Lucrarea de fata isi propune sa prezinte principalele aspecte teoretice si practice in legatura [611475]

1

INTRODUCERE

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte principalele aspecte teoretice si practice in legatura
cu identificarea medico -legala.
In prima parte a lucrarii se vorbeste despre fazele de descompunere ale cadavrelor, de
implicatia echipelor competente si despre metodele de identificare medico legala la locul
faptei.
In a doua parte a lucrarii se va prezenta cate persoane se identifica la locul faptei, cate
primesc negatie de autopsie si ca te cazuri ajung la Institutul de Medicina Legala .

2
1. Noțiuni generale despre identificarea medico -legala

Termenul de identitate este deriva t din cuvântul latin “idem” ce înseamnă „la fel” sau
„identic”.

În termeni generali identitatea este ceea ce definește o entitate si o face rec unoscută
prin posesia unor calități sau caracteristici care o diferențiază de alte entitați.

Prin indentificare se pot stabili caracteristicile definitorii, proprii unei entitati.

La persoanele vii si la cadavre , identificarea are rolul de a evidentia si grupa
informatiile cu privire la persoana respectiva.

Identificarea persoanei este o activitate care se realizeaza in mod optim prin
colaborarea intre medicina legala, antropologie, criminalistica si politia judiciara .
Stabilirea identitatii presupune colaborarea intre metode le medico -legale dar si cele
criminalistice .

 Identifcarea persoanei pe baze medicale si anatomice implica doua mari aspecte:

1.1. determinarea caracterelor gen erale ale ramasitelor umane :
– sexul,
– varsta,
– talia,
– rasa.
Acestea au un r ol de a incadra persoana intr -o anumita categorie de varsta, rasa, inaltime .

3
1. 2. Identificare a individuala se bazeaza pe aflarea unor trasaturi sau elemente
anatomice sau medicale specifice gasite la cadavrul neidentifica t care vor fi
comparate cu cele ale unei persoanei data disparuta.
Metodele de identificare medico -legala se aplica atat i n cazul omului viu cat si a cadavrelor
in diferite stadii de putrefactie:
La cadavre intacte, fara sau in stadiu incipient de putrefactie. – identificarea poate fi facuta
prin recunoastere vizuala, de catre un membru al familiei.

 cadavre le in proce s de putrefactie avansat – identificarea vizuala este practic
imposibila ,deoarece caracteristicile individuale sunt total sau partial disparute, se
pot face masuratori directe ale cadavrului pentru determinarea inaltimii sau se pot
gasi cicatrici de la i nterventii chirurgicale sau urme de tatuaj.
 cadavre dezmembrate, mutilate, incinerate, sau cu leziuni intinse , produse prin impact
sever -identificarea va depinde de volumul si de localizarea tesutului si a regiunii
afectate. Daca nu au aparut modificarile specifice putrefactiei atunci se poate
determina, spre exemplu pigmentatia pielii, dar nu se pot face masuratori directe a
staturii.
 cadavre scheletizate – identificarea se bazeaza numai pe examinarea osteologica si
odontologica , incluzand recunoasterea anumitor caracteristici anatomice sau a
urmelor de vindecare a fracturilor, prezenta unor afectiuni patologice ale osului.

1.3. Cercetarea medico -legala la locul faptei

Aspectele generale si obiecivele privind examinarea medico -legala
Echipa care a junge la locul faptei pentru investigatiile preliminare este formata din :
– Procuror sau ofiter judiciar
– Medic legist cu echipamentul necesar pentru transportul cadavrului
– Ofiter criminalist
– Daca exista suspiciunea de infractiuni de omor, echipa va fi comple tata de procurorul
criminalist, ofiteri de politie judiciara si criminalisti.

4
Primele concluzii care se trag la locul faptei sunt acelea de a stabili daca decesul este caz
medico –legal sau nu.

Etapele de cercetare la locul faptei

1. etapa statica cercet arii la fata locului:
Cercetarea la fata locuui a urmelor si a probelor se face fara ca acestea sa fie deplasate.
– Se vor evidentia:
Starea locuintei, sau locul unde a fost gasit cadavrul.
Examinarea urmelor
– Daca este vorba de incendii,fortari,explozii, pa rticiparea medicului legist este redusa
– In cazul depistarii si cercetarii factorilor primari ai impuscarii sau a diverselor urme
biologice, participareamedicului legist este foarte importanta.
Criteriile principale a participarii medicului si contributia sa alaturi de criminalisti:
 Cand apar urme:
-Umane – fiziologice – urme de nastere, menstruatie ,transpirattie
-patologice – varsaturi ,epistaxis,hemoragii de diverse cauze
– animale – sange, par
– vegetale – sucuri de diferite origini
– anorgani ce- vopsele, rugina

 Dupa natura lor, ele pot fi:
– Urme de mateiale: sange ,saliva,sperma,par,diferite tesuturi
– Urme de forma: amprente ale buzelor, dinti,degete

5
– Urme lezionale: lasate pe corp de agenti biologici, chimici ,fizici sau mecanici.

In infr actiunea de omor, caracteristicile plagilor reprezinta urmele semiologiei medico –
legale, in care se mentioneaza : felul leziunii, localizarea, numarul, forma, culoarea
,dimensiunea, orientarea, continutul lor;
Se va evita curatarea de paraziti si ambalarea in vata a obiectelor corp delict pentru a
se impiedica stergerea probelor.
Examinarea agentului vulnerant, pentru a se stabili daca caracteristicile sale
corespund sau nu cu cele ale plagilor.
In examinarile mai sus mentionate presupun colaborarea strans a intre criminalist si
medicul legist

2.Aspectele topografice:
La locul faptei, echipa de criminalisti va face fotografiile de orientare,fotografierea
obiectelor principale si schite. In aceasta situatie , schitele au avantajul de a reda numai
ansamblul, in care se consemneaza ceea e este util.
3.Declaratiile martorilor:
Se vor retine dare referitoare la:
 antecedentele patologice ale decedatului.
 Daca este cazul, tentative ulterioare de sinucidere
 Eventuale tratamente si activitati inaintea decesului
4.Examinarea cadavrului:
Vizeaza locul si pozitia cadvrului fara a fi mutat.
Daca locul in care se gaseste cadavrul nu coincide cu locul in care sa produs agresiunea,
atunci se vor cauta urme in aproprierea cadavrului, care pot indica tararea cadavrului s au
aducerea lui din alta parte unde a avut loc agresiunea.

