe alte plante pe cale de dispariție. Din punct de vedere al faunei, se spune că această mlaștină este singurul loc din țară unde se găsește becațina comună. Pe lângă aceasta, pe suprafața acestei mlaștini se găsesc: rațe, stârci, lișița, eretele de stuf, mai multe specii de broaște, șopârla de nisip, mistreț, Pe suprafața acestei mlaștini se acumulează ape din precipitații sau din pânza freatică. În concluzie, găzduind toate aceste specii de plante și animale, fie ele mai rar sau mai des întâlnite, mlaștina este locul ideal pentru drumeții, în special pentru persoanele cărora le place să viziteze locuri naturale și speciale.

Pe lângă această mlaștină, în comuna Sanislău se mai găsesc și lăcașuri de cult aparținătoare diferitelor religii, monumente dedicate eroilor celor două războaie mondiale, bustul lui Horea și mormântul unui soldat necunoscut. Din păcate pe teritoriul comunei Sanislău, turiștii nu au posibilitatea de a se caza sau de a servi masa.

La aproximativ 25 de km de orașul Carei, se găsește satul Scărișoara Nouă, care aparține comunei Pișcolt. Se spune că satul a fost întemeiat de către moții veniți din Munții Apuseni. Datorită acestui fapt, în Scărișoara Nouă, există un muzeu. Acesta constă în două clădiri, care găzduiesc expoziții istorice și etnografice. Totuși, satul Scărișoara Nouă este vizitat în special pentru mănăstirea case se află pe suprafața lui. Mănăstirea, care a fost înființată de comunitatea de moți stabiliți în sat, are hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și este o mănăstire de călugări. A fost construită între anii 1991-2000 și a fost sfințită pe 24 iunie 2000 de către Preasfințitul Iustinian al Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Sofronie, episcop ortodox din Ungaria și Preasfințitul Iustin, episcop vicar al Maramureșului și Sătmarului. Mănăstirea cuprinde: biserica, anexe gospodărești, turnul clopotniță și chilii pentru pelerini. Pictura bisericii este realizată în stil bizantin, predomină culoarea roșu și albastru. În biserică se află patru icoane: Icoana Maicii Domnului, Icoana Maicii Domnului Portărița, Icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos și Icoana Sfântului Ioan Botezătorul. Altarul de vară al mănăstirii, locul unde se oficiază slujbele pe timpul verii, a fost construită în stil maramureșean din lemn de stejar. Turnul clopotniță urmează să fie pictat. Are două etaje și mansardă și poate găzdui 25 de persoane (http://www.manastireascarisoara.ro/).

Fig. 4.7. Mănăstirea de la Scărișoara Nouă

Următoarea alternativă pe care turiștii o au, este o cetate. Deși este puțin mai îndepărtată, la aproximativ 48 de km de orașul Carei, merită vizitată deoarece prezintă o istorie bogată și este singurul obiectiv de acest gen din tot județul Satu Mare. Acest obiectiv este Cetatea din Ardud. Satele aparținătoare orașului sunt: Ardud – Vii, Baba Novac, Gerăușa și Sărătura. Cetatea de apărare a fost construită în anul 1481 de către Bartolomeu Dragfi. Cu trecerea timpului, cetatea a avut mai mulți proprietari. Aceasta avea o capelă, în care, se spune că, renumitul poet Petofi Sandor și-a unit destinele cu Julia Szendrei. De-al lungul timpului, datorită faptului că localnicii distrugeau zidurile cetății pentru a folosi piatra acesteia în propriile construcții, a fost nevoie de multe lucrări de reamenajare. De această cetate se leagă, după cum spun localnicii, multe legende și multă lume susține că aceasta ar fi bântuită de diferite persoane din istoria cetății, cum ar fi fiica lui Francis Rákoczi. Pe lângă cetate, un alt obiectiv cultural mai este și o biserică romano-catolică și alte lăcașuri de cult. În prezent, cetatea poate fi vizitată în fiecare zi a săptămânii, intrarea fiind liberă, iar turiștii pot opta pentru diferitele baze de cazare din Ardud sau pentru bazele de alimentație publică.

