Lucrarea de fata are ca principal obiectiv studierea si analiza sistemului logistic al firmei, care presupune nu doar stabilirea deciziilor… [304112]
[anonimizat], a [anonimizat].
[anonimizat], conceptul si operationalitatea logisticii marfurilor a cunoscut o [anonimizat]-se la inlocuirea termenului de distributie fizica cu cel de logistica. Tinandu-[anonimizat] s-au succedat de la inceputul anilor 1950 ai secolului XX pana in prezent.
[anonimizat], [anonimizat]. Totusi, clientii difera substantial in privirea cerintelor lor referitoare la serviciul logistic. [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat].
O firma de succes de astazi nu mai este considerata doar un ansamblu de compartimente ci este socotita un sistem intreg menit sa asigure derularea activitatilor interne ale afacerii. Firmele sunt obligate sa stapaneasca procesele de baza precum si elaborarea de noi produse.
Fiecare proces presupune parcurgerea mai multor etape si necesita o [anonimizat]-se la echipe interdepartamentale pentru realizarea fiecarui proces.
In lucrarea de fata am abordat rolul si continutul logisticii marfurilor a [anonimizat], eficienta activitatii de piata si analiza principalilor concurenti.
Vom incerca sa evidentiem faptul ca in momentul in care o firma activeaza pe piata trebuie sa tina cont ca astazi cumparatorii se afla in fata unei game variate de produse si ca acestia reactioneaza diferit fata de pretul unui produs vis-a-vis de calitatea acestuia.
[anonimizat], precum si puterea de adaptare a politicii de marketing pentru atingerea unuia dintre cele mai importante obiective comerciale si anume crearea unei clientele fidele.
Motivul care m-a determinat sa aleg tema “Cumpararea , transportul , stocarea si depozitarea marfurilorla SC MAGIC COM SRL“ [anonimizat] o [anonimizat].
[anonimizat], iar in cel de al 2-lea capitol voi expune un studiu de caz privind logistica marfurilor.
Studiul de fata isi propune sa contureze profilul pietei actuale a firmei, [anonimizat], al cadrului legislativ si al politicilor comerciale care se modifica in permanenta. Obtinerea de avantaje competitive de catre firma, in aceste conditii, indica valoarea sa, precum si puterea de adaptare a politicii de marketing pentru atingerea unuia dintre cele mai importante obiective comerciale si anume crearea unei clientele fidele.
CAPITOLUL I- ROLUL SI CONTINUTUL LOGISTICII MARFURILOR
Pentru o buna desfasurare a activitatii sale, o firma trebuie sa isi fundamenteze clar politica de distributie a marfurilor care sa contribuie la infaptuirea obiectivelor sale de marketing. Aceasta presupune nu numai stabilirea canalelor de distributie, dar si formularea strategiei si tacticii referitoare la distributia fizica, respectiv logistica a marfurilor, sa urmareasca armonizarea timpului si spatiului cu bunurile si persoanele implicate, printr-o grupare corespunzatoare astfel incat sa asigure planificarea integrata, organizarea si controlul tuturor fluxurilor de marfuri impreuna cu fluxurile de informatii legate de acestea, urmarind tot lantul de la furnizori pana la virare catre clienti. In practica, sa demonstrat ca deciziile luate in acest domeniu pot implica profund atat costurilor de marketing, cat si calitatea activitatii intreprinderii, a gradului de satisfacere a dorintelor consumatorilor si utilizatorilor. Statistic sa demonstrat ca distributia fizica detine, in cele mai multe situatii, o proportie de circa o cincime din pretul cu amanuntul, iar in cazul produselor unor ramuri industriale, cum este cea alimentara, aceasta proportie ajunge chiar la o treime. Astfel spus, distributia fizica/logistica nu mai reprezinta doar un simplu ciclu de activitati de facilitare a circuitului produselor si serviciilor de la producator la utilizator, ci constituie un instrument foarte important al politicii de marketing al unei firme, in contextul in care sectorul logistic a devenit un important sectaor de activitate de sine-statator.
1.1- Conceptul si Obiectivele logisticii marfurilor
Referitor la conceptul de ,,logistica"-in literatura de specialitate exista numeroase definitii:
– AFNOR (Asociation Francais de Normalisation) defineste logistica ,, ca functie a carei finalitate este satisfacerea nevoilor exprimate sau latente in cele mai bune conditii economice pentru intreprindere la un serviciu detrminat";
– CEE/CEMT (Conseil Europeen des Ministres des Transports): ,, Logistica este un proces de concepere si management a lantului de aprovizionare in sensul cel mai general.Acest lant poate cuprinde furnizarea de materii primenecesare productiei, trecand prin gestiunea materialelor la locul de productie, livrarea catre depozite si centrele de distributie, trierea manipularea, conditionarea si distributia finala la locul de consum".
– Conform definitiei data de Philip Kotler-,, logistica generala a firmei consta in planificarea, implementarea si controlul fluxurilor fizice de materiale, produse finite si marfuri de la punctele de provenienta ale cestora la punctele de utilizare finala, astfel incat sa fie satisfacute cerintele utilizatorilor finali in conditii de eficienta a firmei". Una din definitiile de inceput ale „distributiei fizice” este cea propusa de Asociatia Americana de Marketing. Conform acestei definitii, distributia fizica consta in „miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consumate si utilizate”.
Istoria ne arata ca termenul ,, logistic" a fost folosit pentru prima data in domeniul militar, conceptul evoluind din nevoia fortelor militare de a se aproviziona in timpul campaniilor militare, astfel spus desi acest termen relativ nou defineste o practica veche.
Daca anii 70 se deosebeste prin inceperea activitatii logistice ca o activitate interna a unei firme. Cu cat cererile de masa au crescut, preocuparea intreprinderilor de a satisface aceste cereri a determinat cresterea capacitatilor de depozitare si a activitatii de transport. Dezvoltarea puternica a infrastructurii a generat posibilitatea de a raspunde cat mai repede acestei cereri de masa prin cresterea activitatii de transport, astfel acesta devine o activitate primordiala. Perioada anilor 80 este marcata de debutul ,, lantului logistic", prin dezvoltarea, extinderea sistemului ,,just-in-time", este perioada in care apar functiile si meseriile logistice,seefectueaza localizarea optima a depozitelor si apar platformele nationale.
In anii 90 asistam la elaborarea strategiilor logistice bazate pe o mai buna organizare si optimizare a lantului logistic intre parteneri diferiti. Astfel logistica devine un serviciu pentru client cu valoare adaugat, se extinde tot mai mult activitatea de transport si mai ales se externalizeaza aceasta activitate, si prestatiile anexe in depozitele de marfuri.
Perioada anilor 2000 marcheaza aparitia de firme specializate inlogistica, se manifesta noi instrumente informatice ca urmare a aparitiei Internetului si o mai mare personalizare a unui produs, se accelereaza fluxurile de marfuri, se optimizeaza transporturile de bunuri si se monitorizeaza prin GPS.
Initial, distributia fizica si logistica au fost considerate sinonime. La sfarsitul deceniului al noualea, conceptul de logistica a inceput sa fie considerat mai complex decat distributia fizica, un important mijloc concurential de obtinere a avantajului competitiv. Un exemplu semnificativ in privinta mutatiilor conceptuale care au avut loc in acest domeniu este faptul ca, in anul 1991, Consiliul Managementului logistic a inlocuit termenul de management al distributiei fizice (definit in 1976) prin cel de logistica, pe care l-a definit astfel: procesul de planificare, implementare si control al fluxului si depozitarii eficiente si eficace al bunurilor, serviciilor si informatiilor legate de acestea, de la punctul de origine la punctul de consum, cu scopul de a corespunde cerintelor clientului. In prezent, misiunea logisticii generale consta in crearea unor lanturi de furnizari (denumite si lanturi logistice), adica fluxuri de valoare adaugata dinspre furnizori spre consumatorii finali, organizate dupa urmatoarea schema generala:
Fig 1. Lant de furnizare/ lant logistic
Pentru a identifica domeniul specializat al logisticii distributiei si marfurilor in cadrul logisticii generale a firmei este necesara examinarea conceptelor de logistica produsului si logistica de sustinere.
Logistica produsului priveste totalitatea fluxurilor fizice si informationale asociate intregului ciclu de productie si distributie de la aprovizionarea cu materii prime pana la stocarea marfurilor la comerciantii cu amanuntul.
Logistica de sustinere se refera la fluxurile fizice si informationale care apar din momentul desfacerii cu amanuntul a produselor pana la service-ul si mentenanta post-vanzare. Aceste doua concepte se imbina in urmatoarea schema analitica:
Logistica aprovizionarii + Logistica distributiei Logistica distributiei si a marfurilor.
In acest fel, logistica distributiei si a marfurilor poate fi definita ca organizarea si gestiunea fluxurilor fizice si informationale asociate activitatilor de aprovizionare si distributie.
Dintr-o astfel de perspectiva, la nivelul unei intreprinderi producatoare, sistemul logistic include urmatoarele trei componente majore:
a) distributia fizica: in canalul de marketing, operatiunile de distributie fizica efectuate de intreprindere vizeaza asigurarea disponibilitatii produselor pentru clienti.
Obiectivul urmarit este de a oferi utilitati de forma, cantitate, timp si loc, solicitare si asteptare la nivelurile din avalul canalelor de marketing in care firma este implicata.
b)activitati de sustinere a productiei: in aria responsabilitatilor logistice nu este inclusa desfasurarea efectiva a intregului proces de productie. Contributia logisticii in domeniul productiei se refera doar la asigurarea materialelor, componentelor si produselor in curs de prelucrare, in cantitatile necesare desfasurarii activitatilor de productie, in concordanta cu programul de productie stabilit. Ansamblul activitatilor de sustinere a productiei se refera la fluxurile materiale din interiorul intreprinderii.
c) aprovizionarea: activitatile de cumparare a materiilor prime, materialelor, componentelor sau produselor finite necesare indeplinirii obiectivelor firmei sunt operatiuni de natura logistica. Aceasta componenta a sistemului logistic se refera la relatii ce se stabilesc intre firma si furnizorii ei, respectiv nivelurile situate in amonte fata de intreprindere.
Eficienta logisticii presupune corelarea celor trei componente ce reunesc activitati desfasurate deopotriva in interiorul intreprinderii cat si la interfata cu secventele din aval si amonte, in cadrul canalelor de marketing. Conceptul de logistica este deopotriva aplicabil intreprinderilor producatoare, angrosiste, detailiste etc. In cazul intermediarilor implicati in distributia cu ridicata si/sau cu amanuntul, structura sistemului logistic difera insa in raport cu cea specifica intreprinderilor producatoare, cuprinzand numai doua dintre cele trei componente prezentate, respectiv aprovizionarea si distributia fizica. Prin operatiunile logistice specifice, aceste firme creeaza, la randul lor, valoare semnificativa pentru clienti. De asemenea, conceptul de logistica isi gaseste aplicabilitate atat in cazul organizatiilor care ofera bunuri de consum sau de bunuri de uz industrial, cat si in cazul firmelor furnizoare de servicii.
Relatiile de colaborare dintre firme dobandesc o importanta tot mai mare, fapt dovedit si de promovarea ideii de pateneriat intre firmele si canalele de marketing.
Pentru a obtine rezultatele pozitive scontate, relatiile inter-organizationale de parteneriat presupun indeplinirea urmatoarelor criterii de baza:
a) excelenta individuala – fiecare participant are o contributie de valoare la relatia
interfirme, aport bazat pe punctele forte proprii;
b) importanta – relatia de parteneriat trebuie sa aiba un rol hotarator in indeplinirea obiectivelor strategice pe termen lung ale fiecarui participant;
c)interdependenta – viabilitatea relatiei depinde de existenta unei complementaritati intre parteneri, pentru a face posibil ceea ce ei nu pot realiza in mod individual;
d) investitiile – implicarea fiecarei parti este de lunga durata si presupune alocarea de resurse financiare si alte tipuri de resurse;
e) informatia – schimbul permanent de informatii in ambele sensuri este o conditie a reusitei actiunilor desfasurate pentru indeplinirea obiectivelor comune ale partenerilor;
f) integrarea – intre organizatiile partenere se stabilesc legaturi la diferite niveluri,
pentru a face posibila comunicarea si colaborarea;
g) institutionalizarea – responsabilitatile partenerilor sunt specifice in mod clar, intr-o forma oficiala, care sa raspunda intereselor pe termen lung ale partilor;
h) integritatea – adevaratele relatii de parteneriat presupun din partea fiecarei firme participante un comportament care sa justifice increderea reciproca si sa faciliteze realizarea obiectivelor propuse.