6

a) Etapa dinamica:
In cursul acestei etape, pot fi deplasate si riicate obiectele din jurul cadavrului.
In urma particularitatii cazului, care se stabilesc in etapa statica , se va proceda astfel:
– Cand cazul este legat de spanzurare sau sugrumare, se taie lantul pe partea opusa a
nodului;
– In intoxicatii , se verifica etanseitatea anumitor recipienti si instalatii.
b) Examenul extern al cadavrului:
Se va face dupa dezbracarea completa a cadavrului.
Se vor cauta semnele mortii reale, leziunile de violenta, urme biologice si nebiologice,
semne paticulare.
Inregistrarea fotografica a urmelor si a cadavrului:
Se va fotografia fiecare parte in detaliu , pentru a evidentia leziunile traumatice si urmele
criminalistice.
La sfarsitul investigatiei la fata locului, se lasa apartinatorilor o nota pentru medicul
curant , in vederea eliberarii certificatului medical constatator de deces, daca in cazul
respectiv nu este vorba de o moarte suspecta.
Nota va fi semnat a de membrii echipei – procuror, ofiterul de politie si medicul legist.

7

1.4.Etapele pentru o expertiza ce include identificarea medico -legala sunt:
a. Cunoasterea obiectivel or expertizei stabilite de organul judiciar
b. inventarul pieselor supuse expertizei
c. examinarea continutului dosarului, inclusiv a procesului verbal de cercetare a locului
faptei
d. stabilirea tehnicii si metodelor ce urmeaza a fi utilizate
e. stabilirea specialitatilor ce sunt eventual necesare in cadrul expertizei :
-examenul intrinsec se realizeaza prin metode specifice antroplogice si medico -legale.
-expertul antropolog are un rol in etapele initiale ale cercetarii la fata locului prin
descoperirea si strangerea ramasitelor umane dar si in laborator unde va determina:
– datele generale ale decedatului : varsta, sex ul, rasa/etnie, tali a
– datele individuale ale decedatului : particularitati ale dentitiei , prezenta unor materiale
folosite in ortopedia chirurgicala,
– la omul viu va determina particularitati morfologice normale sau patologice, unice sau rare
prin marime , pozitie si culoare.
Antropologia medico -legala este derivata de la antropos = om, logos = stiinta, studi u si are
urmatorul scop:
1.5.identificar ea ramasitelor scheletizate sau in stare avansata de descompunere ,
incluzand:
– determinarea sexului, varstei, rasei/etniei, taliei
– identificare pozitiva bazata pe aspecte unice ale morfologiei osoase si dentare
-diferentierea leziunilo r de la nivel osos din timpul vietii fata de cele postmortem.

8

2. Semnele precoce ale mortii – diagnostic si etape in certificarea decesului

•Definiția morții – moartea este reprezentata de oprirea ireversibilă a funcțiilor vitale .
Stările terminale ( preagonia și agonia) reprezintă manifestări ireversibile atat psihice și cat si
biologice, dintre viată și moarte .
•PREAGONIA – datorita modificarilor biochimice si metabolice aparute,apar manifestari
psihice motorii de moarte iminenta, semnele vitale sunt diminuate. Are durata variabila.
•AGONIA (vita minima) – determin ată de hipoxie și autointoxicație ,este o stare terminală, de
regulă ireversibilă, dar excețional reversibilă în unele cazuri:
– Stopul cardiac resuscitat și recuperat;
– Moartea vegetativă recuperată;
– Stări de extracorporalitate recuperate ( forme de moarte nefinalizate sau forme de
viață suspendată – stări crepusculare sau stări psihice necatalogate – descrise frecvent
in patologiile cardiovasculare și traumatice).
•MOARTEA APARENTĂ apare în situații le in care apare reducerea minima a functiilor
cerebrale ( hipotermie, electrocuție, anoxie, intoxicații ).
•MOARTE VEGETATIVĂ – reprezință moartea neocortexului și se poate transforma
treptat în moarte cerebrală sau prin resuscitare cardio -respiratorie pacientul în moarte
vegetativă poate fi recuperat.
•MOARTE CLINICĂ este un diagnostic care semnifică oprirea funcțiilor vitale. Poate
evolua spre moarte c erebrală sau prin resuscitare cardio -respiratorie poa e evolua spre viață.
• COMĂ – starea de constienta estevscazuta, sunt prezente functiile vegetative, dar p ot fi sau
nu alterate.

9

Persoana poate fi:
– În viață =stare vegetativă persistentă, comă .
– Decedată = moarte cerebrală confirmată după parcurgerea protocolului de resuscitare.
• MOARTEA CEREBRALĂ – este moartea întregului creier , inclusiv a trunchiului cerebral
. Poate păstra automatismul circulator, dar nu mai există cent rii bazali vitali; poate fi protezat
cardiac pentru prelevarea cordului.
Absența circulației arteriale cerebrale evidențiată prin arteriografie cerebrală permite
diagnosticul de certi tudine al morții cerebrale.
• MOARTEA SOMATICĂ succede moartea cerebrală și poate avea două înțelesuri:
-moartea moleculara a fiecarui organ ;
-moartea biologică
Semnele morții reale -modificări biologice care apar in cursul morții somatice si se manifes tă
de-a lungul etapei. Acestea succed imediat morții cerebrale, iar estimarea intervalului post
mortem se poate realiza in anumite limite.
• MOARTEA CELULARĂ – moartea bi ologică a fiecărui organ ce apare dupa moartea
creierului
• MOARTEA BIOLOGICA -reprezent ata de moartea tuturor celulelor din organi sm, fiind
ultima etapă din moartea somatica ; la 15-16 ore de la deces, apare moartea tesuturilor si a
celulelor sexuale,fiind ultimele elemente care mor
• INTERVALUL POSTMORTEM -este reprezentat de timpul scur s de la instalarea morții
cerebrale si debutul morții celulare a celorlalte organe.

10
2.1. Criterii de diagnostic pentru confirmarea mortii cerebrale:

2.1.1. Pe urmatoarele criterii se pune diagnosticul de moarte cerebrala:
a) examinarea clinica – starea de coma profunda, flasca, reactiva
-absenta reflexelor la nivelul trunchiului cerebral
b) absenta ventilatiei spontane, care este confirmata de testul apnee, la un Pa CO2 de 60
mmHg
c) traseu electroencefalografic care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.
Pentru adult , se repeta cele 3 examene pentru confirmarea mortii cerebrale la interval de
3 ore.
•Pentru copii:
-pentru nou nascutul cu varsta intre 7 zile si 2luni, intervalul este de 48 ore
– pentru copilul cu varsta cuprinsa intre doua luni si 12 ani, intervalul este de 24 ore,
-pentru copii cu varsta peste 7 ani, intervalul este de 3 ore,
– la nou nascutii sub 7 zile nu se poate declara moarte clinica.
De la inceput, cauza ce a declansat moartea cerebrala trebuie sa fie bine stabilita.
Se va exclude alte cauze reversibile care pot da aceleasi criterii ca si moartea cerebrala:
– temperatura mai mica de 35 grade Celsius
– medicamente care pot inhiba sistemul nervos central
– tensiune arterial – presiunea arteriala med ie mai mica de 55 mmHg