Fig. 4.8. Cetatea de la Ardud (reconstituită)

Fig. 4.9. Cetatea de la Ardud (se află în reconstituire)

Orașul Tășnad are și el în apropiere câteva obiective aflate pe o rază de aproximativ 30 de km, pe care turiștii le pot vizita pe parcursul unei zile, pentru a vizita locuri, pentru a se plimba și pentru a cunoaște locuri noi.

Ca și în cazul orașului Carei și în apropierea orașului Tășnad există o baltă de pescuit. Aceasta se află la aproximativ 12 km de oraș, în satul Chereușa, care aparține de comuna Santău. Suprafața bălții este de aproximativ 3 ha, având o adâncime de aproximativ 2,5 m. Această suprafață a fost atent amenajată pentru ca pescuitul să fie și mai plăcut. Lângă baltă se găsește o terasă unde proprietarii gătesc mâncare pentru doritori, la un preț mai mult decât rezonabil, pe lângă mâncare, se pot servi și diferite băuturi sau înghețată. Dintre speciile de pești care se pot pescui se numără: crapul, roșioara, bibanul, carasul, știuca, somnul, etc. Taxa pe care doritorii trebuie să o plătească este de 50 de lei pentru 24 de ore pe pontoane, care se află la 10 metri de mal și 40 de lei pentru teren.

Fig. 4.10. Balta de la Chereușa

La aproximativ 15 km de orașul Tășnad se află satul Ady Endre, componentă a comunei Căuaș. După cum îi spune și numele, aici se poate vizita casa memorială a cunoscutului poet maghiar, Ady Endre. În curtea în care se găsește casa memorială, se găsește bustul poetului precum și casa părintească a acestuia care a fost renovată și își păstrează în mare parte forma inițială, acoperișul fiind făcut din stuf și în casă pe jos fiind pământ. Aici se găsesc o mulțime de manuscrise, documente, fotografii, tablouri, obiecte personale, scrisori și multe altele. Drumul până în satul Ady Endre este impecabil, fiind amenajat recent.

Fig. 4.11. Muzeul Ady Endre

Fig. 4.12. Statuia poetului Ady Endre, situată între muzeu și casa memorială

Fig. 4.13. Casa memorială Ady Endre

Pentru turiștii care iubesc să se relaxeze stând în apă, dar vor să încerce și un loc nou, în afară de ștrandul de la Tășnad, exista două alternative: Băile de la Acâș și Băile de la Mihăieni. Comuna Acâș se află la aproximativ 26 km de orașul Tășnad. Complexul balnear poate găzdui aproximativ 170 de turiști, acolo fiind amenajat un hotel de 3 stele și căsuțe de lemn. Complexul dispune de numeroase facilități, cum ar fi un bar, restaurantul hotelului, loc de joacă pentru copii, spații pentru corturi și pentru picnic, bazine în aer liber și acoperite. În momentul de față se construiește un bazin care va fi acoperit. Apa de la Acâș este termală și este benefică pentru prevenirea bolilor ginecologice, reumatismale și multe altele.

Fig. 4.14. Bazinele din incinta ștrandului de la Acâș

Localitatea Mihăieni, componentă a comunei Acâș, oferă și ea turiștilor un loc perfect pentru relaxare în ape termale cu temperaturi cuprinse între 38° C-40° C, benefice pentru diferite boli ale pielii, ale oaselor sau reumatismale. Aceasta se află la aproximativ 20 de km de orașul Tășnad și este deschis zilnic, între orele 8:00 – 20:00. Prețurile biletelor pentru o zi întreagă, încep de la 5 lei, pentru copii, 10 lei pentru pensionari și 15 lei pentru adulți. Și aici, la dispoziția turiștilor stau căsuțe și un hotel. Alte facilități sunt sauna și masaj, pentru care turiștii pot opta contra cost. În incinta ștrandului se găsește un restaurant, terase, loc de joacă pentru copii, terenuri de fotbal și alte sporturi precum și un mic lac pentru pescuit.

Fig. 4.15. Bazinele din incinta ștrandului de la Mihăieni

Fig. 4.16. Spațiu amenajat pentru vizitatori și pentru copii

Având toate aceste caracteristici, cele două ștranduri sunt locul ideal pentru cei care vor să încerce locuri frumoase, relaxante și mai puțin aglomerate.