In prezent, progresele inregistrate pe plan mondial in domeniul tehnologiei informatiei fac posibila cresterea eficientei operatiunilor logistice, ca rezultat al facilitarii comunicarii si accesului la informatii, intre diferitele niveluri ale canalelor de marketing, in special prin intermediul schimbului electronic de date (EDI) si transferului electronic de fonduri (EFT).
Multe companii isi formuleaza obiectivele de logistica in termeni gen „aducerea marfurilor necesare la destinatiile stabilite in termenul de timp stabilit si la costul cel mai scazut”1. Din pacate, un asemenea obiectiv nu prea are utilitate practica. Nici un sistem de logistica a pietei nu poate sa asigure concomitent maximizarea serviciilor pentru client si reducerea la minimum a costurilor. Prestatia maxima pentru client presupune pastrarea unor stocuri mari, transport de prima calitate si depozite multiple – iar toate acestea majoreaza costurile cu logistica de piata.
O companie nu poate ajunge la eficienta logisticii de piata prin simpla insumare, adica impunand fiecarui manager din sistemul logistic sa-si diminueze propriile costuri de logistica a pietei. Costurile logistice interactioneaza, iar relatiile dintre ele sunt adesea invers proportionale. De exemplu: managerul de trafic prefera transportul pe calea ferata in fata celui cu avionul, fiindca este mai ieftin. Dar, transportul cu trenul fiind mai lent, expeditiile facute in acest sistem blocheaza mai multa vreme fondul de rulment, intarzie plata facturilor de catre clienti si risca sa-i determine pe acestia sa cumpere de la concurenti care ofera o servire mai rapida.
Departamentul de expeditii utilizeaza containere mai ieftine pentru a reduce la minimum costul de transport. Containerele mai ieftine duc la o rata mai inalta de deteriorare a marfurilor si la atitudine nefavorabila din partea clientilor.
Managementul responsabil cu stocurile prefera sa aiba volume scazute de marfa pe stoc. Acest lucru face sa creasca numarul comenzilor neonorate din cauza lipsei din stoc sau onorate cu mare intarziere, volumul de documente prelucrate, numarul de loturi speciale de productie si expeditiile de urgenta la costuri mult mai mari.
Dat fiind ca activitatile de logistica presupun situatii in care trebuie sa fie compensati factori cu efecte contrare, deciziile trebuie luate la nivelul sistemului total.
Punctul de plecare il reprezinta studierea cerintelor clientilor si a ofertelor concurentilor. Clientii sunt interesati de livrarea la timp, de disponibilitatea furnizorilor in a le satisface trebuintele urgente, de manipularea cu grija a marfurilor, de disponibilitatea furnizorului in a primi inapoi produsele necorespunzatoare si a le inlocui cu promptitudine.
O alta definitie a logisticii distributiei si marfurilor o prezinta ca ansamblul activitatilor care contribuie la optimizarea disponibilitatii unui produs material sau marfa dealungul intregului ciclu de viata a acestuia in conditiile imbunatatirii raportului costuri/performanta economica.
O alta definitie a logisticii distributiei marfurilor este interesata in special de ameliorarea urmatorilor indicatori de performanta:
1. Rata de disponibilitate a materialului/produsului/ marfii
2. Costul total al punerii la dispozitie a materialului/produsului/marfii.
Din schema prezentata, rezulta ca logistica reprezinta o activitate transversala (in care sunt implicate mai multe servicii specializate ale firmei) si care se desfasoara in stransa interconexiune cu celelalte functii ale firmei (productie, financiar-contabila, comerciala-marketing, resurse umane, cercetare-dezvoltare, administrare generala).
1.2. Importanta logisticii si distributiei marfurilor
Activitatile specifice logisticii distibutiei si a marfurilor conditioneaza urmatoarele aspecte esentiale ale functionarii firmei:
1. Modalitatea si ritmul de crestere al firmei, prin faptul ca stabileste pe de o parte modalitatile concrete de aprovizionare si pe de alta parte canalele prin intermediul carora produsele vor ajunge pe piata.
2. Gestiunea costurilor intrucat efectueaza monitorizarea tuturor operatiunilor legate de transport, depozitare si manevrare dealungul ciclului de productie si distributie. Fiecare faza a acestui ciclu implica anumite costuri pentru firma.
3. Posibilitatile de externalizare ale firmei: permite identificarea "vocatiei principale" a firmei, adica a acelor activitati si operatiuni pe care firma reuseste sa le execute in conditii de eficacitate maxima, astfel incat functiile si operatiunile mai putin performante sa fie cumparate de la diversi operatori de piata, adica externalizat.
4. Normalizarea produselor si proceselor de gestiune prin standardizarea anumitor componente si produse, introducerea unor norme privind cantitatile stocate si transportate, definirea unor proceduri de prelucrare a comenzilor si prin fixarea unor norme de consum si costuri.
5. Posibilitatile de diversificare ale firmei, astfel incat activitatile desfasurate dealungul lantului logistic permit largirea gamei de activitati si produse ale firmei prin utilizarea in comun a acelorasi resurse si competente.
6. Flexibilitatea si adaptabilitatea firmei. Logistica distributiei si a marfurilor prin faptul ca opereaza atat in amontele cat si in avalul activitatii desfasurate de firma permite imbunatatirea timpului de livrare, in acest fel crescand capacitatea de raspuns a firmei la cerintele pietei.
Exista totusi 2 domenii influentate direct si puternic de catre activitatile logisticii si distributiei marfurilor:
1.Amplasarea, numarul si dimensiunea medie a unitatilor de productie, stocare si distributie ale firmei.
2.Distributia spatiala in cadrul firmei, a locurilor de munca, materialelor si echipamentelor.
La randul sau, activitatile de logistica si distributie a marfurilor sunt influentate de o multitudine de factori, printre cei mai importanti, numarandu-se:
Strategia firmei prin activitati si produse ce vor fi realizate si prin nivelul calitatii si cantitatile acestor produse.
Factori economici cum ar fi: existenta si calitatea infrastructurii economice (drumuri, poduri, aductiuni, utilitati) si localizarea pietelor din amonte si aval.
Conditiile sociale: disponibilitatea mainii de lucru, calificarea lucratorilor, nivelul de sindicalizare al sectorului, potentialul aparitiei unor conflicte sociale.
Costurile de implementare si functionare legate de preturile la terenuri, costurile de constructie si de instalare.
Constrangerile tehnice, respective conditii specifice necesare pentru a desfasura o anumita activitate.
Factorii politici si institutionali: acordarea unor subventii guvernamentale, facilitatile fiscale, reglementarea juridical, achizitiile publice.
Obiectivele logisticii distributiei si marfurilor sunt urmatoarele:
Ameliorarea sistemelor de aprovizionare si distributie ale firmei.
Maximizarea calitatii si cantitatii serviciilor oferite clientilor.
Optimizarea costurilor de circulatie a materialelor, produselor si marfurilor
Imbunatatirea imaginii si reputatiei firmei.
Trebuie mentionat ca indeplinirea simultana a acestor obiective nu este posibila, intre ele existand numeroase contradictii. De exemplu, un nivel maxim de servicii oferite clientilor implica de regula mentinerea unor stocuri ridicate, realizarea unui transport de inalt nivel si existenta a numeroase depozite, insa toate aceste conditii duc la cresterea costului de distributie. Un cost minim, presupune, pe de alta parte, transporturi ieftine, stocuri reduse si depozite putine, ceea ce poate afecta calitatea produselor oferite clientilor. Deasemenea, pot exista contradicitii chiar si in cadrul aceluiasi grup de obiective. Sa luam, de exemplu, obiectivele de minimizare a costurilor: serviciul de expeditie poate utiliza ambalaje mai ieftine pentru a reduce costurile, insa aceasta poate genera o rata inalta de depreciere a marfurilor in momentul transportului, fapt care va produce o impresie proasta asupra clientilor.
1.3. Decizii referitoare la logistica marfurilor
Momentul de referinta in planificarea si organizarea unui sistem de logistica si distributie a marfurilor il constituie studiul a ceea ce solicita clientii. Criteriile de care sunt interesati clientii se refera la:
a) livrarea marfurilor la timp
b) disponibilitatea furnizorilor de a le indeplini comenzi urgente sau speciale
c) capacitatea furnizorilor de a manipula atent marfurile
d) disponibilitatea furnizorilor de a-si recupera marfurile defecte si a le inlocui cu cele bune
e) disponibilitatea furnizorului de a stoca si/sau transporta marfurile.
Pornind de la obiectivele activitatii logisticii si distributiei marfurilor, firma trebuie sa-si proiecteze un sistem care sa reduca la minimum costurile legate de atingerea acestor obiective.
Orice sistem de logistica si distributie a marfuilor este caracterizat printr-un anumit cost de functionare:
C=T+FD+VD+V+Cs+Ca
C- costurile logisticii si distributiei marfurilor
T- costul total al transportului in cazul sistemului propus
FD- costurile fixe totale cu depozitarea si stocarea in cazul sistemului propus
VD- costurile variabile totale cu depozitarea si stocarea in cazul sistemului propus
V- costul total aferent vanzarilor pierdute datorita intarzierii livrarilor in cazul sistemului propus
Cs- costul serviciilor oferite clientilor in cazul sistemului propus
Ca- costul de administrare a canalelor de aprovizionare si distributie in cazul sistemului propus.
Alegerea unui sistem LDM presupune examinarea costurilor LDM (C) specifice fiecarei variante alternative si selectarea sistemului care asigura un cost minim.
Daca unele elemente de cost sunt dificil de masurat si exprimat financiar, firma isi va propune sa minimizeze costurile cu logistica si distributia marfurilor in conditiile atingerii unui anumit nivel al serviciilor oferite clientilor.
Logistica si distributia marfurilor vizeaza cateva domenii decizionale specifice de maxima importanta pentru functionarea firmei:
1. Prelucrarea comenzilor- cum trebuie tratate comenzile clientilor
2. Depozitarea- sau unde trebuie amplasate stocurile de marfa
3. Stocarea- sau cata marfa trebuie mentinuta in stoc si la ce cost
4. Transportul- sau cum si de catre cine trebuie expediate bunurile
5. Gama de servicii suplimentare oferite clientilor
6. Alegerea si administrarea canalelor de aprovizionare si distributie.
Pe scurt, continutul fiecarui domeniu este urmatorul:
1. Prelucrarea comenzilor. Logistica incepe cu primirea unei comenzi de la un clinent. Pentru orice firma este esentiala scurtarea ciclului comanda-plata, adica a timpului scurs de la momentul lansarii comenzii si pana la momentul platii bunurilor ce au constituit obiectul comenzii respective. Acest ciclu implica mai multe faze, cele mai importante fiind:
a) Transmiterea comenzii de catre agentul de vanzari
b) Inregistrarea comenzii si verificarea, daca este necesar, a capacitatii de plata a clinetului.
c) Planificarea fabricatiei si a stocurilor.
d) Expedierea catre client a marfurilor comandate si facturarea acestora.
e) Incasarea banilor de la clienti.
Procesul decizional din domeniul logistic trebuie sa aiba in vedere cateva elemente deosebit de importante. Mai intai, desi diferite ca natura, activitatile din lantul logistic au menirea ca, impreuna, sa asigure un flux eficient intre originea si destinatia produsului. De exemplu: la prima vedere, lansarea comenzii pentru aprovizionarea cu un nou lot de marfuri s-ar parea ca nu are nimic in comun cu transportul acestora, dar, in realitate, ambele urmaresc ajungerea produselor in timp util, in cantitatea necesara, la locul dorit de consumator sau utilizator. In al doilea rand, o decizie care vizeaza o anumita activitate logistica, in mod automat poate determina o decizie in alt domeniu logistic. Astfel, trecerea la o noua modalitate de transportare a unui produs conduce la schimbari in politica de stocare si depozitare a acestuia. In al treilea rand, deseori, o decizie luata in domeniul logistic este resimtita pe un alt plan functional al unitatii economice. De exemplu, modificarea numarului de puncte de depozitare poate conduce la nevoi suplimentare de fonduri banesti pentru finantarea diferentei de stoc.