11
2.1.2 Modificarile cadavrice precoce in stabilirea mortii reale :
Constatarile preliminare necesita un minim de materiale, aparate si instrumente, pentru
efectuarea examenului extern.
Pentru constatari se folosesc urmato arele:
a) masuratorile si inregistrarile datelor:
– sistem de notare si " schema corporala umana" folosita pentru a nota leziunilor traumatice,
semne pariculare, etc.
– instrumente de masurat(rigle, ruleta)
– termometru digital pentru masurarea temperatur ii intrarectal,
-eprubete pentru recoltarea probelor biologice,
-aparat de fotografiat
b) ulterior se face examenul static al cadavrului, – postura,aspectul cadavrului si zona
invecinata.
c) efectuarea fotografiilor juridice si examinarea criminalistica.
d) examinarea cadavrului
-aflarea semnelor mortii reale
-examinarea mucoaselor vizibile si a tegumentelor
– examinarea leziunilor traumatice
– pete biologice in jurul cadavrului sau pe cadavru
– masurarea temperaturii externe si interne
e) recoltarea unui e santion de probe biologice
-umoare vitroasa
-sange/urina numai daca urmeaza efectuarea autopsiei.
f) recoltarea de probe criminalistice
g)conjunctura producerii decesului :

12
– crima
-suicid
– accident
h) observatiile preliminare

2.2. Semnele mortii reale s i data mortii. Determinarea momentului decesului.

Moartea este un proces, care este determinat de oprirea functiilor vitale si a circulatiei
sanguine, suficient de mult pentru a aparea leziunile cerebrale ireversibile si aparitia imediata
a modificarilor cadavrice.
O mare utilitate pentru diagnosticul de deces este reprezentata de etapa mortii precoce care
cuprinde semnele reale ale mortii in primele 24 de ore de la deces.
Stadiul de evolutie al semnelor mortii reale permite in primele 24 de ore de la d eces o
estimare de aproximativ 3 -4 ore a determinarii momentului mortii.
Primele modificari functionale care apar:
– conductibilitatea nervoasa: modificare ce apare in prima jumatate de ora de la stopul cardio
respirator,permite aprecierea in minute a dete rminarii momentului mortii,prin masurarea
perioadei refractare absolute. Necesita apart de masurare special, facand -o inutilizabila.
– excitabilitatea musculara – modificare din primele 2 -12 o e de la deces – metoda buna de
apreciere a determinarii. Momentu lui. Mortii.
-modificarile oculare -aspectul pupilei – raspunde la atropina si pilocarpina, injectata in camera
anterioara a ochiului ce produce midriaza si mioza – reactia se produce in primele 8 -12ore
maxim 24 de ore de la deces.

13

3. MODIFIC ĂRILE CADAVERICE ȘI ETAPELE DESCOMPUNERII
CADAVRULUI UMAN

Când e nevoie să se estimeze perioada parcursă de la instalarea morții, trebuie
cunoscute două aspecte: momentul când cadavrul a fost descoperit și ultima dată când
individul a fost văzut în viață . Moartea s -a instalat între aceste două momente dar se pune
problema când s -a petrecut acest lucru. Vorbim de o estimare deoarece este acceptat în
practică faptul că nu există nicio metodă științifică prin care să se stabilească cu acuratețe
maximă moment ul exact al survenirii morții.
Cu ajutorul entomologiei judiciare se estimează de fapt durata totală de timp în care insectele
și-au desfășurat activitatea pe cadavru. Această durată va reflecta perioada minimă de
survenire a morții.
Descompunerea este u n proces care începe din momentul instalării morții și care se încheie
odată cu scheletizarea cadavrului. Chiar dacă acest proces este continuu, aproape toate
cercetările făcute l -au împărțit în mai multe stadii.

3.1. MODIFIC ĂRILE CADAVERICE

Odată cu survenirea morții, cadavrul suferă multe modificări, iar pe măsură ce
descompunerea avansează, schimbă natura fizică a corpului. Aceste modificări sunt folosite
în mod obișnuit în vederea estimării intervalului post -mortem și pot să reprezinte o sursă de
eroare dacă nu sunt cunoscute.

3.1.1 LIVOR MORTIS

1. Aspecte privind livor mortis:
Lividitățile cadaverice, numite și pete cadaverice, sunt zone de culoare violacee care apar pe
părțile declive ale cadavrului. Ele se datorează opririi circulației san guine și acumulării

14
sângelui în aceste zone sub acțiunea gravitației. Lividitățile cadaverice constituie cel mai
sigur și precoce semn de moarte reală; apariția lor implică întreruperea eventualelor tentative
de reanimare.
În context cu celelalte semne de moarte reală, constituie un indicator al timpului scurs de la
producerea morții.

Fig 1 – Disparitia lividitatilor la digito -presiune

Fazele dezvolt ării lividit ăților:

Există 3 faze în procesul de dezvoltare a lividităților:

I. În prima fază, de H IPOSTAZĂ (2 -6 ore), sângele umple vasele, astfel încât pe
părțile declive ale cadavrului apar pete roșii -albăstrui. În acest stadiu, instalat complet la
aproximativ 12 -16 ore de la moarte, sângele care umple vasele poate fi propulsat din ele prin
presiune digitală. Astfel lividitățile dispar la digito -presiune, dar reapar după încetarea
acesteia.
Modificarea poziției cadavrului în această fază schimbă distribuția sângelui în vase,
petele cadaverice dispărând, ca să apară pe noua parte declivă.

II. În faza a doua, de DIFUZIUNE, la 15 -24 de ore după moarte, se produce o
extravazare a plasmei sanguine (fenomen de trecere a limfei din vasele sanguine în țesuturile
înconjurătoare). Această transformare este posibilă datorită faptului că vasele de sânge devin
permeabile, permițând sângelui să iasă în jurul acestora. Lividitățile cadaverice sunt de o
culoare violacee.

15
În acest stadiu, digito -presiunea face ca lividitățile să pălească, fără a dispărea complet.

III. Faza a treia, numită IMBIBIȚIE, se instalează d upă trecerea a peste 18 ore de
la moarte. În acest timp hemoliza sângelui (procesul de distrugere a hematiilor) este completă
și la aceasta se adaugă și începutul proceselor de putrefacție. Lividitățile sunt violacee –
negricioase, repartiția lor nu se mai s chimbă la modificarea poziției cadavrului și nici nu
dispar la presiune digitală.