La aproximativ 21 de km de orașul Tășnad, în localitatea Țeghea, turiștii pot vizita o mănăstire. Se spune că prin jurul anului 1300, un călugăr pe nume Țeigheri și-a găsit sălașul pe locul actual al mănăstirii. În zilele noastre, mănăstirea este una de călugărițe, piatra de temelie fiind pusă în anul 1995. Complexul monahal cuprinde o bisericuță de lemn, o casă monahală, un paraclis, o casă pentru găzduirea pelerinilor, ateliere pentru pictură, broderie și croitorie și anexe gospodărești.

Fig. 4.17. Mănăstirea de la Țeghea

Pentru a vizita următoarele și în același timp, ultimele trei alternative, turiștii care vin la Tășnad, vor fi nevoiți să părăsească Județul Satu Mare și să călătorească până în Județul Bihor. Distanța la care aceștia vor trebui să călătorească nu este una mare, dar merită din plin deoarece, oferă atât un cadru relaxat cât și un cadru care are o istorie bogată. Primul obiectiv se află în comuna Suplacu de Barcău, la aproximativ 46 km de orașul Tășnad. Este vorba despre un baraj de acumulare care oferă un peisaj extraordinar, din punctul meu de vedere. Aici, doritorii pot să se relaxeze stând pe pături, pescuind, sau, dacă au echipamente necesare, deoarece locul nu este amenajat pentru așa ceva, pot face grătare, bineînțeles, fără a lăsa în urmă mizerie. Barajul a fost făcut pentru a apăra zona de inundații și de a alimenta anumite localități din zonă cu apă potabilă și industrială și se întinde pe aproximativ 230 de ha. Locul este perfect pentru plimbări, mai ales în zilele în care valoarea temperaturilor nu este nici prea scăzută nici prea ridicată.

Fig. 4.18. Barajul de la Suplacu de Barcău

Al doilea obiectiv despre care am amintit mai sus se găsește în comuna Balc, la aproximativ 45 km de Tășnad și este un castel construit în anul 1484. După cum se știe, castelul Degenfeld a avut de-al lungul timpului mai mulți proprietari. Astăzi, exteriorul castelului prezintă semnele trecerii timpului și semnele că acesta nu este întreținut de nimeni.

Fig. 4.19. Castelul de la Balc (Degenfeld)

Interiorul castelului, din păcate, nu se prezintă într-o stare prea bună, totuși au rămas scările principale și două șemineuri care merită admirate, acestea fiind cele originale.

Fig. 4.20. Scările principale

Fig. 4.21. Șemineuri din interiorul castelului

În jurul castelului se găsește un imens parc dendrologic, care, deși nu este îngrijit, mai păstrează câteva băncuțe și o fântână arteziană, nefuncțională, și este populat de mii de specii de plante și arbori.

Fig. 4.22. Fântâna arteziană din incinta parcului dendrologic al castelului de la Balc (Degenfeld)

În imediata apropiere a castelului, cândva a existat un ștrand cu apă termală sărată, unde vizitatorii puteau beneficia de diferite tratamente cu aparaturi profesionale, saună și multe altele. Localnicii povestesc, că în urmă cu câțiva ani, pe suprafața care revine castelului, se desfășurau diferite activități, cum ar fi: concerte, discoteci, echitație. Existau și încă există două piscine în aer liber, astăzi nefuncționale.

Fig. 4.23. Fostul ștrand din incinta parcului dendrologic

Acest loc merită vizitat și pentru legendele care se leagă de el. Se spune că soția prințului Ghica, Natalia, a murit în acest castel într-un mod tragic și că aceasta încă bântuie castelul. În incinta edificiului se poate vizita și mormântul acesteia.

Al treilea obiectiv pe care turiștii îl pot vizita în județul Bihor se află în satul Borumblaca. Aceste este copia la dimensiuni reduse a faimoasei statui a Mântuitorului de la Rio de Janeiro. Statuia a fost ridicată lângă vechea școală de către un învățător slovac venit în satul cu pricină. Copii ale acestei statui mai există doar în Portugalia și în Spania.