Numai o viziune sistemica poate asigura angrenarea tuturor componentelor distributiei fizice intr-un tot unitar, integrat, precum si corelarea necesara, la nivelul firmei si din exteriorul acesteia.[1] Pe de alta parte notiunea de logistica trebuie considerata intr-un sens mai larg, ea cuprinzand nu numai fluxurile de produse, ci si fluxurile informationale conexe.
Cu cat derularea acestui ciclu dureaza mai mult, cu atat insatisfactia clientilor poate fi mai mare iar profiturile firmei mai mici.
2. Depozitarea- : toate companiile trebuie sa-si depoziteze produsele finite pana in momentul in care sunt vandute, deoarece ciclurile de productie si consum nu coincid decat rareori. Functia depozitarii ajuta la indepartarea discrepantelor dintre cantitatile produse si cele dorite de piata. Compania trebuie sa decida asupra numarului de locatii pentru depozitare. Mai multe locatii inseamna ca marfa va putea fi livrata mai repede clientilor. Dar inseamna totodata si costuri de depozitare mai mari.
O parte din marfa se stocheaza in apropierea fabricii, iar restul se plaseaza in depozite din alte amplasamente. Firma ar putea detine depozite proprii, dar si sa inchirieze spatiu in depozite publice. Antrepozitele pastreaza marfurile pe perioade cu durata moderata sau mare. Depozitele de distributie primesc marfa de la diverse fabrici si diversi furnizori si le expediaza mai departe cat mai repede posibil.
Tipul mai vechi de depozit, cu mai multe etaje, lifturi incete si proceduri ineficiente de manipulare a materialelor, se confrunta azi cu concurenta din partea unui tip mai nou, depozitul automatizat pe un singur nivel, cu sisteme avansate de manipulare a marfurilor, sub comanda unui singur calculator central. Calculatorul citeste comenzile venite de la magazine si trimite carucioarele de marfa si elevatoarele electrice sa incarce marfa conform codurilor de bare si s-o duca la rampele de expeditie, dupa cum emite facturile aferente. Aceste depozite au redus rata accidentelor de munca si cheltuielile cu forta de munca, rata furturilor si a produselor deteriorate in timpul manipularii, reusind totodata sa imbunatateasca si gestiunea stocurilor.
este necesara intrucat ciclurile de productie si distributie pe de o parte si ciclurile de cumparare si consum pe de alta parte, de multe ori nu sunt sincronizate. In acest domeniu, firma trebuie sa decida asupra numarului de locuri in care isi va depozita stocurile de marfuri. Mai multe locuri de depozitare inseamna livrarea mai rapida a marfurilor catre clienti, insa costurile de depozitare vor creste. Prin urmare, numarul de locuri de depozitare si amplasarea lor concreta trebuie alese astfel incat sa fie realizat un echilibru intre nivelul serviciilor oferite clientilor si costurile aferente distributiei.
3. Stocarea- strans legata de problematica transporturilor sunt deciziile care au ca obiect stocarea produselor, o alta componenta a sistemului logistic, a doua ca pondere in totalul costurilor, capabila sa creeze utilitati de timp si loc. Printr-o gestiune stiintifica a stocurilor se pot aduce importante economii de fonduri, paralel cu cresterea calitatii serviciilor logistice oferite consumatorilor. Obiectivul central urmarit il constituie asigurarea unei aprovizionari continue, adaptata specificului cererii si cu costuri mai mici. La nivel operational se concretizeaza in decizii referitoare la:
¬ marimea unei comenzi;
¬ frecventa si momentul lansarii comenzilor;
¬ marimea stocurilor de siguranta pentru evitarea rupturilor de stoc.
Luarea deciziilor de stocare presupune sa se cunoasca "cand sa se comande" si "cat sa se comande". Pe masura ce stocurile firmei se epuizeaza, managementul trebuie sa stie la ce nivel al stocurilor existente sa lanseze o noua comanda de aprovizionare care sa aduca la reimprospatarea acestora. Acest nivel al stocurilor se numeste prag de comanda. Pragul de comanda este cu atat mai ridicat cu cat perioada de onorare a comenzii este mai indelungata, rata de utilizare a bunurilor ce compun stocul este mai mare si cu cat nivelul serviciilor oferite clientilor este mai inalt.
Daca timpul de onorare al comenzii si rata de utilizare a produsului sunt variabile, atunci pragul de comanda trebuie fixat la un nivel mai inalt pentru a avea la dispozitie un stoc de siguranta.
Valoarea finala a pragului de comanda trebuie sa asigure un echilibru intre riscul de a ramane fara marfa in stoc si costurile generate de stocuri supradimensionate. Cealalta decizie se refera la marimea cantitatilor ce trebuie sa se comande. Cu cat mai mari sunt cantitatile comandate cu atat mai rar vor trebui lansate comenzile de reaprovizionare. De aceea, firma va urmari echilibrul intre cheltuielile corespunzatoare prelucrarii comenzilor si costurile de stocare.
Acestea din urma constau din elemente ca: taxa de depozitare, costul capitalurilor imobilizate in stocuri, diverse impozite si asigurari, cheltuieli determinate de depreciere sau invechire.
Cantitatea optima ce trebuie comandata poate fi stabilita prin observarea evolutiei sumei dintre costurile de prelucrare a comenzilor si costurile de stocare in functie de cantitatea comandata.
Printr-o politica rationala de stocare, se constituie stocul de produse necesare, la momentul potrivit, urmarindu-se minimizarea numarului rupturilor de stoc, ca si a costului aferent stocarii.
Marimea comenzii in cazul firmei tine intotdeauna cont de frecventa si momentul lansarii comenzii. Comenzile difera in functie de perioada din luna, daca se inregistreaza la inceputul sau la sfarsitul lunii, deoarece aproape intotdeauna vanzarile sunt mai mari la sfarsitul lunii. Un alt factor este reprezentat de produsele la care urmeaza promotii si la care se estimeaza vanzarile cu ajutorul celor din vanzari si pe baza unor istorice de vanzari de la promotii similare.
Stocul este calculat intotdeauna pentru 6 saptamani. Orice s-ar intampla majoritatea produselor sunt in cantitati suficiente pentru a nu exista rupturi de stoc si implicit pierderi de vanzari. Totusi, pot exista rupturi de stoc in cazul in care fabrica nu onoreza in totalitate comenzile emise.
In procesul decizional, vizand o gestiune stiintifica, se cer luate in considerare unele elemente ale mecanismului stocarii, intre care:
– oscilatiile imprevizibile in manifestarea cererii;
– incertitudinea legata de timpul de satisfacere a unei comenzi;
– necesitatea combinarii mai multor produse in procesul de aprovizionare si stocare;
– existenta mai multor puncte pentru stocarea produselor.
In diferite etape ale circuitului acestora, este posibila aplicarea unor rabaturi la cantitatile considerate. In general, minimizarea costului total se face pe baza unei foarte atente analize, a costurilor de stocare propriu-zise, pe de o parte, a costurilor de lansare a comenzilor si a celor generate de ruptura de stoc, pe de alta parte. Cele din prima categorie cresc odata cu cresterea cantitatii de reaprovizionat, iar celelalte scad. Luarea celor mai corecte decizii in problemele de stocare este conditionata de obtinerea informatiilor necesare si de conceperea unor modele decizionale adecvate.
In ultimul timp, multe intreprinderi si-au redus semnificativ stocurile. Cheltuielile legate de aceste stocuri apeland la sistemul logistic de moment „just-in-time”, prin care producatorii si detailistii isi asigura stocuri mici de produse care le ajung pentru putine zile. Noile produse vor sosi atunci cand va fi nevoie de ele, evitandu-se stocarea lor pentru perioade mai mari de timp.
Sistemul acesta presupune o prognozare cat mai corecta a activitatii firmei, in paralel cu o livrare rapida, frecventa si flexibila, astfel incat produsele sa fie disponibile atunci cand este nevoie de ele, alaturi de semnificative economii de cheltuieli legate de stocarea si manipularea produselor. Stabilirea nivelului stocurilor constituie o decizie majora referitoare la distributie care afecteaza direct atat nivelul de satisfactie al clientului cat si performantele financiare ale firmei.
Agentii de vanzari ar dori ca firmele lor sa detina stocuri suficiente pentru a putea onora imediat comenzile clientilor, insa din punct de vedere financiar nu intotdeauna este eficient ca firma sa detina stocuri mari. Costurile de stocare, de regula cresc intr-un ritm tot mai mare, pe masura ce nivelul de servire al clientilor este mai mare.
De aceea, managementul firmei trebuie sa stie cu cat ar creste vanzarile si performantele financiare daca s-ar mentine stocuri mai mari, in acest fel fiind posibila onorarea comenzilor clientilor intr-un timp cat mai scurt.
4. Transportul- alegerea modalitatilor de transportare a marfurilor influneteaza direct preturile de vanzare, rapiditatea livrarii si starea fizica a bunurilor atunci cand ele ajung la client. Toate aceste aspecte vor determina gradul de satisfactie al clientului.
Cele mai raspandite mijloace de transport sunt:feroviar, aerian, rutier, pe calea apei si cu ajutorul conductelor. Responsabilii cu expedierea marfurilor vor analiza mijloacele de transport in functie de urmatoarele criterii: viteza, siguranta incarcaturii, frecventa, capacitatea, disponibilitatea si costul.
Datorita posibilitatii de containerizare, expeditorii pot combina doua sau mai multe mijloace de transport. In literatura de specialitate s-au impus in legatura cu aceasta urmatorii termeni:
– piggyback -utilizarea trenurilor si a transportului rutier(autocamioane)
– fishyback- utilizarea transportului pe apa si a celui rutier
– trainship- utilizarea trenurilor si a transportului pe apa
– airtruck- utilizarea avionului si a transportului rutier.
Fiecare din aceste combinatii ofera diferite posibilitati pentru expeditor. De exemplu, piggyback este mai ieftina decat utilizarea exclusive a transportului auto, oferind in acelasi timp un grad destul de ridicat de flexibilitate. Deciziile referitoare la transport trebuie sa ia in considerare interdenpendentele existente intre diferite mijloace de transport precum si efectele utilizarii lor asupra altor elemente ale distributiei (depozitarea si stocarea).
5. Serviciile oferite clientilor. De regula, servicii mai numeroase si de o calitate mai inalta inseamna costuri mai ridicate si invers. In acelasi timp, numarul si calitatea serviciilor pentru clienti influenteaza direct comenzile acestora, si, in consecinta, vanzarile realizate de firma. De aceea, managementul trebuie sa realizeze un echilibru intre costurile serviciilor oferite clientilor si ritmul de crestere a vanzarilor datorita unor servicii suplimentare.
Firma poate oferi:
a) Servicii precumparare. Ex: acceptarea comenzilor prin telefon, internet, posta; reclama, expunerea marfurilor in interiorul magazinului, program de lucru prelungit sau nonstop, prezentari de moda, aplicarea sistemului buyback.
b) Servicii postvanzare. Ex: livrarea la domiciliu, instalare, montaj, ambalare, ajustari, reglaje, modificari aduse bunurilor, returnarea bunurilor necorespunzatoare.
c) Servicii auxiliare: reparatii, garantii, facilitate de incasare, restaurante, parcare gratuita, vanzare pe credit, supravegherea copiilor, camere de odihna..
6. Manipularea fizica – a produselor in diferite faze ale circuitului logistic exercita un puternic impact asupra nivelului de satisfacere a nevoilor consumatorilor/utilizatorilor si asupra eficientei distributiei fizice. Printre obiectivele prioritare ale acestei activitati se inscriu minimizarea costurilor de manipulare si utilizare la maximum a spatiilor de depozitare. Deciziile in acest domeniu urmaresc stabilirea celei mai bune marimi a lotului supus unei manipulari (o adevarata revolutie in acest sens s-a realizat prin folosirea paletizarii), alocarea spatiilor pentru depozitarea produselor si pentru manipularea manuala, partial mecanizata sau total mecanizata.