2. Particularit ăți specifice livor mortis:
Regiunile în care apar și evoluează lividitățile contrastează cu zonele opuse, care sunt palide,
de aceea ele constituie și u n indicator al poziției cadavrului și al modificărilor pe care acesta
le-a suferit până la examenul medico -legal.
La cadavrele în decubit dorsal (pe spate) lividitățile cadaverice se găsesc inițial pe fața
posterioară a capului (ceafă), pe spate, pe fața posterioară a membrelor, exceptând zonele de
sprijin (fețele posterioare ale gambelor, fese) și zonele comprimate (de guler, centuri,
sutiene), apoi se extind pe părțile laterale ale spatelui și membrelor.

Fig. 2 Zone care au pălit datorită comprimării de către sutien și centură

La cadavrele în decubit ventral sau lateral, lividitățile se găsesc pe părțile declive
corespunzătoare, iar din gură se scurge un lichid roșiatic. La spânzurați, lividi tățile sunt

16
localizate în antebrațe, treimea inferioară a abdomenului, membrele inferioare și marginea
superioară a șanțului de spânzurare.
Lividitatea post -mortem este uneori interpretată greșit de către persoanele nefamiliare cu
acest fenomen ca fiind urme de vânătăi. Petele cadaverice trebuie diferențiate de echimoze,
când acestea din urmă sunt situate în zonele declive. În primele două stadii ale instalării
lividității ele se deosebesc cu ușurință, deoarece echimozele nu dispar și nici nu pălesc la
digitopresiune. Cel mai sigur mijloc constă în incizarea tegumentelor la locul suspect: în
cazul echimozei se constată în grosimea țesuturilor cheaguri și infiltrate cu sânge roșu –
negricios care nu dispare la spălarea cu apă.
Pe măsură ce sângele se acumul ează în suprafețele declive, presiunea sângelui depus poate
produce rupturi ale vaselor mici de sânge, dezvoltându -se astfel mici pete de lividitate numite
pete Tardieu. Acest fenomen este mult mai frecvent la morțile asfixiale ori lente.
Livor mortis e importantă pentru determinarea momentului morții, dar mai mult, pentru
a determina dacă a fost sau nu mutat corpul cadaveric.

3.1.2 RIGOR MORTIS

1. Aspecte privind rigor mortis
Rigor mortis sau rigiditatea corpului după moarte, se datorează dispariț iei adenozinei
trifosfată din mușchi. Adenozin trifosfat este sursa principală de energie pentru contracțiile
musculare. Mușchii necesită un flux continuu de adenozin trifosfat pentru a se contracta
deoarece cantitatea prezentă este suficientă pentru a me nține contracția musculară pentru doar
câteva secunde.
După survenirea morții, generarea de adenozin trifosfat încetează, deși ea continuă să fie
consumată. Contracția mușchiului se realizează prin întrepătrunderea filamentelor de actină și
miozină. În l ipsa adenozinei trifosfată, aceste filamente devin contractate permanent, fibra
musculară se deshidratează, apare gelul de actimiozină și mușchiul se întărește. Această
contracție se menține până la apariția putrefacției.

17
2. Stadiile instal ării rigidit ății:
În evoluția rigidității se pot distinge trei stadii:

a Etapa de instalare -care durează 2 -6 ore post -mortem. Dacă se învinge forțat,
rigiditatea se va instala din nou.
b Etapa de stare -care durează 14 -24 de ore post -mortem. Rigiditatea devine totală și
completă; ea se lasă greu învinsă, dar odată făcută manevra, rigiditatea nu se mai
instalează în respectiva articulație.
c Etapa de rezoluție – care debutează după 1 -2 zile și este completă la 3 -7 zile după
moarte. Rigiditatea dispare treptat, în aceeaș i ordine în care s -a instalat. În această
etapă, care coincide cu începerea putrefacției, învingerea rigidității la nivelul unei
articulații duce la dispariția ei de asemenea.

3.Aspecte privind instalarea rigidit ății:
Conform Legii Nysten (primul care a studiat rigiditatea cadaverică, în 1811) instalarea se face
de sus în jos și dinspre medial către extremitățile corpului. La cașectici (cei care suferă de o
boală manifestată prin slăbirea întregului organism și printr -o insuficiență funcți onală a unor
organe), anemici și la cadavrele ținute în poziție Trendelenburg (culcat pe spate, cu bazinul
ridicat în raport cu umerii și capul) instalarea și rezoluția se fac în ordinea inversă (inversul
Legii Nysten).
Pupila, dilatată în momentul morți i sau puțin după aceea, se contractă progresiv de îndată ce
începe rigiditatea cadaverică. Inima nu e nici ea cruțată; dimpotrivă, miocardul este chiar
primul mușchi supus contactării cadaverice.
Aschoff (patolog și medic german) în 1916 a găsit frecvent rigiditatea inimii la 30 -45 de
minute după moarte, dar se poate întâmpla ca rigiditatea să se pronunțe abia după 1 -2 ore și
chiar mai târziu.

18

3.1.3.Spasmul cadaveric:
O formă aparte a rigidității cadaverice o reprezintă spasmul cadaveric (rigiditate a cataleptică
sau prin decerebrare), când instalarea rigidității se face brusc și complet, fixând individul în
poziția în care este surprins în momentul morții.
Este o hipercontractibilitate musculară care începe încă din timpul vieții. Spasmul cadaveric
se întâlnește în: decapitare, zdrobirea capului, fulgerații, în decesele suicidale prin arme de
foc, incizii, înjunghieri (când arme este bineînțeles, în mână în momentul morții).
Acest rezultat nu poate fi reprodus post mortem prin plasarea în mâna cad avrului a unei
arme, deoarece fie post -mortem urmează relaxarea musculară, fie spasmul cadaveric odată
instalat nu mai poate fi învins.
De asemenea este văzut în cazurile de înec, iar în anumite cazuri de omor, fire de păr sau
haine aparținând agresorulu i se pot observa încleștate în mâinile victimei.

Fig. 3 – Spasmul cadavric

19
Particularit ăți în procesul de instalare a rigidit ății:
Rigiditatea, apare de obicei în decurs de 2 până la 6 ore după survenirea morții și se
dezvoltă complet în 14 -24 de ore.
Aceasta poate varia foarte mult. O femeie a decedat în urma unuistop cardio -respiator. O.
Aproape instantaneu, femeia a suferit un șoc cardio -respirator. Au fost făcute manevre de
resuscitare ce au continuat timp de 15 -20 de minute. După aceasta, femeia a fost declarată
decedată. Corpul i -a fost apoi pregătit pentru a fi transportat la morgă. În acel moment a fost
constatat faptul că se afla în stare de rigiditate completă, la doar câteva minute d e la
pronunțarea decesului.
În mod normal, rigor mortis dispare odată cu începerea putrefacției. Însă, frigul și înghețul nu
numai că vor întârzia instalarea rigidității, dar vor și prelungi prezența ei.
Rigiditatea nu trebuie confundată cu înghețarea cadavrului. Rigiditatea nu se
produce decât la sistemul muscular, congelarea nu cruță nici un țesut moale, inclusiv pielea,
care devine și ea dură.
În medii temperate, rigiditatea dispare în 36 de ore, dar ar putea fi prezent ă până la 6
zile. În medii calde, corpul se poate afla în stare moderat -avansată sau avansată de
descompunere în 24 de ore, caz în care rigiditatea nu va fi prezentă.