Deși unele dintre obiectivele enumerate mai sus nu sunt cunoscute nici măcar de oamenii care stau în apropierea lor, acestea merită vizitate de către persoanele care se află în această zonă, unele având o istorie bogată, altele oferind locul ideal pentru relaxare, pentru toate clasele de vârstă. Doritorii pot ajunge în locurile acestea, fie folosind mașina personală, drumurile fiind în mare parte bune, fie pot călători cu trenul, fie cu firmele de transport private care oferă curse zilnice la prețuri rezonabile, sau, cei ce doresc să facă puțină mișcare în timpul vizitării acestor obiective, pot ajunge la ele chiar și cu bicicletele.

5. Tipuri de turism

În această zonă a județului, turismul reprezintă una din ramurile cu cel mai ridicat potențial. Acest lucru se datorează atât resurselor naturale cât și resurselor antropice. În ceea ce privește resursele naturale, hidrografia este reprezentativă prin existența apelor termale care au început sa fie valorificate în a doua jumătate a secolului XX. Valorificarea resurselor naturale s-a făcut prin construirea ștrandurilor, acestea fiind motivația turistică de bază, atât în orașul Carei cât și în orașul Tășnad, și a infrastructurii necesare actului turistic. În ceea ce privește resursele antropice, amintim în special orașul Carei, căruia Castelul Károlyi îi conferă popularitate.

În aceste două orașe, sunt practicabile mai multe tipuri de turism, printre care amintim: turismul cultural, turismul curativ și turismul de recreere.

5.1. Turismul curativ

Turismul curativ poate fi considerat ca cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice. Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii antichității să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolurilor și curei heliomarine. Turismul curativ se adresează unei categorii aparte de persoane, majoritatea aparținând grupei de vârste bătrână, când degradarea biologică se accentuează (Cocean, 1996). Este evident că turismul curativ vizează obiectivele turistice naturale.

Turismul curativ este, în general, deci si în zona studiată, acel tip de turism la care participă cel mai mare număr de persoane datorită apelor termale și proprietăților benefice ale acestora. Datorită acestor proprietăți de prevenire a anumitor afecțiuni, majoritatea populației practicante face parte din grupa populației mature, tineretul având o pondere mai scăzută.

Orașul Tășnad este cel mai bine cunoscut pentru apele sale termale, datorită cărora a fost atestat ca stațiune turistică în anul 2000. Astfel, aici, turismul curativ este cel mai reprezentativ. Din data de 1 mai al fiecărui an, atunci când se deschide sezonul, zeci de localnici și de turiști aleg să își petreacă timpul în incinta ștrandului, pentru ca mai apoi, acest număr de persoane să crească la ordinul sutelor.

Ape termale se întâlnesc și la ștrandul din Carei, care se află în zona centrală a orașului. Deși acesta nu este la fel de popular pentru apele sale termale, ca și cel din Tășnad, fiind cunoscut mai mult pentru discoteca din incinta ștrandului și pentru toate facilitățile, turiștii pot practica turismul curativ și aici.

5.2. Turismul cultural

Turismul cultural este numit adesea și turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune, invariabil „vizita” la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse atractive. Menirea acestui tip de turism este complexă: în primul rând este instruirea prin îmbogățirea cunoașterii, în al doilea rând este recreerea resimțită pe plan spiritual prin aflarea unor adevăruri și cunoașterea unor fenomene noi. Turismul cultural vizează, în principal, obiective turistice de proveniență antropică (Pompei Cocean, (1996), Geografia turismului).

Acest tip de turism este practicabil datorită castelului Károlyi, care are o istorie bogata si care s-a păstrat în mare parte, in forma inițială, atât în exterior cât și în interior. Deși la acest tip de turism nu participă decât o anumită categorie de oameni ( elevi, studenți, intelectuali), totuși numărul turiștilor este în creștere datorită și concertelor, pieselor de teatru și a altor activități care își au locul în sălile special amenajate pentru aceste evenimente.