In fiecare depozit al firmei din tara exista cate un electrostivuitor modern si transpaleti cu ajutorul carora se realizeaza manipularea marfurilor.
7. Fluxurile informationale: reprezinta o componenta a sistemului logistic ce aduce o contributie hotaratoare la cresterea eficientei circuitului produselor: sistemul informational logistic subsistem al sistemului informational al intreprinderii – vehiculeaza toate informatiile relevante pentru luarea deciziilor din sfera logistica.
Datele obtinute prin cercetarea de marketing nu sunt intotdeauna in forma necesara pentru luarea deciziilor si nici nu pot fi la indemana, cand si unde sunt necesare. Astfel, sistemul informational logistic faciliteaza luarea deciziilor si asigurarea serviciilor logistice in cele trei modalitati si anume:
¬ transformand datele intr-o forma utila si mai accesibila;
¬ transferand datele in reteaua logistica, acolo unde sunt necesare si stocand aceste date pana in momentul in care sunt utilizate.
Sistemul informational logistic reprezinta mai mult decat o banca de date sau un sistem de evidenta a modulului de realizare a comenzilor. Acesta poate servi si pentru infaptuirea analizei economice prin folosirea unor metode si modele statistico-matematice, precum si pentru luarea unor decizii si controlul sistemului logistic.
Obtinerea de informatii complete si la timp faciliteaza elaborarea unor strategii logistice care nu mai sunt axate pe mentinerea stocului de siguranta, asa cum se intampla in cazul strategiilor traditionale. Reducerea stocurilor devine o realitate in conditiile in care incertitudinea datorata erorilor de previziune a cererii si livrarilor este diminuata la minimum.
Disponibilitatea unor informatii corecte si rapide, precum si posibilitatea schimbului de date in timp real, intre diferite niveluri ale canalului de marketing au permis aparitia unor strategii logistice cum sunt: „ just-in-time” (JIT); raspuns rapid (QR); reaprovizionarea rapida (CR); reaprovizionarea automata (AR).
8. Selectarea si administrarea canalelor de aprovizionare si distributie- reprezinta unele dintre cele mai dificile decizii pe care trebuie sa le adopte o firma pe parcursul existentei sale.
Fiecare filiera de aprovizionare sau distributie realizeaza venituri si implica costuri diferite.
Din momentul in care firma isi alege canalele de aprovizionare si distributie ea va fi nevoita sa lucreze cu ele o perioada indelungata de timp. Canalul de aprovizionare si distributie ales va influenta si va fi influentat la randul sau de celelalte componente ale mixului de marketing
( produs, pret, promovare). Intermediarii sunt utilizati de regula atunci cand se dovedesc capabili sa execute anumite operatiuni logistice intr-o maniera mai eficace decat firma insasi.
Cele mai importante operatiuni desfasurate dealungul unui canal de aprovizionare sau distributie sunt: informarea, promovarea, negocierea contractelor, prelungirea si onorarea comenzilor, finantarea si preluarea riscurilor, posesia fizica a marfurilor, efectuarea platilor si transmiterea drepturilor de proprietate. Aceste operatiuni exista si sunt realizate indiferent de numarul sau modul de organizare a angrosistilor si detailistilor care opereaza in cadrul canalelor de aprovizionare si de distributie.
Administrarea acestor canale presupune alegerea unui anumit numar de intermediari si motivarea lor prin aplicarea unui mix de relatii comerciale eficient din punct de vedere al costurilor.
1.4 Corelarea activitatilor lantului logistic
Realizarea obiectivelor distributiei fizice impune adoptarea, in conducerea multiplelor componente ale lantului logistic, a unei viziuni sistemice, singura capabila sa asigure corelarea si integrarea activitatilor, subordonarea lor unui scop comun. Aceasta viziune are la baza cateva considerente esentiale , si anume:
a) realizarea fluxului logistic al marfurilor intre producator si consumator prin
contributia mai multor unitati economice, unele aflate chiar in afara canalelor de distributie utilizate;
b) necesitatea optimizarii costurilor totale de-a lungul intregului ciclu logistic;
c) integrarea diverselor activitati componente ale distributiei fizice in sistemul logistic, astfel incat sa se maximizeze efectele de natura sinergetica.
Abordarea distributiei fizice intr-o astfel de viziune se dovedeste pe cat de necesara, pe atat de dificila, datorita eterogenitatii activitatilor logistice, dispersiei lor in timp si spatiu, apartenentei acestora la structuri organizatorice distincte si cu interese care deseori nu sunt covergente. In aceste conditii, eforturile de conducere stiintifica a distributiei fizice vor fi directionate pe trei planuri distincte.
a) O prima directie de actiune o reprezinta gasirea celei mai bune formule organizatorice pentru integrarea si coordonarea activitatilor logistice din interiorul intreprinderii.
b) A doua directie de actiune se refera la aspectul interfunctional al conducerii, prin care se urmareste integrarea eficienta a functiei logistice alaturi de cunoscutele functii ale unitatii economice, solutionarea diferitelor situatii conflictuale care pot aparea si subordonarea tuturor cailor de actiune intreprinse, cerintele realizarii optimului global.
c) Cea de-a treia directie de actiune presupune realizarea unei conduceri la nivel interorganizational, printr-o cooperare adecvata. Aceasta se refera la relatiile din interiorul canalului de distributie, intre intermediarii aflati pe circuitul parcurs de marfuri, pe de o parte, si prestatorii de servicii in favoarea acestora, pe de alta parte. In mod evident, intr-o asemenea abordare, nu este suficienta rationalizarea fiecarei faze de distributie, ci se impune o viziune unitara fluxului integral al marfurilor, deopotriva interfunctionala si interorganizationala care sa depaseasca structurile si barierele organizatorice existente.
Pentru optimizarea in mod separat, a diferitelor faze si operatiuni care alcatuiesc fluxul logistic, se pot utiliza tehnici riguroase. In acest sens, deosebit de utile, s-au dovedit diferite domenii ale cercetarilor operationale, cum sunt:
– programarea matematica;
– teoria gestiunii stocurilor;
– teoria grafurilor;
– teoria firelor de asteptare;
– teoria jocurilor;
– teoria ordonarii etc.
care permit optimizarea surselor de aprovizionare, a rutelor de transport, a loturilor de marfa, a amplasarii depozitelor, a stocurilor.
Mult mai dificil se dovedeste, insa a fi optimizarea ansamblului, a fluxului integral. Optimizarea fazelor acestuia, in mod independent, la nivelul fiecarei componente a distributiei, nu conduce in mod automat la optimizarea ansamblului.
Deosebit de important pentru optimizarea la nivelul intregului sistem logistic este conceptul de cost logistic total. In lumina acestui concept, sistemul logistic este definit in totalitate, in intreaga sa complexitate, astfel ca toate costurile aferente unei probleme decizionale sa fie considerate in interdependenta lor, incercandu-se gasirea unei solutii optime sau corecte pentru intregul lant logistic. Incercarile de a minimiza costurile unei singure componente din circuitul logistic, fara a considera interdependentele existente, poate conduce la o solutie pentru intregul sistem situata mult sub optimul acestuia.
Diferitele costuri sunt in relatii conflictuale, o reducere a lor intr-un domeniu putand genera cresteri substantiale in alte domenii.
Printre metodele cu ajutorul carora se poate incerca gasirea unor raspunsuri privind zona in care se situeaza optimul global pot fi mentionate: simularea; tehnicile Forrester; analiza numerica. Practica a scos in evidenta doua directii prin care se tinde catre optimizarea pe scara larga, dincolo de nivelul unor intreprinderi izolate, angajate in procesul distributiei.
O directie este cea a integrarii verticale a sistemului de distributiei, respectiv a concentrarii sub raport organizatoric a diferitelor faze logistice succesive. Astfel, deseori, producatorul insusi desfasoara printr-o retea logistica proprie circulatia produselor sale pana la consumator. De asemenea, exista intreprinderi comerciale cu amanuntul, din randul celor mari, care isi asuma functiile distributiei fizice specifice angrosistilor. In ambele cazuri, conducerea poate atinge grade diferite. Iar includerea in aceleasi structuri organizatorice a totalitatii (sau majoritatii) operatiunilor logistice, asigura premisele rationalizarii fluxului complet al marfurilor.
O alta directie de optimizare a distributiei fizice o constituie punerea in miscare a unor parghii si instrumente – initiatorul acestora este uneori chiar producatorul – care sa actioneze asupra sirului de intermediari-distribuitori, determinandu-i sa rationalizeze fluxul marfurilor si sa-l mentina la un debit adecvat. Dintre acestea poate fi mentionata utilizarea unor sisteme de marje, bonificatii, rabaturi etc., care stimuleaza intermediarii, dar ii si obliga, in acelasi timp, sa se incadreze in anumite limite de cheltuieli.
Limitele unei viziuni bazate pe costul total sunt vizibile in conditiile in care ne raportam la conceptul de marketing. Pentru tot mai multe intreprinderi, necesitatile, asteptarile si cererea clientilor sunt termenii de referinta pentru analiza, planificarea, realizarea si controlul activitatilor desfasurate. Sub influenta conceptelor de marketing, accentul se deplaseaza in domeniul logistic spre nivelul adecvat al serviciului care permite maximizarea profiturilor.
CAPITOLUL II- STUDIU DE CAZ PRIVIND LOGISTICA MARFURILOR LA
SC ,, MAGIC-COM” SRL
2.1. Descrierea societatii
2.1.1- Denumirea societatii este : Societatea Comerciala cu Raspundere Limitata ,,MAGIC-COM” SRL, in toate actele, facturile, anunturile emanand de la societate , denumirea va fi urmata de forma juridica, nr. De inmatriculare din Registrul Comertului, capitalul social si sediul societatii.
2.1.2-Forma juridica- SC MAGIC _COM SRL este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate comerciala cu raspundere limitata. Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Legii 31/1990 si ale prezentului statut.
2.1.3- Sediul societatii- este in Romania, judetul Teleorman, Localitatea Vartoape. Sediul poate fi schimbat in orice localitatw din judet si din tara la hotararea asociatului unic, in conditiile legii. Societatea poate infiinta sucursale, filiale, agentii, puncte de lucru, puncte de desfasurare, magazine proprii si/sau inchiriere in orice localitate din judetul Teleorman sau din tara, in conditiile legii.
2.1.4- Durata societatii- este nelimitata cu incepere de la data inmatricularii in Registrul Comertului si publicarii in Monitorul Oficial.
2.1.5.- Asociatul unic- XXXXX, domiciliat in comuna Vartoape, judetul Teleorman, de cetatenie romana .
2.2- SCOPUL SOCIETATII, OBIECTUL DE ACTIVITATE, CAPITALUL SOCIAL
2.2.1-Scopul scoietatii – este realizarea de servicii catre populatie si alti agenti economici, in conditii de eficienta economica.
2.2.2- Obiectul de activitate :
– comercializarea en-gross si en –detail de produse alimentare, agroalimentare, industriale, agroindustriale alimentare, agricole, ambalate si neambalate, indigene si din import, atat la sediul societatii cat si ambulant, in piete , targuri, bilciuri, oboare, popasuri turistice, litoral, stradal organizat cu acordul primariei;
– comercializarea produselor agroalimentare, alimentare ( dulciuri, produse de panificateie, patiserie, cofetarie, zahar,ulei, conserve de orice fel, mezeluri, tigari, branzeturi, bauturi alcoolice, nealcoolice, produse din carne de orice fel,legume , fructe)precum si orice alte produse ce fac parte din gama produselor mentionate;
-comercializarea produselor industriale, agroindustriale (confectii, tricotaje, incaltaminte, textile, mese de plastic, produse din cauciuc, cosmetice, jucarii, materiale de constructii, combustibili solizi, obiecte de uz casnic, elctrice, electronice, electrotehnice, feroase, neferoase, auto-moto-velo, mobila, marochinarie, papetarie, galanterie) precum si orice produse ce fac parte din aceasta gama;
– prestari servicii (alimentatie publice, bar, restaurant gratar, bar, consignatie, reparatii obiecte de uz casnic, precum si orice alte servicii catre persoane fizice sau juridice;
– operatiuni de import export cu produse alimentare, nealimentare, industriale, agroindustriale, agricole.