De asemenea otrăvurile, cum ar fi stricnina, care produc convulsii, pot accelera dezvo ltarea
rigidității, ca și orice boală sau factor de mediu ce crește temperatura corporală. În consecință
și hipotermia, pierderea temperaturii obișnuite a corpului datorită hemoragiei cerebrale și
infecțiilor pot accelera de asemenea dezvoltarea rigidități i.
La morțile prin înec, rigor mortis se poate instala complet în doar 2 -3 ore. S -a
constatat că aceasta se datorează epuizării adezin trifosfat în urma convulsiilor violente din
timpul înecului. Indivizii care sunt alergați înaintea morț ii lor, pot prezenta o dezvoltare mai
rapidă a rigidității la nivelul picioarelor decât la restul musculaturii, fapt datorat de asemenea
epuizării adezin trifosfat din mușchii picioarelor în urma alergatului.

20

3.1.4. ALGOR MORTIS
1. Aspecte privind algor mortis:
Răcirea cadavrului reprezintă scăderea temperaturii corpului după moarte. Aceasta prezintă
un declin constant până ce ajunge la temperatura ambientală, deși factorii externi pot avea o
influență semnificativă.
Răcirea cadavrului se dator ează într -o primă fază opririi circulației și metabolismului, iar apoi
pierderii de căldură în mediu.
Aprecierea corectă a temperaturii se face prin termometrizarea intra -rectală timp de câteva
minute. Măsurarea temperaturii rectale poate da câteva indic ii cu privire la momentul morții.
.Pe un grafic, curba de racire a cadavrului este in forma sigmoida, astfel:
-in primele 5 ore este plata
– urmatoarele 15 ore este liniar – descendenta
– iar du pa alte 5 ore este din nou plata

Fig 4 -Curba de racire a cadavrului

21

2. Rolul algor mortis în determinarea timpului mor ții:
Determinarea timpului morții în funcție de temperatura corporală presupune de obicei
utilizarea unei formule. Au fos t dezvoltate mai multe formule, câteva dintre ele fiind destul de
complicate.
I. Ecuația lui Moritz:
(1) Timpul survenirii morții = 37°C – Temperatura rectală (°C)+3
(2) Timpul survenirii morții = 98,6°F -Temperatura rectală(°F)
1,5
II. Ecuația lui Glaister (estimează numărul de ore scurs de la moarte):
(1) Timpul survenirii morții = [36,9°C -Temperatura rectală(°C)] x 6/5
(2) Timpul survenirii morții = [98,4°F – Temperatura recta lă(°F)] x 2/3

Valorile obținute se compară cu temperatura mediului în care se află cadavrul. Într -un mediu
cu temperatura de 18 -20°C, răcirea se face cu 2°C în primele ore, apoi cu 1°C/oră. După ce
temperatura corpului luată intra -rectal a atins 20°C, considerăm moartea reală instalată;
această temperatură nu se atinge înainte de trecerea a 10 -12 ore de la moarte.
Problema tuturor formulelor care utilizează temperatura corporală pentru determinarea
momentului morții constă în faptul că se presupune că la momentul morții, temperatura
corpului a fost cea „normala”.
Temperatura „normală” a corpului este de fapt o medie, unii oameni având temperatura
corporală mai crescută, iar alții mai scăzută. În fapt, s -a convenit că temperatura corporală
„normală” a re valoarea de 37°C .

22
3. Particularit ăți specifice algor mortis:
Rareori, temperatura poate crește post -mortem, pentru ca apoi să înceapă să scadă, ca de
exemplu în morți după boli febrile, tetanos, septicemii, chiar și în unele cazuri de morți
subit e. Pe măsură ce apare descompunerea, temperatura internă a corpului tinde să crească
din nou.
Temperatura corpului variază în funcție de vârstă, perioadă din zi, în funcție de activitatea
individului și de starea lui de sănătate. Exercițiile fizice inten se, spre exemplu, pot crește
temperatura rectală până la 40°C, respectiv 104°F. Și infecțiile, rănile provocate de hemoragii
intracerebrale sau pneumonia pot cauza o creștere a temperaturii corporale. În opoziție, starea
de comă și expunerea la frig pot ca uza hipotermie, implicit temperaturi corporale scăzute.
Algor mortis are valoare în aprecierea datei morții, dar numai în contextul celorlalte semne
ale morții reale.

3.1.5. OCHII POST -MORTEM
1. Pleoapele
Se contractă, lăsând ochiul deschis, dar acea sta nu se produce constant: ochiul rămâne închis
atunci când moartea ne surprinde în somn. Uneori, un ochi e deschis, iar celălalt închis;

2. Pupila
Chiar în momentul morții, cel mai târziu în interval de trei ore, se dilată brusc până la un
diametru de 5-7 mm. Dilatarea pupilei nu ține decât câteva ore,după care observăm o
recontractare la 4 chiar 3 mm

.

23
3. Pata sclerotic ă
Reprezintă un semn ocular inconstant, deoarece poate lipsi; este o consecință a uscării acestui
înveliș (sclera –partea albă a ochiului) în contactul ochiului deschis cu aerul. Mai întâi se
formează, pe latura externă a globului ocular o mică pată neagră puțin aparentă, care apoi se
mărește și de regulă are forma circulară, ovală, rar triunghiulară. După un timp se formează o
a doua pată, mai puțin pronunțată decât prima, situată pe partea interioară a globului, paralelă
cu prima. În final ele ajung să conflueze într -un arc cu concavitatea orientată către interior.
Aceste pete se mai numesc și „Tache Noir”.

3.1.6. CIRCULAtIA POSTUMĂ
Pe măsură ce bacteriile anaerobe din abdomen se răspândesc prin vasele de sânge, vasele
subcutanate capătă o colorație mov spre verde. În mod normal aceasta apare pe bust sau pe
extremități.

Fig 6 – Circulatia postuma postuma

Fig. 5 Tache Noir

24

3.1.7. Mumifierea
Apare în condiții de mediu cu temperatură crescută, umiditate scăzută, în medii ventilate sau
în medii saline. Mecanismul de producere este caracterizat prin faptul că putrefacția este
oprită de deshidratarea rapidă. Cadavrele mum ifiate sunt ușor distruse de insecte, iar
aprecierea intervalului post -mortem este foarte dificilă.