În orașul Carei, turiștii mai pot vizita și Monumentul Ostașului Român. Acesta, deși nu este un obiectiv turistic în sine, turiștii pot admira munca sculptorului Vida Géza și pot înțelege mai bine simbolistica acestuia. Interesul turiștilor asupra acestui monument crește în momentul în care aceștia află semnificația acestuia. Acest complex monumental este alcătuit din cinci părți, fiecare reprezentând o altă poveste și având o importanță enormă pentru istoria orașului, orașul fiind ultima brazdă de pământ eliberată de către armata română în războaiele din 1944, fiind un monument închinat celor căzuți în aceste războaie. În fiecare an, cu ocazia Zilei Armatei Române și a Zilei Eroilor, lângă acest monument au loc depuneri de coroane și parade militare pentru a comemora eroii orașului.

De asemenea, orașul Carei dispune de o clădire recent renovată care găzduiește teatrul municipal și în care au loc diferite recitaluri, piese de teatru și multe alte festivități.

În orașul Tășnad, turismul cultural nu este atât de bine dezvoltat, singurul obiectiv turistic cultural pe care îl putem aminti este muzeul care își are locația într-o fostă reședință nobiliară și care cuprinde exponate etnografice (cu ateliere meșteșugărești complexe), arheologice și istorie locală.

În ceea ce privește turismul cultural, mai putem aminti Catedrala Adormirea Maicii Domnului, care deși nu este un obiectiv turistic în sine, turiștii care vin în oraș special pentru apele termale, vizitează acest lăcaș de cult, în special în luna august (15), când are loc Sărbătoarea Sfintei Mării și de asemenea serbarea zilelor orașului. Turismul cultural mai poate fi practicat și datorită teatrului din orașul Tășnad, în care au loc diferite piese de teatru, sau recitaluri.

5.3.Turismul de recreere

Turismul de recreere are ca scop fundamental al practicării sale, satisfacerea nevoilor recreative ale populației antrenată în munci solicitante, cu mare consum de energie fizică și psihică sau locuind în habitate recunoscute prin stresul lor cotidian (Pompei Cocean, (1996), Geografia turismului).

În zona studiată, acest tip de turism este practicat atât în orașul Carei cât și în orașul Tășnad datorită parcurilor, (Parcul Dendrologic Carei, Parcul Romei, parcul de lângă muzeul din Tășnad), a străzilor pe care se găsesc diferite cafenele și localuri dar și datorită ștrandurilor care oferă o multitudine de lucruri pe care turiștii pot să le facă pentru a se relaxa.

Parcul Dendrologic Carei se întinde pe o suprafață de 10 ha. Parcul este ocrotit prin lege, datorită multitudinii de arbori și plante rare aduse din diferite țări pe care le deține și datorită vechimii, acesta fiind considerat unul dintre cele mai vechi parcuri din țară. Pe suprafața parcului își mai au locul Castelul Károlyi, o seră cu plante aduse de pe cinci continente și un manej, care găzduiește sediul Asociației locale de echitație.

5.4. Turismul mixt

Turismul mixt întrunește atributele rezultate din asocierea recreerii cu refacerea fizică și psihică de ordin curativ, sau ale recreerii cu culturalizarea etc.(Pompei Cocean, (1996), Geografia turismului).

Orașele Carei și Tășnad sunt perfecte pentru practicarea turismului mixt. Acest tip de turism ar putea fi o concluzie a celorlalte tipuri de turism menționate, deoarece, după cum am precizat si mai sus acesta reprezintă asocierea recreeri cu refacerea fizică și psihică sau ale recreeri cu culturalizarea etc. Totalitatea resurselor naturale și antropice fac din zona studiată una în care turismul mixt este practicabil pe tot parcursul anului, atât de către persoanele tinere cât și de persoanele vârstnice. Ca și exemple putem aminti: plimbări pe străzile orașelor sau în parcurile amenajate, băi în apele ștrandurilor unde, în special copii și tinerii, pot să se distreze pe toboganele amenajate în incinta ștrandului din Carei, să călărească caii în herghelia din imediata apropiere a parcului dendrologic din Carei, sau să se distreze în cluburile și cafenelele din orașele studiate.