Obiectul de activitate se poate completa cu orice alta activitate hotarata de asocviatul unic si in conditiile legii in vigoare. Pentru transportul de marfa la societate, asociatul unic va folosi mijloace de transport proprii si/sau inchiriate, cheltuielile fiind suportate de catre societate.
2.2.3- Capitalul social- Capitalul social subscris este de 100.000 lei numerar, respectiv 20 de parti sociale a cate 5.000 lei fiecare, varsati integral la adata inmatricularii societatii la Registrul Comertului si publicarii in Monitorul Ofiial. Reducerea sau majorarea capitalului social se face prin virare in numerar sau natura, in conformitate cu prevederile legale.
2.3- ADMINISTRAREA SOCIETATII, ATRIBUTIILE ADMINISTRATORULUI
2.3.1- Structura organizatorica la SC MAGIC COM SRL
Prin organizarea structurala se asigura modelarea organizarii procesuale, in conformitate cu necesitatile si posibilitatile fiecarei organizatii. Principala expresie a organizarii structurale o reprezinta structura organizatorica. Notiunea de structura organizatorica a fost abordata in numeroase lucrari, asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros stiintifica, in masura sa intruneasca consensul specialistilor. Consideram ca o imagine mai completa si mai precisa asupra acestui mecanism atat de complicat o furnizeaza definitia dupa care structura organizatorica a firmei reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor propuse.
In cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim doua componente principale:
a) structura manageriala;
b) structura de productie;
a) Structura manageriala poate fi definita ca ansamblul managerilor de nivel superior si al subdiviziunilor organizatorice prin ale caror decizii si actiuni se asigura conditiile manageriale, economice, tehnice si de personal, necesare desfasurarii activitatii compartimentelor de productie, in cazul de fata menegemntul este asigurat de asociatul unic, care decide asupra activitatii societatii si asigura politica economica si comerciala, avand in vedere urmatoarele competente:
a)-stabileste nivelul de salarizare al personalului angajat la societate, in functie de studii si munca efectuata cu respectarea limitei minime de salarizare prevazute de lege;
b)- stabileste structura organizatorica a societatii si numarul de posturi;
c)- hotaraste cu privire la contractarea de imprumuturi bancare;
d)- stabileste si modifica programul de lucru si bugetul societatii;
e)- aproba si modifica bilantul si contul de benficii si pierderi si repartizarea profitului;
f)- hotaraste cu privire la infiintarea sau desfiintarea de sucursale, puncte de desfacere,:
g)-hotaraste cu privire la modificarea statutului societatii, la transformarea formei juridice a societatii, la reducerea sau majorarea capitaluluisocial;
h)-hotaraste asupra oricaror altor probleme privind societatea , potrivit legii.
b)-Structura de productie (vanzare)- este alcatuita din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, in cadrul carora se desfasoara activitatile operationale, in principal de distributie, vanzare, depozitarea marfurilor.
Impactul structurii organizatorice nu trebuie rezumat insa doar la efectele strict economice. Implicatii dintre cele mai importante au caracteristicile structurii organizatorice asupra satisfactiilor obtinute de salariatii firmei in procesul muncii, asupra climatului de munca.
In fapt, intre implicatiile „strict economice” si cele „strict umane” ale structurii organizatorice exista o legatura organica, ele intrepatrunzandu-se si determinand ceea ce numim eficienta social-umana a organizarii structurale a firmei.
Principalele componente ale structurii organizatorice sunt urmatoarele: postul; functia; ponderea ierarhica; compartimentul; nivelul ierarhic; relatii organizatorice.
a) Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a firmei ce poate fi definita ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al firmei.
Obiectivele postului, denumite obiective individuale, reprezinta, asa cum se stie definirea calitativa si daca este posibil cantitativa a scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale constituie caracterizari sintetice ale unitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale, precum si criterii de evaluare a muncii salariatului caruia ii este atribuit. Realizarea obiectivelor se realizeaza prin intermediul sarcinilor. Sarcina este un proces de munca simplu, sau o componenta de baza a unui proces de munca complex, care prezinta autonomie operationala, fiind efectuata de regula de o singura persoana.
b) Totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale formeaza o functie. In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor, se deosebesc doua tipuri principale de functii: manageriale si de executie.
2.3.2- Atributiile administratorului (managerului):
Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera mai larga de competente si responsabilitati, referitoare la obiectivele colectivului condus, care implica sarcini de previziune, organizare, etc. a activitatii altor persoane.
Printre principalele atributii enumeram;
a)- angajarea si concedierea personalului;
b)- asigura conducerea evidentei contabile, a veniturilor si cheltuielilor si intocmirea bilantului contabil si a contului de profit si pierdere cu respectarea conditiilor prevazute de lege;
c)- rezolva orice probleme care privesc conducerea societatii.
Functia de executie se caracterizeaza prin obiective individuale limitate, carora le sunt asociate competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate neimplicand luarea de decizii privind munca altor titulari de posturi.
Ultima componenta a structurii o constituie relatiile organizatorice formale. Acestea pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementari organizatorice oficiale. In functie de caracteristicile lor si indeosebi de natura si modul de manifestare a competentelor si responsabilitatilor, relatiile organizationale din cadrul firmei se pot divide in trei categorii:
– relatii de autoritate;
– relatii de cooperare;
– relatii de control.
Functii la S.C. MAGIC COM S.R.L.
Conform Regulamentului Intern S.C. MAGIC COM S.R.L.
Competentele si responsabilitatale fiecarui post din structura organizatorica sunt evidentiate in fisa postului.
Cunoasterea si analiza structurii organizatorice implica folosirea unor modalitati adecvate pentru descrierea sa. Organigrama costituie mijlocul cel mai frecvent utilizat in acest scop.
Organigrama poate fi definita ca reprezentarea grafica a structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri si pe baza unor reguli specifice. Organigrama este formata din casute dreptunghiulare, reprezentand posturi de management, sau compartimente si linii, de diferite forme, care redau raporturile ierarhice, functionale etc., ce sunt stabilite intre toate celelalte compartimente ale structurii organizatorice. In cazurile in care organigrama reda structura organizatorica a intregii organizatii se numeste organigrama generala sau de ansamblu.
2.4- ANALIZA CONCURENTEI
Cunoasterea consumatorilor este o conditie extrem de necesara pentru succesul pe piata, dar, in conditiile actuale, nici pe departe nu mai este suficienta. Intotdeauna cand pe o piata oarecare exista mai multe intreprinderi care vand sau cumpara aceeasi marfa, intre ele se va manifesta o anumita rivalitate. Aceasta rivalitate este cu atat mai puternica, cu cat cresterea pietei este mai lenta, cu cat numarul de concurenti este mai mare si cu cat diferentele dintre aceste intreprinderi (in ceea ce priveste marimea, caracteristicile produsului, accesul la resurse, nivelul costurilor etc.) sunt mai mici.
Concurenta este cel mai riscant element al mediului pentru ca, in primul rand reprezinta un studiu de conjunctura spre deosebire de ciclul de productie de exemplu, care este influentat mai putin de conjunctura. Din aceasta cauza analiza concurentei devine un proces obligatoriu. Obiectivele principale ale analizei concurentei sunt:
a) O analiza a concurentei permite managerului sa cunoasca pozitia avantajului sau concurential precum si a avantajelor sale comparative daca exista.
b) Analiza concurentiala permite o intelegere si o anticipare a strategiilor concurentilor in prezent si viitor.
O intreprindere care isi fixeaza ca obiectiv strategic demersul de internationalizare va
urmari anumite etape:
a) identificarea concurentilor pe piata respectiva:
¬ numar
¬ natura lor
¬ relatia de competitivitate cu intreprinderea in cauza
b) evaluarea concurentilor sub raportul:
¬ puterii lor pe piata (marimea acestora, cota de piata, potentialul resurselor
umane, materiale, financiare);
¬ orientarii lor strategice data de: strategiile de baza adoptate, strategiile de
prelucrare a pietei;
¬ acoperirii pietei dat de: programul propriu de prestatii;
¬ gradul de distributie al produselor oferite.
c) departajarea elementelor ce particularizeaza concurenta internationala, in raport cu cele intalnite pe piata domestica, cum sunt:
¬ gradul sporit de complexitate al fenomenelor concurentiale;
¬ accentuarea procesului de globalizare a concurentei;
¬ caracterul sistematic de urmarire a evolutiei acesteia, determinat de crearea unei veritabile “stari de veghe” concurentiale la nivel de intreprindere;
¬ caracterul sistematic de urmarire a evolutiei acesteia, determinat de crearea unei veritabile “stari de veghe” concurentiale la nivel de intreprindere;
¬ folosirea rezultatelor cercetarii concurentei la fundamentarea viziunii strategice a intreprinderii ce se internationalizeaza.
Analiza concurentiala face parte dintre practicile strategice de marketing si management de evaluare a mediului extern. Aici se includ strategiile de marketing, care de multe ori se dovedesc a fi cele mai importante. Pentru ca o intreprindere sa-si elaboreze eficient strategiile de marketing, trebuie sa obtina cat mai multa informatie despre concurentii sai. In mod permanent specialistul de marketing trebuie sa evalueze si sa compare propriile produse, preturi, canale de distributie promovate cu cele ale concurentilor. Numai in acest mod se pot descoperi zone de avantaj sau dezavantaj concurential.
Principalii concurenti ai SC MAGIC COM SRL sunt in principal in domeniul vanzarii marfurilor cu amanuntul, pe raza localitatii Vartoape cu o populatie de 5000 locuitori sunt 7 firme care au ca obiect de activitate vanzarea marfurilor cu amnuntul- SC RED&COMIPEX SRL, MIRY 86 SRL, ALINA SI ALEX SRL, FLORIN EXIM SRL, DULGHERU YAHIS SRL, ELCO CRIS SRL.
2.5- EFICIENTA ACTIVITATII DE PIATA
Eficienta activitatii de piata a S.C. MAGIC COM SRL este reflectata de valoarea indicatorilor financiari, din bilanturile contabile (tabelul 2.5)
Tabelul 2.5
Indicatori financiari ai S.C. MAGIC COM SRL
2.6-PROCEDURA DE APROVIZIONARE A MAGAZINELOR SC MAGIC COM SRL
Scopul procedurii: reglementarea modului de aprovizionare cu marfuri alimentare, nealimentare si altele.
Categoria cea mai importantă de stocuri într-o entitate cu obiect de activitate comerțul o reprezintă mărfurile. Marfa este un produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.Termenul provine din maghiarul “marha” (=vită). Prima definiție a cuvântului scris în forma actuală este cuprinsă în ediția întâi a Dicționarului universal al lui Lazăr Șăineanu din 1886, astfel: marfă = 1. (înv. și reg. în forma marhă, marvă),vită;
2. bun (material) destinat schimbului pe piață (cu excepția imobilelor)3
Enciclopedia lui Diaconovici oferă informații mai ample și generale, cu semnificație economică evidentă – “marfa = producte naturale, industriale, artificiale, luate prin comerciu de la producător și puse la îndemâna consumatorilor cu un beneficiu, fie pentru acoperirea directă a trebuințelor consumațiunii ori luxului, fie spre a servi în industrie”
Din definițiile surselor romanești din perioada economiei libere (până la 1945) și din perioada de tranziție la economia liberă (după 1989) rezultă următoarele trăsături esențiale:
a) marfa este orice bun care se vinde și se cumpără
b) marfa este rezultat al muncii omenești
c) marfa este destinată schimbului, deci este gândită si realizată exclusiv pentru
nevoi nepersonale
d) schimbul mărfii se face prin vânzare-cumpărare, adică prin fapte de comerț.
În perioada 1789-1801, B. Buse, care elaborează un Îndrumar de merceologie în care clasifică mărfurile atât după originea lor (a luat ca model sistemul lui Carl Linne de ordonare a regnului vegetal și animal din științele naturii), cât și după destinația produselor. Astfel, în funcție de aceste criterii, Buse împarte bunurile de consum în trei categorii, și anume:
1. alimente;
2. produse de îmbrăcăminte;
3. produse pentru locuință
Definirea termenilor:
× marfa = produs comercializat respectiv depozitat cu scopul de a fi vandut sau folosit in reteaua de distributie SC MAGIC COM SRL;
Aprovizionarea reprezinta procurarea tuturor celor trebuincioase in procesul de productie , circulatie sau pentru consum.