Fig. 7 – Mumifierea natural ă

25

3.1.8. Saponificarea sau adipoceara
Se produce în medii umede cu oxigen puțin și temperatură ridicată. Mecanismu l de producere
se caracterizează prin saponificarea grăsimilor cadaverice, respectiv prin solidificarea acizilor
grași prin hidrogenare. Aspectul cadavrului este de brânză râncedă. În contact cu aerul
adipoceara devine sfărâmicioasă, iar la cadavrele în su bmersie, adipoceara apare pe părțile
aflate în apă.

Fig. 8 Cadavru saponificat

3.1.9.ETAPELE DESCOMPUNERII CADAVRULUI UMAN

Etapele descompunerii unui cadavru reprezintă încă din trecut subiect de interes atât pentru
artiști cât și pentru oamenii de știință.
Cadavrul se poate afla în oricare din cele cinci etape post -mortem, iar în funcție de aceasta
poate să fie corelat cu unul din cele opt valuri succesive de colonizare a insectelor propuse de
Mégnin. Chiar dacă nicio etapă de descompunere nu are o durată de timp fixă, fiecare poate
fi asociată cu anumite grupuri de insecte. Aceste etape post -mortem sunt:

26

● Etapa 1: Descompunerea inițială (cadavrul în stare proaspătă)
Această etapă începe din momentul survenirii morții și ține până apar primele semne de
umflare a corpului decedatului. Există anumite schimbări ce pot fi observate, cum ar fi: pata
verde de pe abdomen, lividitățile cadaverice, tache noir, rigor mortis și algor mortis.
Cu toate că la scurt timp după moarte corpul pare viu la exterior, bacteriile care înainte de
moarte se hrăneau cu conținutul intestinelor au început să digere intestinele înseși. În cele din
urmă, bacteriile ies din intestine și încep să consume organele interne aflate în zonă. Propri ile
enzime digestive ale corpului se răspândesc prin corp, contribuind la descompunerea acestuia.
Din momentul morții muștele sunt atrase de cadavru. Primele insecte atrase sunt cele care fac
parte din familia Calliphoridae și Sarcophagidae.
Muștele feme le, după ce vor ajunge la cadavru, vor începe să caute potențiale locuri pentru
depunerea ouălor sau direct a larvelor (Sarcophagidae). Acestea vor intra adânc în orificii și
vor depune fie ouă, fie larve aflate în primul stadiu de dezvoltare. Orificiile pot reprezenta
deschiderile naturale ale corpului uman (urechi, gură, nas,ochi,anus) sau diferite răni aflate pe
cadavru. S -a observat că plăgile hemoragice, cauzate înainte de moarte, atrag mai multe
insecte decât cele cauzate post -mortem și fără hemoragi e.
În această etapă ouăle eclozează și începe procesul de hrănire a larvelor.

27

● Etapa 2: Putrefacția (între 3 și 5 zile)
Degradarea continuă datorită activității bacteriilor și a putrefacției. Bacteriile atacă țesuturil e
și celulele, eliberând fluide în cavitățile corpului. Acestea, deseori, respiră în absența
oxigenului și produc diverse gaze inclusiv hidrogen sulfurat, metan, cadaverină și
putresceină.
Această etapă se distinge cel mai ușor. Inițial se umflă doar abd omenul, dar mai târziu
întregul corp devine asemenea unui balon de aer.
Procesul de putrefacție împreună cu activitatea metabolică a larvelor cauzează o creștere a
temperaturii interne a corpului. Această temperatură poate să fie mult mai ridicată decât
temperatura ambientală (50șC+). Din ce în ce mai multe muște de carne (Calliphoridae) sunt
atrase de cadavru, probabil datorită mirosului puternic de gaze. Mase de larve pot fi observate
în exteriorul cadavrului, dar și mai multe sunt prezente în interior.
Gândacii din familia Staphylinidae pot fi atrași de corpurile aflate în etapa de umflare,
deoarece ei se hrănesc cu ouăle și larvele deja aflate pe cadavre. Gândacii aceștia, dar și alți
prădători pot să afecteze corecta interpretare a stadiilor de dezvo ltare a celorlalte insecte.

Fig. 9 Descompunerea ini ț ial ă

28

● Etapa 3: Putrefacția neagră (între 5 și 20 de zile)
Corpul umflat se prăbușește în cele din urmă, lăsând un corp aplatizat a cărui carne are o
consistență cremoasă. Părțile expuse ale corpulu i au culoare neagră și este prezent un miros
puternic de descompunere.
O mare cantitate de fluide corporale s -au scurs din corp în această fază și s -au infiltrat în solul
dimprejur. Alte insecte și microorganisme se hrănesc cu aceste substanțe.
Insecte le consumă majoritatea țesuturilor, iar temperatura corporală crește odată cu activitatea
lor. În această etapă, mai multe generații de larve sunt prezente în cadavru, unele ajungând
chiar la maturitate. Acestea migrează din corp și se afundă în sol, unde vor deveni pupe.
Acum larvele predomină în cadavru, muștele încetând a mai fi atrase de cadavru.

Fig. 10 Putrefac ț ia

29

● Etapa 4: Fermentația butirică (între 20 și 3 luni)
Carnea rămasă este complet îndepărtată în această perioadă și corpul se usucă. Are un miros
brânzos, cauzat de acidul butiric, iar acest miros atrage o nouă serie de insecte.
Suprafața corpului, care se află în contact cu solul, este acoperită de mucegai, pe măsură ce
corpul fermentează.
Reducerea țesuturilor moi face corp ul mai puțin savuros pentru larve, devenind mai potrivit
pentru gândaci.
Gândacii se hrănesc cu piele și ligamente. Mulți dintre acești gândaci sunt încă larve. Aceștia
eclozează din ouăle depuse de adulții care s -au hrănit cu corpul în fazele anterioare ale
descompunerii.
Prădătorii și paraziții sunt în continuare prezenți în această fază, inclusiv numeroase viespi
parazit.

Fig. 11 Putrefac ț ia neagr ă

30

● Etapa 5: Descompunerea uscată și lentă (între 3 luni și 3 ani)
Corpul este acum uscat și se de scompune foarte încet. Tot părul va dispărea rămânând doar
oasele. Sunt prezente organisme care se pot hrăni cu păr, precum moliile din familia Tineidae
și microorganisme ca bacteriile. Căpușele în schimb se hrănesc cu aceste microorganisme.