Practicarea turismului în aceste două orașe este mult ușurată de existența infrastructurii de cazare: hoteluri (în centrul orașului Carei), pensiuni , căsuțe de camping (în zona și în incinta ștrandurilor), restaurante, cafenele, magazine, centre de informare turistică, etc.

6. Valorificarea potențialului turistic

După cum am prezentat și în capitolele anterioare, orașele Carei și Tășnad au un potențial turistic relativ ridicat. Acest potențial este dat de resursele naturale și antropice, care au fost valorificate de-al lungul timpului, ajungând azi să atragă un număr mare de turiști.

În acest capitol doresc să propun 2 trasee turistice care să cuprindă toate resursele turistice naturale și antropice, trasee pe care turiștii le-ar putea parcurge pe parcursul șederii lor în această zonă.

Traseele prezintă modul în care propun eu ca un turist să viziteze obiectivele prezentate în această lucrare, atât cele din orașele (punctele de plecare) Care și Tășnad, cât și cele prezentate în capitolul alternative turistice.

De specificat este faptul că în acest capitol voi prezenta doar traseul în sine, fără a pune la cap un program strict și punctual, fără a specifica un anumit preț al anumitor servicii. Acest lucru se datorează diversității bazelor de cazare și a bazelor de alimentație publică, care stau la dispoziția turiștilor, fiecare fiind liber să aleagă locul unde vrea sa se cazeze sau să mănânce și datorită diversității prețurilor.

Primul traseu se axează pe orașul Tășnad. Acesta este structurat pe 5 zile, în care turiștii vor vizita orașul, se vor relaxa la ștrandul termal, și vor vizita frumusețile naturale sau antropice din jurul orașului. Cel de al doilea traseu se axează pe orașul Carei, pe frumusețile naturale și antropice ale acestuia precum și pe împrejurimile lui. La fel ca și în cazul traseului anterior, cel axat pe zona orașului Tășnad, și acesta este structurat pe 5 zile. În aceste 5 zile, turiștii vor avea timp să viziteze orașul, să se plimbe prin parcul dendrologic al castelului, să citească o carte, pe care o vor împrumuta din căsuțele de lemn, să viziteze castelul și poate chiar vor avea ocazia sa participe la diferite evenimente culturale organizate în incinta acestuia, depinde de perioada în care se va face vizita. Pe lângă acestea, turiștii vor avea ocazia de a vedea Monumentul Ostașului Român dar și alte obiective prezentate în capitolele anterioare. Desigur, atracția principală a orașului este ștrandul, astfel că, turiștii vor petrece mult timp la ștrandul din oraș, participând la diversele activități organizate pentru ei. Nu în ultimul rând, turiștii vor vizita obiectivele naturale și antropice din jurul orașului. Toate aceste obiective au fost cuprinse într-un traseu turistic în așa fel, încât pe parcursul șederii turiștilor în zonă, să nu intervină monotonia.

Desigur, aceste trasee se pot modifica în funcție de dorințele turiștilor sau în funcție de alți factori importanți. Costurile în ceea ce privește aceste trasee se pot modifica în funcție de perioada de ședere a turiștilor, în funcție de dorințele acestora în ceea ce privește cazarea și alimentația, sau în funcție de mijlocul de transport utilizat. Este recomandat ca, pentru distanțele mai mici, turiștii să se deplaseze cu bicicletele, astfel economisind bani și făcând sport în același timp. Pentru distanțele nu foarte mari, există firme private de transport care au pus la dispoziție rute pe majoritatea locațiilor menționate în capitolul antecedent. În urma folosirii acestui mijloc de transport, turiștii ar economisi bani și ar experimenta viața așa cum este ea în această zonă. Evident, pentru obiectivele precum cetatea de la Ardud sau cele din Județul Bihor, se recomandă ca turiștii să se deplaseze cu mașinile pentru a economisi timp

.