Pentru o buna aprovizionare , societatea SC MAGIC COM SRL alege varianta care raspunde cel mai bine urmatoarelor criterii:
-calitatea produselor
-pretul produselor
-termenele de livrare
-conditii de plata
-costurile aprovizionarii
-garantia respectarii contractului;
-serviciile ce insotesc livrarile.
Exista mai multe forme de aprovizionare:
-aprovizionare pe masura aparitiei nevoilor de consum;
-aprovizionare pe o perioada determinata;
aprovizionare anticipata, in functie de conjunctura pietei;
-aprovizionare frecventa cu cantitati mici;
-aprovizionare speculativa;
-aprovizionare cu materii prime pentru care exista burse de marfuri(ulei,cafea,zahar etc.)
La primirea marfurilor, sefii de magazin au obligatia de a verifica certificatele de calitate si conformitate ale produselor si sa faca receptia cantitativa si calitativa, stabilesc stocul de marfa pe raft, stocul de marfa in magazie si stocul de marfa minim in functie de suprafata magazinului, dimensiunea rafturilor, capacitatea magaziei si vanzarile medii. Seful de magazin are obligatia sa verifice zilnic sau ori de cate ori este nevoie stocurile de pe raft si sa completeze din magazie marfurile lipsa, sau dupa caz sa lanseze o noua comanda conform comenzii etalon a furnizorului.
Seful de magazin are obligativitate de a verifica corectitudinea datelor inscrise pe factura din punct de vedere a sortimentelor comandate si de a transmite spre aprobare de plata a facturilor primite catre compartimentul financiar-contabil.
2.7- PROCEDURA DE RECEPTIE A MARFURILOR
Receptia reprezinta operatia de identificare si verificare cantitativa si calitativa a marfurilor ce se primesc in depozit si a celor ce se livreaza catre magazine. Receptia, are drept obiectiv, verificarea mai multor aspecte privind calitatea, cantitatea, indeplinirea intocmai a contractului care reglementeaza relatiile dintre furnizor si beneficiar si intre acestia si intreprinderea de transport.
Decizia privind receptia ocupa un loc central in cadrul politicii de aprovizionare a societatii; obiectul deciziei in domeniul receptiei se refera la locul receptiei, cantitatea si calitatea produselor.
In ceea ce priveste locul receptiei, decizia poate avea in vedere receptia la furnizor, sau la sediul beneficiarului si se concretizeaza intr-o clauza contractuala . Alegerea locului se face in functie de marimea loturilor cu care urmeaza sa se fac aprovizionarea, ritmicitatea aprovizionarii, folosirea eficienta a mijlocului de transport si a resurselor de munca . Daca prin contract se stabiliste clauza franco- furnizor, beneficiarul nu-si trimite delegat pentru receptie, produsele se pot livra pe baza autoreceptiei, care consta in verificarea cantitativa si calitativa a produselor de catre furnizor la sediul acestuia intocmindu-se proces verbal de autoreceptie. Autoreceptia este un procedeu economic, eliminand cheltuielile de receptie, si se foloseste de regula , la verificarea produselor perisabile sau cu o periodicitate foarte ridicata a livrarilor.
Conform normelor legale, receptia marfurilor in cadrul societatii si in magazinele componente se face in trei etape obligatorii:
1) Receptia documentelor de insotire a marfii si a starii mijlocului de transport;
2) Receptia calitativa;
3) Receptia cantitativa.
1). Receptia documentelor de insotire a marfii si a starii mijlocului de transport.
– Receptia documentelor de insotire a marfii – se face de gestionarul magazinului in prezenta insotitorului de transport si/sau conducatorului auto. Documentele care trebuie obligatoriu sa insoteasca marfa transferata si transportata in si din depozitele SC MAGIC COM SRL sunt:
1- Avizul de Insotire a Marfii – se intocmeste de catre depozitul care transfera marfa in cadrul magazinelor si distributiei.
Acesta contine: numarul de aviz; depozitul de unde a plecat marfa; magazinul care va receptiona marfa; denumirea corecta a marfurilor care se livreaza catre statie; unitatea de masura (kg ); cantitatea pe fiecare tip de marfa; furnizorul; producatorul; numarul notei de greutate; datele de identificare conducator auto; mijloc transport;
Se întocmește în trei exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective si cu totul excepționale, făcându-se mențiunea "Urmează factura". În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități patrimoniale dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură". Pe avizul de însoțire a mărfii, emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți sau pentru vânzare în regim de consignație, se face mențiunea "Pentru prelucrare la terți" sau "Pentru vânzare în regim de consignație", după caz.
Servește ca:
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document ce stă la baza întocmirii facturii;
– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate
teritorial, ale aceleiași unități;
ISBN 978-973-0-10611-4
– document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleiași unități în cazul transferului.
Se emite, pe măsura livrării, de către compartimentul desfacere, care semnează pentru întocmire.
Circulă:
La furnizor:
– la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire (exemplarul 1);
– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii (exemplarele 2 si 3);
– la compartimentul financiar-contabil, atașat la factură (exemplarul 3);
La cumpărător:
– la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor (exemplarul 1);
– la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidenta acestuia (exemplarul 1);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitica, atașat la factură (exemplarul 1).
În cazul valorilor materiale prelucrate la terți, pe exemplarul respectiv se face mențiunea "Din prelucrare la terți".
Se arhivează:
La furnizor:
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii (exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 1 al facturii (exemplarul 1).
În comerțul cu amănuntul, avizul de însoțire se întâlnește la vânzarea cu întocmirea ulterioară a facturii, dacă încasarea nu se efectuează pe loc; la cumpărarea atât de mărfuri, cât și de materiale consumabile, pentru care urmează a se primi factura.
2-Factura fiscală (cod 14-4-10/A)
Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea produselor și a mărfurilor, la executarea lucrărilor și la prestarea serviciilor, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atesta executarea lucrărilor si prestarea serviciilor si se semnează de compartimentul emitent.
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiții obiective si cu totul excepționale, produsele si mărfurile livrate sunt însoțite, pe timpul transportului, de avizul de însoțire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Servește ca:
– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document de încărcare în gestiunea primitorului;
– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Circulă:
La furnizor:
– la compartimentul în care se efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se acordă numai pe exemplarul 3;
– la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la banca al unității (toate exemplarele);
– la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților (exemplarul 2 al facturii, la care se anexează dispoziția de livrare);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operațiunii, având atașat exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit produsul sau marfa, daca este cazul, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul în care marfa nu a fost însoțita de factură pe timpul transportului (exemplarul 1);
– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1, împreuna cu avizul de însoțire a mărfii, inclusiv nota de recepție și de constatare de diferențe, după caz);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plății, precum și pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1, împreuna cu avizul de însoțire a mărfii, inclusiv nota de recepție și de constatare de diferențe, după caz).
Se arhivează:
La furnizor:
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).
În comerțul cu amănuntul, factura se întâlnește la vânzarea de mărfuri, dacă încasarea nu se efectuează pe loc; la cumpărarea atât de mărfuri, cât și de materiale consumabile, obiecte de inventar sau active corporale precum și pentru utilitățile magazinului datorate furnizorilor.
2.) Receptia calitativa – se refera la identificarea produsului in conformitate cu datele inscrise in avizul de insotire al marfii sau al facturii.
Procedura de verificare a calității la recepție este aceea convenită prin contract, conform cu normativele, cel mai adesea standardele. Schema de verificare a calității se alege funcție de caracterul lotului de marfă, potrivit celor expuse în capitolele anterioare.
Dacă în timpul desfășurării recepției, lotul de marfă este găsit necorespunzător, se invită un reprezentant al furnizorului. În cazul neprezentării acestuia, comisia de recepție se completează cu un reprezentant al unui agent economic neutru, sau al unui organ de stat.
Constatările comisiei se consemnează într-un proces verbal și marfa este pusă la dispoziția furnizorului pentru returnare, recondiționare sau altă destinație.
De multe ori, în cadrul recepției este necesară executarea unor analize de laborator, ele constituind dovezi incontestabile. Pentru ca analizele să fie într-adevăr obiective, este necesar ca recoltarea probelor să fie făcută de personal competent, în condiții care să asigure reprezentativitatea probei recoltate pentru toate caracteristicile întregului lot supus recepției, regulă valabilă și dacă analiza servește unei expertize.
Recoltarea se face astfel încît să se poată constitui mai multe probe identice și anume proba de analiză, o contra-probă, o probă rezervată organelor de stat și o probă rezervată producătorului.
Modalitatea concretă de recoltare a probei este aceea prevăzută în documentația oficială.
Buletinele de analiză ale probelor care nu au fost recoltate în condițiile prevăzute de lege nu au putere probatorie. Aceleași reguli sunt valabile și în ce privește metoda de analiză aplicată.
Nerespectarea acestor condiții poate fi sursa neînțelegerilor dintre părți cu privire la calitatea produselor.
Constatările comisiei de recepție se înscriu într-un proces verbal. Procesul verbal de recepție poate fi invocat ca instrument de dovadă, de aceea trebuie întocmit cu foarte mare grijă, cu toate elementele necesare și conform cu metodologia stabilită legal. Procesul verbal de recepție are forță probantă certificînd atît cantitatea, cît și calitatea mărfurilor recepționate.
În mod obligatoriu, procesul verbal de recepție trebuie să menționeze data și locul efectuării recepției, componența comisiei de recepție, starea reală a mărfurilor recepționate, să ateste preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu evidențierea precisă a tuturor deficiențelor calitative eventuale, a urmelor de violare, spargere, distrugere de sigilii, sustrageri etc.
Comisia de recepție are obligația de a ține evidența privind calitatea mărfurilor recepționate și aceea a mărfurilor refuzate. Aceste evidențe constituie surse primare în caz de reclamații, litigii sau expertize.
Efectele juridice ale recepției, care pot fi folosite în expertizã, sunt:
stabilirea cantității și calității produselor livrate;
eliberarea furnizorului de obligațiile asumate contractual, prin confirmarea executării livrării mărfurilor contractate;
stabilirea momentului trecerii mărfurilor din patrimoniul furnizorului în cel al beneficiarului, moment din care este angajată și răspunderea furnizorului pentru întîrzieri, nelivrări sau executarea necorespunzătoare ale obligațiilor contractuale;
stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de garanție;
stabilirea datei de cînd începe obligația de plată a prețului mărfii.
3) Receptia cantitativa – se verifica prin numarare, masurare, cantarire, prin verificarea contorului volumetric (acolo unde este cazul aprovizionarii cu marfuri lichide),sau prin orice alte mijloace care sa dovedeasca datele inscrise in factura sau avbizul de insotire al marfurilor.
Dupa efectuarea receptiei se intocmeste ,,Nota de intrare receptie si constatare de diferente„ in baza caruia marfurile sunt introduse in gestiunea firmei prin iregistrare in evideltele contabile.
Pentru marfurile intrate in gestiunea la care evidenta se tine la pret de vanzare se intocmeste Nota de receptie si constatare de diferente (Cod 14-3-1A).
La iesirea din gestiune a stocurilor acestea se evalueaza si inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia din urmatoarele metode:
a) metoda primul intrat – primul iesit – FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat – CMP;
c) metoda ultimul intrat – primul iesit – LIFO.
In comertul cu amanuntul pentru determinarea costului se poate folosi metoda pretului cu amanuntul.
Art. 1 al OUG 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede urmatoarele:
"(1) Operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevazuti la alin. (1), denumiti in continuare utilizatori, au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor. La solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura fiscala."
Astfel, pentru comertul cu amanuntul societatea SC MAGIC COM SRL a dotat toate locatiile de vanzare cu aparate de marcat electronic fiscal care elibereaza bonuri fiscale clientilor.
2.8 – Vanzarea marfurilor la SC MAGIC COM SRL
Relatia dintre vânzător și clientul său, se desfășoară în structuri de vânzare sau în afara acestora, astfel :
în structuri de vânzare :
Structură de vânzare – spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale.
Structură de vânzare cu suprafață mică – structură de vânzare, având o suprafață de vânzare de până la 400 mp inclusiv.