Fig. 12 Fermenta ț ia butiric ă

31

PART EA SPECIALA

32

Introducere

In tema, se abord eaza pasii care sunt necesari pentru indentificarea cadavrului la fata
locului, si manevrele necesare pentru identificare si precizarea fazei de descompunere.
Majoritatea cadavrelor s unt descope rite din cauza mirosului.
In situatiile in care intr -un apartament se afla o persoana care nu are apartinator si
aceasta a decedat, de obicei vecinii suna la 112 din cauza mirosului neplacut care se simte.
Cei de la 112 fac legatura la Sectia de P olitie care este pe zona respectiva, mai exact
la departamentul de Ordine Publica.
Politia si criminalistii se deplaseaza la fata locului ,moment in care se constata ca usa
apartamentului este inchisa si nu se poate intra, astfel ei antunta echipa operativa (SMURD),
care se deplaseaza la fata locului insotita de medic si pompieri pentru deschiderea
apartamentului.
Medic ul din echipa declara decesul.
Daca cadavrul este intr -o stare avansata de descompunere sau daca se banuieste a fi o
moarte suspecta sau es te vorba de un suicid , atunci organul competent va chema echipa care
este de permanenta la Institutul de Medicina Legala.
Echipajul ajuns la fata locului este format din brancardieri (pentru ridicarea
defunctului) si medic legist.
Toate aceste evenimen te au doua faze:
Faza statica in care primii care ajung sunt cei de la politie insostiti de criminalisti,
politia anunta echipa operativa SMURD care vine insotita de pompieri pentru deschirea
imobilului, ulterior se stabileste daca este vorba de o moarte suspecta sau de suicid se anunta
echipa de la Institutul de Medicina Legala.

33
In aceasta faza unul dintre criminalisti va filma video, incepand de la usa imobilului
pana la gasirea cadavrului in apartament, astfel faza statica presupune ca toate obiectele
persoanei decedate nu sunt miscate din pozitia initiala si nici cadavrul nu este miscat pana nu
se aduna probele.
Probele pot fi chimice, fizice sau biologice.
Faza statica este precedata de faza dinamica.
Faza in care criminalistii cauta p rin bunurile persoanei decedate, actele de identitate ,
medicamente sau documente personale medicale.
In timpul acestei faze, dupa prelevarea de probe , cadavrul se va dezbraca pentru a se
cauta urme de violenta , eventuale interventii chirurgicale sau urm e care pot duce la
diagnosticul de supradoza .
Daca cadavrul nu prezinta niciun fel de urma, si nu este catalogat ca fiind moarte
suspecta , daca exista un apartinator care se prezinta intre timp la locul faptei , echipa de la
fata locului ii va inmana act ul de negatie pentru ridicarea actului constatator al mortii de la
medicul din teritoriu .
Daca cadavrul gasit la fata locului, poarta urme de violenta sau alte suspiciuni acesta
va fi ridicat de catre echipa de la Institutul de Medicina Legala.
Daca cadav rul nu are apartinatori, va fi ridicat de catre echipa de la Institutul de
Medicina Legala
In sudiu apar doar cadavrele care au primit negatie din partea echipei de constatare,
nefiind caz de interes pentru Institutul de Medicina Legala.

34
2. Scopul studiului
Scopul studiului este reprezentat de stabilirea indentificarii la locul faptei.

3. METODA
3.1 Grupul studiat
Lotul studiat a fost compus din 200 pacienți din care femei au fost 110 , reprez entant o
pondere de 97% , iar barbati au fost 90 reprezentand o pondere de 3% .
Data de incepere a studiului a fost 1oct ombrie 2017 si data de sfarsit 31 martie 2018
Datele sunt obtinut e de la pesoanele si cadrele cu autoritate a competenta in domeniul
medicinei legale si juridice .
Criteriul de includere a fost starea de descompunere a cadavrului si identificarea lui.
3.2 Criterii de excludere
-persoanele decedate care au avut nevoie de investigatii amanuntite la Institutul de Medicina
Legala
-persoanele care nu au prezentat faze avansate de descompunere
-persoenele care au avut mai putin de 12 ore de la deces.

3.3 Protocolul de investigatie.
S-au urmarit o serie de caracteristici la fiecare caz dupa cum urmeaza:
Date g enerale reprezentate de :
-loc
-mediu
-factori chimici
-factori fizici

35
Date desp re persoan a decedata:
-pozitie
-prezenta leziunilor cutanate
-starea de descompunere

Date despre identificare:
-daca persoana a putut fi identificata la locul faptei
-daca a putut fi identificata de familie/ martori
– daca a avut asupra sa acte de identi ficare
-daca persoana se afla in stadiu avansat de descompunere ne mai putand fi identificata
Datele obtinute de la locul faptei au fost urmatoarele :
-elemente generale – varsta, sex, apartenenta la mediul urban/rural
-numar de zile de cand familia/vecinii/ prietenii au constatat absenta persoanei respective
-date privind starea de sanatate a persoanei inainte de deces ( din actele medicale gasite la
fata locului)

Date obtinute prin procesul de identificare a cadavrului la locul faptei :
-declaratia familiei, martorilor, vecinilor
-cartea de identitate a persoanei decedate
-certificat de nastere
-fotografii sau alte bunuri personale.

36
In vederea obtinerii unui studiu uniform, s -a folosit o clasificare de la momentul
decesului pana la gasirea cadavrului , in functie de fazele de descompunere
-Livor mortis
-Rigor mortis
-Spasmul cadaveric
-Algor mortis
-Ochii post -mortem
-Circulatia postuma
-Mumifierea
-Saponificarea sau adipoceara

3.4. analiza statistica
Datele au fost extrase prin studiu direct la locu l faptei impreuna cu persoanele autoritare.
S-au folosit declaratiile familiilor si a martorilor cu caracter anonim.
Datele culese au fost prelucrate in Office Word 2018, urmarindu -se parametrii relevati :
-sex
-varsta
-distri butia pe grupe de varsta
-numa r de zile de la deces
-date privind starea de sanat ate a persoanei inainte sa moarA
4. Rezultate
Statistica Generala

37
1. In studiu persoanele incluse au fost de sex feminine si de sex masculine.
In graficul de mai jos este repartitia in procente a cadavrelor de sex feminine si de sex
masculine.
Persoanele de sex feminin au predominat in studiu, avand o pondere de 97%, iar cele de sex
masculin avand o pondere de 3%.

Fig 1 – Grafic privind ponderea pe sex

Sex Numar
Femei 110
Barbati 90

38
2. Identificarea persoanelor la locul faptei

Fig-2. Repartitia in functie de identificare
0- din numarul total de pa cienti participanti la studiu ,80 au fost neidentificati la locul faptei
Pacienti identificati la locul faptei au fost 120 din care:
1. 70 de persoane au fost identificate cu ajutorul cartilor de identitate pe care le avea asupra
lor
2. 50 de persoane au fost identificate de catre apartinatori sau martori.

Se constata ca din cei 200 de pacienti:
40% reprezentand un numar de 80 de persoane au ramas neidentificate la locul faptei.
60% reprezentand un numar de 120 de persane care au fost identificate la l ocul faptei astfel:
 35% reprezentand un numar de 26 de persoane au fost identificate la locul faptei prin
actele gasite asupra lor

39
 25% reprezentand un numar de 44 de persoane care au fost identificate la locul faptei
prin declaratia martorilor si a apartin atorilor.