6.1. Traseu turistic orașul Tășnad și împrejurimile acestuia

Tabel 6.1. Programul traseului turistic propus

Fig. 6.1. Afiș de prezentare a traseului turistic

În prima zi turiștii vor petrece timpul mai mult în orașul Tășnad și la ștrand, vor vizita orașul și muzeul și vor profita de timpul petrecut la ștrand. În cea de a doua zi, aceștia vor parcurge un mic traseu pentru a vizita câteva obiective din jurul orașului. Pentru început, aceștia vor porni spre satul Ady Endre, unde vor vizita complexul muzeal cu același nume. Aici aceștia vor petrece aproximativ o oră, timp care va fi suficient pentru a afla informații despre viața și cariera poetului. După vizitarea complexului muzeal, triștii vor avea ocazia să vadă o mănăstire foarte puțin cunoscută, dar care impresionează tocmai prin starea de liniște pe care o impune. Astfel, aceștia vor călători spre satul Țeghea. În cele ce urmează, drumul va continua spre localitatea Mihăieni, unde turiștii vor putea să își petreacă timpul tot într-un cadru relaxant, în bazinele cu apă termală din localitate. Aici, turiștii vor avea la dispoziție câteva ore bune pentru a face baie și pentru a se hrăni la terasele amenajate în incinta ștrandului. La sfârșitul zilei, turiștii se vor întoarce în oraș, unde vor putea să își petreacă timpul în incinta ștrandului sau vor putea sa facă o plimbare pe străzile orașului.

În cea de a treia zi, aceștia vor călători până în județul Bihor, unde vor vizita, pentru început castelul de la Balc, pentru ca apoi să se deplaseze la barajul de la Suplacul de Barcău și la statuia din Borumlaca. După vizitarea acestor locuri, turiștii se vor întoarce la Tășnad unde își vor petrece timpul cum vor ei.

Ziua a patra este una special planificată pentru cei cărora le place să pescuiască, deoarece în această zi, aceștia vor călători la Chereușa. Aici, doritorii vor putea pescui, iar cei care nu sunt fani înrăiți ai pescuitului, vor putea sa stea pe pături, sau să facă grătare.

Ultima zi, turiștii o vor petrece la ștrandul din Tășnad.

6.2. Traseu turistic orașul Carei și împrejurimile acestuia

Tabel 6.2. Programul traseului turistic propus

Fig. 6.2. Afiș de prezentare a traseului turistic

În prima zi a acestui traseu, turiștii vor începe prin a vizita satul Petrești, aici, aceștia vor putea să își petreacă timpul făcând mai multe activități, printre care: pescuit, minigolf, tenis, fotbal și altele, și să se plimbe în acest sat curat și pașnic. După timpul petrecut în acest sat, acești vor parcurge un drum scurt, care îi va duce în Scărișoara Nouă, acolo unde vor putea vizita o Mănăstire. Aceștia vor avea la dispoziție o jumătate de oră pentru a vizita acest obiectiv, iar mai apoi se vor întoarce în Carei, unde vor putea să facă o plimbare prin oraș pentru a-i descoperi frumusețile.

În cea de a doua zi, turiștii vor vizita două localități: Foieni și Sanislău, unde aceștia vor vedea dunele de nisip de la Foieni și Mlaștina Vermeș de la Sanislău, pentru ca mai apoi să se întoarcă în Carei și să viziteze, din nou orașul.

A treia zi, va fi una dedicată pescuitului, turiștii deplasându-se până la Tiream, unde vor avea ocazia să se bucure de toate facilitățile puse la dispoziția lor. În ziua a patra, aceștia vor călători până în orașul Ardud, acolo unde vor vizita cetatea cu același nume și vor petrece timp la o cafenea amenajată în stilul cetății. Următoarea zi, va fi din nou una dedicată pescuitului, turiștii deplasându-se până în satul Moftinu Mic, unde vor avea ocazia să aleagă din cele două heleștee care stau la dispoziția lor.