Structură de vânzare cu suprafață medie – structură de vânzare având o suprafață de vânzare cuprinsă între 400-1.000 mp inclusiv
Structură de vânzare cu suprafață mare – structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 m2
în afara structurilor de vânzare
Aceste vânzări se realizează, conform reglementărilor specifice, prin intermediul vânzătorilor direcți la domiciliul consumatorului, în timpul unei deplasări organizate de comerciant în afara spațiilor sale comerciale, la locul de muncă al consumatorului, în orice alte locuri publice.
SC MAGIC COM SRL practica vanzarea in spatii de vanzare cu suprafata mai mare de 400 mp. In cazul societatii comerciale SC MAGIC COM SRL care desfasoara activitati de comert cu amanuntul, intrarile de marfuri se fac la pretul furnizorului, iar descarcarea de gestiune se face ca diferenta intre rulajul contului 707 ( venituri din vanzarea marfurilor) si cel al lui 607( cheltuieli cu marfurile).Vom vedea astfel care sunt documentele pe care trebuie sa le intocmeasca la transferul marfurilor din depozit la punctul de lucru si la ce pret intra marfurile in gestiunea de vanzare cu amanuntul. In cazul vanzarilor cu amanuntul, societatea SC MAGIC COM SRL detine case de marcat asa cum am mai aratat .
Ca documente , SC MAGIC COM SRL foloseste in activitatea sa zilnica- chitante, bonuri fiscale emise de casele de marcat, monetare.
1- Chitanța (cod 14-4-1)
Se întocmește în doua exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Servește ca:
– document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;
– document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea
Regulamentului operațiunilor de casă) și în contabilitate.
Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila unității). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul de casă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2). În comerțul cu amănuntul, chitanța se întâlnește la încasarea in numerar a contravalorii facturilor de marfă emise anterior, la încasarea pe loc a facturii de marfă, daca vânzarea se face cu livrare la sediul clientului, la depunerea în caseria centrală a disponibilităților obținute din vânzare de diferite raioane .
2-Bonul de consum (cod 14-3-4Aa) și bonul de consum colectiv (cod 14-3-4/aA)
Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.
Servește ca:
– document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;
– document justificativ de scădere din gestiune;
– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.
Circulă:
– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);
– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;
– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește materialele (ambele exemplare);
– la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
În comerțul cu amănuntul, bonul de consum se folosește pentru consumul materialelor consumabile și pentru darea în consum a obiectelor de inventar.
3- Raportul de gestiune
Evidența operativă a mărfurilor în cadrul unităților de desfacere cu amănuntul se ține cu ajutorul Raportului de gestiune, care poate fi zilnic sau periodic.
Raportul de gestiune zilnic se întocmește in două exemplare de către gestionar pentru fiecare gestiune în parte. După reportarea soldului din ziua precedentă, în coloana „Mărfuri” se înscriu în ordinea întocmirii lor, documentele de intrare din ziua respectivă. La sfârșitul zilei se stabilește totalul intrărilor plus soldul, după care se înscriu datele privind vânzările și alte ieșiri de mărfuri și se totalizează. La sfârșitul zilei se determină soldul scriptic de mărfuri. În raportul de gestiune se înscriu atât cumpărările și vânzările de mărfuri la prețul de vânzare cu amănuntul, cât și alte intrări sau ieșiri de mărfuri care au ca efect modificarea în plus sau în minus a soldului
de mărfuri, cum ar fi: modificările de preț, transferul între gestiuni, distrugerea mărfurilor degradate.
Documentele care stau la baza întocmirii Raportului de gestiune pot fi: Nota de recepție și constatare de diferențe, Monetarul, Inventarul privind modificările de preț, Procesul-verbal de scădere din gestiune, etc.
Exemplarul 2 al Raportului de gestiune rămâne în carnet, iar exemplarul 1 se trimite la compartimentul financiar-contabil, unde se verifică și se confruntă cu datele din evidența analitică. Eventualele erori se comunică gestionarului pentru a le corecta și a pune de acord soldul scriptic din evidența operativă cu cel din evidența contabilă.
Raportul de gestiune periodic cuprinde aceleași elemente ca si Raportul zilnic, cu deosebirea că înscrierea acestora în formular se face la anumite perioade de timp (15 zile), soldul stabilindu-se la sfârșitul fiecărei perioade. El se completează în 2 exemplare, documentele de intrare și ieșire înscriindu-se în ordine cronologică, fără a se face o grupare a lor pe intrări și ieșiri.
4- Monetarul
Se întocmește în 2 exemplare, cu ocazia predării la caseria centrală a numerarului din vânzare. Casierul semnează pe cele două exemplare ale monetarului, primul restituindu-i-l gestionarului, emite o chitanță, pe care apoi o înregistrează în registrul de casă. Exemplarul 1 al monetarului constituie document justificativ pentru descărcarea gestiunii de mărfurile vândute. În condițiile utilizării casei de marcat, Monetarul se întocmește pe baza raportului zilnic emis de aceasta.
5- Bonul fiscal este documentul emis numai de aparatul de marcat electronic fiscal cu ocazia efectuarii livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si detaliaza informatiile referitoare la acestea, in functie de specificul activitatii desfasurate, se mentioneaza in HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 28/1999.
Acelasi act normativ stabileste ca bonul fiscal cuprinde trei parti: antet, continut si parte finala.
Antetul bonului fiscal contine cel putin denumirea si codul fiscal/codul unic de inregistrare ale comerciantului, adresa de la locul de instalare a aparatului sau, dupa caz, mentiunea "comert ambulant" ori "taxi".
Mai departe, continutul bonului fiscal, cu exceptia bonurilor fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale destinate activitatilor de schimb valutar si de taximetrie, cuprinde:
data, ora si minutul emiterii bonului fiscal;
numarul de ordine al acestuia, la nivelul zilei de lucru;
numele sau codul operatorului;
denumirea fiecarui bun livrat sau a serviciului prestat;
pretul sau tariful unitar;
cantitatea;
valoarea pe fiecare operatiune, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, cu indicarea cotei acesteia;
valoarea totala a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adaugata;
valoarea totala a taxei pe valoarea adaugata pe cote ale acesteia, cu indicarea nivelului de cota;
valoarea totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata;
valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul.
Partea finala a bonului fiscal cuprinde logotipul si seria fiscala a aparatului, iar in cazul cand acesta opereaza in cadrul unui sistem de gestiune, numarul aparatului de marcat electronic fiscal.
2.9- Inregistrari contabile privind activitatea desfasurata de SC MAGIC COM SRL
Dupa toate aceaste acte de comert, societatea are obligatia de a inregistra in contabilitate in conformitate cu prevederile legale, toate aceste documente care reflecta oglinda activitatii unei societati.
Monografie contabila:
A) Comert cu amanuntul – Metoda global valorica:
Inregistrarea facturii privind marfurile achizitionate:
% = 401 "Furnizori"
371 "Marfuri"
4426 "TVA deductibila"
Plata furnizorului:
401 = 5311 /5121 "Conturi la banci in lei’
"Furnizori" "Casa in lei"
Inregistrarea adaosului comercial si a TVA neexigibile:
371 = %
"Marfuri"
378
"Diferente de pret la marfuri"
4428
"TVA neexigibila"
Incasari in numerar din vanzarea marfurilor:
5311 = %
"Casa in lei"
707
"Venituri din vanzarea marfurilor"
4427
"TVA colectata"
Descarcarea gestiunii de marfurile vandute:
% = 371
"Marfuri"
607
"Cheltuieli privind marfurile"
378
"Diferente de pret la marfuri"
4428
"TVA neexigibila"
B) Comert cu ridicata – Metoda cantitativ- valorica:
Inregistrarea facturii privind marfurile achizitionate:
% = 401 "Furnizori"
371 "Marfuri"
4426 "TVA deductibila"
Plata furnizorului:
401 = 5311 /5121 "Conturi la banci in lei’
"Furnizori" "Casa in lei"
Vanzarea marfurilor:
4111 = %
"Clienti"
707
"Venituri din vanzarea marfurilor"
4427
"TVA colectata"
Descarcarea gestiunii de marfurile vandute:
607 "Cheltuieli privind marfurile" = 371 "Marfuri"
CONCLUZII SI PROPUNERI
In fruntea societatilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea marfurilor la pret cu amanuntul numarul tranzactiilor de cumparari si vanzari este nelimitat in cursul unei perioade de gestiune, deoarece marfurile sunt acele elemente de stocuri care se achizitioneaza in vederea revanzarii fara a suferi modificari sau cu modificari neesentiale .
Derularea operatiunilor de cumparari si vanzari de marfuri se face de regula plecand de la pretul de vanzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adica pretul definitiv negociat intre vanzator si cumparator.
Marfurile la pret de vanzare cu amanuntul presupun o evaluare initiala la pret de vanzare , ajungandu-se la valoarea pretului cu amanuntul prin aplicarea marjei brute.
Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori.
Un prim factor il reprezinta forma circulatiei : cu ridicata (en gross) sau cu amanuntul (en detail). In cazul circulatiei marfurilor en-gros, vanzarea se face pe baza de documente, incasarea urmand a se realiza ulterior, prin virament, si, de aici, necesitatea interventiei unui cont anume, 411 "Clienti", care sa evidentieze creantele din momentul vanzarii marfurilor pana in momentul incasarii lor, in cazul circulatiei en detail, vanzarea se face, de regula, cu plata imediata, in numerar.
Un alt factor de influenta il constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosita :
" inventarul permanent " sau " inventarul intermitent".
In primul caz, contul de marfuri este folosit pe masura ce au loc operatiuni cu marfuri, evidentiind toate intrarile si toate iesirile, astfel incat, in orice moment, prin soldul sau, acest cont indica valoarea marfurilor in stoc, permitand controlul gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a stocurilor. In cazul inventarului intermitent, contul de marfuri intervine numai la sfarsitul lunii, cand, pe baza inventarului faptic se determina valoarea marfurilor in stoc, care se "blocheaza" in acest cont, diminuandu-se cheltuielile cu marfuri, inregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrarilor de marfuri. La inceputul exercitiului urmator intervine din nou contul de marfuri care se crediteaza, valoarea stocului initial fiind preluata din nou de contul de cheltuieli privind marfurile.
De asemenea la organizarea contabilitatii activelor circulante materiale trebuie considerati si alti factori, ca: documentele insotitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce apartin tertilor; fazele procesului de aprovizionare, precum si mijloacele folosite pentru executarea lucrarilor de evidenta si calcul.
Unitatea SC MAGIC COM SRL are mai multe planuri pe care isi desfasoara activitatea. Are ca obiect de activitate atat achiztionarea de marfuri pe care le desface atat prin magazinele proprii cat si catre alti comercianti precum si comercializarea marfurilor, evaluate prin metoda inventarului intermitent. Activeaza in comertul de marfuri asigurand si transportul pentru acestea si pentru alte unitati contra cost. De asemenea presteaza servicii diferitilor terti.
Calitatea produselor livrate si a serviciilor au impus unitatea in fata concurentei, gama de produse oferite fiind corespunzatoare unor inalte standarde de calitate. Produsele comercializate adresanduse unei clientele mai pretentioase, amplasarea firmei in acest sens fiind chiar in locul potrivit.
Printre cele mai dificile si mai complexe decizii pe care trebuie sa le adopte o firma pe parcursul activitatii sale se inscriu si deciziile legate de distributie, fiecare sistem de distributie generand venituri si necesitand costuri diferite. Din momentul in care firma isi alege canalul de marketing, ea este obligata sa opereze cu acesta o perioada de timp mai indelungata, influentand si fiind influentata si de celelalte elemente ale mixului de marketing (produs, promovare, pret).
Lucrarea de fata studiaza si analizeaza din punct de vedere teoretic si practic sistemul logistic.
Concluzia lucrarii enunta, un adevar demonstrat atat teoretic, cat si practic in studiul de caz, anume ca obiectivele distributiei trebuie elaborate in raport cu asteptarile si exigentele cumparatorilor vizati. In conditiile de concurenta, organizatiile membre ale unui canal de distributie trebuie sa-si indeplineasca sarcinile functionale in asa fel incat sa contribuie la minimizarea cheltuielilor totale ale canalului, tinand cont insa de avantajele asteptate de cumparatori. Am exemplificat ca exista cateva categorii de consumatori care se diferentiaza prin nivelul asteptarilor cu privire la un sistem de distributie. Crearea unui canal eficient presupune determinarea segmentelor de piata care vor fi deservite, precum si alegerea canalelor corespunzatoare fiecarui segment.