3. Varsta persoanelor aflate in studiu este cuprinsa intre 67 si 94 ani.

Conform diagramei de mai jos:
-la persoanele de sex feminin sunt doua varfuri de incidenta , unul la 75 ani si unu la 82 .
varste la care s -au constatat cele mai m ulte decese.
-la persoanele de sex masculin sunt trei varfuri de incidenta, unul la 76 ani, unul la 79 ani si
unul la 84 dani. Varste la care s -au constatat cele mai multe decese.

Fig 3 – Grafic aferent varstei

40
3. Repartitia pe varsta a deceselor de sex feminin.
In graf icul atasat, se poate observa ca predominarea deceselor la sexul feminin a fost la
varstele de 67 de ani,73 de ani,75de ani si 84 de ani

Fig. 4 – Repartitia pe varsta a deceselor in care au fost femei

Varsta Numar
decese sex
67 10 Feminin
69 8 Feminin
70 6 Feminin
73 12 Feminin
75 20 Feminin
76 3 Feminin
77 5 Feminin Varsta Numar
decese sex
78 4 Feminin
79 2 Feminin
80 7 Feminin
82 1 Feminin
85 0 Feminin
87 2 Feminin
88 0 Feminin
94 0 Feminin

41
4. . Repartitia pe varsta a deceselor de sex masculine
In cazul persoanelor de sex masculine deceda te , predominarea varstei a fost de 79 de ani, 80
de ani,82de ani si 85 de ani.

Fig -5 Repartitia pe varsta a deceselor care au fost barbati.

Varsta Numar
decese sex
78 0 mascu lin
79 20 masculin
80 17 masculin
82 14 masculin
85 10 masculin
87 4 masculin
88 3 masculin
94 1 masculin Varsta Numar
decese sex
67 0 mascu lin
69 0 masculin
70 1 masculin
73 1 masculin
75 0 masculin
76 8 masculin
77 0 masculin

42

5. Fazele de descompun ere

Fig 6 repartitia in functie de fazele de descompunere.

Se considera ca cele mai multe cadavre au fost descoperite in fazele initiale de
descompunere, adica livor mortis si spasmul cadavric
Persoanele descoperite in livor mortis au fost in numar de 40 dintre care 31 femei si 9
barbati.
In faza de spasm cadavric au fost descoperite un numar de 40 de cadavre dintre care
38 femei si 2 barbati.
Persoanele gasite in faza livor mortis indica decesul acestora nu mai tarziu de 24 de
ore
Cele gasite in rigor mortis in functie de faza de rigiditate, ele pot fi catalogate :

43
– ca fiind in faza de instalare , daca descoperirea cadavrului a avut loc in 2 -4 ore de la
deces , iar rigiditatea se poate invinge dar se instaleaza din n ou.
– In faza de stare este vorba de un interval de 12 -24 de ore de la deces, in care
rigiditatea este greu de invins iar daca se invinde aceasta nu se mai instaleaza.
– In faza de rezolutie care incepe dupa 1 -2 zile si se instaleaza total la 3 -7 zile de la
deces, este momentul in care rigiditatea dispare treptat la fel cum a aparut iar
momentul coincide cu inceperea procesului de putrefactie.

44

Studii de cercetare stiintifica

In partea ce urmeaza vor fi prezentate studiile de cercetare stiint ifica din ramura identificari
medico legale , mai exact fazele de descompunere ale cadavrului, explicate si completate cu
imagini aferente.

1. LIVOR MORTIS – LIVIDITATILE CADAVERICE
Este prima faza a procesului de descompunere.
Daca cadavrul este gasit in decubit dorsal, atunci pe toracele posterior, spate, fese, gambe,
se vor gasi lividitatile cadaverice.
Specificitatea lor este ca in primele ore dispar la presiune si reapar imediat ce presiunea a
incetat .

Fig1- momentul c and se aplica presiune
Presiunea asupra tegumentului dureaza intre 10 – 20 de secunde.

45

Fig2- incetarea aplicarii presiunii
In momentul cand s -a incetat aplicarea presiunii pe tegument, capilarele sunt golite si astfel
raman urmele la nivelul pielii.

Fig 3 – reumplerea capilara
Dupa incetarea presiunii asupra tegumentului, reumplerea capilara de la nivelul pielii se face
in cateva secunde, astfel lividatea cadaverica poa te fi confirmata ca fiind in prima faza de
instalare, faza de hipostaza care se instaleaza in 2 -6 ore de la deces.

46

2. RIGOR MORTIS – RIGIDITATEA CADAVERICA

Apare la un interval de 2 -6 ore de la producerea decesului.
Are trei etape de actiune asupra cadavrului: e tapa de instalare; etapa de stare;etapa de
rezoluție

Fig4- etapa de instalare Fig 5 – etapa de instalare

In figura 4 se observa invingerea fortata a rigiditatii cadaverice, iar in figura 5 revenirea
rigidi tatii dupa un interval de timp. Aceasta revenire a rigiditatii indica faptul ca persoana
decedata se afla in prima faza a rigor mortis.

In etapa de stare daca se produce invingerea rigiditatii aceasta nu se mai instaleaza niciodata.
In etapa de rezolut ie care incepe in 1 -2 zile si se instaleaza complet in 3 -7 zile, incepe
disparitia rigiditatii treptat in ordinea in care s -a instalat.

47
3.OCHII POST MORTEM

Fig 6 – “Tache Noir”

„Tache Noir” sau pata sclerotica. Apare la cavdrele carora ohii au ramas deschisi.
Apare prin intrarea in contact cu aerul a sclerei, formand linia neagra de la nivelul
ochiului.
Este o pata inconstanta si poate avea diferite forme:liniara,d reptunghiulara, circulara sau
ovala.

48
3.CIRCULATIA POSTUMĂ

fig 7- circulatia postuma
Este datorata bacteriilor anaerobe care ajung la niv elul vaselor de sange subcutante, pe care
le accentuaza si le coloreaza in violet. Apar doar pe extremitati si pe bust.

4.MUMIFIEREA

Fig8- mumifierea
Procesul de mumifiere apare in conditiile in care aerul inconjurator este uscat.
In imaginea de mai sus procesul de mumifiere este inceput deja, dar nu este finalizat.
Procesul de descompunere este oprit brusc, deoarece datorita aerului inconjurator
uscat , bacteriile aerobe nu se pot inmultii si astfel incepe procesul de mumifiere.

49
4.SAPONIFICAREA SA U ADIPOCEARA

Fig 9 – saponificarea

Este specifica mediilor umede.
In cazul prezentat , decedatul a fost gasit intr -un loc cu umezeala ridicata (subsol de bloc).