7. Concluzii

În concluzie, consider că în lucrarea intitulată „Carei și Tășnad. Valorificarea potențialului turistic”, am reușit să cuprind obiectivele esențiale pe care cele două orașe din județul Satu Mare le oferă. După cum am menționat și în capitolul „Introducere” , unul dintre motivele pentru care am ales ca lucrarea mea de licență să fie axată pe această temă, este faptul că am locuit și am trăit în cele două orașe și mi-am dorit să aflu mai multe despre acestea. Acum, la final, pot să spun că am făcut alegerea corectă, deoarece într-adevăr am aflat lucruri noi și deosebite despre orașele pe care le îndrăgesc atât de mult. În primul rând am învățat multe despre geografia regiunii și a celor două orașe. În al doilea rând pot să afirm faptul că ieșirile pe teren pe care le-am făcut în vederea realizării acestei lucrări au fost mai mult decât informative, acestea, într-adevăr și-au îndeplinit scopul de a relaxa. Astfel că, cele două trasee turistice pe care le-am propus în capitolul al șaselea le-am parcurs chiar eu, adică, ieșirile pe teren m-au ajutat foarte mult, atât pentru a culege informații, pentru a face fotografii, dar și pentru a crea acel capitol.

Consider că orice persoană care trece prin zonă, indiferent de motivul inițial, ar putea să parcurgă aceste trasee, deoarece, precum am menționat, traseele se pot modela după dorințele fiecărei persoane.

Consider că am reușit să cuprind în mare parte frumusețile pe care județul Satu Mare și o mică parte din Județul Bihor le au de oferit. Chiar dacă unele dintre obiectivele prezentate nu sunt într-un stadiu prea strălucit, consider că acestea merită vizitate tocmai pentru a vedea cum trecerea timpului poate afecta frumusețile lumii înconjurătoare.

Un lucru negativ pe care l-am constatat în realizarea acestei lucrări, pe parcursul ieșirilor pe teren, a fost starea proastă a drumurilor ce făceau legătura cu anumite obiective prezentate în capitolele anterioare. Consider însă că acest lucru nu ar trebui sa împiedice practicarea turismului, fiind multe alte obiective pe care le-am vizitat în cadrul aplicațiilor de teren, cu potențial turistic ridicat, dar spre care accesul este îngreunat de către starea drumurilor. Totuși, am rămas și plăcut surprinsă când am constatat că în multe locuri aveau loc lucrări de reamenajare a șoselelor.

Pe parcursul realizării acestei lucrări am constatat că informațiile în ceea ce privește obiectivele studiate sunt relativ actualizate, în special în mediul online. Aceste informații mi-au fost de mare folos. De asemenea, localnicii din satele și orașele pe care le-am vizitat pentru a culege informații pentru lucrarea de față, au fost informați, astfel încât persoanele în vârstă mi-au povestit lucruri ce țin de trecut, dar care totuși au o importanță majoră pentru stadiul în care locurile respective se află în ziua de azi.

O altă concluzie pe care am tras-o în urma realizării acestei lucrări este faptul că obiectivele turistice din județul Satu Mare nu sunt, toate, valorificare suficient, lucru care scade potențialul turistic al județului.

Referințe bibliografice

Bogdan Andrei, Călinescu Maria, (1976), Județul Satu Mare, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București;

Bota M. Ioan, (2010), Municipiul Carei, jud. Satu Mare, prezentare monografică, Cluj Napoca;

Cocean Pompei, (1996), Geografia turismului, Editura Carro, București;

Grigore Posea, (1997), Câmpia de Vest a României, Editura Fundației „România de Maine”, București;

Ilieș Al. (coord), (2014), Atlas geografic al patrimoniului turistic, Crișana-Maramureș, Editura Universității din Oradea, Oradea;

Karácsonyi Carol, (1995), Flora și vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare;

Mihăilescu Vintilă, (1966), Dealurile și Câmpiile României, Editura Științifică, București;

Săvinescu V., Radosav D., (1980), Satu-Mare – Monografie, București, Editura Sport – Turism;

Silaghi D. Augustin, (2009), Istoricul Comunităților Confesionale din Protopopiatul Ortodox Român – Carei (județul Satu Mare), Editura Universității de Nord, Baia Mare;

***, (1983), Geografia României, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București;

***, Strategie de dezvoltare Tășnad 2014-2020, Primăria Tășnad;

http://e-castellum.eu/;

http://www.manastireascarisoara.ro/;

http://www.municipiulcarei.ro/;

http://www.tasnad-statiune.ro/contents/3/;

https://www.primariamoftin.ro/ro/comuna-moftin.