Forma canalului de distributie trebuie sa tina seama de slabiciunile si punctele forte ale diferitelor categorii de intermediari, cu exceptia reprezentantelor de producatori care sunt capabile sa contacteze clienti cu cheltuieli reduse pentru fiecare persoana in parte, deoarece costul total al contactarii se imparte la un numar mai mare de clienti.
O parte din aceste aspecte sunt tratate in primul capitolul, intitulat: „Rolul si continutul logisticii marfurilor”, urmat de:” Importanta logisticii si distributiei marfurilor” care completeaza informatiile referitoare la politica firmei de distributie a SC MAGIC COM SRL, printr-o abordare comparativa teorie-practica a activitatilor distributiei fizice ce sunt desfasurate la nivelul firmei ( transport, stocare, depozitare, manipulare).
Din analiza efectuata s-a constatat ca cifra de afaceri a companiei SC MAGIC COM SRL. a crescut in anul 2016 fata de anul 2015 cu 40%. Cresterile s-au datorat indeosebi majorarii preturilor produselor comercializate. De asemenea activele imobilizate au crescut in aceasta perioada cu peste 50%, crestere datorata in special aprecierii imobilizarilor corporale.
Nivelul datoriilor s-a diminuat pe parcursul perioadei analizate, acestea putand fi in totalitate acoperite de catre disponibilitatile existente.
Aceste performante financiare se datoreaza in principal vinzarii de marfuri alimentare si nealimentare in magazine specializate si a distributiei de marfuri pe rute stabilite conform cerintelor de piata.
Imbunatatirile aduse de catre firma distributiei fizice, pot contribui la atragerea de clienti noi, prin oferirea de servicii mai bune, un ciclu de productie mai rapid sau preturi mai mici.
Clientii sunt interesati de livrarea produselor la timp, de disponibilitatea furnizorilor de a-si efectua repede reaprovizionarea cu alte produse, precum si de disponibilitatea furnizorului de a stoca marfuri pentru clienti.
SC MAGIC COM SRL este deosebit de receptiva si la standardele de calitate a serviciilor oferite de firmele concurente. Pentru aceasta angajatii din departamentul de vanzari pastreaza un contact permanent cu clientii care comercializeaza si produse concurente pentru a afla diferentele dintre calitatea produselor, preturile practicate si serviciile oferite de ceilalti furnizori de pe piata.
Din studiul de caz efectuat se observa ca:
– unitatea inregistreaza profit;
– societatea colaboreaza cu mai multe firme in vederea comertului cu acestea;
– societatea detine monopolul in zona pentru anumite servicii si produse;
– unitatea are o oferta vasta de produse si servicii oferite clientilor;
O gestionare eficienta a stocurilor, o desfacere ritmica si constanta a productiei asigura o corecta utilizare in continuare pentru a reamprospata stocurile materiale cu produse noi,de o calitate superioara ce va satisface necesarul de cerere a produselor pe piata, toate acestea reprezentand perpetuarea activitatii societatii comerciale si realizarea de noi obiective ale acesteia.
Recunoscând rolul logisticii în obținerea profiturilor de către firmă, vom putea să
înțelegem cum se încadrează această funcție în structura generală a firmei. Va trebui totuși
sa identificăm precis ce determină succesul operațiunilor de logistică. Știm că aplicarea acestor principii și obținerea performanței în activitatea logistică contribuie la îmbunătățirea rezultatelor firmei. Acolo unde operațiunile de logistică respectă principiile, desfășurând activitățile în strânsă legătură cu obiectivele firmei, îmbunătățirile cantitative vor apărea în domenii ca:
• creșterea globală a activelor;
• creșterea globală a acțiunilor;
• crearea avuției;
• veniturile din utilizarea capitalul total;
• veniturile din acțiuni;
• veniturile din vânzări;
• veniturile din investițiile în management;
. valoarea adăugată;
• cota de piață.
RECOMANDARE – respectarea celor zece principii ale logisticii de succes:
1. Asigurarea unei legături între logistica și strategia corporației – Toate aspectele operațiunilor de logistică trebuie legate direct de planul strategic al firmei. Aceasta este prima și cea mai importantă regulă pentru a atinge potențialul de creștere a profirului pe care-l oferă logistica.
2. Realizarea unei organizări globale- Cel de-al doilea principiu susține o organizare globală a logisticii, prin care să fie controlate toate funcțiile logistice de către un singur departament din cadrul firmei. Gestionarea materialelor, transportul, depozitarea, distribuția, logistica internă – orice funcție importantă – trebuie să fie unificate printr-o combinație adecvată de conducere centralizată și descentralizată. Asigurarea unor servicii logistice adecvate necesită o coordonare atentă a tuturor operațiilor cu strategia firmei.
3. Valorificarea puterii informației – Departamentele logistice profită din plin de avantajul informațiilor și al tehnologiilor de procesare a informațiilor. Aceste departamente percep atât sistemele bazate pe tranzacții, cât și pe cele decizionale ca fiind resurse esențiale pentru realizarea profitului potențial al activității de logistică. Schimburile electronice de date cu clienții, de exemplu, pot reprezenta o sursă de diferențiere competitivă și de sporire a cotei de piață a firmei, chiar și pe piețele internaționale. Utilizarea creativă a simulării decizionale poate aduce reduceri de costuri și servicii care vor contribui la câștigarea avantajului competitiv.
4. Accentul pus pe resursele umane- Managementul resurselor umane este vital pentru obținerea performanțelor superioare de logistică. Aceste performanțe se obțin într-un mediu care recunoaște că oamenii sunt cea mai importantă resursă a departamentului. Recrutarea, educarea, pregătirea personalului și perfecționarea activității lui reprezintă practici standard.
Conducerea trebuie să răsplătească personalul pentru îmbunătățirea productivității și, în anumite situații, să stabilească stimulente care să favorizeze îndeplinirea în bune condiții a funcției logistice.
5. Constituirea de alianțe strategice- prevede formarea de către firme a unor relații de parteneriat cu alți participanți în cadrul lanțului produsului sau al canalului. Un studiu al practicilor japoneze de afaceri ne relevă câteva contraste interesante. În fruntea listei se situează faptul că firmele japoneze nu fac afaceri ocazionale cu partenerii lor din lanțul ofertei / cererii produsului. Ele întemeiază o relație de parteneriat care trebuie să fie pe termen lung, dacă nu permanentă. Indiferent cât de bune sunt produsele sau serviciile ofertanților sau cât de mici sunt prețurile, părțile implicate nu intră în nici un fel de relații până nu formează un parteneriat pe termen lung. Acest parteneriat reciproc avantajos nu se datorează pur și simplu unor motive
culturale. Mai mult, el este cel care va genera acele valori strategice și operaționale care vor aduce câștiguri pe termen lung pentru ambele părți. Practicile operaționale de succes, cum ar fi controlul total al producției, se datorează acestui tip de parteneriat.
6. Accentul pe performanțele financiare -Funcția logistică ar trebui să utilizeze pentru măsurarea performanțelor sale indicatori de tipul eficienței utilizării activelor, valorii adăugate, costurilor și standardelor de operare. În plus, activități cum sunt transportul, depozitarea
și servirea clienților vor putea fi cel mai bine conduse în calitate de centre de cost sau de profit. În acest fel, firma va încuraja atitudinea antreprenorială în rândul managerilor departamentelor de logistică.
Stabilirea nivelului optim al serviciilor, trebuie să fie unul dintre principalele elemente ale strategiei logistice a firmei. Pentru a face acest lucru, firmele trebuie să cuantifice veniturile suplimentare obținute din oferirea unor servicii de calitate clienților și să măsoare raportul cost-profit pentru a stabili diferite niveluri de servire. Aceasta implică înțelegerea nevoilor așteptărilor clienților, și a tipurilor de servicii pe care ei sunt dispuși să le achiziționeze. Cu alte cuvinte, firmele trebuie să calculeze nivelul optim de servicii și să determine costurile asociate acestor servicii.
Importanța rezolvării detaliilor
Fluidizarea operațiilor și a procedurilor este importantă pentru rentabilitatea firmelor,
dar atenția acordată detaliilor poate conduce la economii semnificative. Cele mai bune operații logistice au întotdeauna problemele fundamentale sub control și rezolvă în permanență probleme aparent minore. Împreună, aceste soluții contribuie la creșterea constantă a performanțelor. Este necesar ca rezolvarea detaliilor într-adevăr semnificative să se facă în conformitate cu strategia de ansamblu a companiei. Evident, măsurile logistice care stabilesc derularea unor operațiuni care nu corespund nevoilor clienților pot determina pierderi de vânzări prin incoveniente aparent minore.
Optimizarea volumului de mărfuri
Al nouălea principiu de logistică specifică faptul că operațiunile logistice de succes vor
trebui să gestioneze unitar volumele de mărfuri transportate, stocurile și altele, în vederea îmbunătățirii performanțelor financiare. Gestionarea unitară a mărfurilor va determina îmbunătățirea serviciilor și reducerea costurilor. Pentru a beneficia de avantajele datorate acestor posibilități, directorii trebuie să analizeze fiecare opțiune logistică și să caute noi abordări pentru produsele, piețele, transportatorii și clienții firmei.
10. Evaluarea și depășirea propriilor performanțe
O dată dobândită, eficiența activității logistice va trebui susținută pentru ca performantele sa-nu fie de scurtă durată. Firmele trebuie să-și măsoare performanțele de logistică și să reacționeze dinamic la rezultatele obținute. Cele mai eficiente operațiuni logistice sunt cele care fac legătura directă între metodele de operare și strategia logistică de ansamblu. Strategia logistică este, la rândul ei, legată de strategia firmei. Obiectivele strategiei firmei constituie baza pentru stabilirea nivelului de performanță care ar garanta succesul și măsurarea performanței. Această abordare garantează interconectarea activităților logistice cu cele de marketing și producție.
BIBLIOGRAFIE
1. BALAURE, V (coord.) „Marketing”, Editura Uranus, Bucuresti, 2002.
2. BALAN, C „Logistica”, Editura Uranus, Bucuresti, 2002.
3. BERRY, L. „Marketing Services”: Competing
PARASURAMAN, A. Through Quality, ( New York: Free Press, 1991)
4. CATOIU, I „Comportamentul consumatorului”,
TEODORESCU, N Editura Uranus, Bucuresti, 2002.
5. CATOIU, I (coord.) „Cercetari de marketing”, Editura Uranus,
Bucuresti, 2002.
6. CETINA, I „Marketingul competitiv in sectorul serviciilor”,
Editura Teora, Bucuresti, 2001.
8. EIGIER, P „ Servuction. Le marketing des services”,
LANGEARD, E Ediscience International, Paris, 1996.
9. GRONROOS, C „Service Management and Marketing”,
Lexington Books, Massachusetts/Toronto,1990
10. KOTLER, P „Managementul marketingului”, Editura Teora,
Bucuresti, 2002.
11. LOVELOCK, C „Services Marketing”, (second edition),
Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1991.
12. CETINA, I „Marketingul serviciilor”, Editura Expert,
OLTEANU, V Bucuresti, 1994.
13. OLTEANU, V „ Marketingul serviciilor”, Editura Uranus,
Bucuresti, 2002.
14. PARASURAMAN, A. SERVQUAL: „A Multiple-Item Scale for
ZEITHAML, V. Measuring Customer Perceptions of Service
Quality”, Journal of Retailing, 64, (Spring 1998).
15. SHOSTACK, G. „Service Positioning Through Structural
Change”, Journal of Marketing, volumul 51,
January, 1987.
16. ZEITHAM, L. „Services Marketing”, Mc Graw- Hill,
New York, 1996.
17. CARAIANI Gh, „Logistica transporturilor”, Editura Universala
Bucuresti, 2008,
ANEXE
SC MAGIC COM SRL
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lucrarea de fata are ca principal obiectiv studierea si analiza sistemului logistic al firmei, care presupune nu doar stabilirea deciziilor… [304112] (ID: 304112)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.